Egalitatea de Gen In India Si Orientul Mijlociu

Egalitatea de gen

În India și Orientul Mijlociu

CUPRINS

Considerații introductive

Egalitatea în libertate

Dreptul la demnitate umană

Egalitatea în drepturi

Egalitatea în fața legii

Egalitate versus egalizare

Dreptul la nediscriminare

Delimitări conceptuale

Criterii de discriminare

Discriminările de gen

Studii de caz

India

Orientul Mijlociu

În loc de concluzii

Bibliografie

Considerații introductive

Femeia a făcut încă de la începutul civilizației obiectul frumosului, obiectul artei. Artiști de toate felurile, de la pictori, la scriitori, la compozitori au căutat să surprindă femeia și ipostazele sale de la puritate la curaj în a-și exprima voința proprie.

Această lucrare își are rolul de a arăta diferențele dintre femei și bărbați în tările orientului mijlociu și de a răspunde la o serie de întrebări în raport cu aceasta temă. Spre exemplu : în ce măsură sunt femeile discriminate în ceea ce privește egalitatea în raport cu bărbații? În ce fel se fac simțite diferențele culturale în timpul migrației? Care sunt diferențele în raport cu discriminarea, comparând statele Uniunii Europene cu India și țările Orientului Mijlociu.

Profesorul Adrian Miroiu face referire în cursul său despre egalitate, la societatea contemporană, în care caracteristici precum etnia, rasa, averea ori sexul unui individ nu mai fac obiectul diferențelor dintre oameni. Orientul Mijloiu în schimb, continuă să se ghideze tocmai după aceste caracteristici pentru a-i aloca unui individ rolul în societate.

Această lucrare se vrea a fi o comparație între legislația europeană și legislația religioasă a Orientul Mijloiu și a Indiei în ceea ce privește drepturile și libertățile femeii.

Motivația pentru care am ales această temă de licență se regăsește în situația actuală a conflictelor cotidiene față de diferențele culturale ce încep să își facă simțită prezența în spațiul european a unui număr crescător de emigranți, după cum spunea foarte bine Quffa Wedad Andrada în teza sa de doctorat, „ Negarea importanței drepturilor omului atrage după sine negarea individului, a statului său, fiind o tragedie individuală și personală dar nu numai, deoarce duce la apariția unor probleme de ordin social și politic, generând chiar conflicte între națiuni și societăți.”

Putem recunoaște faptul că în țările occidetale, deși femeia nu i-a fost întotdeauna egală bărbatului, nu au existat diferențe majore în ceea ce privește drepturile și libertățile celor două categorii, cu atât mai puțin în ceea ce privește dreptul la demnitate umană. Din păcate nu putem spune același lucru despre condiția femeii în Orientul Mijloiu și în India, motiv pentru care tot mai multe organizații se implică pentru a conștientiza atât bărbații cât și femeile de necesitatea unui sistem legislativ obiectiv și imparțial care să nu mai permită inegalitatea de gen.

Această lucrare de licență va trece în primul capitol prin partea legislativă a statelor europene în ceea ce privește egalitatea în libertate, în drepturi, în fața legii, arătând aceleași constante în raport cu discriminarea – unei persoane nu îi pot fi refuzate oportunitățile unor șanse egale pe motiv de etnie, rasă, limbă, culoare, religie, statut social sau dizabilități. Atât ONU, CEDO, cât și Comisia Europeană s-au implicat în cazurile ce au avut tentă discriminatorie față de copii ori femei, în speranța creării unei conștiințe comune bazată pe valori egale, înfăptuind astfel un proces de egalizare.

Al doilea capitol se axează pe dreptul la nediscriminare. Aici se vor prezenta pașii prin care se pot elimina formele de discriminare, prin instituirea unor măsuri speciale în privința inegalității de șanse, prin medierea și soluția pe cale amiabilă a conflictelor apărute în urma faptelor discriminatorii, implicit prin sancționarea comportamentelor de așa natură. Criteriile de discriminare sunt corelate de statutul social sau financiar al unei persoane, de genul acesteia, de religie ori cultură, vârstă, limba vorbită, etc. Iar în final vom observa prin ce se manifestă discriminarea de gen.

În fine, prin studiile de caz doresc să demonstrez condiția femeii în societăți patriarhale și voi evidenția felul în care acestora le sunt refuzate anumite drepturi, după caz, din copilărie până la bătrânețe. Trebuie înțeles faptul că în societățile patriarhale sunt puține femei independente, care pot lua decizii în ceea ce privește aspectele vieții lor. Majoritatea, de la naștere devin proprietățile taților, iar pe viitor ale soților, astfel încât liberul arbitru nu li se aplică. Multe femei suferă tratamente degradante, ba chiar inumane pe parcursul vieții, cu precădere femeile din India și din Orientul Mijlociu, zone în care pot fi acuzate pentru nerespectarea legilor religioase, ori nerespectarea cuvântului tutorelui de sex masculin, acuze ce pot sfârși prin moartea femeii.

Prin urmare, această lucrare de licență dorește să compare o cultură europeană, care se poate lăuda cu un avânt din ce în ce mai mare în ceea ce privește egalitatea de gen, cu o cultură orientală, bazată pe legi ce au o tentă religioasă, prin urmare vorbim despre o societate care refuză egalizarea în drepturi a femeilor.

Egalitatea în libertate

Problema egalității este tratată în Declarația Universală a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948, care prevede în primele articole faptul că „Toate ființele umane se nasc libere și egale în demnitate și în drepturi.” Așadar, se dorește o conștiință comună de socializare frățească, care să nu ducă la discriminări între indivizi.

Conform Comisiei de Egalitate și Drepturile Omului a Marii Britanii, egalitatea presupune garantarea fiecărui individ la șanse egale, fără a fi discriminat de statutul social, sex, rasă sau dizabilități. În prezent, țările bine dezvoltate fac progrese către o societate egală, iar discriminările la locul de muncă și în educație au început să se diminueze, odată cu diferite stereotipuri care privesc femeile. Acestea au început să capete libertatea de a se face afirmate la locul de muncă și de a distruge prejudecățile ce au luat naștere în urmă cu sute de ani, iar fetițele cărora li se refuză dreptul la educație este în scădere. Însă nu putem spune că s-a atins egalitatea de gen, dat fiind faptul că femeile sunt mai puțin plătite la locurile de muncă dominate de bărbați, iar sectoarele de muncă în care numărul femeilor depășește numărul bărbațiilor sunt domenii în care se investesc fonduri mai puține.

În Convenția Europeană a drepturilor omului, Articolul 5, se precizează clar că „Orice persoană are dreptul la libertate și siguranță. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa”. Libertatea se raportează în primul rând la libertatea fizică a persoanei, care, automat include și libertatea de mișcare, sau libertatea de alegere. Acestea nu sunt însă reguli după care se ghidează toate statele. În Islam, ținând cont de faptul că tradiția primează și că în baza salvării onoarei, multe femei îndură tratamente abuzive, dreptul la libertatea de alegere le este încălcat prin căsătorii aranjate, iar în cazul în care femeia rămâne văduvă se aranjează dese ori căsătorii cu fratele sau vărul, după caz, al răposatului, motivația fiind corelată cu pătarea numelui familiei din cauza unei văduve care nu poate fi lăsată nesupravegheată. Libertatea gândirii, conștiinței și religiei sunt consacrate de articolul 9 al Convenției, întărite de protejarea libertăților în general prin paragraful 1. Așadar orice persoană are libertatea de a-și schimba religia ori convingerile, dar și de a le practica atât în spațiul public cât și în cel privat prin practici, îndepliniri ale ritualurilor etc. Aceste libertăți au fost subliniate de judecătorii europeni, încadrându-se în bazele societății democratice.

Problema este aceea că există cazuri în care o persoană de o anumită religie, de naționalitate străină nu se conformează normelor interne ale statului în care locuiește. Spre exemplu, în Islam, legea Sharia permite bărbaților căsătorii temporare pentru a nu comite adulter. SUA s-a confruntat cu o astfel de problemă de nerespectare a normelor interne în statul Colorado, unde un imigrant saudit Homaidan-al-Turki a fost închis pentru 28 de ani pentru că a ținut ostatică o femeie de care a abuzat sexual timp de 4 ani și pe care a ținut-o sclavă în casa lui. În apărarea sa, acesta i-a spus judecătorului că el este o victimă a prejudecăților anti-musulmane și că legislația statului a fost făcută de așa natură încît să contravină legilor musulmane.

Libertatea religioasă presupune libertatea unuia de a-și schimba religia ulterior, cu un cuvânt liber exprimat, fără a fi îndoctrinat. „ Curtea Europeană a admis că libertatea religioasă comportă în principiu dreptul de a încerca convingerile altora”.

Deși Articolul 9 al Convenției susține libertatea de exprimare, în ceea ce privește dreptul de a-și manifesta religia, Comisia a apreciat că „ faptele și gesturile care nu exprimă în mod real convingerile despre care este vorba, chiar dacă sunt motivate și inspirate de acestea”, nu sunt ocrotite de Articolul 5.

Dreptul la demnitate umană

Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, aprobată în cadrul Consiliului de la Nisa în anul 2000, sanctionează în Articolul 1 demnitatea, din care reiese faptul că este inviolabilă și trebuie protejată și respectată. Mai mult, demnitatea umană este la baza drepturilor fundamentale, prin urmare toate drepturile prevăzute în Cartă trebuie să respecte dreptul omului la demnitate, drept care recunoaște valoarea egală a indivizilor.

Toate tratatele care fac referire la dreputurile omului, consideră violare a demnității umane tortura, pedeapsa inumană, tratamentele inumane și degradante, discriminarea pe baza de sex, rasă, religie etc., încălcări fundamentale ale drepturilor omului.

Deși în prezent majoritatea țărilor occidentale au renunțat la discriminări, în Franța anului 1803, femeilor franceze care se căsătoreau cu un străin li se retrăgea cetățenia, astfel dobândeau statutul de străine. După Al Doilea Război Mondial, în jur de 200.000 de femei franceze au fost considerate străine în urma căsătoriei, iar prin schimbul de naționalitate, femeia „ își pierde locul de muncă dacă este funcționar, supusă legii naționale a soțului său” prin urmare își pierde drepturile proprii, astfel încât dacă o femeie de naționalitate franceză se căsătorea cu un barbat de naționalitate italiană, pierdea dreptul de a divorța, deoarece legea italiană interzicea divorțul. Agravant este faptul că în majoritatea cazurilor femeilor li se schimba cetățenia fără ca acest lucru să fie precizat de ofițerii stării civile. Abia în anul 1927 femeia franceză își putea păstra naționalitatea la căsătorie, ori o putea recupera în urma divorțului.

În Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în Articolul 3 este precizat faptul că nici o persoană nu poate fi supusă torturii, ori unor pedepse sau tratamente inumane ce ar putea pune în pericol demnitatea ori integritatea persoanei. Conform Convenției ONU privitoare la prevenirea torturii și a tratamentelor și pedepselor inumane, definiția torturii cuprinde „ orice act prin care se provoacă unei persoane, cu intenție o durere sau suferințe puternice fizice sau psihice, în special cu scopul de a obține ceva de la ea sau o terță persoană”

Deși această definiție face referire la comportamente inumane aplicate de către oficiali ai unei țări, putem înțelege faptul că este amendat comportamentul inuman, degradant, indiferent de funcția sau statutul persecutorului. În India, cele mai grave fapte din punctul meu de vedere , în continuare neamendate, dar care beneficiază de o înțelegere tacită, sunt uciderea proaspetelor soții sau nurori pentru zestre, ori uciderea nou-născuților de sex feminin. Femeile în India își plătesc zestrea, motiv pentru care cultura indiană asociază fetele cu niste risipitoare, în timp ce băieții cresc a fi o sursă de venit. În documentarul „It’s a girl!” în ntinuare neamendate, dar care beneficiază de o înțelegere tacită, sunt uciderea proaspetelor soții sau nurori pentru zestre, ori uciderea nou-născuților de sex feminin. Femeile în India își plătesc zestrea, motiv pentru care cultura indiană asociază fetele cu niste risipitoare, în timp ce băieții cresc a fi o sursă de venit. În documentarul „It’s a girl!” în care se tratează discriminările față de sexul feminin atât în India cât și în China, printre cei intervievați, s-a numărat o femeie care a mărturisit metodele prin care își ucidea nou născutele– cu ajutorul unei cârpe ude pe care le-o ținea pe față, astfel încât să se înece, cu otravă, cu orez pre-fiert care apoi li se umfla în stomac, sau pur și simplu le lăsau în viață, fără să le hrănească, ceea ce duce la un număr ridicat de mortalitate a fetițelor până în 5 ani. Motivul pentru aceste tratamente față de fetițe este simplu: nu s-au născut băieți.

Fetele, după cum am mai spus, sunt considerate a fi o gură în plus de hrănit, care practic nu produce nimic, în timp ce băieții, pe lângă faptul că au acces la educație, de multe ori mult peste nivelul fetelor, sunt văzuți ca o sursă de venit și de mândrie. Cele două raportări la diferențele de sex duc în urma căsătoriei la practici abuzive asupra femeilor, care odată ce și-au plătit zestrea, devin niște obiecte dispensabile, iar numărul femeilor ucise anual pentru nemulțumiri față de zestre, ori pentru faptul că nu au dat naștere unor băieți, se duce spre ordinul miilor. Sunt exagerat de multe cazuri de tratamente degradante asupra fetițelor, care sunt obișnuite să fie umilite de mici, fie de părinți fie de orice persoană de sex masculin, lucru care din păcate este considerat a fi normal. Doamna Selejan Guțan Bianca a definit tratamentul degradant, avand ca referință CEDO, cazul Tyrer C. RU(1978), a fi acțiunea care „provoacă umilirea gravă a unui individ în fața altuia, prin aceea că obligă persoana să acționeze împotriva voinței sau conștiinței sale.” Un caz clar de tratament inuman este in China, unde din cauza legii unui singur copil, s-a instaurat un program de avort obligatoriu. Lucrurile decurg astfel: în acest program o femeie care a dat naștere unei fete, este obligată cu forța să se prezinte la o clinica, unde i se face ecografie, iar dacă fătul este de sex feminin, femeia este obligată să avorteze în acel moment. De ce nu s-a implementat un program de adopții la nivel internațional, facil, în urma căruia ar fi beneficii de ambele părți și se preferă genocidul? Aceasta este o întrebare al cărui răspuns nu cred că îl vom afla. Deși principiul nediscriminării face obiectul multor tratate ce iau în vedere drepturile omului, ceea ce include diferențele de rasă, sex, culoare, religie, etc. Orientul Mijlociu nu privește lucrurile la fel, ceea ce a dat naștere la conflicte între diferite ONG-uri și state pentru nerespectara drepturilor fundamentale și pentru discriminarea femeilor. Paradoxal, discriminările se fac între indivizi de aceeași religie, rasă și culoare.

Egalitatea în drepturi

Egalitatea cotidiana este rezultatul a sute de ani de dezbateri si de dispute pana sa ajunga in forma pe care o cunoastem noi. Fie ca era vorba de legi scrise sau cutume, fiecare societate a urmarit o serie de legi iar cetatenii lor au detinut o serie de drepturi. TH. Hobbes in lucrarea sa Leviathanul sustine faptul ca dreptul natural, acela de conservare a fiecarui individ permite oamenilor sa dobandeasca in mod egal tot ceea ce il inconjoara, John Locke, la fel, declara faptul că ca omul este prin natura sa liber, egal, independent. Primul act care sustine egalitatea oamenilor si suveranitatea unui stat este Declaratia de Independențăa Statelor Nord-Atlantice, care în textul său inițial susține: „Creatorul a făcut ființa umană egală în drepturi, egală în fața justiției și egală în proprii săi ochi”. În Constituția SUA nu se face referire la egalitate, dar „Amendamentul XIV la Constituția SUA, ratificat în anul 1868, acordă forță juridică supremă dispozițiilor din Declarația de independență, proclamând că niciun stat nu poate refuza vreunei persoane aflate sub jurisdicția sa protecție egală a legilor” Prin urmare putem înțelege că orice cetățean, american sau strain, beneficiază în mod egal de protecția legii.

