Elaborarea Bugetului Local

CAPITOLUL 1

Prezentare generala

Sistemul bugetar diferă de la un stat la altul în funcție de structura organizatoric-teritoriala a acestuia. Din acest punct de vedere statele pot fi de tip unitar, ca depildă, Franța, Romania, Belgia, Marea Britanie, Italia etc și de tip federal cum sunt SUA, Rusia, Canada, Elveția, Australia, Germania, etc.

Statele de tip unitar sunt organizate în unități administrativ-teritoriale la nivelul cărora funcționează organe ale puterii și administrației de stat locale, iar la nivelul statului funcționează unitați ale puterii si administrației centrale.

Structura sistemului bugetar în statele de tip unitar cuprinde bugete la nivelul administrației publice centrale și bugetele locale, care corespund unităților administrativ-teritoriale, definite prin legea finantelor publice din fiecare țară.

Statele de tip federal au o structură organizatorică care include: federația și statele (provincii, landuri, cantoane) membre ale federației și unitățile administrativ-teritoriale proprii fiecărui stat membru, administrat autonom în cadrul federației. În cazul acestor state structura sistemului bugetar cuprinde atat bugetul federației, bugetele statelor componente cât si bugetele unitaților divizionare locale ale fiecarui stat al federației.

În România, sistemul bugetar este structurat, ca în orice alt stat cu caracter unitar, în funcție de împărțirea administrativ-teritorială și cuprinde bugetele administrației publice centrale cum sunt: bugetul de stat, bugetele asigurarilor sociale de stat , bugetele speciale etc și bugetele administrațiilor publice la nivel teritorial cum sunt: bugetele consiilor județene, si bugetele localitatilor, municipiilor, oraselor și comunelor .Înpreuna aceste bugete formeaza sistemul public unitar bugetar.

Bugetul este definit ca ansamblu de conturi care descriu, pentru un an financiar, ansamblul resurselor și cheltuielilor statului. Prin bugete locale se înțeleg bugetele de venituri și cheltuieli ale unităților administrativ-teritoriale.Prin unitati administrativ teritoriale întelegem acele instituții publice conduse de autoritati ale Aministratiei pubice locale, constituite potrivit legii in doua categorii și anume :

a) autoritati deliberative, consiliile locale (comunale, orășenesti, municipale ) consiliile județene și Consiliul Geneal al Municipiului Bucuresti;

b) autoritai executive, primari ( ai comunelor, oraselor, municipiilor și ai sectoarelor capitalei), presedintii consiliilor județene și primarul general al municipiului Bucuresti.

1.1. Procesul bugetar. Conținut, etape, caracteristici.

Procesul bugetar, în general, reprezintă ansamblul deciziilor, acțiunilor și măsurilor întreprinse de unitațile si instituțiile publice în scopul concretizării politicii și strategiilor financiare ale puterii și autoritățiilor publice ale unui stat cu privire la elaborarea și aprobarea proiectelor de bugete anuale, execuția bugetelor apobate, încheierea și aprobarea execuției precum și controlul bugetar al fiecarui tip de buget. Acest proces presupune pe de o parte existența unor resurse financiare iar pe de alta parte alocarea lor în scopul furnizării către cetățeni a unor bunuri și servicii de natura publica.

Procesul bugetar în administratia publica locala se derulează în șase etape consecutive care se referă la:

elaborarea proiectului de buget;

aprobarea bugetului;

execuția bugetului;

încheierea execuției bugetului;

controlul execuției bugetului;

aprobarea execuției bugetului;

Caracteristicile procesului bugetar sunt de ordin:

Decizional, deoarece conținutul său constă în alocarea unor resurse bugetare limitate în raport cu nevoile comunității pentru bunuri și servicii publice.

Preponderent politic, întrucât opțiunea pentru un anumit tip de politică economică, financiară, care se reflectă în conținutul bugetului, reprezintă un ac de decizie politică al firțelor majoritare din Parlament și din consiliile locale.

Ciclic, deoarece etapele procesului bugetar sunt stabilite prin legi, în baza principiilor anualității și publicității bugetare, cu precizarea termenelor de derulare și finalizare.

1.2. Autonomia locala

Autonomia reprezintă dreptul unei persoane juridice sau fizice de a se conduce, administra si gospodări în deplina libertate a acțiunilor sale ,dar în concordanță cu, Constituția României, legislația și normele de drept în vigoare. Administrația publica locala actuala are la bază doua mari principii: principiul autonomiei locale si principiul descentralizarii serviciilor publice , la care sunt adaugate si alte principii.

Pentru a putea discuta despre « Autinomia locala » trebuie avut în vedere necesitatea întrunirii cumulative a urmatoarelor trei componente :

Autonomia organizatorică care constă în: alegerea autorităților administrației publice locale de către populația cu drept de vot care domiciliaza în unitatea administrativ teritorială, prin posibilitatea recunoscută consiliilor locale de a adopta statutul localității, organigramele și numărul de personal, a organizării serviciilor publice locale și a înființării unor persoane juridice de drept public;

Autonomia funcțională, care se manifesta prin competențele consiliilor locale si primarilor în rezolvarea problemelor de interes local fără intervenția altor autoritați ; caracterul colegial al consiliului comunal, orășenesc, municipal și județea.

Autonomia financiara, se materializează prin autonomia persoanelor juridice cu buget propriu , contabilitate proprie și gestiune proprie asupra patrimoniului local , public si privat în administrarea resurselor financiare de care dispun in mod legal si în scopul îndeplinirii obiectivelor aparținând unei colectivități locale delimitate spațial-teritorial.

Autonomia financiară a acestora este necesară din cel putin două puncte de vedere și anume : asigură suportul material al funcționării, iar pe de altă parte, comunitățile locale își cunosc posibilitățile proprii privind resursele bănești de proveniență publică, în special, nevoile privind cheltuielile ce trebuie acoperite pentru producerea de servicii publice pe plan local.

Autonomia financiara a autoritatilor locale are trasaturi propri:

Inexistența relațiilor de subordonare si, ca urmare, de centralizare între bugetele consiliilor comunale, orașenești, municipale sau județene și ale acestora din urma cu bugetul statului ;

Bugetele se proiecteza , se realizează si se raportează de autoritatile locale executive , dar aprobarea bugetului , execuția acestuia și controlul confomității se fac de catre alte autoritați, și anume de către autoritațile locale deliberative ;

Imozitele, taxele si alte venituri se stabilesc de catre autoritațile locale deliberative , în condițiile și limitele legilor și se încasează de către autoritățile locale executive ;

Ordonatorii de credite deschise de la bugetul local apobat sunt presedinții consiliilor județene si primarii comunelor , orașelor si municipiilor ;

Cheltuielile efective le aproba numai ordonatorii de credite pentru obiectivele , actiunile și programele prevazute în bugetele proprii.

Problematica generală a autonomiei locale pentru statele europene face obiectul Cartei Europene a Autonomiei Locale, întocmită de Consiliul Europei. Carta obligă semnatarii să aplice regulile de bază ce garantează independența publică, administrativă și financiară a autorităților locale.

Principiile generale din Cartea Europeană a Autonomiei Locale se referă la:

Colectivitățile locale au dreptul, în cadrul politicii economice naționale, la resurse proprii adecvate, în vederea exercitării atribuțiilor lor;

Resursele financiare ale colectivităților locale trebuie să fie proporționale cu responsabilitățile stabilite pentru ele prin lege;

O parte din resursele finaciare ale colectivităților umane trebuie să provină din impozite și taxe locale;

Protecția colectivităților locale deficitare din punct de vedere financiar impune instituirea unor proceduri de ajustare care să implice echilibrarea bugetelor locale;

Consultarea colectivităților locale asupra modalităților în care le vor fi alocate resursele redistribuite;

Acordarea subvențiilor nu trebuie să aducă atingere libertății fundamentale a autorităților locale de a-și stabili politici proprii în domeniul lor de competență;

La finanțarea propriilor obiective de investiții , colectivitățile locale trebuie să aibă acces la piața națională de capital.

1.2.1. Gradul de autonomie financiara.

Autonomia financiara este coloana vertebrală a arcărei autonomii locale, întrucât elementele de natură financiară sunt cele care fac legătura între necesitățile colectivităților locale și mijloacele puse la dispoziția acestora pentru realizarea lor. Acesta rezultă din:

1) Independența deplină sau parțială în formarea veniturilor:

crearea (impunerea) de noi taxe locale.

Autoritățile locale au competență în stabilirea taxelor locale și a cotelor adiționale la unele venituri ale bugetului de stat și bugetelor locale;

stabilirea bazei de impozitare;

stabilirea nivelului impozitelor locale;

Legea taxelor și impozitelor locale stabilește ratele maxime ale impozitelor pentru anumite tipuri de impozite și o gamă de rate pentru majorarea taxelor. Consiliul local poate majora sau diminua cu 50% ratele propuse ale taxelor și impozitelor. Consiliul local poate aplica o corecție cu indicele inflației, în condițiile în care inflația depășește 20%.

asigurarea colectării impozitelor;

Administrațiile locale au creat, potrivit legii, până la data de 1 ianuarie 2000 organisme specializate în încasarea și urmărirea impozitelor locale;

2)Competența atribuită pentru contractarea și gestionarea împrumuturilor;

Legea finanțelor publice locale definește noțiunea de împrumut ca fiind suma acordată de un creditor unei autorități a administrației publice locale, rambursabilă la un anumit termen (scadentă) cu obținerea unei sume de bani în plus (dobândă) în favoarea creditorului.

Autoritățile administrației publice locale au în competență și răspundere, printre altele, angajarea de împrumuturi pe termen scurt, mediu și lung și urmărirea achitării la scadență a obligațiilor de plată rezultate din acestea.Consiliile locale, județene și Consiliul general al municipiului București, pot angaja împrumuturi interne fără garanția Guvernului cu condiția informării prealabile a Ministerului Finanțelor. Împrumuturile externe se vor contracta numai cu aprobarea Comisiei de autorizare a acestor împrumuturi constituită din reprezentanți ai autorităților administrației publice locale, Guvernului și Băncii Naționale a României, a cărei componentă se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

Ratele scadente aferente împrumuturilor contractate, dobânzile și comisioanelor datorate de unitățile administrativ – teritoriale se prevăd în bugetul local.

Împrumuturile contractate de unitățile administrativ – teritoriale pot fi garantate de către autoritatea administrației publice locale prin orice sursă de venituri, cu excepția transferurilor de la bugetul de stat cu destinație specială. Datoria publică locală va fi rambursată exclusiv din veniturile prin care s-a garantat împrumutul respectiv de către autoritățile administrației publice locale.

