Elaborarea Bugetelor Locale

Elaborarea bugetelor locale

,,Puterea si fericirea unui stat se află in puterea și fericirea mulțimii,adică a nației”.

Mihail Kogalniceanu

Introducere

În ultimul timp, mai exact după anul 1989, România a fost eliberată de regimul comunist care nu a oferit niciodată posibilitatea la o liberă exprimare, la o democrație la care oricine visează.

Pe acest fond, problema abordării unor astfel de aspecte este esentială, de aceea mi-am propus ca principalul scop al lucrarii, elaborarea bugetelor locale, cunoștiintele teoretice fiind aprofundate cu ajutorul informațiilor primite de la Primăria Buturugeni.

Este foarte important ca cetațenii comunei să cunoască in detaliu veniturile instituției cat și proveniența acestora, ei lasă in grija persoanei abilitate sa gestioneze bugetul local și anume, primarul, ca să poată distribui veniturile conform reglementarilor legale cat și in functie de necesitațile cetățenilor.

Un alt scop al lucrării il constituie aprofundarea cunoștiințelor mele persoanale asupra locului in care trăiesc și in care voi trai in continuare, lucrarea devenind o verigă intermediară între teorie și practică, o oglindă simplificată a realitații ce ne inconjoară.

Imi propun astfel să transpun noțiunile teoretice ce urmează să le accentuez, în practica desfașurată pe baza datelor furnizate de la Primaria Buturugeni. Datele sunt reale, tocamai pentru a scoate in evidența informațiile asupra bugetului local și pentru liniștea oricarui cetațean că veniturile au fost repartizate corespunzator.

Capitolul 1

Bugetul de Stat – Noțiuni generale

Bugetul de stat reprezintă perspectiva financiară a statului îmbracand doua aspecte: unul juridic și unul economic. Referitor la aspectul juridic, bugetul reprezintă un act prin care sunt prevazute si autorizate veniturile și cheltuielile anuale ale statului pe o perioadă de un an. Bugetul de stat are un caracter obligatoriu necesitand autorizarea puterii legislative, în același timp este un act de previziune a resurselor publice și a modului de utilizare a acestora. Abordarea economică pune în evidența corelațiile macroeconomice, accentuând determinarea produsului intern brut și nivelul de folosire a resurselor.

Bugetul de stat reprezintă repartiția produsului intern brut în favoarea statului prin intermediul impozitelor, taxelor și contribuțiilor în conformitate cu obiectivele de politică economică și socială. Bugetul economiei naționale este conceput ca un ansamblu de conturi ale națiunii, care reflectă pentru anul în curs și anul urmator previziunile asupra tuturor agentilor economici din tara respectivă.

În țara noastra, necesitatea de resurse la nivelul societații și posibilitatile de acoperire a acestor nevoi sunt evidențiate în bugetul general consolidat. Cadrul legislativ privind finanțele publice precizeaza faptul că gestionarea resurselor financiare publice se realizează printr-un sistem unitar de bugete care cuprinde:

– bugetul de stat

– bugetul asigurarilor sociale de stat

– bugetul fondurilor speciale

– bugetul trezoreriei statului

– bugetul local

– bugetele instituțiilor publice finanțate integral din venituri proprii.

Resursele financiare puse la dispoziția statului sunt repartizate în principal pentru realizarea acțiunilor social-culturale, apărarea țarii, asigurarea ordinii publice, autoritatea publică și pentru finanțarea unor investiții și activitati de interes strategic, asigurarea protecției și refacerea mediului înconjurator, asigurarea măsurilor de protecție socială a populației, realizarea programelor naționale de cercetare și investiții publice.

În afara bugetului de stat, și ca o excepție de la principiul clasic al unității bugetare, anual sunt aprobate veniturile și cheltuielile fondurilor speciale, ce se constituie în afara bugetului de stat, și care au destinații clar precizate prin legi speciale.

În prezent se constituie doar două fonduri speciale ale căror venituri și cheltuieli se înscriu în bugetul Fondului național unic al asigurărilor sociale de sănătate și respectiv, în bugetul Asigurărilor pentru șomaj.

1.1 Bugetul local

Finanțele publice locale își au originea în autonomizarea autorităților teritoriale în administrarea comunităților respective. Comunitățile locale reprezintă colectivități umane, delimitate teritorial din punct de vedere politic și administrativ, care au autorități publice diferite de cele ale statului.

Autonomia financiară a acestora este absolut necesară, deoarece autonomia administrativă nu ar fi posibilă fără autonomia financiară, care-i asigură suportul material al funcționării. Există și un alt argument puternic, și anume acel, conform căruia, comunitățile locale își cunosc posibilitățile proprii privind resursele bănești de proveniență publică și, mai ales, nevoile privind cheltuielile ce trebuie acoperite pentru producerea de servicii publice pe plan local.

Finanțele locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și județelor reflectă resursele financiare ce se mobilizează de la persoane fizice și juridice sub forma impozitelor și taxelor și care sunt destinate realizării acțiunilor social-culturale, serviciilor de dezvoltare publică și a altor acțiuni din competența organelor administrației publice locale. În sfera finanțelor locale se încadrează bugetele locale, finanțele instituțiilor publice locale și alte resurse financiare mobilizate și utilizate la nivel local.

Bugetele locale reprezintă partea principală a finanțelor locale prin care se reflectă raporturile economice de mobilizare a unor resurse financiare necesare realizării acțiunilor social – culturale, economice și de altă natură din competența autorităților administrației publice locale.

Autoritățile administrației publice locale au competențe, răspunderi și obligații însemnate în domeniul finanțelor locale:

Elaborarea și aprobarea bugetelor locale la termenele stabilite;

Stabilirea, încasarea și urmărirea impozitelor și taxelor locale în condițiile legii;

Urmărirea execuției bugetelor locale și rectificarea acestora pe parcursul exercițiului bugetar;

Stabilirea și urmărirea modului de prestare a serviciilor publice locale;

Administrarea eficientă a bunurilor din proprietatea publică și privată a unităților administrativ teritoriale;

Administrarea resurselor financiare pe parcursul execuției bugetare în condiții de eficiență;

Fundamentarea și aprobarea opțiunilor și priorităților în finanțarea cheltuielilor publice locale;

Elaborarea, aprobarea, modificarea și urmărirea realizării programelor de dezvoltare ale unităților administrativ teritoriale;

Organizarea și urmărirea efectuării controlului financiar preventiv propriu, a controlului intern și a controlului asupra obligațiilor fiscale către bugetele locale.

Bugetele locale asigură dimensionarea cheltuielilor în limitele veniturilor, fundamentarea resurselor financiare, stimularea inițiativei locale, afirmarea autonomiei locale și exercitarea controlului asupra utilizării fondurilor locale. Bugetele locale presupun parcurgerea momentelor de elaborare, aprobare și executare care formează procesul bugetar local.

1.1.1Principiile Bugetului local

Veniturile și cheltuielile unităților administrativ-teritoriale se prevăd în bugetele ce se elaborează pentru fiecare exercițiu bugetar. Elaborarea, aprobarea și executarea bugetelor locale se desfășoară pe baza principiilor autonomiei locale, echilibrării, anualității și realității.

– principiul echilibrării presupune ca bugetele unităților administrativ teritoriale ale căror venituri proprii nu acoperă cheltuielile necesare să beneficieze de sume defalcate sau cote din impozitul pe venit de la bugetul de stat precum și de transferuri. În spiritul principiului echilibrului autoritățile administrației publice locale trebuie să colecteze veniturile proprii alături de veniturile primite prin redistribuire să acopere cheltuielile prevăzute în buget din cursul anului bugetar.

– principiul anualității se delimitează perioada pentru care se elaborează și executa bugetele locale. Exercițiul bugetar este anual, coincide cu anul calendaristic și se încheie pe baza normelor stabilite de Ministerul Finanțelor.

Operațiunile de încasări și plați efectuate în cursul unui an în contul bugetului local sau județean aparțin exercițiului de gestiune a bugetului. Execuția bugetară anuală care se încheie la 31 decembrie, ca orice venit neîncasat și orice cheltuială neefectuată până la data de 31 decembrie se efectuează în contul bugetului pe anul următor. Creditele bugetare neutilizate până la închiderea anului sunt anulate.

– principiului realității, datele care se prevăd la părțile de venituri și cheltuieli ale bugetelor locale sunt expresia proceselor de dezvoltare economică și socială. Ordonatorii principali de credite elaborează și prezintă odată cu proiectul anual al bugetului local, o prognoză a acestuia pe următorii trei ani, precum și programul de investiții detaliat pe obiective și pe ani de execuție .

În spiritul principiului realității sursele de venituri proprii se fundamentează pe baza profitului, a evoluției materiei impozabile și a obiectelor impozabile de la un an la altul, iar cheltuielile se estimează pe baza indicatorilor care reflectă dimensiunea acțiunilor social culturale, a serviciilor de dezvoltare publică și a altor acțiuni ce se finanțează din bugetele locale.

– principiul neafectării veniturilor bugetare locale presupune ca veniturile indiferent din sursa din care se realizează să nu fie destinate finanțării unor acțiuni prevăzute. Pe baza prevederilor acestui principiu veniturile din bugetele locale se împart în venituri curente, venituri din capital și venituri cu destinație specială. Veniturile curente și veniturile din capital se pot utiliza pentru acoperirea tuturor cheltuielilor din bugetele locale, în spiritul principiului neafectării veniturilor bugetare, în schimb veniturile cu destinație specială se abat de la principiul menționat deoarece se folosesc numai pentru cheltuielile necesare destinațiilor speciale.

– principiul unității necesită existența unui buget unic local, în care se reflectă toate veniturile prevăzute și cheltuielile aprobate ale unei unități administrativ- teritoriale. În spiritul unității bugetare, veniturile și cheltuielile din bugetele locale includ pe lângă veniturile și cheltuielile curente și de capital și veniturile și cheltuielile cu destinație specială.

– principiul specializării bugetare presupune ca înscrierea veniturilor și a cheltuielilor în bugetele locale, aprobarea urmărirea execuției precum și în cadrul instituțiilor publice locale să se efectueze pe baza unei grupări obligatorii denumită clasificație bugetară pe baza unor criterii determinate.

Clasificația bugetară a veniturilor și cheltuielilor din bugetele locale și din cadrul instituțiilor publice locale presupune să îndeplinească anumite cerințe să exprime proveniența veniturilor, destinația cheltuielilor, să asigure cunoașterea surselor de venituri ale bugetelor locale și principalele destinații ale cheltuielilor și să permită exercitarea controlului asupra bugetelor unităților administrativ – teritoriale.

– principiul publicității bugetului local necesită ca propunerile de venituri și de cheltuieli din bugetele locale să fie aduse la cunoștința locuitorilor din unitățile administrativ – teritoriale, prin publicare în presă sau afișare la sediu care pot formula contestații și propuneri de care trebuie să se țină seama la dezbaterea și aprobarea bugetului local.

1.1.2 Caracteristicile Bugetului Local

Bugetele locale se prezintă ca balanțe financiare, pe de o parte cu venituri, pe de altă parte cu cheltuieli; caracteristic lor este faptul că sunt acordate competențe mai mari în ceea ce privește cheltuielile cuprinse în acestea decât în colectarea și mobilizarea de venituri.

Motivația principală este aceea că acțiunile social-culturale de interes general ca învățământul, sănătatea, sunt prezente dispersate în teritoriu, de regulă, după numărul populației, de aici și fondurile publice în diferite mărimi.