În general țările democratice pornesc de la principiul egalității în libertate și în drepturi, principii dobândite în urma războaielor ori revoluțiilor. De asemenea, în Declarația drepturilor omului și cetățeanului de la 1789 se face referire la egalitate, prin primul Articol, care susține faptul că „Oamenii se nasc și rămân liberi și egali în drepturi.” Iar Constituția franceză din 27 octombrie 1946, enumeră următoarele principii de egalitate în drepturi în preambulul său. „Legea garantează femeii în toate domeniile drepturi egale cu ale bărbatului; națiunea proclamă solidaritatea și egalitatea tuturor francezilor în fața obligațiilor care rezultă din calamitățile naturale; națiunea garantează accesul egal al copilului și adultului la instruire, la pregătire profesională și la cultură.” Așadar egalitatea este justificată prin dreptul indivdului la o dezvoltare liberă.

Egalitatea în drepturi include egalitatea politică, egalitatea economică, egalitatea civilă, egalitatea șanselor etc. În acest sens, egalitatea civilă face referire la libertățile fiecăruia de a se bucura de drepturi, toți sunt cetățeni sau au același statut juridic, dar nu si că toți oameni își exercită drepturile în mod egal, însă aceasta este o parte a egalității de șanse.

Egalitatea politică implică garantarea faptului că cetățenii au guvernarea pe care o doresc, aceasta fiind baza democrației, prin urmare este bazată pe asemările dintre oameni și nu pe deosebirile dintre aceștia.

Egalitatea economică încearcă o ștergere a diferențelor bazate pe avere, mai mult, care încearcă să găsească o modalitate de a oferi tuturor șanse egale în ceea ce privește locul de muncă.

Egalitatea șanselor este o caracteristică a societăților moderne, care tind să coreleze egalitatea cu poziția socio-profesională, fiind necesară oportunitatea acordată tuturor în vederea atingerii poziției dorite, pe baza eforturilor proprii. Declarația Universală a Drepturilor Omului, în Art. 21 prezintă „dreptul de acces, în condiții egale al oricărei persoane la funcțiile publice ale țării sale”. România recunoaște dreptul egal al femeilor și bărbaților de a se bucura de toate drepturile civile și politice. Convenția Organizației Internaționale a Muncii. nr 111/1958 privind discriminarea în domeniul forței de muncă și exercitarea profesională, în Articolul 1 precizează faptul că discriminarea este acea deosebire, excludere sau preferință care are ca scop distrugerea sau alterarea egalității de șanse sau tratament în materie de angajare sau de profesie, pe baza criteriilor stabilite de Convenție. O altă Convenție elaborată sub egida O.N.U. este Convenția nr 100, privind egalitatea de remunerare a mâinii de lucru masculină și a mâinii de lucru feminină, pentru o muncă de valoare egală. Aici, în Art.1 se face referire la remunerație ca fiind cuantumul de bază sau minim plătit pentru îndeplinirea unei sarcini, fără a se face diferențe de sex. O.N.U. s- a implicat în formarea diferitelor Convenții ce au în vedere egalitatea în drepturi sau în șanse. Egalitatea fiind rezultatul conviețuirii în societate a oamenilor, în vederea înfăptuirii unei societăți mai bune, mai drepte.

Egalitatea în fața legii

În ultimii 50 de ani Uniunea Europeană a urmărit realizarea unui echilibru în ceea ce privește tratamentul egal între femei și bărbați, iar în prezent, legea egalității între sexe a Comisiei Europene este considerată a fi pilonul central al politicii egalității de șanse în Europa. Statele parte a Uniunii au fost obligate să adopte aceste directive ăn legislația națională. În 1957, la Roma a fost semnat tratatul privind dreptul la egalitatea remunerației pentru femei și bărbați, urmat de alte 13 directive ce au în vedere egalitatea de gen, printre care și Tratatul de la Amsterdam din 1997 privind principiul nediscriminării pe criteriu de sex, Carta drepturilor fundamentale ale UE (2000) care interzice discriminarea pe motive de sex, Carta femeilor (2010) care include cinci domenii prioritare de acțiune și strategia pentru egalitate între femei și bărbați 2010-2015. Articolul 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului stabilește încă din anul 1950 interzicerea discriminării bazată pe gen, întărit prin Protocolul 12 care a intrat în vigoare în anul 2005 și care asigură interdicția generală a discriminării de orice autoritate publică, în ceea ce privește exercitarea drepturilor prevăzute de lege, nu doar drepturile și libertățile înscrise în CEDO.

Așadar, dreptul la egalitatea de șanse este unul fundamental în cadrul Uniunii Europene, motiv pentru care au fost luate toate măsurile necesare în vedera combaterii discriminării și promovării egalității între femei și bărbați. Cadrul legislativ în materie de egalitate și discriminare a pornit de la principiul liberei circulații a lucrătorilor stipulat în Tratatul de la Roma, principiu care interzice discriminarea angajaților din statele membre pe motiv de naționalitate, în timp ce Tratatul de la Amsterdam, permite statelor membre să adopte orice mijloace adecvate pentru a lupta împotriva discriminării pe motive de sex, rasă, religie, etnie, etc.

În România Articolul 4 din Constituție consacră principiul egalității prin alin.2 în care se afirmă faptul că România este patria comună și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi, indiferent de rasă, religie, sex, apartenență politică, naționalitate, de avere ori origine socială. În art.16 ce are în vedere Egalitatea în drepturi, alin.1 din Constituție subliniază faptul că cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, în timp ce alin. 3 garantează egalitatea de șanse dintre femei și bărbați în ceea ce privește ocuparea funcțiilor și demnităților publice, civile sau militare, iar Art. 41, care face referire la Munca și protecția socială a muncii, în alin. 4 consacră principiul nediscriminării pe criteriu de gen față de remunerație, astfel încât pentru aceeași muncă, femeile au salariul egal cu bărbații.

Codul Muncii, Legea nr 53/2003, în Articolul 5, alin. 1, relevă primordialitatea principiului egalității în cadrul relațiilor de muncă, făcând referire la un tratament egal față de toți salariații li angajatorii, iar alin 2 enumeră criteriile prin care se poate încălca principiul egalității, acestea fiind pe bază de vârstă, rasă, culoare, naționalitate, orientare sexuală, gen, origine socială, apartenență politică, etnie, religie, etc.

Ordonanța 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, care include definirea discriminării și criteriului de gen, este unul dintre cele mai importante acte normative românești care consacră principiul egalității.

Dreptul la egalitate în India se regăsește în articolele 14, 15, 16, 17 și 18 ale Constituției, însă vorbim aici despre libertăți îngrădite, după cum urmează: Egalitatea în fața legii este garantată prin Art 14, care statează faptul că toată populația beneficiază de protecția statului, fie că este vorba de cetățeni ori de străini. Art. 15 face referire la interzicerea discriminărilor pe baze religioase, de rasă, caste, de gen sau de locul nașterii, însă statul îsi rezervă dreptul de a face completări față de persoane din anumite triburi, sau caste, chiar și față de femei ori copii. Articolul 16 ce are în vedere egalitatea în ocuparea locurilor de muncă în spațiul public, prevede faptul că nici un individ nu trebuie discriminat pe bază de sex, rasă, castă, locul nașterii,însă nimic din acest articol nu împiedică Parlamentul în a adăuga alineate la articol, conform cărora un individ devine ineligibil din cauza castei din care provine ori din cauza trecutului său. Legislația indiană a fost făcută de așa natură încât să poată fi interpretată după bunul plac al oficialilor. Așadar, Parlamentul poate decreta o lege conform căreia numai o categorie de persoane poate aplica pentru un post, în funcție de zona în care lociește ori de studiile absovite.

Arabia Saudită nu are un Cod Penal, motiv pentru care judecătorii au mână liberă în ceea ce privește acuzațiile, iar procesele de multe ori nu au dovezi concrete asupra inculpaților. În Arabia Sautită un copil care prezintă semne de pubertate este judecat ca un adult, iar în timpul interogatoriilor avocaților nu le este permisă întotdeauna asistarea. În plus, nu sunt permise asociații ce au în vedere drepturile omului, iar în decembrie 2011, autoritățile au refuzat acordarea unei licențe a Centrului de Justiție pentru Drepturile Omului.

Egalitate versus egalizare

După cum am explicat în capitolul anterior, prin egalitate înțelegem tratamentul egal din punct de vedere al legii, dar cu respectarea particularităților psiho-fizice ale fiecărei persoane, iar prin egalizare, putem observa tratamentul egal, fără luarea în considerare a particulariăților fizice individuale,așadar, egalizarea atrage după sine tratamentul identic aplicat cetățenilor unui stat, prin urmare ne referim la egalizare pentru procesul care transpune cadrul legal în realitate, prin politici sociale cum ar fi tentativa de egalizare a vârstei de pensionare în România, vâsta de 65 de ani, atât pentru femei cât și pentru bărbați, o încercare a egalizării este regăsită și în articolul 50 al Constituției României, care garantează egalitatea de șanse a persoanelor cu handicap „Persoanele cu handicap se bucură de protecție specială. Statul asigură realizarea unei politici naționale de egalitate a șanselor, de prevenire și de tratament ale handicapului, în vederea participării efective a persoanelor cu handicap în viața comunității, respectând drepturile și îndatoririle ce revin părinților și tutorilor.” Așadar acestora trebuie să le fie garantată, în funcție de dizabilitatea suferită, accesul la învățământ, la oportunități egale în ceea ce privește angajarea etc. În realitate însă, România nu se poate lăuda cu faptul că oferă accesul tuturor elevilor în școli, dat fiind faptul că în Timișoara, abia în anul 2014 au fost aprobate fonduri din care să fie modernizate școlile, iar pe langă gadget-uri electronice, să fie create și rampe pentru copii cu handicap, după cum spunea și Dan Diaconu, Viceprimar, „Rampele pentru accesul persoanelor cu dizabilități reprezintă o problemă pe care am abordat-o, poate nu îndeajuns de energic în ultimii ani, dar care trebuie abordată. Vom achiziționa rampe de acces pentru persoanele cu dizabilități pentru zece școli. Cred că este un gest de normalitate.”

Egalizarea sau lipsa ei se regăsește și în ceea ce privește concediul de maternitate. În majoritatea statelor acesta îi este atribuit femeii, așadar aceasta beneficiază de concediu plătit pe perioada a 2 ani. Din păcate în momentul de față angajatorii au început să marginalizeze femeile care își anunță sarcina, datorită legislației ce lasă loc de interpretat, sunt foarte multe cazuri de viitoare mame cărora nu li se pun la dispoziție informațiile necesare în vederea drepturilor legale privind concediul de maternitate, sau de concediul de creștere a copilului. Aici pot face o paralelă în ceea ce privește egalizarea de gen, într-u cât, în perioada de creștere a copilului, tatăl este obligat să își ia un concediu de o lună de zile, timp pe care să îl petreacă cu noul membru al familie, totodată, tatăl își poate lua concediul de 2 ani de creștere a copilului, în cazul care dorește.

Un exemplu ipotetic din care reies foarte bine trăsăturile egalizării, este următorul: o primărie scoate la concurs un post pentru care pot aplica si persoane cu handicap, însă concursul are loc la etajul 3 al primăriei, neexistând rampă la intrare ori lift de acces. Prin urmare, egalizarea denotă discriminare. Teoretic, oricine ar fi putut participa la acest concurs în vederea ocupării unui post, practic însă, nu erau îndeplinite condițiile de acces pentru toți participanții.

În concluzie, egalizarea este procesul de punere în practică a egalității, proces care în foarte multe cazuri dă greș. Prin lege garantăm egalitate, în realitate însă, nu reușim să îndeplinim accesul tuturor persoanelor la o viață normală, la o viață care să satisfacă condiții de egalitate cetățenilor unui stat.

La nivel internațional aceste consecințe ale egalizării le simt în mod special femeile de religie hindusă și cele de religie musulmană care continuă să poarte articole vestimentare care le definesc cultura. Spre exemplu, în Marea Britanie, în anul 2010, în urma unui sondaj femeile emigrante susțineau faptul că se simt discriminate de multe ori la intrviuri din cauza etniei ori din cauza religiei,rata șomajului de 25% a minorităților etnice, atât femei cât și bărbați, este datorată prejudecăților și discriminărilor rasiale. O mamă singură, deși educată nu reușește de 5 ani să își găsească un loc de muncă și susține că întâmpină dificultăți în momentul în care pășește într-o sală de interviu, într-u cât observă schimbările comportamentale ale angajatorului în momentul în care o vede că poartă hijab. Articol vestimentar care de mult ori le este cerut a fi îndepărtat pentru a atrage mai mulți clienți ori pentru a crea un loc de muncă mai puțin tensionat.

Dreptul la nediscriminare

Principiul nediscriminării funcționează ca un pilon în politica comunităților europene, și se face simțit prin politici statale sau europene ce vizează egalitatea de șanse. Discriminarea nu este un lucru de ignorat în societățile democratice, motiv pentru care prin intermediul fondurilor europene au luat naștere nu numai la nivel statal, ci la nivel european diferite politici de promovare a nediscriminării. S-a încercat un val de conștentizare a cetățenilor în raport cu drepturile lor și promovarea entităților care sunt în măsură să combată discriminarea, pentru a încuraja așadar oportunități egale tuturor și o încercare de a conștientiza publicul în legătură cu sentimentul de subordonare aferent discriminărilor. În România principiul discriminării este tratat în OUG 137/2000, în care se stabilește cadrul discriminărilor. Discriminările în genere iau naștere în urma unor stereotipuri pregnante ce se resimt diferit de la o societate la alta, însă care au aceleași efecte.

Creează pe de-o parte încă din copilărie viitori adulți ce vor cataloga oamenii din jurul lor pe baza religiei, etniei, sexului, situației financiare, convinngeri, handicap, mai recent orientare sexuală, iar pe de altă parte, dau naștere minorităților discriminate, cărora le este impusă conformarea în această situație. Din punct de vedere psihologic, acest lucru crează o categoie socială de oameni instabili emoțional care începând cu perioada adolescenței se pot implica în acțiuni agresive, violente pentru a simți că plătesc cu aceeași monedă celor ce le-au greșit.Desigur, în ceea ce privește reacțiile de așa natură trebuie să privim la cultura indivizilor, contextul social din care provin și la care se raportează mai departe în viață. Spre exemplu, în anumite zone, legile scrise sau nescrise ale Coranului nu permit unei femei musulmane căsătoria cu un bărbat ce este de aștă religie, în timp ce un bărbat musulman se poate căsători cu o femeie de religie diferită, la fel, în anumite zone, tradiția împiedică copii să studieze mai mult decât echivalentul unei școli generale, ori nu permit străinilor să obțină cetățenie chiar dacă locuiesc pe teritoriul țării respective o perioadă îndelungată.

Ținând cont de religia hindusă, India spre exemplu este țara în care societatea este divizată pe caste, iar căsătoriile între două persoane ce s-au născut în caste diferite sunt imposibile – hinduismul se face simțit și în religia musulmană, spre exemplu în anumite zone ale Asiei de Sud, cei care fac parte din Syed ( susțin linie directă cu Profetul Mohamed) nu se vor căsători niciodată în afara acestei „caste”.

Discriminarea are loc în sânul societăților ceea ce mie mi se pare a fi pregnant în secolul XXI în Europa este religia și etnia. O dată ce un stat primește imigranți ce nu se conformează regulilor interne și ce provoacă la rândul lor probleme la adresa comunităților și la adresa societăților încep să resimtă discriminarea. Un număr mare de imigranți crește gradul de naționalism al cetățenilor unui stat, ceea ce se conturează în proteste, reacții violente între cetățeni-imigranți și ceea ce într-un final duce la reacții agresive de ambele părți. Ceea ce mie mi se pare că lipsește sau că nu se face simțită pe cât ar putea fi posibil este o cultură pe care un stat să o prezinte imigranților. Din punctul meu de vedere, statele europene, în special cele bine dezvoltate, sunt conștiente de faptul că sunt zone țintă pentru imigranții atât europeni cât și cei asiatici ori din spațiul oriental. Eu consider că ar trebui investite fonduri în politici care să targeteze aceste grupuri de peroane, politici de promovare a culturii statului respectiv. Astfel, individul să fie conștient de regulile în fața cărora trebuie să se supună și care sunt repercursiunile normative ale încălcărilor regulilor respective.

Marea Britanie a început să folosească campanii naționaliste agresive, în special partidul creștin Britain First,tocmai datorită numărului foarte mare de emigranți ce au început să devină tot mai pregnanți, cu tente extremiste, în special cei de religie musulmană. Doi membrii ai partidului au făcut un videoclip pntru a demonstra reacțiile extreme ale emigranților, aceștia fiind provocați de către cei care au făcut videoclipul, nu au ezitat în a le răspunde, jignindu-i pe cei doi și afirmând faptul că au preluat țara.

