Egalitatea Si Nondiscriminarea In Jurisprudenta C.e.j

Lucrare de licență

Egalitatea și nondiscriminarea în

Jurisprudența C.E.J

Cuprins

Introducere

Capitolul I: Egalitate

Sclavia în Europa

Revoluția Feminista

Robia în Romania

Capitolul II: Discriminarea între Est și Vest

2.1 Europa de Vest

2.2 Europa de Est

Capitolul III: Nondiscriminarea

3.1 Discriminarea pe bază de etnie

3.2 Discriminarea pe bază de handicap

3.3 Discriminarea pe bază de orientare sexuală sau indentitate de gen

3.4 Discriminarea pe bază de boli cronice HIV/SIDA

Capitolul IV: Jurisprudența

4.1 Jurisprudența C.E.J

4.2 Legislația Romaniei

Concluzii

Anexe

Introducere

Lucrarea popune o analiză juridică a egalității și nondiscriminării.Dezbatută din mai multe perspective,această temă se dovedește a avea o importanța majora. Printre cei mai semnificativi factori amintesc: juridici, psihologici, culturali,sociali etc.

Am ales acest subiect de cercetare datorită faptului că majoritatea proiectelor și tratatelor care are ca obiectiv apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale oamenilor indiferent de etnie,culoarare,orientare sexuala ,religie,convingeri,vârsta sau sex,cât de bine ințelese și cât de inteligent sunt puse în practică,ca societatea să aibă o toleranță mult mai marea fața de minorități.De asemeni și egaliatatea și nondiscriminarea în juristprudența Curții Europene de Justiție,impreună cu organele EU și aflarea importanței acestor instituții în domeniul toleranței.

Lucrarea este structurată în patru capitole,în cât să cuprindă aspectele necesare pentru a putea concluziona referitor la egalitatea,nondiscriminarea și juristprudența Curții Europene de Justiție Structura se regasește asfel:

I Capitolul 1 Egalitatea

II Capitolul 2 Discriminarea între Estul și Vestul Europei.

III Capitolul 3 Nondiscriminarea

IV Capitolul 4 Juristprudența Curții Europene de Justiție

Sursele folosite în cadrul realizarii,lucrării de specialitate vor fi atât lucrari ce au în domeniu discrimanrea și egalitatea cât și cele în care au juristprudența CEJ .Internetul și saite-rile specializate în abrodarea problemei și legislația la nivel european și național vor fi la baza lucrarii.

Asfel că începanad cu primul capitol se vor regasi analize și studii despre discriminare,egalitate cât și originea acestora.Primul capitol este structurat pe egalitatea și drepturile între oameni dealungul istoriei.Tot aici se gaseșeste și evoluția legilor si a minoritaților cât și modul în care societatea civilă și cea legislativă reacționeaza la actele de discriminare.

Capitolul doi este axat pe tematica discriminarii la nivel european intre Estul și Vestul europei datorită discrepanțelor foarte mari care se pot gasi între cele doua parți geografice ale Eurpei.Aici este dezolvatată in detaliu problema toleranței societații minoritaților cât și discriminarea la nivelul UE prin favorizarea unor țari din Vestul Europei și defavorizarea altor țari din Estul Europei.

În al treilea capitol se regăsesc tipurile de discriminări și grupurilor ținta care sunt în mare parte discriminate.Aici se arată prin sondaje realizate la nivel european de ONG-uri,cât de toleranta este societatea cu semeni ei.

Al patrulea capitol este dedicat juristprudenței Curții Europene de Justiție și al legislației acesteia în legatură cu istoricul legilor și tratatelor ce intervin în juristprunța Curții.Tot aici se regasește Legislația Romaniei în ceea ce privește apararea persoanelor ce sunt discriminate de populatie fie vorba de discriminare etnică,culoare,sex,varstă,religie sau orientare sexuală.

Voi realiza și un sondaj de opinie în care sa observ principalele probleme cu,care se confrunta societatea romaneasca în viața de zi cu zi în cea ce privește discriminarea și egalitatea.De asemeni voi incerca sa aflu și care sunt principalele persoane sau grupuri discriminate și care va fi pe viitoar reacția societații în legatură cu toleranța întrun anumit caz.

Capitolul I

Egalitatea

Equality 1.1

http://jhrmcgill.files.wordpress.com/2010/10/equality.jpg

Toți oamenii sunt egali, dar cum spunea George Orwell, prin al său celebru personaj: ”toți oamenii sunt egali, dar unii sunt mai egali decât alții”. Și are dreptate! Cât de egali suntem noi când venim pe lume? Ne aduce pe lume o mamă, dar suntem toți așteptați cu dragoste și dorință de a ne pune lumea la picioare? Mă îndoiesc, când mã uit în jurul meu și văd copii abandonați și sortiți eșecului încă din leagăn de indiferența și desigur ignoranța celor ce ar trebui să-i aștepte cu inima plinã de dragoste. Egali vor fi doar ei, cei abandonați, în fața unei societăți care nu va știi ce sã facã și care totdeauna va căuta să ignore existența lor.

Din acest moment egalitatea atât de fluturată în discursuri se va transforma într-un obiectiv ce va trebui atins de cei a căror datorie este se asigure că “toți copii au dreptul la educație”. Drept or avea, dar la care educație vor putea spera ei, cei care văd lumina zilei între pereții unor cociabe sau mai rău, cei pentru care deși au o familie decentă care-i iubește și care se zbate ca lor să nu le lipsească nimic, totuși neșansa vieții lor este aceea că în satul lor, în secolul XXI, încă nu arde nici un bec? Ce internet, ce lume deschisă, ei încă nu au în casă lumină să poată citi sau să-și facă lecțiile! Și totuși acești copii merg mai departe, unii chiar reușesc să se ridice și să uimească lumea, munca lor fiind un adevărat triumf al voinței omenești, dar întreb din nou: cât de egală a fost munca lor cu cea a miilor de copii născuți cu lumea la picioare?

Niciodată nu a fost egalitate deplină între noi și lupta continuă spre împlinirea acestui deziderat și chiar dacă de multe ori lupta pentru egalitate a părut mai degrabă ca plutirea unei corăbii rătăcită în deșertul de ape.Mereu mi-am spus că noi oamenii suntem egali doar în fața lui Dumnezeu și a timpului. Cum Dumnezeu este pentru mulți greu de înțeles, rămâne doar timpul care trece pentru toți la fel, săraci și bogați, învățați sau analfabeți, tineri sau bătrâni, nimeni nu a pus… la pușculiță măcar o secundă, nici cel mai bogat om de pe planetă nu a putut să-și scoată de la bancă niște timp în care să fi fost mai sănătos sau mai fericit, ca să-l folosesca la nevoie

Egalitatea între oameni, deși nu intotdeauna se poate realiza la modul perfect, este o necesitate umană. Razboaie, politici, literatură, organizații….. toate luptând pentru acest deziderat. De-a lungul timpului egalitatea a fost privită ca ceva negativ. Discriminarea si diferențele sociale s-au manifestat in aproape toata istoria lumii. Deși au fost zeci de răscoale, revoluții, războaie, abia dupa revoluția franceze, cand sloganul “liberte, fraternite, egalite” a trecut prin zidurile cetăților ca un cutremur aceste idealuri au prins contur. Nu Franța are meritul acesta. Dezvoltarea si cunoașterea în general, dezvoltarea științei, si scoaterea religiei de la guvernare a facut posibile aceste lucruri.

Această lege afirmă că fiecare ființă umană este egală și că nu putem iubi un om, în detrimentul altuia. Bărbații și femeile sunt egali, rasele neagră, albă, galbenă și roșie sunt egale. Hindușii, creștinii, musulmanii, evreii și budiștii sunt egali. Heterosexualii și homosexualii sunt egali, cei bolnavi și cei sănătoși, cei cu handicapuri și cei fără, sunt egali.

Pornim toți pe picior de egalitate, ca aspecte ale divinului. La nivelul sufletului, nimeni nu poate avea putere asupra ta, nici tu nu poți avea putere asupra altcuiva. Sufletul nu stie de titluri, de poziție socială sau de statut economic. Sufletul știe doar că întâlnește un alt suflet și cinstește călătoria făcută împreună.

Legea Egalității creează o punte între oameni – punte ce deschide canalul spre iubire si toleranță. Iubindu-se și acceptându-se unii pe alții, oamenii își pot redeștepta conștiința legată de compasiune . Nimeni nu este mai spiritualizat decât altul. Din punct de vedere spiritual, noi suntem cu toții egali. Cu toții merităm iubire și toți trebuie să învățăm să o dăruim și să o primim fără condiții.

O persoană care trăiește conform Legii Egalității simte, în mod constant, că e nevoie să-și extindă limitele și să pășească dincolo de propria zonă de confort. Simte că e necesar să renunțe la prejudecăți și să-și însușească o perspectivă mai largă și mai altruistă în ceea ce-i privește pe ceilalți. I se cere să „intre în piele dușmanului” său și să înțeleagă perspectiva aceluia cu care nu este de acord.

Cel care își propune să respecte drepturile omului – care sunt dovada, pe planeta Pământ, a principiului egalității – nu poate avea o minte îngustă și o inimă închisă. Calea a acelora care își iau un angajament față de egalitatea dintre oameni le prezintă ocazii mereu provocatoare de a renunța la ideile false și limitate de a adopta un adevăr mai profund și mai cuprinzător. O astfel de persoană își ia angajamentul de a-i tolera nu doar pe aceia care îi aprobă setul de valori și credințe, ca și pe cei care nu o fac.

a)„Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face”.

Aceasta este regula de aur pentru toate interacțiunile umane.Nu știu de ce, dar oamenilor le este foarte drag să pună semnul de egalitate între ei. Egalitate în drepturi, iată un deziderat ce a fost destul de mult dezbătut și în numele căruia s-a pus în mișcare toată floarea cea vestită a omenirii. Mai putin egalitatea cu privire la cât de egali suntem în fața obligațiilor pe care le avem în viață.

Departe de mine dorința de a minimaliza importanța unui concept pe care se sprijină cu toată forța relațiile de tot felul dintre oameni, dar nu pot să nu remarc, cu destulă tristețe că, oricât de mult am vrea sã credem că suntem egali în tot felul de privințe, realitatea crudă ne spune cu totul altceva: niciodată nu am fost mai puțin egali unii cu alți ca în aceste momente în care, cu toate descoperirile pe care oamenii le-au fãcut spre a-i apropia, totuși ei sunt mai depărtați ca niciodată.

Egalitatea intre oameni, desi nu intotdeauna se poate realiza la modul perfect, este o necesitate umana. Razboaie, politici, literatura, organizatii….. toate luptand pentru acest deziderat. De-a lungul timpului egalitatea a fost privita ca ceva negativ. Discriminarea si diferentele sociale s-au manifestat in aproape toata istoria lumii. Desi au fost zeci de rascoale, revolutii, razboaie, abia dupa revolutia franceze, cand sloganul “liberte, fraternite, egalite’ a trecut prin zidurile cetatilor ca un cutremur aceste idealuri au prins contur. Nu Franta are meritul acesta. Dezvoltarea si cunoasterea in general, dezvoltarea stiintei, si scoaterea religiei de la guvernare a facut posibile aceste lucruri

Idealul egalității între oameni este de cele mai multe ori exprimat, succint și expresiv,prin sloganul: „Toți oamenii sunt egali”. Dar această formulare, îndată ce încercăm să îi înțelegem conținutul exact, ne apare ca ambiguă. Căci nu ne spune în ce fel sunt oamenii egali(când cu toții știm că ei diferă în atât de multe feluri, în ce privește trăsăturile lor naturale–fizice sau mentale–cât și în ce privește locul și rolul lor în societate). În plus, nu este deloc limpede ce natură are această formulare: este ea descriptivă (ne anunță câ într-o anumită privință importantă –pe care desigur că am dori-o cu toții precizată–oamenii sunt egali între ei) sau este normativă(ne spune cum ar trebui să să fie tratați membrii societății)?

Să încercăm în acest capitol să clarificăm astăzi atât de comuna susținere că toți oamenii sunt egali.Potrivit teoriilor, pentru a înțelege ce este egalitatea este necesar să se construiască un criteriu general, formal al egalității între oameni (care să fie capabil să susțină anumite tipuri de politici publice); dar de multe ori aceste teorii nu sugerează și un conținut concret al ideii de egalitate. Aristotel formulează o astfel de teorie în cartea a,, V-a din Etica Nichomahică, atuie tratați membrii societății)?

Să încercăm în acest capitol să clarificăm astăzi atât de comuna susținere că toți oamenii sunt egali.Potrivit teoriilor, pentru a înțelege ce este egalitatea este necesar să se construiască un criteriu general, formal al egalității între oameni (care să fie capabil să susțină anumite tipuri de politici publice); dar de multe ori aceste teorii nu sugerează și un conținut concret al ideii de egalitate. Aristotel formulează o astfel de teorie în cartea a,, V-a din Etica Nichomahică, atunci când spune că nedreptatea apare atunci când egalii sunt tratați în mod inegal, și de asemenea atunci când inegalii sunt tratați în mod egal. Cu alte cuvinte, dacă două persoane sunt egale într-o privință, atunci dacă tratăm pe una într-un fel, și cealaltă trebuie tratată la fel. Vedem așadar că astfel de teorii sunt normative ne spun cum trebuie să procedăm, plecând de la conceptul de egalitate ca egalitate în privința unor considerente relevante.

Egalitatea este un concept filosofico-sociologic care desemneaza cerințele realizarii aceleași situații sociale pentru toți membrii societății. Noțiunea de egalitate nu are același conținut in diferite epoci sau pentru diferite clase.Asfel,concepția burgheză despre egalitate apărata de ideologii revoluțiilor burgheze din sec XVII-XVIII,reducea egalitatea la drepturile cetățenilor de a fi egali in fața legii,adica la egalitatea juridica.În condițile imparțirii societații in clase antogoniste acest model de egalitate,deși reprezinte un proces față de rapoturile sociale intemeiate pe randuielile feudale,are in mod necesar un caracter formal si limitat.

Spre deosebire de ințelesul burghez al egalității,conceptul socialist-stințific,de egalitate are sensuri sociale reale,instituindu-se ca egalitate a tuturor oamenilor in raportul lor cu mijloacele de producție fata de accesul la valorile materiale si spirituale,consfințind dreptul oamneilor de a muncii după capacitate si de a fi retribuiți dupa cantitatea,calitatea si importanța socială a muncii(in socialism) si după nevoi (in comunism).Avand ca baza obiectivă relațiile de prosucție socialiste egalitatea politică nu mai are in socialism un caracter formal,ci unul real:toti oamenii fara nici o deosebire au posibilitați,drepturi si obligații egale de a participa activ la rezolvarea tuturor problemelor vieții sociale,economice si politice.

b)Femeile sunt plătite mai prost decât bărbații

Studile arata ca salarile femeilor sunt cu pana la 18% mai mici de cat cele ale barbatilor,in UE desi acest principiu este specificat si valabil pt toate statele membre .

Parteneriatul dintre Academia de Studii Economice București,MEDIAFAX SA si SIVECO România SA au avut ca efect lansarea unui ghid privind egalitatea de sanse sub numele de "Șanse egale pentru cariere de succes".

Acest ghid conține,mai multe instrumente de lucru,diferite exemple de practici de dezvoltare pe plan national și international pentru asigurarea de șanse între barbați și femei dar și analize legislative,toate acestea constituind un adevarat instrument resursele umane a companiilor romanești,și nu munai,ce asigură egalitatea de șanse egale.Atât în Romania cât și în UE nu se respectă principiului privind remunerarea egală între femei și bărbați ,în unele țari diferentele fiind mult mai mari .

"Diferența de remunerare între femei și bărbați are un impact semnificativ asupra câștigurilor femeilor de-a lungul vieții, precum și asupra pensiilor acestora, o remunerare mai mică însemnând automat o pensie mai mică, aceasta constituind și cauza unui risc de sărăcie mai mare pentru femeile în vârstă. S-a atras în nenumărate rânduri atenția asupra faptului că diferența de remunerare între femei și bărbați este consecința discriminării continue și a inegalităților de pe piața muncii care, în practică, le afectează în special pe femei. Această diferență este de ordin juridic, dar mai ales de ordin social sau economic"

Prin promovarea egalității de sansă Comisia Europeană și-a propus să sensibilizeze opinia publică și să aducă la cunoștință că femeile din UE sunt platite cu 18 % mai puțin de cât bărbații , prin „Zile europene a egalității salariale”ce au loc în fiecare an.

Tot aici se mai arată că principalele meseri ce sunt „dominate” de femei esunt educația și sănătatea unde de alfel sunt și cele mai mici salarii.

Alte date oficiale arată că la nivelul ministrilor din Romania în 2009 doar 14 % dintre aceștia erau femei. În ceea ce privește consilile județene și locale,prezența femeilor era de 12,6% și doar 4.7% dețineau funcția de prefect.Dintr-un total de 3,184 de primari la nivel national doar 114 erau femei(3,5%).

În Parlamentul European,lucrurile stau puțin mai bine aici 35% din locuri de munca fiind ocupate de femei,iar ca membre ale membre ale parlamenterolo naționale în Europa, având o meidie de 24% iar cele naționale de 27%.

Atât legislația Romaniei cât și ale Uniunii Europene obligă angajatorii să asigure egalitatea de șanse iar angajatori să fie tratați la fel indiferent de gen fiind intocmite și regulamente interne ale unitaților în care se interzice discriminrea dintre femeie si barbați

Angajatorii au obligația să informeze angajații,de drepturile acestora de care beneficiază prin afișare în locuri cât mai vizibile.In UE și în Romania respectarea dreptului la șanse egale revine guvernelor întreprinderilor este foarte dezechilibrat.

În plus fata de dispozitiile legale referitoare la egalitate de tratament dintre bărbați și femei,legislatia UE antidiscriminare au fost înlocuite de asigurarea unui nivel minim de protescție și un tratament egal pentru toata lumea de viața și de muncă în Europa.Aceste legi sunt proiectate pentru a asigura un tartament egal,indiferent de:

Rasă

Religie și credința

Dizabilitate

Orientare sexuală

Vârstă

În ceea ce privește directivele europene în domeniul egalității de șanse și de tratament pentru femei și barbați,fiecare directiva corespunde uneia sau mai multor teme:

Plata egală pentru muncă de valoare egală

Tratament egal pentru muncă de valoare egală

Tratament egal la locul de muncă

Tratament egal cu privire la sistemul de securitate socială

Tratament egal pentru angajații pe cont propriu

Protecția maternitații

Organizarea timpului de lucru (standardele acceptate pentru timpul de muncă și cel de odihnă)

Concediu parental(contractul referitor la concediul parental de care poate beneficia oricare dintre parinți)

Rasturnarea sarcini probei în cazurile de discriminare pe bază de sex(în aceste cazuri sarcina probei revine persoanei impotriva careia s-a formulat cererea de chemare în judecată,care trebuie să facă proba că nu a savarșit acțiunea de discriminare pe bază de sex)

Nediscriminare lucrarilor cu norma redusă (mai degrabă femeile de cât bărbații sunt lucraori cu norma redusă)

Ar fi indispensabil infințarea unui Comitet care să aibă în vedere egalitatea în intreprinderi și să asigure medierea eventualelor conflicte de muncă ce au ca scop faptele de discriminarea.

Solistul vocal și cantarețul roman de muzică pop și show-man Adrian Enache spunea „Să rămânem oameni măcar atâta timp cât știința nu va dovedi că suntem altceva”.

1.1 Sclavia in Europa

Cuvântul “sclav” provine din cuvântul bizantin “sklabos”, prin care desemnau popoarele slave. Motivul din spatele acestei întrebuințãri este obiceiul vikingilor de a captura slavi și a-I vinde romanilor ca sclavi. Termenul nu dateazã mai devreme de 580, întrucât înainte se folosea mai degrabã “servus” pentru toate tipurile de servitor – fie în robie, fie liberi. Sclavia poate fi vazută in numeroase feluri dar din punct de vedere istoric,sclavia se definește a fi negarea egalității intre oameni,iar din punct de vedere filosofic aceștia erau percepuți ca fiind o specie aparte inferioară.Se mai poate spune că, sclavia era o „stare de totală dependența politică,socială si economică in care este ținută o tară,o categorie socială sau un individ”.

Primele documente in care este amintită sclavia atestă ca fiind din Sumeria (Mesopotamia),intr-o formă limitata.In timpul construiri Imperiului Nou (Egiptul antic) cei capturați in timpul razboiului ajungeau sclavi alaturi de alte persoane care erau rapite.

Sclavia sa demonstrat ca fiind o practică economică foarte bună ,ea dezvoltandu-se foarte mult în Grecia și Roma antică.Sclavi nu aveau un statut social,ei fiind considerați ca persoane inexistente fața de restul populație libere .

Originalitatea sistemului consta în munca colectivã. Dacã erau numeroși, sclavii se grupau în echipe (uneori numite decurii), aflate în subordinea unor șefi de echipã (monitores). Am putea vorbi de un așa-zis sclavaj în echipã. Avem așadar în villa nucleul organizãrii specifice a muncii. Condițiile materiale variau, cei din mine și de pe domeniile villa fiind cei mai defavorizați. Nu tot peisajul rural era populat cu sclavi însã. Era necesarã și o mânã de lucru sezonierã pentru recolte.

Sclavia își are oficial începutul în Virginia în anul 1654 când Anthony Johnson, un om de culoare, a reușit să convingă instanța că servitorul sau (de asemenea, tot negru), John Casor este al lui pe viață. Johnson însuși a fost adus în Virginia câțiva ani mai devreme tot că servitor (în urmă unei datorii pe care o avea și pe care nu putea să și-o achite. Mai sus este prezentat actul prin care acesta a fost “înrobit” din cauza datoriei. Johnson a reușit să strângă banii necesari să își plătească datoria, atât a lui cât și a soției lui). Instanța a decis în favoarea lui Johnson și a astfel a luat naștere, pentru prima oară, oficial sclavia în Virginia. Între timp, Johnson a devenit foarte bogat și a început importul de sclavi, propriul sau popor “negru” din Africa, sclavi pentru care a garantat cu 250 de acri (la acea perioada, orice persoană care importă un sclav trebuia să garanteze cu 50 de acri/sclav). În cele din urmă, poate repercursiuni ale faptelor sale, pământul și averea i-au fost confiscate și date unui bărbat alb, pe motiv că Johnson ” a fost un negru și prin urmare un străin”.

„Prizonieri de război au fost vânduți de armată cât mai repede posibil după ce aceștia au fost prinși, în general, pentru a putea scăpa de obligația hrănirii și de paza unui număr atât de mare de oameni într-o țară ostilă. Vânzarea a fost realizată de un chestor, cumpărătorii au fost angrosiști de sclavi (mangones) care urmau întotdeauna o armată, împreună cu alți comercianți și negustori. O lance (hasta), care a fost întotdeauna semnul unei vânzări efectuate sub autoritatea publică, a fost înfiptă în pământ pentru a marca locul de vânzare, iar prizonierii purtau ghirlande pe capul lor, așa cum purtau victimele oferite în sacrificiu. Prin urmare, expresiile „sub hasta venire” și „sub corona venire” au ajuns să aibă, practic, același sens – că urmează să fie vânduți ca sclavi .

Sclavi erau dusi de catre angrosiști pentru a fi vanduti la negustorii locali sau alte persoane in cautare de sclavi. In urma razboaielor barbati puternici si solizi au fost luati ca slavi deoarece au fost soldati,uni alegand sa se sinucida de cat sa fie sclaviAu fost cazul cand au fost vanduti ca sclavi cartiere intregi indiferent ca au fost copi femei sau barbati.

In acea perioada sunt adusi la roma sclavi noi la preturi mult mai scazute,toate acestea fiind posilile datorita faptului ca Vespasian și Titus au distrus Ierusalimul in ani 70 d.Hr.si au adus la Romana sclavi evrei,dupa ce Traian a ocupat Armenia si Dacia acesta dicea sclavi la vanzare,circa circa 50.000. Cele mai mari licetati au avut loc chiar in perioada lui Traian dar in acealasi timp numarul sclavilor cumoscand o mare reducere.

Datorita anarhiei militarea si a jafurilor Imperiul a intrat in criza iar numarul scalavilor a devenit din ce in ce mai mic,dar si pentru ca se incerca colonizarea sclavilor iar prestarea muncii acestora se facea pe baza unor contracte. 

