Elaborarea Programelor DE Productie Agregat LA Nivelul Firmei Sc.fermit.sa

=== 021f6e8e44a07422639a701287cc4dc8f831b39e_193091_1 ===

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE MANAGEMENT

LUCRARE DE LICENȚĂ

ELABORAREA PROGRAMELOR DE PRODUCTIE AGREGAT

LA NIVELUL FIRMEI SC.FERMIT.SA

Coordonator științific,

Prof. univ. dr. OCTAVIAN COSMIN DOBRIN

Absolvent,

NICOLETA VALERIA NECULA

BUCURESTI

2014

CUPRINS

INTroducere………………………………………………………………………………………………………..3

Capitolul I. PROGRAMELE DE PRODUCȚIE AGREGAT…………………………………………….5

1.1. Producția agregat concept…………………………………………………………………………………5

1.2. Date despre producția agregat…………………………………………………………………………..13

1.2. Preliminarii ale funcției de producție agregat……………………………………………………..14

Capitolul II. PREZENTAREA COMPANIEI FERMIT SA……………………………………………..18

2.1. Prezentare generală a firmei și a ofertei de produse…………………………………………….18

2.2. Situația economico-financiară…………………………………………………………………………..21

Capitolul III. STUDIUL DE CAZ: PLANUL DE PRODUCȚIE AGREGAT ÎN

CADRUL COMPANIEI SC FERMIT SA………………………………………………………………….29

Capitolul IV. Concluzii și recomandări…………………………………………………………………………..38

Bibliografie…………………………………………………………………………………………………………………41

Introducere

Lucrarea de față și-a propus realizarea unei programări agregat, în cadrul companiei SC Fermit SA, pe o perioadă de șase luni, pornind de la la datele existente pentru anul 2012-2013. Pentru a fundamenta lucrarea de față am pornit de la o expunere teoretică a producției agregat.

Lucrarea de față este structurată pe trei capitole:

Capitolul 1. „Programele de producție agregat” – acesta este structurat pe trei subcapitole.

Capitolul 2. „Prezentarea companiei SC Fermit SA”;

Capitolul 3. „Studiul de caz: Planul de producție agregat în cadrul companiei SC Fermit SA”.

Astfel, pentru prima parte a lucrării am optat pentru ideile teoretice cu prvire la producția agregat. În partea a doua a lucrării am recurs la prezentarea jucătorului analizat, respectiv la o prezentarea a domeniului de activitate al acestei companii, precum și la bilanțul contabil al companiei și la prezentarea tipurilor de bunuri produse.

Partea a treia a lucrării conține studiul de caz al acestei lucrări. În cadrul acestui studio de caz, am optat pentru o planificare pe 6 luni, planificare care ne va permite să calculăm un cost al cantității necesare de produse, comparativ cu numărul de produse previzionat a fi cerut.

Această analiză, ne va permite să ajungem la varianta optimă de de producție a companiei analizate, prin implementarea unei strategii de producție. Astfel, am ales trei strategii de producție, pe care le-am prezentat și prin intermediul cărora, s-a dedus o singură variantă de producție a fi cea mai avantajoasă.

În contextual actual al globalizării, nivelul de comptitivitate a companiilor a crescut, iar strategia de producție este extreme de importantă, pentru ca o companies ă poată răspunde în mod eficient cererii de pe piață.

Pornind de la principiul avantajului competitiv, companiile sunt din ce în ce mai interesate să își eficietizeze managementul, astfel încât să vină în întmpinarea nevoilor clienților deja existenți, dar și pentru a-și crește cota de piață.

În consecință, fiecare jucător angrenat în structura de producție, trebuie să aibă în vedere o planificare a producției, astfel încât să aibă asigurat mereu stocul de produse, pentru a putea răspune în cazul unor cereri suplimentare, față de cererile normale.

Capitolul I. PROGRAMELE DE PRODUCȚIE AGREGAT

Producția agregat – concept

În cadrul planului agregat de producție, se urmărește realizarea unui plan de producție, într-un interval de timp bine definit (6-18 luni), care să corespundă cererii la care este supusă compania. Acest plan are la bază realizarea unor tipuri de produse distincte sau asemănătoare. Diferențierea se face pe baza tehnologiilor utilizate sau pe baza materialelor și se realizează în funcție de piața de desfacere.

La baza planului de producție se află cererea produselor, deoarece în funcție de cerere, producția trebuie să aibă capacitatea de a răspunde fluctuațiilor cererilor, fără a se ajunge la diminuarea rentabilității companiei.

 În cadrul elaborării planului de producție agregat, pot apărea o serie de probleme:

Cererea nu este acoperită, ca urmare a resurselor limitate, iar în acest mod sunt implicate costuri suplimentare pentru a suplini necesitatea de resurse;

Nesatisfacerea cererii, poate produce nemulțumiri în rândul consumatorilor, fapt ce poate contribui la un segment important de clienți. Această pierdere a clienților, poate produce consecințe negative în ceea ce privește rentabilitatea întreprinderii.