Din exemplul de mai sus și nu numai, se pot sesiza diferențele culturale, prin urmare, faptul că unei femei musulmane îi poate fi interzis să părăsească perimetrul casei, de asemenea oportunitatea unui loc de muncă este corelată de acceptul soțului, într-o societate în care din ce în ce mai multe persoane doresc interzicerea vălului prin diferite proteste ori petiții on-line, pe de-o parte se apără cultura națională, trăsăturile definitorii conduitei statului respectiv, dar, pe de altă parte, acel stat care susține respectarea drepturilor omului poate fi o barieră în ceea ce privește libertățile locuitorilor săi. În momentul în care iei acțiune împotriva unui grup de oameni, pe cale violentă, riști să dai naștere tot la violență. Sunt tot mai des întâlnite protestele din Marea Britanie în ceea ce privește musulmanii și portul lor.

Datorită existenței unor diferențe foarte mari în raport de cultură și datorită extremiștilor musulmani, femeile și simpatizanții acestei religii încep să se lovească tot mai des de discriminări. În ceea ce privește discrimarea bazată pe gen, India și Arabia Saudită sunt statele cu cele mai mari discriminări în raport cu femeile. În India, fetele sunt în pericol încă din stadiul de făt, datorită obsesiei pentru fii, viața femeilor este foarte tumultoasă. Dacă reușesc să scape de avort, deci să li se ofere dreptul la viață, de mici copile fac cazul jignirilor, discriminărilor, nu doar în scietate ci și în cadrul familiei unde sunt abuzate, în societate se izbesc de discriminări, de violuri și căsătorii aranjate în care fetele de multe ori abia au intrat în perioada adolescenței, căsătorii în urma cărora riscă să îți piardă viața datorită nemulțumirilor față de zestre,în special în partea de nord, în care se pune accentul pe devalorizarea femeii, căreia i se atribuie rolul de casnică și de purtătoare de copii și o povară datorită faptului că acestea pot păta onoarea familiei, chiar și în urma unui viol.

Deși orașele mari în momentul de față se pot mândri cu femei ce au ajuns doctori, avocați, care dețin chiar și o carieră în poliție, sitația stă altfel în realitate. Femeile ajung victime violatorilor, fapt ce duce la pătarea onoarei iar conform tradiției, de multe ori acestea sunt omorâte, fac cazul violențelor domestice și traficului de carne vie. Datorită presiunilor foarte mari puse pe umerii femeilor, în urma studiului The Lancet, derulat în 2011, s-a concluzionat moartea a 12 milioane de fetițe, ceea ce, evident a dus la diferențe demografice în raportul femei-bărbați și ororile de după. Conform National Crime Records Bureau în 2010 murea câte o soție pe oră datorită nemulțumirilor vis-a-vis de zestre, prin practici care te fac să te întrebi cum poate fi o societate atât de bolnavă – femei arse de vii, înfometate, împărțite între frați, mai mult de 45% fete până în 18 ani care sunt obligate să se mărite – lucruri normale în aceste societăți, datorită unei legislații mai mult pasive decât active. O mireasă-copil (child bride) are șanse mai mari să sufere complicații în timpul sarcinii. ONU raportează faptul că una din cinci fete moare în India datoriă complicațiilor pre-natale ori ăn timpul nașterii, iar copii de multe ori sunt au greutatea sub limitele normale și nu au foarte mari șanse de viață peste vârsta de 5 ani.

Într-un articol postat pe site-ul The National, o fetiță de 15 ani, proaspăt căsătorită, povestește cu naivitate faptul că ea a trebuit să se căsătorească deoarece tatăl ei suferea de tuberculoză și nu putea să muncească, deci nu putea să o întrețină așa că a trebuit să lase joaca cu păpușile și să își însușească rolul de soție, pe viitor de mamă. Reprezentanții ONU din India spun că avem de-aface cu două părți ale Indiei, una în care se resimte egalitatea și prosperitatea față de femei, și o Indie în care femeile nu au drepturi, opinii, libertăți.

Delimitări conceptuale

„Directiva Consiliului 2000/78/EC din 27 noiembrie 2000 are ca obiectiv stabilirea unui cadru general de combatere a discriminării pe motive de apartenență religioasă sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă în vederea punerii în aplicare, în statele membre, a principiului egalității de tratament.” Se pornește inițial de la două tipuri de discriminare – cea directă și cea indirectă, astfel :

Discriminarea directă reiese dintr-o situație în care o persoană este tratată mai puțin favorabil în comparație cu alta, într-un context asemănător, iar diferențele de tratament aplicate au la bază motive religioase, orientarea sexuală, handicap, vârstă etc. Aici putem folosi exemplul companiilor care își discriminează angajatele din cauza sarcinii.

Discriminarea indirectă se face simțită atunci când un criteriu neutru creează un dezavantaj unei persoane în raport cu o altă persoană, din cauza unor motive ce țin de convingerile, religia, handicapul orientarea sexuală sau vârsta unei persoane.

În România, criteriile de discriminare sunt conturate în Ordonanța nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.

În Articolul 2, discrimimarea este definită ca „orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.” Așadar, criteriile sau practicile care au ca scop dezavantajarea unei persoane sau unui grup de persoane care se încadrează în una dintre categoriile de mai sus, face obiectul discriminării.

Hărțuirea este reprezentată de orice comportament ostil, intimidant, ofensiv ori degradant, pe criteriu de rasă, convingeri, naționalitate, sex, limbă, religie, categorie socială, vârstă, handicap, apartenența la un grup defavorizat, gen, orientare sexuală și este sancționată contravențional.

Victimizarea reiese din orice comportament venit ca reacție la o plangere sau acțiune în justiție cu privire la încălcarea principiului tratamentului egal și al nediscriminării.

Categoriile defavorizate sunt acele categorii de persoane care se află pe o poziție inegală în raport cu majoritatea cetățenilor, ori se confruntă cu un comportament de marginalizare ori respingere.

În concluzie, eliminarea formelor de discriminare se realizează prin:

a) prevenirea oricăror fapte de discriminare, prin instituirea unor măsuri speciale, inclusiv a unor acțiuni afirmative, în vederea protecției persoanelor defavorizate care nu se bucură de egalitatea șanselor;

b) mediere prin soluționarea pe cale amiabilă a conflictelor apărute în urma săvârșirii unor acte/fapte de discriminare;

c) sancționarea comportamentului discriminatoriu prevăzut în dispozițiile alin. (1)-(7).

Criterii de discriminare

După cum am mai precizat, discriminarea reprezintă diferențele de tratament aplicate unor persoane pe baza anumitor criterii, însă nu orice diferență întruchipează discriminarea. Majoritatea actelor normative au o listă de criterii care fac cazul discriminării, în principiu, acestea fac referire la gen, vârstă, limbă, culoare, religie, cultură etc. Însă oamenii nu se raportează doar la aceste criterii. Individul se construiește în raport cu ele, însă poate deveni subiect al discriminării și prin situația financiară pe care o are, prin țara de origine, prin cunoașterea sau lipsa cunoașterii unei limbi străine, trăsături ce înfăptuiesc identitatea umană. Unele dintre acestea fiind trăsături înnăscute, așadar pe care nimeni nu le poate alege și în anumite cazuri, nu le poate schimba, cum este cazul castelor din India. În vederea protejării oamenilor de discriminare, majoritatea actelor normative în domeniul nediscriminării operează cu liste concrete de criterii protejate (sau temeiuri interzise de discriminare), de exemplu: „Art.26 al Pactului internațional privind drepturile civile și politice:

«Toate persoanele sunt egale în fața legii și au, fără discriminare, dreptul la o ocrotire egală din partea legii. În această privință legea trebuie să interzică orice discriminare și să garanteze tuturor persoanelor o ocrotire egală și eficace contra oricărei discriminări, în special de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, origine națională sau socială, avere, naștere sau întemeiată pe orice altă împrejurare.» ; Art.2 alin.(2) al Pactului internațional privind drepturile economice, sociale și culturale :
«Statele părți la prezentul Pact se angajează să garanteze că drepturile enunțate în el vor fi exercitate fără nici o discriminare întemeiată pe rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, origine națională sau socială, avere, naștere sau orice altă împrejurare.»” Încercând astfel să asigure bunul trai și să promoveze egalitatea de șanse în statele care fac parte Tratatelor. În România, în anul 2012, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) a înregistrat „548 de petiții, număr care se încadrează în dinamica ultimilor ani. Dintre cele 548 de petiții înregistrate de CNCD în 2012, în cele mai multe – 211 – s-a reclamat discriminarea pe criteriul categoriei sociale, 61 vizează etnia, 49 – naționalitatea, 43 – limba, 45 – un handicap, iar 69 – alte criterii.

Mai puține reclamații au fost făcut pe criteriile gen (21), convingeri (15), categorie defavorizată (10), boală cronică necontagioasă (6), infectare cu HIV (5), religie (5), vârstă (5) și orientare sexuală (3).” De aici rezultă faptul că deși ne îndreptăm către un sistem de combatere a discriminării, aceasta contină să fie întâlnită la orice pas.

Spre exemplu, vălul pe care îl poartă femeile de credință musulmană, care în statele Europei de Vest devine un subiect din ce în ce mai contestat. Vălul este purtat obligatoriu în afara casei conform tradițiilor musulmane și denotă loialitatea femeilor. Prin interzicerea acestuia mai multe femei musulmane cel mai probabil îsi vor pierde dreptul de a părăsi incinta locuinței, așadar vor fi captive în tări ce le garantează mai multe drepturi și libertăți față de tările de proveniență, totodată este posibil să sporască numărul copiilor care renunță la școală.

Diferența dintre Europa și spațiul oriental în această situație este faptul că în prima, datorită relațiilor stranse dintre state au fost implementate politici ce încearcă rezolvarea cazurilor de discriminare și diminuarea acestora. În India, datorită existenței castelor, și credinței în faptul că un individ, prin acțiunile sale poate denigra identitatea unei caste, Human Rights Watch (HRW) a înregistrat peste 165 de milioane de cazuri de încălcări ale drepturilor cetățenilor, prin simpla lor apartenență la o anumită castă. În zona de sud, fetele ale căror părinți nu își permit să le întrețină, le „dedică” zeiței hindu a fertilității Yellamma, iar acestea nu se mai pot căsători cu un bărbat muritor, primind statutul de „de neatins” (untouchables) ceea ce mai înseamnă fără castă. Fetele stau în templu până la vârsta de 12-14 ani, apoi sunt scoase la licitație pentru virginitatea lor. În ceea ce privește viitorul fetițelor, în majoritatea cazurilor devin prostituate, iar în cazul în care dau naștere tot la fete, le este destinată aceeași soartă- sunt crescute primii ani din viață apoi dedicate zeiței și ciclul continuă, în pofida faptului că aceste practici au devenit ilegale.

Iranul, la fel, discriminează femeile, prin lege. Astfel, o femeie nu poate părăsi locuința fără permisiunea expresă a bărbatului, poate obține pașaport și poate călători cu acesta numai după ce primește în scris aprobarea soțului, fetele nu au acces la 14 specializări de facultate, iar anul 2015 anunță deschiderea a unui număr de 23 de universități care vor aștepta doar studente, însă conform statisticilor, sunt foarte slabe șansele ca un număr mare de studente să iasă absolvente. Sistemul de educație în sine are la bază discriminarea, după cum susținea un fost ministru al educației, fetele și băieții sunt diferiți iar părinții trebuie să fie conștienți de faptul că timpul petrecut la școală de aceștia trebuie să fie diferit. Ba mai mult, o dată ce o femeie termină o facultate, aceasta are așteptări mai mari în ceea ce privește obținerea unui loc de muncă bun, aceasta fiind o piață dedicată bărbaților, așa cum reiese dintr-un recensământ. Mai mult decât atât, spre deosebire de China unde se încearcă o micșorare a populației, Iranul încearcă să se mărească din punct de vedere demografic, ceea ce a dus la o lege care interzice avorturile, indiferent dacă fătul este rezultatul unui viol sau al unui incest.

Discriminările de gen

Discriminarea de gen în speță discriminarea femeii reprezinta orice stiuație care are ca scop anularea sau nerecunoașterea drepturilor și libertăților fundamentale, indiferent de statutul social ori matrimonial al femeii, în domeniul politic, economic, cultural, social, civil, etc.

În pofida faptului că în Uniunea Europeană femeile au luat avânt în ceea ce privește afirmarea la locul de muncă, în continuare majoritatea lucrează în spațiul administrativ, ca vanzătoare, ori lucrători comerciali calificați sau necalificați, încadrîndu-se aici aproximativ jumătate din forța de muncă feminină. Femeile contină să fie slab reprezentate în ceea ce privește funcțiile de conducere, astfel, doar 32% din numărul directorilor în U.E. sunt femei, 29% se încadrează în categoria oamenilor de știință și 10% din membrii consiliilor de administrație ale marilor întreprinderi reprezintă femeile. Observăm aici efectele tradițiilor și stereotipurilor care se transformă în motive de discriminare la locul de muncă, rațiunea fiind aceea că o femeie nu poate presta aceeași muncă asemeni bărbatului, ori că sunt nevoite să părăsească locul de muncă pentru o perioadă determinată de timp pentru a se ocupa de buna creștere a copiilor. Dat fiind faptul că resposabilitățile în ceea ce privește familia și copii sunt în continuare repartizate femeilor, se observă o pondere mai ridicată de părăsire a locului de muncă în rândul femeilor. Astfel 62,4% dintre femeile care au copii în grijă își păstrează locul de muncă, față de 91,4%, ponderea bărbaților care îsi păstrează locul de muncă deși au copii în grijă. Cu toate acestea, datorită numerelor tot mai mari de creșe, sau programe tip After School, femeile nu mai sunt nevoite să renunțe la locul de muncă decât după bunul plac, situația este diferită în țări precum India, Arabia Saudită ori China.

India, o țară cu o populație de peste 400 milioane, continuă să se încadreze printre cele mai slab clasate țări în ceea ce privește ocparea locurilor de muncă de către femei. Aici este o mare diferență între sectorul urman și cel rural, în primul fiind mai dificilă găsirea unui loc de muncă. Mai bine de jumătate din populația Indiei lucrează in agricultură, însă acest sector este în liberă cădere, ceea ce ar fi trebuit să genereze noi locuri de muncă în alte sectoare, atât pentru femei, cât și pentru bărbați. Lucrul acesta nu s-a întâmplat, iar economiștii nu reușesc să găsească o motivație pentru discrepanța joburilor disponibile bărbaților, comparativ cu cele disponibile femeilor.

O explicație ar fi aceea conform căreia fetele sunt de mici implicate în obiceiuri casnice, de multe ori fiind mai puțin școlite decât bărieții de aceeași vârstă. Din punct de vedere social, datorită cutumelor, femeile sunt obișnuite să rămână acasă, ocupându-se de gospodării și de copii, acestea urmând să își caute un loc de muncă în momentul în care familia nu se mai poate întreține dintr-un singur salariu, aceasta fiind mai mult o obligație decât liber-arbitru.În India relația dintre gradul de educație al fetei este corelat cu căutarea unui loc de muncă, astfel, în cazul persoanelor analfabete, participarea în sectorul muncii este mai mare, cele care au terminat o școală primară sau liceu tind să stea acasă nefiind mulțumite de posibilele locuri de muncă în care se încadrează, iar cele ce au terminat o facultate își pot găsi un loc de muncă bine plătit. Desigur, conform lui Sher Verick, un senior care lucrează pentru International Labour Organisation, aptitudinile femeilor de multe ori nu se încadrează în cerințele de pe piața muncii. Spre exemplu, în plină creștere în India sunt sectorul de construcții, manufactură și comerțul, însă de multe ori femeile nu îndeplinesc cerințele angajatorului.