„O altă sursă a sclaviei este cea a copiilor abandonați în fața templului Pietas, unde la coloana Lactaria erau depuși copii nedoriți în cazul în care cineva dorea să-i adopte. Acest lucru aproape că nu s-a întâmplat niciodată, caz în care copii erau luați pentru a fi crescuți ca sclavi sau prostituate în cazul în care au fost de sex feminin. Copiii ce prezentau diformități sau erau bolnavi nu erau luați de nimeni și mureau. Atunci când un sclav a avut un copil acesta trebuia să fie acceptat de stăpânul său în familie, dar dacă nu era acceptat era omorât.

Persoanele libere puteau deveni sclavi în cazul în care nu își plăteau datoriile devenind proprietate a creditorului o perioadă dată sau putea fi vândut la piețele de sclavi din Trastevere. De asemenea, o persoană liberă puteau deveni sclav dacă era decăzută din drepturile sale în urma unei o sancțiuni care implica pierderea libertății (de exemplu : crimă, evaziunea sau frauda fiscală), cu excepția cazului în care accepta exilul. Oamenii săraci de multe ori au ajuns sclavi pentru abateri minime, cum ar fi în cazul în care ei nu puteau plăti o amendă.”

Alte forme de sclavie erau:

Oameni erau răpiți fie de catre de pirați sau chiar tâlhari pentru a fi vânduți in Imperiului

exilații erau si ei facuti sclavi si dusi la Roma

erau si cazul in care omeni constransi de foamete veneau de buna voie pentru a fi sclavi

Sclavi ereau vânduți fie în magazine, piețe sau chiar Forum, fiind supravegheati de catre anumiti functionari speciali (aediles),acestia aducand statului roman un profit important.Sclavul in general era urcat pe o scena numita avand in zona gatului o tablita numita“titulus” pe care erau informati despre sclav (abilitățile, originea , defectele acestuia si calitatile) pentru viitori cumparatori.Atunci cand sclavii aveau defecte necunoscute si erau descoperite de cumparator in termen de 6 luni,fie returna sclavul vanatorului fie vanatorul era obligat sa plateasca o despagubire cumparatorului. Defecte erau numite incercarile de a fugi,sinucide,probleme de sanatate(cele mai frecvente era epilepsia)si ajungeau pana la tendinta sclavului de a se sinucide.Sclavi straini locului erau marcati pe un picior cu creta alba pentru a iesi in evidenta potentialilor cumparatori.Cumparatorii examinau cu cat mai multa atentie sclavii,apeland deseori la examinarea acestora de catre medici.

Sclavii care aveau calitati deosebite nu erau expusi privirii multimii,ci erau prezentati intr-un cadru restrans cu persoane ce au fost susceptibile de a cumpara. O alta practica erau vanzarile private si schimburile de sclavi intre cetateni erau atat de comune precum vanzarile de alte bunuri. Mangones (comertul de sclavi)fiind unul profitabil iar cei ce il practicau resind sa stranga adevarate averi.Unul dintre cei mai cunoscuti „dealeri”a fost Ienones,care pastra si vindea femei sclave,in scopuri imorale.Preturile sclavilor erau influentate de mai multi factori(frumusete,inteligenta,vorbitori de limba greaca,frumusete,dinti bun,forta fizica,varsta,capacitat reda sau canta)fiind de 1.200-2500 de sestertii.

Sunt inregistrate sume foarte mari dar si mici ca fiind oferite pe sclavii vanduti. Se poate aminti de cazul unui sclav care era de meserie profesor deosebit de talentat in gramatica(grammaticus) care a fost vandut pe o adevarata avere,700.000 sesteri. Aemenea preturi mari se inregistrau foarte rar.De regulă,sclavi ce au o o anumita calificare valoreaza de 12 ori mai mult de cat un sclav care nu este intruit intr-o anumita meserie.Era si o categorie de sclavi care erau considerati „pretiosi” datorita educatiei dar si cel care erau retarzi mintal datorita faptului ca erau considerati buni pentru petreceri fiind amuzanti

Potrivit marelui geograf Strabon la una dintre cele mai mari piațe de sclavi se afla in Marea Egee pe cunoscuta insula Delos unde se vindeau circa 10.000 de sclavi in fiecare zi.In cele din urma isi permiteau pana si romanaii ce aveau o conditie mai modesta cate un sclav care muncea,atunci cand sclvul lipsea era un semn de sărăcie foarte mare si stare sociala precara. Majoritatea cetățenilor romani foarte detineau un numar de 10.000 – 20.000 de sclavi. Acestia erau închiriați cu ziua pentru lucrări publice sau industriale. Ei erau folosiți pe santiere industriale , si erau pusi pe grupe de si nu numai.

 Romani vedeau cumpărarea sclavilor ca o formă de investiție si imobgatire. Cato cel Bătrân era unul dintre acele persoane care cumpara sclavi tineri pe care ii educa si ii invata diferite meseri pentru ca pretul lor la vanyare sa fie mult mai mare de cat cel initial.

1.2 Revolutia feminista

Justice 1.2

http://www.caribank.org/uploads/2013/09/CDB-Gender-Equality.jpg

Noțiunii de "feminism" îi putem atribui o definiție simplă, în scopul lamuririi asupra subiectului dezbătut: feminismul reprezintă lupta în potriva inegalității,între sexe. Mergând mai departe, putem spune că această luptă a fost pornită din dorința de afirmare a femeii într-o societate în care drepturile sau rolul său o plasau în minoritate fată de un bărbat. Aceste diferente substanțiale între sexe care trădau inferioritatea femeii fată de bărbat, au dus la ceea ce putem numi "miscări feministe".

Urmărind un fir istoric, de-a lungul timpului femeile și-au câștigat drepturi prin eforturi imense în cadrul manifestarilor feministe. Acele drepturi le vor oferi femeilor următoarelor generații o viața mai buna în care vor putea avea parte de afirmare pe plan
profesional și de emancipare politică.

De-a lungul istoriei, emanciparea civilă, politică sau intelectuala a femeilor a fost posibilă numai în urma actiunilor lor în privința egalității între sexe în multiple domenii. De altfel, dezvoltarea societății a reprezentat un factor important ce a permis afirmarea femeii

Doctrina dreptului natural a fost cercetată mai profund în lucrarea juristului și eruditului olandez H.”Grotius.De jure belii etpacis” (Despre dreptul războiului și al pacii), aparută în 1625, în care se preciză că "dreptul natural nu se preocupă numai de lucrurile ce nu depind de vointa omului, ci are ca obiect și multe lucruri care sunt urmarea unui act al voinței omenești".

Deci, teoriile și conceptiile doctrinei dreptului natural (Jus naturale) pornesc de la teza potrivit căreia dreptul își are originea în natura ființei omenești. O contribuție deosebit de importantă la progresul concepției general-universale de reguli referitoare la ființa umană a adus-o Platon, care a stabilit o distincție clară între idei și cultură sau tradiție, lucrarile lui având un pronunțat caracter de afirmare, descoperire a libertaților și drepturilor omului. Lucrarea Politică.Aristotel afirmă: "numai prin lege devine cineva sclav ori liber, prin natură oamenii nu se deosebesc cu nimic"

1)Istoria Revoluției feministe

Spre sfârșitul secolului XVIII în societatea burgheză se auzeau primele voci care iși revendicau drepturi egale cu cele ale bărbaților.

Femeile erau considerate că sunt inferioare bărbatului iar acestea nu dispuneau de nici un drept.Marii filosofi au încep și ei să ofere spații largi despre acest subiect,unul dintre aceștia fiind și Voltaire care spunea '' Femeile preocupate fără încetare de educarea copiilor lor și claustrate în îngrijirile casnice, sânt excluse de la exercitarea acelor profesiuni care pervertesc natura umană''(Dict. phil., Homme).

Definirea femei era în mod primar ca soție și mamă care avea ca și sarcini de îndeplinit,consolidarea succeselor bărbaților,Sarcina lor ducea la transormarea căminului într-un loc privat și intim care să fie în ambient cu lumea exterioară,concurențială și centrată în bani și putere.

"Soțul meu susține că-mi este superior și stăpân, fiind mai înalt decât mine cu peste o palma și paros ca un urs; că eu, prin urmare, îi datorez totul, iar el nimic"(Voltaire, Dict. Phil., Adultere).

Tot Voltaire spunea "Nu este de mirare că în toate tarile barbatul a ajuns stăpânul femeii, totul întemeindu-se cu forța."(Dict. Phil, Femme).

"Declaration of Sentiment" se sprijinea – la fel ca "Declarația drepturilor femeii și ale cetațencei" a lui De Gouges – pe Declarația de Independență de la 1776. Această declarație era îndreptată împotriva dominației bărbaților din toate domeniile vieții. Acest text se baza pe premisa că toți bărbații și femeile se nasc cu aceleași drepturi asupra vieții, libertății și fericirii ,și că garantarea acestor drepturi inalienabile ar trebui să constituie singurul scop legitim al statului.Toate legile care obligau femeile să adopte o poziție subordonată au fost declarate ilegitime.În plus, au mai fost elaborate doisprezece rezoluții în care se cereau drepturi egale pentru femei în context privat, religios, economic și politic.

Atât declarația cât și cele care au compus-o au avut de suferit în cele din urmat remarci răutacioase,sarcastice și chiar interpretari nedrepte, aceste momente constituind începutul mișcarii feministe, care intraseră în lupta de ași lua drepturile cuvenite,începând cu cele de pe continent.

Incălcări ale drepturilor femeii – exemple

Înainte de naștere: avortarea selectivă a fetușilor de sex feminin (sunt preferați baieții).
Sugari: uciderea sugarilor de sex feminine. Baieții sunt preferați, iar accesul la hranț și la asistentă medicală sunt discriminatorii.

Copilarie: căsatorie forțată și graviditate la minore.Circumcizia la fete / mutilarea organelor sexuale.Abuzuri sexuale comise de membrii ai familiei sau de străini.

Prostituție infantilă și pornografie cu minori

Adolescentele erau violate și harțuite sexual de către patronii acestora chiar la locul de munca,erau obligate să se prostitueze.Aceștia săvârșeau trafic cu femei și fete tinere dar și așa zisele crime pentru onoare.

Violența și abuzurile în familie ajungând până la omor,pentru femeile în vârstă era și ma greu,find lăsate să moara fără a li se permite dreptul la asistență medicală.

„Exemple de discriminare din "Codul Napoléon" de la 1804:

-vârsta la care un copil de sex feminin trebuie protejat de lege este de doar 13 ani, dupa această vârstă, fetele sunt libere ca pasărea cerului;

-articolul 340, "la recherche de la paternité est interdite", este destinat ascunderii păcatelor înfaptuite de bărbați și atragerea rușinii asupra fetelor seduse și amăgite;

-soțul este tutorele legal al soției sale,el nu o poate împuternici pe aceasta; tot ceea ce castigă și economisește femeia este proprietatea bărbatului său;

-mama nu dispune de drepturi legale asupra copiilor ei; femeile nu pot face parte din consiliul de familie;

-femeile nu pot fi decât tutorii propriilor copii și nepoți;

-nici o femeie nu poate fi martor la Etat civil (starea civilă);

-în cazul unui adulter comis de femeie, bărbatul are dreptul să îi ia viața atunci cand o suprinde în flangrant .

-femeile nu au nici un drept civil; ele nu au drept de vot la alegerile comunale și politice.”

Miscarile feministe

a. Revendicari initiate

Cerința femeilor de a fi egale în drepturi apar în secolul XIX-lea, pentru prima oara,atunci când creșterea economiei a creat o portiță unde era posibil ca femeile să invețe și așa unele dintre ele au reușit să ajungă iclusiv scriitoare și artiste. Odată cu revoluția Franceză sa răspândit în anul 1789 foarte multe idei radicale. În anul 1792 Mary Wollstonecraft reușea performanța să termine opera literară care astăzi este considerată una dintre marile opere clasice.Chiar dacă guvernul englez nu avea o atitudine tocmai placutaă față de Revoluția Franceză,acesta a forțat în ilegalitate mișcarea feministă,la începutul secolului al XIX-lea această miscare și-a atins multe scopuri și intensificându-se.

Dar egalitatea dintre sexe și în drepturi politica nu lua în serios să ia în serios.făcea parte din aceste teluri, deoarece, după concepția epocii victoriene, femeia era "zâna cea bună" a bărbatului, care avea rolul natural de a fi soție, mamă și creatoare a caminului familial.

Sfidand aceasta vedere marginită, câteva femei au început să-și ceară drepturile. Perseverența lor a fost în final încununata de succes, s-a născut legea care garanta fiecarei femei dreptul atât la proprii copii cât și la proprietăți. Deoarece porțile universităților Oxford și Cambridge rămâneau închise în fața lor cu încăpățânare, ele au creat școli superioare pentru femei. In alte domenii, unele femei, luptând solitar și prin eforturi eroice, au obținut succese profesionale: deci trebuiau să fie recunoscute.

Astfel americanca Elizabeth Blackwell și englezoaica Elizabeth Garett Anderson, învingand orice greutate, au obținut diplome în medicina, iar Florence Nightingale, ăn timpul razboiului din Crimea, prin munca sa plina de abnegație a ridicat la rang de profesie munca surorilor medicale. O grimasa stranie a istoriei este faptul că până când aceste personalități au obținut dreptul la munca (ca mijiocul suprem de obținere a libertății, a independentei și a respectului de sine), miile de femei sărace făceau munci de corvoadă ăn condiții inumane în mine și fabrici numai pentru simpla subzistență. Și aceasta era un fel de "egalitate", un minerit egal, împartit cu barbații, din care femeile au fost salvate de reforma legilor referitoare la industrie și de nivelul de trai aflat în creștere.

Atât pentru femeile reformatoare, cât și pentru bărbații simpatizanți cu miscarea lor, a devenit tot mai evident faptul ca cel mai important drept pentru femei îl constituia dreptul la vot. Lupta pentru dreptul la vot al femeilor a luat amploare la mijiocul secolului al XIX-lea în Marea Britanie și în SUA. Mișcarea a avut mulți adepți, dar foarte greu a reușit să învinga concepția tradiționala. În Marea Britanie principalul oponent al acestei aspirații a fost chiar o femeie, regina Victoria. Derularea evenimentelor în multe țari occidentale a fost relativ asemănătoare.În câteva state luminate (Noua Zeelanda, Australia, Finlanda și Norvegia) femeile au obținut dreptul la vot înca înaintea primului razboi mondial (1914-1918). În alte țari lupta s-a intensificat, dar nicaieri atât de dramatic ca în Anglia. În 1903 infințarea aripii cele mai dârze a mișcarii pentru obținerea dreptului la vot a ajuns Emmeline Pankhurst. Luptătoarele în această mișcare, sufragetele, (dreptul la vot în engleză este suffrage) au întrerupt adunări politice, s-au legat de garduri cu lanțuri, încercand astfel obținerea revendicarilor. Dupa ce n-au fost de acord cu plata amenzilor, au ajuns la închisoare, unde au intrat în greva foamei, fiind alimentate apoi prin metode artificiale brutale.

b. Armistițiu în razboi

Când a izbucnit primul război mondial, majoritatea sufragetelor au suspendat lupta imediat, iar acele femei care au intrat în uzine în locul barbaților plecați pe front, și-au îndeplinit țelurile propuse. Acestea au zdruncinat majoritatea argumentelor aduse împotriva luptei lor pentru egalitatea politică. Guvernul britanic a preferat să aprobe dreptul femeilor la vot, decât să riște revigorarea mișcarii. În perioada de după raăzboi, atât Statele Unite cât și multe state europene, au introdus reforme asemanatoare. În anii următori tot mai multe meserii au devenit practicable și pentru femei, dar salariul lor a ramas mai mic, nu au reusit însa să aiba acces la multe meserii "bărbătești" și reprezentau o minoritate nesemnificativă în cercurile conducatoare politice și economice.

c. Lupta continuă

Aceste cauze au generat în anii 1960 Miscarea de Eliberare a Femeilor în Statele Unite (Women's lib), care apoi s-a extins și în Europa. Concepția acestei mișcari a fost denumita în special cu termenul "feminism". Atenția mișcarii a fost concentrată asupra egalității între sexe în toate domeniile și a abordat unele probleme mai puțin discutate anterior ca violul, harțuirea sexuală și avortul. Feministele au reușit validarea mai multor legi favorabile mai ales pe teritoriul drepturilor egale și al salarizării. Aplicarea în practică a acestor legi era deseori foarte anevoioasă, chiar și atunci când pentru executarea lor au fost create corporații executive și de control. În multe părți ale lumii femeilor le lipsesc și cele mai elementare drepturi, în multe locuri n-au nici dreptul de a-și alege viitorul soț.

DATE IMPORTANTE

-în 1792 apare opera lui Mary Wollstonecraft "În apărarea drepturilor femeilor".

– în 1839 ia naștere legea care garantează dreptul femeilor la custodia propriilor copii.

-1857 legea britanica privind casatoria și divorțul acorda protecție femeilor despărțite sau divorțate.

-în 1878 Universitatea din Londra iși deschide porțile și pentru femei

-în 4897 se înființează Uniunea Natională a Asociațiilor pentru Dreptul la Vot al Femeilor din Marea Britanie.

-în 1903 Emmeline Pankhurst înființează Uniunea politică și Socială a Femeilor.

-în 1914 – 1918 Sufragetele iși suspenda temporar lupta

– în 1918 femeile din Marea Britanie ce aveau vârsta de peste 30 ani primeau dreptul la vot.

-în 1965 se crea prima grupare ce purta denumirea de "Women's Lib" având sediul în Statele Unite Betty Friedan

Secolul XX

Situația femeilor în secolul XX a început să se amelioreze pas cu pas.Toate acestea sau putut întampla odată cu schimbarea constituțilot naționale și elaborarea de declarații și documente naționale și internaționale cu drepturile femei.Treptat femeile au început să beneficieze de sistemul medical,să poata avea acces la educație,viața politică iar limitarile juridice sau de alt fel erau abrogate.Chiar dacă în lege drepturile femei prindeau contul,aceste drepturi nu erau întotdeauna garantatate,infiferent de contextul cultural.Dreptul la vitaîa și integritate sorporală era refuzat de multe ori femeilor din lumea.Femeile sunt obictul violențelor atât din partea statului cât și a societați sau chiar a familiei.

Aceste paricularități nu vizeaza doar o singură persoană ci pe toate femeile din întreaga societate.Femeile nu îsi pot dezvolta capacitaile lor intelectuale și evoluția lor deoarece violența al adresa lor constituie un fapt care prezintă refulul femei de a fi ea insăși și având impact în dezvoltarea acesteia.Aceasta era de multe ori o formă de discriminare a femeilor ,ele sunt foarte puțin sau chiar de loc acceptate în societate,de alfel bărbați nu le acorda nici o atenție și nu sunt băgate în seama,femeile considerând acest lucru ca find un rău adus intenționat femei,acest lucru motivandule și mai mult in evidențierea lor.

Sunt doua feluri de violențe aduse adesea femei,violența structurată și cea la adresa persoanei care duce la viol,bătai sau crime la adresa femeilor .Funcția de reproducere sau sexualitatea erau violentele aduse la persoana femei de cele mai multe ori.Prin violenta structurala consta în considerarea femeilor ca fiind inferioare și era în stransă legatură cu superioritatea emisă de către bărbați în multe dintre domenile sociale .

Organele competente din diverse state nu reacționează cu aceași promtitudine la actele de violența sexuală sau fizică ca în cazul altor fapte penale grave.Această prroblema nu era considerată o încalcare a drepturilor omului,violența era caracterizată ca fiind o problema interna a fiecarui stat,iar statul la randul lui interpreta ca fiind o problemă “intimă” între făptaș și victimă.Aceste diferențe între viața privată și cea publică au reușit sș se menținș atât în societăți tradiționale patriarhale dar și în cele occidentale.

În ziua de azi drepturile omului vizează inclusiv persoanele de sex feminin. Faptul că o persoană nu trebuie să aibă de suferit din cauză,că aparține unui anumit sex a reprezentat baza declarațiilor ONU.Cu toate acestea discriminarea femeilor continuă și astăzi să facă parte din societate care limitează drepturile esențiale ale femeilor precum integritatea corporală sau dreptul la viața. Femeile au criticat conceptul drepturilor omului, afirmând că acestea vizează doar societatea occidentală și nu în ultimul rând problemele cu care bărbații se confruntă.

Concluzii

Multe adepte ale feminismului încearca să se folosească de standardele internationale din domeniul drepturilor omului în favoarea femeilor, extinzând reglementarile concrete asupra actelor de încalcare a drepturilor femeii. Astfel, prostituția forțata ar putea fi încadrata la capitolul "sclavie", iar violentă casnică și violul la capitolul "tortură". Altele încearca să desființeze limitarile "responsabilității popoarelor". Atâta vreme cât răufăcătorii de sex masculin se vor putea baza pe toleranța organelor statale, statul se va face răspunzator, în calitatea sa de autoritate legislativă care trebuie să protejeze viața și integritatea corporală a tuturor cetatenilor săi, de dimensiunile violenței de natură sexuală. Mai mult, un număr mare de feministe critică faptul că drepturile civile și politice clasice au o poziție mai privilegiată decât cele sociale și economice, ele pledând pentru o echilibrare a acestora.Având în vedere adanca înrădacinare a tradiției subordonarii sociale a femeilor, aceste drepturi socio-economice sunt extrem de importante pentru femei.

Cele mai multe feministe recunosc în principiu paradigma drepturilor omului. Ele postulează demnitatea și integritatea individului,autonomia și autodeterminarea acestuia. Doar când aceste idei vor fi consolidate prin elaborarea unor legi corespunzătoare statele vor putea garanta că nimeni nu va putea dispune după bunul său plac de viața și corpul femeilor. Caracterul universal al drepturilor femeii ca drepturi ale omului mai trebuie consolidat in permanență și în fața argumentelor relativiste ale statelor islamiste,de exemplu.
Istoria drepturilor omului a fost de cele mai multe ori încununata de succese. Totuși, de multe ori aceste drepturi au fost create în raport cu bărbatul, după cum susțin vocile critice din randurile femeilor. Situația femeilor a fost deseori trecută cu vederea. Drepturile omului raportate la femei s-au dezvoltat în mod paralel cu cele raportate la bărbați și nici nu au cunoscut prea multe îmbunatățiri de-a lungul timpului.

Femeile au avut înca din antichitate, în societatea și viața politică a statelor europene, un statut și funcții subordonate.

Statutul juridic al femeii în dreptul românesc modern se încadreaza în evoluția general europeană și mondială a sistemelor de drept, care sub influența filosofilor iluminiști dar și a framantarilor politice de la sfșrsitul secolului al XVIII-lea începutul celui de-al XIX-lea suferă schimbari radicale.

1.3 Robia în România

Opiniile sânt divergente în ceea ce privește momentul sosirii țiganilor pe teritoriul actual al României. Conformstudiului întreprins în 1837de istoriculși diplomatul Mihail Kogălniceanu, țiganii, originari din India, ar fi ajuns în Moldova în 1417, în timpul domniei lui Alexandru cel Bun. Din acest principat, ei s-ar fi răspîndit apoi în Țara Românească, Transilvania,Ungaria și în restul Europei. Alți autori (Paul Bataillard – Nouvelles Recherches sur l’apparition et ladispersion des Bohemiens en Europe,Paris, 1849;PoppSerbo- ianu Les Tsiganes,Payot, Paris, 1930; Francois Vaux de Foletier –Miile Ans d’histoire des Tsiganes, Fayard, Paris, 1970) dateazăsosirea lor pe aceste meleaguri chiar înainte de anul 1300.

Potrivit acestui document, la acea epocă înrobirea țiganilor avusese deja loc. B. P. Hasdeu a demonstrat cădonațiile către mănăstirile Vodița și Tismana, atestate prin documentele din 1385 și 1387, au fost făcute «…în aceeași perioadă în care suveranul sîrb (Ștefan Dușan) dăruia și el un număr de țigani mănăstirii Sfinților Arhangheli din Prizren, adică pe la 1348…», ceea ce îl face pe istoricul român să avanseze anul 1300 ca dată probabilăa sosirii țiganilor în Europa.

«Închiderea drumurilor comerciale, nevoia permanentă de a hrăni oștirea și populația au început să apese din greu economia, iar constituirea unei forțe de muncă gratuite și de mari proporții a devenit o necesitate. Au început să se ia măsuri pentru a-i reține pe țigani pe loc, într-atît erau de indispensabili economiei.»

În plus, prezența țiganilor este atestatăîn douădocu- mente – unul din 1385 și celălalt din 1387 – referitoare la douădonații: una către mănăstirea Vodița, cealaltă către mănăstirea Tismana. Ultimul document emanăde la Mircea cel Bătrîn și confirmă o donație făcută anterior de unul din- tre predecesorii săi.