Autorităților administrației publice locale nu au dreptul de a împrumuta dacă totalul datoriilor anuale reprezentând ratele scadente la împrumuturile contractate, dobânzile și comisioanele aferente acstora, inclusiv de împrumuturi care urmează să fie angajat în anul respectiv depășește limita de 20% din totalul veniturilor curente ale bugetelor locale.

Cu alte cuvinte,

serviciul anual al datoriei publice

raportul datoriei publice =–––––––––––––-,nu poate fi mai

veniturile curente totale iale pot fi garantate de către autoritatea administrației publice locale prin orice sursă de venituri, cu excepția transferurilor de la bugetul de stat cu destinație specială. Datoria publică locală va fi rambursată exclusiv din veniturile prin care s-a garantat împrumutul respectiv de către autoritățile administrației publice locale.

Autorităților administrației publice locale nu au dreptul de a împrumuta dacă totalul datoriilor anuale reprezentând ratele scadente la împrumuturile contractate, dobânzile și comisioanele aferente acstora, inclusiv de împrumuturi care urmează să fie angajat în anul respectiv depășește limita de 20% din totalul veniturilor curente ale bugetelor locale.

Cu alte cuvinte,

serviciul anual al datoriei publice

raportul datoriei publice =–––––––––––––-,nu poate fi mai

veniturile curente totale mare de 20%

3) Asigurarea echilibrului bugetar și gestionarea excedentului sau deficitului anual;

Legea finanțelor publice locale definește echilibrul bugetar ca fiind egalitatea între veniturile bugetare și cheltuielile bugetare în cadrul unui exercițiu bugetar, în timp ce excedentul bugetar reprezintă suma cu care veniturile bugetare depășesc cheltuielile bugetare pe un an bugetar.

În fazele de elaborare și aprobare a bugetelor locale au obligația, prevăzută prin lege, de a prezenta proiectele bugetelor locale echilibrate.

Excedentul anual al bugetului local, rezultat la încheierea exercițiului bugetar, după efectuarea regularizărilor în limita transferurilor din bugetul de stat, se utilizează în ordine pentru:

rambursarea eventualelor împrumuturi publice restante, a dobânzilor și comisioanelor aferente imprumuturilor;

constituirea fondului de rulment. Fondul de rulment se păstrează într-un cont distinct, deschis fiecărei unități administrativ – teritoriale, la unitățile teritoriale ale trezoreriei statului și poate fi utilizat, temporar, pentru acoperirea unor goluri de casă provenite din decalaje între veniturile și cheltuielile anului curent precum și pentru acoperirea definitivă a eventualului deficit bugetar rezultat la finele exercițiului bugetar.

Golurile temporare de casă apărute pe parcursul execuției ca urmare a decalajului dintre veniturile și cheltuielile bugetului local, pot fi acoperite prin împrumuturi fără dobândă din disponibilitățile contului general al trezoreriei statului numai după utilizarea fondului de rulment.

4) Competența organelor administrației publice locale de a introduce impozite și taxe locale;

Autoritățile locale au numai anumite competențe în ceea ce privește stabilirea impozitelor și taxelor locale și a cotelor adiționale la unele venituri ale bugetului de stat și bugetelor locale.

Legea impozitelor și taxelor locale stabilește ratele maxime ale impozitelor pentru anumite tipuri de impozite și o gamă de rate pentru majoritatea taxelor. Consiliul local poate majora sau diminua cu 50% ratele propuse ale taxelor și impozitelor. Așadar, venitul fiscal nu se ajustează în mod automat cu inflația și în aceste condiții, consiliul local poate aplica o corecție cu indicele inflației, dar numai dacă inflația depășește 20%.

1.3 Descentralizarea

Descentralizarea administrativă reprezintă recunoașterea personalității juridice unităților administrativ teritoriale și a colectivităților locale respective precum și a existenței autorităților locale, alese, care le reprezintă și care nu fac parte din sistemul autorităților statale dar supuse unei forme de control stabilite de lege. Comunitățile locale reprezintă colectivități umane, delimitate teritorial din punct de vedere politic și administrativ, care au autorități publice distincte și diferite de cele ale statului. Aceasta este o conditie a autonomiei financiare necesara deoarece autonomia admnistrativa nu ar fi posibila fără autonomia financiara, care-i asigura suportul material (finanțarea) al funcționării autoritatii locale.

Există si un alt argument puternic, și anume acela conform căruia comunitatile locale cunosc posibilitatile proprii privind resursele bănesti de proveniența publica si mai ales nevoile ce trebuie acoperite.

Organizarea distinctă a finanțelor locale, pe baza autonomiei lor financiare, permite degrevarea finanțelor centrale de o seama de cheltiuieli, reducerea numarului si amploarei fluxurilor bănesti între cele doua niveluri structurale ale finanțelor publice, precum si o mai clară urmarire a modului cum sunt folosite fondurile costituite. Separarea finanțelor locale de cele centrale, ca și în alte domenii, este determinată de rațiuni de economicitate. Finanțele locale satisfac mai bine si mai eficient cerințele de utilitati publice în teritoriu. Problema care trebuie rezolvată este păna unde se poate întinde autonomia financiară sau cât ar reprezenta centralizarea si cât descentralizarea în domeniul finanțelor publice.

Gradul de centralizare financiara difera in funcție de concentrarea administrației țării, de masura în care organele locale sunt subordonate conducerii centrale. Problemele majore, de interes national, aparțin finanțarii centrale, o alta modalitate nefiind posibila (apararea, ordinea publica statala, administratia de stat, relatii externe, protecția mediului si a cetățeanului, arta, sanatate, învațamânt, stiință), precum și politicile macrosociale de regularizare, stabilizare si bunastare sunt finanțate din fonduri centrale.

Descentralizarea financiara începe sa funcționeze dincolo de limita de la care aria utilizarii bunurilor si serviciilor publice de interes national începe sa se restranga, iar costul comparativ al luarii deciziilor la nivel central devine prea ridicat. Este vorba de anumite utilitati precum construirea de drumuri, poliția iluminatul public, gospodaria comunala, transpoturi locale, scoli etc. Exista deosebiri si în ce priveste cererea de utilitati publice si posibilitatile de oferire a lor de la o unitate administrativ teritoriala la alta. In plus, comunitătile locale sunt deschise, au relații variate între ele. Toate acestea implică autofinanțare locala.

Indiferent de gradul de autonomie a comunitatilor locale, se consideră ca la descentralizarea financiara trebuie avute în vedere anumite principii, ca fiind cerințe ale stabilitatii finanțelor publice ale tarii, astfel:

Principiul diversitatii, explicat pe seama varietatii de forme si a masurii diferite a solicitarilor de bunuri si servicii publice;

Principiul echivalentei in finanțarea serviciilor publice, explicat pe seama beneficiilor geografice pe care acestea le aduc cetatenilor;

Principiul acceptarii costului descentralizării, determinat de diferentele fiscale regionale, care se interfereaza cu raspandirea in spatiu a relativitatilor economice;

Principiul redistribuirii si stabilizarii centralizate conform căruia comunitățile locale nu dispun de instrumentele macroeconomice pentru infaptuirea lor și nici de perspective politice;

Principiul compensarii fluxurilor financiare dintre colectivitati, cauzata de transferurile involuntare de venituri pe seama deosebirilor economice și care prejudiciază infăptuirea programelor de cheltuieli pentru unele dintre acestea.Prevenirea unor astfel de situatii implica interventia guvernamentala cu masuri corective;

Principiul asigurarilor serviciilor sociale vitale, conform caruia aceasta sarcina cade in seama autoritatilor centrale.Guvernul trebuie sa ofere minimum de servicii publice esentiale (sanatate, educatie, siguranta sociala) tuturor cetatenilor tarii;

Principiul accesului echitabil la resursele financiare publice, determinat de situatia unor colectivităti locale a caror balanta dintre nevoi si capacitatea fiscala este deficitara, necesitand recompensarea minusului de resurse prin transferuri guvernamentale, pe seama unei scheme prestabilite;

Principiul echilibrului financiar, conform caruia repartizarea intre nivelurile de autoritate publica ale finantelor publice trebuie sa asigure exercitarea conducerii in limita atributiilor si competentelor ce revin fiecaruia.Aceasta inseamna ca resursele financiare publice sa fie redistribuite pentru acoperirea cheltuielilor cu functionarea sectorului public in administrarea statului si a colectivitatilor locale deopotriva.

Funcționarea finanțelor locale pe baza descentralizării financiare beneficiază de tehnici comune ale finanțelor publice.

Efectele obținute în funcționarea finanțelor colectivităților locale se referă, mai întai, la preluarea unor atribuții ale finanțelor statale, apoi la cresterea resurselor și cheltuielolor locale, ceea ce a dus în ultima vreme la opținerea dreptului de a se împrumuta pe piata capitalului de imprumut. De asemenea, finanțele locale au castigat largi competente în materie de control juridic si bugetar, autoritatile locale dispun de un sistem contabil propriu.

Bugetul local – instument al autonomiei financiare locale

Bugetele locale reprezinta bugetele unitatilor administrativ-teritoriale care au personalitate juridica. Bugetele locale se elaborează, se aprobă și se execută în conditiile legii nr. 189/1998 Legea finantelor publice locale și potrivit prevederilor legii administrației publice locale.

Fiecare comuna, oras, municipiu, sector al Municipiului București, întocmește buget propriu, în condiții de autonomie; între bugetele consiliilor locale și cele județene nu există relații de sobordonare.

Functie de cheltuielile și veniturile prevazute, în cadrul bugetelor locale deosebim: bugete proprii și bugete centralizatoare. Bugetele proprii cuprind doar veniturile și cheltuielile specifice structurii teritorial administrative, în timp ce bugetele centralizatoare regrupeaza veniturile și cheltuielile unitatii teritorial administrative în ansamblul ei.

În cazul cand în execuția bugetelor locale apare un deficit temporar, acesta poate fi acoperit, până la încasarea veniturilor bugetare aprobate, pe seama resurselor aflate în contul general al trezoreriei statului.

Consiliile județene si cele locale se pot asocia intre ele, în condițiile legii, pentru realizarea unor lucrari și servicii publice de interes local, pe baza de conventie, asigurandu-se, totodată, și resursele financiare corespunzatoare.