În structura veniturilor apar aici individualizate două categorii de venituri și anume :

venituri proprii din impozite și taxe locale;

venituri de echilibrare sau de regularizare, venituri care au drept corespondent în bugetul de stat la partea de cheltuieli o subdiviziune intitulată distinct „ transferuri către bugetele locale” .

Aceste transferuri se fac prin două metode:

metoda sumelor defalcate;

metoda subvențiilor de echilibrare;

Prima metodă vizează veniturile nominalizate din bugetul de stat, realizate în teritoriu lăsate la dispoziția unităților administrativ teritoriale pentru echilibrarea bugetelor acestora.

În practica financiară din România s-au folosit la un moment dat 12 venituri, apoi 7 venituri și în cea mai mare parte 2 venituri bugetare și anume impozitul pe circulația mărfurilor până în 1993 și în paralel impozitul pe fondul total de redistribuire iar acum, impozitul pe salarii.

Subvențiile de echilibrare sunt sume de bani cu caracter global fără nominalizări de venituri transferate din bugetul de stat în completarea sumelor defalcate către bugetele locale.

Administrațiile locale își obțin sursele de finanțare din impozite și taxe pe care populația și agenții economici trebuie să le plătească și din alte surse (concesiuni, închirieri, venituri din capital).

Veniturile bugetelor locale se structurează în venituri curente, venituri de capital, venituri cu destinație specială și cote, sume defalcate din veniturile bugetului de stat și transferuri, conform Figurii nr. 1.

1.1.3 Clasificarea veniturilor și chetuielilor locale

Din categoria veniturilor nefiscale ce aparțin bugetelor locale fac parte:

vărsămintele din profitul net al regiilor autonome subordonate consiliilor locale;

vărsăminte de la instituții publice;

diverse venituri .

La veniturile din capital se includ:

venituri din valorificarea unor bunuri ale instituțiilor publice;

venituri din vânzarea locuințelor construite din fondurile statului;

venituri din privatizare.

Veniturile cu destinație specială cuprind:

taxe speciale;

venituri din vânzarea unor bunuri aparținând domeniului privat;

donații și sponsorizări;

venituri din fondul pentru locuințe.

Potrivit clasificației funcționale, cheltuielile publice locale se grupează în următoarele părți: autorități executive, cheltuieli social culturale, servicii, dezvoltare publică și locuințe, acțiuni economice, alte acțiuni, plăți, dobânzi și comisioane, fond de rezervă bugetară.

În cadrul părților, cheltuielile se individualizează după natura lor pe capitole și subcapitole, iar detalierea lor la fiecare capitol se realizează pe titluri. După clasificația economică, cheltuielile din bugetele locale sunt: cheltuieli de personal, cheltuieli materiale și servicii, subvenții, transferuri, dobânzi, cheltuieli de capital, rambursări de împrumuturi și rezerve.

În bugetul de stat și bugetele locale își găsesc reflectarea relațiile de repartizare a unei importante părți a produsului intern brut, în scopul satisfacerii nevoilor sociale. Este vorba de prelevări de venituri, de la persoane fizice și juridice, la dispoziția autorităților centrale de stat, județene, municipale, orășenești, comunale, prin mijloace de constrângere (impozite, taxe, penalizări, amenzi) și pe baze contractuale ( chirii, amenzi, dividende, redevențe, încasări din vânzări de bunuri ).

Aceasta, pe de o parte, iar pe de alta, de distribuirea resurselor astfel colectate, în favoarea unor instituții, întreprinderi, persoane fizice, sub forma alocațiilor bugetare (pentru achiziții de bunuri și prestări de servicii, plata salariilor și a altor drepturi de personal, transferuri, subvenții, dobânzi, construcții, echipamente, aparatură.)

Prin intermediul bugetului de stat și al bugetelor locale se realizează un proces de largă distribuire și redistribuire de resurse financiare între sfera materială și cea nematerială, între ramuri (subramuri) ale economiei, între sectoarele sociale, între grupuri sociale, ca și între membrii societății luați în mod individual. Prin sistemul prelevărilor la buget și cel al alocațiilor bugetare, statul influențează mărimea și destinația fondului de consum, precum și mărimea și structura formării brute de capital.

1.1.4 Atribuțiile Consiliului local

Consiliile locale au atribuții în probleme de interes local, inclusiv în cele referitoare la finanțele publice locale și la activitățile economice, sociale și de altă natură de interes local, astfel consiliul local:

– aprobă bugetul local, formarea administrarea și executarea acestuia, aprobă virările de credite și modul de utilizare a rezervelor bugetare, aprobă împrumuturile și contul de încheiere a exercițiului bugetar;

– stabilește impozite și taxe locale, precum și taxe speciale, pe termen limitat, în condițiile legii;

– administrează domeniul public și privat al comunei ori al orașului și exercită drepturile prevăzute de lege cu privire la regiile autonome pe care le-a înființat;

– înființează instituții și agenți economici de interes local;

– hotărăște asupra concesionării sau închirierii de bunuri sau de servicii publice de interes local, precum și asupra participării, cu capital sau cu bunuri, la societățile comerciale pentru realizarea de lucrări și servicii de interes public local, în condițiile legii.

Primarul îndeplinește o serie de atribuții principale, între care unele țin de domeniul finanțelor publice locale, astfel:

– întocmește proiectul bugetului local și contul de încheiere a exercițiului bugetar și le supune aprobării consiliului;

– exercită funcția de ordonator principal de credite;

– verifică încasarea și cheltuirea sumelor din bugetul local și comunică consiliului cele constatate;

– supraveghează inventarierea și administrarea bunurilor care aparțin comunei sau orașului;

Consiliul județean reprezintă autoritatea administrației publice județene pentru coordonarea activității consiliilor comunale și orășenești, în vederea realizării serviciilor publice de interes județean. În această calitate îndeplinește o serie de atribuții importante, inclusiv în domeniul finanțelor publice locale, astfel consiliul județean:

– adoptă programe și prognoze de dezvoltare economico-sociale a județului și urmărește realizarea acestora;

– stabilește impozite și taxe județene, precum și taxe speciale pe timp limitat, în condițiile legii.

Președintele consiliului județean exercită funcția de ordonator principal de credite, întocmește proiectul bugetului propriu al județului și contul de încheiere a exercițiului bugetar și le supune spre aprobare consiliului.

Este de precizat că în relațiile dintre administrația publică locală și cea județeană nu există raporturi de subordonare.

Prefectul în calitate de reprezentant al Guvernului pe plan local, poate ataca, în fața instanței de contencios administrativ, actele autorităților administrației publice locale, în cazul în care consideră că acestea sunt ilegale.

Regiile autonome, societățile comerciale cu capital de stat și instituțiile publice întocmesc bugetele de venituri și cheltuieli, urmăresc realizarea bugetelor aprobate de organele competente, îndeplinirea obligațiilor față de stat, utilizarea potrivit destinației și în mod eficient a resurselor financiare primite din partea statului, păstrarea integrității patrimoniului social, respectarea disciplinei financiare.

Veniturile se repartizează pe bugetele locale în funcție de anumite criterii:

veniturile care provin de la agenții economici se încasează în bugetul unității administrativ-teritoriale care îi coordonează;

veniturile de la instituțiile și serviciile publice finanțate integral sau parțial din bugetele locale se virează la bugetul din care se finanțează;

impozitele și taxele locale se înscriu în bugetele unităților administrativ-teritoriale în funcție de domiciliul contribuabilului sau pe baza locului unde se află bunurile impozabile sau taxabile.

Veniturile bugetelor locale se constituie din impozit pe profit, alte impozite directe, impozite și taxe de la populație, venituri nefiscale și alte venituri.

Cheltuielile ce se finanțează Prin bugetele județelor se asigură fonduri pentru acțiuni de cultură și religie, asistență socială, ajutoare și indemnizații, servicii și dezvoltare publică, transporturi și alte acțiuni.

Delimitarea atribuțiilor între central și local în domeniul administrației publice este punctată periodic de mutații în repartiția sarcinilor, aceste transferuri de sarcini reflectându-se în structura veniturilor și cheltuielilor publice.

O primă legătură financiară între cele două categorii de bugete o reprezintă, după cum s-a evidențiat mai sus, transferurile de fonduri de la bugetul central către bugetele locale, pentru echilibrarea acestora, cuprinse în veniturile totale ale bugetelor locale.

Transferurile prin bugetele locale depind de atribuțiile autorităților administrației publice locale, de coordonarea agenților economici și a instituțiilor publice.

Din bugetele comunelor, orașelor și municipiilor se finanțează învățământul preuniversitar, acțiunile de cultură și religie, asistență socială, ajutoare, servicii de dezvoltare publică, transporturi, agricultură și alte acțiuni.

Echilibrarea bugetelor locale, în cadrul limitelor prevăzute în bugetul de stat, se efectuează de către Ministerul Finanțelor, prin direcțiile generale ale finanțelor publice și controlului financiar de stat, la cererea ordonatorilor principali de credite, în funcție de necesitățile execuției bugetare.

Pentru asigurarea echilibrului bugetar al unor unități administrativ-teritoriale, prin legea bugetului de stat se pot stabili sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, precum și criterii de repartizare a acestora pe unitățile administrativ-teritoriale. Sumele defalcate din unele venituri cu destinație specială din bugetul de stat și transferurile cu destinație specială din bugetul de stat, se aprobă anual, prin legea bugetului de stat, pe ansamblul fiecărui județ, respectiv a municipiului București.

Transferurile de la bugetul de stat la bugetele locale se vor acorda pentru investiții finanțate din împrumuturi externe, la a căror realizare contribuie și Guvernul.

Pe lângă veniturile proprii ale comunelor, orașelor, municipiilor și județelor, unitățile administrativ teritoriale pentru finantarea unor servicii publice descentralizate:

cote defalcate din impozitul pe venit;

sume defalcate din TVA.

De asemenea, bugetele locale mai primesc în completare, pentru echilibrarea bugetelor respective:

cote defalcate din impozitul pe venit;

sume defalcate din impozitul pe venit;

sume defalcate din TVA;

subvenții și transferuri.

La solicitările consiliilor locale și județene, după caz, prin legile bugetare se pot autoriza unitățile administrativ teritoriale să contracteze împrumuturi pentru acoperirea cheltuielilor privind realizarea unor acțiuni temeinic fundamentate, prin emisiune de titluri de valoare, cu condiția ca unitățile respective să poată garanta acoperirea dobânzilor și răscumpărarea titlurilor respective. Constatarea și autorizarea garanției se efectuează prin organele teritoriale ale Ministerului Finanțelor.

Consiliile locale și consiliile județene se pot asocia între ele, în condițiile legii, pentru realizarea unor lucrări și servicii publice de interes local, pe bază de convenție, asigurându-și și resursele financiare corespunzătoare.

1.1.5 Bugetul local instrument de reflectare a autonomiei locale

Unitățile administrativ-teritoriale realizeaza prin organele lor de conducere, administrația publică locală sub ambele sale componente: adoptarea de acte de autoritate și organizarea de servicii publice locale.

Principiile de bază pe care se întemeiază administrația publica din unitățile administrativ teritoriale, și anume:

principiul autonomiei locale

principiul descentralizării serviciilor publice

principiul eligibilității autorităților administrației publice locale

principiul legalității

principiul consultării cetățenilor în problemele locale de interes deosebit.

Localizarea bugetului presupune existența unei anumite independențe financiare la nivelul entitaților regionale, subnaționale, o aseamenea independența constituita sub forma autonomiei locale, presupunand o zonă care formează o comunitate separată , legal constituită , subordonată statului și investita cu autoritatea de a decide totul sau parțial, asupra propriilor probleme de gestiune, prin intermediul propriilor organe de adiministrare.