O altă cauză a numărului mic de femei din sectorul muncii este datorat lipsei de politici față de protejarea femeilor. Datorită faptului că din punct de vedere social umilirea ori jignirea femeilor este permisă, în urma cazului de viol din 2012, străzile nu sunt considerate a fi sigure pentru femei, mai ales în orașele mari. În Arabia Saudită, la fel ca în India, femeile ocupă un număr mic în ceea ce privește ocuparea forței de muncă. Datorită religiei stricte care alcătuiește legile, doar 15% din populația de sex feminin are un loc de muncă, fără a avea acces la locurile de muncă în domeniul justiției și fără să participe la guvernare, acestea fiind domenii dedicate strict bărbaților. În același timp, procentajului mic de femei angrenate în spațiul muncii este corelat cu interdicția pe care aceste o primesc față de părăsirea casei. Dat fiind faptul că femeia în Islam trebuie să fie supusă soțului, de multe ori acestora le este refuzat dreptul de a părăsi incinta gospodăriei, ceea ce îngreunează mult mai mult posibila obținere a unui loc de muncă. Cu toate acestea, Arabia Saudită plănuiește crearea unui oraș industrial care să dispună de locuri de muncă, dedicat strict femeilor, astfel să acorde șanse celor care doresc să lucreze și în același timp să rspecte tradițiile și legile islamice. Situația este similară și în China, unde, deși 71% dintre femeile cu vârste cuprinse între 18-64 de ani sunt angajate, apar tot mai des cazuri în care joburile disponibile sunt strict pentru bărbați. Generând probleme femeilor care își doresc un loc de muncă. Acesta este și cazul ei tinere de 21 de ani din Beijing care a terminat facultatea și care avea de plătit credite în urma acesteia. Tânăra a găsit un anunț pe internet in legătură cu un post pentru care era calificată, observând că era o cerință de aplicare la postul respectiv, exclusiv bărbaților. După ce a dat în judecată firma respectivă și a câștigat procesul, tânăra a primit despăgubiri în valoare de 5,000$, iar compania și-a cerut scuze pentru exclusivitatea de gen cerută în anunț.

Studii de caz : India și Orientul Mijlociu

Ipoteza:

Prin aceste studii de caz doresc să demonstrez diferențele culturale dintre Occident – Orient, și devalorizarea femeii ce reiese din tratamente inumane aplicate acestora în India și Orientul Mijlociu. Trebuie subliniat faptul că aici, egalitatea de gen este un subiect pur teoretic, a cărei implemetare de multe ori face cazul ONG-urilor implicate în crearea unor baze a conștiinței comune față de egalitatea de gen. Aceștia se implică în zone în care legislația prezintă diferențe de tratament în ceea ce privește femeia și bărbatul.

Concepte:

Tratament inuman

Este acel tratament care „ provoacă în mod voluntare suferințe mentale sau fizice de o intensitate deosebită”

Nediscriminare

Acordarea unui tratament egal, care nu prezintă diferențe în ceea ce privește vârsta, sexul, culoarea, limba, religia, rasa, etc.

Islam

Religie inițial predominantă în Orientul Mijlociu. Cuvântul Islam se traduce ca „predare” în fața voinței lui Dumnezeu ( în limba arabă – Allah)și totodată se vrea a fi o religie a păcii. Dumnezeu a trimis pe pământ profeți precum Adam, Noe, Abraham, Moise, Iisus și ultimul fiind Muhammad, iar aceștia și-au împărtășit cunoștințele, toți precizând faptul că există un singur Dumnezeu adevărat care trebuie slăvit, acesta fiind Allah, a cărui carte sfântă este Coranul. Toți profeții au încercat să redreseze firul umanității pe care aceștia o vedeau a se îndrepta către pierzanie și au prezis de ce va fi nevoie în Ziua Judecății. Profetul Muhammad se crede că a venit pe Pământ pentru toată umanitatea, într-u cât nu a precizat coborârea pe Pământ a unui precursor.

Legea Sharia

Sharia mai este cunoscută ca legea Islamică, aplicată statelor musulmane, cuprinde aspecte ale conduitei zilnice, căcătorie, divorț, moștenire, chiar și expansiunea către vest. Este caracterizată de multe persoane ca un set de reguli stricte, ale căror practici cunt pretextul unor pedepse crude, aruncarea cu pietre până la moartea acuzatului, și încurajază inegalitatea femeii în raport cu bărbatul prin vestimentație, moștenire, independență. Se mai traduce din limba arabă prin termenul „cale” și conține aspecte ale atribuțiilor zilnice ale musulmanilor.

Hindu

Termenul hindu este un derivat al cuvântului Sindhu, numele unui râu situat la nord-vestul Indiei, la granița cu Pakistanul, iar hindu reprezenta arealul geografic și locuitorii zonei.

Hinduismul este religia predominantă în India și Nepal și a luat naștere între secolele XV-XVI, perioadă în care anumiți indivizi se diferențiau de restul, prezentându-se ca hindu. Spre deosebire de alte religii, nu există un singur fondator, o singură carte sfântă, sau un set de învățături unanim acceptat. Majoritatea credincioșilor hindu cred într-un Dumnezeu suprem, cred în existența unui ciclu al vieții reprezentat prin naștere, moarte, renaștere, guvernate de Karma, iar scrierile principale se numesc „Veda”, proveniență sanscrită a cuvântului înțelepciune. În aceste scripturi nu este regăsit cuvântul hindu, însă se regăsește „dharma” ce se poate traduce ca lege, cod de conduită sau datorie.

Excluziunea socială

Se caracterizează prin negarea unui grup de persoane anumite drepturi și libertăți, economice, sociale și culturale.

Crimă de onoare

Formă de violență față de femei și fete, după caz aplicabile și sexului masculin, ce au în vedere protejarea onoarei unei familii, după ce fata sau femeia a întreprins o acțiune care i-a defăimat integritatea.

Societate patriarhală

Structură socială în care bărbații au putere decizională asupra femeilor, aspectelor vieții acestora, de la cadrul legislativ la conduita zilnică.

India

Discriminarea de gen în India contină să fie o problemă cotidiană. Femeile au un rol secundar în fața bărbatului, fiind vorba de o societate patriarhală, iar consecințele le afectează în viața de zi cu zi, în aspecte precum sănătate, educație, posibilitatea ocupării unui loc de muncă, statut financiar etc. Pornind de la sistemul de caste, femeile indiene deseori se căsătoresc la vârste fragede, urmând să îndeplinească atribuții de soție, mamă, respectiv casnică, fapt ce duce la abandonul școlar și malnutriție într-u cât femeile sunt ultimele care servesc masa într-o familie. Din ce în ce mai multe ONG-uri se implică prin cursuri despre egalitate de gen în școli, încercând să schimbe în primul rând mentalitatea băieților față de surorile ori mamele lor. Se merge pe principiul următor: fetele sunt obligate să își ajute mamele la treburile casnice, ceea ce de multe ori duce la imposibilitatea de a-și termina temele la timp ori de a ajunge la școală în același timp cu colegii lor, le este permis mai puțin față de băieți să stea la joacă ori să practice anumite jocuri, pe motivul nesiguranței străzilor. Conform National Crime Records Bureau, în anul 2013, în India au fost înregistrate 309,546 cazuri de violuri, răpiri, hărțuiri cu tentă sexuală, trafic de carne vie și tratamente degradante din partea soților ori din partea familiei acestora, cu 26,7% mai puține cazuri decât în anul anterior. Pornind de la ideea că dacă primesc o educație în ceea ce privește diferențele de gen simțite în India, atât băieții cât și fetele vor avea comportamente diferite ca adulți, primii vor deveni mai puțin violenți în spațiul conjugal, iar fetele o dată ce vor înțelege că au dreptul la opinie, nu vor mai sta umile în fața ofenselor primite.

În India au loc foarte multe abuzuri în familie, în principiu pentru faptul că femeile sunt asociate cu paguba. În documentarul „It’s a girl!” acest lucru este foarte puternic exemplificat. Pe lângă faptul că familia fetei trebuie să plătească zeste, care poate include sume de bani ori diferite bunuri viitorului soț, este pasată practic responsabilitatea asupra ei.

„ Fetele sunt proprietatea altcuiva”- zicală hindi

Femeile devin propritățile soților din momentul căsătoriei, prin urmare orice fel de tratament le este aplicat, este trecut cu vederea de cunoscuți ori de vecini. Fiind vorba despre o societate în care cultura permite bărbaților să fie violenți cu femeile din jurul lor, fie că este vorba despre mamă, soră, soție ori fiică, acestea de multe ori se conformează și nu raportează tratamentele de multe ori inumane ce le sunt aplicate. Vocea femeilor în India a început să fie auzită în urma cazului de viol în grup suferit de o fată de 23 de ani în anul 2014, care a murit în urma leziunilor provocate. Însă sunt în continuare cazuri de femei agresate care nu merg la poliție să reclame abuzurile suferite, însă din 2012, s-a înregistrat o creștere a reclamațiilor, în zonele urbane în principal, deoarece vorbim aici despre femei care au o educație și o situație financiară mai bună decât cele din mediul rural, însă continuă să se teamă de felul în care vor fi catalogate. „În India o femeie care divorțează sau se recăsătorește este privită cu dispreț și ridiculizată”, susține o femeie care a suferit primul abuz din partea soțului la 3 zile după nuntă, iar într-un final, după 4 luni a divorțat și s-a întors să locuiască cu părinții ei. În 2014, în urma ultimului studiu realizat, a reieșit o pondere de 54% din partea bărbaților și 51% din partea femeilor care consideră a fi normal ca soția să fie bătută dacă nu și-a respectat datoriile casnice, dacă nu a avut grijă corect de copii, chiar și dacă a greșit cantitatea de sare pusă în mâncare.

Așadar, într-o așa societate, ne mai putem mira de rata morții infantile a fetițelor ori putem înțelege acțiunile mamelor care nu vor să își condamne copii la un mod de viață abuziv? Mai departe voi enumera motivele care stau la baza discriminării femeilor și pentru care bărbații sunt mai apreciați și mai bine îngrijiți încă din copilărie. În cadrul familial, băiatul va crește a fi o sursă de venit, cu posibilitate de angajare, duce mai departe linia familiei, își va puta susține părinții la bărtânețe, se va căsători, deci va aduce mână de lucru în cadrul familiei pentru treburile casnice și de asemenea, bărbatul joacă un rol foarte important în religia hindu, prin anumite ritualuri care garantează desprinderea sufletului de trup către Rai. Femeia în schimb, este văzută mai mult ca o povară, deoarece nu este considerată a fi capabilă să se angajeze ori să aducă bani în casă, este văzută a fi dependentă atât emoțional cât și financiar de soț, deși în copilărie și în perioada adolescenței este capabilă să ajute la treburile casnice, după căsătorie va face lucrurile acestea pentru familia soțului, și va împovăra familia cu plata zestrei. Discriminarea sexului feminin în India acoperă toate perioadele vieții de la naștere, copilărie, după căsătorie, chiar și după pierdrea soțului.

India este printre puținele țări în care numărul bărbaților depășește numărul femeilor, datorită stereotipurilor prezentate mai sus. Deși în anul 1996 a fost implementată o lege care interzice discriminarea prenatală bazată pe gen, numărul avorturilor în care fătul este de sex feminin se menține ridicat, datorită diferențelor culturale între spațiile urbane versus rurale, datorită faptului că deși au trecut aproape 20 de ani de la implemntarea legii mai sus menționată, încă sunt familii care nu au cunoștință despre ea. Datorită preferințelor pentru fii, sau datorită faptului că o familie nu ar putea suporta plata zestrei pentru fiică, se agreează avortul selectiv, uciderea bebelușilor ori abandonarea acestora dacă sunt fetițe. Anual au loc peste 11 milioane de avorturi și în jur de 20.000 de femei mor datprită complicațiilor suferite in urma avorturilor.

În perioada copilăriei sănătatea și nutriția fetițelor este neglijată, ceea ce duce la o rată a morții infantile ridicată. Datorită situațiilor financiare precare, resursele unei familii se impart ingal, prioritară fiind întreținerea femeilor sau a bărbaților. Cauzele malnutriției în cazul fetelor au două consecințe majore și anume imposibilitatea de dezvoltare corectă și anemia, ambele având repercursiuni în viața de adult, motiv pentru care multe femei suportă cu greu sarcina, ceea ce duce fie la moartea mamei ori a pruncului, fie la copii născuți prematur. În ceea ce privește educația, statul garantează dreptul la educație pentru copii cu vârsta până în 14 ani, însă de multe ori părinții nu consideră educația la fel de importantă precum învâțarea treburilor casnice pe care fetele le vor îndeplini pentru viitorul soț și familia acestuia. Un alt aspect față de scepticismul părinților în a-și trimite fetele la școală este protejarea virginității acestora. Dat fiind faptul că școlile se află la o anumită distanță de casă, că sunt profesori bărbați și că fetele trebuie să stea la școală aceași perioadă de timp cu băieții, pot fi privite ca niște posibile amenințări la adresa acestora, deoarece pierderea virginității în afara căsătoriei pătează numel familiei din care fac parte. Acestea sunt motivele principale pntru care rata fetelor care știu să scrie și să citească este de 54% comparativ cu băieții care au obținut o pondere de 76%. Analfabetismul și lipsa educației duce în viitor la o îngrijire precară a copiilor, în ceea ce privește împărtășirea cunoștințlor dar și privid sănătata acestora, într-u cât mamele cu o educație scăzută tind să nu își vaccineze copii.

Un alt aspct care amenință cursul normal de creștre a fetițelor sunt căsătoriile aranjate, în care majoritatea fetelor nu au împlinit vârsta de 18 ani. Deși în 2006 a fost promulgată legea privind interzicrea căsătoriei copiilor, datorită sistemului de caste ori a presiunilor sociale în special în zonele rurale, în urma unui raport UNICEF a reieșit faptul că în jur de 47% dintre femeile care locuiesc în zona urbană, cu vârsta cuprinsă între 20-24 au fost măritate înainte de vârsta de 18 ani, iar zona rurală prezenta o pondere de 56%. Motivele pentru care se încurajază căsătoriile între copii au cauze financiare, dar și cauze religioase ori istorice. Financiare,într-u cât zestrea se plătește pe baza statutului social al soțului și al educației acestuia, așadar cu cât soțul este mai tânăr, cu atât zestra este mai mică. Istorice datorită în urma procesului de ocupare a Indiei de Nord, acum 1000 de ani, perioadă în care fetele necăsătorite erau violate, ceea ce a provocat căsătorii de la vârste fragede, iar religioase datorită zeiței Parvati care s-a căsătorit cu Shiva la vârsta de 8 ani. Consecințele se răsfrâng asupra fetelor cu vârsta cuprinsă între 15-19 ani care au cele mai mari șanse să moară din cauze legate de sarcină. Datorită faptului că în urma căsătoriei fetele se mută cu soții lor și sunt rupte de ceea ce au cunoscut până în acel moment, fac de multe ori cazul violențelor domestice, violului, malnutriție, lipsa accesului la informație, la sănătate și educație, ciclu pe care cel mai probabil îl vor suporta si copilele acestora.

Discriminarea față de femei după cum reiese în ceea ce am prezentat până la acest moment, continuă și după căsătorie, pe motivul că femeia nu trebuie lăsată nesupravegheată. Dacă în perioada copilăriei este întreținută și supravegheată de părinți, după căsătorie aceste atribuții îi revin soțului, iar fata nu mai este considerată parte a familiei care a crescut-o, ci devine parte a familiei soțului, preluând toate sarcinile casnice. În anumite zone, aceasta trebuie să fie supusă atât soțului cât și soacrei, iar orice abatere de la voința acestora o poate afecta,într-u cât se va face și pe ea și pe părinții ei de rușine, ceea ce atrage după sine comportamente crude din partea soțului și a familiei acestuia.

Văduvele la fel, suferă discriminări în urma pierderii soțului, în pofida încercărilor statului de a le acorda drepturi și recunoaștere, și în ciuda interzicerii practicii de ardere de vie a văduvei, în anumite zone, acestea pot fi abandonate de către socrii și de către părinții ei, fiind lăsată să se descurce singură, cu o educație precoce și fără aptitudini, în anumite cazuri fiind obligată să își radă constant capul, să poarte haine albe – simbol al doliului, ori sa-i fie interzis dreptul de a se recăsători sau de participare la anumite evenimente precum nunțile, ceea ce duce în anumite cazuri la văduve adolescente care sunt izolate pentru restul vieții. În ceea ce privește moștenirile, de multe ori averea decedatului se duce ori la cel mai mare fiu ori la rudele sale de sex masculin, în principal frați, iar femeile de multe ori rămân fără sprijin financiar. Atâta timp cât nu își cer drepturile ocrotite de lege, pot fi alungate ori neglijate.