În cazul în care, pe parcursul execuției bugetare veniturile sunt mai mari decat cheltuielile , prin lege se pot constitui fonduri de rezerva bugetara la dispozitia consiliului local sau al celui județean, după situație, în limita pana la 5% din totalul cheltuielilor. Acesta se poate utiliza pentru suplimentarea unor credite aprobate prin bugetele locale, în vederea finanțării acțiunilor sau a sarcinilor nou-intervenite în cursul anului.

În unitațile administrativ-teritoriale, administrația publica se întemeiază pe principiile autonomiei locale, ale descentralizării serviciilor publice, ale eligibilitătii autorităților administrației publice locale și consultarii cetatenilor in problemele locale de interes deosebit. În conformitate cu prevederile constituției României, bugetele locale ale comunelor, orașelor și județelor sunt parte integrantă din bugetul public national. Notiunea de bugete locale desemneaza bugetele de venituri și cheltuieli ale unitatilor administrativ teritoriale cu personalitate juridica.

Resursele financiare ale unitaților administrativ teritoriale se constituie din impozite, taxe si alte venituri fiscale, venituri nefiscale, venituri din capital, cote si sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, cote aditionale la unele venituri ale bugetului de stat si ale bugetelor locale, transferuri cu destinatie speciala de la bugetul de stat si venituri cu destinatie sociala.

Elaborarea bugetelor locale este supusa cerintelor de “dimensionare” și repartizare a cheltuiellilor bublice locale, pe destinatii și ordonatori de credite, în concordantă cu atribuțiile ce revin autorităților administrației publice locale și cu prioritatile stabilite de acestea, în vederea funcționarii lor și în interesul comunitătii respective.

Trecerea de catre Guvern în administrarea și finanțarea autoritatilor administratiei publice locale a unor cheltuieli publice, ca urmare a descentralizarii lor, si a altor cheltuieli publice noi, este efectuata prin lege, numai cu asigurarea resurselor financiare necesare realizarii acestora.

Competențele și raspunderea autoritaților administrației publice locale, în ceea ce privește finanțele publice locale, se referă la:

elaborarea și aprobarea bugetelor locale la termenele stabilite;

stabilirea, incasarea si urmarirea inpozitelor si taxelor locale, in conditiile legii;

urmarirea executiei bugetelor locale si rectificarea acestora pe parcursul intregului an bugetar, in conditiile de echilibru bugetar;

stabilirea și urmarirea modului de prestare a serviciilor publice locale, inclusiv optiunea trecerii sau nu a acestor servicii in raspunderea unor agenti economici specializati sau servicii publice locale, in vederea eficientizarii acestora in beneficiul cetatenilor;

administrarea eficienta a bunurilor din proprietatea publica sau privata a unităților administrativ-teritoriale;

angajarea de împrumuturi pe termen scurt, mediu sau lung si urmarirea achitarii la scadenta a obligatiilor de plata rezulate din acestea;

administrarea resurselor financiare pe durata execuției bugetare, în conditii de eficiență;

stabilirea optiunilor și a priorităților în aprobarea si efectuarea cheltuielilor publice ocale;

elaborarea, aprobarea, modificarea și urmarirea realizarii programelor de dezvoltare în perspectiva a unităților administrativ-teritoriale, ca baza a gestionarii bugetelor locale anuale;

organizarea și urmarirea efectuarii controlului financiar de gestiune asupra gestiunilor proprii, a gestiunilor instituțiilor și serviciilor publice din subordinea consiliilor locale, a consiliilor județene și a Consiliului General al Municipiului Bucuresti.

Potrivit legislatiei în vigoare, fiecare unitate administrativ-teritoriala, comuna, oras, municipiu, sector al Municipiului Bucuresti, își întocmește bugetul local în condiții de autonomie. Între acestae bugete nu exista relatii de subordonare. Ordonatorii principali de credite elaboreaza și prezintă, o data cu proiectul anual al bugetului local, o prognoză a acestuia pe urmatorii 3 ani, precum și programul de investitii publice, detaliat pe obiective și pe ani de execuție. Bugetele locale se aproba de catre consiliile locale, iar bugetele instituțiilor si serviciilor publice finanțate integral din venituri extrabugetare, de catre organul de conducere al acestora, cu avizul ordonatorului principal de credite.

Evalurea veniturilor și a cheltuielilor publice locale se efectueaza pe baza structurii clasificatiei indicatorilor privind finantele publice, elaborata de Mnisterul Finantelor. Acesta grupeaza intr-o ordine obligatorie si dupa criterii uniatre, precis determinate, veniturile si cheltuielile atat în faza de elaborare și aprobare a bugetelor respective, cât și în faza de execuție bugetara.

Clasificarea bugetara îndeplinaste rolul de schema organizatorică privița prin prisma previzionării și execuție bugetare, fiind utilizată, în mod obligatoriu, pentru gruparea sistemica a veniturilor si cheltuielilor pe toate verigile sistemului bugetar. La venituri, criteriul de baza al clasificației trebuie sa fie natura acestora sau sursa lor de provenienta.

1.5. Legatura financiară a bugetelor locale cu bugetul consolidat.

Delimitarea atribuțiilor între administrația publică centrală și cea locală este marcată periodic de mutații în repartiția sarcinilor, aceste transferuri de sarcini reflectându-se în structura veniturilor și cheltuielilor publice.

Trecerea de către Guvern, în administrarea și finanțarea autorităților administrației publice locale, a unor cheltuieli publice, apartinand bugetului de stat, ca urmare a descentralizării acestora și a altor cheltuieli publice noi se face prin lege, cu asigurarea resurselor financiare necesare realizării acestora.

a) Transferurile de fonduri de la bugetele centrale către bugetele locale, cuprinse în veniturile totale ale bugetelor locale. Prin operațiunea de consolidare este delimitată sfera de cuprindere a cheltuielilor și veniturilor care intervin între subsectoare (pentru a evita dublele utilizări), de exemplu transferurile de la administrația centrală către cele locale.

b) Alocații de la bugetul de stat, respectiv din fondul de rezervă bugetară și din fondul de intervenție la dispoziția Guvernului, pentru bugetele locale, pentru finanțarea unor acțiuni sau sarcini intervenite în cursul anului în bugetele locale și pentru lucrări operative de înlăturare a efectelor unor calamități naturale și pentru acordarea de sprijin unor familii sinistrate;

c) Preluarea la bugetul de stat, la sfîrșitul anului, a disponibilităților bănești ale bugetelor locale reprezentând sumele necheltuite din transferurile acordate către bugetele locale și din sumele defalcate din impozitul pe salarii și începând cu anul 2000 din sume defalcate din impozitul pe venit.

d) O altă legătură se realizează prin împărțirea veniturilor cuvenite din unele impozite între bugetele locale și bugetele centrale, punând la dispoziția autorităților locale o sursă de venituri previzibile;

e) O legătură, cu acțiune indirectă, o reprezintă contractarea de împrumuturi de către administrațiile locale pentru finanțarea cheltuielilor de capital, datoria fiind limitată la un anumit procent din veniturile locale. Astfel suma dobînzilor și ratelor care trebuie plătite în contul tuturor împrumuturilor făcute de consiliul local sau județean trebuie să nu depășească 20% din veniturile curente.

Legea bugetului de stat pe anul 2003 conține o serie de dispoziții referitoare la bugetele locale :

a) Sumele defalcate din impozitul pe venit incasate la bugetul de stat pentru echilibrarea bugetelor locale reprezentand 15.699,3 miliarde lei .

b) Sumele defalcate din impozitul pe venit pentru subvenționarea energiei termice livrate populației in suma de 3.585,9 miliarde lei se repartizeazã de cãtre consiliul județean, pe unitãți administrativ-teritoriale, dupã consultarea primarilor, în funcție de cantitatea de energie termicã livratã populației și subvenția aferentã, potrivit prevederilor Ordonanței de urgențã a Guvernului nr.115/2001 privind reglementarea unor mãsuri de asigurare a fondurilor necesare în vederea furnizãrii energiei termice și a gazelor naturale pentru populației .

c) Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale care beneficiază de transferuri din bugetul de stat pentru investiții finanțate parțial din împrumuturi externe au obligația de a analiza lunar execuția lucrărilor de investiții și, în situația constatării de fonduri disponibile să propună Ministerului Finanțelor reîntregirea transferurilor de la bugetul de stat prevăzute în poziție globală.

d) În anul 2003 se acordã transferuri de la bugetul de stat cãtre bugetele locale pentru investiții finanțate parțial din împrumuturi externe, în sumã de 1.900 miliarde lei. Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale, care beneficiazã de transferuri din bugetul de stat pentru investiții finanțate parțial din împrumuturi externe, au obligația sã analizeze lunar execuția lucrãrilor de investiții și, în situația constatãrii de fonduri disponibile, sã propunã Ministerului Finanțelor Publice reîntregirea transferurilor de la bugetul de stat, prevãzute în poziþie globalã.

e) Din impozitul pe venit încasat la bugetul de stat începând cu 1 ianuarie 2003 la nivelul fiecãrei unitãți administrativ-teritoriale se alocã lunar, în termen de 5 zile lucrãtoare de la finele lunii în carea s-a încasat acest impozit, o cotã de 36% la bugetele locale ale comunelor, orașelor și municipiilor, pe teritoriul cãrora își desfãșoarã activitatea plãtitorii de impozite, , 10% la bugetul propriu al județului respectiv și 17% la dispoziția consiliului județean pentru echilibrarea bugetelor comunelor, orașelor, municipiilor și județului. Pentru municipiul București cota este de 63% și se repartizează de Consiliul General al municipiului București pentru bugetele fiecărui sector, respectiv pentru bugetul municipiului București.

1.6 Modificări structurale și de volum determinate de Legea finanțelor publice locale, nr.189/1998.

Începând cu anul 1999 aplicarea prevederilor Legii finanțelor publice locale, nr. 189/1998 a modificat fundamental managementul financiar și bugetar utilizat în anii precedenți de către autoritățile locale, sporind autonomia financiară și decizională a consiliilor locale, precum și responsabilitatea acestora atât în stabilirea, constatarea, controlul, urmărirea și încasarea impozitelor și taxelor locale, cât și în administrarea veniturilor și planificarea și stabilirea priorităților de cheltuieli, în concordanță cu interesul comunităților locale pe care le reprezintă.