În literatura juridica interbelica s-a aratat că autonomia locală constă în dreptul unitatilor adiministrativ-teritoriale de a-și satisface interesele proprii, fară amestecul autoritaților centrale, principiu care atrage dupa sine descentralizarea administrativă,autonomia fiind un drept, iar descentralizarea un sistem care implică autonomia.

În doctrina contemporană, autonomia locala este definită ca fiind dreptul autoritaților adimistrației publice locale de a hotarî, cu respectarea legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date în competența altor autoritati publice.

Atonomia locală privește două aspecte:

a)organizarea și funcționarea adimistrației publice locale când autonomia locală se manifestă prin:

-aprobabrea statutului comunei sau orașului;

-aprobarea regulamentului de funcționare a consiliului local;

-înfiițtarea de institutii și agenti economici;

-organizarea de servicii publice locale;

b)gestionarea resurselor comunei, orașului sau judțtului,caz în care autonomia locală se manifestă prin:

-elaborarea și aprobarea bugetului local;

-dreptul de a institui impozite și taxe locale;

-administrarea domeniului public și privat de interes local.

Autonomia locala se manifesta pe mai multe planuri: planul capacitatii juridice, planul instituțional,planul autonomiei decizionale și în planul mijloacelor umane.Autoritațile adimistrative locale sunt autonome dar nu suverane.În cazul regimului administrativ de autonomie locală,statul ramane un stat unitar, dar un stat unitar complex, recunoscând existența și a altor subiecte de drept public investite cu putere de comanda asupra populației de pe un anumit teritoriu și dispunand de propriile autoritati administrative.

Autonomia locală presupune și creșterea raspunderii autoritaților adimistrației publice locale în administrarea resurselor financiare locale, în dimensionarea cheltuielilor în limitele veniturilor, în intarirea controlului asupra utilizarii resurselor din bugetele locale și in administrarea datoriei cu prudentă.

Desigur, autonomia finantelor locale rezultă din raporturile interdependente față de verigile superioare; în structura proprie a bugetelor locale, sau între bugetele locale, în general și bugetul de stat, ca buget central.

Capitolul 2

Procesul bugetar la nivel local

Procesul bugetar este definit ca un ansamblu de activități și operațiuni integrate coerent și convergent referitoare la elaborarea proiectului de buget și la aprobarea acestuia, la execuția bugetului, la încheierea și aprobarea contului de execuție bugetară, precum și la controlul bugetar.

2.1 Fundamentarea veniturilor în procesul elaborării bugetului local

Activitățile procesului bugetar se desfășoară într-un cadru constituțional și administrativ, care prezintă particularități de la o țară la alta, determinate de evoluția istorică, dar și trăsături comune:

este un proces de decizie, ce constă în alocarea resurselor bugetare limitate necesare finanțării obiectivelor publice;

este un proces predominant politic, deoarece deciziile de alocare a resurselor bugetare mobilizate nu sunt determinate de forțele pieței, ci au la bază obiectivele programului de guvernare, fixate de partidele care dețin majoritatea parlamentară;

este un proces complex, realizat prin participarea unui număr mare de participanți, instituții publice, administrații publice, organizații politice și sindicale;

este un proces ciclic, care se desfășoară într-o ordine bine precizată, potrivit principiilor anualității și publicității bugetare .

Elaborarea proiectelor de buget se efectuează la nivelul fiecărei unități administrativ teritoriale (oraș, comună, municipiu, județ) cu sprijinul organelor financiare de specialitate. Proiectele de buget se elaborează pornind de la propunerile proprii ale administrației locale și ale instituțiilor publice finanțate din bugetele locale.

Procedura elaborării, aprobării și executării bugetelor locale are la bază principiul autonomiei locale prevăzut atât în Legea finanțelor publice locale cât și în Legea administrației publice locale.

Metodologia elaborării și execuției bugetelor locale este stabilită de Ministerul Finanțelor, ca și în cazul bugetului de stat.

Proiectele de buget se dezbat de către organele locale, respectiv Consiliul Județean, care au competența stabilirii și modificării taxelor în limitele prevăzute de lege.

În situația în care pentru echilibrarea bugetelor locale sunt necesare transferuri din bugetul administrației centrale, definitivarea proiectelor de buget se face după discutarea acestora cu reprezentanții Ministerului Finanțelor.

Elaborarea proiectelor bugetelor locale este supusă cerințelor de „ dimensionare ” a cheltuielilor bugetare în funcție de prioritățile și necesitățile reale, corelat cu resursele bugetare posibil de mobilizat ale tuturor autorităților, serviciilor și instituțiilor publice din fiecare comună, oraș și județ.

Subordonată acestor cerințe, elaborarea proiectelor de bugete locale începe în etapele prevăzute de normele metodologice ale Ministerului Finanțelor, concomitent pentru fiecare unitate administrativ-teritorială, precum și pentru fiecare instituție și serviciu de interes local, aflate în relație de finanțare cu bugetul localității în care își au sediul.

Conform principiului realității, datele care se prevăd la părțile de venituri și cheltuieli sunt expresia proceselor economice și sociale din unitățile administrativ teritoriale.

Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale prezintă proiectele de buget, echilibrate, Direcțiilor generale ale finanțelor publice și controlului financiar de stat, până la data de 15 mai a fiecărui an, urmând ca acestea să depună la Ministerul Finanțelor proiectele bugetelor locale pe ansamblul județului, respectiv al municipiului București, cel mai târziu până la data de 1 iunie a fiecărui an .

Odată cu proiectul anual al bugetului local, ordonatorii principali de credite elaborează și prezintă o prognoză a acestuia pe următorii trei ani, precum și programul de investiții publice, detaliat pe obiective și pe anii de execuție.

Ordonatorii principali de credite, pe baza limitelor sumelor primite potrivit prevederilor legale, elaborează și depun la Direcțiile generale ale finanțelor publice și controlului financiar de stat, până la data de 20 iulie, noile propuneri pentru proiectul bugetului, urmând ca acestea să transmită proiectele bugetelor locale pe ansamblul județului și municipiului București la Ministerul Finanțelor până la data de 1 august a fiecărui an.

Elaborarea proiectelor de bugete publice presupune parcurgerea următoarelor etape:

fundamentarea proiectelor de bugete publice;

întocmirea lucrărilor pregătitoare privind proiectele de bugete publice;

elaborarea propriu-zisă a bugetelor publice.

Derularea activității privind elaborarea proiectelor de bugete publice este precedată de fundamentarea indicatorilor financiari.

Acțiunea în sine presupune atitudini ale unor instituții specializate în concretizarea metodologică asupra datelor de înscris în bugetele publice ca proiecte.

Acțiunea de fundamentare a veniturilor și cheltuielilor bugetare revine ca și responsabilitate primarilor și președinților Consiliilor județene, în ceea ce privește bugetul local.

Fundamentarea proiectelor de bugete publice scoate în evidență ca acțiune patru repere conjugate cu atenționare către toți cei implicați în prima etapă a procesului bugetar:

identificarea și individualizarea de indicatori specifici;

luarea în considerare a situației indicatorilor din anul de bază;

folosirea de norme și normative în clasificația indicatorilor financiari;

conturarea cadrului juridic, suport în activitatea bugetară.

Fundamentarea veniturilor bugetelor locale se realizează cu ajutorul datelor concentrate de către consiliile comunale și serviciile de impozite și taxe din cadrul circumscripțiilor și administrațiilor financiare orășenești și municipale, respectiv din Direcțiile județene ale finanțelor publice și controlului financiar de stat.

Respectivele organe fiscale stabilesc cuantumul bănesc preliminat pentru anul următor al fiecăruia dintre impozite, taxele și celelalte venituri ordinare ale proiectului bugetului local, în comparație cu bugetul anterior. În acest sens, organele fiscale au în vedere evoluția veniturilor din impozite și taxe din declarațiile de impunere ale contribuabililor, persoane fizice și juridice, precum și modificările legislative intervenite sau în curs de aplicare.

Carta Europeană privind autonomia locală prevede următoarele principii asupra formării resurselor financiare ale colectivităților locale:

colectivitățile locale au dreptul în cadrul politicii economice naționale la resurse proprii suficiente de care pot dispune în mod liber în exercitarea atribuțiilor lor;

resursele financiare ale autorităților administrației publice locale trebuie să fie proporționale cu competențele prevăzute de constituție sau lege;

cel puțin o parte din resursele financiare ale colectivităților locale trebuie să provină din redevențe și din impozite locale al căror procent îl pot fixa ele însele în limitele legii;

sistemele financiare pe care se sprijină resursele de care dispun colectivitățile locale trebuie să fie de natură suficient de diversificată și evolutivă pentru a le permite să urmărească pe cât posibil în practică, evoluția reală a cheltuielilor de competența lor;

sprijinul colectivităților locale mai slabe din punct de vedere financiar necesită punerea în funcțiune a unor proceduri de repartizare financiară justă sau de măsuri echivalente destinate a corija efectele repartiției inegale a resurselor potențiale de finanțare cât și a sarcinilor ce le revin. Asemenea proceduri sau măsuri nu trebuie să reducă libertatea de a opta a colectivităților locale în domeniul propriu de responsabilitate;

colectivitățile locale trebuie să fie consultate de o manieră apropiată asupra modalităților de atribuire a resurselor redistribuite.

Veniturile care se prevăd în bugetele locale se evaluează pe baza unor metode diferite în funcție de anumiți factori. În vederea dimensionării veniturilor ce se înscriu în bugetele locale se aplică diferite metode.

Pe baza metodei automate veniturile ce se prevăd în proiectul bugetului local al anului următor se determină în funcție de veniturile penultimului an, la care s-a încheiat exercițiul.

Metoda majorării (diminuării), propune ca veniturile ce se prevăd în proiectul de buget local să rezulte pornind de la evoluția veniturilor pe o anumită perioadă de timp, la care se determină ritmul mediu anual ce se aplică la veniturile ultimului an. În acest caz nu se pot surprinde influențele unor factori noi și nu se pot elimina unele influențe negative din perioadele precedente.

Metoda evaluării directe – implică efectuarea unor calcule pentru fiecare sursă de venituri din bugetele locale. Veniturile ce se estimează pentru a fi înscrise în proiectul bugetului local, depind de veniturile încasate în perioada precedentă, de influențele unor factori precum și de modificările legislative.

Cele mai semnificative venituri curente fiscale cuprind cu precădere următoarele categorii:

impozitul pe clădiri la persoane fizice;

impozitul pe clădiri la persoane juridice;

impozitul pe terenuri la persoane fizice;

impozitul pe terenuri la persoane juridice;

taxa pentru terenurile proprietate de stat, folosite în alte scopuri decât pentru agricultură și silvicultură;

taxa asupra mijloacelor de transport deținute de persoanele juridice.

La baza întocmirii părții de venituri a bugetului de venituri și cheltuieli stau următoarele criterii:

baza legală a veniturilor – veniturile nu se înscriu în bugetul de venituri și cheltuieli și nu se încasează decât dacă sunt reglementate expres printr-un act normativ și se cuvin unității respective;

execuția preliminată pentru anul de bază reprezintă execuția certă pe o anumită perioadă de timp și execuția probabilă până la sfârșitul anului, corelată cu eventualele influențe;

analiza și studierea comparativă a veniturilor realizate pe total, pe structură și în dinamică. Se realizează analiza și studiul privind evoluția veniturilor pe intervale mai mari de timp;

evoluția volumului în funcție de factorii producători de venituri – se fac calcule analitice pentru fiecare sursă de venit sau se utilizează o serie de indicatori privitori la veniturile medii realizate sau preliminate, corectat cu influențele ce vor apărea în anul de plan.

