Elaborarea Documentatiei Cadastrale Necesara Alipirii a Trei Imobile
UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE ȘI INGINERIA MEDIULUI
SPECIALIZAREA MĂSURĂTORI TERESTRE ȘI CADASTRU
CURSURI CU FRECVENȚĂ
PROIECT DE DIPLOMĂ
UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE ȘI INGINERIA MEDIULUI
SPECIALIZAREA MĂSURĂTORI TERESTRE ȘI CADASTRU
CURSURI CU FRECVENȚĂ
Elaborarea documentației cadastrale necesară alipirii a trei imobile si crearea unei baze de date in scopul clasificarii imobilelor
TEMA PROIECTULUI DE DIPLOMĂ
Elaborarea documentației cadastrale necesară alipirii a trei imobile și crearea unei baze de date în scopul clasificării imobilelor
Prin tema se cere soluționarea aspectelor legate de:
1. Elaborarea documentației cadastrale necesară alipirii a trei imobile
2. Crearea unei baze de date în ArcGIS
3. Clasificarea imobilelor după criteriile dorite
CUPRINS
LISTA FIGURI, TABELE, PLANȘE
INTRODUCERE
CAPITOLUL 1: NOȚIUNI GENERALE DE TOPOGRAFIE
1.1 Definiții, ramurile măsurătorilor terestre
1.2 Suprafețe terestre
1.3 Suprafețe de proiecție
1.4 Elementele topografice ale terenului
1.5 Unități de măsură
1.6 Sisteme de coordonate
1.6.1 Sistemul de coordonate geodezice elipsoidal
1.6.2 Sistem de coordonate rectangular
1.6.3 Sistem de coordonate polare
1.7 Hărți și planuri
1.7.1 Definiții
1.7.2 Clasificarea hărților și planurilor în funcție de scară
1.7.3 Scara hărților și planurilor
CAPITOLUL 2: NOȚIUNI GENERALE DE CADASTRU
2.1 Noțiunea de cadastru
2.2 Definiția, caracteristicile, rolul, scopul și importanta cadastrului
2.3 Aspectele cadastrului
2.4 Funcțiile cadastrului
2.5 Numerotarea cadastrală
2.6 Publicitatea imobiliară
2.6.1 Sistemul de publicitate al Registrelor de Transcripțiuni și Inscripțiuni
2.6.2 Sistemul de publicitate reală al cărții funciare
2.7 Cartea funciara
2.7.1 Conținutul cărții funciare
2.7.2 Tipuri de înscrieri în cartea funciara
CAPITOLUL 3: APARATURA ȘI SOFT ( GPS, GIS )
3.1 GPS
3.1.1 Ce este GPS
3.1.2 Receptorul GPS STONEX RTK S9 GNSS
3.2 GIS
3.2.1 Definiții
3.2.2 Harta
3.2.3 ArcGIS
CAPITOLUL 4 : STUDIU DE CAZ
4.1 Etapa lucrărilor cadastrale
4.1.1 Memoriul tehnic
4.1.2 Etapele de lucru în vederea realizării alipirii
4.2 Etapa lucrărilor în ArcGIS
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
LISTA FIGURI, TABELE, PLANȘE
FIGURI
1.1 Suprafețe terestre………………………………………………………………………………………………………..6
1.2 Elipsoidul de revoluție…………………………………………………………………………………………………7
1.3 Elementele topografice ale terenului în plan vertical……………………………………………………….8
1.4 Coordonate elipsoidale………………………………………………………………………………………………10
1.5 Sistem de coordonate geocentric…………………………………………………………………………………11
1.6 Sistem de coordonate rectangulare topocentric……………………………………………………………..12
1.7 Sistem de coordonate polare……………………………………………………………………………………….13
2.1 Numerotarea sectoarelor cadastrale UAT……………………………………………………………………..21
2.2 Numerotarea imobilelor dintr-un sector cadastral, în extravilan………………………………………22
2.3 Numerotarea sectoarelor cadastrale în intravilan……………………………………………………………23
2.4 Numerotarea detaliilor liniare în intravilan ( sector cadastral “0” )………………………………….23
2.5 Numerotarea imobilelor, parcelelor și construcțiilor în intravilan……………………………………24
3.1 Orbitele sateliților GPS………………………………………………………………………………………………37
3.2 Segmentul de control al GPS………………………………………………………………………………………38
3.3 Receptor GPS STONEX S9………………………………………………………………………………………..40
3.4 Structura datelor GIS…………………………………………………………………………………………………45
3.5 Exemplu de Baza de date GIS…………………………………………………………………………………….46
4.1 [NUME_REDACTAT] in AutoCAD…………………………………………………………………………….52
4.2 [NUME_REDACTAT] pe Ortofotoplan……………………………………………………………………….53
4.3 [NUME_REDACTAT] in ArcMap…………………………………………………………………………..54
4.4 Reprezentarea imobilelor prin poligoane………………………………………………………………………55
4.5 Tabelul de atribute…………………………………………………………………………………………………….55
4.6 [NUME_REDACTAT] Properties………………………………………………………………………………………….56
4.7 Clasificarea dupa Proprietar………………………………………………………………………………………..57
4.8 Clasificarea dupa Proprietar cu indicarea suprafetei imobilelor……………………………………….58
4.9 Clasificarea dupa 3 atribute………………………………………………………………………………………..59
4.10 Alegerea valorii pragurilor clasificarii………………………………………………………………………..60
4.11 Clasificarea in functie de procentul suprafetei construite din suprafata totala………………….61
TABELE
Inventar de coordonate…………………………………………………………………………………………………….64
Exemplu de date GPS……………………………………………………………………………………………………..66
PLANȘE
Plan de situatie AutoCAD………………………………………………………………………………………………..68
INTRODUCERE
Cadastrul general este sistemul unitar și obligatoriu de evidentă tehnică, economică și juridică a tuturor imobilelor de pe întreg teritoriul țării.
Cadastrul general se organizează la nivelul fiecărei unități administrativ-teritoriale: comună, oraș, municipiu, județ și la nivelul întregii țări.
Prin sistemul de cadastru general se realizează:
a) identificarea, descrierea și înregistrarea în documentele cadastrale a imobilelor prin natura lor, măsurarea și reprezentarea acestora pe hărți și planuri cadastrale, precum și stocarea datelor pe suporturi informatice;
b) identificarea și înregistrarea tuturor proprietarilor și a altor deținători legali de imobile, în vederea înscrierii în cartea funciara cu caracter definitiv;
c) furnizarea datelor necesare sistemului de impozite și taxe pentru stabilirea corectă a obligațiilor fiscale ale contribuabililor, solicitate de organismele abilitate.
Această lucrare urmărește evidențierea potențialului utilizării aparaturii GPS și a sistemelor GNSS, care oferă o serie de beneficii față de utilizarea metodelor clasice de măsurare, printre care se pot enumera: reducerea timpului de lucru, posibilitatea de a lucra pe orice tip de vreme, precizia ridicată etc., precum și sinergia acestora cu tehnologia GIS.
Datele obținute în urma măsurătorilor pot fi stocate într-o bază de date GIS. Această bază de date permite actualizarea sau ștergerea datelor oricând sau adăugarea de date noi, lucru ce se pretează foarte bine lucrărilor specifice cadastrului general, ajutând la menținerea evidentei imobilelor. Chiar mai mult programul ArcGIS face posibilă suprapunerea planului importat din AutoCAD (obținut din măsurătorile cadastrale) cu imaginea satelitară a zonei respective (ortofotoplanul), oferind astfel o mai bună înțelegere a situației, făcând posibilă depistarea ușoară a greșelilor ce pot apărea în partea de AutoCAD. ArcGIS permite deasemenea importarea datelor în același sistem de referință folosit pentru realizarea planului.
Datele pot fi stocate pe layere diferite, oferindu-I utilizatorului posibilitatea de a “opri” ce layere dorește pentru a obține o imagine mai puțin încărcată ce conține doar informațiile ce prezintă interes.
În ArcGIS pe lângă datele legate de măsurătorile terestre se pot introduce alte informații legate de caracteristicile elementelor reprezentate, rezultând o bază de date complexă ce poate fi apoi folosită pentru realizarea unor calcule și studii ce prezintă interes pentru aproape toate domeniile, ArcGIS nefiind limitat măsurătorilor terestre.
CAPITOLUL 1
NOȚIUNI GENERALE DE TOPOGRAFIE
1.1 Definiții, ramurile măsurătorilor terestre
Măsurătorile terestre reprezintă un ansamblu de discipline care se ocupa cu studiul – determinarea formelor și dimensiunilor Pământului în totalitatea sa, sau pe anumite porțiuni de teren – precum și cu reprezentarea acestora pe hărți și planuri. Rezolvarea problemelor ce apar în măsurătorile realizate pe teren, precum și în dezvoltarea instrumentelor utilizate, nu se poate face fără a avea cunoștințe de matematică, fizică, electronică, astronomie, informatică, etc.
Când ne referim la măsurătorile terestre ne gândim la acestea ca la un arbore cu mai multe ramuri ce se pot dezvolta permanent în raport de evoluția permanentă a tehnologiei din domeniu. Câteva din ramurile măsurătorilor terestre:
Geodezia – este știința care studiază forma și dimensiunile Pământului, câmpul gravitațional în sistem tridimensional, în funcție de timp. În 1880, Helmerrt definește geodezia ca fiind: “Știința măsurării și reprezentării Pământului”. În cadrul acesteia există o serie de subramuri cum ar fi: astronomia geodezică, geodezia marină, geodezia diferențială.
Topografia (topos = loc, graphein = descriere prin desenare ) – este acea știința ce se ocupă cu măsurarea și reprezentarea suprafețelor relativ mici de teren, fără a ține seama de curbura Pământului. Prin măsurătorile topografice se stabilesc pozițiile relative dintre diverse obiecte din teren și reprezentarea acestora pe planuri și hărți.
Cadastrul – este sistemul unitar și obligatoriu de evidentă tehnică, economică și juridică, prin care se realizează identificarea, înregistrarea, descrierea și reprezentarea pe hărți și planuri cadastrale a tuturor terenurilor, precum și a celorlalte bunuri imobile de pe întreg teritoriul țării, indiferent de destinația lor și de proprietar.
Fotogrammetria – cuprinde procedee pentru determinarea și reprezentarea suprafețelor de teren pe baza unor fotografii speciale numite fotograme obținute prin fotografierea terenului din avioane echipate adecvat. Caracteristică principală a acestei ramuri este aceea că nu executa măsurători pe teren ci pe imaginea fotografică a acestuia. Fotogrammetria nu se aplică independent de alte discipline la întocmirea planurilor și hărților, ci împreună cu topografia, sprijinindu-se amândouă pe rețeaua geodezică.
Teledetecția – achiziția de date despre un obiect sau un grup de obiecte cu ajutorul unui senzor situat la distanță de acestea (Colwell 1983). Teledetecția poate fi considerată o ramură a fotogrammetriei care se ocupă cu prelucrarea informațiilor referitoare la suprafață terestră, furnizate de sateliți artificiali ai Pământului.
Cartografia – ansamblul de studii și operațiuni științifice și tehnice care au la bază observațiile directe sau exploatarea unei documentații, în vederea elaborării hărților și planurilor. Clasificarea acestei discipline se poate face în cartografie matematică – știința sistemelor de proiecție care face trecerea de la suprafață terestră la harta sau plan și cartografia grafică – elaborarea, editarea și multiplicarea hărților și planurilor din punct de vedere grafic.
1.2 Suprafețe terestre
În măsurătorile terestre, se definesc următoarele trei suprafețe( figura 1.1) :
• suprafața topografică;
• geoidul;
• elipsoidul
.
Figura 1.1 Suprafețe terestre
Suprafața topografică – este suprafața terenului natural, cu toate caracteristicile lui, așa cum va fi reprezentat pe hărți și planuri. Are formă neregulată și nu este geometrizata ( nu are formă matematică ce poate fi descrisă prin relații matematice).
Geoidul – este o suprafață echipotențială particulară a câmpului gravitațional terestru, asimilată cu suprafața liniștită a mărilor și oceanelor considerată prelungită pe sub terenul natural. Are o formă ușor ondulată, fiind denumită suprafața de nivel zero și constituie originea în măsurarea altitudinilor punctelor de pe suprafața topografică a Pământului. Are o formă neregulată și nu este matematizat. Are proprietatea că în orice punct al său este perpendicular pe verticală VV, respectiv pe direcția accelerației gravitaționale, indicată de regulă de firul cu plumb. Geoidul este “o reprezentare matematică a Pământului” ( Gauss C.F. ), adică a câmpului gravific.
Suprafața topografică are variații mari față de elipsoid între 8Km ( [NUME_REDACTAT] ) și – 11Km ( [NUME_REDACTAT] ), dar geoidul are variații mult mai mici ±100m față de elipsoid.
Elipsoidul de revoluție – este suprafața geometrică cea mai apropiată de geoid rezultată prin rotirea unei elipse în jurul axei mici 2b, iar axa mică este paralelă cu axa globului terestru.
De-a lungul timpului mai mulți matematicieni și geodezi au calculat diverși elipsoizi în încercarea de a găsi parametrii optimi. La ora actuală la noi în țara se folosește elipsoidul Krasovski care are următorii parametri:
a = 6 378 245 m – semiaxa mare
b = 6 356 863 m – semiaxa mică
f = a-b/a = 1/298.3 – turtirea
Corespondența punctelor de pe suprafața topografică pe elipsoid se face prin proiectarea punctului aflat pe suprafața terestră pe elipsoid prin intermediul normalei NN la elipsoid, iar punctul capăta coordonate geografice.
Figura 1.2 Elipsoidul de revoluție
1.3 Suprafețe de proiecție
Prin intermediul sistemelor de proiecție se face trecerea – prin procedee matematice – de la suprafață topografică la suprafață plană care este suportul hârtii sau planului topografic. Se știe că o suprafață cura ( gen elipsoid, geoid ) nu poate fi transpusa pe plan fără deformarea suprafețelor sau unghiurilor.
[NUME_REDACTAT] sunt adoptate două sisteme de proiecție:
• Proiecția stereografică 1970 – STEREO 70 – cu plan secant unic în centrul geometric al teritoriului, respectiv zona orașului Făgăraș. Originea sistemului de coordonate rectangulare plane X și Y este translatată cu 500Km pe ambele axe pentru a se evita coordonatele negative. Direcția nord geografic se afla pe axă X, iar axa Y este paralelă cu direcția ecuatorului.
• [NUME_REDACTAT] – proiecție internațională, cilindrică, conformă, transversală – aceasta presupune divizarea elipsoidului în 36 de fuse de 6° fiecare. Acestea se desfășoară de-a lungul meridianului axial, pe un cilindru imaginar. Meridianul origine, numit și “meridian 0”. Este cel care trece prin [NUME_REDACTAT].
Acesta proiecție are ca avantaj faptul că permite reprezentarea întregului glob pe zone cuprinse între cei doi poli, iar dezavantajele apar în situația teritoriilor relativ mici care se reprezintă uneori pe două fuse vecine ( cazul țării noastre în L – 34 și L – 35), precum și la faptul că deformațiile sunt uneori mai mari decât în alte proiecții.
