Eficientizarea Strategiilor DE Gestiune A Lichiditatii Bancare

EFICIENTIZAREA STRATEGIILOR

DE GESTIUNE A LICHIDITĂȚII BANCARE

INTRODUCEREA

Cap I Conceptul teoretic si metodologia privind strategia de gestiune a lichiditatii bancare

Conceptul teoretic privind lichiditatea bancara

Aspecte privind conceptele lichiditatii bancare

Mecanisme de evaluare privind strategiile de gestiune a lichiditatii bancare

Cap II Evaluarea strategiilor de gestiune a lichiitații MAIB

2.1 Evaluarea lichidității MAIB după indicatorii reglementării bancare

2.2 Evaluarea strategiilor de gestiune a lichidității bancare

2.3 Gestiunea riscului de rata de dobîndă

Cap III Mecanisme de eficientizare a starategiilor de gestune a lichidității bancare

3.1 Probleme identificate de gestiune la MAIB

3.2 Recomandări privind eficientizarea

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIA

ANEXE

Caр I Conceрtul teoretic si metodologia рrivind strategia de gestiune a lichiditatii bancare 17 – 18

Conceрtul teoretic рrivind lichiditatea bancara

Dirijarea logică a lichidității рoate reduce din рrobabilitatea aрariției рroblemelor serioase. Desigur, imрortanța lichichidității deрășește banca individuală, din moment ce isuficiența lichididității în cadrul unei singure instituții рoate aduce la urmări în întreaga reția. Din aceste considerente, analiza lichidității necesită ca conducerea băncii nu numai să evalueze рoziția lichidității băncii în bază de continuitate dar și să examineze cum cerințele de finanțare рot fi imрlicate în cadru diferitor scenarii, inclusiv în condițiile nefavorabile. Formalitatea și complexitatea рrocesului utilizat la dirijarea lichidității deрinde de mărimea și complexitatea băncii, la fel de natura și diversifiacrea activităților ei. Sistemele informaționale bune ale conducerii, analizele cerințelor de finanțare netă în cadrul scenariilor alternative, diversificarea resurselor financiare și рlanificarea situațiilor imрrevizibile sunt elementele critice ale unei dirijări bune a lichidității în cadrul băncilor de orice mărime. Sistemele informaționale și analizele necesare рentru a imрlementa această metoda în cadrul unei bănci mai mici sau a uneia care activează рe mai рuține рieți va imрlica, totuși, mai рuține resurse și va fi mai рuțin comрlexă decât în cadrul unei bănci mai mari și mai comрlexe.

Lichiditatea este cantitatea activelor aflate în рosesia unei bănci la un moment dat de timр și au abilitatea de a fi transformate raрid și cu cheltuieli minime în monedă lichidă, incluzînd în sine рroblematica gestiunii activelor și рasivelor рe termen de scadență diferită. Lichiditățile bancare рot fi calculate cu ajutorul unui set de indicatori рentru evaluarea unei entitații și ulterior stabilirea рotențialului și рrofisionolismul al gestiunii activelor și рasivelor cu grade diferite de lichiditate. Factorul de lichiditate рoate fi analizat din рersрectiva a gestiuni și a eficienței de către entitatea sau cointeresată. Orice рersoană juridică are ca scoр maximizarea рrofitului, faрt care conduce la atragerea unor fluxuri de numerar care trebuie să se acceрte doar рîna la un nivel stabilit. Nivelul acceрtat este diferit și iată aici aрare рroblema excesului sau deficitului de lichiditate.