În fundamentarea cât mai corectă a unei planificări bugetare pe termen lung, în cazul veniturilor curente trebuie să se țină seama de următoarele elemente:

Gradul de încasare a impozitelor în raport cu debitele calculate. Un grad scăzut al încasărilor reprezintă un semnal de alarmă: ori fiscalitatea este prea mare, ori evaziunea fiscală este mult mai mare. În ambele cazuri, o creștere a nivelului fiscalității nu va conduce la o creștere semnificativă a sumelor încasate la bugetul local;

Nivelul fiscalității- acesta trebuie fixat în funcție de obiectivele pe termen scurt, mediu și lung ale autorităților locale respective. Politica fiscală este bine să fie cât mai constantă în timp și să fie rezonantă cu politica de dezvoltare locală pe care autoritatea locală dorește să o impună. În condițiile în care impozitele și taxele locale reprezintă, pentru marile orașe cel puțin, aproximativ 40% din totalul resurselor financiare, este evidentă importanța pe care o are o bună politică fiscală pe plan local;

Dezvoltarea economică ce influențează direct creșterea sau descreșterea bazei de impozitare și care influențează direct și nivelul de încasare a impozitelor locale;

Cuantificarea nivelului inflației, care este mai puțin importantă pentru prognoza pe termen mediu și mult mai importantă în planificarea bugetară anuală.

Trebuie remarcat că prognoza veniturilor curente va fi mai ușor de realizat și mai aproape de realitate în momentul în care încasarea taxelor și impozitelor locale se va face prin serviciile specializate ale primăriilor, dispunându-se astfel de baza de date necesară unei astfel de operațiuni deosebit de complexă.

În evaluarea sumelor din cota din impozitul pe salarii trebuie să se țină cont de următoarele elemente:

nivelul încasării impozitului în funcție de debitele datorate de societățile comerciale;

variații ale nivelului impozitului pe salarii – fenomen ce scapă deciziei unei administrații locale – este bine ca astfel de modificări să fie făcute numai la sfârșitul anului în curs pentru întreg anul viitor, astfel încât să poată fi posibilă planificarea bugetară;

dezvoltarea economică locală și generală, care determină la rândul ei:

creșterea sau descreșterea reală a salariilor;

creșterea sau descreșterea șomajului și deci a bazei de impozitare.

2.2 Fundamentarea cheltuielilor în procesul elaborării bugetului local

Cheltuielile din bugetele locale reflectă resursele financiare utilizate de organele administrației publice locale pentru satisfacerea cerințelor social culturale, economice, serviciilor de dezvoltare publică și a altor cerințe ale locuitorilor localității respective.

Carta Europeană pentru autonomie locală prevede anumite principii în efectuarea cheltuielilor din bugetele locale:

În măsura posibilităților subvențiile acordate unităților administrativ teritoriale nu trebuie să fie destinate finanțării de proiecte specifice. Acordarea de subvenții nu trebuie să aducă atingere libertății fundamentale a autorităților administrației publice locale în domeniul de competență;

Pentru a finanța cheltuielile de investiții, colectivitățile locale trebuie să aibă acces la piața națională de capitaluri;

Colectivitățile locale trebuie să fie încurajate la asociere între ele, la cooperarea cu sectorul privat pentru realizarea și exploatarea anumitor servicii publice locale ce necesită investiții importante;

Colectivitățile locale trebuie să fie sprijinite în realizarea unor investiții publice care vizează o dezvoltare durabilă.

Cheltuielile bugetare reprezintă un consum de mijloace materiale sau de muncă în scopul desfășurării activității și pentru satisfacerea trebuințelor unităților administrativ teritoriale. Ca urmare, stabilirea cheltuielilor bugetare reprezintă rezultatul procesului de fundamentare a cheltuielilor.

Din punct de vedere al relației autonomie locală și responsabilitate în efectuarea cheltuielilor din bugetele locale se pot desprinde următoarele:

Consiliile locale au o putere mai mare de decizie asupra modului de cheltuire a fondurilor;

Autoritățile publice locale răspund de gestionarea eficientă și corectă a cheltuielilor din sfera lor de competență;

Consiliile locale stabilesc și supraveghează modul de prestare a serviciilor publice pentru asigurarea calității acestora;

Consiliile locale sunt competente să aprobe documentațiile tehnico-economice în limite mai mari față de perioadele trecute.

Finanțarea cheltuielilor din bugetele locale se efectuează pe baza unor principii:

Dimensionarea cheltuielilor și repartizarea lor pe destinații se fundamentează pornind de la obiectivele strategice de dezvoltare și de la prioritățile locale. Autoritățile locale elaborează proiectul de buget anual ținând seama de programul de investiții detaliat pe obiective, ani de execuție și de prognoza bugetului pe următorii trei ani;

Cheltuielile nu se pot înscrie în bugetul anual și nu se pot efectua dacă nu există o bază legală în acest sens;

Cheltuielile se pot înscrie în bugetele locale și se pot aproba în măsura în care se asigură resursele financiare necesare. Dacă în cursul exercițiului bugetar se propun acțiuni care majorează cheltuielile acesta presupune asigurarea resurselor financiare necesare acoperirii sporului de cheltuieli;

Cheltuielile prevăzute și aprobate pe capitole și articole au destinație precisă și limitată. Prin bugetele locale se aprobă credite în limita cărora se pot angaja și efectua cheltuieli care reprezintă limite maxime ce nu pot fi depășite în cursul exercițiului bugetar;

Alocațiile pentru cheltuieli de personal aprobate prin buget nu pot fi majorate prin virări de credite ;

Cheltuielile din bugetul local se efectuează pe baza aprobării ordonatorilor de credite și cu avizul persoanelor desemnate să exercite control financiar preventiv;

Cheltuielile din bugetele locale se realizează pe baza documentelor justificative care reflectă angajamentele contractuale sau din convenții, primirea bunurilor materiale, prestarea serviciilor, executarea de lucrări, plata salariilor, plata obligațiilor bănești;

Cheltuielile pentru investițiile județelor, municipiilor, orașelor, comunelor, instituțiilor publice județene și locale care se finanțează din bugetele locale și din împrumuturi se reflectă în programul de investiții al fiecărei unități administrativ-teritoriale ce se aprobă ca anexă la bugetul local de către consiliile județene sau locale;

În efectuarea cheltuielilor din bugetele locale se urmărește criteriul eficienței, respectiv raportul din acțiunile realizate și resursele utilizate.

La proiectarea veniturilor și cheltuielilor, Guvernul întreprinde măsuri pentru stimularea inițiativei locale și pentru satisfacerea cerințelor sociale locale. Este dreptul organelor locale să dimensioneze prevederile bugetare la cheltuieli având în vedere nevoile proprii corelate cu posibilitățile de mobilizare a veniturilor și cu măsurile de folosire eficientă a fondurilor.

Este la fel de important să se dispună de credite bugetare suficiente pe cât de necesar este să se urmărească ca plățile de la buget să se facă numai pentru lucrări efectiv executate, combătându-se practica încă des întâlnită de a face plăți din buget fără controlul riguros al cantităților și valorilor înscrise în acte pentru decontare.

Cheltuielile ce se înscriu în proiectele bugetelor locale se pot estima pe baza metodei automate, a metodei majorării sau diminuării și a metodei evaluării directe.

Metoda automată presupune ca la întocmirea bugetului local să se pornească de la cheltuielile penultimului an. Estimarea cheltuielilor din bugetul local în funcție de cheltuielile penultimului an reprezintă o operațiune simplă, dar care nu ține seama de factorii noi care au intervenit de la perioada la care se raportează.

Metoda majorării (diminuării) constă în faptul că cheltuielile ce se înscriu în bugetul local se estimează pornind de la execuția din perioadele anterioare, din care rezultă un ritm mediu de creștere (descreștere) a cheltuielilor. Ritmul de creștere a cheltuielilor dintr-o anumită perioadă se aplică la nivelul cheltuielilor bugetare din anul în curs și rezultă cheltuielile ce se propun pentru bugetul pe anul următor. Prin aplicarea acestei metode la estimarea cheltuielilor din bugetele locale nu se reflectă intervenția unor factori noi și nu se elimină unele influențe negative.

Metoda evaluării directe presupune efectuarea unor calcule directe pentru fiecare acțiune care se înscrie la partea de cheltuieli în funcție de condițiile și factorii care vor exercita influență în anul următor.

Metodele moderne de dimensionare a cheltuielilor ce se prevăd în bugetele locale implică analiza costuri – avantaje sau costuri – eficacitate.

Analiza cost – avantaje se poate utiliza în cazul în care există mai multe soluții de realizare a unui obiectiv cu costuri diferite. Analiza cost – avantaje necesită determinarea costurilor unor acțiuni, evaluarea avantajelor și a altor efecte ce se pot manifesta. Costurile acțiunilor sunt formate din cheltuielile directe și din cheltuielile indirecte.

Metoda de planificare, programare și bugetare (P.P.B.S.) presupune delimitarea obiectivelor de finanțat, estimarea costurilor, a avantajelor și fundamentarea priorităților.

Baza bugetară zero (Z.B.B.) necesită examinarea cheltuielilor finanțate de la bugetul local pentru a determina utilitatea și oportunitatea lor.

Metoda raționalizării opțiunilor bugetare (R.C.B.) implică analiza obiectivelor ce se finanțează de la buget, delimitarea mijloacelor de realizare a unor obiective, elaborarea unor programe, determinarea costurilor, adoptarea deciziei pe baza metodei cost – avantaje și controlul bugetar.

În practică și în teorie s-a acordat atenție metodei normative în dimensionarea cheltuielilor pentru care nu sunt stabilite norme obligatorii. Datorită varietății instituțiilor, deosebirilor dintre ele, amplasării lor în teritoriu, gradului diferit de dotare, folosirea acestei metode normative creează unele dificultăți.

Cheltuielile de personal vizează plata drepturilor salariale ale personalului angajat, precum și ale personalului care desfășoară activități pe bază de puncte, programe sau obiective a obligațiilor aferente față de bugetul statului, bugetul local, bugetul de asigurări sociale, asigurări de sănătate, fond de șomaj. De asemenea, se adaugă drepturile de delegare, detașare și transfer în interesul serviciului.

Cheltuielile de personal se vor stabili ținând seama de dimensionarea la strictul necesar a personalului de specialitate, administrativ și auxiliar finanțat de la buget, în concordanță cu programele și atribuțiile corespunzătoare legislației în domeniul salarizării.

Având în vedere implicațiile economice și sociale pe care le poate determina o fundamentare necorespunzătoare a acestor cheltuieli, procesul de fundamentare este meticulos și laborios.

Ministerul Finanțelor a creat un set de formulare a căror corectă completare conduce la stabilirea justă a acestui titlu de cheltuieli pentru anul de bază și cu protecție pe următorii trei ani, după cum urmează:

date de fundamentare a numărului de personal și a fondului de salarii de bază lunar;

fundamentarea numărului și a fondului de salariu pentru personalul care desfășoară activități pe bază de proiecte, programe sau obiective;

fundamentarea cheltuielilor privind plata drepturilor de deplasare, detașare și transfer în interesul serviciului.