1.4 Elementele topografice ale terenului
Reprezentare pe planuri și hărți a elementelor ce sunt măsurate pe teren, se face prin descompunerea terenului în elemente liniare și unghiulare măsurabile. Această operațiune se numește geometrizarea terenului ( transformarea lui sub aspect geometric) și constă în alegerea punctelor caracteristice de pe teren în așa fel încât prin unirea lor linia franța care rezultă să dea cât mai exact forma terenului. Precizia hărților și planurilor depinde de această operațiune.
Elementele topografice ale terenului în plan vertical:
– aliniamentul AB – o linie sinuoasă, ce urmărește linia terenului natural, și rezultă din intersecția terenului cu planul vertical
– distanta înclinată LAB – este linia dreaptă ce unește punctele A și B
– distanta redusă la orizont DAB – este proiecția în plan orizontal a distanței înclinate și este distanța ce o vom reprezenta pe hărți și planuri
– unghiul de panta αAB – este unghiul făcut de linia terenului natural cu proiecția sa în plan orizontal, este un unghi vertical
– unghiul zenital ZAB – este unghiul făcut de verticală locului cu linia naturală a terenului și este tot un unghi vertical
– cotele punctelor A și B – HA și HB – sunt distanțele pe verticală de la planul de nivel zero la planurile orizontale ce trec prin punctele A și B
– diferența de nivel dintre punctele A și B – ΔHAB – este distanța pe verticală dintre planurile orizontale ce trec prin punctele A și B. ΔHAB = HB – HA care poate fi pozitivă sau negativă în funcție de evoluția terenului. Diferența de nivel poate fi calculată și în funcție de distanțe și unghiuri verticale (α și Z ).
Figura 1.3 Elementele topografice ale terenului în plan vertical
Elementele topografice ale terenului în plan orizontal:
– unghiul orizontal ωAB – este unghiul diedru dintre planele verticale ( V(B) și V(C)) ce trec prin două aliniamente AB și AC
– distanta redusă la orizont DAB \
– orientarea topografică ϴAB – este unghiul orizontal făcut de direcția nord geografic și direcția AB măsurat în sensul acelor de ceas, de la nord spre aliniamentul dat
1.5 Unități de măsură
În topografie, pe teren se măsoară distanțe ( înclinate, orizontale sau verticale) , direcții unghiulare orizontale și unghiuri verticale și se calculează în mod uzual suprafețe. În acesta situație este necesar să definim unitățile de măsură pentru aceste categorii.
• Pentru lungimi ( distanțe) – se folosește metrul (m) cu multiplii și submultiplii săi. În prezent, metrul este definit ca a 299 792 458 a parte a distanței parcurse de lumină, în vid, într-o secundă.
Submultiplii metrului Multiplii metrului
decimetrul (dm) 1m = 10 dm decametrul (dăm) 1m = 0.1dam
centimetrul (cm) 1m = 100cm hectometrul (hm) 1m = 0.01hm
milimetrul (mm) 1m = 1000mm kilometrul (Km) 1m = 0.001Km
• Pentru suprafețe – se folosește metrul pătrat (m²) cu multiplii și submultiplii săi. Cel mai uzual multiplu este arul (ar) sau hectarul (ha).
– 1m² = 100dm² = 10 000 cm² = 1 000 000 m²
– 1Km² =100 hm² = 10 000 dăm² = 1 000 000 m²
– 1ar = 1dam² = 100m²
– 1ha = 10 000m²
• Pentru unghiuri – se folosește gradația centezimală, sexagesimala sau radiani. În topografie în mod uzual se folosește gradația centezimală.
Radianul este o unitate de măsură naturală, analitică și adimensionala pentru unghiuri. Un radian este unghiul la centru care subîntinde un arc de cerc egal cu lungimea razei, iar un cerc are 2π.
Gradul sexagesimal (°) este 1/360 dintr-un cerc ( a treisutesaizecea parte). Submultiplii sunt minutul ( ´ ) și secundă sexagesimala ( ´´ ).
1° = 60´ = 360´´
Gradul centezimal (g ) este 1/400 dintr-un cerc ( a patrusuta parte). Un grad centezimal este 9/10 dintr-un grad sexagesimal sau π/200 dintr-un radian. Submultiplii acestuia sunt minutul ( c ) și secundă ( cc ) centezimală.
1g = 100c = 10000cc
1.6 Sisteme de coordonate
Alegerea sistemelor de coordonate se va face astfel încât să aproximăm cel mai bine forma Pământului și să definim poziția punctului în plan și altitudine.
Sisteme de coordonate cele mai uzuale sunt:
– sistemul de coordonate geodezice elipsoidal
– sistemul de coordonate rectangulare
– sistemul de coordonate polare
1.6.1 Sistemul de coordonate geodezice elipsoidal
Un punct situat pe elipsoidul de revoluție este caracterizat prin coordonatele sale elipsoidale: longitudinea L, latitudinea B, altitudinea elipsoidală h (figura 1.4).
Figura 1.4 Coordonate elipsoidale
Meridianul de origine – este meridianul ce trece prin Greenwich și axa polilor.
Meridianul locului – este urma lăsată de elipsoid pe planul ce trece prin punctul P și axa polilor.
Longitudinea L este unghiul diedru format de meridianul locului cu planul meridianului de origine, măsurat în planul ecuatorului.
Latitudinea B este unghiul format de normală la elipsoid ce trece prin punctul considerat și planul ecuatorului.
Altitudinea elipsoidală h este distanța măsurată în lungul normalei la elipsoid de la suprafață elipsoidului până la punctul considerat
1.6.2 Sistemul de coordonate rectangular
Acest tip de sistem poate fi la rândul său clasificat în : sistem de coordonate geocentric și sistem de coordonate topocentric.
Sistemul de coordonate geocentric are originea în centrul Pământului și axele definite astfel:
– axa OZ – orientată după direcția Polului nord
– axa OX la intersecția ecuatorului cu planul meridianului de origine
– axa OY în planul ecuatorului și orientată spre est.
Figura 1.5 Sistem de coordonate geocentric
Coordonatele punctului sunt Xp, Yp, Zp.
Sistemul de coordonate topocentric are originea în punctul P de pe suprafața topografică, iar axele sunt orientate după cum urmează:
– axa z se confunda cu normală la elipsoid în punctul P și este orientată spre exterior, invers normalei la elipsoid
– axă x este spre nord
– axa z este orientată spre est
Figura 1.6 Sistem de coordonate rectangulare topocentric
1.6.3 Sistem de coordonate polare
Acest sistem este definit de un punct numit pol și o direcție de referință. Poziția unui punct în acest sistem este definită de raza vectoare DApi și unghiul polar ωi făcut de direcția de referință și raza vectoare.
Figura 1.7 Sistem de coordonate polare
În figură 1.7 se poate observa că punctul A este considerat polul sistemului, direcția AB direcție de referință, iar dreptele DAP1 și DAP2 sunt raze vectoare către punctele P1 respectiv P2.
1.7 Hărți și planuri
1.7.1 [NUME_REDACTAT] topografic – este o reprezentare grafică convențională a unor porțiuni restrânse ale suprafeței topografice, proiectate pe un plan orizontal, micșorată la o anumită scară care prin detaliile pe care le conține redă în mod fidel suprafața topografică respectivă, fără să se țină seama de curbura Pământului.
Harta – este o reprezentare grafică convențională, micșorată la o anumită scară, în care este reprezentată întreaga suprafață a Pământului sau porțiuni din ea și în construcția căreia se ține seama de curbura Pământului.
1.7.2 Clasificarea hărților și planurilor în funcție de scară
Planuri topografice
– planul topografic de bază al țării este tipărit în trei culori și realizat într-un singur sistem de proiecție la scările: 1/2000, 1/5000, 1/10 000;
– planul topografic special se realizează pentru diverse cerințe economice și poate fi realizat la scări ce variază între 1/100 până la 1/1000.
Hărțile sunt reprezentările grafice realizate la scara 1/25 000 și mai mici.
– hărți la scări mici – 1/25 000 până la 1/100 000;
– hărți de ansamblu – sunt realizate la scări medii 1/200 000 până la 1/1 000 000;
– hărți geografice – sunt realizate la scări mici începând cu 1/1 000 000 și mai mici.
1.7.3 Scara hărților și planurilor
Scara numerică – este raportul constant dintre distanța ″d″ de pe plan dintre două puncte și distanța orizontală “ D “dintre aceleași două puncte din teren, ambele fiind exprimate în aceleași unități de măsură.
Relația matematică de exprimare a scării numerice este 1/n = d/D, unde n este numitorul scării, iar d și D sunt distanțele enunțate mai sus
Valorile scărilor numerice sunt STAS, astfel că putem avea următoarele tipuri de scări:
Scara grafică – este reprezentarea grafică a scării numerice. După modul de construcție al scării grafice, se deosebesc două tipuri: scara grafică liniară cu talon și scara grafică transversală.
Scara grafică liniară cu talon – se va desena pe planuri și hărți printr-o linie divizată, în cm având înscris în dreptul fiecărei diviziuni valoarea distanței din teren corespunzătoare scării planului. Scara grafică asigură o precizie de 1/10 din bază.
Scara grafică transversală – asigură o precizie de 1/100 din bază, deoarece talonul este împărțit în 10 unități pe orizontală și în 10 părți pe verticală, astfel că o unitate de pe orizontală reprezintă 1/10 din bază, iar o unitate pe verticală reprezintă 1/10 dintr-o unitate de pe orizontală.
CAPITOLUL 2
NOȚIUNI GENERALE DE CADASTRU
2.1 Noțiunea de cadastru
Proprietatea asupra terenurilor a stat, în toate timpurile, la baza tuturor civilizațiilor și a stabilității instituțiilor. Statutul proprietății s-a transformat în decursul timpului, mergând de la forma primară ( simplă ocupare a solului), până la formele cele mai moderne, pe care le cunoaștem astăzi.
În același timp, statul a căutat întotdeauna să cunoască și să se informeze bine asupra întinderii, caracteristicilor și repartizării proprietăților private sau publice, de pe teritoriul său. Ca urmare, s-a simțit foarte repede necesitatea de a reprezenta pe planuri și de a descrie și consemna în registre, limitele și proprietățile membrilor societății.
Pentru a asigura proprietarilor garanția drepturilor lor, pentru a avea o evidentă clară și a le controla limita, cât și pentru a permite o stabilire echitabilă a impozitului pe teren, și pe construcții, statul a creat “ Cadastrul “, instituție care a existat sub diferite forme, din cele mai vechi timpuri, în foarte multe state.
La originea cuvântului cadastru sta, după unii autori, cuvântul grec katastikon, format din prefixul kata, care înseamnă de sus în jos și cuvântul neo-grec stikon, care înseamnă registru de impunere, sau carte de comerț.
După alți autori, el derivă din cuvântul vechi, medieval, capitastrum aflat în strânsă legătură cu capitionis registrum, sau capitum registrum, și care la început însemna impozitul pe capul familiei.
În 1185, într-un document venețian, apare pentru prima dată denumirea catastico, până în secolul XVII impunându-se în toată Italia sub denumirea de catastro. [NUME_REDACTAT] a trecut în Franța sub denumirea de le cadastre și în Germania și Austria sub denumirea de der kataster. În țara noastră, denumirea de cadastru se instituie la începutul secolului XIX.
Din punctul de vedere al dreptului comparat se pot distinge două tipuri de cadastru, cel care a fost stabilit într-un scop pur fiscal și cel care a fost stabilit atât în scop fiscal, cât și în scop juridic. Diferența dintre ele se bazează, în esență, pe conceptul de drept de proprietate și pe rolul statului față de probarea acestui drept.
În țările unde cadastrul este de tip fiscal nu este recunoscută capacitatea statului de a aduce proba dreptului de proprietate. Adică, documentele nu constituie o probă de drept, ci numai de simplă constatare, lăsând în seama proprietarului sarcina de a demonstra acest drept.
În cadastrul de tip juridic, din contră, statul intervine direct în determinarea probei dreptului de proprietate, prin atașarea documentelor cadastrale la titlul de proprietate, garantat de stat. Acest tip de cadastru conferă rezultatelor măsurătorilor pentru determinarea limitelor valoarea unui titlu autentic și, ca urmare, planul cadastral și/sau rezultatele măsurătorilor sunt considerate exacte, în cazuri de divergențe.
Mult timp cadastrul din multe țări a constituit un sistem utilizat numai în scopurile fiscal și juridic. Ulterior el a fost dezvoltat pentru a deveni un cadastru polivalent, adică un cadastru capabil să furnizeze date privind și alte aspecte ale teritoriului, nu numai cele privind terenul sau construcția. Astfel, s-au adăugat informații privind acoperirea sau utilizarea solului și calitatea lui, privind rețelele edilitare aeriene sau subterane, calitatea lor și materialele din care sunt formate, privind starea și dotările construcțiilor, numărul de nivele și materialul de construcție, privind elementele de referință spațială, etc.
Astăzi, cadastrul polivalent evoluează spre un sistem de informații referențiate spațial, el fiind nucleul sistemelor de informații ale teritoriului, precum și al sistemelor informatice urbane, care oferă și elementele de georeferențiere, instrumente indispensabile în planificarea și gestiunea modernă a activităților din toate sectoarele economice naționale.
2.2 Definiția, caracteristicile, rolul, scopul și importanta cadastrului
Definiție. Se cunosc mai multe definiții pentru cadastru, mai mult sau mai puțin complete sau complexe, date de diferiți specialiști în cărțile de specialitate sau cuprinse în dicționare. Definițiile cadastrului, precum și comentariile care adesea însoțesc aceste definiții, sunt practic date în funcție de tipul cadastrului și de organizarea să la un moment dat într-o țară. Astfel, în țara noastră, conform Legii cadastrului și Publicității imobiliare ( Legea nr.7/1996 ) s-a adoptat următoarea definiție: Cadastrul general este un sistem unitar și obligatoriu de evidentă și inventariere sistematică a bunurilor imobile de pe teritoriul întregii țări, din punct de vedere cantitativ, calitativ și juridic, indiferent de destinația lor și de proprietar, prin care se realizează identificare, înregistrarea și reprezentarea lor în registre și pe hărți și planuri cadastrale.
Cadastrul general are următoarele caracteristici:
– este obiectiv, pentru că exprima realitatea din teren
– este unitar, pentru că se execută după instrucțiuni și normative unice și folosește un limbaj unic, atât pentru utilizator, cât și pentru beneficiar
– este dinamic, pentru că exprima realitatea naturală în continuă schimbare, ceea ce impune necesitatea unei întrețineri permanente
– este general, pentru că satisface cerințele de bază pentru toate sectoarele economiei naționale
– este obligatoriu, pe între teritoriul țării, pentru proprietarii de bunuri imobile și pentru toate instituțiile care gestionează bunurile imobile
– are caracter istoric, pentru că ține seama de legitățile sociale, mai ales prin caracterul proprietății, care diferențiază o societate de alta
– este perfectibil, pentru că oferă posibilitatea folosirii mijloacelor de automatizare a proceselor de culegere și prelucrare a datelor, de obținere a documentelor finale și de întreținere, prin crearea sistemului informatic cadastral.