Principalele noutăți aduse prin Legea privind finanțele publice locale se referă, la următoarele:

a) Din impozitul pe salarii datorat bugetului de stat, potrivit legii, unitatea plătitoare virează la data plății salariului o cotă de 50% la bugetul de stat, 40% la bugetul unităților administrativ-teritoriale pe raza cărora se desfășoară activitatea și 10% la bugetul județului respectiv. Pentru municipiul București cota este de 50% și se repartizează de către Consiliul General al Municipiului București pe bugetele locale fiecărui sector, respectiv pe bugetul municipiului București. Aceste cote pot fi modificate anual prin legea bugetului de stat.

b) Pentru asigurarea echilibrului bugetar al unor unități administrativ-teritoriale mai puțin dezvoltate care nu-și pot acoperi cheltuielile din venituri proprii și cota din impozitul pe salarii, prin legea bugetară se pot stabili sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, precum și criteriile de repartizare a acestora pe unități administrativ-teritoriale.

Din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, aprobate anual, o cotă de până la 25% se alocă bugetului propriu al consiliului județean, iar diferența se repartizează pe comune, orașe și municipii, de către consiliul județean, prin hotărâre, după consultarea primarilor și cu asistență tehnică de specialitate a direcției generale a finanțelor publice și controlului financiar de stat, în funcție de criteriile de repartizare și formulele de alocare aprobate prin legea bugetară anuală.

c) Posibilitatea ca prin lege să se stabilească cote adiționale la unele venituri ale bugetului de stat și bugetelor locale, care să constituie venituri ale bugetelor locale.

d) Posibilitatea de obținere a unor venituri suplimentare prin valorificarea, în condițiile legii, a domeniului public și privat de interes local.

e) Finanțarea integrală (cheltuieli de personal, materiale și servicii și cheltuieli de capital) din bugetele locale a unor instituții publice din domeniul agriculturii (combaterea dăunătorilor și bolilor în sectorul vegetal, reproducția animalelor, circumscripțiile sanitare-veterinare).

f) Limitarea sistemului de transferuri de la bugetul de stat și alocarea acestora numai ăn scopuri strict definite (pentru investiții finanțate din împrumuturi externe la a căror realizare contribuie și Guvernul).

g) Consiliile locale și consiliile județene se pot asocia, în condițiile legii, între ele pentru realizarea unor lucrări și servicii de interes public local, pe bază de convenții, asigurăndu-se și resursele financiare corespunzătoare din bugetele locale ale acestora.

h) Consiliile locale și județene pot participa cu capital social sau cu bunuri la societăți comerciale pentru realizarea de lucrări și servicii de interes public local sau județean, după caz.

i) Creșterea competenței consiliilor locale și județene în ceea ce privește aprobarea documentațiilor tehnico-economice ale obiectivelor de investiții noi, în funcție de modul de finanțare și de nivelul valoric al acestora.

j) Constituirea taxelor speciale ca venituri cu destinație specială ale bugetelor locale și utilizarea lor pentru funcționarea unor servicii publice locale;

k) Serviciile publice care desfășoară activități de natură economică au obligația calculării, înregistrării și recuperării uzurii fizice și morale a mijloacelor fixe aferente acestor activități, prin tarif sau preț, potrivit Legii privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale și să utilizeze aceste sume pentru realizarea de investiții în domeniul respectiv.

l) Guvernul nu va putea impune autorităților publice locale nici un fel de răspunderi în domeniul descentralizării unor cheltuieli publice sau noi cheltuieli publice fără să li se asigure acestora și mijloace financiare pentru realizarea răspunderilor respective.

CAPITOLUL 2

PROIECTAREA BUGETului LOCAL

2.1. Elaborarea proiectului de buget

Procesul bugetar este definit ca un ansamblu de activitati si operatiuni integrate coerent și convergent referitoare la elaborarea proiectului de buget și la aprobarea acestuia, la execuția bugetului, la incheierea și aprobarea contului de execușie bugetara, precum și la controlul bugetar. În statele contemporane ale caror finanțe publice se bazează pe economia de piata liberal-capitalista, bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale reprezintă componenta principala a finanțelor publice locale.

Activitatile procesului bugetar se desfasoara îr-un cadru constituțonal și administrativ, care prezintă particularități de la o țara la alta, determinate de evolutia istorica, dar și trasaturi comune, prezentate deja la Cap. 1

Elaborarea proiectelor bugetelor locale este de competența primarilor, în ceea ce priveste bugetele comunale, orașenești și municipale. În exercitarea acestor atributii, primarii comunelor și oraselor sunt ajutati de funcționarii de specialitate financiar-contabila din comune și de serviciile de buget din circumscriptiile si administrațiile financiare ale oraselor si municipiilor.

Elaborarea proiectelor bugetelor locale este supusa cerintelor de “dimensionare” a cheltuielilor bugetare, în funcție de prioritatile si necesitatile reale, corelat cu resursele bugetare posibil de mobilizat ale tuturor autoritătilor, serviciilor si instituțiilor publice locale din fiecare comuna, oras sau județ.

Subordonată acestor cerințe, elaborarea proiectelor de bugete locale începe în etapele prevazute de normele metodologice ale Ministerului Finantelor Publice, concomitent pentru fiecare unitate administrativ-teritoriala, precum și pentru fiecare instituție și serviciu de interes local, aflat în relatie de finanțare cu bugetul localitatii în care își are sediul.

Operatiunile specifice de elaborare a bugetelor locale sunt cele de fundamentare a veniturilor si cheltuielilor în corelația pretinsă de cerinta echilibrului bugetar. Fundamentarea veniturilor bugetare locale se realizează cu ajutorul datelor concentrate de catre consiliile comunale si serviciile de impozite si taxe din cadrul circumscripțiilor si administratiilor financiare orașenesti si municipale, respectiv, din directiile județene ale finanțelor publice si controlul financiar de stat. Respectivele organe fiscale stabilesc cuantumul banesc preliminar pentru anul următor al fiecaruia dintre impozitele, taxele si celelalte venituri ordinare ale proiectului bugetului local, în comparatie cu bugetul anterior. În acest sens, organele fiscale au in vedere evolutia veniturilor din impozite si taxe din declarațiile de impunere ale contribuabililor, persoane fizice sau juridice, precum si modificările legislative intervenite sau în curs de aplicare.

Competențele cele mai largi în materie de finanțe publice revin consiliilor locale, si anume:

aprobarea bugetului local, formarea, administrarea, intrebuintarea si executarea acestuia;

aprobarea virarilor de credite si modul de utilizare a rezervei bugetare;

aprobarea împrumuturilor publice;

aprobarea contului de incheiere a exercitiului bugetar;

stabilirea impozitelor si taxelor locale, precum si a taxelor speciale, pe timp limitat in conditiile legii.

La nivelul comunelor, oraselor, municipiilor, atributiile de ordonator principal revin primarului. Astfel, primarul întocmeste proiectul bugetului local și contul de încheiere a exercițiului bugetar și le supune aprobării consiliului județean.

Elaborarea proiectelor de buget se efectuează la nivelul fiecarui unități administrativ-teritoriale cu sprijinul organelor financiare de specialitate. Proiectele de buget se elaboreaza pornind de la propunerile proprii ale administratiei locale si ale institutiilor publice finantate din bugetele locale.

Proiectele de buget se dezbat de catre organele locale, respectiv consiliul judetean, care au competență stabilirii și modificării taxelor în limitele prevazute de lege.

În situatia în care pentru echilibrarea bugetelor locale sunt necesare transferuri din bugetul administrației centrale, definitivarea proiectelor de buget se face dupa discutarea acestora cu Ministerul Finantelor.

Proiectele bugetelor locale se elaborează pe baza proiectelor de bugete proprii ale administrației, ale instituțiilor și serviciilor publice locale subordonate acestora.

Prin lege ordonatorii principali de credite, primarii, au obligația de a iniția acțiuni de implementare a finanțării pe bază de programe (care se aprobă ca anexe la bugetul local) întocmite de către instituțiile și serviciile publice de interes local în vederea finanțării unor acțiuni, obiective, proiecte. Programele analizate de cãtre ordonatorii principali de credite vor fi propuse spre aprobare ca anexe la bugetul local.

La elaborarea proiectelor bugetelor de venituri și cheltuieli, potrivit legii sunt desfasurate activitati specifice ce respecta un calendar anume.

2.2. Calendarul activitatii bugetarii locale

a) Până la 15 mai ordonatorii principali de credite depun proiectele de buget local la Direcțiile generale județene ale finanțelor Publice și controlului financiar de stat, care centralizează propunerile și întocmesc bugetul pe ansamblul județului, pe care îl depun la Ministerul Finanțelor până la data de 1 iunie a fiecărui an.

Este de subliniat că aceste termene sunt corelate în calendarul general privind elaborarea proiectelor bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat și bugetele fondurilor speciale de către ministere și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, prevăzute de lege.

b) Propunerile de cheltuieli ce se vor înscrie în proiectele de buget vor fi calculate pe baza datelor de fundamentare ce se regăsesc în formularele anexate la precizări emise de ministerul Finantelor Publice ;

La stabilirea cheltuielilor de personal se va ține seama de redimensionarea la strictul necesar a personalului de specialitate, administrativ și auxiliar finanțat de la buget în concordanță cu sarcinile, atribuțiile și serviciile pe care le are de realizat fiecare instituție;

Cheltuielile materiale și prestările de servicii se vor stabili pe baza calculelor proprii și a normativelor specifice fiecărui domeniu de activitate. Se va analiza necesitatea, oportunitatea și eficacitatea fiecărei cheltuieli, asigurându-se condiții normale de funcționare pentru fiecare instituție și serviciu public;

Subvențiile pentru acoperirea diferențelor de preț și tarif vor fi stabilite în concordanță cu reglementările din actele normative care constituie baza legală de acordare a acestora;

La cheltuielile de capital se va urmări, în general: asigurarea unei creșteri a acestora la nivelul inflației prognozate în anul de plan; în listele de investiții se vor înscrie, cu prioritate, obiectivele de investiții începute în anii precedenți și neterminate, pentru care există condiții de finalizare;

c) Consiliile locale și Consiliul General al municipiului București vor organiza acțiunea de elaborare a proiectelor bugetelor locale în condiții de asigurare deplină a autonomiei financiare locale.

La stabilirea veniturilor proprii ale fiecărui buget local se vor avea în vedere estimările ce se vor efectua atât pe baza evoluției acestora în ultimii ani, a realizărilor din primele luni ale anului de bază și estimările pe întregul an, cât și a măsurilor ce urmează a se lua pentru identificarea și mobilizarea completă a tuturor surselor de venit.

Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale prezintă propunerile pentru proiectele bugetelor locale la direcțiile generale ale finanțelor publice și controlului financiar de stat pe formularul privind veniturile și cheltuielile publice locale grupate conform clasificației indicatorilor privind finanțele publice, respectiv veniturile pe capitole și subcapitole, iar cheltuielile pe părți, capitole, subcapitole, titluri, articole și alineate.

Ordonatorii principali de credite mai întocmesc și prezintă formulare-anexă de fundamentare, după caz, privind programul de investiții finanțat parțial din împrumuturi externe, fonduri bugetare și alte fonduri legal constituite, precum și pentru acoperirea diferențelor de preț-tarif la energia termică livrată populației, între prețul național de referință și prețul de producție și livrare al energiei termice.

d) Direcțiile generale judeteneale finanțelor publice și controlului financiar de stat centralizează propunerile și întocmesc bugetele pe ansamblul județelor, cu defalcare pe bugete componente, pe anul de plan și proiecția pe următorii 3 ani, pe care le transmit Ministerului Finanțelor. În această etapă, propunerile consiliilor județene și ale celor locale se caracterizează prin dimensionarea, în general, la nivelul dorințelor, a nivelurilor de cheltuieli, în contextul menținerii în general constante a volumului de venituri ce pot fi colectate pe plan local și, ca atare, prin solicitarea disproporționată de resurse publice de la bugetul de sat, pentru echilibrarea bugetelor locale, în special pentru protecția socială a populației vizând acoperirea diferențelor de preț-tarif la energia termică furnizată populației în sistem centralizat și pentru subvenționarea serviciului de transport urban, în comun, de călători, precum și pentru cheltuielile de asistență socială și a celor pentru investiții de capital.

Această situație reflectă dificultățile cu care se confruntă autoritățile locale în managementul finanțelor în condițiile în care au crescut cererile pentru cheltuieli noi, în special pentru investițiile de capital pentru îmbunătățirea, extinderea sau crearea de infrastructură pentru oferirea unor servicii mai bune și pentru respectarea noilor standarde privind protecția mediului.

În același timp, situația națională dificilă din punct de vedere fiscal și economic limitează creșterea resurselor disponibile pentru furnizarea serviciilor locale și pentru necesitățile de investiții și de asistență socială în special pentru protecția copilului aflat în dificultate, aceasta și prin prisma exigențelor Uniunii Europene, în perspectiva aderării țării noastre la acest organism.

În pregătirea unor proiecții care reflectă necesitățile și prioritățile locale, de mare importanță este acțiunea pe care o poate iniția fiecare consiliu local și care se înscrie în coordonatele autonomiei locale, privind pregătirea unei declarații a principiilor financiare conform căreia se va întocmi bugetul local și se vor lua deciziile de management financiar pe perioada proiecției.

În tabelul 1 prezentăm un exemplu de coordonate financiare tipice pentru un consiliu local sau județean din România cu mențiunea că membrii oricărui consiliu local au deplina autonomie în a-și alege considerentele și argumentele care să fundamenteze opțiunile și prioritățile financiare în vederea satisfacerii necesităților comunităților respective.

TABELUL NR.1

-Optiuni si prioritati specifice proiectarii bugetelor locale-

Ministerul Finanțelor examinează propunerile de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru echilibrarea bugetelor locale, de transferuri cu destinație specială și de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru subvenționarea energiei termice furnizată populației, în completarea sumelor alocate de la bugetele locale, centralizează propunerile pe total țară cu defalcare pe bugete componente și în funcție de resursele ce pot fi mobilizate de la bugetul de stat, cu acordul Guvernului, comunică, până la data de 1 iulie a fiecărui an, Direcțiilor Generale ale Finanțelor Publice Judetene,Consiliilor judetene si Consiliului General al Municipiului Bucuresti limitele sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și a transferurilor cu destinație specială, precum și criteriile de repartizare a acestora pe unitățile administrativ-teritoriale, în vederea definitivării proiectelor bugetelor locale de către ordonatorii principali de credite. Limitele sumelor se transmit, pentru informare, consiliilor judetene si Consiliului General al Municipiului Bucuresti

e) Deși Legea finantelor publice locale nr.189/1998 introduce sumele de echilibrare, în clasificarea bugetară sumele defalcate există de câțiva ani. Sumele de echilibrare erau transferuri generale de la bugetul de stat, spre deosebire de subvenții, denumite transferuri cu destinație specială, care aveau o destinație precisă, cum ar fi proiecte de investiții sau pentru încălzire și transport în comun.

În fiecare an, Legea Bugetului publică suma totală a fondurilor pentru sume defalcate și criteriile de distribuție și ponderile corespunzătoare. Înainte de 1999, aceste criterii erau menite a acoperi cheltuielile de exploatare ale administrațiilor locale.

Înainte de anul 1999, volumul total de sume defalcate ce putea fi reținut de consiliul județean pentru bugetul propriu nu era specificat. Articolul 10(3) din Legea finantelor publice locale 189/1998 prevede că, consiliile județene pot reține numai până la 25% din aceste fonduri pentru bugetele proprii. Restul de peste 75% din aceste fonduri trebuie distribuite între consiliile locale din fiecare județ. ale fiecărei comunități. Legea 189/1998 încearcă să formalizeze acest proces prin responsabilizarea consiliilor județene privind crearea unui set de criterii și a unei formule de alocare, consultând consiliile locale și cu asistența tehnică de specialitate din partea direcțiilor generale ale finanțelor publice și controlului financiar de stat. Una din criticile aduse în mod frecvent Legii 189/1998 este aceea că această lege nu stabilește criterii clare, obiective funcționale de alocare a sumelor defalcate.

f) Până la 20 iulie ordonatorii principali de credite, pe baza limitelor sumelor primite de MFP elaborează și depun la Direcțiile Generale ale Finanțelor Publice Judetene cea de-a doua variantă a bugetului local comform transferărilor și sumelor defalcate prin acordul Guvernului.

g) Proiectul bugetului local, în cea de-a doua variantă, se publică în presa locală sau se afișează la sediul primăriei. după care în termen de 15 zile de la afișare locuitorii pot face contestație la bugetul respectiv.

CAPITOLUL 3

Aprobarea bugetelor locale

Proiectul bugetelui local, în forma sa finala, însoțit de un raport al primarului și de contestațiile locuitorilor se prezintă de catre acesta spre aprobare consiliului local, în maxim 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii bugetului de stat. Documentația inițiată de primarul localității are la bază referatul comun al compartimentelor aparatului de specialitate (Economic și Juridic). Primarul întocește referatul de aprobare , secretarul avizează pentru legalitate documentația și o înaintează comisiilor de specialitate al Consiliului Local.

Comisiile analizează documentația, efectueaza cercetări pe teren privind oportunitățile unor cheltuieli prevăzute în proiect și întocmesc avizele care pot fi favorabile sau nefavorabile. Legea nu prevede natura juridică a lor ci numai existența a cel puțin de două.

Proiectul intră în sedința consiliului local și cu avize nefavorabile urmând ca acesta să decidă asupra contestațiilor și adopta proiectul bugetului local, dupa ce acesta a fost votat pe capitole, subcapitole, articole și anexe. După adoptarea a jumatate plus unu din numărul consilierilor în funcție secretarul contrasemnează hotărârea adoptată și transmte actul administrativ prefectului pentru controlul de legalitate ,care trebuie să răspundă în max. 3 zile asupra legalității sau nelegalității.

Prefectul poate ataca în max. 30 de zile în instanța de contencios administrativ dacă actul nu este revizuit comform legii.

CAPITOLUL 4

EXECUȚIA BUGETELOR LOCALE

Execuția bugetelor locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și județului se desfășoară pe baza legislației și a normelor metodologice în vigoare și în conformitate cu prevederile din bugetele proprii, întocmite în condiții de autonomie.

Potrivit legislației în vigoare ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale sunt, primarul general al municipiului București și primarii celorlalte unități administrativ-teritoriale.

Conducătorii instituțiilor publice cu personalitate juridică din subordinea consiliului local sau județean al fiecărei unități administrativ-teritoriale sunt, după caz, ordonatori de credite secundari sau terțiari.

Ordonatorii principali, secundari și terțiari de credite, aprobă efectuarea cheltuielilor din bugetele proprii, răspund de respectarea dispozițiilor legale în utilizarea creditelor bugetare cu eficiență.

Ordonatorii principali de credite au obligația de a angaja și utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor sau serviciilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale.

In ceea ce priveste executia bugetara, ordonatorii principali de credite, ca autoritate executiva, raspund de:

angajarea si utilizarea creditelor bugetare numai in limita prevederilor si destinatiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea Pimariei;

urmaresc modul de incasare a veniturilor;

necesitatea, oportunitatea si legalitatea angajarii si utilizarii creantelor bugetare aprobate in bugetul local;

integritatea bunurilor aflate in administrare;

organizarea si tinerea la zi a contabilitatii, precum si prezentare la termen a bilanturilor contabile, a conturilor de executiesi, trimestrial, a drilor de seama contabile;

intocmirea si prezentarea spre aprobare a conturilor anuale de executie a bugetului local;

aproba virarile de credite in cadrul aceluiasi capitol bugetar;

stabilesc prioritatile in repartizarea sumelor pe fiecare obiectivinscris in programul de investitii in limita creditelor aprobate;

coordoneaza si controleaza activitatea compartimentelor operationale ale Primariei cu sarcini concrete in executia bugetara.

Angajarea și efectuarea cheltuielilor bugetare aprobate în buget se aprobă de ordonatorul de credite și se efectuează numai cu viza prealabilă de control financiar preventiv intern, care atestă respectarea dispozițiilor legale, încadrarea în creditele bugetare aprobate și destinația acestora.

În situația refuzului de viză de control financiar preventiv intern, ordonatorul de credite poate dispune, pe propria răspundere, angajarea și efectuarea cheltuielilor respective.

Operatiile de deschidere de credite, de repartizare a lor pe destinatiile stabilite, de executie propriu-zisa a cheltuielilor (angajare, lichidare, ordonantare, plata) sunt bazate pe reglementari comune ale finantelor publice.De asemenea, in cazul incasarii veniturilor, operatiile se deruleaza pe baza acelorasi reguli, cu cele referitoare la bugetul de stat.