«[…] Io, Mircea Voievod, întăresc darul răposatului meu unchi, Vladislav Voievod,către mănăstirea Sfîntul Anton din Vodița: satul Jidovstița, livezile dinBahnino, morile de pe Bistrița și patruzeci de familii de țigani.»Potrivit acestui document, la acea epocăînrobirea țiganilor avusese deja loc. B. P. Hasdeu a demonstrat cădonațiile către mănăstirile Vodița și Tismana, atestate prin documentele din 1385 și 1387, au fost făcute «…în aceeași perioadăîn care suveranul sîrb (Ștefan Dușan) dăruia și el un număr de țigani mănăstirii SfințilorArhangheli din Prizren, adică pe la 1348…», ceea ce îl face pe istoricul român să avanseze anul 1300 ca dată probabilă a sosirii țiganilor în Europa

Originile înrobirii țiganilor sînt obscure. Unii cred cățiganii, prizonieri de război aitătarilor (de unde și numele lor de «micii tătari»), i-ar fi urmat pe aceștia pînăla țărmul Dunării, în timpul invaziilor mongole din secolul al XIII-lea. Dupăce au fost înfrînți, tătarii ar fi devenit la rîn- dul lor robi, iar starea țiganilor nu s-ar fi schimbat.

Alte ipoteze privind începuturile procesului de înrobire ațiganilor invocă motive de natură economică. În contextul crizei economice provocate de înaintarea otomană către Constantinopol și de diminuarea comerțului cu Orientul Mijlociu, o mînăde lucru abundentăși gratuită s-ar fi dovedit indispensabilă redresării economice.

După cruciade, extinderea comerțului – care îmbogățise țărănimea și provocase apariția unui soi de clasă de mijloc – cerea constituirea unei forțe de muncă cît mai ieftine. Țăranii nu erau destul de numeroși și, mai ales, nu erau atît de buni artizanica țiganii, care practicau tot felul de meșteșuguri, îndeosebi pe cele de fierari (potcovari), zidari și cărămidari. Ei fiind prin excelență nomazi, cel mai bun mijloc de a-i obliga săse fixeze era să li se suprime inde- pendența

În vreme ce majoritatea țărilor europene îi alungau pe țigani dincolo de granițellor, cele două Principate Române, Moldova și Țara Românească, le-au interzis acestora să părăsească teritoriul și i-au luat în robie.

Maria-Tereza le interzice să mai locuiască în bordeie sau în corturi și îi obligă să-și ridice locuințe fixe. Își pierd pînă și numele de țigani și sînt numiți de acum înainte «țărani noi» sau «maghiari noi». Le este interzis să-și mai vorbească propria limbă și sînt siliți să adopte dialectul și portul oamenilor din partea locului. Circulația dintr-un comitat (cir- cumscripție administrativă și judiciară) într-altul nu mai este posibilă fără pașaport. Copiii sînt smulși din familiile lor și încredințați unor familii de țărani care să-i crească sau sînt plasați în orfelinate. Aceste măsuri nu sînt însă întotdeauna riguros aplicate și, după moartea Mariei-Tereza, unii țigani se întorc la modul lor nomad de viață Mihail Kogălniceanu consemnează că majoritatea țiganilor din Transilvania au devenit astfel agricultori, aban- donîndu-și modul nomad de viață. J. A. Vaillant constată– în Histoire vraie des vrais Bohemiens–că «marea majoritatea rromilor s-au stabilit în locuri fixe» și că«cei care nu au renunțat la viața lor să nu-i zicem nomadă, ci rătăcitoare – nu plătesc impozite, dar nici nu contează pentru țară mai mult decît lupii pădurii»

Pe plan local, aceste directive sînt aplicate anarhic, iar unii țigani reușesc să scape de sedentarizarea forțată, prefe- rind să-și reia viața dinainte, desigur mai mizeră, dar liberă. Franaçois Vaux de Foletier povestește că, dupăce au fost despărțiți de copiii lor, țiganii «au vîndut animalele și unel- tele pe care le primiseră, și-au abandonat casele pentru a trăi din nou în corturi sau în bordeie, pentru a rătăci prin cîmpie ori a-și căuta adăpost în munți. Iar copiii care le fuseseră luați cu forța evadau ca săli se alăture»

Așadar, rezistența pe care au opus-o unele familii de țigani politicii de asimilare,precum și dificultatea de a pune în practică diverse reglementări au permis se evite o ruptură antropologică totală și dispariția activităților tradiționale.

Țiganii și-au pierdut libertatea foarte devreme și au devenit robii domnitorului (țiganii domniei), ai clerului și ai boierilor. Așa cum spune Vaillant, «dacă țăranul este șerb, țiganul este întru totul rob…», «statul îi vinde [pe țigani], particularii îi cumpără, iar călugării stau și ei cu mîna-ntinsă».În Moldova și Țara Românească, țiganii erau supuși unor legi asemănătoare celor din Transilvania. După Codul civil care funcționa în Moldova anului 1833, autoritatea stăpînului nu se întindea atît asupra vieții robului, cît, mai curînd, asupra bunurilor sale. Se prevedea, de asemenea, că«robul nu e întru nimic privit ca un lucru, ci, atîta timp cît acțiunile, angajamentele, drepturile și obliga- țiile sale se referăla alții și nu la stăpînul lui, este privit ca o persoană, și, ca atare, robul este supus legilor țarii și este apărat de ele».

Căsătoriile între oameni liberi și robi erau interzise. Se prevedea totuși ca, dacă un om liber s-a căsătorit din neștiințăcu o roabă, legătura lor săfie îngăduitădacăel răs cumpără roaba de la stăpîn. Dacă, dimpotrivă, s-a căsătorit în cunoștințăde cauză cu o roabă, va fi obligat săse despartă și săplătească o amendă echivalentă cu prețul roabei, dacă stăpînul acesteia nu dorește să o elibereze sau să o vîndă. Un stăpîn care îngăduie unuia sau uneia dintre robii lui să se căsătorească cu un om liber îl eliberează prin chiar această permisiune pe respectivul rob

«Copiii născuți dintr-o astfel de căsătorie sînt recunoscuți pentru totdeauna ca liberi[…], pentru călibertatea atîrnă totdeauna mai greu și pentru că filantropia prevalează în ast-fel de cazuri, atît în virtutea legii ecleziastice, cît și în virtutea legii naturale.

Proprietarii își puteau dărui, lăsa moștenire, schimba ori vinde robii care le aparțineau. Prețul lor se fixa la tribunal, în funcție de vîrstăși de competență. În general, țiganii erau vînduți în grupuri corespunzînd unei familii sau unui ansamblu de familii, iar un cuplu aparținea întotdeauna aceluiași stăpîn. Se întîmpla uneori ca țiganii liberi să se vîndăei înșiși pentru a scăpa de foame sau pentru a evita pedepse grele. Astfel, pentru a scăpa de spînzurătoare, un țigan care forase zece cai a ales săse vîndă, el și familia lui, mănăstirii Strehaia, care, în schimbul lor, a plătit ispravnicului treizeci de galbeni. Actele de donație erau și ele numeroase: drept exemplu, putem cita cazul lui Alexandru Ioan Mavrocordat, care a dăruit unui boierscă pătat patru familii de țigani. Chiar și datoriile puteau fi plătite în țigani. Sensibili la frumusețea țigăncilor, stăpînii profitau adesea de statutul roabelor, abuzînd de cele tinere.

Nu aveau drept de viață și de moarte asupra robilor lor, dar îi puteau bate și întemni ța, ceea ce nu se dădeau în lături săfacă. Kogălniceanu descrie unul dintre supliciile la care erau supuși țiganii robi atunci cînd greșeau: «Acest soi de tortură extrem de crudăconstăîn lovirea tălpilor cu nuiele, picioarele fiind legate de un drug pe care doi oameni îl țin ridicat, astfel încît cel bătut să nu se poată sprijini de pământ decît cu capul și umerii. Această caznă este acum în afara legii.»În ciuda pedepselor la care se expuneau, fuga peste gra niță, mai ales în Serbia, era frecventă. Numeroși scriitori și pictori au zugrăvit mizeria traiului țiganilor în Principatele dunărene. În Histoire vraie des vrais Bohémiens,Vaillant descrie condițiile abrutizante de viață ale țiganilor pe care i-a întîl- nit de-a lungul călătoriilor sale : «Cine sînt oare acele dobitoace pe care le zăresc în negura înserării? Umblăde colo- colo cînd în patru labe, ca șobolanii, cînd în două picioare, ca maimuțele; dupăcum se apleacă sau se ridică, îmi par de aici pigmei sau uriași, cîrtițe sau urși… Doamne sfinte, sînt oameni, sînt țigani! Sînt șase, plus un băiețandru care îi supraveghează. Scot nisip din rîu. Trupurile le sînt spoite cu un strat gros de smoală, poartă lanțuri de fier la picioare și jug la gît. Inelul jugului are trei vîrfuri lungi care îi împiedică să-și sprijine de el capul.»

Prejudecățile cu privire la țigani erau deja puternic înrădăcinate în mentalități și slujeau la justificarea condiției de robi la care erau supuși. Erau acuzați, între altele, de antro- pofagie și exista chiar temerea că, la sfîrșitul lumii, țiganii aveau să-l cheme pe Antihrist, care îi va măcelări pe creștini și le va mînca copiii!

Țiganii la stăpîn, aparținînd mănăstirilor și boierilor, se împârțeau în două categorii: «lăieși» și «vătrași»(cei depe lîngăcasă). După domnitor, mănăstirile dețineau cel mai mare număr de robi. Vătrașii includeau țiganii «de curte» și țiganii «de ogor». Primii erau folosiți ca slugi sau ca meșteșugari. Aveau însărcinări din cele mai diverse, cum ar fi cea de vizitiu, sticlar, rotar, cărămidar,tîmplar,țesător, croitor, blănar sau cizmar. Femeile o ajutau pe stăpîna casei, lucrîndca servitoare, lenjere se sau bucătărese. Daru-rile artistice ale țiganilor erau și ele apreciate destăpîni, care își adunau în preajmă numeroși lăutari. În ceea ce-i privește pe țiganii de ogor, ei erau siliți să muncească pămîntul ca agricultori, grădinari, pădurari. Spre deosebir de țiganii domniei, vătrași s-au sedentarizat, iar mulți din-tre ei «și-au uitat comple tlimba, au pierdut obiceiurile și tradițiile fraților lor nomazi». Ca și domnia, stăpînii paroculari dețineau lăieși care se deplasaucu ușurință și plăteau un bir mănăstirii sau boierului decare depindeau. În funcție de meseriile pe care le exercitau, ei se asociau într-un număr de corporații.

În Principate existau și țigani liberi. Ei erau fie lăutari, fie așa-numiții «netoți», care trăiau în stare de sălbăticie prin munți sau păduri. După părerea lui Marcel Courthiade, lingvist specialist în limba romani și secretar adjunct al Uniunii Internaționale pentru Europa «Rromani Baxt», «ei sînt cei care, în 1833, riscînd să fie capturați după revizuirea Codului penal de către Pavel Kiseleff, au intrat în gherilă contra puterii, luptînd pînăla abolirea sclaviei».Sub influența Europei Luminilor, unii boieri au începutsă-și elibereze ei înșiși robii, contribuind astfel,încetul cu încetul, la dezvoltarea mișcării antisclavagiste

Dezrobirea

Rromii care practică meserii la oraș sînt, de asemenea, sloboziți […] și intrăm în clasa plătitorilor de capitație, pe măsura mijloacelor lor și conform regulilor privitoare la plătitorii de capitație ai orașului. În virtutea acestor principii, rromii aparținînd clerului sînt considerați de acum înainte ca și ceilalți oameni și vor avea dreptul de a se căsători cu moldoveni. În plus, cota taxelor ce le revin va fi încasată de trezoreria țării, fărăa se confunda cu alte venituri ale statului, slujind exclusiv la dezrobirea celor de care proprietarii lor vor dori săse lepede.»

Proiectul este votat și, la puțin timp după aceea, prințul Bibescu eliberează, la rîndul său, robii clerului din Țara Românească. Nu mai rămîn robi decît țiganii care aparțineau boierilor. Influențați de ideile liberale și republicane venite din Franța, conducătorii Revoluției de la 1848 sînt mișcați de soarta țiganilor și cîțiva intelectuali publică studii și mărturii despre această comunitate. Unul dintre aceștia este istoricul și diplomatul Mihail Kogălniceanu. Francezul Vaillant, care era în aceeași perioadă profesor la București, are o influență deosebită asupra tinerilor români ce vor înfiptui Revoluția. In 1848, Revoluția din Țara Românească obține abolirea totalăa robiei. Dar independența e de scurtădurată– pătrunzînd în Țările Române, rușii și turcii vor reinstaura robia. Tulburat de sinuciderea unui tînăr bucătar

țigan care își luase viața pentru cănu putuse fi slobozit ca să ia în căsătorie o tînără liberă, domnitorul Grigore Ghica hotărăște, în decembrie 1855, eliberarea tuturor țiganilor din Moldova. Într-un mesaj adresat Adunării Obștești, el declară: «Într-un moment cînd întreaga Europă arată un atît de viu interes fațăde Principate și reflectează la viitorul lor, este de datoria noastră să facem și noi un pas către el. Sau scurs ani și ani de cînd sclavia a fost abolită în toate țările civilizate ale Lumii Vechi. Doar Principatele moldovalahe au păstrat această relicvădezonorantă a unei societăți barbare; doar în Principatele noastre sclavia mai face parte din ordinea socială!»

În prezent, sechelele robiei sînt încă vizibile la populația țigănească. Secole întregi de aservire au știrbit încrederea țiganilor în propriul viitor, le-au șubrezit spiritul de inițiativă, dinamismul și au generat un soi de fatalism în fața evenimentelor, mergînd de la resemnare pînăla agresivitate

Actualele diferențe dintre grupuri decurg și ele din vechile clasificări și ocupații ale robilor, după cum aceștia aparțineau boierilor, mănăstirilor sau domniei. Robia e încă: prezentăîn mentalități și continuă să influențeze modul în care «gadze» privesc această comunitate. Rasismul și prejudecățile unui mare număr de români își au originea în această perioadistoriei; identitatea țigănească este adesea percepută în termeni de inferioritate și în zilele noastre.

Capitolul II

Discriminarea între Est și Vest

Deceniile ce s-au scurs de la al doilea război mondial arată că Europa de Vest este preocupată să-și redefinească o parte a conceptelor care au stat la baza politicii sale în secolul al XIX-lea și al XX-lea. Observăm o asemenea prioritate atât la nivelul preocupărilor academice, cât și la acela al politicii statelor.Sunt promovate limbajele ce dezvoltă perspective plurale – cu întreaga suită de notiuni juridice –, făra pretenția că acestea să fi depășit pâna astăzi toate accentele de disconfort conținute în vechile ideologii identitare.In cea ce privește Europa răsăriteana, ea se confruntă cu probleme mai delicate, asumarea trecutului prin prisma a doua sisteme totalitare reprezentând una dintre marile dificultăți în procesul democratizării ei sociale și politice.Recent eliberate de comunism, unele dintre societățile acestui areal se confruntă cu prejudecăți rezultate din reluarea discursului nașionalist. Reformularea ideii de identitate națională în acord cu aspirațiile integrării europene este abia la început și este relativ puțin familiara marelui public.

Dacă în Vest politica manifestă interes pentru promovarea și conservarea echilibrului social printr-o competentă administrativă a statului, în Europa răsăriteană atractivă este recâștigarea încrederii în valențele etno-culturale și lingvistice ale colectivităților. Dacș în culturile din Vest se pune accentul pe decodarea termenilor-cheie care definesc identitatea în evoluția ei istorică, evidențiind schimbările temporale, respectiv rupturile social-politice, în culturile din Est se dorește recuperarea trecutului prin construirea unui discurs anticomunist. Dacă în Occident memoria colectivă este antrenată în onesta cunoaștere a trecutului, în unele state din Est istoriografia recuperează propria istorie prin ocolirea fragmentelor ei întunecate.

Între statele Uniunii Europene există o excepție și aceasta este Grecia: ea păstreaza particularitățile zonei balcanice, iar retorica ei privind comportamentul identitar oscilează între o birocrație statală și o etno-semantică populară a rasei și a sângelui. Aspectul din urmă este direct legat de istoriografia literalistă greacă, fondată pe filologia germană a secolului al XVIII-lea, istoriografie incurajată de o pedagogie interna autoritaristă, pe parcursul ultimelor doua veacuri. Interesele politice au fost evidente, prin urmare se cerea speculată regenerarea unei Hellas, asa cum au inventat-o filologii clasici germani, pentru că ea urma să reprezinte piatra de încercare a europenității grecilor moderni.

Nu s-a luat în considerare faptul că duratele lungi se sustrag percepției umane, cu o singură excepție: când avem structuri repetitive pe care omul le asimilează conștient, le ritualizează și le îmbogațește cultural.În rest, cum observa Koselleck, există rupturi temporale, respectiv straturi temporale, despre care se cuvine să stim că indică multiple niveluri de origine.În exemplul de mai sus, vom întelege că între Grecia antică și lumea neoelenă trebuie sa identificăm acele reale diferențe de timp, organizare instituțională și forme de expresie culturale, astfel încit interpretarile noastre să nu necesite excesive referințe și justificări.Din păcate, în Grecia de astăzi exista „o miscare culturală centripetă, iar istoriografia nu recunoaște decât un singur punct de plecare, acela al Atenei secolului al V-lea înaintea erei noastre.

În pofida genezei intelighentiilor moderne sub semnul convergentelor de idei, evoluțiile social-istorice sânt diferite atunci când comparam lumea Vestului cu aceea a Estului european. Cel mai concret aspect este dezvaluit de conceptele culturale și politice formatoare ale identitatii colective. E adevarat că nici una dintre zonele geografice ale continentului nu e lipsită de probleme, crizele de constiintă manifestindu-se periodic într-o parte sau în alta a continentului. E adevarat că, adesea, izvoarele sânt comune și ca elitele au tentația imbrațișării acelorași idealuri. La o examinare mai atentă a fenomenelor, aproape întotdeauna gasim mai multe modalități de comprehensiune a societății și a lucrurilor. Adică, diferențe generate de setul de valori admis și profesat de locuitorii Europei moderne.

Sânt destule încercari de a evita analiza directă a fenomenelor cu care se confruntă variațiile geografiei culturale și politice europene din zilele noastre. Sânt cercetători care compară tendințele de autonomie locală și regională manifeste în Italia de Nord cu ruptura cultural-statala ceho-slovacă sau croato-sirbă, de parcă structurile sociale și institutionale ar fi asemănătoare. Sau, aceiași studioși, comentează comparativ bilingvismul catalano-spaniol și multiculturalismul transilvan din Romania contemporană, ca și când am avea o raportare identică la semne și simboluri într-un colț și într-altul al Europei. Relația dintre cultură și structură este una complexă, dar ea nu îndeamna întotdeauna la aceeași perspectivă sau judecată asupra societăților.

Intenția pe care o am este sa explic faptul că – dincolo de convergențele intelectuale ale epocii luminilor, discutate în alte studii și cărți – există o sumă de elemente particulare care au facut și mai fac posibile diferențele între Estul și Vestul continentului. Mă refer aici la termenii care definesc identitatea colectiva. Dificultatea cu care se confruntă atât intelectualii, cât și politicienii atunci când sunt preocupați de formularea limbajelor comune europene – de pildă,în ceea ce priveste proiectul Constituției Europei – deriva din contradicțiile ce animă politicile în Vestul și în Estul european. Terminologia indică o comprehensiune a temei identității și analiza mea tinde să evidențieze de unde anume pornesc evoluțiile paralele, respectiv, prin ce anume dovedesc ele persistența fundamentelor culturale distincte.

Problema derivă din aceea ca termenul națiune (sau popor, sau neam) este admis în culturile politice central- și est-europene ca un concept ce trebuie să preceadă existenta Constituției.

Diferentele dintre cele două zone ale continentului reprezintă o temă de reflecție ce reține din ce în ce mai mult atenția mediilor intelectuale din statele Uniunii Europene. Într-un articol publicat în Frankfurter Rundschau (și reluat în traducere în limba romana în Observator cultural Nr. 182), Richard Wagner consideră că est-europenii sunt într-o mare dilemă. Ei „nu au încredere în noul Vest, condus de Germania și Franța, dar în același timp iși văd viitorul numai în UE și NATO. Această dilema devine și mai evidentă dacă ne gândim că motivul principal al acestei decizii împărtășite de toate paturile sociale și de aproape toata clasa politică este nu neapărat voința unei substanțiale modernizări și reglementări a propriei societăți, cât cautarea unei paveze care să-i ocrotească de instabilitatea care înca mai vine din spațiul postsovietic“.

Autorul observa că esticilor „le este mai aproape proiectul individualist samerican, n.m., V.N.t al împlinirii fericirii personale decât lozinca vest-europeană despre siguranța socială, cu a sa intensa politică de reglementare. Acest lucru se explică prin tradițiile statale est-europene, care fac dovada unei slabe consistențe societale, asortată cu o doză de anarhie“.

.Discriminarea

Europa este leagănul unei mari diversități de tradiții și culturi. Prabușirea "cortinei de fier", care în anii '80, a condus la întâlnirea dintre Est și Vest, împreuna cu suprimarea aproape totală a controlului la granițele dintre statele membre ale Uniunii Europene, vor face – cu timpul – această diversitate din ce în ce mai pregnant 18218n1323s 59;.

Prin intermediul societății deschise, animate de un spirit tolerant, această varietate de culturi va continua să se transforme într-o mare bogăție spirituală pentru popoarele Europei.

Pe parcursul istoriei sale, Europa a traversat experientă multor amenințări la adresa coexistenței tradițiilor și culturilor. Persecutiile religioase din secolele al XVI-lea și al XVII-lea, pogromurile îndreptate împotriva evreilor în toată Europa, exterminarea în lagăre de concentrare a evreilor, țiganilor, a persoanelor handicapate și a homosexualilor în timpul celui de-al doilea razboi mondial și, mai recent, ororile "purificării etnice" din fosta Iugoslavie, constituie unele dintre cele mai grave exemple de intoleranță.

Șefii de state și de guverne ai șarilor membre în Consiliul Europei, reuniți în 1993 la Viena, temându-se ca istoria s-ar putea repeta, s-au declarat alarmați de "recrudescența actuala a rasismului, a xenofobiei și a antisemitismului, de dezvoltarea unui climat de intoleranță, de multiplicarea actelor de violență mai ales la adresa imigranților sau a strainilor, cât și de tratamentele degradante și practicile discriminatorii ce însotesc aceste fenomene".

În scopul îndepărtării acestor amenințări, Consiliul Europei a nominalizat drept prioritara, în toate sectoarele sale de activitate, acțiunea împotriva discriminării. În cadrul Planului de Acțiune împotriva rasismului, xenofobiei, antisemitismului și intoleranței s-a adoptat un pachet de măsuri incluzând și derularea unei vaste campanii de sensibilizare a publicului, implicând toți tinerii din Europa, pe care i-a invitat sa transmită un mesaj al toleranței. În cadrul acestui plan s-a instituit o Comisie Europeană împotriva Rasismului și a Intoleranței, menită să întarească garanțiile juridice și politice împotriva oricaror forme de discriminare, și sa intensifice cooperarea interguvernamentală în toate domeniile de activitate ale Consiliului Europei.

Culoarea, misterul și infinita splendoare a vieții sunt date de faptul ca grupurile de oameni difera între ele în privința obiceiurilor, modului de viată, credinței, culorii pielii, modul de a se îmbrăca și așa mai departe. Acest "alt fel de a fi" al diverselor comunități poate sa fie, desigur, acceptat cu întelegere și toleranța drept un lucru care îmbogățește viața, poate sa fie onorat și respectat, poate să fie, chiar, un prilej de bucurie

Organizată și coordonată la nivel european, dar și la nivel național, prin intermediul comitetelor nationale, Campania Europeana de Tineret împotriva rasismului, xenofobiei, antisemitismului și intoleranței a dorit să-i mobilizeze pe tineri în acțiunea de conștientizare a publicului asupra pericolului pe care îl reprezintă rasismul, xenofobia, antisemitismul si intoleranța.

Numeroasele activități din cadrul Campaniei au inclus concerte, stagii de pregătire, finanțarea de proiecte pilot, producerea materialelor de uz pedagogic și desfășurarea unor expoziții itinerante. Punctul culminant al Campaniei l-a constituit difuzarea sloganului "Toți diferiți, toți egali", pe care cinci trenuri ale tineretului l-au raspândit, circulând de-a lungul și de-a latul Europei.