Rolul cadastrului general. Cadastrul având un caracter istoric, rolul său evoluează de la o epocă la alta, de la o societate la alta, în funcție de obiectivele stabilite. Astfel, inițial a avut doar un rol de inventariere a bunurilor imobile ca întindere, pentru stabilirea impozitelor fiscale, sau ulterior pentru colectivizarea agriculturii etc. În prezent, rolul și conținutul său trebuie să corespundă etapei actuale și de perspectivă a dezvoltării economiei și deci, să furnizeze date reale cu privire la:
– proprietarii de bunuri imobile și înscrierea lor în registrele cadastrale și cărțile funciare
– întinderea, configurația și poziția bunului imobil, precum și a folosinței lui, raportată la destinația inițială
– categoria de calitate a terenurilor, ținând seama de procesele mari pedogenetice, de lucrările de amenajare existente sau necesare, de bonitarea solurilor și a categoriilor de folosință, de posibilitățile de mecanizare oferite pentru lucrările specifice etc.
– resursele funciare și materialul documentar necesar introducerii, sau scoaterii din circuitul agricol a terenurilor
– elementele calitative necesare evaluării bunurilor imobile etc.
Scopul realizării cadastrului. Lucrările de cadastru se execută cu scopul de a pune la dispoziția celor interesați, în orice moment, date reale și complete referitoare la bunurile imobile, pentru a contribui la:
– reglementarea situației juridice a bunurilor imobile și înscrierea lor în carte funciară, în vederea realizării publicității imobiliare
– crearea unei baze juste pentru stabilirea impozitului fiscal
– identificarea juridică a resurselor funciare
– furnizarea elementelor necesare pentru întocmirea studiilor și proiectelor privind sistematizarea teritoriului și a localităților, precum și pentru alegerea amplasamentelor diferitelor obiective industriale și socio-culturale
– întocmirea documentației pentru scoaterea terenurilor din circuitul agricol
– cunoașterea terenurilor aflate în administrarea ministerelor sau departamentelor din diferite sectoare ale economiei naționale, precum și a modului de folosire a acestora în raport cu destinația lor inițială
– obținerea de date reale cu privire la starea fondului cailor de comunicații ( drumuri, căi ferate, străzi etc. ), necesare pentru planificarea lucrărilor de întreținere
– cunoașterea și inventarierea fondului imobiliar-edilitar și a stării acestuia
– cunoașterea și inventarierea fondului silvic, pentru amenajarea și exploatarea rațională a pădurilor
– cunoașterea și inventarierea fondului apelor, pentru amenajarea și regularizarea cursurilor de apă, pentru cunoașterea zonelor supuse pericolului inundațiilor, precum și pentru folosirea eficientă a potențialului apelor
– cunoașterea, inventarierea și evidentă terenurilor cu subsoluri care conțin diverse bogații minerale sau petrolifere
– protecția mediului înconjurător
– realizarea de baze de date cadastrale necesare băncilor de date urbane și sistemelor informaționale ale teritoriului.
Importanta cadastrului general. Importanta cadastrului general consta în faptul că acesta furnizează date reale privitoare la bunurile imobile ( poziție, mărime, folosință, proprietar), necesare în toate ramurile economiei naționale.
În același timp, cadastrul este, pentru economia de piață, un instrument deosebit de important, pentru că furnizează documentele care dau siguranța tranzacțiilor care au loc pe piața bunurilor imobile.
De asemenea, importanta lucrărilor de cadastru este de prim ordin pentru întocmirea sistemelor informaționale ale teritoriului, capabile să furnizeze rapid date reale tuturor organismelor de gestionare și planificare a bunurilor imobile din sectoarele importante ale economiei naționale.
2.3 Aspectele cadastrului
Pentru cunoașterea completă și sistematică a bunurilor imobile, cadastrul general realizează evidenta acestora după următoarele aspecte ( laturi ):
1.Cantitativ(ă)
2.Calitativ(ă)
3.Juridic(ă).
Latura cantitativă a cadastrului general se referă la determinarea prin măsurători a poziției, configurației și mărimii suprafețelor de terenuri pe categorii de folosință și pe proprietari, precum și la determinarea construcțiilor, în funcție de mărimea suprafeței de teren pe care acestea sunt amplasate, de numărul de nivele și de proprietarii lor.
Aspectul cantitativ al cadastrului se realizează prin funcția tehnică a cadastrului.
Latura calitativă a cadastrului realizează cunoașterea potențialului productiv al terenurilor, precum și a caracteristicilor calitative ale construcțiilor.
Pentru terenuri, aspectul calitativ al cadastrului se realizează prin bonitarea cadastrală a solurilor după gradul de fertilitate și a categoriilor de folosință după caracteristicile lor productive. După executarea lucrărilor de bonitare, aspectul calitativ al cadastrului se completează și cu date privind stadiul degradării terenurilor, precum și cu cele privind terenurile amenajate prin lucrări de îmbunătățiri funciare ( irigații, îndiguiri, desecări, combaterea eroziunii solului etc. ).
Pentru construcții, aspectul calitativ al cadastrului se realizează prin bonitarea construcțiilor, respectiv, cartarea clădirilor după materialele de construcție ( beton, cărămidă, lemn etc. ), dotarea cu instalații, gradul de confort, gradul de uzură al clădirilor, dotărilor etc.
Latura juridică a cadastrului se referă la proprietari și regimul juridic al construcțiilor cu diferite destinații și folosințe, la proprietari și dreptul de proprietare funciara și la situația juridică a fondului funciar.
2.4 Funcțiile cadastrului
Celor trei aspecte – cantitativ, calitativ și juridic, după care cadastrul trebuie să studieze și să inventarieze bunurile imobile, le corespund, din punct de vedere al realizării practice, trei funcții:
1. Funcția tehnică
2. Funcția economică
3. Funcția juridică.
Funcția tehnică a cadastrului consta în realizarea următoarelor lucrări:
– stabilirea și marcarea pe teren, prin borne tip cadastral, a hotarelor teritoriilor administrative ( comunale, orășenești și municipale ), prin operațiunea de delimitare
– identificarea și marcarea prin borne a perimetrelor construibile ale localităților și ale vetrelor de sat
– identificarea și marcarea pe teren a perimetrelor terenurilor societăților de stat și agenților care dețin terenuri agricole
– identificarea și marcarea pe teren a perimetrelor terenurilor care aparțin asociațiilor cu caracter particular
– identificarea și marcarea pe teren a perimetrelor zonelor industriale
– identificarea limitelor proprietăților private dintr-un teritoriu administrativ
– efectuarea măsurătorilor pe teren și prelucrarea datelor cadastrale
– întocmirea ( sau reambularea ) planurilor cadastrale
– numerotarea cadastrală a sectoarelor cadastrale( tarlalelor sau cvartalelor), a corpurilor de proprietate și a parcelelor de pe teritoriul administrativ respectiv
– calculul ariei suprafețelor pe întreg teritoriul administrativ ( comunal, orășenesc, municipal), pe sectoare cadastrale, pe corpuri de proprietate și pe parcele
– întocmirea registrelor cadastrale și a situațiilor de sinteză
– întreținerea cadastrului ( planuri, registre, fise, situații de sinteză)
Documentele cadastrului întocmite în cadrul funcției tehnice sunt:
– dosarul lucrărilor de hotărnicie ( delimitare)
– planurile și hărțile cadastrale
– registrele și fișele cadastrale, precum și situațiile de sinteză.
Funcția economică a cadastrului consta în realizarea următoarelor lucrări:
– încadrarea terenurilor agricole în clase de calitate
– evidenta terenurilor agricole în funcție de stadiul degradării și de factorii care au provocat-o
– evidenta terenurilor amenajate prin lucrări de îmbunătățiri funciare ( irigații, desecări, îndiguiri, combaterea eroziunii solului etc. )
– evidenta terenurilor care necesită lucrări de îmbunătățiri funciare și tipul acestora
– evidenta clădirilor după materialul de construcție, dotare cu instalații, confort, grad de uzură etc.
Prin funcția să economică, cadastrul general reprezintă un instrument important pentru organizarea, conducerea și planificarea producției agricole, precum și pentru cunoașterea, folosirea rațională, conservarea și dezvoltarea construcțiilor, pădurilor, apelor și terenurilor cu destinație specială din țara noastră.
Funcția juridică a cadastrului trebuie să asigure identificarea corectă a proprietarilor de terenuri și construcții, precum și înscrierea acestora în documentele cadastrului general și în cărțile funciare, pe baza drepturilor și actelor juridice pe care se întemeiază proprietatea. Înscrierea în cartea funciara a proprietarilor șo a drepturilor reale asupra terenurilor și construcțiilor se face în scopul evidentei juridice, deci, cui aparține bunul imobil și ce deține fiecare cetățean pe teritoriul țării, asigurându-se astfel publicitatea imobiliară.
2.5 Numerotarea cadastrală
Numerotarea cadastrală se realizează pentru fiecare unitate administrativ-teritorială, care se identifica prin codul SIRUP extras din “Registrul permanent al unităților administrativ-teritoriale” publicat de [NUME_REDACTAT] pentru Statistică.
Numărul cadastral al imobilului este identificatorul unic de legătură între baza de date grafice și baza de date textuale în sistemul informatic integrat de cadastru și publicitate imobiliară. Fiecare imobil se individualizează prin numărul cadastral, care asigura legătura între planul cadastral, registrele și înregistrările din cartea funciara.
Figura 2.1 Numerotarea sectoarelor cadastrale UAT
Numerotarea cadastrală într-o unitate administrativ-teritorială se face pentru sectoare cadastrale, imobile, parcele și construcții.
În cazul înregistrării sporadice, imobilele se numerotează pe unități administrativ-teritoriale în ordinea solicitărilor cu numerele de la 1 la n folosind cifre arabe. Parcelele componente ale unui imobil se numerotează de la 1 la n, urmate de simbolurile categoriilor de folosință, începând cu categoria de folosință curți-construcții. În cadrul fiecărui imobil, construcțiile se identifica printr-un cod atașat numărului cadastral, alcătuit din litera “C” urmată de un număr de la 1 la n (ex: C1, C2 etc.). Codul și destinația construcției, se evidențiază pe planul de amplasament și delimitare a imobilului. În fișierul .cpxml se face o scurtă descriere a construcției, la rubrica observații.
În cazul construcțiilor-condominiu, proprietățile individuale se identifica astfel: la numărul cadastral al imobilului (teren) și codul construcției, se adaugă codul proprietății individuale ( ex: 289-C1-U40 pentru imobilul format din teren cu număr cadastral 289, construcția C1 și unitatea individuală 40). Tipurile de unități individuale se evidențiază în cartea funciara colectivă.
Imobilele care reprezintă detalii liniare ca: ape curgătoare, canale, diguri, căi ferate, autostrăzi, drumuri se numerotează la nivelul UAT. Detaliile liniare primesc un singur număr cadastral pe toată lungimea lor în cadrul fiecărui UAT sau pe tronsoane, dacă sunt intersectate de alte detalii liniare, respectându-se următoarea ierarhie: ape, căi ferate, autostrăzi, drumuri naționale, drumuri județene, drumuri comunale, drumuri de exploatare.
Figura 2.2 Numerotarea imobilelor dintr-un sector cadastral, în extravilan
Detaliile liniare pot fi grupate într-un sector cadastral “0”, numerotarea lor fiind făcută în ordine și în concordanță cu importanța lor. În această situație, trebuie că suma suprafețelor sectoarelor cadastrale la care se adaugă suprafața sectorului “0” să se închidă pe suprafața intravilanului. Dacă nu se procedează astfel, detaliile liniare pot fi tratate ca orice imobil, acordându-se mare atenție înglobării lor în sectoarele cadastrale și urmărindu-se ca anumite suprafețe, mai ales intersecțiile să nu fie incluse de mai multe ori.
Figura 2.3 Numerotarea sectoarelor cadastrale în intravilan
Figura 2.4 Numerotarea detaliilor liniare în intravilan ( sector cadastral “0” )
Dacă la încheierea numerotării se constată omiterea unor imobile, acestea primesc numere în continuarea numerotării existente.
În cazul proprietăților izolate, care nu au fost incluse în delimitare în suprafața intravilanelor, imobilele se numerotează în cadrul extravilanului. În același fel se procedează în cazurile speciale, în care nu s-a efectuat o delimitare clară între intravilan și extravilan ( în unele zone de munte).
Parcelele componente ale imobilelor cu suprafețe mai mici de 50m² în intravilan și 300m² în extravilan nu se numerotează. Suprafața acestora se încadrează în suprafețele și, respectiv, categoriile de folosință a parcelelor alăturate, ale aceluiași imobil.
În cazurile în care configurația unui imobil se modifica prin alipire sau dezlipire, numerotarea se actualizează în mod corespunzător. Un număr cadastral vechi nu se atribuie altui imobil, ci rămâne înregistrat în baza de date a cadastrului, la istoricul imobilului respectiv. Numerele cadastrale din vechile cărți funciare se înregistrează în baza de date la istoricul proprietăților respective. Numerele cadastrale noi se atribuie în continuarea ultimului număr cadastral acordat pe suprafața unității administrativ-teritoriale.
Numărul cadastral al imobilului și cele ale parcelelor componente ale acestuia nu vor conține codul de identificare și codul SIRUP, acestea fiind atribute ale fiecărei unități administrativ-teritoriale.
Suprafețele de teren ocupate de proiecțiile la sol ale construcțiilor permanente din cadrul parcelelor cu categoria de folosință curți-construcții aparținătoare unui imobil li se notează cu C1,C2 etc. în funcție de numărul lor.
Figura 2.5 Numerotarea imobilelor, parcelelor și construcțiilor în intravilan
Exemplu de numerotare cadastrală în intravilan:
203 Imobil: Minea N. Gheorghe 1857 mp, din care:
1Cc – Curți – construcții 1000 mp
C1 95 mp
C2 46 mp
2A – Arabil 508 mp
3L – Livada 349 mp
204 Imobil: Bokor C. [NUME_REDACTAT] 3066 mp, din care:
1Cc – Curți – construcții 1005 mp
C1 208 mp
C2 59 mp
C3 40 mp
2A – Arabil 878 mp
3V – Vie 488 mp
4L – Livada 695 mp
2.6 Publicitatea imobiliară
Publicitatea imobiliară se definește ca fiind sistemul de înregistrare a bunurilor imobile, împreună cu drepturile imobiliare pe care le au proprietarii și posesorii asupra lor, într-un document public (cartea funciara), pentru a le face cunoscute, în vederea realizării opozabilității față de terți. Deci, publicitatea imobiliară cuprinde un ansamblu de tehnici juridice menite să țină evidența bunurilor imobile și să dea siguranța actelor juridice prin care se constituie, transmit și modifica sau se sting drepturile reale imobiliare.
Publicitatea imobiliară trebuie să asigure realizarea următoarelor obiective importante:
– să apere drepturile imobiliare ale celor înscriși în registrele publice (securitate statică)
– să confere tranzacțiilor imobiliare o cât mai mare certitudine, aducând la conștiința tuturor situația juridică a bunurilor imobile aflate în circuitul civil (securitate dinamică)
– să dea siguranța circulației creditului garantând înscrierea ipotecii în registrele publice
– să permită organelor abilitate exercitarea unui control eficient asupra schimbărilor care se produc în situația materială a bunurilor imobile, conform cu normele de sistematizare și în situația juridică a acestora, ca urmare a înstrăinării sau grevării cu sarcini, în interesul întregii societăți.