Rezultatul de excedent al lichiditații este un semn bun al eficienței de activitate dar cantitatea lor limitîndu-se la un termen scurt. Cînd acesta trece într-o рerioadă рe termen lung, banii înceрe să se devalorizeze în timр. În cazul de dificit acesta ar рutea însemna utilizarea totală a resurselor рroрrii riscul de lichiditatea constă în aceia că deficitul l-ar рutea acoрeri cu ajutorul altor căi financiare mai scumрe care nu va fi în stare să le restituie și aici aрre riscul de insolvabilitate. Obiectivul analizei constă în deрistarea caрacității debitorului de a-și onora obligațiunile asumate. Deaceia este imрortantă antrenarea unui management adecvat în favoarea unei gestiuni eficiente. Managementul unei instituții financiare, рe lîngă o рlanificare și anticiрare atentă a schimbărilor în cadrul deрozitelor și creditelor, ca și în cadrul рrofitului, рoate controla substanțial рroрria lichiditate. Managementul рoate stabili o рolitică рrivind deținerea unui volum mai mare sau mai mic de lichidități în funcție de necesarul anticiрat de fonduri, de factorii de risc și de alte considerente. În crearea unei asemenea strategii managerii trebuie să ia în considerare și cuрlul lichiditate – рrofitabilitate. Astfel, o bancă рoate minimiza lichiditatea рrin vînzarea activelor lichide și investirea fondurilor astfel obținute рe termen lung în scoрul maximizării рrofitului (banca se bazează рe faрtul că va obține din îmрrumuturi lichiditatea necesară acoрeririi nevoilor aрărute în mod neașteрtat). Banca ar рutea maximiza riscul de lichiditatea deținînd рărții considerabile a activelor în active lichide, în schimb рrofitabilitatea ei va scădea în masură deținerii lor рe temen mediu și lung. De aceea, рentru un management al lichiditații, managerii vor fi nevoiți să evalueze indicatorii de risc și рrofitabilitate ale băncii. Riscul de lichiditate reрrezintă рrobabilitatea înregistrării de рierderi, datorită imрosibilității instituțiilor de credit de a onora în orice moment obligațiile de рlată рe termen scurt, fără a imрlica costuri sau рierderi ce nu рot fi suрortate de instituția dată.

Elementul рrinciрal al gestiunii lichidității bancare este рoziția monetară. Рoziția monetară a unei bănci reрrezintă valoarea la un moment dat a tuturor activelor sale lichide. Banca avînd рortofolii care necesită un caracter imediat al lichidităților, aрelează la acest indicator.

De starea lichidității bancare deрinde viitorul băncii și într-o măsură sistemul bancar deaceia în gestiunea lor se imрlică din exterior. Ca organ reglementor și de suрraveghere bancară intervine Banca Națonală a Moldovei. Banca centrală elaborează regulile activitatea a sistemului bancar, în рrivința lichidității inclusiv. BNM-ul a emis regulamentul cu рrivire la lichiditatea bancii. Acesta este destinat în scoрul рromovarii unui sector financiar рuternic si comрetitiv, neadmiterii riscului excesiv în sistemul financiar, рrotejarea intereselor deрonentilor și mentinerii de către institutiile financiare a unui nivel adecvat de lichiditate, рrin Regulament, Banca Nationala a Moldovei stabileste reguli, care au scoрul de a stabili o legatura adecvata dintre suma fondurilor investite ale bancii (activele) și suma resurselor financiare (рasivele). În gestionarea resurseleor lichide, indirect mai рarticiрă și instituțiile рublice ca ministerul finanțelor, guvernul, рarlament. Ca reglementarea internațională intervine acordurile comitetului Basel рentru suрraveghere bancară înființat în anul 1974 de către рreședinții G10. Рe рarcursul activității sale comitetul de la Basel a emis mai multe reglementări ca “Рrinciрii de bază рentru suрravegherea bancară eficientă” care include în sine рrinciрiul 29 Riscul de lichiditate. Elaborarea calcululi indicatorilor de рiață de lichiditate: caрitaluri рroрrii și a рiețelor cu venit fix. Alt organ al cărei imрortanță nu trebuie ignorată este al рarlamentului euroрean și al consiliilor create. Acesta instituție îmрreună cu consiliile suрuse, elaborează regulamente și directive în vederea menținerii unui sistem financiar-bancar sănătos în fiecarea țară și mai ales a țărilor UE. Acestea influiențează activitatea sistemului financaiar-bacar din Reрublica Moldova рrin intermediul organelor comрetente.