Pentru acoperirea eventualelor decaleje temporare aparute in cursul anului intre cheltuielile si veniturile bugetelor proprii ale comunelor, oraselor, municipiilor si sectoarelor municipiului Bucuresti, precum si la nivel de judet, se pot acorda imprumuturi temporare din fondurile de tezaur constituite potrivit legii. Aprobarea este de competenta consiliilor locale judetene si al municipiului Bucuresti. Imprumuturile se prevad a fi rambursate pana la 31 decembrie a fiecarui an bugetar. In mod exceptional , rambursarea poate fi prelungita in bugetele anilor urmatori, cu termen pana la 18 luni, cu o dobanda care se incaseaza la fondul de tezaur judetean, respectiv al municipiului Bucuresti.

Soldurile anuale excedentare ale bugetelor locale se utilizeaza, in ordine, pentru:

rambursarea imprumuturilor din anii precedenti nelichidate si plata dobanzilor aferente;

constituirea fondului de rulment pripriu, care poate fi folosit pentru echilibrarea trezoreriei, pe parcursul executiei bugetului. Fondul de rulment, cumulat se poate constitui in limita a 5 % din veniturile proprii realizate prin bugetul propriu in anul respectiv. Se pastreaza intr-un cont distinct la trezoreria publica. La finele anului trebuie sa se gaseasca reintregit.

Suma ramasa se varsa la fondul de tezaur judetean si al municipiului Bucuresti.

Fondul de tezaur judetean (al municipiului Bucuresti) se pastreza in conturi speciale, la unitati bancare, cu o dobanda negociata, si se utilizeaza in conditiile prevazute de lege. Anual, pentru aceste fonduri se intocmesc conturi de executie, care se supun spre aprobare o data cu contul de executie al bugetului judetean, respectiv al municipiului Bucuresti.

Executia de casa abugetelor locale se efecteaza de catre trezoreriile publice locale pentru incasarea veniturilor, pentru bugetul fiecarei unitati administrativ-teritoriale, precum si pentru transferurile de fonduri si subventiile prevazute de Legea bugetara anuala.

4.1. Veniturile bugetelor locale.

4.1.1. Venituri proprii.

Veniturile publice locale constituie resursele banesti care se cuvin bugetelor locale, bugetelor institutiilor publice de ininteres local , bugetelor serviciilor publice de interes local si bugetelor activitatiilor finantate integral din veniturile extrabugetare in baza unor prevederi legale .

Veniturile sunt grupate, in bugetele anuale cu defalcare trimestriala, “intr-o ordine obligatorie si dupa criterii unitare, precis determinate in functie de provenienta lor” si clasificarea bugetara in vigoare.

Conform Legii finanțelor publice locale și a clasificației bugetare, veniturile proprii includ: venituri curente fiscale și nefiscale; venituri din capital ; venituri cu destinatie speciala.

a) Veniturile curente fiscale au suferit diverse modificări de la Legea taxelor și impozitelor locale O.G 36/2002. Veniturile fiscale au sporit atât în ceea ce privește volumul cât și procentajul din bugetele locale.

În general, veniturile fiscale reprezintă principala sursă a veniturilor locale pentru bugetele municipiilor, orașelor și comunelor. Numai în cazul consiliilor județene acestea nu reprezintă principala sursă de venituri locale.

Legea taxelor și impozitelor locale, cu modificările ulterioare, stabilește cadrul legal pentru impozitele și taxele locale, respectiv limita acestora, termenele de plată, posibilitatea consiliilor locale și județene de a stabili impozitele și taxele locale, în limitele și în condițiile legii, ca expresie a principiului autonomiei locale, precum și posibilitatea majorării sau diminuării impozitelor și taxelor locale stabilite în sume fixe.

De asemenea, legea respectivă ca și Legea finanțelor publice locale, prevede și preluarea activității privind stabilirea, constatarea, controlul, încasarea și urmărirea impozitelor și taxelor locale, a majorărilor de întârziere și a amenzilor, soluționarea obiecțiunilor, contestațiilor și a plângerilor formulate la actele de control sau de impunere, precum și execuția creanțelor bugetare, de către serviciile de specialitate ale consiliilor locale sau județene, după caz, care trebuiau să se înființeze până la data de 31 decembrie 1999.

Printr-o Ordonanță de urgență a Guvernuluiau fost modificate unele acte normative, creîndu-se astfel cadrul legal pentru executarea creanțelor bugetare de către autoritățile administrației publice locale, acordarea unor înlesniri la plata impozitelor și taxelor locale, stabilirea procedurilor de întocmire și depunere a declarațiilor de impozite și taxe locale, precum și de efectuare a controlului fiscal de către serviciile de specialitate ale autorităților administrației publice locale.

De asemenea, tot prin Ordonanță de urgență a Guvernului a fost reglementat modul de soluționare a obiecțiunilor și contestațiilor formulate împotriva actelor de control și de impunere având ca obiect constatarea și stabilirea impozitelor și taxelor locale, a majorărilor de întârziere, a penalităților, precum și a altor sume și măsuri.

Dupa anul 1999 impozitele locale au crescut în mod substanțial, având tendința de a reprezenta aproximativ o treime din totalul veniturilor locale.Principala creștere a impozitelor locale provine din ajustarea ratelor impozitelor și a bazelor de impozitare pe terenuri și clădiri atât pentru persoanele fizice cât și pentru persoane juridice.

Ponderea veniturilor nefiscale prezintă o evoluție ascendentă în perioada 1994 – 1999 având o valoare de 5,5% în anul 1998 și de 6,2% în anul 1999, urmand din 2000 o evolutie descendenta, oarecum semnificativă ,de la 5,6% in anul 2000, 3.9% in anul 2001.

b) Veniturile din capital au o pondere destul de redusa in bugetul local deși nesemnificativă, înregistrează o reducere treptată, ca urmare a unor valori imobile sau mobile scăzute care se pot valorifica, în condițiile legii, cât și a neatractivității lor pentru posibilii cumpărători/investitori.

Cuprind urmatoarele categorii:

venituri din valorificarea unor bunuri ale institutiilor publice;

venituri din vanzarea locuintelor construite din fondurile statului.

Conform Legii 85/1992 (republicata in 1998), privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie, construite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat, se pot realiza venituri la bugetul local prin vanzarea de spatii comerciale. Aceste venituri insa au avut o pondere mai insemnata in anii bugetari precedenti.

c) Veniturile cu destinație specială pot fi clasificate, din punct de vedere al provenientei, in doua mari categorii:

din surse proprii, cum ar fi cele din taxe speciale, venituri din amortizarea mijloacelor fixe, venituri din vanzarea unor bunuri apartinand domeniului privat;

din surse atrase, cum ar fi donatii, sponsorizari, sume acordate de persoane juridice si fizice, in vederea participarii le finantarea unor actiuni de interes public etc.

Constituie o categorie nou introdusă în buget în anul 1999 și reprezintă impozitele speciale care au fost anterior definite în Legea taxelor și impozitelor locale. Acestea sunt tarife speciale care asigură funcționarea serviciilor publice județene sau locale.

Tarifele speciale sunt colectate exclusiv de la persoanele fizice și juridice care beneficiază de serviciile locale pentru care s-a stabilit tariful respectiv și sunt utilizate exclusiv pentru cheltuielile de investiții și de exploatare pentru furnizarea acestor servicii.

4.1.2 Prelevari din bugetul de stat.

Cote defalcate din unele venituri ale bugetului de stat. Ca urmare a aplicării, începând cu 1 ianuarie 2000, potrivit legii, a impozitului pe venit, a fost necesară modificarea art.8(3) din Legea finanțelor publice locale astfel: Din impozitul pe venit, încasat la bugetul de stat la nivelul fiecărei unități administrativ-teritoriale, incepand cu 1 ianuarie 2003 se alocă lunar, în termen de 5 zile lucrătoare d la finele lunii în care s-a încasat acest impozit, o cotă de 36% la bugetele locale ale comunelor, orașelor și municipiilor, 10% la bugetul propriu al judetului si 17% la dispozitia consiliului judetean pentru echilibrarea bugetelor comunelor, orașelor, municipiilor și județului, pe baza criteriilor stabilite prin legea bugetului de stat.

Pentru municipiul București cota este de 63% și se repartizează de Consiliul General al Municipiului București pe bugetele fiecărui sector, respectiv pe bugetul municipiului București. Aceste cote pot fi modificate anual prin Legea bugetului de stat. Operațunile de alocare și virare la bugetele locale a cotelor cuvenite din impozitul pe venit se efectuează de Ministerul Finanțelor, prin serviciile publice descentralizate.Rămășițele din impozitul pe salarii datorat de unitățile plătitoare, în conformitate cu prevederile art.8(3) din Legea finanțelor publice locale, aferente perioadei de până la 31 decembrie 2002, se varsă la bugetul de stat, respectiv bugetul local, in cotã de 50% la bugetul de stat, 40% la bugetul unitãtilor administrativ-teritoriale în a cãror razã se desfãsoarã activitatea si 10% la bugetul județului respectiv. Pentru municipiul Bucuresti cota este de 50% si se repartizeazã de cãtre Consiliul General al Municipiului Bucuresti pe bugetele fiecãrui sector, respectiv pe bugetul municipiului Bucuresti. Aceste cote pot fi modificate anual prin legea bugetului de stat.

Sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru echilibrarea bugetelor locale. Pentru echilibrarea bugetelor locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și bugetelor proprii ale județelor în anul 2000 au fost prevăzute sume defalcate din impozitul pe venit reprezentand de 1.7879 miliarde lei , pentru anul 2002 au fost prevăzute sume defalcate din impozitul pe venit, pentru echilibrare, 9.277,9 miliarde lei iar pentru anul 2003 au fost prevazute sume defalcate din impozitul pe venit,pentru echilibrare 15.699 miliarde lei, prin legea bugetară repartizate, potrivit legii, de consiliile județene în funcție de criterii de repartizare aprobate în anexa la legile bugetare anuale.

Sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru subvenționarea energiei termice livrată populației, pentru transportul in comun, constructia de locuinte si investitii; Sumele defalcate din impozitul pe venit pentru subventionarea energiei termice livratã populaþiei, în sumã de 3.585,9 miliarde lei, se repartizeazã de cãtre consiliul judetean, pe unitãti administrativ-teritoriale, dupã consultarea primarilor, în functie de cantitatea de energie termicã livratã populatiei si subventia aferentã, potrivit prevederilor Ordonantei de urgentã a Guvernului nr.115/2001 privind reglementarea unor mãsuri de asigurare a fondurilor necesare în vederea furnizãrii energiei termice si a gazelor naturale pentru populatie, Eventualele economii înregistrate la sumele defalcate din impozitul pe venit pentru subventionarea energiei termice livratã populatiei, se utilizeazã pentru asigurarea ajutoarelor pentru încãlzirea locuintei acordate populatiei sau pentru retehnologizarea instalatiilor pentru producerea si/sau distributia energiei termice. Reglementarea cu referire la instituirea prețului național de referință pentru energia termică livrată populației prevede că diferența între prețul local mai mare al gigacaloriei și prețul național de referință va fi subvenționată din bugetul de stat, în limita sumelor aprobate prin legea bugetară, defalcate cu această destinație și din bugetele locale, din venituri proprii, pentru partea rămasă neacoperită de la bugetul de stat.