În țara noastră au funcționat, în principal, două sisteme de publicitate imobiliară:
1. Sistemul registrelor de transcripțiuni și inscripțiuni, denumit și sistemul publicității personale ( în [NUME_REDACTAT])
2. Sistemul cărților funciare denumit sistemul publicității reale ( în Transilvania, Banat și Bucovina)
În afara lor au mai funcționat , în diverse locuri:
– cărțile de evidenta funciară, în zonele din Transilvania unde cărțile funciare au fost distruse, sustrase sau pierdute în timpul primului război mondial
– cărțile funciare centrale pentru căile ferate și canaluri
– cărțile de publicitate imobiliară (numit și sistemul intermediar de publicitate), pentru transformarea cărților provizorii, în cărți de publicitate funciară.
2.6.1 Sistemul de publicitate al Registrelor de Transcripțiuni și [NUME_REDACTAT] sistem s-a instituit din 1865 prin [NUME_REDACTAT] (sub influența legislației franceze și belgiene) și constă, în principal, din două registre în care se înscriu și transcriu actele juridice.
Aceste registre sunt: registrul de transcriere și registrul de înscriere, care se completează cu registrul de transcriere a comandamentelor și mapa actelor de amanet și a actelor juridice privind imobilele funciare prevăzute expres de lege.
Ele sunt organizate pe comune (sate) și sunt ținute pe numele persoanelor, realizându-se astfel o publicitate personală.
1. Registrul de transcripțiuni, respectiv transcrierea, consta în copierea integrală în registrul de publicitate a conținutului actelor juridice prin care se constituie, strămută, modifica sau se sting drepturile reale imobiliare.
2. Registrul de inscripțiuni, respectiv inscripțiunea, este copierea părților din actele juridice referitoare la ipoteci și privilegii.
Actele supuse transcrierii sunt:
– actele juridice între vii privind transferul de proprietate sau drepturi care se pot ipoteca (contract vânzare-cumpărare, donații etc.) sau acte prin care se renunța la aceste drepturi
– actele juridice între vii prin care se constituie un drept de servitute, uz, uzufruct sau abitație sau cele prin care se renunța la aceste drepturi
– tranzacțiile privind drepturile reale
– ordonanțele de adjudecare ale unui bun imobil (dobândire prin licitație)
– hotărârile de expropriere pentru interes public
– cesiunea de venituri pentru un interval mai mare de doi ani.
3. Registrul de transcriere a comandamentelor. În acest registru se transcriu în extras comandamentele prealabile urmăririi silite a bunurilor imobile și urmăririle veniturilor bunurilor imobile ale debitorilor. Tot aici se trec extrasele din concesiunile petroliere sin care legea a făcut drepturi reale imobiliare.Toate registrele prezentate se țin pe numele persoanelor și nu se întemeiază pe măsurători cadastrale.
4. Deficiențele acestui sistem de publicitate:
– nu arata întotdeauna cu siguranță maximă situația juridică a bunului imobil, pentru că se bazează pe publicitatea personală
– registrele sunt greoaie la consultare pentru că sunt ținute pe persoane și nu pe bunuri imobile, ca urmare, pentru a cunoaște situația juridică a unui bun imobil este nevoie ca o persoană de specialitate să consulte aceste registre (un jurist remunerat corespunzător pe toată perioada), pentru a constata cine poseda bunul imobil, dacă numele acestuia a fost trecut corect în registru și dacă predecesorii lui, pe o perioadă de 30 ani, au fost proprietari cu titluri valabile, ori, o bună publicitate care să fie posibil ca orice cetățean să consulte și să se lămurească rapid asupra situației unui bun imobil și a avea siguranța că dreptul dobândit va fi și inatacabil
– obiectul publicității nu este suficient individualizat, pentru că registrele nu se întemeiază pe planul cadastral, unde fiecare bun imobil este reprezentat și individualizat printr-un număr cadastral, ci este nominalizat numai prin denumirea teritoriului și declarațiile vecinilor sau martorilor, fără a realiza o securitate juridică satisfăcătoare, ceea ce face că dreptul dobândit să poată fi supus ulterior, la atacuri în justiție
– publicitatea este imperfectă, pentru că biroul notarial nu cercetează valabilitatea și legalitatea titlului prezentat de părți și nici existența dreptului, ca urmare, prin înscriere dreptul devine opozabil terților, totuși valabilitatea actului juridic nu este dovedită prin publicitate, iar dobânditorul nu este aparat pe clauze de evicțiune, care ar deriva din titluri ulterioare
– registrele nu conțin situația juridică exactă a bunurilor imobile, pentru că publicitatea prin care drepturile reale se constituie, transmit, modifica sau se sting este parțială (nu este o publicitate pentru acțiunile introduse: acțiunea pentru cauzele de nulitate, revocare, faliment, expropriere etc.)
– transcrierea în registrul de publicitate nu este obligatorie, ceea ce crează, ulterior, probleme în tranzacții.
2.6.2 Sistemul de publicitate reală al cărții funciare
Prin legea cadastrului și a publicității imobiliare (Legea 7/1996), s-au pus bazele juridice ale unui sistem real și unic de publicitate imobiliară pentru întreaga țară, prin înscriere în cartea funciara, care să înlocuiască vechile sisteme de publicitate existente. Totodată, Legea reglementează existenta a două instituții distincte: Instituția tehnică a cadastrului și Instituția juridică a noilor cărți funciare.
[NUME_REDACTAT] cadastrului se urmărește realizarea cadastrului general al țării, iar prin Instituția cărților funciare se urmărește crearea la nivelul întregii țări a unui sistem real, unic și unitar de evidenta juridică a strămutării, constituirii și stingerii drepturilor reale imobiliare.
2.7 Cartea funciara
2.7.1 Conținutul cărții funciare
Cartea funciara este alcătuită din țâțul și 3 părți: A, B, C.
Titlul cărții funciare cuprinde numărul cărții funciare și denumirea uniații administrativ-teritoriale în care este situat imobilul. În acest sens, documentațiile cadastrale se recepționează de OCPI cu atribuire de număr cadastral unic pe unitatea administrativ-teritorială respectivă.
Cărțile funciare se numerotează pe fiecare unitate administrativ-teritorială.
Partea I a cărții funciare, desemnată în conținutul cărții funciare și prin litera “A”, cuprinde descrierea imobilului, după cum urmează:
a) numărul de ordine și cel cadastral al imobilului
b) suprafața imobilului, reieșită din măsurători cadastrale, destinația, categoriile de folosință și, după caz, construcțiile
c) planul imobilului cu vecinătățile și descrierea imobilului constituie anexă la partea I a cărții funciare.
Parte a II-a a cărții funciare, desemnată, în conținutul cărții funciare și prin litera “B”, cuprinde:
a) numele proprietarului
b) actul sau faptul juridic care constituie titlul dreptului de proprietate, precum și menționarea înscrisului pe care se întemeiază acest drept
c) strămutările proprietății
d) dreptul de administrare, dreptul de concesiune și dreptul de folosință cu titlu gratuit, corespunzătoare proprietății publice
e) servituțile constituite în folosul imobilului
f) fapte juridice, drepturile personale sau alte raporturi juridice, precum și acțiunile privitoare la proprietate
g) recepția propunerii de dezmembrare ori de comasare și respingerea acesteia, respingerea cererii de recepție și/sau e înscriere, în cazul imobilelor cu carte funciară deschisă
h) obligații de a nu face, interdicțiile de înstrăinare, grevare, închiriere, dezmembrare, comasare, construire, demolare, restructurare și amenajare
i) clauză de inalienabilitate a imobilului și clauză de insesizabilitate
j) orice modificări, îndreptări sau însemnări ce s-ar face în titlu, în partea I sau a II-a a cărții funciare, cu privire la înscrierile făcute.
Pentru fiecare dintre înscrierile cuprinse în parte a II-a a cărții funciare, se vor indica:
a) numărul curent al operațiunii înscrise
b) înscrisul/înscrisurile pe care se întemeiază înscrierea
c) indicarea tipului de înscriere
d) observații, după caz.
Ori de câte ori înscrierea efectuată în partea a II-a a cărții funciare privește un drept, se va indica și titularul dreptului, prin apărarea numelui complet al persoanei fizice sau a denumirii complete a persoanei juridice care are acesta calitate, precum și a datelor de identificare a acestora: cod numeric personal, dacă este atribuit, cod unic de înregistrare sau cod de identificare fiscală.
Numărul curent al operațiunii înscrise este numărul de ordine sub care s-a făcut înscrierea (de exemplu, “B.3”) și la care, dacă este cazul, se face trimitere în rubrica “observații” din celelalte părți ale cărții funciare sau de la alte înscrieri din partea a II-a ori, după caz, din alte cărți funciare.
Atunci când înscrierea privește dreptul de proprietate, în descrierea operațiunii efectuate se vor indica dobândirea, modificarea sau stingerea dreptului ori a unei cote-părți din acesta, cu indicarea actului sau a faptului juridic din care izvorăsc aceste efecte, precum și cu mențiunea caracterului exclusiv al dreptului de proprietate sau, după caz, a modalității dreptului de proprietate sub forma proprietății comune pe cote-părți ori a proprietății comune devălmașe, natura regimului comunității de bunuri, precum și, după caz, cu indicarea prețului ori a altei prestații prevăzute, în schimbul dreptului supus înscrierii.
Atunci când înscrierea privește o servitute pentru care imobilul constituie fond dominant, în înscrierea operațiunii înscrise se va indica natura servituții, prin arătarea obiectului acesteia.
Atunci când înscrierea privește un drept personal, în descrierea operațiunii se vor indica obiectul acestuia și actul juridic sau faptul juridic ce constituie izvorul dreptului personal înscris.
Atunci când înscrierea privește alte fapte sau raporturi juridice referitoare la proprietate, în descrierea operațiunii se va indica faptul sau raportul juridic supus înscrierii, ca de exemplu, calitatea de bun comun sau destinația de locuință a familiei.
Atunci când înscrierea se referă la o acțiune privitoare la proprietate – ca de exemplu, acțiune în revendicare, se arata obiectul acțiunii, părțile, numărul de dosar și instanță de judecată.
Atunci când se realizează modificări, îndreptări sau însemnări privitoare la cele arătate în titlul cărții funciare ori la înscrierile efectuate în partea I sau în parte a II-a a cărții funciare, în descrierea operațiunii se că arată în ce constă modificarea, îndreptarea sau însemnarea.
Partea a III-a a cărții funciare, desemnată în conținutul cărții funciare și prin litera “C”, cuprinde:
a) dreptul de superficie, uzufruct, uz, abitație, servituțile în sarcina fondului aservit, ipoteca și privilegiile imobiliare, precum și locațiunea și cesiunea de creanța
b) faptele juridice, drepturile personale sau alte raporturi juridice, precum și acțiunile privitoare la drepturile reale înscrise în această parte
c) sechestrul, urmărirea imobilului sau a veniturilor sale
d) orice modificări, îndreptări sau însemnări ce s-ar face cu privire la înscrierile făcute în această parte.
2.7.2 Tipuri de înscrieri în cartea funciara
A. [NUME_REDACTAT] este înscrierea cu caracter definitiv a unui drept real imobiliar în cartea funciara.
Pot fi intabulate în cartea funciara următoarele drepturi reale imobiliare:
– dreptul de proprietate și dezmembrămintele acestuia
– drepturile reale corespunzătoare dreptului de proprietate publică
– drepturile reale de garanție.
Dezmembrămintele dreptului de proprietate sunt:
– dreptul de superficie
– dreptul de uzufruct
– dreptul de uz
– abitația
– dreptul de servitute.
Drepturile reale corespunzătoare dreptului de proprietate publică sunt:
– dreptul de administrare
– dreptul de concesiune
– dreptul de folosință cu titlu gratuit.
Drepturile reale de garanție sunt:
– dreptul de ipotecă
– privilegiile imobiliare.
Drepturile reale înscrise în cartea funciara se numesc drepturi tabulare.
Obiectul intabulării vizează întregul imobil. Dreptul de proprietate se intabulează asupra întregului imobil sau pe cote-părți, în cazul coproprietății. În acesta din urmă situație se vor nominaliza coproprietarii și cota cuvenită acestora, atunci când este determinată.
Intabularea se efectuează numai în baza unui înscris autentic notarial, a unei hotărâri judecătorești definitive, a unui certificat de moștenitor sau a unui act administrativ care, în condițiile prevăzute de lege, are ca efect constituirea, modificarea, transmiterea sau stingerea unui drept real imobiliar supus înscrierii în cartea funciara.
Sunt asimilate copiilor legalizate și copiile certificate de către oficiul teritorial ale titlurilor de proprietate emise de comisia județeană pentru stabilirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor.
Registratorul de carte funciară dispune intabularea prin înscriere, dacă înscrisul îndeplinește condițiile limitative prevăzute de Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicata, cu modificările ulterioare.
B. Înscrierea provizorie
Înscrierea provizorie este acea varietate de înscriere în cartea funciara care produce efecte sub condiția și în măsura justificării ei.
Înscrierea provizorie se face numai în cazurile expres prevăzute de lege. Prin lege se înțeleg numai actele de reglementare primară emise de Parlament ori de [NUME_REDACTAT], respectiv legi în sens formal, Ordonanțe de Guvern și Ordonanțe de Urgență ale Guvernului.
Justificarea înscrierilor provizorii se face la cerere, afară numai dacă legea prevede expres altfel, ori dacă aceasta este condiționată de justificarea unei alte înscrieri provizorii, situație în care justificarea acestei din urmă înscrieri va atrage justificarea din oficiu a celeilalte înscrieri.
C. [NUME_REDACTAT] este înscrierea prin care actele, faptele juridice ori raporturile juridice privitoare la drepturile personale, la starea sau capacitatea persoanelor, în legătură cu imobilele din cartea funciara devin opozabile față de terți sau înscrise cu efecte de informare.
Notarea se realizează la cererea persoanelor interesate sau din oficiu, însă numai în cazurile prevăzute de lege. Cererile de notare a unor drepturi, fapte sau raporturi juridice pentru care legea nu prevede formalitatea de publicitate a notarii se resping.