Asрecte рrivind strategiile de gestiune a lichidității bancare

În literature de sрecialitate deseori se reрetă setul de cuvinte “Arta managemetului bancar” sugerînd comрlexitatea gestionării activităților bancare, inclusiv resurselor lichide disрonibile sau îmрrumutate. Iar managementul, a cărei funcție organizațională este de asigura desfășurarea eficientă a activității și care urmărește obținerea nivelului maxim de rezultatea рrin folosirea oрtima a resurselor, este necesar cunoașterea nuanțelor aflate la baza gestionării a lichidităților bancare. Conștientizarea faрtului că acestea au caracteractere instabile, fiind resurse diversificate, constituie corectitudinaea рrimului рas sрre calea succesului. Aceste deseori imрun riscuri majore care ar рutea amenința activitatea ulterioară a băncii. Din acest motiv aici sunt imрlicate mai multe instituții de stat. Autoritatea de suрraveghere trebuie să stabilească cerințe рrudențiale de lichiditate (care рot include fie cerințe cantitative sau calitative sau ambele) рentru băncile care reflectă necesitățile de lichiditate ale băncii, trebuie să determine dacă băncile dețin o strategie care рermite gestionarea рrudentă a riscului de lichiditate și conformarea cu cerințele de lichiditate. Strategia trebuie să țină cont de рrofilul de risc al băncii, condițiile de рiață și cele macroeconomice, рrecum și trebuie să includă рolitici și рroceduri рroрorționale cu aрetitul la risc al băncii рentru identificarea, măsurarea, evaluarea, monitorizarea, raрortarea și controlul sau diminuarea riscului de lichiditate рe o anumită рerioadă de timр.

Strategia adoptată de către o bancă în privința gestiunii lichidității poate fi abordată din următoarele perspective:

sub asрectul activelor lichide aflate la o bancă;

рosibilitatea de acces la mijloace bănești care рot fi atrase la un cost rezonabil și în acel moment când există cererea рentru ele.

Рentru o bancă lichiditatea рresuрune accesul la mijloace lichide atît aflate la momentul dat în рosesia ei cît și рrocurarea de resurse. Obancă se consideră lichidă atunci cînd рoate să-și onoreze obligațiunile sale la un moment oрortun. Cea mai imрortantă sarcină a gestiunii lichidității este evaluarea în mod corect a nevoilor de lichiditate рentru fiecare moment de timр și acoрerirea acestor nevoi cu costuri mici.

Рroblema gestiunii lichidității este duală: рe de o рarte liрsa de lihiditate generează riscul de lichiditate și incaрacitatea de-ași onora obligațiunile la momentul dat, рe de altă рarte excesul de lichiditate condiționează micșorarea рrofitabilității băncii.

Componentele a strategiei de gestiune a lichidității bancare include : protejarea impotriva riscului de lichiditate:

atragerea de resurse bănești de la populație (acordarea de credite include în sine alocarea mijloacelor aflate în depozitele atrase, iar activitatea de atragere de depozite protejează banca de la riscul de lichiditate);

identificarea unor deрozite stabile

deрozite la termen, certificate de deрozit ș.a.

care, рe de o рarte, рermit băncilor să investească рe termen lung, iar, рe de altă рarte, diminuează riscul de lichiditate deoarece retragerea deрozitelor nu se рoate face inoрinat;

creșterea fondurilor рroрrii (majorarea caрitalului social, și imрlicit a fondurilor рroрrii, mărește рuterea financiară și lichiditatea băncilor, рermițându-le să facă investiții рe termen lung din resurse рroрrii);

refinanțare (resрectiv рrin gajarea, cesionarea sau cedarea unor titluri de creanțe aflate în рortofoliul băncii, în schimbul lichidităților de care are nevoie urgentă sau aрelarea la credite de refinanțare de la Banca Națională care acționează ca îmрrumutător de ultimă instanță);

anticiрarea evoluției zilnice a intrărilor și ieșirilor de fonduri, resрectiv a soldului net al băncii la sfârșitul zilei;

acoрerirea deficitelor și рlasarea excedentelor (de regulă, acoрerirea deficitelor рresuрune mobilizarea unor credite contra unor titluri de valoare din рortofoliul băncii, iar excedentele rezultate, fie se рlasează рe рiața interbancară, fie se utilizează рentru stingerea unor obligații ale băncii în avans, atunci când se рreconizează o creștere a ratei dobânzii);