Aceste subvenții, potrivit aceleeași reglementări, se pot acorda în avans, de către ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale, regiilor autonome, societăților comerciale ș.a., care furnizează energie termică populației, pentru constituirea stocurilor de păcură și combustibil lichid ușor pentru sezonul rece. În anul 2000, prin Legea bugetului de stat, au fost prevăzute sume defalcate din impozitul pe venit pentru subvenționarea energiei termice reprezentând 1.200 miliarde lei iar în anul 2002 sume reprezentand 2.151,0 miliarde lei. Repartizarea acestor sume se face de către consiliul județean pe unități administrativ-teritoriale, prin hotărâre, după consultarea primarilor, în funcție de cantitatea de energie termică livrată populației, la care prețul local depășește prețul național de referință.

4.2. Cheltuielile bugetelor locale.

Ponderea cheltuielilor (potrivit clasificației funcționale) a fost concentrată, în primul rând, la capitolul de cheltuieli “Servicii și dezvoltare publică și locuințe” pentru întreținerea și repararea străzilor, iluminat, salubritate, întreținere grădini publice, parcuri, zone verzi, alimentări cu apă, stații de epurare pentru ape uzate, colectoare, stații de pompare, rețele centrale și puncte termice, canalizare, introducerea de gaze naturale în localități.

“Învățământul preuniversitar” deține o pondere cuprinsă între 9% și 20,9% din totalul cheltuielilor bugetelor locale, pentru cheltuieli materiale și de capital aferente învățământului preșcolar, primar și gimnazial, liceal, profesional, postliceal, internate, cămine și cantine pentru elevi.

O pondere importantă în cheltuielile bugetelor locale a revenit capitolului de cheltuieli “Sănătate” pentru cheltuieli materiale, în perioada 1994 – 1997. Din anul 1998 majoritatea cheltuielilor cu serviciile de sănătate au fost absorbite de către administrația centrală.

De asemenea, ponderi constant crescătoare de la an la an se înregistrează la cheltuielile materiale, de personal și de capital la “Asistență socială, alocații, ajutoare și indemnizații” în principal pentru:

Centre de îngrijire și asistență;

Centre de recuperare și reabilitare pentru minori cu handicap;

Centre de integrare prin terapie ocupațională;

Centre de recuperare și reabilitare neuropsihiatrică;

Cantine de ajutor social;

Ajutor social;

Susținerea sistemului de protecție a drepturilor copilului;

Servicii publice specializate pentru protecția copilului;

Drepturile asistentului personal pentru copii și adulți cu handicap grav.

Acest capitol de cheltuieli are tendință de creștere de la an la an în contextul declinului economic specific perioadei de tranziție și al exigențelor unor organisme europene pentru protecția drepturilor copiilor instituționalizați, în special.

Autoritățile administrației publice locale care nu dispun de resurse financiare necesare pentru plata drepturilor respective vor primi, prin transfer de la Fondul special de solidaritate socială pentru persoanele cu handicap, sumele necesare pentru completarea veniturilor proprii, astfel încât să poată asigura plata integrală a acestor drepturi. Aceste transferuri se stabilesc pe bază de conventie încheiată între Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu Handicap și autoritățile administrației publice locale.

Este de subliniat faptul că, în cursul anului 1999, în execuția bugetelor locale unitățile administrativ-teritoriale și consiliile județene s-au confruntat, în comparație cu anii anteriori, cu mari greutăți în finanțarea cheltuielilor prevăzute în bugetele locale determinate, în principal, de:

Perioada necesară organelor administrației publice locale de a se adapta la exigențele Legii finanțelor publice locale, în colectarea, administrarea, gestionarea și utilizarea resurselor financiare publice locale;

Restrângerea activității economice ca urmare a restructurărilor din minerit, siderurgie, agricultură, transport și alte sectoare economice cu implicații în reducerea numărului de salariați și a impozitului pe salarii;

Nivelul redus al veniturilor populației;

Eliminarea prețurilor duale (prețuri mai mari pentru agenții economici și mai mici pentru consumatorii casnici) la energia termică, ceea ce a influențat nefavorabil nivelul subvențiilor pentru acoperirea diferențelor de preț-tarif la energia termică furnizată populației.

4.2.1 Deschiderea creditelor bugetare

Creditele bugetare sunt sumele aprobate prin Legea bugetara anuala pentru bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale, fiind limite maxime, care nu pot fi depasite.

Sumele aprobate prin bugetele proprii ale consiliilor locale (comune, orașe, municipii) și județene, în limita cărora se pot efectua cheltuieli, reprezintă credite bugetare, care nu pot fi depășiteCreditele bugetare sunt nerambursabile si nepurtatoare de dobandă. Ele vizeaza finanțarea bugetară definitivă și gratuită.

În execuția cheltuielilor actionează principiul respectării destinației pentru care s-au aprobat prin buget.

Efectuarea cheltuielilor bugetare se face numai pe bază de documente justificative, care să confirme angajamentele contractuale sau din convenții, primira bunurilor materiale, prestarea serviciilor, executarea de lucrări, plățile de salarii și alte drepturi bănești, plata obligațiilor bugetare precum și a altor obligații.

Finanțarea cheltuielilor bugetelor locale se asigură prin deschideri de credite de către ordonatorii principali ai acestora, în limita creditelor bugetare aprobate prin bugetele locale și potrivit destinației stabilite în raport de gradul de folosire a sumelor puse la dispoziție anterior și cu respectarea dispozițiilor legale care reglementează efectuarea cheltuielilor respective.

Dupa deschiderea creditelor bugetare, ordonatorii principali de credite procedeaza la repartizarea creditelor bugetare, pe baza “dispozitiei bugetare pentru repartizarea creditelor” atat pentru cheltuielile proprii, cat si pentru institutiile din subordine.

Ordonatorii de credite secundari și terțiari din subordinea consiliilor județene și local au deschise la unitățile trezoreriei statului conturi de disponibil în care se înregistrează alimentările cu fonduri de la ordonatorii principali de credite, în vederea efectuării cheltuielilor aprobate în bugetele de venituri și cheltuieli ale acestora.

Potrivit dispozițiilor legale, ordonatorii de credite au obligația acordării unei atenții deosebite gospodăririi cu maximă eficiență a fondurilor bugetare alocate, încadrării în limita creditelor bugetare anuale aprobate, întăririi disciplinei financiare în utilizarea mijloacelor bănești.

Organele financiare teritoriale ale Ministerului Finanțelor au sarcini deosebite în legătură cu acordarea sumelor defalcate din impozitul pe salarii și transferurilor din bugetul de stat pe seama bugetelor locale.

În aceste condiții, plățile din bugetele locale se efectuează în limita creditelor bugetare deschise și repartizate de către ordonatorii principali de credite, în care scop se procedează astfel:

Ordonatorii principali de credite vor stabili lunar necesarul de cheltuieli ce urmează a se efectua din bugetul propriu pentru luna următoare și întocmesc o notă de fundamentare, care se prezintă trezoreriei la care au conturile deschise. Odată cu nota de fundamentare se prezintă și documentul pentru deschiderea de credite, la care se anexează dispozițiile bugetare pentru repartizarea creditelor bugetare pe seama instituțiilor publice subordonate ai căror conducători îndeplinesc atribuțiile ordonatorilor secundari sau terțiari de credite, după caz;

Dispozițiile bugetare se întocmesc pe capitole de cheltuieli cu defalcare pe categorii de cheltuieli (cheltuieli de personal, materiale și servicii, subvenții și cheltuieli de capital).

CAPITOLUL 5

îNCHEIEREA executiei BUGETELOR LOCALE

Consiliile locale, precum și instituțiile subordonate, au obligația de a asigura contabilitatea asupra execuției bugetelor locale, gestionării valorilor materiale și bănești și să întocmească dări de seamă contabile asupra execuției bugetare periodice și anuale în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Execuția bugetară se încheie la data de 31 decembrie a fiecărui an. Orice venit neîncasat și orice cheltuială neefectuată pâna la data de 31 decembrie se vor încasa sau se vor efentua, după caz, în contul bugetului local pe anul următor. Creditele bugetare neutilizate până la închiderea anului sunt anulate de drept.

Excedentul anual bugetar local, rezultat la încheierea exercițiului bugetar, după efectuarea regularizărilor în limita transferurilor din bugetul de stat, se utilizează, mai întâi, pentru: rambursarea eventualelor împrumuturi restante, plata dobânzilor și a comisioanelor aferente acestora; constituirea fondului de rulment.

Ordonatorii principali de credite întocmesc și prezintă conturile anuale de execuție a bugetelor locale spre aprobare consiliului local pînă la data de 31 mai a anului următor.

În cadrul contului anual de execuție se înscriu:

a) La venituri: prevederile aprobate inițial; prevederile bugetare definitive; încasările realizate.

b) La cheltuieli: creditele aprobate inițial; creditele definitive; plățile efectuate.

Contul de încheiere a exercițiului bugetar se întocmește de primar prin serviciile subordonate lor și se prezintă spre aprobare până la data de 1 iunie a anului următor.

În ceea ce privește darea de seamă contabilă anuală prezentată Ministerului Finanțelor conține un set de formulare și anexe, în principal:

Bilanțul contabil al Primariei;

Contul de execuție a bugetului local;

Detalierea cheltuielilor pe capitole de cheltuieli și potrivit clasificației economice a indicatorilor financiari;

Disponibil din mijloace cu destinație specială;

Situația obligațiilor de plată rstante la finele trimestrului;

Raportul de analiză pe bază de bilanț;

De asemenea, aceștia întocmesc trimestrial dări de seamă contabile asupra execuției bugetare, pe care le depun la direcția generală a finanțelor publice și controlului financiar de stat care, după centralizare, întocmește și depune la Ministerul Finanțelor darea de seamă contabilă centralizată asupra execuției bugetelor locale, pe ansamblul județului, la termenele și potrivit normelor stabilite de acesta.