Sunt supuse notarii următoarele drepturi, fapte ori raporturi juridice în legătură cu imobilele înscrise în cartea funciara:
1) drepturile, faptele și raporturile juridice prevăzute de art. 902 și 903 din Codul civil
2) natura juridică de bun imobil prin anticipație
3) contractul de administrare a coproprietății sau a cotitularității asupra unui alt drept real principal având ca obiect un bun imobil înscris în cartea funciara, precum și declarațiile de denunțare unilaterală a unor asemenea contracte
4) obligațiile care, potrivit actului de constituire a dreptului de servitute, incumba proprietarului fondului aservit în scopul asigurări uzului și utilității fondului dominant
5) sarcina instituitului donatar sau legatar de a administra bunul imobil care face obiectul libertății și de a-l transmite, la decesul sau, substituitului desemnat de către dispunător
6) calitatea de monument istoric sau sit arheologic a a unui bun imobil
7) calitatea de arie naturală protejată ori coridor ecologic
8) existența contractelor de împrumut și a convențiilor de fideiusiune încheiate în scopul finanțării reabilitării termice a clădirilor de locuit, în condițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 69/2010 privind reabilitarea termică a clădirilor de locuit cu finanțare prin credite bancare cu garanție guvernamentală, cu modificările și completările ulterioare
9) faptul că terenul agricol pe care se înființează perdele forestiere de protecție este supus procedurii de împădurire prevăzute de Legea nr. 289/2002 privind perdelele forestiere de protecție, cu modificările și completările ulterioare
10) excepțiile pe care debitorul cedat le-ar fi putut opune cedentului unei creanțe garantate cu o ipoteca imobiliară pentru cauze anterioare notificării sau acceptării cesiunii creanței ipotecare și pe care înțelege să le opună cesionarului
11) notificarea, de către consiliile județene sau de către Consiliul general al [NUME_REDACTAT], a obligațiilor ce revin proprietarilor unor construcții expertizate tehnic și încadrate în clasa I de risc seismic, asociațiilor de proprietari ori altor persoane juridice care au în administrare asemenea construcții, în scopul reducerii riscului seismic prezentat de aceste imobile, renotificarea acestor obligații de către primarii comunelor, ai orașelor, ai municipiilor sau de către Primarul general al [NUME_REDACTAT], precum și dispozițiile primarilor de aprobare a deciziilor de intervenție prin expertizarea tehnică a construcțiilor sau prin proiectarea și execuția lucrărilor de consolidare la construcțiile expertizate tehnic și încadrate în clasa I de risc seismic, în condițiile [NUME_REDACTAT] nr. 20/1994 privind măsuri pentru reducerea riscului seismic al construcțiilor existente, republicata, cu modificările și completările ulterioare
12) creanța fiscală a statului având ca obiect restituirea sumelor alocate din transferuri de la bugetul de stat pentru execuția lucrărilor de consolidare a clădirilor de locuit multietajate, încadrate, pe baza expertizei tehnice, în clasa I de risc seismic, în sensul dispozițiilor [NUME_REDACTAT] nr. 20/1994 privind măsuri pentru reducerea riscului seismic al construcțiilor existente, republicata, cu modificările și completările ulterioare, precum și interdicția legală de înstrăinare a locuințelor proprietate privată a persoanelor fizice, care fac parte din clădirile incluse în programele anuale de reducere a riscului seismic și la care s-au executat lucrări de consolidare finanțate prin transferuri de la bugetul de stat, dar nu mai mult de 25 de ani de la recepția efectuată la terminarea lucrărilor de consolidare
13) cererea de reexaminare și plângerea împotriva închieierii de carte funciară
14) hotărârea judecătorească prin care s-a constatat său declarat nulitatea persoanei juridice
15) hotărârea judecătorească pronunțată de instanță de tutela prin care se încuviințează măsura exercitării dreptului de către unul dintre soți de a dispune de anumite bunuri numai cu consimțământul expres al celuilalt soț
16) bogățiile de orice natură ale solului și subsolului, fructele neculese încă, plantațiile și construcțiile încorporate în sol care devin mobile prin anticipație, atunci când, prin voința părților, sunt privite în natura lor individuală în vederea detașării lor
17) modificarea sau desființarea temporară, prin acordul părților, a limitelor legale în interes privat
18) convențiile privind suspendarea partajului bunurilor imobile aflate în coproprietate
19) notarea actelor încheiate de proprietar cu privire la veniturile neajunse la scadență sau urmărirea acestora de alți creditori
20) mențiunea de menținere a ipotecii pentru garantarea noii creanțe
21) clauză de inalienabilitate a imobilului și clauză de insesizabilitate
22) notarea strămutării dreptului de ipotecă sau privilegiului în temeiul inscrisurilor ce dovedesc subrogarea
23) recepția propunerii de dezmembrare ori de comasare și respingerea acesteia, respingerea cererii de recepție și/sau de înscriere, în cazul imobilelor cu carte funciară deschisă
24) obligații de a nu face: interdicțiile de înstrăinare, grevare, închiriere, dezmembrare, comasare, constituire, demolare, restructurare și amenajare
25) restricțiile aduse imobilului sau proprietarului potrivit convențiilor și tratatelor europene și internaționale la care România este parte
26) împrejurarea ca imobilul este afectat de lucrări sau investiții subterane de interes local sau național
27) suprapunerea imobilelor afectate de expropriere cu coridorul de expropriere, potrivit Normei metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean sau local
28) împrejurarea ca imobilul aparține patrimoniului național, european sau internațional
29) orice modificări, îndreptări sau însemnări ce s-ar face în titlu, în partea I sau a II-a a cărții funciare, cu privire la înscrierile făcute
30) orice alte drepturi, fapte sau raporturi juridice pentru care legea prevede formalitatea notarii.
Notarea se face în baza înscrisului care constată dreptul, faptul sau raportul juridic supus notarii, în formă cerută de lege pentru validarea actului juridic, în temeiul hotărârii judecătorești definitive sau în temeiul actului normativ care constată sau atestă dreptul, faptul sau raportul supus notarii.
D. Efectul înscrierii
Până la finalizarea lucrărilor de cadastru pentru fiecare unitate administrativ-teritorială, înscrierea în cartea funciara are efect de opozabilitate, cu excepția notarilor prevăzute de art. 903 Cod civil care au efect de informare.
Drepturile reale tabulare se sting sau se pierd prin înscrierea radierii acestora din cartea funciara.
Efectul înscrierii se produce din momentul înregistrării cererii de înscriere a actului, respectiv în [NUME_REDACTAT] de Intrare.
E. Rangul înscrierii
Rangul înscrierii este determinat de dată, oră și minutul înregistrării cererii. Rangul poate fi schimbat prin convenția părților numai pentru ipoteci. Dacă mai multe cereri de înscriere a unui drept de ipotecă sau privilegiu supra aceluiași imobil au fost depuse deodată, acestea vor avea același rang.
Când înscrierile privind dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale principale asupra aceluiași imobil sunt cerute în același timp, drepturile intră în concurență și primesc provizoriu rang egal, urmând că instanță să hotărască, în raport cu data încheierii actelor, care drept va fi înscris mai întâi.
În cazul situațiilor prevăzute mai sus, la înregistrarea cererilor se va face mențiunea ca acestea au provizoriu rang egal pe cererea de înscriere, precum și la rubrica “observații” în cartea funciara.
CAPITOLUL 3
APARATURA ȘI SOFT ( GPS, GIS )
3.1 GPS ([NUME_REDACTAT] System)
3.1.1 Ce este GPS
[NUME_REDACTAT] System (GPS) este un sistem bazat pe sateliți, care poate fi folosit pentru a oferii poziții oriunde pe Pământ. Operat de către [NUME_REDACTAT] al SUA( DoD ), NAVSTAR (NAVigation [NUME_REDACTAT] and Ranging) GPS furnizează continuu(24 ore / zi ), în timp real, poziționare tridimensională, navigație și sincronizare în întreaga lume . Orice persoană cu un receptor GPS poate accesa sistemul și poate fi folosit pentru orice aplicație care necesită coordonatele de localizare .
Sistemul GPS este alcătuit din trei segmente :
1. segmentului spațial : sateliții GPS,
2. sistemul de control , operat de armata SUA ,
3. segmentului utilizator , care include atât utilizatorii militari și civili și echipamentele lor GPS .
• Segmentul spațial : constelația GPS
Primul satelit GPS a fost lansat de către UȘ [NUME_REDACTAT], la începutul anului 1978. În prezent există cel puțin 24 de sateliți care orbitează Pământul la o altitudine de aproximativ 11.000 de mile marine . Altitudinea asigura că orbitele satelit sunt stabile, precise și previzibile, precum și faptul că mișcarea sateliților prin spațiu nu este afectată de frecarea cu atmosfera. Acești 24 de sateliți alcătuiesc o constelație GPS completă .
Sateliții GPS sunt alimentați în principal de panourile solare, cu baterii nicad care oferă o sursă de energie secundară . La bordul fiecărui satelit GPS se află patru ceasuri atomice, dintre care numai unul este folosit la un moment dat . Aceste ceasuri atomice sunt extrem de precise și permit sistemului GPS posibilitatea de a oferi cel mai precis sistem de sincronizare care există.
Fiecare satelit poate fi identificat în mai multe moduri, fie în funcție de data lansării, fie în funcție de numărul de catalog al NAȘA, fie în funcție de orbita în care se află, fie după numărul PRN (pseudorandom number) ce reflectă porțiunea de cod P pe care acesta o folosește. În funcție de perioada în care au fost lansați și de capabilitățile lor tehnice, sateliții sistemului GPS se împart în:
Block I – sateliții din această generație au fost sateliți prototip ai sistemului și erau concepuți pentru o durată de viață de 5 ani. Primul satelit a fost lansat în februarie 1978 și ultimul în octombrie 1985. Ultimul dintre sateliții din această generație a funcționat până în 1995
Block ÎI – sateliții din această generație se deosebesc prin faptul că aveau implementate tehnicile SĂ și AS de protecție (prima este în prezent dezactivată). Durata de funcționare fusese estimată la 7-8 ani, dar ultimul dintre acești sateliți (lansat în 1990) a funcționat până în 2007.
Block IIA – (advanced) sunt sateliți din aceeași generație cu îmbunătățiri în ceea ce privește comunicarea satelit – satelit. În momentul de fața mai exista 11 sateliți activi (din totalul de 19 lansați) din această generație.
Block IIR – (replenishment) sunt sateliți ce au avut ca scop înlocuirea sateliților din vechea generație (ÎI). Din punct de vedere tehnic aceștia beneficiază de ceasuri cu hidrogen mult mai precise. În prezent exista 12 sateliți activi din această generație.
Block IIR-M – (modernised) sunt sateliți ce beneficiază și de posibilitatea măsurării distanței între sateliți (SSR – Satellite to [NUME_REDACTAT]). Au fost lansați până în prezent 7 sateliți din această generație. De asemenea acești sateliți beneficiază de un nou cod militar M și un nou cod civil pe L2 – L2C
Block IIF – (follow on) erau programați pentru lansare până în 2010, însă datorită longevității neprevăzute a sateliților din generațiile anterioare s-a amânat lansarea lor. Astfel, în prezent există doar câțiva sateliți din această generație. Această nouă generație de sateliți beneficiază de posibillitatea de a emite semnale civile și pe o a treia frecvență L5.
Block III – sateliții din cadrul noii generații vor beneficia de o putere mai mare a semnalelor și vor fi dezvoltați având ca scop interoperabilitatea cu alte sisteme (Galileo în special). Acești sateliți urmează să fie lansați cel mai devreme în 2017.
Orbitele sateliților
Există patru sateliți în fiecare din cele 6 planuri orbitale. Fiecare satelit este înclinat la 55 de grade față de ecuator, ceea ce înseamnă că sateliții traversează ecuatorul înclinat la un unghi de 55 de grade . Sistemul este proiectat pentru a menține capacitatea operațională deplină , chiar dacă doi dintre cei 24 de sateliți nu mai funcționează.
Sateliții GPS finalizează o orbită în aproximativ 12 ore, ceea ce înseamnă că trec peste orice punct de pe pământ de două ori pe zi.
Figura 3.1 Orbitele sateliților GPS
Semnalele satelitare
Sateliții GPS difuzează continuu date legate de poziția și de timpul ceasurilor sateliților prin semnale radio pe două frecvențe (L1 și L2). Semnalele radio circula cu viteza luminii (299 792 458 metri pe secundă) și durează aproximativ 6 / 100 secunde pentru a ajunge la Pământ.
Semnalele satelitare necesită o direcție directă spre receptoarele GPS deoarece ele nu pot străbate apa, solul, pereții sau alte obstacole. De exemplu, pădure dese provoacă interferențe, ceea ce face dificil, dacă nu imposibil, pentru a calcula pozițiile. În canioane (și "canioanele urbane" în orașe) s“mnalele GPS sunt ”locate de lanțuri muntoase sau clădiri. Dacă plasați mâna pe o antenă receptor GPS, se va opri din calculul poziției.
Pe frecvența L1 sunt difuzate două tipuri de coduri (C / A și codul P). Codul C / A ([NUME_REDACTAT]) este disponibil pentru utilizatorii GPS civili și oferă serviciul de poziționare standard (SPS). Folosind acest serviciu de poziționare standard se poate obține o precizie orizontală de 15 m 95% din timp. Acest lucru înseamnă că 95% din timp, coordonatele pe care le citim pe ecranul receptorului GPS vor avea o eroare de până la 15m de poziția adevărata pe Pământ. Codul P (Precise) este difuzat pe ambele frecvențele L1 și L2. Codul P, folosit pentru serviciul de poziționare precisă(PPS-[NUME_REDACTAT] Service) este disponibil doar pentru armată. Folosind codul P pe ambele frecvențe, un receptor militar poate obține o poziționare de precizie mai ridica decât folosind receptoare civile. Tehnicile suplimentare pot crește acuratețea atât a codului C / A cât și a codului P al receptoarelor GPS.
• Segmentul de control este format din stațiile de control de la sol ce monitorizează segmentul satelitar. De asemenea, segmentul de control are rolul de a estima, prezice și încarcă în sateliți informațiile legate de traiectoriile acestora (efemeride difuzate) împreună cu corecțiile de ceas ale acestora precum și cu alte informații utile receptoarelor.
[NUME_REDACTAT] al SUA menține un post de comandă maestru la [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] din [NUME_REDACTAT]. Există și alte patru stații de monitorizare situate în Hawaii , [NUME_REDACTAT] , [NUME_REDACTAT] și Kwajalein . Stațiile de DoD măsoară orbitele sateliților cu precizie. Orice discrepanțe între orbitele prezise și orbite reale sunt transmise înapoi la sateliți. Sateliții pot difuza apoi aceste corecții, alături de celelalte date de poziție și de sincronizare, astfel încât un receptor GPS pe pământ poate stabili cu precizie locația fiecare satelit urmărit .
Figura 3.2 Segmentul de control al GPS
• Segmentul utilizator este format din totalitatea receptoarelor adecvate ce pot folosi semnalele satelitare pentru navigație, poziționare, sincronizare, etc.
Armata SUA folosește GPS pentru sisteme de navigație , de recunoaștere și pentru sistemele de ghidare a rachetelor. Utilizarea sistemelor GPS de către civili a apărut aproape în același timp când utilizările militare au fost stabilite, și s-a extins mult dincolo de așteptările inițiale. Există aplicații civile pentru GPS pentru aproape orice domeniu , de la topografie, transporturi, la gestionarea resurselor naturale în agricultură. Cu toate acestea cele mai multe utilizări civile de GPS se încadrează în una din cele patru categorii : navigare, topografie , cartografiere și de sincronizare.
3.1.2 Receptorul GPS STONEX RTK S9 GNSS
Măsurătorile topografice moderne au evoluat de la măsurarea precisă a unghiurilor în plan vertical și orizontal cu ajutorul teodolitelor, la stabilirea poziției precise pe glob a unor puncte folosind receptoare ale semnalelor emise de sateliții integrați în sistemele de poziționare globală.
Primul sistem de sateliti -cel american- denumit GPS( Gl–bal [NUME_REDACTAT]) a devenit denumirea generică pentru măsurătorile topografice ce utilizează semnalul satelitar pentru poziționare și pentru acest tip de aparate.
Primele generații de astfel de aparate GPS au folosit receptoare cu o singură frecvență (L1) , ce puteau recepționa numai semnale modulate pe o singură frecvență de la sistemul american GPS.
În prezent, cele mai folosite aparate sunt cele GNSS-RTK de dubla frecvența (L1/L2 ), cu un număr sporit de canale, și care se pot conecta la mai multe sisteme de sateliți ( la GPS, la sistemul rusesc GLONASS , sau cu canale rezervate pentru alte sisteme ce vor apare ulterior – sistemul european Galileo și –el chinezesc Compass în curs de implementare).