În acest sens, se poate afirma că, planul de prducție agregat are două limite:

Una legată de investiții suplimentare;

Alta legată de rentabilitate.

Planul trebuie să cuprindă realizarea unor cantități globale, raportate la întregul spectru de activități al unei intreprinderi. Sunt necesare programări ale resurselor, unităților necesare de producție și este necesară gestinarea resurselor în raport cu numărul orelor de muncă și necesarul de producție, în raport cu cererea.

Planul de producție agregat, este realizat conform unui calendar trimestrial sau lunar, iar modelul este realizat în funcție de deomeniul de activitate, de tipul de produse fabricate, de caracterul unic/ sau posibilitatea de fabricare în serie a produselor. În egală măsură, se ține cont de numărul de comenzi sau de cererea constatată. Acest plan, perite și o prognoză a necesarului de produse, astfel încât întreprinderea să fie acoperită în raport cu cererea.

Planificarea generală agregat, are la bază trei elemente prinicpale. Acestea sunt:

producția programată într-o perioadă, denumită t;

cererea estimată într-o perioadă, denumită t ;

stocul de produse finite la sfârșitul unie perioade, denumite t .

Cele trei elemente, pot fi reprezentate astfel:

Elementele reprezentate, au în vedere o serie de costuri:

de întreținere a stocului de produse finite ( Cî );

fabricării produselor prin timp de supramuncă ( Csm );

de inactivitate ( Cin );

deficitului de produse ( Cdp );

de angajare și demitere (concediere) a muncitorilor ( Cad);

Costurile enumerate mai sus pot fi reprezentate astfel:

Costul de întreținere a stocului de produse:

Cît = cît

Costul fabricării produselor prin supramuncă, poate fi identificat prin:

Costul de inactivitate, adică costul menținerii în cadrul firmei a muncitorilor în perioadele în care cererea aste inferioară posibilităților de producție, se determină trimestrial după stabilirea costului trimestrial unitar de inactivitate, cu formula:

Costul deficitului de produse:

Costul de angajare și demitere (concediere) a muncitorilor:

Funcția de producție agregat descrie modul în totalul produsului intern brut real (PIB real), într-o economie depinde de intrările disponibile. Ieșire agregat (PIB real) depinde de următoarele:

Capital fizic: mașini, facilități de producție, și așa mai departe, care sunt utilizate în producția forței de muncă la numărul de ore care sunt lucrate în întreaga economie.

Capitalul uman: competențe și educația încorporat în forța de muncă a economiei (cunoștințe științifice, cunoștințe de bază, și planuri care descriu procesele de producție disponibile).

Infrastructura socială generală de afaceri, mediul juridic și cultural;

Cantitatea de resurse naturale disponibile într-o economie;

Orice altceva care nu au fost încă inclus.

Noile grupe, altele decât muncă fizică și a capitalului uman împreună, le numim intrări tehnologice.

Funcția de producție agregată are mai multe proprietăți importante. În primul rând, producția crește atunci când există creșteri în capitalul fizic, al forței de muncă și al resurselor naturale. Cu alte cuvinte, produsele marginale ale acestor intrări sunt toate pozitive.

În al doilea rând, creșterea producției de la adăugarea mai multor intrări este mai mică atunci când avem mai mult de un factor. Aceasta se numește produs marginal în diminuare. Acesta se manifestă în felul următor:

Mai mult capital, avem ieșiri mai puține, prin implicrea unui capital suplimentar.

Mai multă muncă, avem ieșiri mai puține, prin implicarea muncii suplimentare. Resursele mai naturale pe care le avem, contribuie la ieșiri suplimentare mai puțin, se obține din resurse suplimentare.

Fig. 1.1. Producția agregat – model.

Fig. 1.2. Planificarea producției.

În plus, creșterea ieșirilor poate, de asemenea, veni de la creșterea capitalului uman, cunoștințeloor, și a infrastructurii sociale. Spre deosebire de capital și muncă, nu ne asumăm că există o revine ladiminuarea capitalul uman și tehnologic. Unul dintre motive este că nu avem o o măsură evidentă pentru capitalul uman, cunoștințe, sau infrastructura socială, în timp ce noi facem pentru muncă și capital există (ore de muncă și ore de utilizarea de capital).

Relația dintre ieșiri și capital, exploatațiile fixe și nivelul altor intrări. Această cifră arată două proprietăți ale funcției de producție agregată. Ca urmare a intrării de capital cresc și ieșirile. Dar schimbarea ieșirilor obținută prin creșterea stocului de capital este mai mică atunci când stocul de capital este mai mare: acesta este produsul marginal al diminuării de capital.

În multe aplicații, vrem să înțelegem modul în care funcția de producție agregată răspunde la variațiilor în tehnologia sau alte intrări. O creștere în, să zicem, tehnologie înseamnă că pentru un anumit nivel al stocului de capital, se produce mai multe ieșiri: funcția de producție mută în sus pe măsură ce crește tehnologia. Mai mult, pe măsură ce crește tehnologia, funcția de producție este mai abruptă: creșterea în tehnologie crește produsul marginal al capitalului.