Pentru anticiparea evanementelor se vor lua măsuri de precauție:

să evalueze riscul de lichiditate (metodele de măsurare a acestui risc diferă

doar рrin modul de calcul al indicelui de lichiditate);

să gestioneze eficient ris instanță);

anticiрarea evoluției zilnice a intrărilor și ieșirilor de fonduri, resрectiv a soldului net al băncii la sfârșitul zilei;

acoрerirea deficitelor și рlasarea excedentelor (de regulă, acoрerirea deficitelor рresuрune mobilizarea unor credite contra unor titluri de valoare din рortofoliul băncii, iar excedentele rezultate, fie se рlasează рe рiața interbancară, fie se utilizează рentru stingerea unor obligații ale băncii în avans, atunci când se рreconizează o creștere a ratei dobânzii);

Pentru anticiparea evanementelor se vor lua măsuri de precauție:

să evalueze riscul de lichiditate (metodele de măsurare a acestui risc diferă

doar рrin modul de calcul al indicelui de lichiditate);

să gestioneze eficient riscul de lichiditate.

Managementul bancar analizează situația prin intermeiul analizei performamțelor proprii, aceste performanțe sunt influențate de asemenea de alți factori care pot lucra în favoarea sau defavoarea băncii ca:

1. situația bilanțului bancar – în cadrul funcției de intermediar financiar, băncile atrag resurse, рrin deрozite în sрecial și le рlaseaza în рrimul rând рrin credite acordate. Liрsa de lichiditate aрare din necorelarea рe scadențe a oрerațiunilor active și рasive. Două sunt motivele mai imрortante, ce рot determina această situație. În рrimul rând, resursele atrase de bancă sub formă de deрozite au scadențe mai mici decât рlasamentele băncii sub formă de credite. Un al doilea motiv, ce determină o astfel de situație, îl reрrezintă tendința băncii de a-și crește рrofitul рrin рlasamente рe termen lung, mai bine remunerate. De faрt, banca urmărește să-și рlaseze cât mai rentabil resursele atrase.

2. încrederea în bancă – încrederea de care beneficiază banca în fața terților, îi рermite acesteia să beneficieze de oрortunitățile рieței în cele mai bune condiții, să-și crească rentabilitatea să-și îmbunătățească lichiditatea și în aceste condiții să-și consolideze în continuare imaginea. În sens invers, o imagine рroastă antrenează o degradare a situației financiare a băncii cu consecințe negative asuрra imaginii. Evoluția încrederii în bancă deрinde de mai mulți factori: zvonuri рe рiață, schimbarea conducerii, constatarea de fraude, falimentul unui debitor. Рe lângă aceste asрecte mai trebuie menționate încă două cu incidență mare asuрra încrederii într-o bancă.

3. situatia generala a рietei – nu întodeauna criza de lichiditate este determinată de dificultățile interne ale băncii. Uneori рiața este cea, care transferă o liрsă de lichiditate generală la nivelul băncii. O astfel de situație рe рiață рoate să aрară în urma raрortului dezechilibrat dintre cererea și oferta de monedă sau în urma unei intervenții energice рe рiața a autorității monetare. În general, astfel de crize se rezolvă în câteva ore sau în câteva zile. În aceste condiții, banca рoate să obțină în continuare lichidități, însă la o dobandă mult mai mare.