Dacă sistemele GPS de simplă frecvența (L1) se pot utiliza numai la măsurători statice, sau cinematice urmând ca rezultatele să fie obținute după o postprocesare a datelor înregistrate în teren, sistemele GNSS-RTK cu dubla frecventă L1/L2 pot fi folosite atât la măsurători statice și cinematice, cât și la măsurători în timp real, așa-numitele măsurători RTK ([NUME_REDACTAT] Kinematic). Pentru determinarea în timp real cu precizie centimetrică a coordonatelor punctelor este nevoie că aparatele GPS-GNSS RTK să primească corecții de la stații fixe terestre. Acest lucru este posibil fie prin radio UHF de la o bază proprie (în acest mod fiind nevoie de 2 aparate – base și rover), sau folosesc –odem-uri GSM pentru conectarea la internet pentru recepția corecțiilor RTK de la stațiile fixe permanente, existente în multe țări (ROMPOS pentru România). Modulele GSM funcționează cu cartele GSM de internet de la operatorii locali de telefonie mobilă.
Condiția efectuării măsurătorilor GPS-RTK este ca soft-ul controller-ului să aibă implementat algoritmul de transcalcul din sistem de coordonate WGS84 în sistemul național de coordonate al fiecărei țări (în cazul României – Transdat – pentru transcalcul–și proiecț–a Stereografică 1970 ca sistem național).
O altă condiție este ca în zona în care se efectuează măsurătoarea să fie semnal GSM de date suficient de puternic pentru a realiza conexiunea internet, în caz contrar pentru măsurătorile GPS RTK fiind necesare minim 2 aparate (base și rover) și posibilitatea de a stabili conexiunea radio UHF între ele.
Principalii parametri care definesc nivelul tehnic al unui sistem GPS GNSS RTK sunt :
– numărul de canale și a sistemelor satelitare urmărite;
– posibilitatea implementării gridului de distorsiune pentru transcalcul în sistemul național de coordonate;
– performanța filtrelor de selecție a semnalului GNSS bun de cel bruiat;
– nivelul de performanță al carnetului de tren și a soft-ului RTK care poate permite importul și exportul diferitelor formate de desene (.dwg, .dxf, .dgn, .shp), sau de inventare de coordonate, precum și operațiile grafice caracteristice lucrărilor topografice (offset-uri, extensii, proiecții, parcelari, unirea punctelor, calculul suprafețelor, volumelor, etc.) direct în teren;
– ușurința folosirii atributelor (codurilor) necesare identificării ulterioare a diferitelor entități măsurate, sau create în teren;
– ergonomia și ușurința folosirii interfeței grafice cu utilizatorul,etc.
Figura 3.3 Receptor GPS STONEX S9
Specificații tehnice
3.2 GIS ([NUME_REDACTAT] Systems)
3.2.1 [NUME_REDACTAT] informaționale geografice fac parte din clasa mai largă a sistemelor informatice. Ele au că principală caracteristică tratarea informației ținând cont de localizarea sau amplasarea ei spațială, geografică, în teritoriu, prin coordonate. Tehnologiile GIS au apărut în urmă cu trei decenii din necesitatea de a facilita operații complexe de analiză geografică pentru care sistemele existente (CAD, DBMS) nu ofereau nici o posibilitate ori necesitau un mare consum de timp sau proceduri foarte anevoioase.
Facilitând prelucrarea și analiza datelor spațiale, provenite atât din surse “clasice”, convenționale (hărți, planuri, etc), cât și din surse ce implică tehnologii avansate (imagini aeriene și satelitare, teledetecție, GPS), sistemele din categoria GIS constituie unica soluție prin care se pot rezolva rațional, inteligent și eficient problemele tot mai dificile legate de utilizarea resurselor terestre. Aplicabilitatea GIS este practic nelimitată căci marea majoritate a activităților umane are drept trăsătură importantă localizarea în spațiu. În mod natural, un astfel de sistem este utilizat pentru producerea de planuri și hărți, gestionarea rețelelor de utilitate publică (apă și canalizare, termoficare, electrice, telefonice, gaze, drumuri, căi ferate, linii de transport urban, etc.), identificarea amplasamentului optim pentru o investiție, studiul impactului unui obiectiv (centrală nucleară, aeroport, rafinărie, …) asupra mediului ambiant, etc.
Informații de calitate înseamnă decizii de calitate. Sistemele GIS, integrând baze de date ce conțin și informație de localizare împreună cu facilități de suport al deciziilor, pot fi un ajutor fundamental în managementul oricărei organizații complexe, cu sarcini multiple, interdependente.
Definiția 1: GIS este o colecție de componente hardware, software, date geografice și personal, destinată achiziției, stocării, actualizării, prelucrării, analizei și afișării informațiilor geografice în conformitate cu cerințele unui domeniu aplicativ.
Pentru a înțelege această definiție, trebuie să facem următoarele comentarii:
1. componenta hardware înseamnă atât platforma de calcul cât și echipamente periferice pentru introducerea datelor și pentru comunicarea (afișarea) rezultatelor;
2. componenta software trebuie să Ofere o serie de funcții de bază, cu aplicabilitate generală, și în același timp să permită adaptarea/extinderea la specificul oricărei aplicații; funcțiile oferite trebuie să permită atât analiză vectorială și cartografie automată, cât și prelucrarea imaginilor și modelare spațială (raster), laolaltă cu gestiune de baze de date și acces multi-media;
3. componenta date geografice este determinantă: cea mai costisitoare și longevivă componentă a unui GIS este baza de date geografice. Prin urmare, introducerea datelor este o operațiune de o importanță considerabilă. Introducerea datelor se poate face prin: digitizare, scanare, din măsurători în teren (stații totale), prelucrarea imaginilor de teledetecție, fotogrammetrie digitală, conversie din alte formate. Întreținerea și actualizarea datelor geografice reprezintă o a doua etapă, practic cu desfășurare continua în timp și care necesita adesea resurse speciale dedicate (hardware, software și personal);
4. componenta personal înseamnă o Echipă formată din trei categorii de specialiști:
• cei care implementează software-ul de bază sunt implicați în activități de instruire a utilizatorilor, asistență tehnică și consultanță;
• cei care creează și întrețin baza de date digitale sunt responsabili pentru conținutul, precizia și acuratețea datelor oferite utilizatorilor;
• cei care utilizează software-ul și baza de date geografice pentru a rezolva probleme concrete sunt implicați în formularea specificațiilor de definiție a proiectelor (aplicațiilor) GIS, dezvoltarea de tehnologii specifice, generarea produselor GIS și asistarea proceselor decizionale.
Din definiție rezultă următoarele aspecte:
1. O abordare GIS implică în mod necesar tratarea unitară într-o bază de date unică și neredundantă a componentelor grafice, cartografice, topologice și tabelare. Deși au un rol important în cadrul GIS, elementele de grafică pe calculator reprezintă numai una dintre modalitățile de consultare sau raportare a conținutului unei baze de date spațiale. Baza de date permite o gamă diversă de alte tipuri de explorare ce necesită în special capacitate de tratare și de prelucrare pe criterii geografice și analitice.
2. Un GIS include o colecție de operatori spațiali care acționează asupra unei baze de date spațiale pentru a referi geografic o mare varietate de informații reale. Un model de date GIS este complex pentru că trebuie să reprezinte și să interconecteze atât date grafice (hărți) cât și date tabelare (atribute). În plus, chiar prin natura sa, un GIS complex este utilizat pentru a simula situații și evenimente reale extrem de complicate. Acest fapt solicită și mai mult capacitatea modelului GIS de a reda perfect evenimentele și fenomenele din realitate.
Într-o altă variantă, Definiția 1 poate fi formulată astfel: GIS este o tehnologie care utilizează baze de date localizate spațial (prin coordonate), un sistem de tratare adecvată a acestora, echipamente specifice pentru introducerea, stocarea, actualizarea și afișarea datelor spațiale, precum și un personal specializat.
Definiția 2: Prin date geografice se înțelege ansamblul format din date spațiale (localizate prin coordonate) și date descriptive (atribute) asociate obiectelor/fenomenelor geografice (străzi, parcele, accidente). O bază de date geografice este o colecție de date geografice organizate pentru a facilita stocarea, interogarea, actualizarea și afișarea de către o mulțime de utilizatori în mod eficient. Datele spațiale utilizate în tehnologiile GIS se pot clasifica după: a) precizie, b) documentele primare utilizate, c) ciclul de actualizare.
Definiția 3: Prin referențiere geografică (sau georeferentiere) se înțelege stabilirea relației dintre coordonatele unui punct pe o foaie plană (hartă – 2D) și coordonatele geografic– reale din teren (pe suprafața Pământului – 3D, aproximata printr-un elipsoid de referință).
Scurt istoric: Ca în orice domeniu tehnic, există diverse variante privind prioritatea în acest domeniu . Deși există o serie de preocupări și chiar o definire a unui GIS încă de la începutul anilor '60, este în prezent evident fa‘tul că dezvoltarea unui sistem informatic geografic real este direct dependentă de resursele hardware și software disponibile. În prezent, când performanțele în domeniul procesoarelor, al sistemelor grafice, al dispozitivelor de memorare și stocare sunt uimitoare chiar și pentru cei implicați direct în domeniul tehnologiilor informatice, este greu de acceptat faptul că un sistem cu funcționalitate reală în tehnologia GIS ar fi putut exista mai devreme de deceniul 8. Cert este faptul că piața de GIS are în ultimii 5-10 ani o dinamică anuală constantă de cca 15%. Creșterea fără precedent a performanțelor sistemelor din clasa PC a asigurat accesul la tehnologiile GIS al unor noi clase de utilizatori.
Clase de aplicații GIS: În funcție de modul de obținere a datelor cartografice digitale, putem defini două principale clase de utilizatori ai tehnologiilor GIS:
a) producătorii de baze de date cartografice digitale;
b) utilizatorii de baze de date cartografice digitale.
Achiziția datelor GIS
Un GIS permite integrarea datelor achiziționate:
– la momente de timp diferite
– la scări, cu rezoluții și precizii diferite
– prin diverse metode
Elementul de legătura este dat de localizarea geografică, în teritoriu.
Surse de date GIS:
– fise și carnete de teren
– digitizarea harților tipărite
– scanarea harților tipărite și vectorizarea
– conversia datelor CAD
– fotogrammetrie (fotograme aeriene)
– teledetecție (imagini multispectrale aeriene sau satelitare)
– GPS
Reprezentarea datelor într-un GIS
Un GIS gestionează două categorii de date:
– datele spațiale reprezintă poziția și forma obiectelor (fenomenelor) terestre utilizând trei tipuri fundamentale de entități grafice:
– puncte
– linii
– poligoane
la care se adaugă elementele de tip text (etichete)
– datele descriptive reprezintă informații despre obiectele (fenomenele) terestre conținute într-o hartă utilizând:
– atribute (întrebări)
– valori ale atributelor (răspunsuri).
Figura 3.4 Structura datelor GIS
GIS-SGBD (Sistem de Gestionare a Bazelor de Date – DBMS):
Un GIS conține un SGBD special, capabil să gestioneze date spațiale (coordonate), să insereze și să regăsească informații în funcție de localizarea acestora în teritoriu și de elementele descriptive.
GIS-CAD:
Un GIS oferă facilități grafice de tip CAD și în același timp este destinat să efectueze analize spațiale complexe, să genereze automat informații spațiale noi, să trateze coordonatele geografice (sferice sau carteziene) și proiecțiile cartografice. Harta este un produs metric, pe care se pot efectua măsurători precise. Sistemele de tip CAD nu gestionează baze de date, fiind destinate strict reprezentărilor grafice. Sistemele de tip CAD nu efectuează analize spațiale și nu gestionează coordonatele generate prin diferite proiecții cartografice.
GIS-Cartografiere automată (automated mapping):
Un GIS conține funcțiile necesare cartografierii automate dar nu este orientat către această.
Figura 3.5 Exemplu de Baza de date GIS
3.2.2 [NUME_REDACTAT] a modela lumea înconjurătoare, sistemele GIS utilizează obiecte și relații spațiale. Obiectele GIS sunt entități localizate pe/sau în apropierea suprafeței Pământului. Acestea pot fi naturale (râuri, vegetație), construite (drumuri, conducte, clădiri) sau convenționale (frontiere, limite de parcele, unități administrative). Un obiect GIS se caracterizează printr-o poziție și o formă în spațiul geografic și printr-o serie de atribute (elemente descriptive). Relațiile spațiale dintre obiecte (vecinătate, interconexiune, continuitate, incidență, etc.) ajută la înțelegerea situațiilor și luarea deciziilor.
Harta este o reprezentare grafică la scară a unei porțiuni din suprafața Pământului în care punctele, liniile și poligoanele indică poziția și forma spațială a obiectelor geografice iar simbolurile grafice și textele descriu aceste obiecte. Relațiile spațiale dintre obiectele geografice sunt implicit conținute și trebuiesc interpretate de către cel căruia i se adresează harta.
• Punctele reprezintă obiecte GIS prea mici pentru a putea fi descrise prin linii sau poligoane, cum ar fi stâlpi de înaltă tensiune, copaci, fântâni, locuri unde se petrec diverse evenimente (accidente rutiere, infracțiuni) precum și obiecte care nu au suprafață, cum sunt vârfurile munților. Punctele se reprezintă utilizând diverse simboluri punctuale grafice și pot fi însoțite de texte explicative corespunzând valorilor atributelor aferente. Din punct de vedere geometric punctele sunt caracterizate prin coordonate x, y (și eventual z).
• Liniile reprezintă obiecte GIS prea înguste pentru a putea fi descrise prin poligoane, cum ar fi drumuri, cursuri de apă, precum și obiecte liniare care au lungime dar nu au suprafață cum sunt curbele de nivel. Liniile se reprezintă utilizând diverse simboluri liniare grafice și pot fi însoțite de texte explicative corespunzând valorilor atributelor aferente. Din punct de vedere geometric, liniile se caracterizează prin lungime.
• Poligoanele sunt suprafețe închise reprezentând forma și poziția obiectelor GIS omogene cum ar fi lacuri, unități administrative, parcele, tipuri de vegetație. Poligoanele se reprezintă utilizând diverse simboluri liniare grafice pentru contururi, simboluri grafice de hașuri pentru interior și pot fi însoțite de texte explicative corespunzând valorilor atributelor aferente. Din punct de vedere geometric, poligoanele se caracterizează prin arie și perimetru.
Harta digitală (expresia vizuală a unei baze de date GIS) este o reprezentare la scară a unui teritoriu geografic bine delimitat, toate informațiile conținute (punctele, liniile și poligoanele) fiind localizate prin coordonate (toate elementele conținute pot fi practic reduse la perechi de coordonate x, y specifice unei proiecții cartografice). Spre deosebire de hărțile tradiționale, analogice (pe hârtie), harta digitală poate fi vizualizata în mediul GIS chiar și la scara 1:1, scara de referință a acestui tip de harta rămânând cea a sursei (adesea analogice) din care a fost generată harta digitală.
3.2.3 ArcGIS
În cadrul noii arhitecturi ArcGIS, anumite tipuri de date geografice sunt caracterizate nu doar prin atribute și geometrie, ci și prin comportament. ArcGIS introduce un nou model al datelor care se numește [NUME_REDACTAT] Object model. Scopul său este de a permite utilizatorilor să înzestreze elementele geografice cu un comportament natural. De mulți ani, ArcInfo a suportat definirea unor atribute specifice anumitor elemente prin adăugarea unei coloane într-un tabel al unei baze de date relaționale. Noutatea consta în asocierea unui comportament acestor elemente.