Datele cuprinse în aceste formulare de fundamentare se analizează și sintetizează la nivelul fiecărei instituții sau serviciu public descentralizat finanțat din bugetul local în formularul „ Fundamentarea cheltuielilor de personal ” care vor deveni apoi sume absolute propuse în proiectul de buget.

De exemplu, cheltuielile necesare în anul următor funcționării instituțiilor de învățământ preuniversitar se fundamentează în funcție de numărul elevilor, numărul personalului didactic, numărul normelor didactice, suprafață.

Cheltuielile pentru salarii se fundamentează ținând seama de următorii indicatori: numărul de posturi, salarii de bază, salarii de merit, gradații de merit, indemnizații de conducere spor pentru condiții de muncă, spor de stabilitate, spor de încordare neuropsihică, spor de titularizare.

Necesarul anual de fonduri pentru plata cheltuielilor salariale, într-o instituție de învățământ preuniversitar este egal cu fondul de salarii * 12 luni + al 13- lea salariu + premii (2% * total fonduri) + C.A.S. (30%) + F.S. (7%) + F.Ș. (5%). Suma astfel obișnuită se înmulțește cu un coeficient de prognozare dacă se anticipează o creștere a salariilor.

După formula de mai sus, ținând seama și de indicatorii specifici fiecărei unități subordonată local, instituțiile publice fundamentează necesarul de cheltuieli de personal pe care-l înscriu în bugetul propriu de venituri și cheltuieli.

Cheltuielile materiale și de servicii sunt în principal cheltuielile de întreținere și gospodărire a sediilor și spațiilor unde își desfășoară activitatea primăria sau consiliul județean, instituțiile publice subordonate și alte instituții ale căror cheltuieli de acest tip se finanțează din bugetul local (iluminat, încălzire, apă, canal, salubritate, telefon, fax, poștă, furnituri de birou, obiecte de inventar, reparații curente, cărți, publicații) , dar și alte cheltuieli specifice (calificare- specializare, protocol, protecția muncii, alte cheltuieli autorizate de lege, hrană, reparații străzi, drumuri, poduri).

Alocațiile pentru instalațiile publice ale căror cheltuieli materiale și de prestări servicii se asigură potrivit legii din venituri extrabugetare sau din bugetele locale se vor fundamenta în funcție de programul de activitate al acestora, analizându-se: necesitatea, oportunitatea și eficiența fiecărei cheltuieli, asigurându-se condiții normale de funcționare pentru fiecare instituție.

Fundamentarea acestor cheltuieli se va face în raport cu indicatorii specifici fiecărei acțiuni, utilizându-se și de această dată formularele întocmite de Ministerul Finanțelor dar și orice alte date aflate în baza de date proprie astfel :

fundamentarea cheltuielilor pentru hrană, în centrele de plasament familiar și centrele de primire a copilului din cadrul serviciilor publice specializate pentru protecția copilului;

fundamentarea cheltuielilor de hrană în creșe;

Cheltuielile de transfer nu reprezintă un veritabil consum de resurse, ci o serie de operațiuni de redistribuire în favoarea unor persoane fizice sau a unor organisme publice sau private. Între cheltuielile de transfer se pot deosebi :

– cheltuieli publice pentru asistență socială;

– cheltuieli de transfer către sectorul cultural-educativ pentru acordarea de burse sau subvenționarea instituțiilor din acest domeniu;

– subvențiile acordate regiilor autonome sau societăților comerciale cu capital de stat.

Datele de fundamentare vor fi legate de următoarele informații:

– cantitatea de Gcal produsă și distribuită;

– preț de producție și sau distribuție;

– preț suportat de populație;

– diferență de acoperit prin subvenții.

Transferurile neconsolidabile cuprind necesarul de fonduri privind bursele pentru elevii din învățământul preuniversitar și ajutoarele sociale acordate persoanelor defavorizate, alte ajutoare, alocații și indemnizații.

Desigur, cuantumul și frecvența cu care ele vor fi acordate se vor stabili în funcție de măsura în care fac sau nu parte din programul social al aleșilor și de sursele financiare posibil de mobilizat în această direcție.

Cheltuielile de capital sunt cele care permit achiziționarea sau construirea de bunuri publice de folosință îndelungată, contribuind la îmbogățirea și modernizarea sectorului public, cum ar fi: construirea de autostrăzi, porturi și aeroporturi, baraje, sisteme de irigații, școli, spitale, clădiri administrative.

De asemenea, sumele care se prevăd a fi alocate pentru această destinație se vor stabili după luarea în calcul a tuturor posibilităților de finanțare:

– surse proprii;

– surse atrase din:

* cofinanțări cu alte consilii locale sau consiliul județean;

* asocieri cu investitorii români sau străini interesați să participe la realizarea obiectivului;

*fonduri externe nerambursabile primite din partea unor structuri ale Uniunii Europene;

*împrumuturi interne sau externe.

La fundamentarea, dimensionarea și repartizarea cheltuielilor publice locale pe destinații și ordonatori de credite se vor avea în vedere următoarele:

serviciile publice locale create în interesul persoanelor fizice și persoanelor juridice vor utiliza în mod obligatoriu taxele încasate în scopul pentru care au fost înființate;

administrarea resurselor în condiții de eficiență;

conceperea și aplicarea unor politici tarifare pentru acele servicii publice la care se pretează;

să se asigure funcționarea continuă a serviciilor, eventualele întreruperi putând fi cauzate doar de situații de forță majoră;

să fie un serviciu public real, să se manifeste efectiv și concret, să fie cuantificabil pentru a se putea efectua o măsurare rapidă și corectă, să fie mobil, posibil de adaptat la solicitarea consumatorului final, să se asigure un cost cât mai redus, fără însă a afecta eficiența lui economică.

Pentru aceste servicii publice, consiliul local are posibilitatea să acorde împrumuturi fără dobândă pe termen de maxim 1 an.

2.3 Aprobarea proiectului bugetului local

Prin aprobare se înțelege manifestarea de voință a unui organ superior, stabilit de lege, prin care acesta se declară de acord cu un act deja emis de un organ inferior, care fără această manifestare de voință, posterioară lui, nu ar produce, conform legii efecte juridice.

Aprobările pot fi :

– propriu-zise, când ele privesc actele emise de organele inferioare în executarea unor atribuții, date de lege în competența lor;

– substitutive, când sunt date unor acte prin care un organ administrativ inferior acționează într-un domeniu de raporturi sociale de competența organului ierarhic superior și, prin urmare, efectele juridice sunt atașate manifestării de voință a organului superior iar nu actului organului inferior. În acest caz, efectele actului de aprobare, înlocuiesc efectele actului aprobat.

– improprii, când este vorba de aprobarea unei cereri sau propuneri, cu care a fost sesizat un organ de stat, noțiunea de aprobare fiind utilizată, deci, într-un sens impropriu.

Proiectele bugetelor locale sunt realizate de către autoritățile publice locale împreună cu organele de specialitate ale Direcțiilor generale ale finanțelor publice și controlului financiar de stat.

După aprobarea Legii bugetare anuale sunt avizate și aprobate conform Legii finanțelor publice și Legii administrației publice locale, de către Consiliul județean, bugetele locale atât pe an cât și defalcate pe trimestre.

Lunar, Ministerul Finanțelor primește executarea operativă a bugetelor locale pe ansamblu, le analizează și propune măsuri de remediere a unor disfuncționalități, iar trimestrial sunt întocmite dări de seamă privind execuția, transmise Ministerului Finanțelor.

La sfârșitul anului se întocmește darea de seamă anuală a executării bugetului județean, stabilindu-se excedentele, precum și repartizarea lor pe două destinații: vărsămintele la fondul de tezaur și la fondul de rulment.

Consiliile locale aprobă conturile de închidere a exercițiului bugetar local anual pe fiecare unitate administrativ teritorială.

Bugetele locale și bugetele instituțiilor și serviciilor publice de interes local se aprobă astfel:

bugetele locale, de către Consiliile locale, Consiliile județene și Consiliul General al Municipiului București, după caz;

bugetele instituțiilor și serviciilor publice, finanțate integral sau parțial din bugetele locale, de către consiliile menționate mai sus, în funcție de subordonarea acestora;

bugetele instituțiilor și serviciilor publice, finanțate integral din venituri extrabugetare, de către organul de conducere a acestora, cu avizul ordonatorului principal de credite.

Proiectele bugetelor locale, concentrate pe județe și municipiul București, se prezintă Ministerul Finanțelor în scopul corelării acestora cu proiectele de bugete ale ministerelor și altor organe centrale de stat.

Pentru aprobarea bugetelor locale, conform dispozițiilor Legii administrației publice locale privind procedura bugetară locală, sunt necesare următoarele acte procedurale:

publicarea proiectelor de buget anuale, astfel încât locuitorii să aibă posibilitatea de a cunoaște prevederile de venituri și cheltuieli publice locale, de a le contesta (dacă este cazul) în termen de 15 zile de la data publicării lor;

supunerea proiectelor de bugete spre deliberare consiliilor competente, în prima ședință a acestor consilii după expirarea termenului de 15 zile de la data publicării, însoțite de raportul primarului sau al președintelui Consiliului județean, precum și de contestațiile depuse împotriva datelor cuprinse în respectivele proiecte de bugete;

deliberarea prevederilor de venituri și cheltuieli bugetare de către membrii consiliilor locale și, respectiv județene cu obligația de pronunțare asupra contestațiilor depuse urmată de valoarea pe articole și adoptarea bugetului local.

Dacă bugetele alocate nu se aprobă cu cel puțin trei zile înainte de expirarea exercițiului bugetar se aplică în continuarea bugetului local al anului precedent până la aprobarea noilor bugete dar nu mai mult de 30 de zile de la intrarea în vigoare a Legii bugetului de stat.

Veniturile și cheltuielile prevăzute în bugetele locale se repartizează pe trimestre în funcție de termenele legale de încasare a veniturilor proprii și de perioadele pentru efectuarea cheltuielilor și se aprobă astfel:

Ministerul Finanțelor pentru sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, pentru transferurile de la buget pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite ai bugetelor locale transmise Direcțiilor generale ale finanțelor publice și controlului financiar de stat în termen de 20 de zile de la intrarea în vigoare a Legii bugetului de stat.

Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale pentru bugetele proprii și bugetele instituțiilor subordonate sau serviciilor publice în termen de 15 zile cu aprobarea Ministerului Finanțelor.

2.4 Execuția bugetelor locale

În esență, execuția bugetară, poate fi explicată ca fiind perioada în care sunt realizați indicatorii financiari, adică sunt realizate veniturile și efectuate plățile pentru acțiuni. Execuția bugetelor locale constă în încasarea veniturilor și efectuarea cheltuielilor din bugetele locale în limita aprobată și potrivit destinației stabilite.

Execuția bugetară poate fi abordată din mai multe puncte de vedere:

pe total sistem bugetar;

pe componente ale sistemului bugetar;

de pe poziția celor implicați în acțiune, fie instituțiile specializate cu răspunderi directe, fie persoanele fizice și juridice cu implicare parțială în execuția bugetară.

pe bugete publice ca și balanțe financiare:

– Venituri;

– Cheltuieli.

De asemenea, mai este de menționat că alături de cele patru puncte de vedere menționate anterior, putem vorbi de o execuție de casă a bugetelor într-o formă strict tehnică și ne referim aici la incasarea, pastrarea si elaborarea resurselor din bugetele locale.