Funcția de producție agregată ne permite să determinăm determinăm ieșirea unei economii datorită intrărilor de capital, forță de muncă, capitalul uman, și tehnologie.

Forme specifice pentru funcția de producție

Putem scrie funcția de producție în formă matematică. Noi folosim Y pentru a reprezenta PIB real, K pentru a reprezenta stocul de capital fizic, L pentru a reprezenta muncă, H pentru a reprezenta capitalul uman, și A pentru a reprezenta tehnologia (inclusiv resursele naturale). Dacă vrem să vorbim despre producție completă, în general, atunci putem scrie Y = F (K, L, H, A). Aici F () înseamnă „ funcție de”.

Adesea, economiștii lucrează cu o funcție de producție care are o formă matematică specific, dar este încă destul de simplă:

Y = A × Ka x (L x H) (1 – a),

în cazul în care un este doar un număr. Aceasta se numește o funcție de producție Cobb-Douglas. Se pare că această funcție de producție face o treabă extrem de bună de rezumare a producției agregate în economie. De fapt, știm de asemenea că putem descrie de producție în economiile reale destul de bine dacă am presupune marja un = 1/3.

Atunci când se ocupă cu partea de ofertă a economiei, este nevoie să se specifice funcția de producție agregată (Y). În cele din urmă, avem nevoie de a echilibra partea de cerere a economiei (ceea ce oamenii cumpara: Y = C + I + G + NX) cu ceea ce firmele produc (Y = F (intrari, tehnologie) o anumită funcție de producție). Dar, înainte de a ajunge acolo, trebuie să știm cum produc firmele.

Măsurarea partea de ofertă a economiei a fost subiect de cercetare de mult activ în macroeconomie în ultimele două decenii. În această clasă, am specifica o funcție de producție agregată pentru economie. În lumea reală, fiecare firmă are propria sa funcție de producție. Ford ia unele intrări și le amestecă cu o tehnologie pentru a face un produs; Honda are, de asemenea, unele intrări și le amestecă cu o tehnologie pentru a face un produs. Ambele fac mașini. Dar, Ford ar putea folosi mai mult mâna de muncă pentru a face mașini și Honda poate folosi mai multe linii de asamblare – în cele din urmă, ambele fac mașini. Noi presupunem că există doar o singură funcția de producție (definit mai jos) pentru economia agregat.

Cercetarile recente au încercat să se relaxeze această presupunere – este foarte dificil de a o face. Dar, această ipoteză permite modelelor noastre de a avea putere predictivă mare. După cum vom vedea, funcția de producție agregată se potrivește bine datelor agregate și are toate prezicerile calitative care credem ca orice funcție a unei firme individuală de producere specifică ar trebui să o aibă.

Să începem această discuție prin conturarea unor fapte pe care le cunoaștem despre producția de agregate. Orice funcție de producție pe care le postulează ar trebui să fie în măsură să se potrivească faptele agregate empirice. După aceea, am de gând să vă dau o funcție de producție bine utilizat și arată că această funcție de producție are proprietățile dorite pentru a se potrivi faptelo empirice.

Preliminarii ale funcției de producție agregat

O funcție de producție este o relație matematică între intrările pe care o firmă folosește și ieșirile pe care o firmă le generează. Pentru această clasă, vom presupune că firma foloșeste doar trei intrări principale:

forța de muncă (lucrători);

capitalul (mașini);

tehnologia (avem de gând să abstractizăm aceste lucruri, cum ar fi materiile prime și terenul, de-acum – dacă se face te mai confortabil, vom include în măsura noastră capitalul). Trebuie să evidențiem faptul că este vorba de capitalul economic.

Capitalul economic este pur și simplu integral a tuturor investițiilor trecut – net de depreciere. Capitalul poate fi gândit ca o variabilă din fluxul de capital, în situația în care astăzi ar fi egal cu capitalul firmei deținute ieri, este vorba de o depreciere netă, plus orice nou de capital ați cumparat azi (investiției).

O funcție de producție agregată poate arata:

Y = f (K, N, A)

unde f () este o relație matematică (o funcție), K este simbolul nostru pentru stocul de capital, N este simbolul nostru de muncă și A este simbolul nostru pentru măsura tehnologia (mult mai mult în această măsură este tehnologie în clasă).

Aceasta este o funcție de producție. De asemenea, avem două ecuații care determină Y în clasa noastră. Y = C + I + G + NX (aceasta este partea de cerere a economiei – ceea ce oamenii cumpăra). De asemenea, avem Y = f (K, N, A) (aceasta este partea de aprovizionare – ceea ce firmele produc).