Combaterea rasismului, xenofobiei, antisemitismului și intoleranței este și scopul Comisiei Europene împotriva rasismului și intoleranței (ECRI), examinând și evaluând, în acest sens, atât ansamblul de masuri (juridice, politice și de altă natură), luate de către statele membre, cât și stimularea acțiunilor la nivel local, național și european și formulând recomandări vizând politica generală a statelor membre.

Comisia a întreprins și un studiu aprofundat al legislațiilor și politicilor în masură să combată aceste fenomene și a analizat situația statelor membre, pentru a formula recomandări specifice. Comisia supraveghează și punerea în practică a acestor recomandări, îndeplinind asa-numitul rol de "câine de pază".

Promovarea toleranței și a respectului fața de semeni a fost dintotdeauna un subiect tratat așa cum se cuvine în cadrul activităților interguvernamentale ale Consiliului Europei. Parte a Planului de Acțiune, aceasta misiune a capatat o importantă încă și mai mare, extinzându-se datorită înfiintării unui nou program de predare a istoriei, intitulat "Istoria fără ură". Prin acest program s-a dorit să se împiedice folosirea predarii istoriei drept pretext pentru promovarea sentimentelor de antagonism între națiuni și de superioritate a unei rase sau a unei culturi fată de alta.

Conventia Europeană a Drepturilor Omului și Carta Socială Europeană asigură și ele, un anumit nivel de protecție împotriva discriminării.

Astfel, potrivit art. 14 al Convenției, "exercitarea drepturilor și libertătilor recunoscute prin intermediul Convenției (și a Protocoalelor sale – n.n.) trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine natională sau socială, apartenenta la o minoritate natională, avere, nastere sau orice alta situație".

Deși clauza nediscriminarii a fost invocată cu succes în fața Curții în numeroase ocazii, ea are o sfera de acțiune limitată doar la prevederile și drepturile cuprinse în Convenție și în Protocoalele sale.

Constiente de această lacună, statele membre au cerut Comisiei Europene împotriva Rasismului și Intoleranței (ECRI) să studieze posibilitatea extinderii domeniului de aplicare a clauzei de nediscriminare conținută în Convenție și Carta Socială Europeană conține în preambulul său o clauza de nediscriminare, care a fost interpretată de către Comitetul Experților Independenți drept aplicabilă tuturor drepturilor garantate de Cartă. Anumite dispoziții ale Cartei interzic expres discriminarea, ca de exemplu cele referitoare la: dreptul barbatului și al femeii la o remunerare egala pentru o muncă de valoare egala; dreptul la șanse egale și la tratament egal în domeniul muncii și al profesiei, fără discriminare bazată pe sex dreptul la asistență socială și medicală fără ca prin aceasta să se piardă drepturi politice ori sociale etc.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului are și ea un important rol în aplicarea principiului nediscriminarii, pronuntându-se în mai multe situații ce priveau, de exemplu: statutul mamelor necăsătorite și al copiilor nascuți în afara casătoriei discriminarea practicată împotriva femeilor prin aplicarea legislației în domeniul emigrării,aspecte ale legislației relative la folosirea limbilor în sistemul educatțonal,interzicerea divortului și consecințele juridice ce decurg din acest fapt asupra unui cuplu necăsătorit și a copilului acestuia,legislație penala interzicând relațiile homosexuale masculine în Irlanda de Nordetc.

Comitetul Experților Independenți a apreciat și el, că statele au obligația de a elimina orice formă de discriminare în materie de muncăși că este interzisă dezavantajarea copiilor nascuți în afara casatoriei din punct de vedere al protecției sociale și economice

2.1 Europa de vest

Europa de Vest (sau Occidentală) se distinge de Europa de est (sau Răsăriteană) mai degrabă prin istorie și cultura decât pringeografie. Aceste granițe europene sunt schimbătoare, existând suprapuneri și fluctuații care fac foarte dificilă orice fel de diferențiere. De aceea, conceptul de Europă Occidentală este asociat mai degrabă cudemocratia libera, țările din regiunea astfel denumită împărțind multe tradiții culturale, economice și politice cu SUA și Canada– țări care au primit milioane de coloniști vest-europeni de la descoperirea Lumii Noi.

Europa de Vest cuprinde țari precum:Franța,Monaco,Regatul Unit al Mari Britani și Irlandei de Nord,Irlanda,Belgia,Olanda și Luxemburg.

Toatate statele europene visează la unitate,la faptul ca întrega europă să fiu o singură națiune cu aceleași valori morale și legale,acest vis se poate îndeplini prin UE care în momentul aceasta fac parte 28 de state și tot mai multe vor să adere în aceastpă „mare familie”.Cu toate că toți vor aceasleași lucruri diferentele sunt foarte mari în ceaea ce privește mentalitatea și moralitatea cetățenilor europeni.

Europa este divizată în doua:Vestul și Estul,cele doua mari parți extreme.Europa de Vest este foarte dezvoltată material,cetățenii acestei zone având o mentaliatate „open maind”,permisibili,toleranți cu tot cea ce este „nou”. Societatea occidentală este cunoscută ca fiind o societate bine dezvoltată educațional și mintal dar atunci cănd vine vorba despre societatea din Estul europei lucrurile iau o intorsătură de 1800. Deși UE are o legislație care patronează peste toate statele membre și este impotriva discriminarii de ori ce fel,vesticii reusesc să „jongleze” cu legile atunci când vine vorba de societatea estică.

Cu toate că vesticii tolerează,persoanele LGBT și în unele state fiind posibila păna și casatoria acestora și recunoașterea acestora ca familie,cu drepturi depline,aceștia discriminează persoanele venite din Estul europei.

Românii si bulgarii sunt poate cele mai hulite și înjurate popoare din Uniunea Europeană, pe plaiurile țărilor vestice, unde e plin de “oameni civilizați”, care fac generalizări și discriminări fără nicio problemă, la adresa unui popor, pe care de fapt nu îl cunosc.

In vestul continentului nostru, după al doilea război mondial femeile au primit din punct de vedere legal toate drepturile pe care le au și bărbații, nu mai există formal vreo diferență între cele două sexe în fața autorităților. Feminismul radical din anii ’60 a reușit din păcate să impună unele măsuri în spațiul public, astfel că acum femeile beneficiază în aceste țări de facilități mult mai mari decât sexul opus, fiind încurajate practic să-și folosească genul pentru a primi avantaje incorecte la locul de muncă și să crească singure copiii, ceea ce afectează negativ viitoarele generații.

a)Romani și Bulgari cei mai discriminați în Vestul Europei

Un articol scris de Judy Dempsey, expert al Carnegie Endowment for International Peace, preluat pe larg de presa din Bulgaria critică atitudinea ”ipocrită și rusinoasă” a UE față de români și bulgari, dupa eliminarea barierelor de pe piața europeană a muncii, făcțnd pe de altă parte apologia activității fundatiilor sponsorizate de George Soros în cele două state pentru integrarea romilor, initiative care nu s-art fi bucurat de sprijinul autorităților.

„Sute de mii de tineri foarte motivați au luat calea Vestului în 2004, atunci când Polonia și alte șapte state din Europa Centrala și de Est au aderat la UE.

Doreau să lucreze mult și în domenii dificile și asta nu a fost pe placul tuturor. Polonezii în special, venind din cea mai numeroasa națiune din Europa de Est, au afișt acuzați deseori că furau slujbele cetățenilor din statele care i-au primit.

Cu toate acestea, cu timpul, polonezii și-au creat propriile comunități, școli și ziare. Cei care s-au întors în Polonia și-au permis să-și asigure condiții mai bune de trai și școli mai bune pentru copii. Privind în urma, valul imigraționist este un exemplu despre cum o Europa deschisa si unită este în beneficiul tuturor.

Acum, un deceniu mai tarziu, populiătii și anyi-imigrationistii din multe state din Vestul Europei și-au îndreptat privirea către bulgari și romani, care, începand cu 1 ianuarie 2014, pot lucra fără restricții în orice țară UE.

Tabloidele britanice i-au criticat virulent, acuzăndu-i ca vor sa profite de sistemul social britanic. În Germania, blocul conservator al cancelarului Angela Merkel joacă, de asemenea, cartea populistă. Elmar Brok, președintele creștin-democrat al comisiei de politica externă a Parlamentului European, a sugerat că ar trebui introdus un sistem de amprentare pentru a-i monitoriza pe cei care se bucură de beneficii sociale.Discriminarea bulgarilor și a romanilor este rușinoasă și ipocrită.

De când România și Bulgaria au aderat la UE în 2007, agențiile germane de recrutare a forței de muncă au căutat în cele doua țari personal medical pentru spitalele germane și pentru azilurile de bătrâni.inginerii și IT-iștii au fost cautați și ei.

Nu au existat plangeri atunci cand mulți dintre cei mai bine pregătiți cetățeni au părăsit Bulgaria și România pentru a cauta oportunități și salarii mai bune în Germania și în alte țări. Nu au existat nici ingrijorari legate de acest import de creiere din tarile est-europene. In ultimii zece ani, populația romaniei s-a redus cu 12%, ajungând la 18 milioane.

Deci, de ce acum? Principalul motiv este ca de pe 1 ianuarie, barierele interne ale UE au au fost înlăturate pentru acei români și bulgari care sunt mai umili decât cei cu studii universitare pe care Vestul abia așteptă să-i recruteze. Acum ăi un simplu muncitor poate veni în Vest pentru a-și căuta norocul. Cel mai dramatic, judecând după avertismentele populiste, este că membrii comunității rome sunt liberi să circule și să revendice beneficii sociale în Germania, Marea Britanie și în alte state.

Mesajul populiștilor este că romii nu ar trebui sa se bucure de aceleași drepturi ca și alți cetățeni UE. E ca și cum ei nu ar fi percepuți ca cetățeni UE, în timp ce în tarile din care vin sufera de pe urma unei discriminari înstitutionalizate. UE arată ca sunt între 10 și 12 milioane de romi în Europa, incluzand și statele balcanice. Circa 400.000 de romi trăiesc în Bulgaria și circa 610.000 în România.

Rapoartele Bancii Mondiale, ale Amnesty International sau ale Open Society Foundation, la fel ca și articole recente din presă, au arătat condițiile revoltatoare în care romii traiesc în țari precum Romania și Bulgaria, dar și în Ungaria, Cehia și Slovacia.

Mulți romi sunt obligați să traiască ăn ghetouri, fără drepturi și fără facilități. Rareș Buglea, lider al tineretului PNL din Romania, a cerut recent ca femeile rome sa fie sterilizate.

Acestea au cauzat mai puțină revoltă decăt ar fi trebuit, pentru ca prejudecățile privindu-i pe romi sunt răspândite în Europa. Sunt deseori considerați outsideri și diferiți, incapabili să se integreze. De aceea, ei nu sunt bine primiți nici casa, nici în strainatate.

Este un ecou al percepției evreilor care în secolele XIX si XX s-au mutat din Estul Europei în Vest. Ei și romii au suferit aceeași soartă în timpul Holocaustului. Și cu toate acestea, aceste preconcepte despre romi au ramas adânc înradacinate.

Tardiv, UE a început să trateze cu seriozitate chestiunea romilor. Aloca fonduri (care ar trebui completate de statele membre) pentru a îmbunătăți condițiile de trai, infrastructura și educație.

Datele arată însa că guivernele din România și Bulgaria și autoritățile locale nu iși fac partea lor de treabă. Aceasta înseamna că, cu cât romii sunt mai marginalizați și discriminați în țarile lor, cu atât mai mulți romi vor fi tentați să plece decât să îndure sărăcia de acasa.

Ani de zile, fundațiile Open Society înființate de filantropul George Soros au încercat să lupte cu lipsa speranței și cu prejudecățile. Au încercat să creeze un simt al identității și al conștiinței printre romi, astfel încat ei sa aiba o voce și să se integreze treptat.

Fără îndoială, integrarea romilor va lua timp, va necesita perseverenta. Initiativele lor, cu sprijin social și financiar de la nivel loval, național și european.

Daca este ca UE să aibă vreun sens drept casa a minorităților, atunci romii trebuie să fie incluși. Este timpul să o rupem cu acest trecut infam al Europei.”

b)Personalitățile și discriminarea esticilor

Se spune că:”fără foc nu iese fum”,ei bine se pare că numersoase persoane importante în general politicieni care si-au facut cariera pe saptele emigranților străini.Declarașile acestora atacând popoarele estice precum România,Bulgarai,Polonia, duscursurile acestora au prins în mare parte la public,partidele cu pricina câștigând alegerile parlamentare în Marea Britanie,Franța și Olanda.

Liderul partidului britanic UKIP, Nigel Farage, a declarat că "are o mare problemă cu România", sporind temerile celor care acuză această formațiune politică de rasism.

"Nu am o problema cu romanii, am o mare problema cu România", a spus Nigel Farage, adăugând că grupurile infracționale cunoscute ale romanilor au ca țintă Marea Britanie, unde autoritățile britanice au fost forțate să le lase să intre din cauza regulilor Uniunii Europene privind libera circulație a persoanelor, marfurilor și serviciilor.

Ministrul francez de Interne, Claude Gueant, vrea să crească numarul de imigrantți ilegali retrimiși în țarile de origine, să diminueze imigrația legală și să atace "delincvența româna".

Claude Gueant a acordat un interviu în care se felicită pentru noua lege privind imigrația, care va intra curand în vigoare.

Ministrul francez crede că dispozitiile continute de noua lege vor permite "creșterea rapidă a numărului anual de expulzări".

Gueant a mai spus că obiectivul actual este de "28.000 de expulzări ăn 2011". Claude Gueant a amintit că, înainte de 2002, "socialiștii îndepartau 8.000 de clandestini pe an".

Claude Gueant a mai arata cu degetul, în același interviu, "delincvența româna". "La Paris, 80% din furturi sunt comise de minorii români. Impreună cu autoritățile române, vom conduce o acțiune împotriva acestei delincvențe structurate pe orașe și pe rețele mafiote".

Cele mai favorizate state membre la nivelul european sunt Marea Britanie dar si Grecia care dispun de „cu trecerea foarte ușora peste multe incalcari.

2.2 Europa de Est

Europa de Est este o regiune a Europei,formată din următoarele țari:

Romania, Armenia, Belarus, Bulgaria, Estonia, Georgia, Letonia, Lituania, Republica Moldova si Ucraina.

Estul europei este partea estremă a vestului,aici niveleul de trai si economic fiind unul foarte scăzut,majoritatea statelor sunt ortodoxe,având numeroase tradiții ce se mențin și în ziua de azi.Mentalitatea este total diferită,dacă în vest se merge dupa prncipiul „open minde” aici totul merge dupa tradiție.Societatea nu este una tolerantă cu tot cea ce este „nou” și nu agrează nimic ce iese din comun.Persaonele LGBT fiind discriminate,agresate verbal și fizic de către membri societății.

Datorită faptului că aceste țari sunt slab dezvoltate,procesul de emigrare de către persoanele tinere către occident este unul mare spre nemultumirea vesticilor.Principala problemă a celor statelor cu care se confruntă sunt romii care nu sau integrat în socieate,și majoritatea traisc asa cum o faceau acum sute de ani în urmă.

Organizația Amnesty International atrage atenția, într-un raport facut public, de Ziua Internațională a Rromilor, că statele europene nu reușesc să reducă și, în unele cazuri, chiar alimentează discriminarea, intimidarea și violențele împotriva rromilor.

"A crescut accelerat frecvența violentelor anti romi în Europa în ultimii ani. Raspunsul la acest fenomen alarmant a fost inadecvat. Este inacceptabil cî în Europa zilelor noastre unele comunități de rromi să traiască sub amenințarea constantă a violenței și a atacurilor de tip pogrom", a spus John Dalhuisen, director de programe pentru Europa și Asia Centrala la

"În multe ocazii, agențiile de lege și ordine nu reușesc să prevină atacurile rasiste și să se asigure că motivele sunt investigate și vinovății aduși în față justiției. Faptul că forțele de poliție pastrează atitudini rasiste este de cele mai multe ori negat decât abordat", a spua John Dalhuisen.

Amnesty International cere guvernelor natționale și UE să se angajeze să stopeze discriminarea, intoleranța și violențele împotriva rromilor.

Atât România cât și Bulgaria ,tratatul de aderare prevede că în cazul în care sunt gasite deficiente în transpunerea și punerea în aplicare a Aquis-ului în domeniul economic,piața internă și respectiv,justiției și afaceri interne,pot fi adoptate masyri de savgradare.

Capitolul III

Nondiscriminarea

Fenomenul nomenul numit ”DISCRIMINARE” este o realitate, chiar dacă foarte greu este recunoscut. Perpetuate de secole, stereotipurile și prejudecățile din mentalul colectiv contribuie semnificativ la intensificarea existenței acestui fenomen. Schimbar ea mentalităților reprezintă un proces îndelungat ce necesită un început în educația timpurie a tinerilor.

Egalitatea formală (sau egalitatea juridică) pune în discuție abordarea tradițională din sistemele de drept național, fundamentată pe ideea normei juridice: ”toți suntem egali în fața legii și a autoritaților publice”. Formula pe care o găsim și în dreptul internațional: ”toate persoanele sunt egale în fața legii, fără discrminare, dreptul la o crotirea egală din partea legii”. Acestă formulă a egalității este legată, într-un fel, de Aristotel și al sau dictum, „lucrurile similare trebuie tratate similar”.

Egalitatea substanțială are în vedere ipoteza persoanelor aflate în situații diferite și care trebuie tratate diferit. Spre exemplu, egalitatea de rezultat presupune că prin măsurile aplicate persoanelor aflate în situații diferite se obține un rezultat egal. Astfel se recunoaște că prin tratament identic se produce rezultate inegale, ca urmare a unor dezavantaje anterioare sau curente. Pe de altă parte, egalitatea de oportunități indică faptul ca legea poate asigura oportunități egale pentru toate persoanele, luând în considerare pozițiile diferite de start, pentru a asigura accesul la beneficiile urmărite.

3.1 Discriminarea pe bază de orientare

sexuală și identitate` de gen

Equality 3.2

http://www.rawstory.com/rs/2014/01/16/utah-allows-married-same-sex-couples-to-file-joint-tax-returns/

„Mă numesc George am 19 ani sunt gay.

Am crescut într-un mediu care condamnă ori ce situație ieșită din „normal”.Chiar daca cei din jur arată că acceptă situația mea sunt puțin cei care cu adevărat gândesc așa.Eu sunt norocos că o parte dintre prietenii mei sunt alături de mine și mă susțin.

Dintre toți prietenii mei doar fetele știu că sunt gay,baieților imi este frică să le spun deoarece nu știu cum vor reacționa.Asfel m-am hotărât să duc o viața dublă decât să fiu umilit și batjocorit.Eu aș vrea să pot spune tot cea ce simpt tuturor inclusiv părinților mei,deoarece nici ei nu știu .Îmi este teamă să nu-i fac să sufere și nu știu cum aș putea sp fac încat totul să fie bine.Aș vrea să știu cum să le spun prietenilor și familiei că sunt gay.”

Așa începe povestea lui George un tânăr de doar 19 ani care este gay.Un tânăr care este în cautarea unor răspunsuri și în același timp și rabdare de a întelege societatea,și reacția acesteia în legătură cu relațile homosexuale.În această situație nu se afla numai George ci sute poate chiar milioane de tineri la nivel global.

Un lucru știut de toata lumea este că societatea e una diversă.Aceasta este formată din indivizi care se deosebesc prin diferite moduri ajungându-se pânaă la orientarea sexuală a acestora.Fie că vorbim de homosexuali,bisexuali sau transgenderi nu putem nega faptul că sunt „camunflați” sau nu printre indivizi majoritari(heterosexualii).

Orientarea sexuală este definită ca fiind o atracție emoțională sexuală și afectivă constantă fată de persoane de un anumit gen.Există trei orientări sexuale generale cunoscute:homosexualitatea,heterosexualitatea și bisexualitatea.

Heterosexualitatea este oerientarea sexuala „tradițională” dintr-e bărbat și femeie .Cuvantul este format din sufixul „hetero”care vine din grecul „heteros”care înseamna „diferit”.Cuvantul a fost inventat în anul 1868 ca și antonim pentru homosexual.Acest cuvânt fiind publicat pentru prima oara în anul 1869.Termenul de homosexual vine din prefixul grecesc „homo”-„același” și radicalul latin „sexualis”.În Grecia antica a fost înlocuit cu (h)omofileofil.Acest cuvânt fiind unul autohton format din prefixul „homo”-„același”,partea mediana „-filo-”-„sex” și sufixul „-file”-„a iubi”.insemnând „ cei ce iubesc pe cei de același sex”.

Istoric

Mulți sunt de parere ca homosexualitatea este „o practică” modernă a secolului XXI.Ei bine nu puțini vor fi surprinși când vor afla că homosexualitatea datează din urma cu mai bine de patru deceni.

„Homosexualitatea este considerată rusinoasa de barbari care traiesc sub guvernari despotice așa cum și filosofia este privită ca un lucru rușinos pentru că nu este în interesul acelor monarhi că asemenea idei marețe să încoltească în mintea supușilor lor”

Primele relații sexuale practicate într-e persoane de același sex este de acum patru milenii în Mesopotamia.De cele mai multe ori este întalnita întrebarea:Homosexualitatea a fost o „procedură” de lungă durată sau este o simplă talmacire a istoricilor?

Una dintre cele mai mari controverse a istoricilor este chiar cea care face referire la Grecia elenistă.Uni istorici sunt de parere că „paiderastia”,un termen care derivă în zilele noastre conceptul de „pedirastie” care erau considerate obisnuite în acea vreme.Chiar dacă au trecut mai bine de 2 000 de ani „pederastia” înca mai face parte din cultura unor țari precum Afganistan,Packistan,Irak,Somalia etc.

Societatea secolului XX

Equality and rights 3.3

http://theblacksphere.net/2013/10/gay-marriage-real-reason-govt-wants/

Deși în antichitate homosexualitatea nu era considerată în mare parte „o problema sociala”,se pare că odatată cu trecerea timpului acest lucru sa schimbat.Odată cu această schimbare a „venit” și discriminarea de multe ori fiind dusă în estrem de anumiți indivizi sau grupuri oranizate ajungandu-se până la vătămare corporală sau verbală.

Pe data de 18 decembrie 2008 Franța și Tarile de jos împreuna cu ONU au audiat o declarație în numele UE consponsorizată de saizeci și șase de țări făcând apel la discriminarea globala a homosexualități și încălcăriidrepturilor omului pe criterii de oerientare sexuală și identitate de gen.

Tratatul CE interzice ori ce discriminare pe criterii de orientare sexuală prin articolul 13.Singura carta internaționala care include și cuvântul „orientare sexuala”este Carta Drepturilor Fundamentale a Uniuni Europene.Protecția împotriva discrimnării pe bază de oerientare sexuală se pot gasi în 18 state UE propunându-se răspandirea protecției sportite pe întreg teritoriul UE.

Deși la nivel înalt se fac legi speciale pentru evitarea discriminarii,situația socială este ingrijoratoare in ultima perioada în anumite state membre UE sa interzis paradele gay,având loc discursuri ale liderilor politici și religioși prin care se incită la ură,intoleranță și chiar iz de homofobie..

Asfel sa realizat un studiu de către UE prin care fiecarei țari membre îi era îtocmit un raport conținând informații despre discriminare,cu ajutorul mai multor organizații nonguvernamentele (ONG)Per ansamblu cum era și de asteptat,raportul nu a fost tocmai îmbucurator descoperindu-se că persoanele LGBT se confruntă cu mari probleme de integrare sociala .Principalele probleme cu care persoanele LGBT se confrunta fiind,comportamentele agresive,hărtuirea,homofobie,atacuri fizice,verbale și psihice.Toate acestea evoluând până înracolo încât aceste agresiuni având loc în școli și locuri de muncă.

Atăt discriminarea,homofobia căt și transfobia a ajuns să influențeze viețile și opțiunile persoanelor LGBT,în ori ce domeniu.Cu timpul i inceput să apara peiorative la adresa persoanelor gay sau lesbiene,de multe ori aceștia caută refuziu în tarile unde nu sunt persecutați pentru cea ce sunt.Multi dintre ei ezită sa iși recunoască orientarea sexuala fată de medici cand le acordă asistența medicală pentru a nu fi discriminați de către acest.Sunt state care condamnă homosexualitatea prin lege,persoanele cu pricina fiind nevoite sa ceara azil ca urmare a persecuților din tarile lot.Adesea aceste cereri de azil sunt rezfuzate fără nici un motiv bine întemeiat.State precum Bulgaeia,Estonia Letonia,Polonia,România,Republica Ceha,Cipru,Ungaria,Italia,Malta au interzis marsurile gay ulterior fiind obligate de către UE sa le autorizeze.