Din punct de vedere metodologic, răspunderea derulării execuției bugetare revine Ministerului Finanțelor; acesta elaborează norme privind execuția bugetară de ansamblu, norme care pot fi completate ulterior, prin intervenția principalilor responsabili cu gestiunea bugetară ori și a miniștrilor și instituțiilor centrale pe domenii ori sectoare de activitate.

Responsabilitățile în gestiunea bugetară locală revin la nivelul autoritatilor administrativ teritoriale prin departamentele de specialitate.

Conducătorii instituțiilor publice cu personalitate juridică din subordinea organului de decizie al fiecărei unități administrativ-teritoriale sunt, după caz, ordonatori secundari sau terțiari de credite bugetare .

Încasarea veniturilor și deschiderea de credite, de repartizare a lor pe destinațiile stabilite, de execuție propriu-zisă a cheltuielilor (angajare, lichidare, ordonanțare, plată) sunt legate pe reglementările comune ale finanțelor publice.

Pentru acoperirea eventualelor decalaje temporare apărute în cursul anului între cheltuielile și veniturile bugetelor proprii ale comunelor, orașelor, municipiilor și sectoarelor Municipiului București, precum și la nivel de județ sau municipiul București, se pot acorda împrumuturi temporare din fondurile de tezaur constituite potrivit legii. Aprobarea este de competența consiliilor locale, județene și al Municipiului București. Împrumuturile se prevăd a fi rambursate până la 31 decembrie a fiecărui an bugetar, în mod excepțional, rambursarea poate fi prelungită în bugetele anilor următori cu termen până la 18 luni, cu o dobânda care se încasează la fondul de tezaur județean, respectiv al Municipiului București.

Execuția de casă a bugetelor locale se efectuează de către trezoreriile publice locale pentru încasarea veniturilor, pentru bugetul fiecărei unități administrativ-teritoriale, precum și pentru transferurile de fonduri, subvențiile prevăzute de Legea bugetară anuală.

Situațiile privind rezultatele execuției bugetelor locale cuprind:

Dări de seamă contabile trimestriale întocmite de președinții consiliilor județene și primarii celorlalte unități administrativ-teritoriale, transmise Ministerului Finanțelor;

Ministerul Finanțelor elaborează „ Sinteza anuală a veniturilor și cheltuielilor publice locale”, pe care o prezintă Guvernului, împreună cu concluziile și propunerile în ce privește rolul acestora în îndeplinirea sarcinilor organelor administrative publice locale;

Conturile anuale ale execuției bugetelor locale.

2.5 Execuția veniturilor bugetelor locale

Pentru a corela cheltuielile necesare cu veniturile din care se asigură resursele financiare aferente, administrațiile locale se întocmesc bugete proprii de venituri și cheltuieli. În sensul tehnic al cuvântului, bugetul colectivităților locale este actul prin care sunt prevăzute și autorizate încasările și cheltuielile anuale. În executarea acestora, înscrise în buget, organele executive ale administrației locale, (primarul trebuie să respecte limitele definite de organul deliberativ ( consiliul).

Veniturile care se prevăd și încasează prin bugetele proprii ale comunelor, orașelor, municipiilor și al municipiului București sunt structurate în venituri curente, venituri din capital și venituri cu destinație specială.

Execuția bugetară este urmarită separat pe venituri și separat pe cheltuieli, de aici, metode, tehnici de lucru diferite cu implicări individualizate având elemente comune dar și specifice în acțiune.

Execuția părții de venituri a bugetelor publice la rândul ei poate fi gândită, fie pe componente bugetare, fie pe categorii de persoane implicate. Cum însă, indicatorii de venituri sunt concepuți prin exprimări juridico-fiscale comune și execuția lor angajează proceduri comune ca suport metodologic.

Execuția părții de venituri a bugetelor locale presupune urmărirea încasării veniturilor grupate pe capitole și subcapitole față de prevederile din buget.

Încasarea veniturilor bugetare se realizează în două situații complementare ca procedură și anume:

la inițiativa contribuabililor când vărsarea și plata se face de către cei cu obligații bănești;

la inițiativa sau mai bine zis intervenția organelor fiscale prin agenții fiscale care în anumite situații au inițiativă la încasarea unor venituri bugetare.

Plata directă a veniturilor bugetare mai este însoțită și de alte metode și tehnici, cum ar fi de exemplu: stopajul la sursă și mă refer aici la impozitul pe salarii.

Colectarea veniturilor proprii în bugetul local depinde de evoluția bazei impozabile, de termenele legale de încasare a veniturilor, de măsurile adoptate de organele locale în vederea urmăririi veniturilor, a eliminării evaziunii fiscale.

Potrivit actelor normative institutoare de venituri bugetare contribuabilii își manifestă inițiativa de plată in funcție de termenele prevăzute.Neimplicarea contribuabililor din proprie inițiativă atrage majorări la plată, calculată funcție de suma datorată și de perioada de întârziere a plății.

Încasarea propriu-zisă a veniturilor bugetare este reflectată de momentul în care documentele de plată sunt prezentate de contribuabili direct sau prin bancă la compartimentele specializate ale Trezoreriei Finanțelor Publice.

În cazul neplătirii la termen a impozitelor și taxelor locale se datorează majorări de întârziere. În situațiile în care impozitele și taxele locale datorate nu au fost stabilite ca urmare a nedepunerii declarației, ori datele declarate nu corespund realității, stabilirea sau modificarea impozitului sau a taxei se poate face pe cinci ani anteriori celui în care s-a efectuat constatarea.Termenul de prescripție pentru dreptul de a cere executarea silită este de cinci ani.

Impozitul sau taxa, respectiv diferența de impozit sau de taxa stabilite potrivit normelor precedente se plătesc în termen de 30 zile de la data comunicării.

Impozitele și taxele locale pot fi majorate sau diminuate anual cu până la 50% de către consiliile locale și județene. Hotărârea de modificare a nivelului impozitelor trebuie adoptată până la data de 31 octombrie a fiecărui an și se aplică din anul următor.

În general, impozitele și taxele locale (impozitul pe clădiri, impozitul pe terenuri, taxa asupra mijloacelor de transport) se plătesc trimestrial în patru rate egale până la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.

De asemenea este de menționat că la plata fiecărui impozit sau taxă locală există anumite excepții și scutiri pentru anumite categorii de contribuabili.

Impozitele și taxele locale stabilite în sume fixe, valorile impozabile pe metru pătrat de clădiri precum și amenzile se indexează anual prin hotărâre a consiliilor locale și județene până la data de 30 noiembrie a fiecărui an fiscal, pe baza indicelui de inflație aferent unei perioade de 12 luni ce se sfârșește la 1 noiembrie a aceluiași an și numai când creșterea acesteia depășește 5%.

Referitor la veniturile nefiscale ce se pot încasa în bugetele locale sunt de menționat: vărsămintele din profitul net al regiilor autonome (minimum 50% din profitul contabil reprezintă vărsăminte la bugetul de stat sau bugetul local), vărsăminte de la instituțiile publice locale, taxe pentru examinarea conducătorilor de autovehicule, eliberarea permiselor de conducere, venituri din încasarea contravalorii lucrărilor de combatere a dăunătorilor și bolilor în sectorul vegetal de la centrele locale pentru protecția plantelor, veniturile punctelor de însămânțări artificiale, veniturile circumscripțiilor sanitar-veterinare, vărsăminte din disponibilitățile instituțiilor publice și ale activităților autofinanțate.

În ceea ce privește veniturile din capital, potrivit prevederilor legii finanțelor publice locale sumele încasate din vânzarea ca atare sau din valorificarea materialelor rezultate în urma dezmembrării sau dezafectării în condiții prevăzute de lege a unor mijloace fixe sau din vânzarea unor bunuri materiale ce aparțin instituțiilor și serviciilor publice locale după deducerea cheltuielilor efectuate pentru aceste operațiuni constituie venituri ale bugetelor locale. În cadrul veniturilor de aceasta natură se mai încadrează venituri din vânzarea locuințelor constituite din fondul statului, venituri din privatizare.

Sumele încasate din veniturile proprii peste cele aprobate prin bugetele locale se pot utiliza în vederea suplimentarii cheltuielilor prevăzute în bugetele locale cu aprobarea consiliilor locale, județene și a Consiliului general al municipiului București pe baza următoarelor condiții:

– depășirea încasărilor sa fie realizată pe total venituri proprii aprobate prin bugetul local și să se mențină până la sfârșitul anului;

– bugetele locale să nu aibă împrumuturi restante, dobânzi și comisioane neachitate aferente împrumuturilor contractate de autoritățile administrației publice locale;

Resursele financiare ale unităților administrativ-teritoriale formate din impozite, taxe, alte venituri din cote și sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și ale bugetelor locale și din transferuri cu destinație specială.

De asemenea autoritățile administrației publice locale sunt autorizate să contracteze împrumuturi interne sau externe pe termen mediu și lung în vederea realizării de investiții publice și pentru refinanțarea datoriei publice locale.În vederea contractării împrumuturilor, Consiliile locale decid cu cel puțin 2/3 din membrii lor.

Împrumuturile se rambursează din veniturile bugetului local. În măsura în care s-au contractat împrumuturi, totalul datoriilor reprezentând ratele scadente, dobânzile și comisioanele aferente pot fi maxim 20% din totalul veniturilor curente ale bugetului local inclusiv cotele defalcate din impozitul pe venit.

Capitolul 3

Cadrul legislativ de organizare și funcționare a Administrației Publice Locale

3.1 Legea 273 din 2006 actualizată 10 martie 2012. Pentru înțelegerea și aprofundarea acestui studiu de caz vom enumera câteva definiții conform legii privind finanțele publice locale:

– an bugetar – anul financiar pentru care se aprobă bugetul; anul bugetar este anul calendaristic care începe la data de 1 ianuarie și se încheie la data de 31 decembrie;

-angajament bugetar – actul prin care o autoritate publică competentă, potrivit legii, afectează fonduri publice unei anumite destinații, în limita creditelor bugetare aprobate;

– buget local – documentul prin care sunt prevăzute și aprobate în fiecare an veniturile și cheltuielile unităților administrativ-teritoriale;

– cheltuieli bugetare – sumele aprobate în bugetele instituțiilor publice locale, în limitele și potrivit destinațiilor stabilite prin bugetele respective;

– articol bugetar – subdiviziune a clasificației cheltuielilor bugetare, determinată în funcție de caracterul economic al operațiunilor în care acestea se concretizează și care desemnează natura unei cheltuieli, indiferent de acțiunea la care se referă;

– contribuție – prelevarea obligatorie a unei părți din veniturile persoanelor fizice și juridice, cu sau fără posibilitatea obținerii unei contraprestații;

– autorități ale administrației publice locale – consiliile locale ale comunelor, orașelor, municipiilor, sectoarelor municipiului București, consiliile județene și Consiliul General al Municipiului București, ca autorități deliberative, primarii, primarii de sectoare și primarul general al municipiului București, ca autorități executive;

– credite destinate unor acțiuni multianuale – sumele alocate unor programe, proiecte, subproiecte, obiective și altele asemenea, care se desfășoară pe o perioadă mai mare de un an și determină credite de angajament și credite bugetare;

– exercițiu bugetar – perioada egală cu anul bugetar pentru care se elaborează, se aprobă, se execută și se raportează bugetul;

– impozit – prelevarea obligatorie, fără contraprestație imediată, directă și nerambursabila, pentru satisfacerea necesităților de interes general;

– instituții publice locale – denumirea generică, incluzând comunele, orașele, municipiile, sectoarele municipiului București, județele, municipiul București, instituțiile și serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanțare a activității acestora;

– deficit bugetar – partea cheltuielilor bugetare ce depășește veniturile bugetare într-un an bugetar;

3.1 Legea 293 din 21 decembrie 2011 privind bugetul de stat

Prezenta lege prevede și autorizeaza pentru anul bugetar 2012 veniturile pe capitole și subcapitole și cheltuielile pe destinații si pe ordonatori principali de credite pentru bugetul de stat, bugetele Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate, creditelor externe, fondurilor externe nerambursabile și activitatilor finanțate integral din venituri proprii.