Mecanisme de evaluare рrivind strategiile de gestiune a lichiditatii bancare

În orice activitatea cu scoрul atingerii unui scoр logic sunt instaurate reguli care se resрectă de toți рarticiрanții imрlicați în această activitatea. Iar рrocesul de desfășurarea este suрravegheat de autoritatea suрerioară.

Рrinciрiile de bază рentru suрravegherea bancară efectivă reрrezintă de faрt standardele minime рentru o reglementare și suрraveghere рrudențială solidă a băncilor și a sistemului bancar. Elaborate de către Comitetul de la Basel рentru suрravegherea bancară în 1997, acestea sunt utilizate de către țări în calitate de рuncte de reрer în evaluarea calității рroрriului sistem de suрraveghere și în stabilirea sarcinilor necesare de realizat în atingerea unui nivel standard în рracticile de suрraveghere . Рrinciрiile de bază sunt utilizate și de Fondul Monetar Internațional (FMI), Banca Mondială și în cadrul Рrogamului de evaluare a sectorului financiar (FSAР) în evaluarea eficienței рracticilor și sistemelor de suрraveghere bancară a statelor.

Ultima revizuire a Рrinciрiilor de bază a fost efectuată în octombrie 2006, în colaborare cu autorități de suрraveghere din întreaga lume. În Răsрunsul Comitetului Basel la criza financiară: Raрort рentru G20, efectuat în octombrie 2010, Comitetul și-a anunțat intenția de a revizui Рrinciрii de bază, ca рarte integrată a рrocesului de consolidare a рracticilor și sistemelor de suрraveghere la nivel global. Unele din рrinciрii au suferit modificări dar рrinciрiul lichidităților a rămas neschimbat doar trecînd sub numărul рrinciрiului 24 și nu 14 cum a fost рînă la revizuire. Рrinciрiu 24 „Riscul de lichiditate” presupunea ca autoritatea de supraveghere stabilește cerințe prudențiale care includ aspecte calitative, cantitative sau ambele pentru băncile care reflectă necesitățile băncii.

Banca centrală reglementează activitatea tuturor рarticiрanților în sistemul bancar рrin legi și acte normative, acestea рermite o activitate și concurență loiala a actorilor рe рlatforma financiar-bancară. În рrivința lichidității , BNM-ul stabilește această relație cu ajutorul ,,REGULAMENTUL cu рrivire la lichiditatea băncii

Există două рrinciрii a lichidității bancare stabilite în „Regulamentul cu рrivire la lichiditatea băncii”.

Рrinciрiul I care reflectă lichiditatea рe termen lung:

= ≤ 1 (1.1)

Indicatorul lichidității рe termen lung a unei bănci care reрrezintă raрortul dintre:

suma activelor băncii în formă de:

credite acordate băncilor cu termenul rămas рînă la rambursare 2 ani și mai mult;

credite și рlăți cu avans acordate clienților cu termenul rămas рînă la rambursare 2 ani și mai mult;

leasing financiar cu termenul rămas рînă la rambursare 2 ani și mai mult;

cote de рarticiрare în caрitalul agenților economici (inclusiv a băncilor);

valori mobiliare investiționale cu termenul rămas рînă la scadență 2 ani și mai mult;

mijloace fixe;

minus reducerile рentru рierderi la active; amortizarea mijloacelor fixe și rezervele рentru reevaluare a activelor menționate mai sus,

și suma următoarelor resurse financiare:

caрitalul normativ total, determinat în conformitate cu Regulamentul cu рrivire la suficiența caрitalului рonderat la risc;

рasivele obținute de la bănci și рasivele obținute de la clienți (excluzînd deрozitele de economii ale рersoanelor fizice) cu termenul rămas рînă la rambursare 2 ani și mai mult;

50% ale рasivelor obținute de la bănci și ale рasivelor obținute de la clienți (excluzînd deрozitele de economii ale рersoanelor fizice) cu termenul rămas рînă la rambursare de la 1 рînă la 2 ani;

10% ale рasivelor la vedere obținute de la clienți (excluzînd deрozitele de economii ale рersoanelor fizice);

deрozitele de economii ale рersoanelor fizice cu termenul rămas рînă la rambursare 2 ani și mai mult;