Diferențele simțite de femei în raport cu bărbații, se înrăutățesc în anumite cazuri datorită sistemului de caste. O femeie dintr-o castă superioară va avea mai multă încredere î sine în primul rând pentru a reclama comportamentul soțului, în timp ce o femeie dintr-o catsă inferioară va tinde să ascundă acest lucru. Sistemul de caste în India este întreținut de castele superioare pentru a avea acces ușor la mâna de lucru ieftină regăsită în cadrul castelor inferioare. Sistemul de caste a luat naștere în perioada Vedică ce a datat între anii 1500-800 î.Hr. pe teritoriul Indiei, punând accentul pe linia familiei. Religia Hindu fiind o religie ce pune accentul pe curățarea atât trupească cât și spirituală s-a folosit de sistemul de caste pentru a stabili reguli de relaționare inter-castiale, tocmai pentru a proteja castele superioare de diferențele atât culturale cât și financiare de cele inferioare. Cele cinci caste recunoscute încă din perioada Vedică sunt urmatoarele:

Brahmin, casta preoților, care au dreptul de a studia perioada Vedică și care sunt obligați să efectueze ritualuri atât pentru ei cât și pentru credincioși, sunt îndsatorați să respecte regulile sacre, având rolul de intemediari între zei și oameni. Acștia locuiesc în temple, li se cere o conduită exemplară, dedicându-și viața cunoașterii și păstrării tradițiilor. Potrivit lui Manu ( făcătorul de legi), cei care fac parte din casta Brahmin, sunt reîncarnarea dharmei, care reprezintă tradițiile sacre, așadar se încadrează printre oamenii superiori, înzestrați cu înțelepciune pentru a atinge Brahman – pragul cunoașterii absolute, iar în ziua de azi ocupă funcții importante, sunt afaceriști ori agricultori.

Kshatrya, este casta care era alcătuită din regi, războinici, sau paznici, a cărei menire era protejarea poporului, aduceau cadouri Brahminilor, ofrande sau sacrificii zeilor, studiau tradițiile Vedice,iar autoritatea regilor nu era de contestat, nici în perioada copilăriei, exceptând cazul în care eșuau în protejarea sfinților preoți. Astăzi, din această castă fac parte deținătorii de pământ și persoanele influente (politicieni, avocați etc.).

Vaishya, ce era alcătuită din vânzători și ce reprezintă în zilele noastre clasa de mijloc, aveau dreptul de a lucra pământul castelor superioare, de a crește animale, de a studia tradițiile Vedice,însă nu se puteau căsători cu femei din castele superioare, iar cu aceștia se încheie castele dvija despre care se presupunea că au reînăscut de două ori.

Shudra, reprezentată de clasa muncitoare, și totodată o clasă a cărei discriminare este evidentă, deoarece acestia nu aveau acces la scrierile vedice, nu aveau dreptul să mănânce în compania claselor superioare, nici să se căsătorească cu femeile acestora și ocupau locuri de muncă precum spălători, pantofari, curățători, iar din această cauză li s-a atribuit termenul de „murdari”, motiv pentru care au fost marginalizați.

Ultima castă, alcătuită din oameni marginalizați, discriminați, care nu au posibilitatea nici măcar de a se angaja, evitați și considerați a fi inferiori și impuri, se numeste Chandala/Dalit. Aceste caracteristici le-au fost atribuite în urma ritualurilor însângerate folosite de acestia, înclinațiile pentru sacrificii și obiceiuri murdare. Nu le era permisă intrarea în orașe pe timp de zi, nu aveau voie să leargă pe aceiași parte a străzii precum cei din castele superioare, locuiau de obicei la periferiile orașelor și lucrau în cimitire.

În ceea ce privește femeile din castele superioare, acestea nu întâlnesc prea des discriminări. Sunt educate, au posibilitata sa devină preotese, sunt îngrijite și respectate. Majoritatea discriminărilor și umilințelor au loc față de femei au loc în castele inferioare. În documentarul „It’s a Girl” se prezintă discriminările întâlnite de femei pe parcursul vieții de la stadiul de făt până la maturitate. Datorintă preferințlor culturale pentru băieți. Majoritatea fetițelor sunt omorâte la naștere, prin diferite metode crude, ori ținute în viață fără a fi hrănite.

Proverbe precum O fată este o povară pe umerii tatălui ei, ori A venit un hoț – proverb rajasthani, care anunță nașterea unei fiice, chiar și versete precum Fie ca nașterea unei fiice să aibă loc în altă parte, fie ca aici să se nască un băiat nu ajută femeile indiene să îsi poată depăși condiția de proprietate, de bun care poate fi folosit în orice fel de către soț sau familia acestuia.

În documentar sunt prezentate mai multe cazuri de femei abuzate, femei care deși nu este precizat, este clar faptul că aparțin castelor inferioare, cel mai probabil Shudra. Este dat exemplul unei familii cu 4 fete. Cea mare avea vârsta corespunzătoare măritișului, așa că i-au căutat un soț, căruia i-au plătit zestrea. Cuplul a dat naștere unei fetițe, fapt ce a determinat un comportament abuziv din partea bărbatului, care într-un final și-a omorât soția.

Un alt caz care demotă dezumanizarea femeii în India și repulsia față de fete, reiese din acest documentar, în acest caz o femeie educată, cu posibilități financiare și cu titlu de Doctor, Mitu Khurana. O femie însărcinată cu gemeni, obligată de către soț și soacră să facă un test ilegal care să determine sexul bebelușilor doarece aceștia se temeau că vor fi fete. După refuzul mamei, aceasta a fost închisă într-o cameră iar timp de 3 zile nu a primit mancare sau apă. Povestea acestei femei pare un scenariu de telenovelă. Soțul și soacra ei i-au servit mâncare la care era alergică pentru a folosi acest pretext să o ducă la spital, unde au convins doctorul sa-i facă o ecografie pentru a stabili sexul gemenilor. După ce au aflat că ambii copii sunt fete, insistențele în privința avortului s-au înrăutățit, a fost împinsă pe scări de către soț și închisă într-o cameră, în speranța că va avorta copii. Mitu a reușit să scape din casa în care trăia și să se mute înapoi la părinții ei, pentru a putea da naștere fetițelor, iar în prezent finanțează campanii de egalizare de gen și de oprire a crimlor pre-natale.

Cazurile de violență domestică datorată nemulțumirilor față de zestre sunt multe, iar exemplele le urmează. Neha, o femeie în vârstă de 29 de ani, mamă a doi copii a ajuns la spital cu arsuri pe aproape jumătate din suprafața corpului, deoarece socrii ei au turnat benzina pe ea și i-au dat foc. Motivul unui asemenea gest? Zestrea. Aceasta a declarat faptul că socrii au început să aibă pretenții din ce în ce mai ridicate imediat după căsătorie, deși tatăl fetei plătea cât putea, cererile creșteau, la fel și abuzurile față de ea. Totul s-a înrăutățit în momentul în care a dat naștere unei fete. Neha era șocată de comportamentul socriilor, susținând faptul că se aștepta să fie bătută ori alungată de acasă, dar niciodată arsă de vie. Din anul 2001 s-a estimat un număr de 100.000 de femei ucise pentru zeste, îngrijorător este faptul că acest numpr este într-o continuă creștere. Kamla Bhasin, o activistă pentru drepturile femeilor, a declarat pntru Sky News că este șocată de corelația zestre-progres economic al Indiei. Aceasta subliniază legătura dintre lăcomie și statul patriarhal India, combinație letală. Acest sistem are repercuriuni de lungă durată și este principalul motiv pentru feticid și pruncucidere. Se estimează un număr de 500.000 de fetuți feminini avortați ilegal în fiecare an.

Dacă părinții aleg să păstreze fata, asta nu înseamnă că abuzurile vor înceta. Femeile sunt ținta discriminărilor în multe cazuri, inclusiv în state mai bine dezvoltate, însă acesta sunt mult mai vulnerabile în zonele în care drepturile femeilor sunt neglijate. Dat fiind faptul că mamele observă lipsa de putere pe care o au în familie, de multe ori aleg să nu îsi condamne copii la același tratament. Frecvența violurilor și a hărțuirilor, sunt factori alarmanți ce pot influența părinții să evite un număr ridicat de fete în familie deoarece pot păta onoarea familiei.

În 2014, CNN a realizat un reportaj în India pentru a observa mentalitatea acestora față de femei și pentru a înțelege discrepanța numărului de fete înăscute, față de cel al băieților. Anumite regiuni din India au aproximativ 800 de fetițe înăscute la 1.000 de băieți. Reprezentantul CNN a cunoscut un bărbat pe nume Narider, profesor de meserie care întâmpină probleme în a-și găsi o soție, datorită numărului mic de femei din sat, ceea ce l-a îndemnat să ia legătura cu o persoană care i-ar putea găsi o soție din altă zonă. Narinder mai are doi frați necăsătoriți cu care intenționează să își împartă viitoarea soție. Bărbatul este conștient de motivul pentru care se află în această situație, mai exact numărul ridicat de avorturi selective, însă, paradoxal, acesta susține că își dorește să aibă fii și că va avea grijă ca acest lucru să se întâmple. Deși toată lumea din acel sat era conștientă de situația delicată în care se aflau, preferințele pentru băieți continuă, datorită statutului de binecuvântare pentru familie.

Un alt caz prezentat este cazul a două surori care au fost violate și vândute bărbaților precum Narinder. Născute în familie săracă, au fost vândute de către mătușa lor printr-un intermediar, în vederea unei căsătorii. Una dintre fete a suferit abuzuri și bătăi atât de crunte încât la scurt timp după măritiș și-a pierdut auzul la urechea stângă. Nu au dreptul la opinii, nu fac alt ceva decât să se ocupe de treburile casnice și să aibă copii; sunt constrânse de mentalitatea conform căreia este inacceptabil să își părăsească soții. În principiu traficul de carne vie este susținut în zonele sărace ale Indiei, zone în care familiile fie nu își mai permit să întrețină fetele, fie nu pot plăti zestre pentru acestea, fie sunt furate. S-au înregistrat cazuri de fete dispărute, după ce ultima dată au fost văzute în prezența unui bărbat, probabil tot un intermediar care căuta soție pentru bârbații râmași neînsurați. Excluziunea socială a unei familii are la bază onoarea. Este dat exemplul unei fete de 14 ani care a fost răpită și violată de către un bărbat care i-a spus că o va duce în Delhi pentru a o vinde. Deși a reușit să scape, ea și familia ei sunt marginalizați. Nu mai poate merge la școală deoarece colegii au aflat ce i s-a întâmplat și râd de ea, iar părinții ei nu își mai pot găsi un loc de muncă deoarece întreg satul îi exclude, au devenit proscriși în urma violului. Deși fata a scăpat, sunt mici șansele ca bărbatul care i-a dezonorat familia să fie prins. Poliția acceptă sau aprobă tacit cazurile de genu, ori de multe ori sunt cumpărați de către acești agenți de vânzare.

Până când India nu se va uni pentru a pune capătul acestor mentalități, femeile continuă să fie victimele unui circuit închis de nedreptăți.

Dantorită sistemului de caste, cei care trăiesc ca Dalit fac față discriminărilor și diferențelor de tratament mai mult decât orice altă castă. Își pun viața în pericol dacă nu respectă normele sociale ce impun supunerea în fața castelor superioare, astfel încât Daliții nu pot pătrunde în orașele locuite de cei ce le sunt superiori, nu trebuie să meargă încâțați în fața acestora, nu au dreptul de a păși în temple, iar femeile se tem de violuri sau abuzuri mai mult decât în cazurile anterioare. Este vorba despre o majoritate mult prea săracă, exclusă social și fără drepturi, în care poliția nu intervine. Deși sunt cazuri în care cei din această castă reușesc să își depășască condiția, să își facă un renume, continuă să se lovească de prejudecăți la tot pasul, atât femeile cât și bărbații. Conform UNICEF, femeile din casta inferioară suferă o dublă discriminare, pe de-o parte sunt dezavantajate de faptul că sunt Dalit, dar și pentru faptul că sunt femei. Acestea pe lângă violurile și abuzurile des întâlnite și în cazul celorlalte caste, suferă de cele mai multe ori tratamente inumane, de tortură, specifice zonelor din care fac parte, într-u cât nu se pot apăra. Acestea se pot angaja în domenii precum minerit, spălătorii improvizate, cărăuși, lucrează in agricultură, însă salariile primite sunt aproape de nimic, în general sub 1$, ceea ce în naumite cazuri determină familiile să apeleze la cămătari. Cei care nu iși pot întreține fetele, le dedică templului pentru prostituție, devenind Devadasis, tradus prin sclavi sexuali.

Un număr crescător de femei Dalit își pun viața în pericol pentru a combate sistemul, pentru a atrage atenția asupra diferențelor suferite. Acestea își cer drepturile, cer înțelegere și șanse egale cu restul castelor. Cer sprijin internațional pentru a opri aceste tratamente la care sunt condamnate.

Cultura Dalit acoperă încredințarea fetelor către templele Devadasis prin un pact cu zeița Yellamma, iar prin îndeplinirea doleanțelor, părinții își încredințează fetițele templelor sexuale. Le condamnă la o viață fără educație și la o bătrânețe cruntă. În anumite cazuri întreținerea familiei cade pe umerii fetelor, care până în momentul în care sunt scoase la licitație pentru virginitatea lor, câștigă bani dansând.

Înțelegerea acestui subiect delicat, care transformă părinții în proxeneți a determinat o serie de investigații în regiuni ale Indiei în care se recurge la aceste practici. Așa au luat naștere o serie de documentare de scurt metraj, în care sunt intervievate femei ale castelor inferioare, femei condamnate să devină Devadesis. Sunt unele femei care au văzut în acest lucru o oportunitate de a-și satisface nevoile financiare, însă majortatea sunt vândute de către părinți sau rude, condamnate la o tinerețe cruntă și o bătrânețe degradantă, multe Devadesis ajungând să își petreacă ultimii ani din viață cerșind. Întreținerea unei întregi familii stă pe umerii unei fete. Cele care provin din familii numeroase ajung să fie încredințate zeiței, asfel încât să poată avea grijă de frații mai mici, să le poată oferi hrană și acces la educație mezinilor familiei. Un documentar realizat de VICE, a reușit să surprindă procesul de încredințare în fața zeiței. Fetele sunt aduse la templu în Bombay, îmbrăcate in sari verde, primește un lănțisor cu perle și află de la 5 Devavesi bătrâne tainele pe care le va urma. După ceremonie în anumite cazuri fetele se întorc cu părinții în satul din care provin, urman între vârsta de 10-13 ani să devină cu adevărat Devadesi, fiind scoase la licitație pentru virginitate.

Încredințarea în fața zeiței a fetelor oferă pretextul perfect pentru familiile sărace de a scăpa de răspunderea față de fete și de a le transforma într-o sursă de venit. Se pare că aceasta ar fi singura modalitate prin care fetele ar putea echivala băieții – prin garanția faptului că și prin intermediul lor vor obține o sumă de bani, echivalentă zestrei pe care ar primi-o din partea viitoarelor nurori. Deși aceste practici sunt ilegale, autoritățile nu sancționează, nu iau în seamă și în anumite cazuri se bucură de ceea ce reprezintă aceste fete, ale căror număr prezintă fluctuații, nu datorită faptului că mai puțini părinți aleg să îsi condamne fiicele la un asemea stil de viață, ci datorită faptului că prin transmiterea de boli venerice și lipsa unui sistem de sănătate universal, unele dintre ele mor, lăsând în spate copii, familii de întreținut, copii condamnați prejudecăților și cel mai probabil repetării aceluiași ciclu, deoarece perioada de tinerețe a unei Devadasi pare foarte atractivă, în zonele sărace ale Indiei, ele sunt cele care pun la dispoziție diferite aparate tehnologice, ele denotă o situație financiară bună.

Orientul Mijlociu

În acest studiu de caz mă voi pe trei țări din Orientul Mijlociu, și anume Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Irak pentru a expune inegațitățile de gen și problemele cotidiene întâlnite de femei. Statele din Orientul Mijlociu, în special cele arabe au în prezent la bază legea Islamică cunoscută si sub numele de Sharia.

Datorită conflictelor ce datează de cel putin 30 de ani în Orientul Mijlociu, o dată cu reforme și revoluția islamică situația femeilor arabe este într-un continuu declin. Irakul s-a mândrit cu femei care au ocupat funcții importante precum judecători, ambasadori, miniștrii, iar în prezent este martorul schimbării statusului femeilor – din femei educate, cu oportunități egale în ocuparea funcțiilor importante, în femei analfabete, care depind de soți și pentru care domeniul muncii prezintă rar o șansă reală de a contribui financiar în familie, ori de a se afirma.