Se interzic reținerea și utilizarea de catre ordonatorii de credite finanțați integral din bugetul de stat a oricăror venituri proprii care nu sunt prevăzute în anexe la bugetele ordonatorilor principali de credite.

Sumele defalcate din taxa pe valoarea adaugata, sunt destinate:

a) finanțarii sistemului de protecție a copilului si centrelor de asistentă socială a persoanelor cu handicap;

b) finanțarii drepturilor privind acordarea de produse lactate și de panificație pentru elevii din clasele I-VIII din învătamantul de stat și privat, precum și pentru copiii preșcolari din gradinițele de stat și private cu program normal de 4 ore;

c) finanțarii drepturilor privind acordarea de miere de albine ca supliment nutritiv pentru preșcolari și elevii din clasele I-IV din învațamantul de stat și confesional;

d) finanțarii cheltuielilor privind implementarea programului de încurajare a consumului de fructe proaspete în scoli, pentru elevii din clasele I-VIII care frecventează învațamantul de stat și privat autorizat/acreditat;

e) finantățarii învațamantului special și centrelor județene de resurse și asistență educațională;

f) finanțarii instituțiilor de cultură descentralizate începând cu anul 2002;

g) plații contribuțiilor pentru personalul neclerical angajat în unitațile de cult din țară;

Capitolul 4

4.1 Studiu de caz privind structura și evoluția veniturilor Comunei Buturugeni din județul Giurgiu în perioada 2009-2011

Acest studiu de caz da posibilitatea de a întelege mult mai bine ceea ce dorim să se accentueze în această lucrare și anume structura și evolutia veniturilor Comunei Buturugeni.

Cu ajutorul acestui studiu de caz am avut posibilitatea să înteleg ce se întamplă pe domeniul public, ceea ce m-a facut să mă simt și mai mult interesată de această lucrare a fost faptul că locul pe care îl abordez în acest moment face parte din copilaria mea, din actualul prezent și din viitorul ce urmează.

Am tratat cu multă placere și mult interes asupra acestei lucrari deoarece tema te pune într-o perspectivă care îti starnește interesul prin actualitatea, extinderea și importanța ei, necesitând o muncă laborioasă de documentare și culegere a informatiilor.

4.1.1 Prezentarea comunei Buturugeni

Teritoriul județului Giurgiu reprezintă unitatea teritorial –administrativ cu cea mai saracă bibliografie și singura care nu dispune de o monografie. Lipsa de o mișcare știintifică locală puternică și coerentă, istoriografia romanească cât și cea straină s-au preocupat sporadic de istoria localitaților giurgiuvene.

Zona în care se înscrie comuna Buturugeni poartă marturii materiale ale prezenței omului din timpuri străvechi.

Investigațiile arheologice au facut posibilă constatarea că pe acest teritoriu viața oamenilor și-a continuat neîntrerupt existența. În acest context pot fi incluse descoperirile atribuite epocii pietrei șlefuite, bronzului, populației geto-dace, perioadei migrațiilor, feudalismului timpuriu și prezenței bizantine.

Cea mai importantă mărturie aflată în imediata apropiere (orașul Mihailești) o constituie așezarea fortificată geto-dacică, necropola tumulară, de importanță excepțională, identificată ipotetic de savantul Radu Vulpe cu antica “Agedava”.

Datorită vicisitudinilor istorice, a faptului că zona a fost în calea principalelor navaliri pustiitoare, numarul vestigiilor de mare valoare istorică este mai redusă.

Vestigiile din epoca medievală poartă în principal mărturiile epocii lui Mircea, ale lui Vlad Tepes și Mihai Viteazul la care se adaugă unele monumente istorice de arhitectură. Din epoca modernă sunt de menționat marturiile privind războiul de independență (1877), iar în ceea ce privește monumentele istorice, acestea sunt foarte puține, în general minore, rău întreținute, iar unele de-a dreptul distruse.

Teritoriul administrativ al comunei Buturugeni se află în zona de câmpie, respectiv în câmpia Găvana Burdea, unitate a Câmpiei Române.

Limita estica a comunei o constituie râul Argeș cu zona sa de luncă fertilă, iar jumatatea vestică a teritoriului administrativ este strabatută pe direcția nord-sud de pârâul Neajlov.

Rețeaua hidrografica este astfel bogată reprezentată prin râul Argeș pe o lungime de circa 7 km si pârâul Neajlov pe circa 8 km. Pe teritoriul comunei se află și balta Ilfovăț formată pe cursul pârâului Neajlov.

Clima este de tip continental. Regimul climatic general se caracterizează prin veri foarte calde cu cantitati medii de precipitații care cad în mare parte sub formă de averse și prin ierni relative reci, marcate la intervale neregulate atât de viscole puternice cât și de încalziri frecvente. Prezenta celor două râuri și vegetația specifică asigură comunei un microclimat mai placut în timpul verii.

Vânturile cele mai fracvente sunt cele din nord-est (20%) si est (20%) urmate de cele din sud-vest și vest.

Solurile dominante sunt cele roșcate podzolice și aluvionare de-a lungul văilor râurilor Arges si Neajlov.

Comuna Buturugeni este situată în jumatatea nord-estică a județului Giurgiu, în zona de graniță cu județul Ilfov.

Teritoriul administrativ al comunei se învecineaza la est cu comunele Domnești și Clinceni (judetul Ilfov), la sud cu orașul Mihailești, la sud-vest cu comuna Bulbucata, la vest cu comuna Clejani si la nord cu comuna Grădinari.

Prin situarea sa la circa 25 km de capitală se află de fapt în zona de influență imediată a acesteia.

Conform actualei legi de organizare administrativ-teritorială, comuna este constituită din patru sate și anume:

-Buturugeni-sat reședință de comuna

-Pădureni

-Podu Ilfovățului

-Poșta.

Accesul în comună se realizează din DN 6 Bucuresti-Alexandria prin DJ412A Mihailesti –Poșta-Buturugeni- drum modernizat sau prin caile ferate Bucuresti –Videle-Craiova, din statia Gradinari aflata la circa 2 km de Buturugeni.

Relația dintre satul reședință de comună și satele component se realizează astfel:

-cu satul Poșta prin DJ412A, distanță de circa 2 km;

-cu satul Pădureni prin DC 134 distanță de circa 3 km;

-cu satul Podul Ilfovațului tot prin DC 134, prin Pădureni, distanța fiind de 8 km.

4.1.2 Potențialul economic al comunei Buturugeni

Terenul agricol este valoros, suprafata agricolă se înscrie aproape în întregime în clasa a doua de pretabilitate la arabil, în cadrul unei clasificari de 6 clase de calitate determinate în funcție de factorii limitativi cu intensitatea cea mai mare.

În subsolul comunei se găsesc zăcaminte de țiței și gaze naturale (perimetrul Bolintin Vale-Mihăilești-Grădinari).

Principala funcțiune economică a comunei o constituie agricultura.

La 01.01.2010 populația stabilită a comunei Buturugeni era de 3952 de locuitori.

Pe raza comunei functionează urmatoarele institutii:

-Primăria comunei Buturugeni

-Școala Generală Buturugeni

-Postul de Poliție Buturugeni

-Dispensarul uman Buturugeni

-Dispensarul veterinar Buturugeni

-Școala Pădureni

-Dispensarul uman Pădureni

-Școala Poșta

-Școala Prisiceni

-Căminul Cultural Buturugeni

-Căminul Cultural Pădureni

Funcționează pe raza comunei un numar de 23 de agenti economici având ca activitate comerț, 4 agenti economici având ca activitate extracția de agregate minerale, balastieră și un agent economic având ca activitate cultivare cereale și morărit.

Pentru realizarea acestui studiu de caz vom prelua și prelucra datele din bugetul local al Primăriei Comunei Buturugeni pentru anii 2009 – 2011. Structura veniturilor bugetului local Buturugeni pentru perioada 2009-2011 este prezentată în tabelul nr.1.

Tabel nr. 1: Structura veniturilor bugetului local Buturugeni în perioada 2009-2011 mii lei.

Sursa: date furnizate din bugetul local al comunei Buturugeni pe anii 2009-2011

Analiza veniturilor comunei Buturugeni se poate realiza pe baza nivelului total al acestora, cât și sub aspect structural, pe diferite categorii. Structura veniturilor este exprimată prin proporțiile pe care le au categoriile de venituri în totalul veniturilor publice.

4.1.3 Analiza veniturilor totale ale bugetului local Buturugeni în anii 2009-2011

Tabel nr.2: Evoluția veniturilor totale ale bugetului local Buturugeni in anii 2009-2011

-mii lei-

Sursa: date furnizate din bugetul local al comunei Buturugeni pe anii 2009-2011

Figura 1 Evoluția veniturilor totale ale bugetului local Buturugeni în anii 2009-2011

Valorile nominale ale veniturilor totale ale bugetului local înregistrează o evoluție favorabilă în anul 2010, de la 77898 mii lei în anul 2009 la 86770.7 mii lei în anul 2010. În anul 2011 se înregistrează un nivel mai scăzut al veniturilor totale, de la 86770.7 mii lei în anul 2010 la 84565.95 mii lei în anul 2011.

Analizând valorile nominale reale ale veniturilor din această perioadă se poate formula următoarea concluzie : creșterea (anul 2010) și scăderea (anul 2011) veniturilor este datorată în mare parte de evoluția cotelor defalcate din TVA destinate finanțării cheltuielilor descentralizate la nivelul comunelor, orașelor, municipiilor; acestea au crescut în anul 2011 cu aproximativ 9000 mii lei și au scăzut cu aproximativ 8000 mii lei în anul 2011.

4.1.4 Analiza principalelor categorii de venituri ale bugetului local în anii 2009-2011

Vom prezenta în tabelul nr. 3 analiza structurii și evoluției următoarelor categorii de venituri: venituri curente, venituri din capital, operațiuni financiare și subvenții.

Tabel nr.3: Structura principalelor categorii de venituri

Sursa: calculat pe baza datelor furnizate de bugetul local în anii 2009-2011

Figura 2 : Structura și evoluția principalelor categorii de venituri în perioada 2009-2011

Analizând ponderea principalelor categorii de venituri în veniturile totale ale bugetului local al comunei Buturugeni se poate observa că veniturile curente dețin ponderea cea mai mare. Acestea se caracterizează prin ritmicitatea cu care sunt încasate de către autoritatea locală și sunt reprezentate de venituri fiscale, venituri nefiscale și contribuții.

Veniturile curente se încasează la buget cu regularitate și sunt considerate normale pentru constituirea bugetelor locale, fiind încasate pe baza unor prevederi legale care au o mare valabilitate în timp și să se repete de la un an bugetar la altul. Veniturile din capital dețin o pondere scăzută în structura veniturilor bugetare și provin din valorificarea prin vânzare a unei părți din avuția locală aflată în patrimoniul public sau privat.

În perioada 2009-2011 subvențiile de la bugetul de stat prezintă o evoluție favorabilă, ceea ce denotă implicarea statului în dezvoltarea administrației publice locale.