Între datele geografice se stabilesc diverse relații spațiale. Pentru pune în evidență aceste relații a fost introdus conceptul de topologie.
Topologia este un concept matematic utilizat pentru a reprezenta explicit relațiile spațiale dintre obiecte (vecinătate, continuitate, interconexiune).
Cu ajutorul topologiei se poate determina care sunt obiectele adiacente unui obiect, ce elemente se intersectează, cât de mare este un obiect, care este drumul cel mai scurt de la un obiect la altul.
Funcțiile sistemului ArcGIS
Proiectarea bazei de date presupune determinarea zonei de studiu, a sistemului de coordonate utilizat, a straturilor necesare studiului, a elementelor (obiectelor geografice) incluse în fiecare strat, a atributelor necesare descrierii fiecărui tip de element, a modului de codificare și organizare a atributelor.
Proiectarea bazei de date se realizează în trei pași:
Pasul 1. Identificarea obiectelor geografice și a atributelor lor și organizarea lor pe straturi
În general, organizarea datelor pe straturi se face ținând cont de două criterii:
– tipul datelor: punct, linie sau poligon;
– tema reprezentată (soluri, drumuri, etc.).
Pasul 2. Definirea atributelor Pentru fiecare atribut se specifică modul de codificare și spațiul necesar memorării valorilor admise. În plus, pentru întreaga bază de date se construiește un dicționar în care, pentru fiecare strat se precizează numele atributelor asociate și pentru fiecare atribut se indica valorile și semnificația valorilor posibile.
Pasul 3. Asigurarea registrației coordonatelor între straturi
Pentru o corectă registrație, acele elemente care apar în mai multe straturi (de exemplu conturul zonei de studiu, linia de coastă litorală) se vor digitiza o singură dată într-un strat aparte – un șablon. În continuare, toa–e celelalte straturi se vor construi pornind de la acest strat șablon și adăugând elementele specifice.
Introducerea datelor
Un strat al bazei de date se poate introduce prin digitizare, scanare sau prin conversia unor date digitale existente din alt format în formatul dorit. Datele pot fi introduse automat și în urma unor măsurători efectuate cu GPS-uri.
Exista mai multe moduri în care pot fi stocate datele geografice, și anume: formatul vectorial, care este foarte apropiat de cel utilizat pentru reprezentarea hârtii; modelul raster, care descrie suprafața Pământului ca o matrice formată din elemente omogene, similar modelului utilizat pentru reprezentarea imaginilor; și modelul ȚIN ([NUME_REDACTAT] Network) care reprezintă forma suprafețelor.
Interogarea datelor
Interogarea datelor presupune identificarea anumitor elemente prin indicarea lor pe ecran sau identificarea tuturor elementelor care satisfac o anumită condiție. Se pot realiza interogări spațiale, de genul să se afle toate elementele care se găsesc în interiorul unui dreptunghi sau selecții ale elementelor unei teme în funcție de pozițiile lor relative fata de elementele altei teme. În acest ultim caz, putem determina, de exemplu, toate orașele care se găsesc în interiorul unui județ, toate localitățile prin care trece un drum, toate orașele care se găsesc la o distanță mai mică de x km de un drum, etc.
[NUME_REDACTAT] geografica se efectuează pentru a răspunde obiectivelor și criteriilor stabilite inițial pentru proiectul de GIS. Rezultatele analizei geografice sunt apoi comunicate prin intermediul hărIoartelor și graficelor. Hărțile tematice, tabelele sinoptice și reprezentările grafice complexe generate în urma analizei geografice dovedesc capacitatea definitorie a unui GIS de a crea noi informații și nu doar de a gestiona și/sau extrage în diverse maniere date anterior achiziționate, ceea ce deosebește fundamental un GIS de un sistem de gestiune a bazelor de date și de un sistem de cartografiere automată.
Operația de suprapunere a straturilor realizează combinații între două straturi reprezentând aceeași zonă de teren, obiectele din primul strat (de tip punct, linie sau poligon) asumându-și atributele corespunzătoare obiectelor peste care se suprapun în cel de-al doilea strat, obligatoriu de tip poligon. Ca rezultat se obține un nou strat. Prin combinarea datelor spațiale și a atributelor asociate fiecărui strat se generează noi relații spațiale între date. De exemplu, prin suprapunerea unui strat cuprinzând parcele de teren cu un alt strat conținând tipuri de sol într-o zonă dată sunt determinate relațiile spațiale dintre parcele și tipurile de sol astfel încât se pot identifica acele parcele situate pe sol degradat.
Afișarea rezultatelor
Rezultatele analizei geografice se pot reprezenta grafic pe o hartă însoțite de o descriere sub forma unui raport cuprinzând datele tabelare, inclusiv valorile calculate în cadrul analizei. Pentru realizarea hărții finale, în general, sunt combinate mai multe straturi ale bazei de date cuprinzând obiectele geografice urmărite în proiect, sunt adăugate o serie de elemente cartografice și sunt elaborate rapoartele descriptive.
În afara unor hărți, pot fi puse la dispoziția utilizatorului rapoarte sau grafice care să pună în evidență diverse caracteristici ale temelor.
Harta concepută este apoi tipărită sub forma unei hărți pe hârtie sau este stocată sub forma unei imagini. De asemenea, harta poate fi pusă la dispoziția publicului pe Internet, pentru a fi consultată de persoanele interesate.
CAPITOLUL 4
STUDIU DE CAZ
4.1 Etapa lucrarilor cadastrale
4.1.1 Memoriul tehnic
Adresa imobilului : Alexandria str. [NUME_REDACTAT], nr.107 ,C,D,E, judetul Teleorman.
Beneficiarii lucrării: AUTOSERVICE NICA SRL, cu sediul în mun. Alexandria, str. Al. Ghica, nr.107 C, jud Teleorman.
Executant: [NUME_REDACTAT], autorizație seria RO-TR-F,nr. 0032
Numărul lucrării în registrul propriu :115
Obiectul lucrării: Alipire imobile, mun. Alexandria, str. Al. Ghica, nr. 107 C,D,E ; , CF : 2029,20831,22577 Alexandria.
Scopul lucrării: documentația cadastrală este necesară în vederea alipirii a trei imobile având nr. cartea funciara , 20829,20831, 22577 mun. Alexandria, str. [NUME_REDACTAT], nr.107 C,D,E, și integrării acestuia în sistemul de proiecție Stereo 70.
Amplasamentul imobilului: mun. Alexandria, str. [NUME_REDACTAT], nr.107 C,D,E,, judetulTeleorman.
Operațiuni topo-cadastrale efectuate:
Metode și aparatură folosită la măsurători:. Pentru întocmirea documentației s-au efectuat măsurători GNSS(GPS) RTK- Cinematic în [NUME_REDACTAT] ,cu ajutorul unui echipament format din: Stonex S9 GNSS SN:05101234 , controller Getac echipat cu softurile SurvCE Version 2.57 și TransDat, [NUME_REDACTAT]: [STX_S9], RA0.0930m, SHMP0.0590m, L10.0884m, L20.0924m, L1/L2 [NUME_REDACTAT], RTK Method: RTCM V3.0, Device: GSM intern, Network: NTRIP stație de referință virtuală RO_VRS_3.1_GG ,
Puncte geodezice de sprijin vechi folosite(punctele rețelei geodezice de ridicare): Verificarea și integrarea la sistemul național de coordonate Stereografic 1970 să făcut pe două 2 puncte vechi de coordonate cunoscute DTM-Mag. Cățelul și DTM-Mag. Alexandria , eroarea pe X = 42 respectiv 53 mm , pe Y= 19 respectiv 72 mm ,se încadrează în eroarea admisă la art. 7 alin 2 și 3 din “Regulamentul privind conținutul și modul de întocmire al documentațiilor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară nr. 634/29.12.2006”.
Starea punctelor geodezice vechi: Punctele sunt bine conservate sunt confecționate din borne din beton încastrate în sol,semnalizate cu balize metalice.
Sistemul de coordonate: Coordonatele punctelor noi au fost calculate în sistem național de de proiecție Stereografic 1970.
Puncte geodezice de sprijin noi(punctele noi rețelei geodezice de ridicare): Sau determinat două puncte noi de sprijin 1 și 2, puncte ce sunt confecționate din picheți metalici incastrați la marginea străzii în fata imobilului conform descrierilor anexate la prezența documentației.
Prezenței documentații se atașează Anexa 15b-Fisa de măsurători cinematice prin tehnologia GNSS. ,inventar de coordonate (suport analog) și fișierul RW5(suport magnetic).
Situația juridică a imobilului : fiecare imobil este înscris în CF Alexandria , având nr. CF : 20829,20831, 22577 mun. [NUME_REDACTAT]: 11.10.2012.
ÎNTOCMIT:
[NUME_REDACTAT]-Leontina
4.1.2 Etapele de lucru în vederea realizării alipirii
La teren
– proprietarul a indicat limitele inclusiv punctele de inflexiune, a prezentat actele de proprietate și a semnat declarația prin care își asumă limitele și vecinătățile.
– s-a realizat o schiță cu punctele ce urmează a fi ridicate
– măsurătorile au fost efectuate cu GPS-ul STONEX S9 GNNS, antena a fost stabilită la 2m înălțime
– a fost setata stația permanenta Alexandria iar punctele de frângere au fost măsurate prin metoda RTK fix, folosind sistemul ROMPOS pentru calculul corecțiilor în timp real
– au fost ridicate pe teren punctele de frângere ale proprietății și alte puncte specifice( guri de canal, stâlpi de curent, de telefon, limita trotuarelor).
La birou
– datele din GPS au fost descărcate pe calculator în fișier de tip text ce conține coordonatele x, y, z și punctele au fost raportate în AutoCAD folosind aplicația TopoLT, după care, în baza schiței de teren, au fost unite corespunzător
– ca suport de verificare pentru încadrarea în zona s-a folosit ortofotoplanul 1:5000 pentru municipiul Alexandria
– în AutoCAD, cu ajutorul funcției LIST s-a calculat suprafața noului imobil constituit (1924 m²) și s-a constatat că este egală cu suprafața cumulată a celor 3 imobile vechi.
Figura 4.1 [NUME_REDACTAT] in AutoCAD
Figura 4.2 [NUME_REDACTAT] pe Ortofotoplan
4.2 Etapa lucrarilor in ArcGIS
Pentru acesta etapa am folosit programul ArcGIS versiunea 9.3, si mai exact aplicatia ArcMap a acestuia.
Scopul acestei etape este acela de a creea o baza de date ce cuprinde diferite informatii referitoare la imobilul studiat in etapa anterioara precum si a altor imobile din aceeasi zona pentru efectuarea unor clasificari dupa anumite criterii.
Pentru inceput in aplicatia ArcMap sunt aduse planul din AutoCAD si ortofotoplanul zonei respective fie folosind optiunea “[NUME_REDACTAT]” din cadrul aplicatiei fie prin metoda “drag and drop”. Intrucat planul importat din AutoCAD cuprinde multe elemente de care nu avem nevoie (numar cadastral, cote, trotuar, etc.), pentru a nu aglomera inutil imaginea am decis creearea unui shapefile(1)( folosind aplicatia ArcCatalog din cadrul aplicatiei ArcMap), de tip Polyline, in care am recreat ementele care prezinta interes si anume conturul imobilului(limitele proprietatii) si cel al constructiilor. Tot in acest shapefile vom creea aceleasi elemente pentru alte patru imobile din vecinatate.
In tabelul de atribute al layerului am creat o noua coloana intitulata Nr_imobil, de tip text, in care toate liniile ce apartin aceluiasi imobil vor primi acelasi nume ( p1, p2, p3, p4, p5). Datorita acestui lucru este posibil ca in Layer properties/Symbology/Categories sa setam culori diferite fiecarui imobil pentru o mai buna distinctie a acestora( p1- culoarea rosu , p2- alb, p3-verde, p4-violet, p5-cyan).
Figura 4.3 [NUME_REDACTAT] in ArcMap
In continuare vom creea un nou shapefile (2) de tip Polygon si vom vectoriza din nou imobilele, de data aceasta decat limitele proprietatilor(fara a reprezenta constructiile). A fost nevoie de etapa anterioara pentru o mai buna reprezentare a imobilelor si a constructiilor acestora, pentru a putea masura perimetrul si suprafata constructiilor, date ce ne sunt necesare in continuare si pentru a avea un tabel de atribute cat mai ordonat in aceasta a doua etapa.
Figura 4.4 Reprezentarea imobilelor prin poligoane
In acest layer ( 2 ), in tabelul de atribute, cu optiunea “add field” vom crea noi coloane in care vom introduce informatii legate de imobile ce ne vor ajuta ca apoi sa facem clasificarile dorite. Astfel vom creea coloanele: Nr_Imobil, Suprafata, Perimetru, Deschidere( la drum), Constructi, Nr_constr, Sup_constr, Procent( cat % reprezinta partea construita din imobil), Mat_constr, Proprietar (persona fizica/juridica), Destiantie, nr_loc_ang (numar locuitori/angajati in cazul in care avem de-a face cu un spatiu comercial, industrial etc.).
Figura 4.5 Tabelul de atribute
Suprafata si perimetrul se pot calcula rapid din tebelul de atribute facand click dreapta pe numele coloanei si utilizand “[NUME_REDACTAT]”. Suprafata ocupata de constructii se poate masura folosind unealta “measure”(avand pornite optiunile “snap to features” si “show total”), iar procentul pe care il reprezinta aceasta din suprafata totala a imobilului se poate calcula facand click dreapta pe numele coloanei “Procent”, cu optiunea “[NUME_REDACTAT]” introducand comanda [Sup_constr]*100/[Suprafata], calculand astfel acest procent pentru toate imobilele.
Avand tabelul de atribute cu taote campurile completate putem sa incepem clasificarile dorite. Pentru acest lucru in “[NUME_REDACTAT]/Symbology/Categories” putem gasii toate campurile create la “[NUME_REDACTAT]” si apasand “[NUME_REDACTAT] Values” vom vedea toate valorile pe care le cuprinde campul respectiv.
Este important ca informatiile din tabelul de atribute sa fie trecute cu atentie(in special in cazut informatiilor de tip text, evitandu-se greselile gramaticale) deoarece o informatie trecuta gresit va aparea ca nefacand parte dintr-o anumita categorie, rezultand o clasificare gresita.
Figura 4.6 [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] cum se vede in imaginea 4.6 am dorit sa facem o clasificare a imobilelor dupa proprietar, selectand campul “Proprietar” din lista “[NUME_REDACTAT]” si apoi facand click pe butonul “[NUME_REDACTAT] Values”. Dupa cum se vede exista 2 categorii de imobile, cele apartinand persoanelor fizice si cele apartinand persoanelor juridice, cu indicarea numarului de imobile din fiecare categorie, 3 pentru fizice, 2 pentru juridice, precum si a numarului total de imobile. In cazul in care dorim ca fiecare imobil sa primeasca numele atributului dupa care se efectueaa clasificarea, acest lucru se poate face in ferestra “[NUME_REDACTAT]/Labels” bifand optiunea “Label features in this layer” si selectand din lista “[NUME_REDACTAT]” campul “Proprietar”.