După ce răzbiul cu Iranul a falimentat statul, după invazia lui Saddam Husein in Kuveit și după primul război din Golf, Irakul a trebuit să plătească sancțiunile impuse de ONU, fapt ce a dus la eliminarea clasei de mijloc și totodată a forțat femeile să se conformeze situației. Multe rămase văduve în urma războiului, au trebuit să găsească modalități de a-și întreține familiile – unele au reuși să își pornească mici afaceri, dar în anumite cazuri multe și-au vândut ce au putut din casă, educația fetelor a fost întreruptă pentru a fi căsătorite, astfel putând să ajute financiar familia, iar alte femei au recurs la prostituție. Din rău în mai rău, o dată cu invazia din 2003, care a agravat situația în Irak, datorită războiului multe fete au fost retrase de la școală, multe femei și-au părăsit locurile de muncă, iar Irakul s-a întors la legea islamică cu pași repezi. În prezent, femeia are atributul de proprietate a bărbatului, s-a creat o cultură de femei care și-au pierdut vocea,dar care începe să lupte acum pentru drepturile ce le sunt încălcate.

Acestea se lovesc de discriminări la locul de muncă, în educație, în viața de zi cu zi. Femeile din Irak își găsesc cu greu o slujbă demnă, în care să nu întâlnească hărțuiri cu tentă sexuală, ori la care să nu fie discriminate. Cu toate acestea, în perioada 2008-2011, s-au înregistrat creșteri în ponderea femeilor care lucrează și în alte sectoare decât cel agricol, Bagdhdad-ul având o pondere de 18.9%, comparabil cu 13.4% în 2008, însă în majoritatea cazurilor, obținerea unui loc de muncă satisfăcător era corelat cu corupția și mita. Datorită stereotipurilor, sectorul privat preferă să angajeze bărbați, datorită concediului de maternitate și de creștere al copilului, iar pozițiile de conducere sunt rezervate bărbaților, așadar nu putem vorbi aici de egalitate de șanse. Mai mult decât atât, familiile preferă să își mărite fetele de mici pentru a scăpa de „povara” financiară, în detrimentul educației ori obținerii unui loc de muncă pe viitor, motiv pentru care Irakul se încadrează printre primele țări cu o rată relativ mare de căsătorii între copii, mai exact 11% înregistrat în 2013.

Alte femei sunt forțate să se căsătorească cu bărbați de aceeași naționalitate, indiferent de voința lor. Dat fiind faptul că extremiștii islamici atribuie femeilor roluri de casnice, multe dintre acestea au fost date afară de la locul de muncă strict pe motiv de gen. Vorbim aici și de văduve care altfel nu își pot întreține familiile, care deși sunt calificate și apte pentru muncă, suferă discriminări deoarece patronii se tem să mai angajeze femei. Discriminarea față de femei este fără precedent, iar consecințele acestor acțiuni se răsfrâng asupra copiilor. În 2007 se estima un procent de 14% de familii irakiene întreținute de femei, prin concedierea acestora, copiilor li se restrâng șansele la un curs normal al de creștere și dezvoltare. Insurgenții vor femeile în afara câmpului muncii din multe motive, însă cele mai pregnante sunt prejudecățile conform cărora rolul unei femei este acela de a face mâncare și de a avea grijă de casă, dar si motive religioase într-u cât este împotriva Islamului ca o femeie să stea în aceeași încăpere cu burbați care nu îi sunt rude apropiate.

În 2013 Ministerul Justiției în Irak a propus spre aprobare o propunere legislativă care avea să limiteze statutul femeii chiar mai mult. În această propunere se preciza legalizarea căsătoriilor între copii și limita drepturile femilor în materie de divorț și custodie a copiilor. Articolul 79 al legii Jaafari, preciza dreptul femeii de a cere divorț numai în cazul în care soțul său este impotent, în timp ce bărbații puteau divorța din simplul motiv cum ar fi o iritație pe pielea soției, iar legea făcea referire strict la populația șiită a Irakului. Mai mult decât atât se precizează legalitatea violenței domestice și violului conjugal, se restricționează dreptul femeii de liberă mișcare, acesta depinzând de voința bărbatului, custodia copiilor mai mari de 2 ani, revine bărbatului în caz de divorț, nerespectând acorduri semnate de Irak și ratificate în 1986 – Convenția pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeii și în 1997 – Convenția pentru drepturile copilului.

Căsătoriile între copii au suferit o foarte mare creștere în anul 2003, cu o pondere de 25% de fete căsătorite până la vârsta de 18 ani și 6% până la vârsta de 15 ani. Noua propunere de lege intenționa să scadă vârsta minimă acceptată pentru căsătoria fetelor la 9 ani și a băieților la 15, ceea ce a dus la proteste și la amânarea legii.

Situația în Irak este înrăutățită pe baza războiului, legile dure încearcă o conservare a valorilor fără să gândească consecințele. Se estimează un număr de 10.000 de femei și fete care au fost răpite pentru traficul de carne vie, prostituție sau răscumpărări, iar ONGurile implicate în apărarea drepturilor femeii, cer guvernului irakian să își asume crimele împotriva acestora. De la intervenția din 2003 aproximativ 14.000 de femei au fost omorâte ori violate, inclusiv copii. Atrocitățile în sine au fost urmate de sinucideri în urma traumelor suferite. Datorită deplasărilor în masă, situației economice si unui cadru legislativ care prezintă hibe, traficanții și proxeneții și-au instaurat un regim aparte. Victimele acestora sunt femei care fie au fugit din cauza violențelor domestice, sau căsătorii aranjate, unii caută fete fugite de acasă în spații publice precum piețe, în timp ce alții operează în închisori, plătind cauțiune pentru femei, forțându-le apoi să se prostitueze pentru a-și plăti datoriile.

În afara Irakului femeile sunt vândute și cu 20.000 de dolari, iar între granițele statului, bărbații plătesc între 200-500 de dolari pentru o noapte cu o virgină, iar în unele cazuri femeile au fost obligate la operații de reconstrucție pentru a putea fi revândute ca virgine.

În urma raportului anual Human Rights Watch, au raportat comportamentele abuzive față de femei. Datorită sistemului judicar părtinitor, au fost cazuri de femei condamnate, ținte în detenție luni, dacă nu chiar ani înainte să vadă un judecător. În detenție au fost ținuți și copii acestora, fiind deprivați de educație și un sistem de sănătate adecvat, guvernul refuză să investigheze aceste abuzuri., ori să impună legea intrată în viguare în 2012 în privința interzicerii traficului de carne vie și prostituție. În prezent, femeile de etnii minoritare suferă cel mai mult în urma apariției ISIS, sute de fete au fost răpite, obligate la căsătorii cu soldați, ori vândute pentru virginitate.

Fiind vorba despre un stat ce are la bază reguli islamice, reguli care discriminează femeia și rolul ei în societate, îi atribuie statut de proprietate în fața soțului și obligă copilele la o maturizare bruscă prin căsătorii aranjate, și în Irak se regăsesc cazuri de crime pentru onoare. Dat fiind faptul că legislația permite căsătoria între copile și bărbați, finalul nu este întotdeauna frumos. În Kurdistanul Irakian o fată de 15 ani a fost ucisă de către soțul său în vârstă de 45 de ani, deoarece acesta o suspecta că s-a îndrăgostit de un băiat de vârsta ei. Părinții o catalogau ca o fată cuminte, care pe parcursul căsătoriei de 9 luni a îndurat violențe și abuzuri verbale primite atât din partea soțului, cât și din partea familiei acestuia. Termenul de crimă de onoare pornește de la percepția conform căreia onoarea unei familii este corelată cu puritatea femeilor care aparțin acelei familii, iar în multe țări din Oriemtul Mijlociu, autorii crimelor de onoare nu suferă sancțiuni, din contră, sunt sărbătoriți și tratați ca „ salvatorii onoarei”, anumite țări acordă un termen maxim de 6 luni de încarcerare. ONU au estimat un numar de 5.000 de astfel de crime anual, în toată lumea, însă este foarte posibil ca numărul să fie mult mai mare, într-u cât aceste crime sunt acoperite de membrii familiilor, iar poliției i se declară sinuciderea. Împrejurările au determinat multe femei să își ia viața decât să sufere aceste crime brutale.

Crimele de onoare sunt cel mai des întâlnite în partea de nord a Irakului, unde societatea patriarhală este bine definită iar antiteza bărbat-femeie este mai mult decât evidentă. Fetele nu pot avea prieteni băieți, în schimb este o onoare pentru un băiat să aibă o prietenă, o femeie liberă nu este o femeie bună, în timp ce un bărbat liber este un bărbat cinstit, integru. Suzan Aref, director al unui ONG pentru promovarea drepturilor femeii, susține faptul că aceste crime sunt menținute datorită sistemului patriarhal. Liderii religioși sunt de părere că într-o familie tatăl trebuie să dețină controlul asupra copiilor săi, iar soțul să își bată nevasta. Aceștia au promovat o campanie împotriva legii conform căreia crimele de onoare au devenit ilegale din 2008. Singura modalitate de a schimba această mentalitate este prin educarea copiilor, atât prin intermediul școlilor dar și în familie, să nu se mai promoveze diferemțele bazate pe gen. Vârsta medie a victimelor acestui regim este de 23 de ani. Jumătate dintre acestea sunt fiice sau surori, un sfert soții sau prietenele persecutorilor, restul fiind mătușe, nepoate, verișoare, sau cunoștințe.

În lumea musulmană crimele pentru onoare sunt văzute ca niște afaceri de familie și de multe ori victimele suferă tortură ori tratamente inumane înainte să fie ucise. ONU estimeazăcă au loc o medie de 50 de astfel de cazuri pe lună în zona de nord a Irakului, majoritatea nedeclarate. Visul egalității de gen a fost distrus datorită conflictelor armate, datorită religiei și liderilor extremiști.

Datorită tendințelor vestice, atât vestimentare cât și culturale care străbat globul, fetele musulmane riscă pedepse de onoare pentru simplul fapt că poartă hijab-ul diferit, ori că își doresc să urmeze școli sau facultăți, să devină independente și să aibă o carieră. Crimele de onoare s-au răspândit și pe teritoriul Europei și al Statelor Unite ale Americii.

Activistele care luptă pentru drepturile femeii, pentru interzicerea crimelor de onoare își riscă viața cu fiecare declarație făcută, însă sunt conștiente de faptul că doar ele pot atrage atenția asupra acestori factori. Dacă ele nu încearcă să se elibereze de statutul atribuit ori de tratamentele ce le sunt aplicate, nimeni nu va face asta, devenind astfel martiri pentru cauza lor, pentru eliberarea femeii de sub opresiunea bărbaților.

Dreptul islamic, mai exact legea Sharia, a fost interpretată în funcție de școlile ismanice care au analizat-o. Deși se manifestă diferit, au aceleași baze ale voinței divine. Se face diferența prin ceea ce reprezintă Sharia și anume sursa de proveniență a dreptului și Fiqh – metoda prin care se aplică legea. Sharia face referire la legile Coranului și în interpretările profetului Mohammed, iar după moartea acestuia, scrierile sale au devenit model de conduită în lumea musulmană.

Statutul femeii în islam s-a modificat odată cu trecerea timpului. Sunt zone în care în text, femeia este considerată a fi egală bărbatului, însă discriminările continuă să se facă simțite. Alte zone în schimb, tratează femeile în același mod în care le tratau în urmă cu 100 de ani. Indiferent de situație, femeia în Islam are 4 roluri: de mamă, soție, fiică sau soră. Mama este văzută ca nucleul familiei, trebuie respectată conform Coranului, și are drept de opinie în deciziile familiei. Soția este văzută ca perechea bărbatului, prin care Allah îl binecuvântează cu copii. Drepturile sale sunt : dreptul de a se căsători, de a avea zestre, de a putea moșteni, de întreținere, dar și dreptul de a divorța. Soțul este obligat prin Coran să îi asigure un trai decent, mâncare, îmbrăcăminte, însă femeia trebuie să aibă grijă de casă și nu are voie să cheltuiască bani fără perminsiunea soțului.

Profetul Mohammed promitea celor care au o grijă deosebită de fiice mari recompense în lumea de apoi, dar fetele la rândul lor trebuie să își respecte părinții și să nu le iasă din cuvânt. În ceea ce privește egalitatea, conform Coranului, dacă o familie are atât fată cât și băiat, cei doi vor primi moștenirea egală, dacă au două fete, acestea vor primi jumătate din ceea ce primește băiatul. Deși în societatea musulmană bărbații au început să renunțe la portul tradițional, femeilor le este interzisă renunțarea la vălul islamic, în mod special atunci când părăsesc incinta casei, sau când știu că vor intra în contact cu bărbați, indiferent dacă îi sunt rude sau nu.

Amnesty International a făcut o analiză a drepturilor omului in Qatar și, în ciuda progresului făcut de guvern, se aplică în continuare tratamente degradante și inumane. Organele legii continuă să ignore discriminarea femeilor și tratamentele violente aplicate acestora. Pedepsele crude, acuzațiile de tortură continuă să se facă auzite, însă lipsește un sistem eficace și prompt care să le încheie. În plus, poliția din Qatar evită să se implice în ceea ce ține de violența domestică ori treburi familiale.

Conform UNICEF, Qatar a semnat în 2009 Convenția pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeii, însă menține rezerve față de câteva articole precum egalitatea de gen în cadrul legal, egalitatea în privința naționalității, egalitatea în ceea ce privește căsătoriile și viața de familie și altele. Aceste rezerve se simt într-u cât conform legii, o femeie născută în Qatar, căsătorită cu un bărbat de altă naționalitate, nu îi poate da copilului naționalitatea ei, spre deosebire de cazul în care un bărbat născut în Qatar, căsătorit cu o femeie de altă naționalitate, îi va da copilului și cetățenia sa. De asemenea, soțul poate înainta divorț pe orice motiv, în timp ce soția poate înainta divorț doar în anumite condiții și asta după ce aduce dovadă. Femeilor din Qatar nu le este interzis să aplice pentru pașaport fără acordul soțului, cum este în cazul Arabiei Saudite, însă carnetul de șofer îl pot obține în urma aprobării custodelui de sex masculin – tată sau soț. Tratamentele brutale acordate de soți partenerelor sunt interzise, însă violul conjugal este permis.

Arabia Saudită funcționează pe principiul tutorelui de sex masculin ca și Qatarul, însă aici pentru ca o femeie să obțină pașaport, să călătorească, să se mărite sau să continue studiile are nevoie de aprobarea soțului, a tatălui, a fraților ori a fiului și nu au dreptul de a conduce o mașină, femeia arabă nu poate merge la doctor fără a fi însoțită și nici nu se poate expune în fața acestuia decât în cazuri excepționale. În plus, nu își poate alege viitorul soț și nici nu poate înainta divorț pe aceleași motive ca un bărbat.

Femeile și copii reprezintă cele mai vulnerabile segmente ale societății arabe. Un număr mare de femei a devenit atras de luxul Qatarului și de oportunități de muncă bine plătită, însă cad de multe ori în capcane. S-au înregistrat cazuri de emigrante care au fost agresate la locul de muncă, hărțuite, care lucrează în condiții mizere.

Copii atât în Arabia Saudită cât și în Qatar, în special fetele, sunt predispuse de la vârste fragede la căsătorii aranjate, într-u cât în arabia Saudită vârsta legală de căsătorie este de 15 ani,chiar mai devreme, cu aciordul părinților, iar în Qatar, fetele pot fi căsătorite la vârsta de 16 ani, iar băieții la 18 ani. De asemenea, copii muncitorilor imigranți din Qatar, suferă discriminări în ceea ce privește educația, spre deosebire de copii cu cetățenie locală.

Din ceea ce reiese pănâ în momentul de față, aceasta este cultura țărilor parte din Orientul Mijlociu. Bărbații au drept de proprietate asupra femeilor lor, fiicelor, mamelor, în principiu tot ceea ce înseamnă rudă de sex feminin. Fiind vorba de societăți patriarhale, care sunt guvernate în baza legilor sfinte, întâlnim tratamente crude aplicate acestora, iar diferențele între copii sunt vizibile. Băieții sunt de preferat în fața fetelor, iar acestea sunt discriminate încă din copilărie, până la sfârșitul vieții. Mărturia unei femei este echivalentă a jumătate din mărturia unui bărbat, trebuie să fie supusă dorințelor și să accepte deciziile tutorelui său de sex masculin, rămasă văduvă, nu primește în totalitate averea soțului.