În rapotul inteprins de UE se poate observa cu ușurință discrepanțele uriașe dintre statele europene.Majoritatea locuitorilor din Olanda (82%),Suedia(71%) și Danemarca (69%)sunt deacord cu căstoriile gay pe când Romania (11%),Letonia(12%)si Cipru (14%) sunt deacord cu căsatoriile dintre persoane de același sex.In timp ce 91% din populația Olandei sunt de parere că pot avea un vecin de altă orientare sexuală pe când în România doar 36 % cred acest lucru.Când vine vorba de confort.pe o scara de la 1 la 10 lucrurile nu stau foarte diferit ,în timp ce 9,5 dintre suedezi ,9,3 olandezi și danezi se simt confortabili în prezența persoanelor gay fața de bulgari 5,3,letoni 5,5 și lituanieni6,1.

Într-un alt studiu putem observa că persoanele în vârstă sunt mult mai reticiente și au o atitudine mult mai negativă fața de persoanele gay de cât tinerii,bărbații mai mult ca femeile,persoanele cu mai puține studi mai mult de cât cele cu studii superioare.Persoanele gay care îngrijesc copii,predau în școli sau în calitate de rude sunt mult mai discriminate.Tineri raman cei mai agresați atât fizic cât si verbal de către persoanele în vârstă LGBT.

Sportul

Sportul este de asemeni un „taram interzis” persoanelor gay datorită discriminari,în special persoanelor de sex masculin.Nu mica a fost mirarea când sportivi renumiți la scară mondială au recunoscut că au o altă orientare sexuală de cât cea „tradițională”.

A fost un adevărat șoc când Jason Collins a recunoscut că este homosexual.

”Am 34 de ani și sunt gay. „a spus acesta,care a și explicat ce semnificație avea numarul 98 de pe tricoul cu care joca:”În 1998 un student de la universitatea din Mayoming a fost răpit,torturat și ucis pentru că era gay .Port acest număr în memoria uneia dintre cele mai oribile crime cu motiv sexual din istoria S.U.A.”

Nu după mult timp și Germania a fost zguduită de marturia fotbalistului Thomas Hitzlsperger în vârstă de 31 de ani care sa și retras din cariera de fotbalist dupa ce a afirmat că este gay:”Recunosc că sunt homosexual pentru că doresc să avansez chestiunea homosexualității în sportul profesionist din Germania .Sa devin constient de homosexualitatea mea,a fost un proces lung și greu,Abia în ultimii ani am realizat că prefer să locuiesc cu un bărbat.Nu mi-a fost niciodata rușine de cine sunt,dar nu este ușor să stai la o masă cu 20 de bărbați și să asculți glume despre homosexuali.Homosexualitatea este un subiect ignorat în fotbal și nu este tratat ca o tema serioasă”

La rândul său Robbie Rogers fotbalist și el în vârstă de doar 25 de ani a facut public faptul că este homosexual după care sa retras din activitatea sportiva.

„Mi-a fost greu să arăt cine sunt.Mi-a fost frică de judecata oamenilor de cum voi fi respins și de cum imi vor fi spulberate visele.Mi-a fost frică și că familia se va îndeparta de mine dupa ce-mi va cunoaște secretul.Însă acum e timpul să fac un alt pas.E timpul să mă îndepărtez de fotbal și să mă cunosc cu adevarat.E cea mai fericită decizie din viața mea,pentru că tocmai am realizat că nu mă pot bucura de viață dacă nu sunt onest”

„Onest” un cuvânt care îl putem gasi în dex cu urmatoarea explicție:cinstit de treabă,corect,integreu.Dar se pare că onestitatea i-a fost fatală lui Justin Fashanu un alt fotbalist englez de origine nigeriană care a scris istorie în Premier Ligue.El fiind primul jucator de culoare care era cumpărat cu suma de 1 milion de liere sterline în 1981.

Chiar dacă viața lui se afla tot timpul în lumina reflectoarelor Justin a trăit timp de 10 ani o viața dubla,în urma presiunilor din partea societăți,familiei dar mai ales a colegilor și antrenorului când au alat ca aceste este gay dar și acuzatilor de viol la adresa unui minor,sa sinucis.

„Mi-am dat seama ca ori ce aș spune,eu sunt considerat vinovat.Nu mai vreau sa imi rușinez familia și prietenii,am facut asta destul”.

În leătură cu acest caz,Robbie Rogers afirma:”Știu ce a pățit Fashanu,e o poveste tristă.Eu am avut noroc,am fost fericit pentru decizia mea .Dar e trist că el nici măcar familia nu l-a susținut .Mare păcat..”

Căsătoriile gay și adopțile

Cu timpul atât căsătoriile gay cât și adopțile au început să se legalizeze în Europa.

După ce în anul 1998 a creat parteneriatele civil,în 2001 Germania a legalizat casatoriile între persoane de același sex.Obligațile și drepturile acestora sunt asemeni cuplurilor heterosexuale.

În 2001 a venit rândul Brlgiei legalizând căsătoriile în luna iunie 2003 avănd dreprturi limitate abia în anul 2006 aceștia au drepturi depline.În Suedia parteneriatele civile aveau loc înca din anul 1995 putând să se căsătoresca inclusiv religios,adopțile fiind legalizate în 2003.În 2010 portughezi au modificat legea căsătoriilor scoțand din aceasta specificația de sex,dar acești au drepturi limitate și nu pot sa adopte .Danemarca a fost prima țară care a autorizat uniunile între persoanele gay în 1989 iar în 2012 a autorizat căsătoriile în Biserica de stat Luterană.

Țari unde căsătoriile sunt recunoscute :

Germania în 2001-Finlanda în 2002-Cehia,în 2006-Elveția,2007 Irlnda,2011(sunt recunoscute doar uniunile civile ),Maria Britanie cea mai recentă țară care a autorizat căsătoriile gay.

3.2 Discriminarea pe bază de etnie

Equality and rights 3.4

www.thegypsypoet.co.uk/gypsy_poetry.html

Etnia defineste acei indivizi care se consideră sau sunt considerați de alții ca împărtășind caracteristici comune care îi diferențiază de alte colectivități dintr-o societate în cadrul careia dezvoltă un comportament distinct. Termenul a fost introdus pentru a stabili o distincție fața de rasă , întrucât, deși un grup etnic poate fi indentificabil în termeni de trăsături rasiale, el poate împartăși si alte caracteristici comune precum religia, ocupația, limba sau politica. Grupurile etinice trebuie, de asemenea, distinse de clasele sociale, din moment ce apartenenta transcende stratificarea socioeconomică din interiorul societății, incluzand indivizi care împartasesc (sau sunt percepuți ca împartășind) caracteristici comune ce depașesc clasa. Evreii din SUA alcatuiesc un astfel de grup etnic tipic, întrucat el cuprinde indivizi cu origini rasiale diferite, clase sociale, limbi materne, convingeri politice și angajari religioase diferite (de la ortodoxie la ateism), totuși considerându-se ei inșiși că împărtășind o identitate evreiască comună care îi distinge de restul societății americane, făra să-i pună în mod necesar în opoziție cu aceasta.

Grupurile etnice au deci o compoziție fluidă și pot avea o definiție schimbatoare. Noi grupuri etnice se formează în mod constant, pe masură ce populația se mută dintr-o țara în alta. Indienii din Anglia, de exemplu, alcatuiesc un grup etnic – deși, ca indivizi, ei ar fi priviți în India ca membri ai unor grupuri foarte diferite în termeni de castă și limba. Conceptul de etnie este important mai ales pentru ca formeaza fundamentul discriminarii sociale (ca, de exemplu, în cazul evreilor, în Germania nazistă, sau al mișcărilor pentru independența, în Uniunea Sovietica)

Discriminare rasială

Discriminare rasială reprezintă tratamentul inegal la care este supus un grup de populație numai pe motivul posedării unor caracteristici fizice sau de altă natură definite din punct de vedere social ca desemnând o anumită rasă. Rasisimul este sistemul determinist de credințe aflate în spatele discriminarii rasiale, asociind aceste ecaracteristici cu anumite trăsături fizice, psihologice sau sociale valorizate negativ.

Xenofobie

Xenofobia este teama de străini sau de necunoscuți și este adesea manifestată prin respingere, ostilitate sau violența împotriva unui anume grup. Xenofobia și discriminarea rasială se manifestă frecvent în cazul refugiaților și imigranților romi care se afla pe teritoriul altui stat decât cel de origine.

Equality and rights 3.5

www.realitatea.net/realitatea-net-va-prezinta-conspiratii-celebre-compania-disney-este-rasista_715799.html

Prejudecata

Predispoziție spre agresiune sau orice altă dispoziție negativă față de un grup care a fost stereotipat dupa niște caracteristici simple, bazate pe o informație incompleta. Această definiție se concentrează asupra aspectelor negative ale prejudecătii si nu se referă la toate predispozițiile îndreptate spre orice categorie de obiecte sau evenimente.

Țintele ostilității și victimele prejudecaților variază de la o societate la alta și de la o cultură la alta. Adesea, ele sunt asociate cu lipsa de putere, care atrage la rândul ei scăderea probabilității unei răzbunări efective. Unul dintre grupurile sociale care duc cel mai evident greul prejudecăților sunt asiaticii (fără legătuă cu faptul că ei ar putea fi, de exemplu, hinduși, musulmani, sau siksi), afro-caraibienii, femeile, homosexualii și tinerii someri. Un stigmat mai puțin evident, dar nu mai puțin real este pus în funcție de accent, stil vestimentar, tip de ocupație, sanatate mentală sau greutate corporală.

Discriminarea (în special relațiile rasiale de “ostilitate etnică” sau de “curătenie” au inlocuit eufemistic acest cuvânt) implica exprimarea atitudinilor de prejudecată. Totuși, unele studii au arătat că discriminarea nu vine întotdeauna ca urmare a prejudecății, ci depinde in mare parte de contextul social. Explicatiile prejudecatilor sint multe si variate, dupa masura în care este sustinută prejudecată în interiorul grupului și între grupuri. Bogardus (1928) a ajuns la concluzia că unii oameni acceptă membrii unei așa-numite minoritați etnice ca angajați, dar nu și ca rude apropiate, prin căsătorie, pe când alții nu vor accepta acele grupuri nici macar ca vizitatori sau cetățeni ai țarii lor.

Frustrarea și agresiunea au fost adesea postulate drept cauza prejudecății: dacă unui individ îi este blocată calea spre realizarea unui scop, iar obstacolul este prea puternic pentru a fi depățit, atunci o agresiune ulterioară va fi înlocuită și direcționata spre o țintă mai vulnerabilă. Unii teoreticieni au sugerat că o altă explicație a prejudecății, la fel de importanta, este conformitatea: evaluarea negativa a grupurilor selectate poate fi localizată cultural, reprezentând o parte inerenta a socializării. Alții au încercat să definească o personalitate autoritara mai predispusă a fi victima unei prejudecăți, datorita unui stil de gindire dogmatic. Analiza prejudecăților ramâne o zona diversificată și complexă, dar esențială pentru descrierea și explicarea relațiilor dintre grupuri, așa cum sânt ele formulate în contactul direct sau indirect din interiorul oricarui sistem social. În studiul comunicării, recent a fost exprimat un anumit interes pentru rolul mass-media de localizare a rasismului și sexismului, într-un context social și cultural mai larg.

Marginalizare

Proces prin care unui grup sau individ ii este interzis accesul la poziții importante și simboluri ale puterii economice, religioase sau politice în cadrul unei societăți. Un grup marginal poate constitui, de fapt, majoritatea numerică , ca în cazul negrilor din Africa de Sud, și trebuie să fie distins de grupul minoritar , care poate fi redus ca număr, dar care poate avea acces la puterea politică sau economică.

Marginalizarea a devenit o temă importantă a cercetării sociologice în ani ’60, în mare măsură ca raspuns la conștientizarea că, în timp ce anumite țări dezvoltate au înregistrat o creștere economică rapidă, membrii acestor societăți primeau din ce în ce mai multe inegale. Procesul acesta a devenit o sursă importantă de studii, în special pentru cele influentate de teoriile dependenței, marxiste, și de teoriile sistemului mondial, care susțineau că fenomenul a fost corelat cu întraga ordine capitalistă a lumii și nu limitat doar la anumite societăți.

Îndeosebi antropologii au tins să studieze grupurile marginale.Aceasta are loc, în parte, datorită ideii că, analizând ceea ce se întampla la marginea societății, cineva poate vedea cum se autodefinește, cum este definită în termenii altor societăți și care sunt valorile altor societăți și care sunt valorile culturale cheie.

Discriminarea reprezintă un comportament de excluder sau de reducere a accesului unor indivizi la anumite resurse.

Legea nr. 324/2006 definește discriminarea ca fiind: "orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV apartenența la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice." 

Tipuri de discriminare

Cea mai intalnită este distincția între discriminarea directă și cea indirectă (Michaela Banton, 1998). Discriminarea directa apare atunci când tratamentul diferențiat este generat în mod intenționat, în timp ce discriminarea indirectă apare atunci când acest tratament are la bază o decizie inechitabilă luată anterior.

Să luăm, de exemplu, situația la locul de muncă, discriminarea directă este prezentă atunci când doua persoane având pregătire egală și o slujbă similară sunt platite în mod diferențiat datorită faptului că una dintre acestea aparține unui anumit grup etnic. Discriminarea indirecta apare atunci când cele doua persoane sunt plătite în mod diferit deoarece au fost angajate în poziții diferite deși aveau aceeași pregatire.

Grupuri supuse discriminării

Grupurile supuse cel mai adesea discriminării și asupra cărora s-au centrat cele mai multe studii sunt: minoritățile etnice, rasiale, religioase, grupurile de imigranți. O preocupare aparte a existat pentru discriminarea practicată la adresa femeilor. În ultima perioadă un interes special este acordat studiilor referitoare la discriminarea minorităților sexuale, a persoanelor cu abilități speciale, precum și a vârstnicilor. Domeniile de manifestare a discriminarii cele mai investigate au fost sistemul educațional, piața muncii, locuirea.

Aceste grupuri sunt vulnerabile din punct de vedere social și economic. Cei care sunt ținta prejudecăților și a discriminării într-o societate anume vor întampina dificultăți de integrare pe piața muncii (nu iși vor gasi locuri de muncă pe măsura calificării sau vor fi plătiți la nivel inferior celor care aparșin grupurilor favorizate), vor avea dificultăți în obținerea beneficiilor publice. Toate aceste îi fac vulnerabili din punct de vedere economic și îi includ în categoria grupurilor cu risc ridicat de săracie.

Există discriminare în România?

26,16% din anunțuri conțin discriminări pe criteriul de gen.

13,45% impun limite de vârstă nejustificate pentru anumite locuri de muncă și profesii.

34,33% cer experiența prealabila candidatului în condițiile în care pentru anumite locuri de muncă nu este necesară. Din punct de vedere al harțuirii sexuale, 10% din populația țării afirmă că a fost supusă unei forme de hărțuire sexuală minoră sau mai gravă și aproximativ 62% din aceste cazuri de harțuire se desfășoară la locul de muncă.

3.3 Discriminarea pe bază de handicap

Equality and rights 3.6

http://comps.canstockphoto.com/can-stock-photo_csp12404746.jpg

Conform Raportului de analiză privind piața muncii pentru angajarea persoanelor cu dizabilitați, realizat în cadrul acestui proiect, în prezent sunt înregistrate în Romania 364.894 de persoane cu handicap, reprezentând 53,02% din totalul populației cu handicap la nivel național. Din totalul persoanelor cu handicap înregistrate, sunt încadrate în grade de handicap accentuat 54,64%, grav – 19%, mediu – 11,74% și ușor – 0,44%. De asemenea, 13.457 persoane cu handicap sunt încadrate în muncă, reprezentand 3,68% din totalul persoanlor cu haindcap înregistrate la nivelul celor 4 regiuni și 48,66% din totalul populației cu handicap încadrată în muncă la nivel național. 39,12% din persoanele cu handicap angajate sunt încadrate la handicap somatic. La 30.09.2012, conform datelor statistice de la MMFPS/DPPH, în România erau angajate 27.654 persoane cu handicap. Persoanele cu handicap angajate în muncă la nivelul celor 4 regiuni de referință reprezintă 48,66% din totalul persoanelor cu handicap angajate, la nivel național. Cele mai multe persoane cu handicap angajate sunt concentrate în regiunea București – Ilfov (4.342) si regiunea Sud – Muntenia (3.892). Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM) a estimat că va încadra 324.000 de persoane, la nivel național, prin Programul național de ocupare a forței de muncă (conform Raportului privind stadiul realizării Programului de ocupare a forței de muncă pentru anul 2011). Din acestea, prin subvenționarea locului de muncă, și-a propus ca și indicator încadrarea a 250 persoane cu handicap. Din cele 250 persoane cu handicap propuse a fi angajate prin acordarea de subvenții, la finalul anului 2011 s-a realizat ocuparea a 233 persoane cu handicap, dintre care 35 persoane prin Bursa locurilor de muncă.

Din cele 233 persoane cu handicap angajate, 64 % sunt femei, 67,38 % sunt din mediul urban iar 32,62  % sunt din mediul rural. Din punct de vedere al vârstei, grupele de vârstă sub 25 ani și 35-45 de ani reprezintă 21,03 %, respectiv 23,61 %, din totalul persoanelor încadrate prin această măsură.

Prin implementarea măsurilor de stimulare a ocupării forței de muncă s-au încadrat alte 815 persoane cu handicap.

Din cele 27.654 de persoane cu handicap angajate la nivel național, doar 1.371  erau angajate în Unități Protejate, reprezentând 4,95%. La 01.09.2011, la nivel național erau înregistrate 495 de unități protejate. Din cele 495 de unități protejate, 251 au o singură persoană cu handicap angajată, iar in 85 unități, persoana cu handicap este singurul angajat. Un număr de 667 de persoane cu handicap lucrează în cadrul a 61 de unități protejate care au minim 5 angajați cu handicap (majoritatea fiind cooperative meșteșugărești). Restul de 704 persoane cu handicap sunt angajate în 434 de unități protejate, adică o medie de 1,62 persoane cu handicap angajate/UP.

3.4 Discriminarea pe bază de boli cronice HIV/SIDA

Discriminarea persoanelor care traiesc cu HIV, așa cum este definită de UNAIDS în «Protocolul pentru identificarea discriminării împotriva persoanelor care traiesc cu HIV» reprezintă «orice măsură care face o diferențiere arbitrară între persoane în funcție de statusul HIV confirmat sau suspectat ori în funcție de starea de sănătate».

Equality and rights 3.7

www.euractiv.ro/uniunea-europeana/articles|displayArticle/articleID_18453/Romania-este-pe-ultimul-loc-in-Europa-la-asistenta-acordata-pacientilor-seropozitivi-HIV.html

Discriminarea este determinată de lipsa de cunoștințe, intoleranța, prejudecăți și este strâns legata de stigmatizarea, etichetarea persoanelor.

Efectele discriminării sunt dramatice, atât pentru grupurile care sunt discriminate, cât și pentru cele care discriminează. Astfel, într-o societate în care există stigmatizare și discriminare pe criteriul HIV/SIDA, oamenii nu vor dori sa afle daca sunt infectati, vor fi siliti să iși ascundă diagnosticul, nu vor accesa serviciile medicale sau sociale, nu vor avea curaj să caute informații care să îi ajute în prevenirea infectării. Discriminarea persoanelor vulnerabile social (din cauza vârstei, comportamentelor, situației sociale, situației legale, orientării sexuale etc.) duce la lipsa accesului acestora la informații și servicii, expunându-le riscului de infectare cu HIV.

Discriminarea se poate regăsi la multe niveluri: politici sociale, legislativ, comunitar, instituțional, interpersonal sau chiar intrapersonal (autodiscriminarea) – toate fiind strâns legate între ele și influențându-se reciproc. În plus, de multe ori, discriminarea este subtilă, mascată, greu de demonstrat și de recunoscut, unori fiind considerată chiar de persoanele discriminate ca măsură sau atitudine justificată.

Stigmatizarea și discriminarea sunt injuste, atât în cazul persoanelor care trăiesc cu HIV, cât și în cazul femeilor, persoanelor cu handicap, consumatorilor de droguri injectabile, persoanelor în vârstă, femeilor implicate în sexul comercial, persoanelor făra adăpost sau al persoanelor cu venituri reduse, al tinerilor etc.

Legislația internațională și națională protejează persoanele împotriva discriminării și încearcă, prin masuri afirmative, să asigure șanse egale tuturor persoanelor.

HIV (Virusul Imunodeficienței Umane) este virusul care atacă și distruge progresiv sistemul imunitar, provocând, in final, SIDA.

Deoarece virusul nu distruge celulele rapid, persoanele infectate cu HIV pot să nu prezinte simptome ani de-a rândul.

SIDA (Sindromul Imunodeficienței Umane Dobândite) este manifestarea finală a infecției cu HIV, o boală cronică cu evoluție îndelungată, imprevizibilă. O persoană este bolnavă de SIDA când virusul a deteriorat sistemul de apărare al organismului, distrugând celulele care îl protejează. Odată sistemul imunitar slăbit, corpul este vulnerabil în fața diverselor tipuri de infecții oportuniste, cum ar fi cancerul sau pneumonia.

Statutul seropozitiv HIV înseamnă că în serul persoanei infectate a fost pusă în evidență prezența anticorpilor anti – HIV, iar infecția a fost demonstrată prin examen de laborator. Virusul este prezent în fluidele corpului (spermă, sânge, secreții) și poate fi transmis prin sânge, spermă, fluide vaginale sau lapte matern, dacă nu se folosesc măsuri de protecție.

Ce este stigmatizarea socială a persoanelor afectate de HIV/SIDA?

Stigmatizarea este un proces de devalorizare a anumitor grupuri sociale pe care, în baza unor norme morale, societatea le consideră ca fiind indezirabile, scandaloase, nedemne.
Stigmatul este " o puternică etichetă socială care schimbă în mod radical felul în care oamenii se auto-percep și sunt percepuți de către societate ".

Stigmatizarea devalorizează și discreditează oameni, atașând o serie de trăsături negative anumitor categorii. În cazul persoanelor care trăiesc cu HIV/SIDA, stigmatizarea simțită sau anticiparea discriminării afectează serios viața acestor persoane creându-le nenumărate griji și neliniști în legătură cu divulgarea statutului seropozitiv HIV.

De ce gândesc oamenii în acest fel despre HIV/SIDA?

Persoanele afectate de HIV/SIDA sunt discriminate pentru că:

– HIV este asociat cu comportamente care sunt stigmatizate sau considerate imorale (homosexualitatea, prostituția, consumul de droguri);

– persoanele infectate cu HIV sunt considerate responsabile pentru că au contractat HIV;

– fiindcă oamenii se tem să nu contracteze HIV;

– pentru că, în ciuda eforturilor depuse pentru educația despre HIV/SIDA, modalitățile de transmitere a virusului nu sunt cunoscute încă de foarte mulți oameni;

– fiindcă religia sau convingerile morale conduc la părerea că infectarea cu HIV este rezultatul unei greșeli morale, a relațiilor cu mai mulți parteneri sau a homosexualității;

-fiindcă persoanele infectate cu HIV provin din medii cu un nivel scăzut de acces la informații, medii în general sărace.

Toate aceste prejudecați și stereotipuri conduc la acțiuni care lezează demnitatea celor care trăiesc cu HIV/SIDA, ceea ce reprezintă o încălcare a drepturilor omului.

Ce este discriminarea pe criteriul HIV?

Lipsa unui tratament egal a persoanelor care au HIV/SIDA sau sunt bănuite că ar avea HIV/SIDA. O persoana poate fi discriminată și atunci când este asociată sau înrudită cu o persoană afectată de HIV/SIDA.

Discriminarea se manifestă în mod direct, indirect, sub forma calomniei sau a hărțuirii.

Discriminarea directă

Mai mulți copii au fost respinși la școală, tratați cu dispreț sau invitați să se mute la alte scoli datorită statutului lor seropozitiv (Galați, Suceva, Neamț, Vaslui).

Discriminarea indirectă intervine atunci când un anumit criteriu, procedură, practică aparent neutră dezavantajează persoanele care trăiesc cu HIV/SIDA și nu poate fi justificată în mod obiectiv.
O persoană seropozitivă HIV, al cărei statut este cunoscut în comunitate, aplică pentru un loc de muncă și îndeplinește toate cerințele pentru acel post. Cu toate acestea, ea este respinsă pe motiv că nu corespunde cerințelor.