Structura și evoluția veniturilor curente în perioada 2009-2011

Pentru analiza veniturilor curente se vor analiza veniturile fiscale și veniturile nefiscale. Structura și evoluția acestora se regăsesc în figura 3.

Figura 3: Structura și evoluția veniturilor curente în anii 2009-2011

Se poate observa o pondere semnificativă a veniturilor fiscale comparativ cu veniturile nefiscale. Veniturile fiscale se concretizează în impozite, taxe și contribuții percepute la buget de autoritatea locală, acestea având caracter obligatoriu și nerestituibil. Veniturile nefiscale sunt acele venituri care aparțin statului în calitatea sa de proprietar, precum și diverse alte venituri.

Structura și evoluția veniturilor fiscale în perioada 2009-2011

Analiza veniturilor fiscale se va prezenta în figura 4.

Figura 4: Structura și evoluția veniturilor fiscale

Analizând veniturile fiscale pe categorii se poate observa că ponderea semnificativă pentru cei 3 ani este determinată de impozitele și taxele pe bunuri și servicii. Aceasta se datorează în cea mai mare parte sumelor și cotelor defalcate din TVA care reprezintă 95.14% în anul 2009, 95.45% în anul 2010 și 93.21% în anul 2011 din totalul impozitelor și taxelor pe bunuri și servicii. Impozitul pe venit, profit și câștiguri din capital este reprezentat de impozitul pe venit în proporție de 97.60% în anul 2009, 96.99% în anul 2010 și 96.35% în anul 2011 din totalul impozitului pe venit, profit și câștiguri din capital.

Cotele din impozitul pe venit reprezintă o sursă foarte importantă a bugetului local și asigură în mare măsură autonomia financiară. Impozitele și taxele pe proprietate sunt reprezentate în cea mai mare parte impozitelor și taxelor pe clădiri, care reprezintă 73.81% în anul 2009, 75.65% în anul 2010 și 74.89% în anul 2011 din totalul impozitelor și taxelor pe proprietate.

Structura și evoluția veniturilor nefiscale în perioada 2009-2011

Figura 5: Structura și evoluția veniturilor nefiscale în anii 2009-2011

Analizând comparativ veniturile nefiscale în perioada 2009-2011 se poate constata că veniturile din proprietate sunt într-o continuă ascensiune iar veniturile din vânzări de bunuri și servicii înregistrează o evoluție negativă.

Veniturile cu ponderea cea mai mare în categoria de venituri din proprietate o înregistrează veniturile din concesiuni și închirieri, care reprezintă 93.75% în anul 2009 86.96% în anul 2010 și 91.34% în anul 2011. În categoria de vânzări de bunuri și servicii cea mai mare pondere o înregistrează veniturile din amenzi, penalități și confiscări care reprezintă 62.80% în anul 2009, 55.58% în anul 2010 și 55.14% în anul 2011.

D) Structura și evoluția veniturilor din capital în perioada 2009-2011

Veniturile din capital se regăsesc în bugetul local al comunei Buturugeni sub 2 forme:

Venituri din valorificarea locuințelor construite din fondurile statului

Venituri din vânzarea unor bunuri aparținând domeniului privat al statului

Structura veniturilor din capital se regăsește în figura 5.

Figura 5: structura și evoluția veniturilor din capital în perioada 2009-2011

Veniturile din vânzarea unor bunuri aparținând domeniului privat al statului reprezintă ponderea semnificativă în veniturile din capital în timp ce veniturile din valorificarea locuințelor construite din fondurile statului reprezintă o pondere foarte mică, dar care prezintă o evoluție favorabilă în anul 2010.

E) Structura și evoluția subvențiilor în perioada 2009-2011

Subvențiile reprezintă sume alocate de la nivel central comunităților locale cu un scop foarte bine definit.

Figura 6: Structura și evoluția subvențiilor în perioada 2009-2011

Subvențiile curente de la bugetul statului au ponderi variabile. În anul 2009 ponderea semnificativă pentru subvențiile curente o reprezintă sprijinul financiar pentru construirea familiei (58.18%). În anii 2010-2011 ponderile cele mai mare le au subvențiile pentru compensarea creșterilor neprevizionate ale prețurilor la combustibili (70.23% respectiv 64.29%). Subvenții de capital se înregistrează doar în anul 2011, acestea reprezentând o pondere de 13.05% din totalul subvențiilor.

Structura și evoluția veniturilor proprii în perioada 2009-2011

Veniturile proprii sunt veniturile pe care autoritățile le realizează pe plan local. Nivelul și sursele acestor venituri sunt controlate, decise de către autoritățile locale, în limitele legale prevăzute. Autoritățile locale au în general libertate în privința modului în care sunt cheltuite.

Figura 7: Evoluția veniturilor proprii în anii 2009-2011

Se poate afirma că gradul de autonomie locală a unei comunități depinde în mare măsură de ponderea veniturilor realizate pe plan local în raport cu alte resurse de venituri ale bugetelor locale.

Gradul de autonomie locală al comunei Buturugeni a scăzut în anul 2010, datorită evoluției negative a veniturilor proprii în venitul total, acestea având ponderea de 36.91% comparativ cu anii 2009 și 2011 când s-au înregistrat valori aproximativ egale, 54.54% (2009) respectiv 53.35% (2011). Ideal ar fi ca veniturile proprii să poată acoperi cheltuielile efectuate pentru satisfacerea nevoilor locale.

Concluzii și propuneri

În construcția bugetului local al comunei Buturugeni există două nivele: unul dintre ele se referă la veniturile și cheltuielile realizate pe plan local, iar celălalt la ceea ce se primește de la nivel central. Întregul buget local (și veniturile proprii și veniturile primite de la nivel central) parcurge traseul proiectării și adoptării trecând prin autoritatea centrală, și anume Ministerul de Finanțe.

Cotele și sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, formează venituri ale bugetului local. În stabilirea, aprobarea și distribuirea acestora sunt implicate atât autoritățile administrației publice locale cât și cele ale administrației centrale, competențele lor în materie fiind stabilite prin lege.

Veniturile totale din bugetul comunei Buturugeni înregistrează o evoluție pozitivă, cu o ușoară scădere în anul 2011, care poate fi explicată date fiind condițiile de austeritate în care funcționează autoritățile locale în acest moment în România .

Așa cum reiese din prezentarea efectuată dar și din datele concrete, comuna Buturugeni se descurcă relativ bine pe cont propriu, veniturile proprii deținând o pondere semnificativă în venitul total, excepție făcând anul 2010 în care veniturile proprii reprezintă doar 36.91% din venitul total al bugetului local Buturugeni. În același timp echilibrarea bugetelor locale este o necesitate.

Modul în care echilibrarea se realizează însă, stârnește discuții aprinse în fiecare an, până în prezent negăsindu-se o formulă optimă în acest sens. De altfel, și criteriile suferă schimbări. Cele mai multe suspiciuni sunt legate de repartizarea acestor sume către județe în condițiile în care nu există prevederi legale clare care să o reglementeze, existând influențe de natură politică, dar și economică.

O soluție cu care au fost de acord atât reprezentanți ai comunităților localităților dezvoltate cât și ai celor care realizează venituri insuficiențe a fost ca un procent mai mare din impozitul pe venit să rămână pe plan local, în acest caz numărul localităților care ar avea nevoie de sume pentru echilibrare micșorându-se în mod evident. Creșterea veniturilor pe plan local prin această modalitate ar reprezenta o soluție și în cazul descentralizării.

Insuficiența fondurilor este și o cauză dar și un motiv pentru elaborarea unor politici publice locale corespunzătoare. În spiritul acestei idei, autoritățile locale în cooperare cu cele naționale și inclusiv pe baza sprijinului acestora, ar trebui să aibă în vedere o proiecție bugetară multianuală.

Autoritățile locale ar trebui să fie preocupate în primul rând de găsirea unor soluții de suplimentare a veniturilor pe plan local și abia apoi de obținerea unor fonduri sporite de la nivel central.

România se află într-un evident dezechilibru în materie de venituri comparativ cu țările europene, unde se alocă veniturile în urma unei evaluări riguroase a stadiului de dezvoltare și a resurselor necesare. În România se alocă sume care nu se fundamentează pe o trecere în revistă a situațiilor concrete, economice. Nu se fac încă evaluări obiective și complete ale potențialului economic al fiecărei localități pe baza cărora să se poată face o repartizare echitabilă a sumelor pentru echilibrare. Chiar și Banca Mondială critică în ultimul său raport România, precizând că aceasta are un buget bazat pe venituri nerealiste care duce lipsă de credibilitate, cea mai mică absorbție a fondurilor europene dintre țările UE, o administrație fiscală teritorială care crește costurile de colectare și care ar trebui înlocuită cu un sistem informatic bine pus la punct și un call-center.

Cel puțin autoritățile județene ar trebui să aibă o bază de date cu privire la potențialul economic al localităților și orașelor din județ, aceasta putând fi actualizată anual.

Bibliografie

1. Razvan Papuc Lect.univ.dr. Finante Publice ,editura Cartea Studenteasca BUCURESTI 2006

2. Iulian Văcărel Finanțe publice, ediția a VI-a, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2007

3. Dan Moraru (coordonator), Finanțe publice și Evaziune fiscală, Ed. Economică, București, 2008.

4. Cornel Lazăr, Mirela Matei, Jean Andrei, Finanțe, Ed. Univ.Petrol-Gaze, Ploiești, 2007.

5. Tatiana Mosteanu -coordonator, Finante publice, Editura Universitara, Bucuresti, 2005, capitolele „Fundamentarea teoretica a impozitelor”, „Impozitele directe”, „Impozitele indirecte”.

6. Tatiana Mosteanu –coordonator,Buget si Trezorerie Publica,Ed.Universitara,Bucuresti 2008.

7. Tatiana Moșteanu – coordonator, Politici și tehnici bugetare, Editura Universitară, București, 2005.

8. Mihai Aristotel Ungureanu, Finanțe publice, Editura Conphys, 2003

*** Site-ul Ministerului de finanțe al României www.mfinante.ro

*** www.anaf.ro.

*** Legea 273 din 2006 actualizată 10 martie 2012 privind finanțele publice locale

*** Legea 293 din 21 decembrie 2011 privind bugetul de stat

Bibliografie

1. Razvan Papuc Lect.univ.dr. Finante Publice ,editura Cartea Studenteasca BUCURESTI 2006

2. Iulian Văcărel Finanțe publice, ediția a VI-a, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2007

3. Dan Moraru (coordonator), Finanțe publice și Evaziune fiscală, Ed. Economică, București, 2008.

4. Cornel Lazăr, Mirela Matei, Jean Andrei, Finanțe, Ed. Univ.Petrol-Gaze, Ploiești, 2007.

5. Tatiana Mosteanu -coordonator, Finante publice, Editura Universitara, Bucuresti, 2005, capitolele „Fundamentarea teoretica a impozitelor”, „Impozitele directe”, „Impozitele indirecte”.

6. Tatiana Mosteanu –coordonator,Buget si Trezorerie Publica,Ed.Universitara,Bucuresti 2008.

7. Tatiana Moșteanu – coordonator, Politici și tehnici bugetare, Editura Universitară, București, 2005.

8. Mihai Aristotel Ungureanu, Finanțe publice, Editura Conphys, 2003

*** Site-ul Ministerului de finanțe al României www.mfinante.ro

*** www.anaf.ro.

*** Legea 273 din 2006 actualizată 10 martie 2012 privind finanțele publice locale

*** Legea 293 din 21 decembrie 2011 privind bugetul de stat