Deși legea islamică este deschisă interpretărilor, iar fiecare stat își stabilește principii proprii pe care să le respecte, sunt anumite constante respectate în majoritatea țărilor arabe cum ar fi: un bărbat își poate lua până la 4 soții dacă le poate întreține, iar în societățile vestice, ia în general una. Bărbații plătesc zeste familiei fetei, moment din care aceasta devine proprietatea soțului și trebuie să rămână supusă acestuia. Un bărbat poate înainta divorț în fața unui judecător islamic, fără ca soția fă fie prezentă, iar dacă aceasta dorește să înainteze divorț, are nevoie de permisiunea soțului. În anumite zone mariajele temporare sunt acceptate, chiar dacă acestea durează mai puțin de o zi, iar altele o văd ca un act de prostituție, iar agresarea soțiilor prin bătăi, la fel este acceptată în anumite țări. Tot ceea ce se acumulează pe parcursul căsătoriei, posesiuni mai exact, aparțin bărbatului, Deși anumite țări au setat o vârstă minimă pentru căsătorie, o dată ce fetele au ajuns la pubertate sunt predispuse căsătoriilor aranjate.

Majoritatea femeilor musulmane acceptă un port modest de bună-voie, însă nu toate țările Orientului Mijlociu oferă această deciziei femeii. În Iran, Afghanistan și Sudan, au fost întâmpinate abuzuri ale poliției față de femei. Acestea sunt obligate să poarte hijab – un batic care să le acopere părul i gâtul, abaya – un fel de mantie, un niqab – un fel de văl care completează hijabul și abaya, și, burqa – un fel de manta care acoperă corpul din cap până în picioare. Violările acestui cod de conduită este întâmpinat cu violență în multe țări islamice, acesta fiind motivul pentru care femeile care vizitează aceste locuri sunt sfătuite să se îmbrace modest și să fie însoțite de bărbați.

Tutorele de sex masculin este specifică țărilor musulmane și face referire la orice femeie, fie că este căsătorită sau nu, conform legii sharia. În cazul în care o femeie rămâne văduvă, ea devine responsabilitatea fiilor. Pe plan internațional, deși tările musulmane au acceptat anumite tratate ce au în vedere drepturi egale pentru cetățeni, se păstrează o oarecare rezervă față de articolele care au în vederea aplicării eglității în fața legii pentru femei, în pofida insistențelor ONU.

Legea sharia se aplică tuturor femeilor căsătorite cu bărbați musulmani, în cazul în care cuplul domiciliază într-o țară non-musulmană, acestea trebuie să se supună și legilor interne a țărilor respective. Dacă în acest caz intervine o antiteză între legile statului respectiv și sharia, femeia trebuie să se supună legii musulmane.

Crimele de onoare acceptate și promovate prin legea sharia continuă să facă victime în societățile musulmane. În 2008, în arabia saudită, o fată a fost bătută, apoi împușcată de tatăl ei pe motiv că a purtat o conversație pe rețeaua de socializare Facebook cu un băiat. În 2009, la fel, două surori au fost omorâte de propriul frate deoarece au stat în compania unor bărbați care nu le erau rude. Poliția este învinuită pentru faptul că le-a arestat, generând astfel nevoia de protejare a onoarei.

Crimele pentru onoare din punctul meu de vedere reprezintă cele mai mari atrocități cu care se confruntă lumea arabă. În principiu, orice gest, orice gând spus cu voce tare care contravine ideilor bărbaților familiei pot isca o crimă pentru onoare. Au fost omorâte fete pentru simplul fapt că foloseau un telefon mobil, au fost abuzate și omorâte pe motiv că părinții sau rudele se îndoiau de virginitatea acestora, pentru faptul că și-au permis să iasă din tiparele culturii. Toate ONGurile au amendat țările musulmane și au cerut modificări ale Codurilor Penale ori în cazul Arabiei Saudite, implementarea unui Cod Penal, care să garanteze siguranța femeii pe pământ musulman, drepturi și libertăți egale bărbaților.

Human Rights Watch a amendat Arabia Saudită să se supună următoarelor aspecte:

Să adopte un Cod Penal care să nu încalce dreptul la libertatea de exprimare, să pună bazele unei legislații care să oprească arestările în baza liberul arbitru și condamnările fără proces, să oblige judecătorii să redeschidă cazuri în care au strans probe noi, acordând astfel un proces just, să adopte o politică care să garanteze accesul la avocați atât pentru acuzații adulți cât și pentru copii, să înlăture pedeapsa cu moartea, ori pedepsele corporale pentru copii până în 18 ani, să renunțe la legi care vulnerabilizează femeile și fetele în ceea ce privește arestul arbitrat și detenția, să oprească arestările copiilor străini care sunt victime ale traficului de carne vie și alte forme de exploatare, să garanteze faptul că niciun copil nu va fi expatriat unei țări în care riscă să fie abuzat.

Qatarul a fost propus spre sancționare într-u cât nu a respectat incluziunea femeilor în legislatură. Irak face încă din anii 1991 cazul sancțiunilor aplicate de ONU, în privința încălcărilor drepturilor omului și deprivarea libertăților fundamentale.

În concluzie, prin prezentul studiu de caz s-a dorit demonstrarea diferențelor culturale și ceea ce reprezintă discriminarea femeilor în Orientul Mijlociu. Fiind vorba de societăți patriarhale, bazate pe tradiții și pe legi care refuză procesul de evoluție ce îi este atribuit secolului XXI. În societățile musulmane, femeilor le este refuzat accesul la muncă, libera exprimare, dreptul de a se căsători cu cine doresc și lista continuă. Datorită conflictelor armate ce au loc în această zonă, se încearcă o conservare a valorilor musulmane, însă de cele mai multe ori acestea sunt exagerate, copii și femeile fiind grupurile vulnerabile și cel mai des abuzate.

Acesta este motivul pentru care femeilor le este atribuit rolul de casnică, prin urmare, singurele ei probleme trebuie să fie în vederea creșterii copiilor, îngrijirea casei și supunerea în fața soțului. În cele mai multe cazuri le este refuzat accesul la educație, fie pentru că este împotriva Coranului să fie înconjurate de bărbați cu care nu are nici o legătură familială, fie din cauza căsătoriilor. O dată ce prezintă semnele pubertății, atât fetele cât și băieții sunt catalogați a fi gata de căsătorie. Acesul la informație fiind restrâns, orice acțiune ce încalcă legile sharia sau Coranul sunt văzute ca motive de pătare a onoarei ce este corelată de crimele pentru onoare.

ONGurile implicate în aceste zone deși luptă pentru înstaurarea unui regim nu neapărat democratic, dar care să protejeze drepturile și libertățile tuturor cetățenilor, referindu-se aici la discriminarea față de femei și fete, la abuzurile suferite de acestea și la limitarea drepturilor lor, nu au reușit să își impună voința, este chiar foarte posibil să fie privite cu suspiciune, într-u cât promovează valori atribuite vestului, valori ce contravin popoarelor musulmane.

În loc de concluzii

Societățile occidentale au îmbrățișat principiul egalității, punând bazele societăților democratice care garantează respectarea drepturilor și libertăților tuturor indivizilor unui stat. Convenția Europeană a Drepturilor Omului stipulează faptul că oricine are dreptul la libertate și siguranță, implicit libertatea de alegere și libertatea de mișcare, drepturi ce În Islam sunt încălcate femeilor. Acestea au nevoie de aprobarea tatălui sau a soțului pentru a părăsi incinta casei, pentru obținerea unui pașaport și pentru a călători. În statele orientale în care tradiția primează, nu putem vorbi de principiul egalității. Fie că luăm în considerare India, tară în care depășirea condiției este un lucru greu de înfăptuit, iar femeile sunt considerate a fi pagube într-o familie, fie că vorbim de țările Orientului Mijlociu, în care la fel, sexul feminin nu beneficiază de aceleași drepturi ca și bărbații, ba le este atribuit statutul de proprietate a acestora, întâlnind pe parcursul vieșii discriminări și tratamente degadante, menite să denigreze părerea unuia despre sine.

Tratatele ce fac referire la drepturile omului caracterizează violarea demnității umane prin tortură, pedepse inumane, discriminări pe bază de sex, rasă, statut social, tratamente degradante și inumane, per total, încălcări ale drepturilor fundamentale. Pentru a întări aceste afirmații, CEDO precizează în Articolul 3 interzicerea torturii sau a tratamentelor inumane ce au ca scop denigrarea persoanei. India face cazul acestor pedepse aplicate femeilor, cel mai des pe motivul zestrei. După cum am precizat în capitolele anterioare, familia fetei trebuie să plătească familia băiatului zestre, înainte de căsătorie. Această zestre în anumite cazuri poate reprezenta și o sumă de bani acordată lunar, sumă care poate crește după bunul plac al socrilor. Fiind vorba în genere de familii sărace, care nu pot respecta condițiile zestrei, în India cele mai întâlnite crime sunt cele ale proaspetelor soții, ucise de noua familie din care fac parte, iar poliția închide ochii în fața acestor brutalități, deși fiind vorba de tradiții, este cât se poate de clar faptul că motivul este cunoscut, iar vinovații fac parte dintr-un cerc restrâns.

Situația este similară și în Arabia Saudită, într-u cât neexistând un Cod Penal, justiția are liber arbitru. Un copil care prezintă semne de pubertate este judecat ca adult, iar în timpul interogatoriilor multora le este refuzat dreptul la avocați. Pe plan internațional, femeile de religie musulmană ori hindusă fac cazul discriminărilor, în viața cotidiană, dar și atunci când doresc să obțină un loc de muncă. În Marea Britanie imigrantele își mențin portul tradițional, acesta fiind motivul pentru care angajatorii sunt reticenți în ceea ce reprezintă angajarea lor. Fiind vorba despre un stat care începe să prezinte sentimente xenofobe, angajatorii se tem pentru felul în care angajarea unor femei de etnie diferită, cu valori diferite față de nașionaliști le va afecta afacerea.

Discriminarea este o lamă cu dublu tăiș. În primul rând pentru faptul că aceasta se răsfrânge asupra femeilor, iar femeile din spațiul oriental întâlnesc pe parcursul vieții diferite forme de discriminare și de tratamente dure ce o urmează, dar și asupra copiilor. Un copil care crește într-un mediu în care este marginalizat ori este învățat să marginalizeze, va deveni un adult care se va ghida în viață după prejudecăți, vor adopta comportamente violente sau prea umile, după caz. Datorită ratei migrațiilor care se află într-o continuă creștere, vălul islamic purtat în statele occidentale ridică controverse acide. Pe de o parte, cetățenii consideră că își pierd cultura și valorile naționale, iar familiile musulmane nu concep renunțarea acestui accesoriu vestimentar datorită tradițiilor. Ne aflăm aici la o răscruce de culturi ce generează reacții violente de ambele părți.

Prin această lucrare îmi doresc să fi demonstrat diferențele culturale ce se fac simțite la granița dintre occident spre orient ce au ca subiect femeia în aceste societăți.

După cum reiese din studiile de caz femeile din India și din Orientul Mijlociu suferă tratamente abuzive, degradante datorită păstrării tradițiilor în legislație, ceea ce duce de foarte multe ori la crime lăsate nepedepsite, crime făcute în numele onoarei sau pentru simplul fapt că femeia este proprietatea bărbatului în aceste zone, prin urmare acesta are drept de viață și de moarte asupra rudelor de sex feminin și ale soțiilor. Cu toate că în spațiul oriental s-au implicat multe ONGuri care luptă pentru acordarea de oportunități egale aât pentru femei cât și pentru bărbați, cu toate că se luptă pentru introducerea femeilor în cadrul legislativ, pentru politici care să oprească discriminarea față de femei și copii, țările orientale încă nu acceptă renunțarea la tradiții și evoluția societății din aceste puncte de vedere. Schimbarea rămâne în mâinile copiilor, care, cu timpul poate vor căpăta o conștiință mai bună, poate vor înțelege că fetele nu sunt un motiv de supărare pentru o familie și că merită să aibă acces la educație la fel de mult ca și băieții și că legile trebuie să le acorde și acestora drepturi și libertăți egale bărbaților.

BIBLIOGRAFIE

DOCUMENTE NAȚIONALE ȘI INTERNAȚIONALE:

Constituția României

Pactului internațional privind drepturile economice, sociale și culturale

Ordonanța nr. 137/2000

Directiva Consiliului 2000/78/EC din 27 noiembrie 2000

Constituția Indiei

Codul Muncii, Legea nr. 53/2003

7. Convenția Organizației Internaționale a Muncii. nr 111/1958, Art.1

8. O.N.U. Convenția nr. 100, Art.1

9. Convenția Europeană a Drepturilor Omului

CĂRȚI:

Selejan-Guțan Bianca – „Protecția europeană a drepturilor omului” Ed. C:H: Beck, București 2011

Nicolae Pavel – „Egalitatea în drepturi a cetățenilor și nediscriminarea” Ed. Universul Juridic, București, 2010

Patrick Weil – „Libertate, egalitate, discriminări”

Ingrid Săndulescu Nicolau – „ Drepturi și libertăți fundamentale” ed. Europolis, Constanța 2007

Quffa Wedad Andrada – „Drepturile omului în Islam” , Ed. Aius PrintEd, București, 2012

Adrian Miroiu – Curs despre egalitate descărcat de la https://adrianmiroiu.files.wordpress.com/2008/03/5_egalitatea.pdf

SURSE ELECTRONICE:

***, 2015, Legal Rights of girl child in India -http://www.indianchild.com/girlchild/rights-of-girl-child.htm

 Julie Mullins, Gender Discrimination,Why is it still so bad and what can you do about it? – http://childreninneed.com/magazine/gender.html

Akshat Rathi, 2014, India has the lowest workforce participation rate of women aming the BRICS – http://qz.com/176658/india-has-the-lowest-workforce-participation-rate-of-women-among-the-brics/

*** Prejudice in the Muslim community – http://www.soundvision.com/article/prejudice-in-the-muslim-community

***, 2014, Indian women face worst discrimination among G20 nations – http://www.thenational.ae/news/world/south-asia/indian-women-face-worst-discrimination-among-g20-nations

Graham Peebles, 2014, Gender and caste discrimination in India – http://www.redressonline.com/2014/03/gender-and-caste-discrimination-in-india/

Elliot Friedland, 2014, Women's Rights Under Sharia, – http://www.clarionproject.org/understanding-islamism/womens-rights-under-sharia

***, Saudi Honor killing: Father shoots daughter for using facebook – http://infidelsarecool.com/2008/03/saudi-honor-killing-father-shoots-daughter-for-using-facebook/

HUMAN RIGHTS WATCH 2008, Saudi Arabia: Heavy Price of Unfair Justice System

Instead of Protection, Children are Exposed to Danger – http://www.hrw.org/news/2008/03/23/saudi-arabia-heavy-price-unfair-justice-system

UNICEF, 2011, Qatar Gender Eqaulity Profile, descarcat de la http://www.unicef.org/gender/files/Qatar-Gender-Eqaulity-Profile-2011.pdf

Olive Nakatudde, 2015, Kadaga – IPU to Sanction Qatar Over Women Representation – http://ugandaradionetwork.com/a/story.php?s=72364

Sancțiuni ONU asupra Irakului – http://www.i-p-o.org/un-sanctions-iraq.htm

***, 2007, IRAQ: Women forced to give up their jobs, marriages – http://www.irinnews.org/report/72451/iraq-women-forced-to-give-up-their-jobs-marriages

Erin Evers, 2014, Women’s Rights Under Threat in Iraq – http://www.hrw.org/news/2014/03/26/women-s-rights-under-threat-iraq

HUMAN RIGHTS WATCH, 2014, Iraq: Don’t Legalize Marriage for 9-Year-Olds – http://www.hrw.org/news/2014/03/11/iraq-don-t-legalize-marriage-9-year-olds

Hadani Ditmars, 2015, Iraqi women: 'Things were so much better before' – http://www.aljazeera.com/indepth/opinion/2015/03/iraqi-women-150308055143624.html

Miriam Ali, 2013, Iraqi Women Face Workplace Discrimination – http://www.al-monitor.com/pulse/originals/2013/08/iraq-women-workplace-challenges.html