Calomnia reprezintă mai mult decât o formă de discriminare, este o infracțiune de competența instanței penale și nu a CNCD. Ea apare atunci când se fac declarații publice, prin orice mijloace, despre persoanele care trăiesc cu HIV/SIDA, declarații care le expun pe acestea din urma, disprețului public.

Apariția intr-un ziar a unui articol in care autorul, vorbind despre o personalitate publică despre care se știa ca este gay și seropozitiv, sugerează că boala ar fi o pedeapsă pentru modul său de viață periculos.

Hărțuirea este definită ca o un comportament agresiv din punct de vedere psihic, care are ca efect violarea demnității unei persoane care trăiește cu HIV/SIDA și crearea unui mediu intimidant, ostil, degradant, umilitor sau ofensator.

O persoană angajată a unui magazin alimentar, în urma unor analize, descoperă că este seropozitivă și le spune și colegilor săi despre rezultatul analizelor. Relația ei cu ceilalți se schimbă brusc din acel moment. Colegii încep să dezinfecteze toate obiectele atinse de ea și îi cer zilnic să părăsească locul de muncă deoarece le este teamă să mai lucreze alături de ea.

– Piața muncii: obligativitatea efectuării testului HIV înainte de angajare, respingerea cererii de angajare în cazul în care rezultatul testului este pozitiv, hărțuirea la locul de muncă, concedierea

-Educație: dificultăți la înscrierea la școala a copiilor seropozitivi, respingerea, hărțuirea și marginalizarea acestor copii

-Servicii de sănătate: refuzul accesului la servicii stomatologice, dermatologice, luarea unor masuri excesive de protecție în consultarea unor pacienți seropozitivi sau suspectați de a fi seropozitivi, neacordarea de tratament și de servicii medicale gratuite conform legii etc.

-Asistență socială: neacordarea alocațiilor de hrană pentru persoanele seropozitive, neacordarea unor drepturi prevăzute de lege (abonament gratuit) pentru asistenții personali ai persoanelor cu handicap grav (HIV/SIDA) etc.

Care sunt drepturile omului frecvent încălcate în cazul persoanelor care trăiesc cu HIV/SIDA?

– Dreptul la viață

-Dreptul la nediscriminare

-Egalitate în fața legii

-Dreptul la intimitate

-Dreptul la muncă

-Acces egal la educație

-Acces egal la servicii de sănătate

-Acces egal la asigurări sociale și servicii de asistență socială

-Libertate de mișcare

-Libertatea de expresie și opinie precum și dreptul de a primi și disemina informații

-Dreptul de a se căsători și întemeia o familie

-Dreptul de a participa la viața socială și culturală.

În România trăiesc, conform statisticilor oficiale, aproape 11.000 de persoane infectate cu HIV/SIDA, marea majoritate copiii și adolescenți. Pe lângă problemele cauzate de această boală incurabilă ei se confruntă zilnic cu intoleranța și lipsa de informare și educare a semenilor care genereaza manifestări, uneori primitive, de discriminare. Le este negat accesul în școlile publice, sunt refuzați de serviciile de sănătate și chiar alungați din comunitățile în care trăiesc. Discriminarea și stigmatizarea sunt pentru mulți dintre ei mai greu de îndurat decât boala însăși.

Discriminarea impiedică persoanele infectate HIV/SIDA să traiască o viață normală în societate, le obliga să iși ascundă diagnosticul și chiar să evite să iși afle diagnosticul. Totodata, stigmatul HIV/SIDA perpetuează o teamă nejustificată fată de acest subiect, față de informare sau față de testare, iar discriminarea poate determina forța persoanele seropozitive să adopte comportamente riscante. În egala măsură discriminarea și stigmatizarea persoanelor infectate cu HIV se dovedesc a fi poate cele mai dificile obstacole întampinate de programele de prevenire a infecției HIV.

În România cele mai frecvente cazuri de discriminare a persoanelor infectate HIV/SIDA sunt dovedite de:

– discriminarea și marginalizarea în comunitate;

– Accesul redus la servicii sociale (numai 4.800 din cele 11.000 de persoane infectate cu HIV aflate în viață au solicitat alocație de hrană de la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei);

– Absenta datelor privind integrarea persoanelor infectate cu HIV în muncă sau în sistemul de învatamant;

– Numărul redus de persoane infectate cu HIV care au medic de familie;

– Oice analiză sumară a știrilor și articolelor media demonstrează că unii jurnaliști fac afirmații discriminatorii despre persoanele care trăiesc cu HIV, invocând necesitatea creării unor secții speciale, metode pentru reducerea activității sexuale, intrarea în carantină a secției de spital, testarea HIV obligatorie inainte de intervențiile medicale. Prezentarea în mass-media a unor asemenea afirmații, cu atât mai mult cu cât reprezintă parerea unor profesioniști și a unor formatori de opinie, poate avea consecințe negative asupra atitudinii populației generale fată de persoanele afectate de HIV.

– Raportul Human Rights Watch – Life Doesn’t Wait: Romania’s Failure to Protect and Support Children and Youth Living with HIV – demonstrează cu mărturii că stigmatizarea și discriminarea în funcție de criteriul HIV există înca în Romînia.

– Unele prevederi legale sau regulamente instituționale care favorizeazădiscriminarea

– solicitarea testului HIV negativ la internarea în camine-spital pentru persoane cu handicap sau în centre de plasament;

– slicitarea testului HIV negativ la angajarea ca medic, educator în colectivități de copii, frizerii, Armată, Poliție;

– solicitarea obligatorie a testului HIV la Oficiul de Stare Civila, prin interpretarea eronată a unui ordin al Ministerului Sanatății (care doar recomandă consilierea și testarea HIV pentru cei care se căsătoresc).Aceste încălcări ale unor drepturi elementare nu sunt semnalate Justiției și trec neobservate. De cele mai multe ori, chiar persoanele în cauza considera ca este normal să se întample așa. Accesul limitat la servicii – medicale sau sociale – are drept consecință înrăutățirea problemelor pe care persoanele afectate de HIV le au deja.

Obiectivele cercetării

Prin studiul de fața se urmarește obținerea unei imagini generale despre discriminarea resimțită de persoanele infectate cu HIV. În paralel, se urmaresc situațiile în care aceste persoane consideră că au fost discriminate și se evalueaza nivelului de cunoștințe al persoanelor infectate cu HIV privind modalitățile de combatere a discriminării.
În final se vor propune soluții, cu privire la această problema socială, încercându-se combaterea discriminării cât mai eficient.

Populatia supusa cercetarii

Importanta acestui studiu este cu atât mai mare cu cât subiectul a fost mai puțin dezbatut, iar persoanele în cauza iți dezvaluie aceasta identitate cu greu. Este o populație rară, care nu-și dezvaluie aceste aspecte ale vieții tocmai pentru a fi mai ferite de atitudinile răutăcioase ale celor din jur și pentru a nu fi mai apoi ignorați și marginalizați de societate.
Din moment ce populația nu poate fi delimitată, aplicarea chestionarului pe stradă, către anumiți subiecți este imposibilă. Numărul populației în cauza este mult prea mic pentru a căuta respondenți aleator. Mai mult, datele ar putea fi greșite, pentru că lumea se ferește să recunoască că se află în acestă situație. Astfel că, s-a recurs la ajutorul asistenților sociali din cadrul asociăției ASAS( asociația română anti-sida). Accesul la număr redus al acestei populații a devenit posibil prin aceasta asociație.

Elaborarea esantionului și a chestionarului

Studiul este semi-caltitativ, având și componente cantitative. Esantionul a fost stabilit printre cele 3 000 de persoane infectate cu HIV în București. S-a ales un număr de

În România infecția cu HIV SIDA sub aspect de fenomen epidemic a evoluat diferit comparativ de celelalte țari, fiind explozia acestei epidemii în randul copiilor.
În Romania traiesc peste 7000 de adolescenți și tineri infectați cu HIV sau bolnavi de SIDA marea majoritate a acestora provenind din grupul copiilor infectați inainte de 1990.
Am ales să tratăm problema HIV/SIDA și să facem o campanie socială de informare-sensibilizare pe această temă întrucât am realizat că persoanele infectate suferă din pricina bolii, însă mai ales din cauza discriminarilor. Am dorit să realizăm informare pentru a cunoaște cum se transmite HIV și cum nu, pentru a reduce din teama oamenilor că se pot îmbolnavi și ei daca stau în preajma unui om infectat. Oamenii trebuie sa constientizeze că persoanele infectate cu acest virus nu trebuie marginalizate, dimpotrivă, trebuiesc sustinute, incurajate și tratate ca niște persoane normale. Am dorit ca prin această campanie să reducem din gradul de discriminare față de persoanele infectate cu HIV/SIDA. Iar cum principala cauza a discriminării o constituie lipsa informării corecte, această campanie vine în sprijinul celora care, uneori inconștient, discriminează.

Capitolul IV

Jurisprudența

În ce direcție se îndreaptă societatea și civilizația noastră? Cum sperăm ca societatea să ne asigure cât mai bine îndeplinirea idealurilor noastre și să sprijine cât mai bine modul în care trăim?

Ori ce individul isi dorește să-i fie bine. Cu totii avem un asemenea scop,dar chiar de este un tel comun problema consta in faptul ca „bine”, poate fi înțeles îin foarte multe si diverse moduri si poate avea cai diferite pentru a realiya cea ce iti propui. Cum ar trebui să colaboreze societatea și sistemele de comunicare în masă pentru a găsi o cale de mijloc? S-ar putea porni de la nevoia dintre cele două părți. Societatea reprezintă individul, existând o conexiune între cele două, însă interesant este modul în care se distribuie viziunea asupra direcțiilor de urmat, mass-media fiind cea care reflectă acțiunile și cerințele membrilor comunității.

O problemă majoră cu care societatea se confruntă este discriminarea, care reprezintă discernământul calității și recunoașterea diferențelor existente între lucruri. Discriminarea este imposibil de eliminat în totalitate, pentru că nu trăim într-o societate ideală. Nu toți oamenii se adaptează într-o manieră perfectă la circumstanțe și la persoanele din jur, pentru că se ține cont de anumite criterii injuste. Pentru unii, acest lucru ar însemna să renunțe la propria identitate. Însă nu trebuie confundat cu  prejudecata care înseamnă atitudinea negativă față de fiecare individ, membru al unui grup, fiind motivată doar de apartenența acestuia la grup. Diferențierea dintre oameni este cea mai răspândită formă de discriminare, datorită prejudiciilor aduse din cauza unor serii de tratamente caracteristice către anumite grupuri de persoane. Discriminarea pe motive de rasă sau religie este ilegală în majoritatea democrațiilor occidentale, în vreme ce discriminarea în funcție de merite este de cele mai multe ori tolerată de sistemele legislative, fiind redată ca o formă de diferențiere între performanțele mai multor persoane.

In anul 1965 are loc si Convenția pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială Comportamentul nostru determinat de stereotipuri și prejudecăți, este deseori cauza unei comunicări dificile și a conflictelor care stau la baza diferențelor interetnice. Însă totul provine din perioada în care încă ne formam, eram influențați, personalitatea nefiind bine definită. Bazele educației se observă în timp. Cei care își mai găsesc putere, se autoeducă, insuflând și altora să procedeze asemenea lor. A construi stereotipuri este o funcție naturală a minții umane, care dorind să atenueze anxietatea față de necunoscut, simplifică realitatea complexă și ajută corpul și mintea noastră să dezvolte răspunsuri automate la stimuli similari. Dar, a construi stereotipuri și a le utiliza este periculos, deoarece simplifică realitatea umană complexă, negând unicitatea fiecăruia dintre noi. Atunci când construim stereotipuri, adeseori completăm datele care ne lipsesc cu ajutorul cunoștințelor și informațiilor luate din baza noastră de date. În aceste condiții, diferența culturală dintre oameni poate determina formarea unor stereotipuri care nu corespund realității înconjurătoare.

Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene pune accentul pe "valorile indivizibile și universale ale demnității umane, libertății, egalității și solidarității tatea" și interzice discriminarea ", bazată pe motive precum sexul, rasa, culoare, etnie sau origine socială, caracteristici genetice , limbă, religie sau convingeri, opinii politice sau de orice altă natură, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere, handicap, vârstă sau orientare sexuală ". drepturile omului robuste într-o Europă diversă, tolerant și multicultural nu sunt esențiale doar pentru protejarea minorităților. Ele formează esența de coeziune socială și democrație sănătoasă. Dacă Europa optează pentru sau împotriva toleranță și diversitate depinde de integrarea efectivă a grupurilor eterogene. Acesta este gradul de prejudecăți față de exemplu migranți, musulmani, homosexuali, sau șomeri care reflectă voința europenilor de a accepta reciproc-tate și recognition.On partea de sus a discriminării de zi cu zi documentate de către Agenția Uniunii Europene pentru Drepturi Fundamentale, succesul tot mai mare de dreapta populist și extrem ist mișcări-aripa atestă o prăpastie căscat între dorință și realitate. . Mai ales în vremuri de criză, scorurile de extremă dreaptă, cu sloganuri exclusiviste și "soluții" ar fi simplu, dacă luăm în considerare succesele electorale din țări precum Suedia, Danemarca, Țările de Jos, Austria și Ungaria, nu putem ignora întrebarea: "Care este Eu -funie de stat prezent în ceea ce privește valorile noastre fundamentale democratice sunt în cauză?

Europenii cred în valorile drepturilor omului, cum ar fi toleranța, interculturală – structurale diversitate și solidaritate? Cât de răspândită sunt prejudecăți față de "ceilalți" care se presupune că sunt "altfel"? Și în ce măsură suntem dispuși să acceptăm minorităților sociale, etnice, culturale și religioase ar fi egal si acorda-le egal Participarea? Ce înseamnă acest lucru pentru politică și societate?

Intoleranță amenință coeziunea socială a societăților plurale și democratice. Acesta reflectă măsura în care ne respectăm sau respinge sociale, etnice, culturale și minoritățile religioase. Se marchează pe cei care sunt "ciudat", "alte" sau "outsideri", care nu sunt egale, mai puțin demn. Expresia cea mai vizibilă de intoleranță și de discriminare este de a aduce atingere. Indicatori de intoleranță, cum ar fi a aduce atingere, atitudinile anti-democratice și prevalența de discriminare reprezintă, prin urmare, măsuri sensibile ale coeziunii sociale

Investigarea intoleranță, prejudecăților și discriminării este un proces important de auto-reflecție pentru societate și cruciale pentru protecția grupurilor și minorităților. Trebuie să ne amintim, de asemenea, că intoleranță față de un grup este de obicei asociat cu negativitate față de ceilalți. Uniunea Europeană a recunoscut acest lucru atunci când a declarat 1997.

Aproximativ jumătate din toți respondenții europeni cred că există prea mulți imigranți în țara lor. Între 17 la sută în Țările de Jos și mai mult de 70 la suta in Polonia, cred că evreii caută să beneficieze de suferință strămoșii lor în timpul perioadei naziste. Aproximativ o treime dintre respondenți cred există o ierarhie naturala de etnie. Jumătate sau mai mult condamna Islam ca "un religie de intoleranță ". O majoritate în Europa, de asemenea, abona la atitudinile sexiste înrădăcinate în rolurile tradiționale de gen și cer ca: "Femeile nu trebuie ia rolul lor ca soții și mame mai serios. "Cu o cifră de aproximativ unul respondenți terțe, olandezi sunt cel mai puțin susceptibile de a afirma atitudini sexiste. proporție opuse drepturi egale pentru homosexuali variază între 17 la sută în Țările de Jos și 88 la sută în Polonia; ei cred că nu este bine "Pentru a permite căsătoriile între doi bărbați sau două femei"

După numeroasele sondaje realizate de UE sau diferite ONG-uri,am realizat un sondaj în vederea studiului Egalitatea și nondiscriminrea în jurisprudenșa Curții Europene de Justiție”.La realizarea sondajului au participat 145 de persoane care au răspuns la întrebari ce vizau egalitatea,discriminarea și toleranța acestora.Respondenții se încadrau între 18 și 60 de ani.

Tabel 4.1

Sunt o multitudine de domenii în cadrul cărora discriminarea s-a manifestat în mod debordant de-a lungul timpului, însă aria în care se întâlnește cu precădere este cea referitoare la diferențele legate de rasă. Discriminarea rasială se bazează atât pe prejudecăți și stereotipuri referitoare la anumite grupuri, cât și pe convingerea că rasa este un factor important ce determină trăsăturile și posibilitățile umane individuale. Cunoscut în mod curent drept rasism, această convingere are drept premiză ideea că diferențele provenind din moștenirea genetică sau culturală ar produce în mod necesar rase superioare sau inferioare altora.

Un fenomen similar rasismului este xenofobia. Xenofobia este teama de străini sau de necunoscuți și este adesea manifestată prin respingere, ostilitate sau violență împotriva unui anume grup. Acest tip de discriminare, corelat cu rasismul, decurge dintr-o percepție a superiorității etnice sau culturale ca rezultat al unei viziuni etnocentriste, acesta manifestându-se atunci când cineva privește lumea exclusiv din perspectiva propriei culturi și consideră că tot ceea ce se află în afara culturii de apartenență este necesar inferior. Astfel, oamenii care au o viziune etnocentrică judecă celelalte culturi cu standarde proprii și nu pot trece peste diferențele culturale, așa cum nici nu pot înțelege alte concepții despre lume și viață.

Pentru ca dreptatea și binele să răzbată, s-a creat statul. Legislația națională deține un rol hotărâtor în proliferarea combaterii discriminării de orice tip. Toți oamenii dispun de o măsură egală de drepturi naturale (de ex. dreptul la viață și la integritate corporală sau la libertate personală), indiferent de sex sau vârstă, de poziția socială, de timpul, de locul și de ordinea statală în care trăiește.

Drepturile naturale sunt drepturi suprastatale și de aceea nemodificabile, „eterne”. Ele se deosebesc de prevederile statale și de normele legale care se pot schimba de-a lungul istoriei, adică de dreptul pozitiv, emițând pretenția că au o calitate juridică mai sporită față de acesta din urmă.

Nu același lucru putem spune despre părerea societății în legatură cu toleranța și acceptarea anumitor steriotipuri și pareri.Atunci când vine intrebarea „Sunteți deacord cu legalizarea casatoriilor gay?” lucrurile nu stau prea îmbucurător,58,7% dintre cei chestionați sau declarat împotriva căsătoriilor gay,în timp ce 23,4% sunt deacord,iar 17.9% nu au știut ce să raspundă.

Tabel 4.2

Căsătoria este foarte importantă în cea ce privește dreprturile de care dispun,prin Dreptul Familiei.Aici este de amintit filmul documentar „Mirele”(BRIDEGROOM) bayat pe pocestea reala a lui Shane Bitney Crone.Regizat de Linda Bloodworth-Thomason care povestește călătoria emoțională a lui Shane Bitney Crone și Thomas Bridegroom, doi tineri într-o relație de dragoste ,o relație care a fost întreruptă ,de tragicul accident în care Thomas cade de pe acoperișul unui bloc și iși pierde viața.Povestea cu adevarat începe după moartea accidentală a lui Thomas,aici observăm modul în care oamenii fără protecție juridică precum cea a căsătoriei pot trăi adevărate tragedi .

La întrebarea „Sunteți deacord cu parteneriatele civile între persoane de același sex?”,49.7% răzpunzând negativ iar 26.2% sunt deacord în timp ce 24,1% nu știu.

Tabel 4.3

În ceea ce privește adopțile de copii în România persoanele de altă orientare sexuală nu pot adopta copii.Ceea ce corespunde și cu doleanțele respondenților în procentaj de 58,7% care care nu doresc ca să se legalizeze adopțile pe când 23,4% sunt deacord iar alți 17,9% nu au știut să răspundă.

Tabel 4.4

In Europa sunt peste 93,000 de persoane LGBT,in Romania nu se stie numarul exact al acestora.66,9 % dintre respondenti au afirmat ca nu au si cunoasc si nici o persoana homosexuali,iar 25,5% au afirmat ca au prieteni si cunostinte iar alti 7,6% au spus ca nu stiu.

Tabel 4.5

Cuvântul LGBT care este și un acronim a aparut înca din anii 90 care înseamnă

Lesbiene,Gay,Bisexuali și Transgenderi.Această comunitate are ca și valori morale

1. Respectul față de drepturile omului.Respectă dreptul la demnitate personală și de grup.

2. Respectul față de diversitate.Considerăm fundamentală respectarea convingerilor, a valorilor, a sentimentelor și a identității.

3. Respectul față de propria persoana și față de comunitățile din care facem parte.Susține și incurajează afirmarea identității și respectul de sine.Promovează principiile transparenței instituționale

4. Combaterea intoleranței și a discriminări față de persoane și de grupuri pe criteriul orientării sexuale și al identității de gen.

Doar 18.6% au auzit și știu ce înseamna LGBT,majoritatea de 71,7% nu au auzit,

Tabel 4.6

Pradele gay au devenit foarte cunoscute și controversate în toată Europa,fiind state care interzic asfel de manifestări.În ceea ce privește România,odată cu acestea parade sunt organizate de către biserica contramanifestații impotriva persoanelor LGBT sub egida „normalității”.Doar 18,7% sunt deacord cu aceste parade,67,7 % nu sunt deacord iar alte 13,9% nu știu.

Tabel 4.7

Persoanele gay sunt adesea agresate atât verbal cât și fizic de către persoane sau grupuri terțe.În aceste situași spiritul civic este singurul care poate interveni în ajutorul persoanelor în cazul în cazul care oamenii legi nu sunt în acea zona.În urma sondajului,42,1% ar interveni în apărarea unei persoane gay care este agresată,26,2% nu ar interveni precizaând că nu îi privește iar alte 31.7% nu ști ce să facă intr-o asemenea situație.

Tabel 4.8

De-și sunt numeroase cercetări care au arăt că homosexualitatea nu este o boală societatea iși mai pune semne de intrebare (11,7).29% dintre cei chestionați au fost de parere că homosexualitatea este o boală ,iar 59,3 consideră că homosexualitatea nu este o boală

Tabel 4.9

Chiar dacă legea interzice discriminarea de ori ce fel,pține sunt persoanele care ar accepta să aibă un coleg de o altă orientare sexuala.Doar 46.2% sunt deacord,majoritatea 53,8 nu doresc un coleg de altă orienatre sexuală.

Tabel 4.10

Având în vedere că în România subiectul orientării sexuale este înca unul considerat taboo iar atunci când se face.fiind foarte prost explicat asfel încat publicul primește informații eronate.Cu toții invățăm și chiar „furăm” idei,pareri,convingeri,cuvinte sau cum să facem anumite lucruri precum mâcare,zidarie,un avion din hartie etc.Dar parerile sunt împărțite atunci cînd vine vorba de a invăța ceva de la o perssoan gay,34,5% nu cred că ar avea de învățat de la o persoană gay,cu atât mai puțin familia acestuia.Sunt și persoane 34,5% ,care sunt de părere că au ce învatat atât ei cât și familile acestor mai ales în domeniul modei,arhitecturi și comunicarii.Persoanele gay sunt percepute ca excelând în aceste trei domenii,dar sunt și persoane care nu 31% nu știu daca au ceva învățat de la o persoană de altă orientare sexuală precizând că nu au intâlnit și nu iși pot da cu parerea.

Tabel 4.11

În fiecare zi întlnim diferite persoane străine,fie la locul de muncă,școală,facultate,mijloace de transport,cafenele sau pe stradă.Dintre aceștia pot fi și viitori prieteni,dar prieteniile sunt alese cu multă „rigoare” iar persoanele sunt alese după animite„criterii”.53,8% sunt de părere că nu pot lega o prietenie cu o persoana de altă orientare sexuală,afirând că acest „criteriu” nu face parte din „baza lor de date” și doar 27,6% sunt deacord cu o asemenea prietenie.Sunt și persoane 18,6% care nu știu dacă pot lega sau nu o prietenie.

Tabel 4.12

Orientarea sexuală a fiecărui individ ține strict de intimitate și alegerea acestuia ține doar de persoana avizată și nu de societate.Ori ce persoană are dreptul să-și aleagă orientarea sexuală religia și proprile convingeri fară ca persoane terțe să intervină.Dar majoritatea persoanelor chestionate 46.2% nu sunt deacord cu orientarea sexuala a copiilor dacă acesta ar fi alta de cât cea „traditională”dar ii acceptî în familie.23.1% sunt deacord considerând că nu văd o problemă,pe când 7,7% nu sunt deacord.