Așa cum am învățat în săptămâna 1, ceea ce este cumpărat – prin definiție – trebuie să fie egal ceea ce se produce (din nou, odată ce vom ține cont de variațiile de inventar). Aceste ecuații vor deveni fundamentul cererii noastre agregate și ecuațiilor de furnizare agregate mai târziu. Aceste ecuații vor stabili de comun acord atât prețurile, cât și a producția (și cu unele măsuri suplimentare – ratele dobânzilor și salariilor și alte chestii).

Prețurile vor ajusta în economie pentru a se asigura că ceea ce se cere este ceea ce se produce (este stocat acest departe, aceasta este una dintre ideile-cheie din clasa). Vom avea două ecuații (cerere și ofertă) și două necunoscute (Y și P), pe care le putem rezolva.

Date despre producția agregat

La specificarea funcției de producție agregată, există unele relații empirice prin care funcția de producție trebuie să fie afișată. Aici sunt unele lucruri pe care le credem funcțiile de producție ar trebui să afișeze:

Randamentele constante la scară. Acest lucru înseamnă pur și simplu că, dacă dublezi toate intrările non-tehnologice (muncă și capitalul), ar trebui să fie capabil să dubleze producția. Dacă există un anumit nivel de tehnologie care produce 10 unități de producție, nu ar trebui să fie în măsură să producă o instalație identică (aceeași cantitate de mașini a lucrătorilor), de lângă fabrica originală și produc o suplimentare de 10 de unități de ieșire. Dublarea intrărilor ar trebui să conducă la o dublare a producției. Noi numim acest concept randament constant de scară. (Acest lucru este diferit de concepte, cum ar fi creșterea randamentelor de scară – de exemplu, dacă dublați toate intrările, mai mult decât dublu tot ieșire). O mare parte de cercetare existentă sprijină această idee că firmele sunt aproape de randamente constante la scară. Orice funcție de producție folosim ar trebui să poată să reproducă randamente constante de scară.

Elasticități și acțiuni cost: cercetare existente arată că elasticitatea producției în raport cu modificările de muncă tind să fie de aproximativ 0.7 și că elasticitatea producției în raport cu modificările de capital tind să fie de aproximativ 0.3. Acest lucru vine de la cercetare empirică. Elasticitatea este creșterea procentuală în Y (variabilă dependentă), care rezultă dintr-o creștere de 1% din X (variabilă independentă). Asta înseamnă că dacă forța de muncă (variabilă independentă) crește ieșirile cu 1% (variabilă dependentă) tinde să crească cu 0,7% – care deține K constant. În plus, constatăm că ponderea costurilor forței de muncă din PIB-ul total este de aproximativ 70%. Asta înseamnă că din fiecare 1 $ din PIB, 70% din aceste venituri sunt implicate pentru lucrători (salariile). Costurile acțiunilor de capital sunt restul de 30%. Aceste numere sunt pur și simplu generate prin luarea veniturilor din muncă și împărțirea prin PIB-ul sau de a lua venituri de capital și împărțirea prin PIB. Fluxurile de la proprietarii de capital includ dividende, profituri, plăți de dobânzi și chirii. Orice funcție de producție nouă generată ar trebui să poată să se potrivească acestor fapte empirice.

Nu sunt în scădere randamente marginale de muncă sau de capital individual. Să presupunem dublarea, nu de capital și muncă, ci doar dublarea muncii. Dacă există diminuarea și întoarcerea la muncă individuală, ieșirea va fi mai mică. Mai mult decât atât, pentru fiecare forță de muncă suplimentară adăugată la o sumă fixă ​​de capital, este o sumă suplimentară de ieșire care este generată și devine mai mică și mai mică în timp. După un moment dat, toate procesele de producție se diminuează și revin la capital și muncă individuală. Să presupunem că aveți o cameră cu 3 calculatoare și 2 angajați. Adăugarea unui al treilea angajat devine o mulțime de ieșire suplimentar. Adăugarea celui de-al patrulea lucrător, va obține mai mult de ieșire totală, dar probabil nu la fel de mult de ieșire suplimentar ca adăugarea a 3-a lucrătorului. 100 de angajați în plus, probabil, nu va oferi nici o valoare suplimentară în cazul în care există doar 3 calculatoare. Cei mai mulți angajați adăugați, contribuie la o sumă suplimentară (în plus sau marginală) de producție care s-ar obține din computerele constante. Diminuarea care revine se referă la produsul marginal al muncii (de ieșire suplimentară care se obține de la adăugarea de muncitori suplimentari). Marginal – în economie – se refera la suplimentare sau suplimentar. Produs se referă la ieșire (de exemplu, astfel punându-le împreună, produsul marginal înseamnă ieșire suplimentară). Produsul marginal al muncii este de ieșire suplimentare pe care le obține de la adaugarea unei unități a forței de muncă – care deține alte intrări constante. Orice funcție de producție nouă postulează ar trebui să afișeze diminuarea randamente marginale pentru ambele – muncă și capital.