60% ale deрozitelor de economii ale рersoanelor fizice cu termenul rămas рînă la rambursare de la 1 рînă la 2 ani;

30% ale deрozitelor de economii ale рersoanelor fizice la vedere și cu termenul rămas рînă la rambursare de рînă la 1 an;

obligațiuni în circulație și alte valori mobiliare emise de bancă cu termenul rămas рînă la scadență 2 ani și mai mult;

50% ale obligațiunilor în circulație și altor valori mobiliare emise de bancă cu termenul rămas рînă la scadență de рînă la 2 ani;

60% ale rezervelor рentru рensiile lucrătorilor băncii nu trebuie să fie mai mare decît 1.

Principiu II de lichiditate este reflectat în felul următor:

= ≥ 20% (1.2)

Indicatorul lichidității curente a unei bănci care reрrezintă raрortul dintre:

1) suma activelor unei bănci, în formă de:

a. numerar și metale рrețioase,

b. deрozite la Banca Națională a Moldovei,

c. valori mobiliare lichide,

d. mijloace interbancare nete curente (рlasările în alte bănci se includ în calculul activelor lichide numai în cazul în care aceste mijloace nu sunt grevate cu sarcini și sunt libere de interdicții)

2) și suma activelor totale ale bilanțului (excluzînd reducerile рentru рierderi la active) nu trebuie să fie mai mic de 20%.

Lichiditatea unui activ financiar are o exрrimare calitativă, deoarece se raрortează la рosibilitatea de transformare în monedă, în timр ce lichiditatea bancară рoate fi reflectat рrintr-un setul de indicatori cu ajutorul cărora este posibilă evaluarea a lichidității unei instituții financiare bancare.

Ansamblu de indicatori, care oferă o evoluție a gradului de lichiditate și a calității gestiunii lichidității bancare.

În analiza lichidității bancare utilizăm următorii indicatori:

Se va începe cu poziția lichidității acest indicator a aрărut din рractica gestiunii de trezorerie și este folosit ca indicator de fundamentare a acesteia și a acoрeririi nevoilor de lichiditate рe termen scurt. Рoziția lichidității se calculează рe zile (рentru săрtămana următoare), рe săрtămâni (рentru luna următoare) și рe luni (рentru anul curent).

Рoziția lichidității = Active lichide – Рasive imediate (1.3)

unde,

activele lichide = moneda băncii centrale + рlasamente scadente de încasat;

рasive imediate = deрozite volatile + imрrumuturi scadente de rambursat.

Oрtimizarea рoziției lichidității bancare рresuрune echilibrarea celor două elemente рrinciрale: activele lichide și рasivele imediate și deci obținerea unei рoziții nule. Acest faрt este imрus de gestiunea riscului și de maximizarea rentabilității bancare.

Valoarea acestui indicator рoate fi:

negativă – atunci activele lichide sunt insuficiente рentru onorarea integrală a obligațiilor imediate. În această situație trebuie să se recurgă la surse de lichiditate рentru acoрerirea acestui deficit. Deficitul рoate fi acoрerit fie рrin îmрrumuturi la banca centrală (рentru nevoi sezoniere), рrin aрelarea la îmрrumuturile interbancare (rezervele îmрrumutate), рrin lichidarea înainte de termen a unor active din рortofoliu (eventual cuрlată cu o oрerație de restructurare a acesteia), fie рrin titularizarea unor credite.

рozitivă – atunci resursele lichide de care disрune banca deрășesc necesarul său рentru рerioada coresрunzătoare. Situația este de aрreciat, dar nu trebuie neglijat asрectul mărimii acestui excedent de lichiditate. Mărimea excedentului admisibil se рoate folosi ca o normă internă de gestiune. Aceasta deoarece elementele în baza cărora s-au făcut calculele sunt mărimi anticiрate și nu certe și deci este bine ca banca să aibă o rezervă, minimă de lichiditate. Рe de altă рarte, activele lichide sunt cel mai рrost рlasament bancar în termeni de rentabilitate și nivelul lor trebuie minimizat.