Tabel 4.13

Sute de copi sunt lasați anual,în grija satului pentru a fi dați spre adopție de către parinții acestora motivând că nu au cu ce să îi crească.Persaonele care doresc să adopte sunt riguroși puși sub atenția organelor competente pentru a analiza dacă vor fi buni parinți sau nu,iar viitorii parinți de asemeni au criterile lor.De acea am întrebat daca o viitoare adopție a unui copil influentează în vre-o măsură etnia acestuia.60% sunt de pîrere că nu este importantă etnia iar alți 21,4% nu ar adopta un copil de o alta etnie.18,6% nu știu ,nefiind puși într-o asemenea situație niciodata.

Tabel 4.14

Discriminarea pe bază de rasă, culoare sau etnicitate (“discriminare rasiala”) reprezintă aproape întotdeauna o violare a drepturilor omului. În conformitate cu Convenția Internațională privind Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare Rasială (ICERD), convenția internațională fundamentală privind interzicerea discriminării rasiale, “…termenul ‘discriminare rasială’ înseamnă orice distincție, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, culoare, descendență sau origine națională sau etnică ce are ca scop sau efect anularea sau scăderea recunoașterii, exercitarea, în mod egal, a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului în domeniul politic, economic, social, cultural sau în orice alt domeniu al vieții publice”. Fundamentale pentru principiul non-discriminării sunt drepturile membrilor minorităților rasiale, etnice sau naționale la egalitate în fața legii și protecție egală a legii. Legea internațională interzice discriminarea rasială într-o serie de domenii incluzând, dar fără a se limita la educație, sănătate, locuințe, locuri de muncă, și prevederea accesului la bunurile și serviciile publice. Statele au o obligație pozitivă de a preveni, pedepsi și remedia discriminarea rasială.

Legea europeană prezentă vorbește de discriminarea “directă” și “indirectă”. În conformitate cu Directiva Uniunii Europene privind Eglitatea Rasială, adoptată recent (Directiva 2000/43/EC, “care implementează principiul tratamentului egal între persoane fără să se ia în considerare originea rasială sau etnică), “discriminarea directă” a apărut “acolo unde o persoană este tratată mai puțin favorabil decât alta, a fost sau va fi tratată într-o situație comparabilă pe baza originii rasiale sau etnice”. Un exemplu ar fi biroul forțelor de muncă, ca o chestiune de politică, care refuză să accepte romii care candidează pentru locuri de muncă, sau biroul pentru acordarea de locuințe care oferă romilor, în mod intenționat, case sub nivelul standard.

76,9% dintre persoanele chestionate au fost cel puțin odată discrimitate

Tabel 4.15

Majoritatea persoanleor au fost discrimitate fie din cuz :poziției sociale 14,4%,greutatea corporală 14,4%,vârstă 11,9%,infătișare,11,9%,etnie 7,1%,religie 7,2.%.

Tabel 4.16

Discriminarea în ceea ce privește vârsta este foarte mare,fiind o formă de discriminare indirectă.soluțile ca ea să fie oprită sunt foarte mici.Acest lucru este perceput și de societate majoritatea acestora considerând că vârsta constituie un avantaj în anumite situații 84.6% față de 15.4 care nu cred că vârsta contează.

Tabel 4.17

70% dintre femeile rome, victime ale violenței în familie sunt divorțate și au copii. În majoritatea cazurilor, bătăile sunt cauzate de starea financiară proastă din familie, arată un studiu realizat de Asociația Promolex. Fiecare a treia femeie romă bătută a fost supusă violenței din cauza prezenței altor femei în viața soțior, iar în 20% din cazuri, aceasta a fost provocată de bârfele din comunitate.

Cu toții ne facem o anumită parere despre o persoana pe care o cunoaștem prima oara mai ales despre o anume cultură sau simpli turiști.Aceștia nu sunt vazuți prea bine datorită modului de viață și a culturi pe care o au.Parerile sunt împărțite, 38,4% au o părere buna,iar 38,4% au o parere foarte proastă despre aceștia.

Tabel 4.18

Despre persoanele de etnie maghiara,38,4% au o părere bună,38,4 au o părere foarte proastă iar 23,2% o părere proastă.

Tabel 4.19

Starea de confort în preajma unei persoane rome notate de la 1 la 9 este între 3 si 6 reprezentând 23,1%

Tabel 4.20

Chiar dacă aceștia consideră că decizile pe care le iau sunt cu inima,se pare că nu doresc că copiii acestora să facă același lucru,53,8% nu sunt deacord cu o viitoare căsătorie între copii acestora și o persoană de etnie romă.Doar 46,2% sunt deacord relația a copiilor lor cu o persoana roma.

Tabel 4.21

Minoritățile religioase de asemeni sunt vazute foarte prost de către persoanele chestionate 46,2% au o părere foarte proastă despre martori lui Iehova.iar 31%o o părere buna.

Tabel 4.22

HIV/SIDA nu se transmite prin aer, atingere sau sărut. Majoritatea oamenilor știu, că e o boală incurabilă și se feresc de persoanele infectate.

Cei mai mulți parinți refuză să accepte că în școală sau gradiniță pe care o frecventează copilul lor să învețe și copii seropozitivi,și fac tot ce le stă în puteri ca să elimine „elementul periculos” din colectivitate.

14,5% cred că HIV/SIDA se poate lua printr-o simpla atingere,iar 75,3 % nu cred ca e posibil așa ceva.

Tabel 4.23

18,6% refuză să dea mâna cu o persoană infectată cu virusul HIV,64,8 ar da mâna,iar 16,5 nu ști ce să facă intro asemenea situatie.

Tabel 4.24

Pe 41,4% îi interesează la o persoană onestitatea,31,7% logica și inteligența și loialitatea 22%.

Tabel 4.25

În viața de zi cu zi cea mai importantă cu un procent de 98,4% este familia,cariera si dragostea 0,3%,.

Tabel 4.26

Biserica ocupă un loc important în viața romanilor cu un procentaj de 9,cu note cuprinse între 1 și 9.

Tabel 4.27

În viață majoritatea respondenților iau decizile fiind influențați de către inimă(52,4 iar ,47,6 de rațiune.

Tabel 4.28

In urma acestui sondaj am realizat ca parerea persoanelor intervievate este influentata de varsta si nivelul educationl.Persoanele tinere fiind mai tolerante cu minoritatile fata de persoanele varsnice.

Sa mai constatat ca nivelul educational poate influenta si schimba opinia acestora despre minoritati si nivelul tolerantei.Majoritatea persoanelor cu studii superioare fiind deacord si mult mai toleranti cu persoanele de o alta religie,orientare sexuala,convingeri sau etnie,pecand persoanele in varsta sunt mult mai putin tolerante.

Tabel 4.29

4.1 Jurisprudența C.E.J

Equality and rights 4.29

http://comps.canstockphoto.com/can-stock-photo_csp12404746.jpg

Curtea Europeană de Justiție este formată din trei instanțe: Curtea de Justiție, Tribunalul (creat în 1988) și Tribunalul Funcției Publice (creat în 2004).

Curtea reprezintă autoritatea judiciară a Uniunii Europene și, în cooperare cu instanțele judecătorești ale statelor membre, asigură aplicarea și interpretarea uniformă a dreptului Uniunii Europene. Aceasta este o instituție multilingvă, întrucât limbă de procedură poate fi oricare dintre limbile oficiale. Curtea trebuie să asigure diseminarea jurisprudenței sale în statele membre.

De la înființare, cele trei instanțe care formează Curtea Europeană de Justiție au pronunțat aproximativ 15 000 de hotărâri.  

Începând cu 17.6.1997, jurisprudența este accesibilă în toate limbile oficiale ale UE prin intermediul Curții. Baza de date a acesteia conține textul complet al hotărârilor, avizele Curții, concluziile avocatului general și ordinele instanțelor UE. Puteți efectua căutări în baza de date în funcție de numărul cauzei, dată, numele părților, cuvinte de referință din text etc. În plus, baza de date conține rezumatele deciziilor, informări privind deciziile care nu au fost publicate în repertoriile de jurisprudență și comunicările publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

În timp ce dreptul Uniunii Europene (UE) trebuie să fie aplicat de către orice instanță a statelor membre (fie ea națională, regională sau locală), Curtea Europeană de Justiție asigură interpretarea și aplicarea dreptului UE în mod corect și uniform în toate statele membre. Prin urmare, jurisprudența UE este dezvoltată, în principal, de Curtea Europeană de Justiție.

Identificatorul european de jurisprudență (European Case Law Identifier — ECLI) a fost creat pentru a facilita citarea corectă și neechivocă a hotărârilor instanțelor europene și naționale. Un set unitar de metadate va contribui la îmbunătățirea instrumentelor de căutare a jurisprudenței.

Înainte se creeze ECLI,pentru a se gasi jurisprudenta relevantaa fost un proces greu care a avut nevoie de mult timp.Putem lua un exemplu, si anume cazul în care se cunoștea o aptul hotărâre a Curții Supreme a unui stat membru Ea prezinta interesul pentru anumite dezbateri juridice de specialitate. Cauza era înregistrată în diverse baze de date de jurisprudență, naționale și transfrontaliere, dar în fiecare bază de date hotărârea avea un alt identificator. Toți acești identificatori – în cazul în care erau cunoscuți – trebuiau menționați pentru ca respectiva cauză să fie găsită într-o anumită bază de date. Căutarea era îngreunată și de existența unor reguli diferite de citare și a unor stiluri diferite. În plus, utilizatorii trebuiau să parcurgă toate bazele de date pentru a afla dacă această cauză a Curții Supreme era disponibilă – rezumată, tradusă sau adnotată. Cu sistemul ECLI va fi suficientă o singură căutare, pe o singură interfață de căutare, folosind doar un identificator pentru a găsi toate ocurențele hotărârii în toate bazele de date participante, naționale și transfrontaliere.

Accesul facilitat la hotărârile judecătorești din alte state membre este de o importanță crescândă pentru consolidarea rolului instanțelor naționale în aplicarea și respectarea legislației UE. Procesul de căutare și de citare a hotărârilor din alte state membre este limitat în mod grav de diferențele dintre sistemele naționale de identificare a jurisprudenței, de normele de citare și de câmpurile tehnice care descriu caracteristicile unei hotărâri.

Pentru a depăși aceste diferențe și a facilita accesul la jurisprudența națională, străină și europeană și citarea acesteia, Consiliul Uniunii Europene a invitat statele membre și instituțiile UE să introducă identificatorul european de jurisprudență (ECLI) și un set minim de metadate uniforme pentru jurisprudență..

În dinamica realităților lumii de azi, dreptul este provocat și el, inevitabil, la schimbare și, în special,la adaptarea vechilor concepte și principii la noile nevoi ale societății. Au apărut astfel, controverse, curente,polemici și doctrine în varii domenii ale dreptului. Una dintre temele contro ver sate este și aceea a regimului juridic al jurisprudenței ca izvor de drept, mai ales în cadrul noii ordini juridice a Uniunii Europene. Astfel,plecând de la dreptul intern al statelor europene,sistemul juridic unional a înglobat diversitatea formelor și insti tuțiilor statelor componente, adăugând specificul și unicitatea juridică datorate unei activități nou create,rezultate ca urmare a adaptării și inovării structurilor clasice de drept la atipicul funcționării entității suprastatale care este Uniunea Europeană.

Vorbind despre izvoarele de drept interne,teoria clasică juridică le clasifică în izvoare formale și izvoare materiale, în izvoare scrise și nescrise, înizvoare oficiale și neoficiale sau în izvoare directe și indirecte. Printre izvoarele formale, jurisprudența și doctrina ”sunt mai mult izvoare interpretative decât creatoare…(iar) princi palul rol al jurisprudenței…este de a interpreta legea, și numai în mod secundar de a crea reguli juridice noi, deoarece misiunea judecătorului este în primul rând de a aplica legea.

Spre deosebire însă de doctrină, ale cărei păreri sunt facultative, jurisprudența este obligatorie; prin aceasta, acțiu nea ei este directă și imediată”. Iată cum școala românească inter belică de drept –analizând în dreptul intern și în cel comparat jurisprudența ca izvor de drept – prefigura principiile structurale rezultate din jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, pe care se întemeiază întreaga ordine juridică comunitară: efectul direct și prio ritatea dreptului european asupra dreptului intern.În acest caz, principiile aplicabili tății directe și al priorității dreptului european sunt rezultatul activității creatoare a Curții de Justiție a Uniunii Europene, ele nefiind prevăzute ca atare în tratatele fondatoare. Ea a formulat aceste principii, materializate în hotărâri, care au evidențiat că dreptul comunitar are valențele unei ordini juridice interne. Prin urmare, în acest caz, caracterul creator al jurisprudenței primează în fața celui interpretativ, deși acest fapt ar părea în contradicție cu prevederile Tratatului privind Uniunea Europeană și a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene, care prevăd că respectarea dreptului în interpretarea și aplicarea tratatelor se asigură de Curtea de Justiție a Uniunii Europene.Este interesant de observat, așadar, că în noua construcție europeană a dreptului, statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene determină un regim juridic aparte, diferit și pentru jurisprudența creată de această instituție, față de regimul juridic al juris -prudenței create de instanțele naționale.

Pe de altă parte, pe lângă aspectul institu țional și funcțional al Curții,identificarea regimului juridic aparte al jurisprudenței acesteia, efectele practice duble pe care le produce – un nivel unional și unul intern, în sistemele de drept ale statelor membre – trebuie să aibă ca punct de reper și tipologiile sistemelor de drept care au contribuit și care au fost „piatră de temelie” pentru construcția juridică a Uniunii Europene.

Plecând de la specificul fiecărui stat membru,este evident că sistemul juridic propriu Uniunii este unul rezultat din combinarea mai multor familii de drept, în special din cea a familiilor de drept anglo-saxon cu familiile de drept romano-germanic,apărând, astfel, un sistem de drept atipic, în cadrul căruia se armonizează valori și instituții juridice diferite, încercându-se a se pune în practică, și în acest domeniu comunitar, deviza Uniunii Europene”Unitate în diversitate”.

În ceea ce privește jurisprudența, sem nificația acesteia în sistemele de drept menționate este diferită. Este cunoscut faptul că în sistemul de drept anglo-saxon judecătorul este un creator de drept, practica judiciară, precedentul guvernând desfășurarea raporturilor sociale. În schimb, în sistemele de drept europene, cea care guvernează desfășurarea vieții sociale este legea. Altfel spus, dacă în dreptul anglo-saxon jurisprudența este izvor principal de drept,legea scrisă trecând în plan secundar, constituind o excepție, în dreptul european jurisprudența este doar un izvor secundar de drept, primatul avându-l legea.

Pe fondul acestor sisteme juridice, dreptul comunitar a dezvoltat o ”rețea” de iz voare adaptate specificului naturii lui juridice, clasificarea fiind făcută între izvoare scrise interne (dreptul originar,dreptul derivat acte atipice) și externe (acorduri încheiate de UE, acorduri liant al UE) și între izvoare nescrise interne (principiile generale ale dreptului comu nitar, jurisprudența, practica instituțiilor UE) și externe (cutuma internațională). La începuturile organizării și funcționării comunităților europene, având ca date inițiale valorile și principiile sistemului continental european,judecătorii, în dezbaterea unor spețe noi, nu citau și nu făceau trimitere la alte hotărâri pronunțate în materii similare. Însă, inevitabil, în timp, pentru celeritatea activității Curții, jurisprudența acesteia a fost influențată și a preluat unele concepte din sistemul de drept common law. În acest sens, Curtea a început să citeze pasaje și să facă trimiteri exprese la jurisprudența sa anterioară .De altfel, acest specific vine pe fondul unor constatări doctrinare, unii autori arătând că ”în prezent, raportul dintre jurisprudență și calificarea ei.

Totuși, s-a constatat că ”jurisprudența CJCE,în special cea de început, caracterizată printr-o inventivitate pronunțată, nu poate fi înțeleasă în absența …dimensiunii constituționale a tratatelor fondatoare. Dacă dreptul comunitar este autonom și dispune de coerență internă, aceasta se datorează regulilor impuse prin tratate, care sunt constrângătoare pentru statele membre”.

Așadar, caracterul ”hibrid” al dreptului comunitar, care este încă un sistem în schimbare, a deter minat și a obligat Curtea să aducă precizări, să rezolve și să complinească anumite lacune legislative, asigurând, prin aceasta, dezvoltarea dreptului Uniunii Europene. S-a conturat, astfel, caracterul creator de drept al jurisprudenței acestei instituții, rămânând de apreciat dacă se poate vorbi despre valoarea normativă a jurisprudenței,prin ”nașterea” unor noi reguli de drept.

Plecând de la faptul că judecătorul are rolul legal recunoscut de a suplini lacunele legislative, în doctrină s-a spus că ”acțiunea înnoitoare a jurisprudenței poate făuri din toate piesele o instituție juridică sau să întregească sistemul legal…(iar) completând un text,umplând o lacună sau lărgind efectele unei instituții, jurisprudența modifică în mod necesar sistemul legal inițial”. Este cazul hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene, care, cu timpul, au creat o juristprudență coerentă, cu o funcție cvasinormativă, reușind să se impună de facto, atât asupra propriilor hotărâri ulterioare ale Curții, cât și asupra magistraților naționali. Totodată, un alt aspect pozitiv al rolului juris -prudenței este și acela de a elimina unele antinomiijuridice, în scopul asigurării coerenței ordinii juridice .

Cu referire la jurisprudența CJUE, astfel cum am mai precizat, aceasta combină caracteristicile sistemului de drept romano-germanic cu cel anglo- saxon, fiind încadrată, în ierarhia izvoarelor comunitare, în rândul izvoa relor nescrise ale dreptului unional. Rolul și importanța acesteia în cadrul ordinii juridice comunitare nu sunt puse la îndoială, constatân du-se chiar că primele elemente ale integrării politice au fost realizate pe cale jurispruden țială. De asemenea, Curtea, dezvol tând prin cipiile generale de drept comunitar, a realizat un act creativ de legislație judiciară, unele dintre principii aflându-se în tratate (principiul solidarității și principiul nediscri minării pe motiv de naționalitate).

Efectele juridice creatoare de drept ale jurisprudenței CJUE și imprimarea unui specific propriu jurisprudenței comunitare au început odată cu hotărârea dată în cauza Da Costa. Din acest moment,autoritatea hotărârilor Curții a fost sporită, de vreme ce ele au devenit obligatorii pentru instanțele naționale. Totodată, această hotărâre ”a inițiat ceea ce constituie în fapt un sistem al precedentului”, iar”în măsura în care hotărârile CEJ au valoare de precedent, acest lucru plasează Curtea într-o poziție superioară față de instanțele naționale.” Același autor apre ciază că ”sistemul precedentului judiciar duce la un sistem mai eficient de drept comunitar, însă un sistem bazat pe precedent presupune și un preț alerorii: posibilitatea comiterii de greșeli de către instanțele naționale. Cu toate acestea, precedentul are și beneficii…cel mai important, instanțele naționale devin ele însele organe de punere în aplicare a dreptului comunitar.

Pe de altă parte, în doctrina franceză s-a spus că jurisprudența comunitară ”este astăzi fagocitată de apelarea abuzivă la precedent și la instrumentele pe care acesta le presupune”. În prezent, este un adevăr incontestabil că, în judecarea cauzelor, ”Curtea utilizează prece dentul parțial și dezordonat, iar trimiterea la precedent este anarhică, nu are nici o logică, ceea ce duce la lipsa lizibilității jurisprudenței”.

Prin urmare, polemicile doctrinare sunt inevitabile cu privire la o realitate atât de complexă jurisprudența unei curți de justiție europene , care îmbină o multitudine de influențe naționale, având ca liant principiile dreptului comparat.

Jurisprudența Curții de Justițiea Uniunii Europene, faptul că aceasta constituie o sursă majoră a dreptului unional, nu poate fi pus la îndoială.Funcția sa cvasi nor mativă a fost recunoscută în doctrină, iar practica Curții, în general constantă, de a reitera deciziile anterioare, a apropiat-o de sistemul common law, fără, însă, a avea valoarea juridică a prece dentului în accepțiunea acestui sistem, deoarece Curtea dispune, în același timp, și de ceea ce doctrina franceză numește ”revirement de juris prudence”,proprie sistemului de drept romano-germanic

Netăgăduind justețea argumentelor doc trinare contra valorii normative a jurisprudenței, redăm, în final, afirmația profesorului Mircea Djuvara, care poate deschide noi abordări în considerarea locului și a efectelor juridice ale jurisprudenței europene: jurisprudența este ”izvor formal al dreptului pozitiv…aplicarea atât a legii cât și a cutumei și doctrinei se face de către instanțele îndrituite și, din acest punct de vedere, jurisprudența este desigur izvorul prin excelență al dreptului pozitiv, în mod direct ”.

4.2 Legislația României

Equality and rights 4.30

http://www.hotnews.md/upload/articles/2010-01/544-12646-76394-18.jpg

Constituției României cu privire la discriminarea de gen

"Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări" (art. 16 alin. 1)

"Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil." (art. 21 alin. 3)

"Autoritățile publice respectă și ocrotesc viața intimă, familială și privată." (art. 26 alin 1)

"România este patria comună și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi, fără deosebire de rasă, de naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenență politică, de avere sau de origine socială." (art. 4 alin 2)

Legii 272/2004

"Drepturile prevazute de prezenta lege sunt garantate tuturor copiilor fără nici o discriminare, indiferent de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau altă opinie, de naționalitate, apartenență etnică sau origine socială, de situația materială, de gradul și tipul unei deficiențe, de statutul la naștere sau de statutul dobândit, de dificultățile de formare și dezvoltare sau de alt gen ale copilului, ale părinților ori ale altor reprezentanți legali sau de orice altă distincție.”

Legea 324/2006 pentru modificarea și completarea OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare

"1. La articolul 2, alineatul (1) va avea următorul cuprins: „Art. 2. – (1) Potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.”" (art. 1 pct 1 din Legea 324/2006)

Noul Cod Civil Al României

Art. 30. Egalitatea în fata legii civile. Rasa, culoarea, naționalitatea, originea etnică, limba, religia, vârsta, sexul sau orientarea sexuală, opinia, convingerile personale, apartenența politică, sindicală, la o categorie socială ori la o categorie defavorizată, averea, originea socială, gradul de cultură, precum și orice altă situație similară nu au nicio influență asupra capacității civile

Concluzie

În urma elaborării Lucrării de Licentă putem trage concluzia că indiferent cât de evoluată ar fi societatea, de grupul din care facem parte, meseria pe care o prestăm zi de zi, hobby-uri sau muzica pe care o ascultăm, toate ne arată cât de diferiți si cât de versatili putem fi. În același timp unul dintre cele mai interesante lucruri de invațat, poate cel mai important este faptul că nimeni nu se naște egal, egalitatea se dobandește cu ajutorul organelor si a legislației in vigoare.

Înca din antichitate discriminarea exista, ceea ce este nou fată de atunci este faptul că în momentul de fată există legi mult mai elaborate, mult mai multe drepturi iar majoritatea statelor europene stau sub aceași egidă cea a egalității. Odată cu elaborarea noilor legi, a tratatelor care condamnă discriminarea există cu atât mai multe „portițe” găsite de către persoane sau grupuri homofobe și ingrădește dreptutile anumitor cetațeni. Lucrarea a fost structurată in patru capitole din care reiese cu acuratețe tematica ce a avut ca si scop Egalitatea și nondiscriminarea în Juristprudența Curții Europene de Justiție.

Atât Romania cât și intreaga societate a Europei se confruntă cu problema toleranței in special Estul, unde toleranța este foarte scazută, datorită faptului ca aici sunt păstrate traditiile, iar biserica avand un rol foarte important in viața acestora după cum se arată și in sondajul realizat. Este mult mai greu ca societatea sa accepte tot ceea ce este nou, poate si datorită faptului că în Romania nu există o legislație specifică care să protejeze libera exprimare a cetățeanului, indiferent de etnie, culoarea pielii, situație materială, orientare sexuală, religie sau probleme de sănătate. In multe țari discriminarea este considerată ca fiind un subiect tabu, și rare ori au loc discuții publice pe acesată temă, iar atunci când au loc sunt politizate și se uită ușor ideea principală.cea de a transmite societății un mesaj de tolerantă si normalitate.

Televiziunea, radioul. presa, și mai nou internetul sunt cele care pot orienta, motivaționa pentru a fi la curent .Dar problema cea mai mare este faptul că aici intervine de multe ori manipularea de către televiziune printr-un cadru simbolistico-dramatic. Aici sunt prezentate imagini cu multă incarcatură emotională, bineinteles care la randul ei sa genereze sentimente precum nesigurantă și frică. Trebuie luate măsuri drastice de către organele nationale, dar mai ales de către cele internationale prin care publicul să nu mai poată fi manipulat fară stire.