Complementaritatea între A, K și N. Acest lucru înseamnă doar că suma suplimentară de ieșire pe care le obține de la lucrătorul al patrălea (exemplul de mai sus), va fi mai mare, dacă există 4 calculatoare decât dacă există 3 calculatoare. Cu cât nivelul fix de capital (sau tehnologie), e mai mare produsul marginal al muncii este mai mare. Forța de muncă este mult mai productivă există mai multe mașini (și invers).

Orice funcție de producție ar trebui să afișeze cele patru caracteristici de mais sus. Există mai multe funcții de producție, care ar putea satisface aceste calități. Cea mai folosit în economie este funcția de producție Cobb-Douglas (CD). Acesta a fost dezvoltat la mijlocul anilor '20 de către Cobb și Douglas pentru a prezice producția agricolă. Este simplu și ușor de utilizat și se potrivește cu faptele de mai sus.

(CD) funcția de producție:

Y = A * K o N1

unde Y, A, K și N sunt definite mai sus și (a) este parametru care oferă ponderea relativă a capitalului și forței de muncă în economie. Această funcție de producție este suficient de flexibilă pentru a se potrivi datelor (de exemplu, putem alege (a), astfel încât să se potrivească faptelor empirice). În plus, faptul că exponenții pe K și N suma de 1 (a + 1 – a = 1) asigură randamente constante de scară (acesta este un lucru matematic pe care îl vom ilustra mai jos – ca un experiment. Pentru a se potrivi cu datele, vom stabili (a) = 0,3 (aceasta a fost faptul empiric am discutat mai sus). Ca rezultat, funcție de producție va arata ca:

Y = A * K 0,3 N 0,7

Acum, haideți să demonstrăm că această funcție de producție se potrivește mai sus:

a) randamente constante la scară. Dacă am dubla N și K, Y se va dubla. Aceasta se poate dovedi ușor. Vrem să arătăm că:

2 Y = A (2K) .3 (2N).

(tot ce am făcut aici este dublu Y, K și N – ceea ce vrem să facem acum este să vedem dacă aceasta ecuație deținută ne ajută în situația în care dublăm intrările.

Dublarea forței de muncă și a capitalului cu această funcție de producție va duce la dublarea ieșirilor.

b) MPN este suma suplimentară de ieșire obținută de la o anumită creștere a forței de muncă. Un alt mod de a spune acest lucru: MPN este schimbarea în Y care se obține de la schimbarea N. Sau, matematic: MPN =  Y /  N!

Aceasta este derivata lui Y în raport cu N.

Pentru a obține MPN, se ia derivata funcției de producție cu privire la N:

Y = A * K 0,3 N 0,7

astfel, MPN =  Y /  N = 0.7 A K.3 N – 0.3 = 0.7 A (K / N) .3

De asemenea, pentru a obține MPK, se ia derivata funcției de producție cu privire la K:

  MPK =  Y /  K = 0.3 A K-0.7 N 0.7 = 0.3 A (N / K) 0.7

Elasticitatea muncii este modificarea procentuală a producției, care rezultă dintr-o schimbare de procent în muncă (observați MPN este o schimbare a unității în producția o schimbare unitate în muncă).

Capitolul II. PREZENTAREA COMPANIEI FERMIT SA

Compania FERMIT SA a fost înființată în anul 1972 fiind până în anul 1990 unic producător pe piața natională a garniturilor de frână și etanșare destinate echipării sistemelor de frânare a autovehiculelor, dar și furnizor pentru sectorul industrial prin grupa de produse destinate întretinerii utilajelor și instalațiilor petroliere, în prezent fiind un producător de referință pe piața internă a pieselor auto.

În momentul în care piața s-a liberalizat, societatea a fost nevoită să își lărgească și să își îmbunătătească oferta printr-un amplu proces investițional în utilaje și tehnologii ecologice de producție, astăzi produsele furnizate putând satisface cele mai exigente cerințe ale utilizatorilor interni și externi.

2.1. Prezentare generală a firmei și a ofertei de produse

Societatea își desfășoară activitatea de producție în localitatea Râmnicu Sărat, iar vânzarea și distribuția se realizează atât de la sediul companiei cât și de la cele 6 depozite situate în țară, respectiv București, Craiova, Arad, Cluj-Napoca, Brașov si Bacău.

Necesitatatea înființării acestor puncte de lucru a apărut în urma cu 8 ani, deoarece concurența puternică și sistemul de distribuție directă practicate de firmele importatoare au facut ca unul din elementele importante ale deciziei de cumpărare să fie timpul de servire cât mai scurt. Fiind produse de sigurantă rutieră, un alt motiv a fost necesitatea obținerii unui feedback rapid din partea pieței privind comportarea în exploatare a produselor și cerințele de produse noi, numai așa compania reușind să rămână competitivă și să iși îmbunătățească activitatea.

Politica în domeniul calității companiei este focalizarea pe client, urmărirea satisfacerii cerințelor clienților prin furnizarea de produse și servicii conforme cu nevoile lor, cu reglementările în vigoare, la termenele și prețurile convenite, preocuparea la toate nivelele ierarhice fiind depășirea așteptărilor clienților.