Un indicator ca necesarul de lichiditate (NL) рoate fi calculcat sub două asрecte:

cererea de lichiditate;

oferta de lichiditate.

Cererea de lichiditate рoate fi condiționată de:

necesitatea rambursării deрozitelor scadente;

necesitatea și cererea de acordare a creditelor;

necesitatea de achitare a datoriilor interbancare;

necesitatea de onorare a obligațiunilor curente scadente față de рarteneri;

necesitatea față de acționari (рlata dividendelor) și de stat (рlata imрozitelor).

Oferta de lichiditate рoate fi condiționată de:

atragerea de deрozite;

înacasarea creditelor scadente;

рrocurarea de mijloace bănești рe рiața interbancară;

încasări din vînzarea serviciilor bancare ș.a.

NL = Oferta de lichiditate – Cererea de lichiditate (1.4)

Valoarea acestui indicator рoate fi:

рozitivă – atunci banca se confruntă cu un exces de lichiditate, ceea ce determină managerii să caute modalități cît mai convenabile de рlasare a acestor mijloace;

negativă – atunci se confruntă cu deficit de lichiditate, managerii băncii trebuie să indentifice рosibilitățile de atragere a resurselor cu cele mai mici costuri;

egală cu zero – oрerațiunile рasive și active ale băncii sunt рerfect echilibrate (situație foarte rară).

Рonderea deрozitului de bază se calculează рrin raрortarea valorii deрozit de bază la total active.

Deрozit de bază, de regulă, sunt constituite din suma tuturor deрozitelor la termen și deрozitelor curente la care soldurile se mențin relativ constant în valori considerabile.

= (1.5)

Evoluarea acestui indicator рresuрune o mai bună lichiditate рentru bancă fiindcă scade nivelul minim necesar al băncii în lichidități.

Comрonența deрozitelor reрrezintă raрortul dintre deрozite curente și deрozite la termen. Acest raрort denotă stabilitatea resurselor financiare ale băncii. Scăderea valorii acestui indicator indică stabilitatea ridicată a deрozitului conducînd în acest fel la micșorarea necesității băncii în mijloace lichide.

Comрonenț deрozitelor= (1.6)

Рrivitor la comрonența deрozitelor bancare este bine ca рonderea deрozitelor curente în total deрozite la termen să fie mai mică. Este evident faрtul că cu cît deрozitele la termen sunt mai mari cu atît este mai bine рentru рoziția lichidității bancare.

Рoziția monetară

Indicatorul dat reflectă cantitatea lichidităților disрonibile la un momnent dat a unei bănci. Acesta se determină ca un raрort dintre valoarea totală a activelor lichide la total active care sunt reflectate în bilanțul instituției date.

РM = x 100% (1.7)

Beneficierea de asemene active reрrezintă o рosesie рuțin rentabilă din cauza că acestea ori nu aduc рrofit ori aduc foarte рuțin. Din această cauză lichiditățile ca numerar, conturi, numerar BNM raрortate au nevoie de o balanțare corectă dintre necesitate și рrofitabilitate.

Rezultatul indicatorului include în sine raрortul dintre hîrtiile de valoare, care includ în sine instrumentele de datorie reflectate în bilanțul instituției financiare analizate.

HV = (1.8)

Avînd în рosesie asemenea active рrezintă o situație convenabila. Lichiditățile bancare aferente hîrtiilor de valoare include în sine o investire рrofitabilă deoarece aceste sunt lichiditatea acestora este corelată cu рrofitatbilitatea lor. În asemenea cazuri instituția dată are lichidități dar și rentabilitatea acestora faрt care reduce din riscul de lichiditate.

Instituțiile financiar bancare sunt obligate să mențina un nivel coresрunzător necesităilor satesfacerii unor finanțări neașteрtate la costuri acceрtabile ca urmare a solicitarilor clientelei de a efectua рăți ce conduc la ieșirea de fonduri în afara sistemului instituției financiar-bancară resрective.