***, Dalit women suffer multiple discrimination at the intersection of caste and gender discrimination. – http://idsn.org/key-issues/dalit-women/

Carl Gierstorfer, 2014, Where have India's females gone? – http://edition.cnn.com/2013/09/11/opinion/india-missing-females/

New World Encyclopedia, Kshatriyas – http://www.newworldencyclopedia.org/entry/Kshatriyas

Joseph E. Schwartzberg, India, – http://www.britannica.com/place/India

***, Women’s situation in India – http://www.saarthakindia.org/womens_situation_India.html

***, 2014, 100 Women 2014: Violence at home is India's 'failing' – http://www.bbc.com/news/world-asia-india-29708612

Gender Equality in India – http://www.fsdinternational.org/country/india/weissues

Nita Bhalla, 2015, Slum kids confront sexism as India grapples with abuse of women – http://www.trust.org/item/20150323000053-yi54l/?source=jt

Toni Johnson, and Mohammed Aly Sergie, 2014, Islam: Governing Under Sharia – http://www.cfr.org/religion/islam-governing-under-sharia/p8034

BBC, 2009, Hinduism – http://www.bbc.co.uk/religion/religions/hinduism/ataglance/glance.shtml

HUMAN RIGHTS WATCH, Raport 2015 Irak, Women’s and Girls’ Rights – http://www.hrw.org/world-report/2015/country-chapters/iraq?page=3

Emma Batha,2015 , Iraqi women trafficked into sexual slavery – rights group – http://www.reuters.com/article/2015/02/17/us-iraq-trafficking-women-idUSKBN0LL1U220150217

Tracey Shelton, 2014, Kurdish Teenager's "Honor Killing" Fades to Memory as Iraq Violence Swells – http://www.huffingtonpost.com/the-groundtruth-project/kurdish-teenagers-honor-k_b_5596318.html

Johanna Higgs and Liga Rudzite, 2014, In Kurdistan and Beyond, Honor Killings Remind Women They Are Worthless – http://passblue.com/2014/05/06/in-kurdistan-and-beyond-honor-killings-remind-women-they-are-worthless/

Amnesty International, Annual Report: Qatar 2013 – http://www.amnestyusa.org/research/reports/annual-report-qatar-2013

Mélanie Chatenoud, 2012, Children of Qatar Realizing Children’s Rights in Qatar – http://www.humanium.org/en/qatar/

***, Qatar criticised for domestic workers' abuse – http://www.aljazeera.com/news/middleeast/2014/04/qatar-failing-protect-household-workers-201442302859927674.html

Defining „ honour” crimes and „honour” killings – http://www.endvawnow.org/en/articles/731-defining-honourcrimes-and-honour-killings.html

Phyllis Chesler, 2010, Worldwide Trends in Honor Killings – http://www.meforum.org/2646/worldwide-trends-in-honor-killings

What is Islam? – http://www.whyislam.org/islam/what-is-submission/

What is Islam? – http://www.whatisislam.org.uk/

Julie Makinen, 2014, China's women begin to confront blatant workplace bias – http://articles.latimes.com/2014/feb/28/world/la-fg-china-women-work-20140228

***, 2014, India’s urban work boom is leaving women behind – https://theconversation.com/indias-urban-work-boom-is-leaving-women-behind-22668

***, 2011, Devadasis are a cursed comunity – http://www.theguardian.com/lifeandstyle/2011/jan/21/devadasi-india-sex-work-religion

***, 2013, UN advised to act on discrimination against women in Iran – http://www.ncr-iran.org/en/news/women/12954-un-advised-to-act-on-discrimination-against-women-in-iran.html

Află care sunt criteriile protejate în contextul discriminării – http://discriminare.md/afla-care-sunt-criteriile-protejate-in-contextul-discriminarii/

Laura Mitran, 2013, CNCD: 113 dosare au fost admise anul trecut. Cele mai multe cazuri de discriminare, pe etnie și limbă – http://www.mediafax.ro/social/cncd-113-dosare-au-fost-admise-anul-trecut-cele-mai-multe-cazuri-de-discriminare-pe-etnie-si-limba-11112884

Ghid pentru promovarea egalității între femei și bărbați pe piața muncii – https://www.senat.ro/UploadFisiere%5C106d721d-55e0-4283-ad91-45926e1b1b64%5Cghid-egalitate-de-sanse-anofm-ifi.pdf

Jayaram V., Hinduism and Caste System – http://www.hinduwebsite.com/hinduism/h_caste.asp

Encyclopedia Britannica, Shundra, Hindu class – http://www.britannica.com/topic/Shudra

Myriam Francois – Cerrarh , Muslim women face an uphill battle against prejudice to find work – http://www.theguardian.com/commentisfree/2012/dec/10/muslim-women-prejudice-getting-job

A.S., 2014, Noi dotari in scoli: calculatoare, camere video si rampe pentru persoanele cu handicap – http://www.tion.ro/noi-dotari-in-scoli-calculatoare-camere-video-si-rampe-pentru-persoanele-cu-handicap/1390202

HUMAN RIGHTS WATCH, Raport anual 2013, Arabia Saudită – http://www.hrw.org/world-report/2013/country-chapters/saudi-arabia?page=3

Proiectul POSDRU/86/6.1/S/53513 O intervenție integrată în vederea consolidării antreprenoriatului social al femeilor vulnerabile – http://posdru.afiprofamilia.ro/docs/Materiale%20curs/program%20educational%201/MODUL%204%20OCUPAREA%20FORTEI%20DE%20MUNCA.pdf

Conf. dr. Contiu Soitu, Egalitatea de gen; Egalitatea de șanse – http://www.postdoc-uaic.ro/fisiere/Prezentare%20Seminar%20egalitate%20de%20gen.pdf

DOCUMENTARE – SCURT METRAJE, REPORTAJE

Evan Grae Davis – „It’s a girl!” Documentar, 2012

Dalit Women (We are not untouchable – End caste discrimination now) – https://www.youtube.com/watch?list=PLFB11C2F7FE41DADD&v=NUaFQeUIc1o

Devadasi: A Life Without Education – https://www.youtube.com/watch?v=xNFCfDKP-2U&list=PLFB11C2F7FE41DADD&index=2&hd=1

Prostitutes of God (Documentary) – https://www.youtube.com/watch?v=2GFaN9-1iz0&hd=1

BRITAIN FIRST LEADERS ATTACKED AND ABUSED IN LUTON – https://www.youtube.com/watch?v=MzdogL2v2mg&hd=1

BIBLIOGRAFIE

DOCUMENTE NAȚIONALE ȘI INTERNAȚIONALE:

Constituția României

Pactului internațional privind drepturile economice, sociale și culturale

Ordonanța nr. 137/2000

Directiva Consiliului 2000/78/EC din 27 noiembrie 2000

Constituția Indiei

Codul Muncii, Legea nr. 53/2003

7. Convenția Organizației Internaționale a Muncii. nr 111/1958, Art.1

8. O.N.U. Convenția nr. 100, Art.1

9. Convenția Europeană a Drepturilor Omului

CĂRȚI:

Selejan-Guțan Bianca – „Protecția europeană a drepturilor omului” Ed. C:H: Beck, București 2011

Nicolae Pavel – „Egalitatea în drepturi a cetățenilor și nediscriminarea” Ed. Universul Juridic, București, 2010

Patrick Weil – „Libertate, egalitate, discriminări”

Ingrid Săndulescu Nicolau – „ Drepturi și libertăți fundamentale” ed. Europolis, Constanța 2007

Quffa Wedad Andrada – „Drepturile omului în Islam” , Ed. Aius PrintEd, București, 2012

Adrian Miroiu – Curs despre egalitate descărcat de la https://adrianmiroiu.files.wordpress.com/2008/03/5_egalitatea.pdf

SURSE ELECTRONICE:

***, 2015, Legal Rights of girl child in India -http://www.indianchild.com/girlchild/rights-of-girl-child.htm

 Julie Mullins, Gender Discrimination,Why is it still so bad and what can you do about it? – http://childreninneed.com/magazine/gender.html

Akshat Rathi, 2014, India has the lowest workforce participation rate of women aming the BRICS – http://qz.com/176658/india-has-the-lowest-workforce-participation-rate-of-women-among-the-brics/

*** Prejudice in the Muslim community – http://www.soundvision.com/article/prejudice-in-the-muslim-community

***, 2014, Indian women face worst discrimination among G20 nations – http://www.thenational.ae/news/world/south-asia/indian-women-face-worst-discrimination-among-g20-nations

Graham Peebles, 2014, Gender and caste discrimination in India – http://www.redressonline.com/2014/03/gender-and-caste-discrimination-in-india/

Elliot Friedland, 2014, Women's Rights Under Sharia, – http://www.clarionproject.org/understanding-islamism/womens-rights-under-sharia

***, Saudi Honor killing: Father shoots daughter for using facebook – http://infidelsarecool.com/2008/03/saudi-honor-killing-father-shoots-daughter-for-using-facebook/

HUMAN RIGHTS WATCH 2008, Saudi Arabia: Heavy Price of Unfair Justice System

Instead of Protection, Children are Exposed to Danger – http://www.hrw.org/news/2008/03/23/saudi-arabia-heavy-price-unfair-justice-system

UNICEF, 2011, Qatar Gender Eqaulity Profile, descarcat de la http://www.unicef.org/gender/files/Qatar-Gender-Eqaulity-Profile-2011.pdf

Olive Nakatudde, 2015, Kadaga – IPU to Sanction Qatar Over Women Representation – http://ugandaradionetwork.com/a/story.php?s=72364

Sancțiuni ONU asupra Irakului – http://www.i-p-o.org/un-sanctions-iraq.htm

***, 2007, IRAQ: Women forced to give up their jobs, marriages – http://www.irinnews.org/report/72451/iraq-women-forced-to-give-up-their-jobs-marriages

Erin Evers, 2014, Women’s Rights Under Threat in Iraq – http://www.hrw.org/news/2014/03/26/women-s-rights-under-threat-iraq

HUMAN RIGHTS WATCH, 2014, Iraq: Don’t Legalize Marriage for 9-Year-Olds – http://www.hrw.org/news/2014/03/11/iraq-don-t-legalize-marriage-9-year-olds

Hadani Ditmars, 2015, Iraqi women: 'Things were so much better before' – http://www.aljazeera.com/indepth/opinion/2015/03/iraqi-women-150308055143624.html

Miriam Ali, 2013, Iraqi Women Face Workplace Discrimination – http://www.al-monitor.com/pulse/originals/2013/08/iraq-women-workplace-challenges.html

***, Dalit women suffer multiple discrimination at the intersection of caste and gender discrimination. – http://idsn.org/key-issues/dalit-women/

Carl Gierstorfer, 2014, Where have India's females gone? – http://edition.cnn.com/2013/09/11/opinion/india-missing-females/

New World Encyclopedia, Kshatriyas – http://www.newworldencyclopedia.org/entry/Kshatriyas

Joseph E. Schwartzberg, India, – http://www.britannica.com/place/India

***, Women’s situation in India – http://www.saarthakindia.org/womens_situation_India.html

***, 2014, 100 Women 2014: Violence at home is India's 'failing' – http://www.bbc.com/news/world-asia-india-29708612

Gender Equality in India – http://www.fsdinternational.org/country/india/weissues

Nita Bhalla, 2015, Slum kids confront sexism as India grapples with abuse of women – http://www.trust.org/item/20150323000053-yi54l/?source=jt

Toni Johnson, and Mohammed Aly Sergie, 2014, Islam: Governing Under Sharia – http://www.cfr.org/religion/islam-governing-under-sharia/p8034

BBC, 2009, Hinduism – http://www.bbc.co.uk/religion/religions/hinduism/ataglance/glance.shtml

HUMAN RIGHTS WATCH, Raport 2015 Irak, Women’s and Girls’ Rights – http://www.hrw.org/world-report/2015/country-chapters/iraq?page=3

Emma Batha,2015 , Iraqi women trafficked into sexual slavery – rights group – http://www.reuters.com/article/2015/02/17/us-iraq-trafficking-women-idUSKBN0LL1U220150217

Tracey Shelton, 2014, Kurdish Teenager's "Honor Killing" Fades to Memory as Iraq Violence Swells – http://www.huffingtonpost.com/the-groundtruth-project/kurdish-teenagers-honor-k_b_5596318.html

Johanna Higgs and Liga Rudzite, 2014, In Kurdistan and Beyond, Honor Killings Remind Women They Are Worthless – http://passblue.com/2014/05/06/in-kurdistan-and-beyond-honor-killings-remind-women-they-are-worthless/

Amnesty International, Annual Report: Qatar 2013 – http://www.amnestyusa.org/research/reports/annual-report-qatar-2013

Mélanie Chatenoud, 2012, Children of Qatar Realizing Children’s Rights in Qatar – http://www.humanium.org/en/qatar/

***, Qatar criticised for domestic workers' abuse – http://www.aljazeera.com/news/middleeast/2014/04/qatar-failing-protect-household-workers-201442302859927674.html

Defining „ honour” crimes and „honour” killings – http://www.endvawnow.org/en/articles/731-defining-honourcrimes-and-honour-killings.html

Phyllis Chesler, 2010, Worldwide Trends in Honor Killings – http://www.meforum.org/2646/worldwide-trends-in-honor-killings

What is Islam? – http://www.whyislam.org/islam/what-is-submission/

What is Islam? – http://www.whatisislam.org.uk/

Julie Makinen, 2014, China's women begin to confront blatant workplace bias – http://articles.latimes.com/2014/feb/28/world/la-fg-china-women-work-20140228

***, 2014, India’s urban work boom is leaving women behind – https://theconversation.com/indias-urban-work-boom-is-leaving-women-behind-22668

***, 2011, Devadasis are a cursed comunity – http://www.theguardian.com/lifeandstyle/2011/jan/21/devadasi-india-sex-work-religion

***, 2013, UN advised to act on discrimination against women in Iran – http://www.ncr-iran.org/en/news/women/12954-un-advised-to-act-on-discrimination-against-women-in-iran.html

Află care sunt criteriile protejate în contextul discriminării – http://discriminare.md/afla-care-sunt-criteriile-protejate-in-contextul-discriminarii/

Laura Mitran, 2013, CNCD: 113 dosare au fost admise anul trecut. Cele mai multe cazuri de discriminare, pe etnie și limbă – http://www.mediafax.ro/social/cncd-113-dosare-au-fost-admise-anul-trecut-cele-mai-multe-cazuri-de-discriminare-pe-etnie-si-limba-11112884

Ghid pentru promovarea egalității între femei și bărbați pe piața muncii – https://www.senat.ro/UploadFisiere%5C106d721d-55e0-4283-ad91-45926e1b1b64%5Cghid-egalitate-de-sanse-anofm-ifi.pdf

Jayaram V., Hinduism and Caste System – http://www.hinduwebsite.com/hinduism/h_caste.asp

Encyclopedia Britannica, Shundra, Hindu class – http://www.britannica.com/topic/Shudra

Myriam Francois – Cerrarh , Muslim women face an uphill battle against prejudice to find work – http://www.theguardian.com/commentisfree/2012/dec/10/muslim-women-prejudice-getting-job

A.S., 2014, Noi dotari in scoli: calculatoare, camere video si rampe pentru persoanele cu handicap – http://www.tion.ro/noi-dotari-in-scoli-calculatoare-camere-video-si-rampe-pentru-persoanele-cu-handicap/1390202

HUMAN RIGHTS WATCH, Raport anual 2013, Arabia Saudită – http://www.hrw.org/world-report/2013/country-chapters/saudi-arabia?page=3

Proiectul POSDRU/86/6.1/S/53513 O intervenție integrată în vederea consolidării antreprenoriatului social al femeilor vulnerabile – http://posdru.afiprofamilia.ro/docs/Materiale%20curs/program%20educational%201/MODUL%204%20OCUPAREA%20FORTEI%20DE%20MUNCA.pdf

Conf. dr. Contiu Soitu, Egalitatea de gen; Egalitatea de șanse – http://www.postdoc-uaic.ro/fisiere/Prezentare%20Seminar%20egalitate%20de%20gen.pdf

DOCUMENTARE – SCURT METRAJE, REPORTAJE

Evan Grae Davis – „It’s a girl!” Documentar, 2012

Dalit Women (We are not untouchable – End caste discrimination now) – https://www.youtube.com/watch?list=PLFB11C2F7FE41DADD&v=NUaFQeUIc1o

Devadasi: A Life Without Education –