FERMIT SA are următoarele certificari în domeniul managementului calității:

– Certificare SR EN ISO 9001: 2009 de către SGS Romania;

– Certificare ISO /TS 16949:2009 de către SGS Romania, acest sistem fiind specific producătorilor de piese auto de prim montaj.

Deoarece în trecut tehnologia de fabricație era poluantă și dăuna mediului înconjurător, în prezent o preocupare importantă a companiei este protecția mediului și a sănătatii angajaților. Produsele FERMIT nu pun în pericol viața, sănătatea, securitatea muncii și nu produc un impact negativ asupra mediului în condițiile respectării cerințelor legale în vigoare.

Acest lucru este dovedit de :

– Certificarea sistemului de management al mediului conform SR EN ISO 14001/2005 de către SGS ROMANIA;
– Certificarea sistemului de management al sănătății și securității în muncă conform SROH SAS 18001/2008 de către SGS ROMANIA.

De la 1 octombrie 2011, FERMIT a devenit Marca Comunitara, inregistrata in Registrul Marcilor Comunitare cu numarul 009941295. 

După tehnologia de fabricație, principalele linii de produse fabricate și comercializate sunt:

Piese auto:

Plăcuțe de frână destinate echipării sistemului de frână disc a automobilelelor, camioanelor și semiremorcilor, autobuzelor și autocarelor, microbuzelor și utilitarelor;

Blocuri de frână (garnituri frâna tambur) destinate echipării sistemului de frână tambur a camioanelor și semiremorcilor, autobuzelor, tramvaielor precum și locomotivelor și vagoanelor de mărfuri și călători;

Saboți de frână și discuri de ambreiaj asamblate pentru automobile și tractoare;

Garnituri de etanșare: garnituri de chiulasă, baie ulei, pompă apă, pompă benzină, pompă ulei colector evacuare, colector admisie pentru automobile și tractoare.

Fiind piese de siguranță, acestea se supun regulamentulelor internaționale și sunt omologate cu Registrul Auto Roman.

Principalele mărci de autovehicule pentru care compania produce piesele auto sunt:

Automobile: Dacia, Renault, VW, Skoda, Peugeot, Citroen,Chevrolet

microbuze și utilitare: Iveco, Renault, VW, Fiat, Peugeot, Citroen

camioane: Man, Mercedes, Scania, Volvo, Iveco, semiremorci axe SAF si BPW

Prin gama de piese auto fabricate, compania acoperă 90% din cerințele actuale ale pieței auto din țară.

Produse industriale: Garnituri de frână tambur pentru aplicații industriale (poduri rulante, macarale, buldozere, autogredere, ascensoare, etc) și instalații industriale și de foraj. Acestea sunt:

Garnituri de frână tip pastile industriale utilizate atât în procesul de frânare cât și în procesul de ambreiere

Benzi flexibile

Materiale de etanșare tip Marsit

Aceste produse corespund cerințelor utilizatorilor, fapt ce a determinat omologarea lor cu aceștia.

Ponderea celor doua grupe de produse în totalul vânzărilor, în anul 2013 este conform figurii de mai jos:

Figura 2.1. Ponderea liniilor de produse în total vânzări în anul 2013, sursa: Rapoarte interne Fermit, 2014.

2.2. Situația economico-financiară

Situația economico-financiară a firmei este evidențiată cel mai bine prin indicatorii următori:

indicatori cantitativi(de volum)

de eforturi

capacitatea de producție

capitalul social

capitalul propriu

capitalul permanent

activele fixe

activele ciculante

numărul de salariați

costurile de producție

stocurile de materii prime, produse finite etc.

de efecte

producția fizică

producția marfă fabricată (exprimată în prețuri de producție)

cifra de afaceri

profitul

indicatori calitativi (de eficiență)

productivitatea muncii

salariul mediu

viteza de rotație a activelor

ratele rentabilității

rata rentabilității costurilor- Rc

rata rentabilității activelor- Ra

rata rentabilității comerciale (a veniturilor)- Rv

rata rentabilității economice- Re

rata rentabilității financiare- Rf

lichiditatea

solvabilitatea

rata trezoreriei

1.1.3 Informații privind principalii indicatori economici ai SC.FERMIT.SA

Situația principalilor indicatori economico-financiari, calculați pe baza datelor din bilanț și din contul de profit și pierderi, este următoarea:

Subsistemul organizatoric

Această componentă manageriala se regăsește sub forma organizării procesuale și organizării structurale.

În ceea ce privește organizarea procesuală, în cadrul S.C. FERMIT S.A. există cele 5 funcțiuni de bază ale întreprinderii :

cercetare-dezvoltare,

producție

comercială

personal

financiar-contabil

la care se adaugă majoritatea activităților ce le compun.

La nivel de compartimente sunt delimitate atribuțiile, responsabilitățile și competențele, iar posturile sunt descrise în fișele postului care conțin sarcinile, responsabilitățile și competențele acordate.