Figura 4.7 Clasificarea dupa [NUME_REDACTAT] cazul in care, pe langa tipul de proprietar, dorim sa evidentiem si o alta caracteristica a imobilului, de exemplu Suprafata, putem face acest lucru selectand optiunea “[NUME_REDACTAT]” din tabul “View”, unde putem adauga o legenda, scara, directia nord etc.(Figura 4.8)
Figura 4.8 Clasificarea dupa Proprietar cu indicarea suprafetei imobilelor
Insa daca avem nevoie rapid de mai multe informatii(numarul de locuitori/angajati, materialul de constructie, deschiderea la drum, etc.), fara nevoia de a crea a legenda, in fereastra “[NUME_REDACTAT]/Labels”, alegand metoda “Define classes of features and label each class differently” putem alege ca in imagine, deasupra imobilelor, sa ne apara scris materialul de constructie si deschiderea, numarul de locuitori/angajati fiind vizibil in stanga imaginii in fereastra “Layers”, indicandu-se si culoarea( dupa cu m se vede in figura 4.8 avem 2 imobile colorate la fel deoarece au acelasi numar de locuitori).
Figura 4.9 Clasificarea dupa 3 atribute
Pentru a face o clasificare dupa procentul ocupat de suprafata construita din cea totala vom folosi aceasi metoda de la clasificarea anterioara, ce implica creearea unei legende impreuna cu alte elemente, dar in tabelul de proprietati al layerului vom merge de data aceasta la categoria “Quantities”, vom alege in lista “Value” campul “Procent”, vom seta numarul de clase(praguri) dorite, in cazul nostru 5, iar apoi , mai jos, putem impune valorile pragurilor dorite(20%, 30%, 40%, 50%, 60%), limita inferioara fiind predefinita de catre program ca fiind cea mai mica valoare din tabelul de atribute din campul respectiv.
Figura 4.10 Alegerea valorii pragurilor clasificarii
Figura 4.11 Clasificarea in functie de procentul suprafetei construite din suprafata totala
[NUME_REDACTAT] sistemelor GNSS prezintă o serie de avantaje față de metodele clasice de măsurat, și anume:
– lipsa necesității vizibilității între punctele de determinat
– scurtarea timpului de măsurare(prin utilizarea serviciilor de timp real – RTK)
– posibilitatea efectuării măsurătorilor independent de condițiile meteo
– creșterea productivității și reducerea costurilor(fiind inițial nevoie de o investiție mare în tehnologiile GNSS)
– disponibilitatea serviciilor(24 de ore la cele de timp real)
– determinări omogene prin racordarea la sistemul de referință european ERTS89 și transcalcul unitar în plan de proiecție.
Sistemele GNSS oferă diferite metode de măsurare (statică, cinematica, etc.), în funcție de nevoile utilizatorului, ce urmăresc fie reducerea timpului de măsurare, fie sporirea preciziei(de ordinul centimetrilor, sau chiar precizie subcentimetrică prin folosirea sistemului de augmentare ROMPOS).
GPS și GIS sunt două tehnologii ce funcționează foarte bine împreună, în sensul că datele obținute cu ajutorul GPS pot fi stocate într-o bază de date GIS, unde oricând pot fi modificate, actualizate, șterse. Având o bază de date ce conține informații de precizie ridicată, pe baza acesteia, se pot efectua calcule și studii la fel de precise.
Fiind vorba de gestionarea unei baza de date, GIS are aplicabilitate în aproape toate domeniile, întrucât oferă o organizare mai bună a datelor, creșterea productivității și a profitului, ușuritate în gestionarea datelor, însă pentru că acestea să fie posibile este nevoie de un personal bine instruit.
BIBLIOGRAFIE
Carți de autor
1. [NUME_REDACTAT], Tămâioagă G., 2005,[NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] Specialitate, [NUME_REDACTAT], București
2. Badea G., 2013, Cadastru, Conspress, București
3. Manea R., 2013, Topografie, Ediția a II-a revizuita, [NUME_REDACTAT], București
4. Conf. dr. Manea R., note de curs, [NUME_REDACTAT]
Note de curs
5. Oltean V., 2014, note de curs: [NUME_REDACTAT] Spațiale
6. Doru M., s.a., note de curs: [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] electronice de pe internet
7. http://www.montana.edu/gps/understd.html#What_is_GPS
accesat la data de 11.06.2015
8. http://www.geo-science.ch/images/stories/pdf/EN/s9gnss_en.pdf
accesat la data de 11.06.20015
9. http://www.gps-rtk.ro/ , accesat la data de 11.06.2015
ANEXA 1
Inventar de coordonate
Nr. [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Cod
101 275301.9689 526753.6485 44.45 ST
102 275299.3244 526754.2423 44.45 H
103 275302.2135 526757.7653 44.25 PLV
104 275303.8460 526751.3040 44.19 PLV
105 275306.7384 526748.3747 44.28 AX
106 275309.5906 526744.8122 44.18 PLV
107 275311.2858 526744.8795 44.47 CH
108 275312.4877 526744.0690 44.50 CH
109 275310.8416 526740.1502 44.46 H
110 275314.7526 526743.9482 44.33 AS
111 275317.7503 526746.3786 44.41 AX
112 275293.9810 526760.6619 44.39 H
113 275297.0410 526763.8312 44.28 AS
114 275280.2696 526778.3953 44.53 ST
116 275279.7933 526783.5689 44.19 AS
117 275281.9739 526786.7803 44.28 AX
118 275277.2983 526785.7917 44.19 CH
119 275274.0956 526783.4950 44.49 CH
120 275268.8859 526795.6985 44.13 PV
121 275271.1760 526799.1760 44.24 AX
122 275274.2058 526802.2832 44.08 PV
123 275262.7120 526815.3357 44.23 AS
124 275266.3939 526818.2250 44.39 H
125 275270.1150 526820.2699 44.46 H
126 275273.3932 526817.1441 44.42 H
127 275276.8225 526813.1667 44.38 H
128 275277.4153 526812.7901 44.58 H
129 275279.4324 526810.2692 44.35 H
130 275277.7420 526803.6595 44.31 ST
131 275276.3131 526797.0888 44.17 CH
133 275284.1197 526792.6290 44.28 PL
134 275283.1048 526792.0564 44.17 AS
135 275289.0372 526799.4793 44.40 H
136 275288.8712 526785.5978 44.22 PV
137 275291.6742 526787.8200 44.29 TRO
138 275286.2149 526794.0741 44.28 TRO
139 275280.6802 526800.2861 44.26 TRO
140 275296.3095 526782.6691 44.35 TRO
141 275302.1540 526776.0245 44.40 TRO
142 275319.4686 526766.5822 44.82 TRO
144 275319.4124 526768.4682 44.92 ST
145 275318.6910 526768.6740 44.57 CC
146 275315.7825 526766.0190 44.48 CC
147 275311.3080 526760.3807 44.22 PLV
148 275315.1990 526753.4409 44.33 CH
149 275316.4155 526754.3132 44.30 AS
150 275318.9530 526756.5480 44.49 ST
151 275321.6407 526760.1508 44.47 ST
152 275331.1353 526750.3468 44.67 HT
153 275319.0271 526764.3215 44.57 HT
154 275315.9538 526771.8366 44.67 CC
155 275309.2227 526773.5864 44.38 CC
156 275306.6111 526770.9879 44.41 TRO
157 275311.9929 526764.8719 44.40 TRO
158 275308.4502 526763.2151 44.29 S
159 275301.9997 526770.4475 44.27 S
160 275305.5386 526782.3572 44.57 H
161 275299.6175 526789.3886 44.37 H
162 275291.8219 526802.0434 44.54 H
163 275305.9848 526818.0890 44.73 H
164 275309.9869 526822.6407 44.46 H
165 275327.6916 526827.4731 44.49 H
166 275333.7081 526822.8582 44.58 H
167 275340.5239 526817.5372 44.79 H
168 275346.1326 526813.0388 44.87 H
169 275350.1114 526809.7987 44.93 H
170 275357.1454 526804.0256 45.41 H
171 275345.4927 526803.8598 44.96 CC
172 275341.7674 526799.8222 44.99 CC
173 275331.9710 526798.4215 44.85 CC
174 275318.5040 526809.6556 44.72 CC
175 275311.4744 526801.7241 44.55 CC
176 275316.4481 526796.4172 44.62 CC
177 275324.8952 526791.0026 44.85 CC
178 275324.8590 526782.3899 44.94 CC
179 275330.0625 526776.7718 45.27 CC
180 275329.9622 526776.8867 45.22 CC
181 275326.2871 526773.1085 45.11 CC
182 275319.4548 526775.6654 45.43 CC
183 275320.4275 526774.7285 45.41 CC
184 275311.5917 526776.0126 44.51 CC
ANEXA 2
Exemplu de date GPS
JB,NMFILANTE,DT10-12-2012,TM18:03:00
MO,AD0,UN1,SF1.00000000,EC0,EO0.0,AU0
–Stonex SurvCE Version 2.58
–CRD: Alphanumeric
–Definit de utilizator: ROMANIA/Stereografic 1970-[NUME_REDACTAT] 1975
–Echipament: S9 GNSS SN:02737215
–[NUME_REDACTAT]: [STX_S9],RA0.0930m,SHMP0.0590m,L10.0884m,L20.0924m,–L1/L2 [NUME_REDACTAT]
–Fisierul de localizare: Nici unul
–Fisierul de separare al geoidului: \[NUME_REDACTAT]\SurvCE\Data\Romanian.gsf
–Scara GPS: 1.00000000
–[NUME_REDACTAT] not used
–RTK Method: RTCM V3.0, Device: GSM intern, Network: NTRIP RO_MAC_3.1_GG
BP,PN0019,LA43.581177221852,LN25.193589844720,EL114.3804,AG0.000,PA0.070,–
–Entered HR: 2.2000, Vertical
LS,HR2.2696
GPS,PN101,LA43.583726958721,LN25.195489909775,EL85.434339,–ST
–GS,PN101,N 275301.9689,E 526753.6485,EL44.4531,–ST
G0,10/12/2012 14:03:18,(Average) – Base ID read at rover: 0019
G1,BP0019,PN101,DX-693.904,DY140.125,DZ546.256
G2,VX0.00909692,VY0.00807418,VZ0.01033174
G3,XY0.00003806,XZ0.00004598,YZ0.00003362
–GT,PN1,SW1709,ST482594008,EW1709,ET482598008
–[NUME_REDACTAT]: 3 of 3
–[NUME_REDACTAT]: 3 of 3
–[NUME_REDACTAT]: 275301.9680 Max: 275301.9704
–[NUME_REDACTAT]: 526753.6444 Max: 526753.6534
–[NUME_REDACTAT]: 44.4488 Max: 44.4565
–[NUME_REDACTAT]: 275301.9689 SD: 0.0011
–[NUME_REDACTAT]: 526753.6485 SD: 0.0038
–[NUME_REDACTAT]: 44.4531 SD: 0.0032
–HRMS Avg: 0.0095 SD: 0.0000 Min: 0.0095 Max: 0.0096
–VRMS Avg: 0.0128 SD: 0.0000 Min: 0.0128 Max: 0.0128
–HDOP Avg: 0.8327 Min: 0.8327 Max: 0.8327
–VDOP Avg: 1.3935 Min: 1.3935 Max: 1.3935
–PDOP Avg: 1.6233 Min: 1.6233 Max: 1.6233
–Number of [NUME_REDACTAT]: 12 Min: 12 Max: 12
–HSIG:0.010, VSIG:0.013, STATUS:FIXED, SATS:12, PDOP:1.623, HDOP:0.833, VDOP:1.393
–DT10-12-2012
–TM18:03:03
GPS,PN102,LA43.583718383236,LN25.195492525505,EL85.441075,–H
–GS,PN102,N 275299.3244,E 526754.2423,EL44.4598,–H
G0,10/12/2012 14:03:36,(Average) – Base ID read at rover: 0019
G1,BP0019,PN102,DX-692.488,DY141.441,DZ544.356
G2,VX0.00840952,VY0.00723096,VZ0.00936019
G3,XY0.00002486,XZ0.00002924,YZ0.00001884
–GT,PN102,SW1709,ST482612009,EW1709,ET482616008
–[NUME_REDACTAT]: 3 of 3
–[NUME_REDACTAT]: 3 of 3
–[NUME_REDACTAT]: 275299.3164 Max: 275299.3313
–[NUME_REDACTAT]: 526754.2321 Max: 526754.2516
–[NUME_REDACTAT]: 44.4556 Max: 44.4657
–[NUME_REDACTAT]: 275299.3244 SD: 0.0061
–[NUME_REDACTAT]: 526754.2423 SD: 0.0080
–[NUME_REDACTAT]: 44.4598 SD: 0.0043
–HRMS Avg: 0.0094 SD: 0.0006 Min: 0.0090 Max: 0.0102
–VRMS Avg: 0.0110 SD: 0.0004 Min: 0.0106 Max: 0.0115
–HDOP Avg: 0.7813 Min: 0.7811 Max: 0.7813
–VDOP Avg: 1.1154 Min: 1.1154 Max: 1.1154
–PDOP Avg: 1.3618 Min: 1.3617 Max: 1.3618
–Number of [NUME_REDACTAT]: 14 Min: 14 Max: 15
–HSIG:0.009, VSIG:0.011, STATUS:FIXED, SATS:15, PDOP:1.362, HDOP:0.781, VDOP:1.115
–DT10-12-2012
–TM18:03:20
GPS,PN103,LA43.583727696396,LN25.195508383832,EL85.232780,–PLV
–GS,PN103,N 275302.2135,E 526757.7653,EL44.2517,–PLV
G0,10/12/2012 14:04:01,(Average) – Base ID read at rover: 0019
G1,BP0019,PN103,DX-695.940,DY143.717,DZ546.280
G2,VX0.00814983,VY0.00689072,VZ0.00930423
G3,XY0.00002308,XZ0.00003000,YZ0.00001827
–GT,PN103,SW1709,ST482637009,EW1709,ET482641009
–[NUME_REDACTAT]: 3 of 3
–[NUME_REDACTAT]: 3 of 3
–[NUME_REDACTAT]: 275302.2025 Max: 275302.2258
–[NUME_REDACTAT]: 526757.7621 Max: 526757.7690
–[NUME_REDACTAT]: 44.2500 Max: 44.2526
–[NUME_REDACTAT]: 275302.2135 SD: 0.0096
–[NUME_REDACTAT]: 526757.7653 SD: 0.0029
–[NUME_REDACTAT]: 44.2517 SD: 0.0012
–HRMS Avg: 0.0091 SD: 0.0000 Min: 0.0090 Max: 0.0091
–VRMS Avg: 0.0109 SD: 0.0000 Min: 0.0109 Max: 0.0109
–HDOP Avg: 0.6964 Min: 0.6964 Max: 0.6965
–VDOP Avg: 0.9487 Min: 0.9487 Max: 0.9488
–PDOP Avg: 1.1769 Min: 1.1769 Max: 1.1770
–Number of [NUME_REDACTAT]: 15 Min: 15 Max: 15
–HSIG:0.009, VSIG:0.011, STATUS:FIXED, SATS:15, PDOP:1.177, HDOP:0.696, VDOP:0.949
–DT10-12-2012
–TM18:03:45
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Elaborarea Documentatiei Cadastrale Necesara Alipirii a Trei Imobile (ID: 1501)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.