Capitolul 6

CONTROLUL EXECUTIEI BUGETULUI LOCAL

Controlul bugetar este recunoscut ca o etapa separată în cadrul procesului bugetar al autoritaților publice locale și a instituăiilor subordonate acestora. Etapa controlului are ca specificitati, in lucrarea de fata, prezentarea si tratarea ca ultima etapa a procesului, desi inrelitate se desfasoara, concomitent, si intr-o mare masura, in timpul parcurgerii celor patru etape anterioare.

Controlul bugetar constituie latura principala a controlului financiar asupra cheltuirii banilor publici în cadrul administrației locale și a încasarii sumelor de acoperire ale acestor cheltuieli. El are misiunea de a verifica, analiză și constată daca veniturile bugetare s-au încasat la termene și conform legilor si hotararilor Consiliului Local, iar cheltuielile bugetare, deschiderile de credite bugetare și plătile au fost executate conform destinațiilor-activităti, acțiuni sau programe-prevazute în clasificația bugetara a perioadelor supuse controlului.

Formele, procedurile și instrumentele de control financiar-bugetar se concentreza pe eficientă, oportunitatea și legalitatea, cu prioritate, a cheltuielilor publice și apoi pe exactitatea stabilirii, a termenului de încasare și a gestionării veniturilor publice care să acopere necesitățile de cheltuieli ale autoritatilor locale și instituțiilor subordonate lor.

6.1 Executarea controlului bugetar local

În tara noastra, actualmente, intervin o multime de organisme, toate de sorginte publica, cu atributii prevazute prin legislatia nationala, in vigoare. Astfel, avem trei categorii de control: politic sau legislativ, jurisditional sau constitutional si administrativ-financiar.

6.1.1 Controlul legislativ sau de natura politica se executa de catre Consiliul Local ca organ deliberativ in spatiu administrativ-teritorial-local,este forma cea mai inalta de control si se materializeaza prin urmatoarele functii:

Controlul initiat de Consiliul Local si executat in timpul etapelor de executie si incheiere a executiei bugetare locale de catre Comisia bugetara cu activitate permanenta in cadrul Consiliului Local.

Controlul dispus, punctual, pe anumite cheltuieli, venituri si plati sau incasari, de catre Consiliul Local efectuat de catre Comisii de Ancheta constituite ad-hoc si cu executia imediata.

Controlul efectuat direct de Consiliul Local efectuat dupa parcurgerea etapei “incheierea executiei bugetare “ cand executivul – primaria si primarul – supune aprobarii Consiliului Local “ Contul de executie bugetara ” al exercitiului bugetar anual incheiat. Acest Control este realizat in dezbaterile efectuate in planul Consiliilor ce compun Consiliul Local respectiv ….. avand in vedere trei documente principale de esenta bugetara:

Raportul intocmit anterior dezbaterilor de catre “ Comisia permanenta de buget “ care functioneaza in cadrul Consiliului;

Contul de executie a “ Bugetului de Venituri si Cheltuieli anual “ depus pentru aprobare de catre primarul localitatii, semnat de seful compartimentului financiar-contabil si verificat auditorul financiar local;

Hotararea de aprobare, cu sau fara recomandari, emisa de Consiliul Local asupra executiei bugetare ce va fi data si publicata.

6.1.2 Controlul jurisdictional se executa de Curtea de Conturi a Romaniei care functioneaza pe langa Parlamentul Romaniei, exercitandu-si atributiile in deplina independenta, ca organ de specialitate in domeniile:

Controlului financiar asupra modului de formare, administrare si intrebuintare a resurselor financiare publice, centrale si locale;

Jurisdictiei privitor la urmarile constatarilor controalelor financiare realizate de controlori financiari ai curtii sau unitatilor sale teritoriale cu privire la folosirea si administrarea banilor sau patrimoniilor publice de care raspund administratorii, contabilii si gestionarii fata de persoanele juridice de natura publica.

Privita ca structura organizatorica Curtea de Conturi are o structura centrala pe doua compartimentari : Sectia de Control financiar si Sectia Jurisdictionala. La randul lor acestea isi regasesc corespondente in “ Camerele de Conturi Judetene “, ca unitati ale Curtii cu atributiuni de control si jurisdictie pentru unitatile administrativ-teritoriale si institutiile subordonate acestora ce folosesc bani si patrimoniu public.

Prin urmare, bugetele locale sunt supuse controlului si jurisdictiei “Camerelor de Conturi Judetene “ cu personal specializat pe cele doua domenii specifice si anume:

controlori financiari si consilieri financiari;

judecatori financiari si procurori financiari.

Efectuarea controlului financiar se realizeaza pe baza imputernicirii sau ordinului emis de consilierii de conturi iar actiunile jurisdictionale pornesc fie la sesizarea controlorilor financiari sau procurorilor financiari.

Controlul administrativ-financiar al administratiei publice locale este controlul specializat , explicit apartinand unitatilor publice municipale, orasenesti sau comunale, dupa caz, asupra activitatilor ce privesc:

asezarea, incasarea si gestionarea veniturilor bugetare ce apartin (conform legii bugetului de stat anual) autoritatilor publice locale;

cheltuirea eficienta, oportuna si legala a surselor bugetare incasate, efectuarea platilor bugetare in conformitate cu destinatiile aprobate prin bugete si respectarea normelor legal-stabilite, pentru gestionarea patrimoniului public administrat, pentru tinerea la zi a contabilitatii publice proprii si contului de executie bugetara.

Acets control administrativ-financiar apartine prin atributiunile legale actuale autoritatii publice executive, respectiv primarilor localitatilor administrativ-teritoriale. Cu cat o localitate este mai mare (conform numarului de lociutori, a numarului de entitati cu personalitate juridica, respectiv contribuabili, suprafata localitatii pe categorii de terenuri, infrastructuri etc) cu atat organismele de control ale autoritatilor executive sunt mai numeroase si mai specializate. Personalul specializat se afla in structurile primarilor sub denumiri specifice de compartimente precum: controlul financiar intern, audit financiar-bugetar, experti, consilieri etc.

Ca regula generala controlul administrativ-financiar specializat pentru administrația locale are ca prioritate urmarirea, ca in etapele de executie bugetara si de conducere a executiei bugetare, angajarea cheltuielilor si efectuarea plăților din creditele bugetare locale să se realizeze numai la limita minima a acestora iar intocmirea documentelor financiar-contabile sa se realizeze conform normelor emise de administratia centrala și în termenele stabilite pe nivelirile ierarhice, corelate de administratiile centrale cu cele locale.

Documentele întocmite de toate organismele menționate, de control financiar-bugetar, stau la baza “Raportului de execuție bugetara-anuala” întocmit de Primar către Consiliul Local cu ocazia cererii de aprobare a execuției bugetare, aprobare care constituie în practică ultima etapa a procesului bugetar la toate autoritățile publice locale.

Capitolul 7

Aprobarea executiei bugetare

Aprobarea contului de încheiere a exercițiului bugetar este dată în competența consiliului local.

Referatul de specialitate comun al compartimentelor (economic, patrimoniu imobiliar,servicii publice, asistență socială) ,domenii acoperite de comisiile de specialitate ale consiliului local ,este urmat de raportul de aprobare al primarului. Cu avizul de conformitate al secretarului localității documentația este transmisă consiliului local cu min. 5 zile înaintea ședinței în urma căreia se aprobă execuția bugetară.

Ordinea de zi aprobată de primar este adusă la cunostiința publicului cu min. 5 zile înaintea ședinței consiliului local avînd în vedere că ședințele privind bugetul sunt publice de drept.

Proiectul de hotărâre al consiliului local privind execuția bugetului trebuie adus la cunostința publicului, comform legii 52/2003 privind transparența deciziei administrativ.

După constatarea de către președintele de ședință al consiliului local a întrunirii cvorumului legal pentru începerea ședinței , raportului de executie bugetară-anuală este prezentat de primarul localitații. În cazul în care sunt nelămuriri cu privire la execuția bugetară consilierii pot interpela șefii compartimentelor de specialitate.

Consilierii pot vota adopatrea proiectului fără modificări sau cu modificări având posibilitatea de a restitui proiectul pentru refacerea sau cumpletarea documentației.

După adoptare proiectul de hotărâre trebui contrasemnat pentru legalitate de către președintele de ședință, secretarul lcalității și parafat cu sigiliu consiliului local.

Transmiterea întregului dosar, inclusiv a p-v de ședință de către secretar cu adresă semnată de primar pentru controlul de legalitate executat de prefectul județului în termen de 5 zile. Dupa analiza legalității documentelor primite prefectul acordă avizul de legalitate și comunică autorității publice locale în termenul prevăzut de lege.

După primirea avizului din partea prefectului județului autoritate apublică locală are obligația aducerii la cunoștința publicului a actului administrativ inclusiv autorităților publice competente, (DJFPCFS) dată la care intră în vigoare.

Bibliografie

1. Brezeanu, Petre. Fiscalitate Editura Economică, 2000.

2. Brezeanu, Petre. Finanțe și gestiunea financiară Editura Economică, 2000

3. IFTIMOAIE, Cristian. Relațiile externe ale administrației publice local,

Editura Economică, 2000 .

4. VĂCĂREL, Iulian. Finanțe publice, Editura Didactică și Pedagogică, 2000.

5. POPESCU, Nicolae. Finante publice, Editura Economica, 2002.

6. BALAN, Emil. Drept financiar, Editura All Back, 1999.

7. BALAN, Emil. Administrarea finantelor publice locale,Editura Lumina Lex

8. JURAVLE, Vintilă Georgeta. Fiscalitate, ASE București, 1999 .

9. M. Catineanu si colectivul. Finante publice, Editura Mirton, 1995

10.MOSTEANU, Tatiana. Buget si trezorerie publica,Editura Economica, 2002.

11. I, Condor. Drept fiscal si financiar, Editura Tribuna Economica, 1996

12. Legea administrației publice locale nr.215/2001

13. Legea privind finanțele publice nr.500/2002

14. Legea finantelor publice locale nr. 189/1998

15. Legea bugetului de stat pe anul 2000 nr.76/2000

16. Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr.743/2001

17. O.G 36/2002 privind taxelor și impozitelor locale

18. Tribuna Economică nr.14, 21, 29, 35 și 36/2002

19. Revista “Economia și administrația locală” nr.12/2001, nr.3,6, 9/2002.

20. Buletin informativ lunar al Ministerului Finanțelor

21. Government Finance Statistics Year book, 2001

22. Legea 94/1992 privind functionarea Curttii de Conturi