Organizarea structurală a S.C. FERMIT S.A. este evidențiată în Regulamentul de organizare și funcționare, organigrama și fișele de post.

Regulamentul de organizare și funcționare al S.C. FERMIT S.A. cuprinde 4 părți în care sunt descrise:

Organizarea societății;

Actul constitutiv;

Strucura organizatorică (organigrama);

Structura funcțională și de producție;

Organigrama este piramidală, specifică unei structuri organizatorice de tip ierarhic-funcțional.

Fișele de post sunt elaborate atât pentru manageri cât și pentru executanți.

Tabelul 2.1. Bilanțul contabil al SC Fermit SA, 2011.

Tabelul 2.2. Bilanțul contabil al SC Fermit SA, 2012.

Tabelul 2.3. Bilanțul contabil al SC Fermit SA, 2013.

Capitolul III. STUDIUL DE CAZ: PLANUL DE PRODUCȚIE AGREGAT ÎN CADRUL COMPANIEI SC FERMIT SA

Studiul de caz se va concentra pe realizarea planificării agregat în cadrul 2013, cu o analiză pe intervalul ianuarie- iunie 2013. Suma totală a producției companiei s-a situat la suma de 6508028.

542336 este suma obținută din vânzarea unei singure grupe de produse, realizate de SC Fermit SA, în decursul unei luni calendaristice. Întreprinderea produce șase grupe de produse, comercializate prin intermediul:

Contractelor ferme din partea firmelor;

Colaborărilor care au drept scop vânzarea produselor realizate în cadrul SC Fermit SA;

Desfacerea stocurilor în magazine de profil.

Compania SC Fermit SA a avut o producție anuală care s-a ridicat la 50844 de produse. În consecință compania a avut o producție lunară de 50844/12=4237. Și o producție lunară de 4237/6=706 produse.

Tabel 3.1. Cererea de produse în cadrul Fermit SA, pe o perioadă de șase luni.

Datele au fost obținute prin aplicarea formulei:

Cererea zilnică = Cererea previzionată/ Zilele lucrătoare dintr-o lună.

Cererea medie =Cererea previzionată în cele șase luni/ Zilele lucrătoare din cele șase luni=385/124=3,1/ unități zilnic.

Fig. 3.2. Cererea zilnică comparativ cu cererea medie.

Graficul prezintă fluctuațiile cererii. Astfel, pentru lunile ianuarie și martie, cerea se situează sub media lunară. Pentru lunile februarie, aprilie, mai și iunie, cererea este peste media generală. În acest sens, pot fi abordate o serie de strategii. Întreprinderea poate recurge la o serie de măsuri care să îi asigure o producție egală sau mai mare cu cererea. Sau poate recurge la externalizarea unei părți din activitate, astfel încât să poată răspunde cererilor în exces. În acest sens, putem propune următoarele măsuri:

– Elaborarea unui plan privind planificarea forței de muncă..

– Demiteri și angajări, în concordanță cu planul previzionat dintr-o anumită lună.

– Implementarea unui program de ore suplimentare, pentru a acoperi necesarul minim de cereri ale produselor.

Tabel 3.2. Estimări cost, implementare măsuri pentru acoperirea cererii.

Strategia planificării forței de muncă

În cadrul acestui plan, pornim de la premisa că vom produce 3 produse zilnic și că producerea lor este asigurată de forța de muncă constantă, fără implicarea orelor suplimentare. Întreprinderea nu va deține un stoc de sigurnață, dar nici nu va apela la subcontractori. Prin intermediul acestei strategii, firma ar trebui să își completeze stcurile pentru perioadele cu cereri maxime, în perioadele în care cererea se situează sub media generală a cererii. Așadar, prin aplicarea acestei măsuri, forța de muncă constantă ar trebui să fie la fel de activă și în lunile ianuarie și martie, când cererea este mai mică.

În tabelul 3.3. am prezentat:

Coloana ,,3.1 de produse pe zi” reprezintă cererea medie =Cererea previzionată în cele șase luni/ Zilele lucrătoare din cele șase luni=385/124=3,1/ unități zilnic.

Coloana 3= 3.1 * coloana 2

Coloana 4 conține date din tabelul 3.1.

Cererea de produse în cadrul unui interval de 6 luni.

Coloana 6 este rezultatul diferenței dintre coloana 3 și coloana 4.

Producția totală stocată de la o lună la alta este de este de 86 produse.

Având în vedere că realizarea unui produs, necesit 1.7 ore de muncă, un muncitor realizează aproximativ 5 produse zilic. Prin urmare, pentru realizarea a 3.1. de produse,

Prin urmre, pentru acoperirea necesarului zilnic, este necesar un număr de 209 angajați.

Tabel 3.3. Situația încheierii stocului

Tabel 3.4. Forța de muncă

Măsura angajărilor și demiterilor este una care urmează un plan în funcție de necesitate. Nivelul producției este egal cu nivelul cererilor. Estimările de cost ale acestei strategii sunt prezentate în tabelul 3.5.