Pentru ca situația pe viitor sa stea mult mai bine în ceea ce privește discriminarea este nevoie de persoane și inclusiv de presa care să apere și să promoveze drepturile omului și cele ale persoaneleor de altă religie, etnie, orientare sexuală etc.

Orice persoană iși dorește o societate fară probleme, unde să traisacă toată lumea impacată, dar ca acest lucru sa devină posibil este nevoie de o societate care să fie tolerantă și să se gandască, că deși nu le sunt pe plac unele lucruri, asta nu inseamnă că ele nu se intamplă și nu trebuie băgate în seama. Totul ține de schimbarea mentalitații și a incercării de a fi umani, de a sensibiliza cu cei din jurul nostru, asfel incât să ajungem să îi cunoaștem cu adevărat și nu după inchipuirile noastre.

Este momentul să avem respectul necesar fața de drepturile omului,deoarece ele sunt ale turor și dispunem de ele, trebuie să respectăm dreptul la demnnitatea personală și de grup. Va fi nevoie să se faca schimbari în legislația Romaniei dar si a Europei în ceea ce privește demnitatea și mandria fiecarei persoane. Va fi nevoie ca stucturile europene să facă presiune la fiecare stat membru sa susțina și să incurajeze multiculturalitatea, afirmarea identitații și respectul de sine. Este nevoie ca la nivelul instituților publice angajatorii să îi pregatească pe angajati pentru a fi pregatiți și să știe cum să reaționeze când aceștia se vor intalni cu diferite cazuri, pentru a nu se ajunge in situatia in care chiar funcționarul public, cel care ar trebui să îi apere să îl discrimineze. Combaterea intoleranței trebuie facută cu profesionalism și transparența instituților publice, ca persoanele care apelează la aceste instituții să nu fie victime al unui act de rasism sau xenofobie.

Va fi nevoie ca institutiile europene împreuna cu partenerii europeni să apere prin toate mijloacele legale persoanele care sunt discriminate și le sunt aduse îngradiri ale drepturilor și libertăților acestora, – drepturi fundamentale -, așa cum sunt ele prevazute în tratatele europene și ratificate de statul roman. Educarea socieații și a mass mediei este de asemeni foarte importanta pentru a da informatii corecte publicului cu privire la orice drept al oricarui cetatean. Organizarea de acțiuni pentru sensibilizarea societății pentru respectarea drepturilor și libertaților tuturor persoanelor. Instituțile de drept să colaboreze cu organizațiile care promoveaza interesele minorităților și diversitatea. Dezvoltarea de noi servicii la nivel european, mai apoi si la nivelul fiecarei tări care să răspundă nevoilor specifice ale fiecărei persoane în cauză.

Numai asfel va putea fi pace, înțelegere și voie buna în societate.

Anexe

Sondaj "Egalitate si nondiscriminare."

1. Nivel dvs de educație este?

2. Vârsta dvs este?

3. Starea civilă.

4. Evaluați ce este mai important în viața dvs (1 – cel mai important; 8 – cel mai puțin important)

5. Cel mai mult vă interesează la cineva

6. Pentru mine, cel mai important este să:

7. Sunteți de acord cu legalizarea casatoriilor gay?

8. Sunteți de acord cu parteneriatele civile(este o formă de uniune juridică menită să ghideze viața în comun a doua persoane)intre persoane de acelasi sex?

9. Sunteți de acord cu legalizarea adopților de copii,de către persoanaele gay?

10. Aveți prieteni/cunostințe cu altă orientare sexuală de cît cea traditională(femeie/bărbat)?

11. Ați auzit de LGBT?

12. Sunteți de acord cu "paradele gay" ?

13. Dacă o persoană gay este discriminată sau îi sunt aduse injurii,săriți în ajutorul acesteia ?

14. O persoană cu dizabilități fizice/mintale este bruscată de către un grup de indivizi,ați lua atitudine?

15. Credeți că homosexualitatea este o boală?

16. Ați adopta un copil de etnie romă,maghiară,rusă,etc?

17. Credeți că ați avea de invățat(atât dvs cât și membrii familiei) de la o persoană gay?

18. Ați da mâna/împrumuta un plover unei persoane infectate cu HIV/SIDA?

19. HIV/SIDA este o boală ce se transmite prin atingere/sărut/strănut?

20. Puteți lega o prietenie cu o persoană de altă orientare sexuală?

21. Vă rog să vă exprimați parerea dvs,în legatură cu urmatoarele grupuri.

22. Care este nivelul dvs de confort, langă o persoană roma?

23. Ați putea avea ca si coleg de muncă/scoală/etc, o persoană homosexuală?

24. Ce ați face dacă fiul/fica dvs,vă spune că este gay/lesbiană?

25. Cât de importantă este biserica in viața dvs și a familiei?

26. Vîrsta constituie un avantaj în anumite situații?

27. Ati fost vreodată discriminat/ă?

28. Dacă ați fost discriminați,care a fost motivul discriminării ? (mai multe răspunsuri posibile)

Bibliografie

1.Alexandru Niculescu, Natia si limba, in Romania literara Nr. 42, 1993, p. 3

2.Competența Curții Europene de Justiție, în: Revista Română de Drept Comunitar nr. 1/2004,

3.Construcția judiciară a normei juridice,în: Revista Dreptul nr.8/2004, Ion Deleanu

4.Constituționalizarea dreptului comunitar.Rolul Curții de Justiție a Comunităților Europene în: Revista română de Drept Comunitar nr.2/2008, Camelia Toader

5. Contribuțiuni la istoricul țiganilor din România, București, 1939, G. POTRA

7.Despre constituționalizarea dreptului european, în: Revista română de drept comunitarnr.2/2008, Editura Wolters Kluwer,Elena Simina Tănăsescu

6. Drept comunitar, București, Editura C.H. Beck, 2007, Tudorel Ștefan, Beatrice Andreșan-Grigoriu

8.Drept rațional,izvoare și drept pozitiv, București, Editura All Beck, 1995, Mircea Djuvara

9. Dreptul Uniunii Europene,Comentarii, jurisprudență și doctrină, Ediția a IV-a, București,Editura Hamangiu, 2009, Paul Craig, Grainne de Burca

11. Einleitung, Reinhart Koselleck, Zeitschichten, Suhrkamp Verlag, 2000,

12. Emanciparea țiganilor , in Suvenire contemporane, București, 1888, George SION

10. Esquisse sur l’histoire, les moeurs et la langue des Cigains, Librairie de B. Behr, Berlin, 1837, Mihail KOGĂLNICEANU

13 Geneza ideilor moderne in Europa Centrala si de Sud-Est, Editia a II-a, Editura All, Bucuresti, 1997. Victor Neumann, Tentatia lui Homo Europaeus

14. Introducere în dreptul comunitar, București,Editura C.H. Beck, 2006, Tudorel Ștefan,

16. ”Ipocrizia Europei fata de Bulgaria si Romania”., Judy Dempsey

15 .Istorică a României, tomul III, București, P. HASDEU

17. «L’esclavage des Tsiganes dans les principautés roumaines», in Etudes tsiganes, nr. 2-3, 1970, François Vaux de FOLETIER

18.Les Rômes. Histoire vraie des vrais Bohémiens, E. Dentru, Librairie-Éditeur, Paris, 1857, J. A. VAILLANT

20. Luiza Manea-Jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene între sistemul de drept anglo-saxon și cel romano-germanic, Sorin Pope

19. Les Tsiganes, une destinée euro- péenne, Découvertes-Gallimard, Paris, 1994, Henriette ASSÉO

21 Mille Ans d’histoire des Tsiganes, Fayard, Paris, 1970, François Vaux de FOLETIER

23. Michael Herzfeld, l.c., in vol Les usages politiques du passé,

24. Richard Wagner, Europa de Est, stat federal american?, traducere in limba romana de Carmen Nicolaescu, in Observator cultural Nr. 182

25. Richard Wagner, Europa de Est, stat federal american?, traducere in limba romana de Carmen Nicolaescu, in Observator cultural Nr. 182.

26. Style des arrêts de la Cour de justice et normativité de la jurisprudence communautaire, în: Revue trimestrielle de droit européen no.4/2009, Laurent Coutron

27. Tratat de drept civil român, București, Editura All Beck, 2002, Vol.I, C.Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu,

28. The Pariah Syndrome, citat de Claire Auzias în lucrarea sa, Les Familles roms d’Europe de l’Est, IDEF, Paris, 1994, Ian HANCOCK

29, Teoria generală a dreptului, București, Editura All Beck, 2005,Ediția a 2-a, Nicolae Popa, Mihail-Constantin Eremia, Simona Cristea,

30.The European Court’s Acte Clair Strategy in CILFIT (Or: Acte Clair, of Course! But What does it Mean?), în:European Law Review nr. 10/1984,H. Rasmussen

31. Vers une phénoménologie ethnographique de l’esprit grec, in vol. Les usages politiques du passé, sous la direction de François Hartog et Jacques Revel, Editions de L’École des Hautes Études en Sciences Sociales, Paris, 2001, Michael Herzfeld

32. Quelques repères psy- chologiques dans l’histoire des Roms de l’Est», in Les Familles roms d’Europe de l’Est, IDEF, Paris, 1998, de Claire Auzias,Marcel COURTHIADE

www.referatele.com/referate/noi/drept/drepturile-femeilor1851982221.php

www.avocatura.com/academica/referat64-drepturile-femeilor.html

oada.wordpress.com/

www.scritub.com/stiinta/drept/DREPTURILE-OMULUI-SI-POLITICI-11979.php

www.antidiscriminare.ro/etnie/

www.observatorcultural.ro/Tipareste-pagina*articleID_9866-printPage_1-setWindowName_shEAPopUpWnd-articles_details.html

discriminare.md/etnie/

www.cotidianul.ro/carnegie-europe-discriminarea-bulgarilor-si-romanilor-este-rusinoasa-si-ipocrita-229640/

narisuisudibu.blogspot.com/2013_06_01_archive.html

www.antidiscriminare.ro/hivsida/

m.cotidianul.ro/article.php?id=229640

www.observatorcultural.ro/Diferente-intre-Estul-si-Vestul-Europei*articleID_9866-articles_details.html

biblioteca.regielive.ro/laboratoare/statistica/discriminarea-persoanelor-infectate-cu-hiv-72938.html

www.agenda.ro/discriminare-stop/105825

www.referateok.ro/referate/3048_1270815271.doc

www.scritub.com/stiinta/drept/Interzicerea-discriminarii15218132315.php

www.studentie.ro/campus/miscarile_feministe/c-46-a-1051

ro.scribd.com/doc/214692678/Ziua-Internationala-Impotriva-Discriminarii-Rasiale

carmendiscriminare.wordpress.com/category/uncategorized/

lucian-cosmin.blogspot.com/2008/03/interzicerea-discriminrii.html

www.imparte.ro/Ajutor/Reintegrare-sociala/Discriminarea-notiuni-de-baza-154.html

www.pozithiv.ro/articole/stigmatizare/discriminare-si-stigmatizare-hiv-I56

www.dadalos.org/rom/menschenrechte/grundkurs_3/frauenrechte/was/was.htm

principiuldicriminarii.wordpress.com/page/12/

www.psihologu.ro/2009/06/23/prejudecata/

svnews.ro/o-persoana-cu-dizabilitati-poate-sa-lucreze-fara-sa-piarda-indemnizatia/23976/

www.preferate.ro/referat-Istorie-MISCARILE-FEMINISTE-16-3485.html

sci-girl.blogspot.com/

www.savepageaspdf.com/dbb7fdaa7d044737890afbcc3312644b/New%20Microsoft%20Office%20Word%20Document.htm

benchea.com/2011/01/page/307

www.hanuancutei.com/forum/content-page/2875/Tiganii-Din-Romania-Citeva-Chestiuni/page/1715/

groups.yahoo.com/neo/groups/natminet/conversations/messages/1439

www.youtube.com/watch?v=Jbm5p42flEA

curia.europa.eu/jcms/jcms/P_106308/

curia.europa.eu/jcms/upload/docs/application/pdf/2009-03/cp080017ro.pdf

curia.europa.eu/jcms/upload/docs/application/pdf/2011-03/cp110012ro.pdf

curia.europa.eu/jcms/upload/docs/application/pdf/2013-12/cp130159ro.pdf

curia.europa.eu/jcms/upload/docs/application/pdf/2013-07/cp130087ro.pdf

curia.europa.eu/jcms/upload/docs/application/pdf/2010-01/cp100004ro.pdf

curia.europa.eu/jcms/upload/docs/application/pdf/2011-03/cp110012ro.pdf

curia.europa.eu/jcms/upload/docs/application/pdf/2014-02/cp140014en.pdf

curia.europa.eu/jcms/upload/docs/application/pdf/2014-02/cp140025en.pdf

www.ciaoromania.ro/wp-content/uploads/2012/06/Analisi-sulla-discriminazione-dei-giovani-affetti-dal-virus-HIV.pdf

bookshop.europa.eu/ro/-ntreb-rile-dumneavoastr-despre-curtea-de-justi-ie-a-uniunii-europene-pbQD3011257/?CatalogCategoryID=luYKABst3IwAAAEjxJEY4e5L

www.laurasava.ro/2011/03/16/trandafiri-cu-dulceata/

www.cncd.org.ro/presa/

www.antidiscriminare.ro/anti-discriminare/legislatie/

asociatia-zamolxe.ro/node/70

www.ziare.com/life-style/intalniri/copiii-pot-deveni-rasisti-de-la-9-sau-10-ani-880495

www.errc.org/article/recunoa%C5%9Fterea-%C5%9Fi-combaterea-discrimin%C4%83rii-rasiale/2447

www.clr.ro/eBuletin/2_2012/Buletin_2_2012.pdf

www.avert.org/hiv-aids-stigma-and-discrimination.htm

Bibliografie

www.referatele.com/referate/noi/drept/drepturile-femeilor1851982221.php

www.avocatura.com/academica/referat64-drepturile-femeilor.html

oada.wordpress.com/

www.scritub.com/stiinta/drept/DREPTURILE-OMULUI-SI-POLITICI-11979.php

www.antidiscriminare.ro/etnie/

www.observatorcultural.ro/Tipareste-pagina*articleID_9866-printPage_1-setWindowName_shEAPopUpWnd-articles_details.html

discriminare.md/etnie/

www.cotidianul.ro/carnegie-europe-discriminarea-bulgarilor-si-romanilor-este-rusinoasa-si-ipocrita-229640/

narisuisudibu.blogspot.com/2013_06_01_archive.html

www.antidiscriminare.ro/hivsida/

m.cotidianul.ro/article.php?id=229640

www.observatorcultural.ro/Diferente-intre-Estul-si-Vestul-Europei*articleID_9866-articles_details.html

biblioteca.regielive.ro/laboratoare/statistica/discriminarea-persoanelor-infectate-cu-hiv-72938.html

www.agenda.ro/discriminare-stop/105825

www.referateok.ro/referate/3048_1270815271.doc

www.scritub.com/stiinta/drept/Interzicerea-discriminarii15218132315.php

www.studentie.ro/campus/miscarile_feministe/c-46-a-1051

ro.scribd.com/doc/214692678/Ziua-Internationala-Impotriva-Discriminarii-Rasiale

carmendiscriminare.wordpress.com/category/uncategorized/

lucian-cosmin.blogspot.com/2008/03/interzicerea-discriminrii.html

www.imparte.ro/Ajutor/Reintegrare-sociala/Discriminarea-notiuni-de-baza-154.html

www.pozithiv.ro/articole/stigmatizare/discriminare-si-stigmatizare-hiv-I56

www.dadalos.org/rom/menschenrechte/grundkurs_3/frauenrechte/was/was.htm

principiuldicriminarii.wordpress.com/page/12/

www.psihologu.ro/2009/06/23/prejudecata/

svnews.ro/o-persoana-cu-dizabilitati-poate-sa-lucreze-fara-sa-piarda-indemnizatia/23976/

www.preferate.ro/referat-Istorie-MISCARILE-FEMINISTE-16-3485.html

sci-girl.blogspot.com/

www.savepageaspdf.com/dbb7fdaa7d044737890afbcc3312644b/New%20Microsoft%20Office%20Word%20Document.htm

benchea.com/2011/01/page/307

www.hanuancutei.com/forum/content-page/2875/Tiganii-Din-Romania-Citeva-Chestiuni/page/1715/

groups.yahoo.com/neo/groups/natminet/conversations/messages/1439

www.youtube.com/watch?v=Jbm5p42flEA

curia.europa.eu/jcms/jcms/P_106308/

curia.europa.eu/jcms/upload/docs/application/pdf/2009-03/cp080017ro.pdf

curia.europa.eu/jcms/upload/docs/application/pdf/2011-03/cp110012ro.pdf

curia.europa.eu/jcms/upload/docs/application/pdf/2013-12/cp130159ro.pdf

curia.europa.eu/jcms/upload/docs/application/pdf/2013-07/cp130087ro.pdf

curia.europa.eu/jcms/upload/docs/application/pdf/2010-01/cp100004ro.pdf

curia.europa.eu/jcms/upload/docs/application/pdf/2011-03/cp110012ro.pdf

curia.europa.eu/jcms/upload/docs/application/pdf/2014-02/cp140014en.pdf

curia.europa.eu/jcms/upload/docs/application/pdf/2014-02/cp140025en.pdf

www.ciaoromania.ro/wp-content/uploads/2012/06/Analisi-sulla-discriminazione-dei-giovani-affetti-dal-virus-HIV.pdf

bookshop.europa.eu/ro/-ntreb-rile-dumneavoastr-despre-curtea-de-justi-ie-a-uniunii-europene-pbQD3011257/?CatalogCategoryID=luYKABst3IwAAAEjxJEY4e5L

www.laurasava.ro/2011/03/16/trandafiri-cu-dulceata/

www.cncd.org.ro/presa/

www.antidiscriminare.ro/anti-discriminare/legislatie/

asociatia-zamolxe.ro/node/70

www.ziare.com/life-style/intalniri/copiii-pot-deveni-rasisti-de-la-9-sau-10-ani-880495

www.errc.org/article/recunoa%C5%9Fterea-%C5%9Fi-combaterea-discrimin%C4%83rii-rasiale/2447

www.clr.ro/eBuletin/2_2012/Buletin_2_2012.pdf

www.avert.org/hiv-aids-stigma-and-discrimination.htm

1.Alexandru Niculescu, Natia si limba, in Romania literara Nr. 42, 1993, p. 3

2.Competența Curții Europene de Justiție, în: Revista Română de Drept Comunitar nr. 1/2004,

3.Construcția judiciară a normei juridice,în: Revista Dreptul nr.8/2004, Ion Deleanu

4.Constituționalizarea dreptului comunitar.Rolul Curții de Justiție a Comunităților Europene în: Revista română de Drept Comunitar nr.2/2008, Camelia Toader

5. Contribuțiuni la istoricul țiganilor din România, București, 1939, G. POTRA

7.Despre constituționalizarea dreptului european, în: Revista română de drept comunitarnr.2/2008, Editura Wolters Kluwer,Elena Simina Tănăsescu

6. Drept comunitar, București, Editura C.H. Beck, 2007, Tudorel Ștefan, Beatrice Andreșan-Grigoriu

8.Drept rațional,izvoare și drept pozitiv, București, Editura All Beck, 1995, Mircea Djuvara

9. Dreptul Uniunii Europene,Comentarii, jurisprudență și doctrină, Ediția a IV-a, București,Editura Hamangiu, 2009, Paul Craig, Grainne de Burca

11. Einleitung, Reinhart Koselleck, Zeitschichten, Suhrkamp Verlag, 2000,

12. Emanciparea țiganilor , in Suvenire contemporane, București, 1888, George SION

10. Esquisse sur l’histoire, les moeurs et la langue des Cigains, Librairie de B. Behr, Berlin, 1837, Mihail KOGĂLNICEANU

13 Geneza ideilor moderne in Europa Centrala si de Sud-Est, Editia a II-a, Editura All, Bucuresti, 1997. Victor Neumann, Tentatia lui Homo Europaeus

14. Introducere în dreptul comunitar, București,Editura C.H. Beck, 2006, Tudorel Ștefan,

16. ”Ipocrizia Europei fata de Bulgaria si Romania”., Judy Dempsey

15 .Istorică a României, tomul III, București, P. HASDEU

17. «L’esclavage des Tsiganes dans les principautés roumaines», in Etudes tsiganes, nr. 2-3, 1970, François Vaux de FOLETIER

18.Les Rômes. Histoire vraie des vrais Bohémiens, E. Dentru, Librairie-Éditeur, Paris, 1857, J. A. VAILLANT

20. Luiza Manea-Jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene între sistemul de drept anglo-saxon și cel romano-germanic, Sorin Pope

19. Les Tsiganes, une destinée euro- péenne, Découvertes-Gallimard, Paris, 1994, Henriette ASSÉO

21 Mille Ans d’histoire des Tsiganes, Fayard, Paris, 1970, François Vaux de FOLETIER

23. Michael Herzfeld, l.c., in vol Les usages politiques du passé,

24. Richard Wagner, Europa de Est, stat federal american?, traducere in limba romana de Carmen Nicolaescu, in Observator cultural Nr. 182

25. Richard Wagner, Europa de Est, stat federal american?, traducere in limba romana de Carmen Nicolaescu, in Observator cultural Nr. 182.

26. Style des arrêts de la Cour de justice et normativité de la jurisprudence communautaire, în: Revue trimestrielle de droit européen no.4/2009, Laurent Coutron

27. Tratat de drept civil român, București, Editura All Beck, 2002, Vol.I, C.Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu,

28. The Pariah Syndrome, citat de Claire Auzias în lucrarea sa, Les Familles roms d’Europe de l’Est, IDEF, Paris, 1994, Ian HANCOCK

29, Teoria generală a dreptului, București, Editura All Beck, 2005,Ediția a 2-a, Nicolae Popa, Mihail-Constantin Eremia, Simona Cristea,

30.The European Court’s Acte Clair Strategy in CILFIT (Or: Acte Clair, of Course! But What does it Mean?), în:European Law Review nr. 10/1984,H. Rasmussen

31. Vers une phénoménologie ethnographique de l’esprit grec, in vol. Les usages politiques du passé, sous la direction de François Hartog et Jacques Revel, Editions de L’École des Hautes Études en Sciences Sociales, Paris, 2001, Michael Herzfeld

32. Quelques repères psy- chologiques dans l’histoire des Roms de l’Est», in Les Familles roms d’Europe de l’Est, IDEF, Paris, 1998, de Claire Auzias,Marcel COURTHIADE

Anexe

Sondaj "Egalitate si nondiscriminare."

1. Nivel dvs de educație este?

2. Vârsta dvs este?

3. Starea civilă.

4. Evaluați ce este mai important în viața dvs (1 – cel mai important; 8 – cel mai puțin important)

5. Cel mai mult vă interesează la cineva

6. Pentru mine, cel mai important este să:

7. Sunteți de acord cu legalizarea casatoriilor gay?

8. Sunteți de acord cu parteneriatele civile(este o formă de uniune juridică menită să ghideze viața în comun a doua persoane)intre persoane de acelasi sex?

9. Sunteți de acord cu legalizarea adopților de copii,de către persoanaele gay?

10. Aveți prieteni/cunostințe cu altă orientare sexuală de cît cea traditională(femeie/bărbat)?

11. Ați auzit de LGBT?

12. Sunteți de acord cu "paradele gay" ?

13. Dacă o persoană gay este discriminată sau îi sunt aduse injurii,săriți în ajutorul acesteia ?

14. O persoană cu dizabilități fizice/mintale este bruscată de către un grup de indivizi,ați lua atitudine?

15. Credeți că homosexualitatea este o boală?

16. Ați adopta un copil de etnie romă,maghiară,rusă,etc?

17. Credeți că ați avea de invățat(atât dvs cât și membrii familiei) de la o persoană gay?

18. Ați da mâna/împrumuta un plover unei persoane infectate cu HIV/SIDA?

19. HIV/SIDA este o boală ce se transmite prin atingere/sărut/strănut?

20. Puteți lega o prietenie cu o persoană de altă orientare sexuală?

21. Vă rog să vă exprimați parerea dvs,în legatură cu urmatoarele grupuri.

22. Care este nivelul dvs de confort, langă o persoană roma?

23. Ați putea avea ca si coleg de muncă/scoală/etc, o persoană homosexuală?

24. Ce ați face dacă fiul/fica dvs,vă spune că este gay/lesbiană?

25. Cât de importantă este biserica in viața dvs și a familiei?

26. Vîrsta constituie un avantaj în anumite situații?

27. Ati fost vreodată discriminat/ă?

28. Dacă ați fost discriminați,care a fost motivul discriminării ? (mai multe răspunsuri posibile)