Coloana 5 este rezultatul formulei coloana 2*1.7 ore/ produs*75 lei/oră.

Coloana 8=Coloana 5+ Coloana 6 sau Coloana 7.

Coloana 6 se calculează înmulțind valorile pozitive din coloana 4 cu 800 lei/produs.

Coloana 7 este rezultatul înmulțirii valorilor negative cu coloana 4 și cu 1100 lei/ produs.

Tabel 3.5. Măsura angajări și demiteri

Tabel 3.6. Costul total angajări și demiteri.

Pentru a acoperi necesarul de producție, întreprinderea optează pentru măsura orelor de muncă suplimentare. Optarea pentru această varinată, implică un timp suplimentar de muncă față de perioadele normale. Nu se va opta pentru:

Angajări sulimentare;

Demiteri;

Subcontractări;

Stocuri.

Cererile suplimentare, vor fi acoperite prin intermediul orelor de lucru suplimentare, prin utilizare a celor 200 de angajați.

Tabel 3.7. Ore suplimentare

Coloana 4 este rezultatul produsului dintre numărul de angajați ai companiei și 5 produse/ muncitor * numărul de zile lucrătoare dintr-o lună.

Coloana 5=Coloana 2- Coloana 4.

Tabel 3.8 Costul total pentru ore suplimentare

Concluzii și recomandări

Strategia numărul 1 – planificarea forței de muncă.

Strategia numărul 2 – angajări demiteri.

Strategia numărul 3 – ore suplimentare.

Tabel 3.9. Centralizarea datelor.

Din tabelul alăturat se poate constata că cea mai optimă variantă pentru acoperirea necesarului de producție, în perioadele cu cerer suplimentare, este strategia numărul 2 – demiteri angajări.

Strategia numărul 1 este următoarea cea mai avantajoasă, pentru acoperirea necesarului de cereri suplimentare.

Strategia numărul 3 este cea mai puțin avantajoasă, prin prisma costurilor pe care le implică.

Fig. Costul strategiilor de producție.

Pentru a putea avea o viziune pe termen lung, compania trebuie să adopte una dintre strategiile propuse. Evident, pe lângă costurile existente, în ceea ce privește cele trei variante propuse, se poate recurge și la alte strategii de planificare agregat. Cum ar fi strategia de subcontractare, care permite externailizarea serviciilor, astfel încât să se realizeze o parte din stocuri, pentru a se asigura necesarul cererii.

O altă strategie la care poate recurge companie este aceea de a utiliza aceeași forță de muncă pe o perioadă de șase luni, fără a avea fluctuații de personal. Sau un mix între utilizarea forței de muncă constate și a orelor suplimentare.

Această ultimă variantă poate fi o modalitate eficientă de acoperire a fluctuațiilor de de cereri, atunci când cererile sunt peste media normală, iar necesarul nu este acoperit de orele normale de muncă și de personalul existent.

Fără a fi cazul subcontractărilor și al angajărilor sau demiterilor de personal, compania poate utiliza o strategie prin care personalul pe care îl deține să fie implicat în mod constant în același ritm de activitatea, pentru a putea răspunde surplusurilor de cereri.

Mai mult decât atât, întreprinderea SC Fermit SA, poate implica forța de mucă în activtăți de producție, care să depășească numărul orelor normale de muncă, pentru a acoperi necesarul de stocuri. Însă, așa cum arătam în studiul de caz prezent, cea mai eficientă strategie, din punct de vedere al costurilor, este cea prin care forța de muncă este planificată, astfel încât productivitatea resurselor umane să fie mai mare.

Bibliografie

Cărți:

Bărbulescu, C. Managementul producției industriale, ASE București, 1994;

Chase, R.B. et al. Production and operation management. A life cycle approach.., Richard D. Irvin, Inc. 1992;

Constantinescu, D, Managementul operational al producției, Editura Sitech, Craiova, 2003;

Deac, V.; Badea, F.; Dobrin, C, Organizarea, flexibilitatea si mentenanta sistemelor de producție, Editura ASE, București, 2010;

Dima, I.-C. (ed.), Multiserving – operational management system of the production achieved in flexible manufacturing cells: monograph. Editura Arves, Craiova, 2011;

Emilian, R. (coord.), Management operațional, Editura ASE, București, 2006;

Moldoveanu, G., Dobrin, C., Managementul operațional al producției: Studii de caz. Probleme. Teste-grilă, Editura Economica, București, 2003;

Pleter, O. -T. Perfecționarea managementului operațional prin automatizarea posturilor de lucru. (teză de doctorat), ASE, București, 2007;

Rădulescu, A.-V., Managementul producției, Editura Printech, București, 2004;

Wild, R. Production and operations management, Cassel Educational, 1993;

Surse web:

http://www.fermit.ro/;

http://www.mfinante.ro.