Necesitatea menținerii lichiditaților bancare în raрort oрtim reies din funcțiile ei:

asigură desfășurarea normală a activității bancare рrin fluidizarea рrocesului de intermediere bancară;

luarea în considerare a intereselor a cliențilei cât si a acționarilor avînd în că acestea adesea se contrazic;

delegarea resрonsabilităților managerilor oрeratoricu рrivire la рolitici, рroceduri de control;

coordonarea elaborării рrocedurilor de identificare, evaluare, monitoriare și control;

imрlementarea strategiilor generale și рoliticilor referitoare la activitatea bancară

Evaluarea riscului de lichiditate

Măsurarea riscului de lichiditate poate fi măsurat și ulterior exprimat în graficul de rată de scadență.

Graficul ratelor scadente reprezintă un tabel care include Active și pasive clasifiacate după durata rămasă pînă la epuizarea termenului scadent, are următoare caracteristici:

categoriile de scadență pot să difere în funcție de teremenele fixe a activelor și pasivelor apărute în grafic. Rîndurile cu scadență mai apropiată sunt clasate ca scadență pe termen scurt iar celelalte sunt clase ca scadență termen lung;

intrările și iesirile de resurse care decurg din angajamentele extrabilanțiere este greu de măsurat. Efecuarea de asemenea prognozări are un caracter de prezicere în viitor, unul incert din acest motiv este necesar să fie evaluat pe baza constatărilor din trecu sau aplicînd principiul prundenței, reducînd din caracterul incert al acestor resurse , se bor raporta angajamente la profilul scadențelor;

Nu sunt luate în calcul activele și pasivele fără termen de scadență. Teoretic vorbind depozitele la vedere ar trebui să fie clasate mai aproape care au scadență pe termen scurt deoarece rambursarea lor poate să apară în orice moment. Practica vorvește că aceste active sun stabile din cauza faptului că ele reflectă tranzacțiile curente ale clienților băncii;

Grafic de scadenta si calculul decalajelor succesive

Metoda decalajelor succesive, presupune calcularea pentru pentru fiecare clasă de scadență a decalajului (Z) dintre pasive și active, acest indicator reflectă durata, volumului atribuite fiecărei clase de scadență. rezultatul acestui indicator scoate în evidență decalajele de scadență, respecti, ieșirile masive de resurse bănești la care instituția bancară trebuie să facă față.

Metoda decalajului cumulat

Metoda decalajelor cumulate reprezintă un grafic în care se reflectă clasele de scadență cumulate, difirența dintre active și pasive pentru aflarea decalajului se efectuează dintre acleaș clase de scadență cumulate. Rezultatul obținut reflectă sunt deasemenea cumulate pe întreg orizont luat în calcul. Acoperirrea negativă reflectată în tabelul dat va exprima necesitatea de lichiditate la terementul indicatd din tabel.

Principii de bază pentru supravegherea bancară eficientă

Principiile de bază pentru o supraveghere bancară eficientă (principii de bază) sunt standardul minim de facto pentru reglementarea prudențială și supravegherea băncilor și sistemelor bancare. Inițial emise de Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară (Comitetul) 1 în 1997, acestea sunt folosite de către țări ca un punct de reper pentru evaluarea calității sistemelor de supraveghere și pentru identificarea de activitate în viitoar pentru a atinge un nivel de bază al practicilor de supraveghere stabilă a sistemului bancar. Principiile de bază sunt, de asemenea, utilizate de către Fondul Monetar Internațional (FMI) și Banca Mondială, în cadrul Programului de Evaluare a Sectorului Financiar (FSAP), pentru a evalua eficacitatea sistemelor și practicilor țărilor bancare de supraveghere.

Principii de bază au fost revizuit de către Comitetul, în octombrie 2006, în colaborare cu autoritățile de supraveghere din întreaga lume. În raportul său octombrie 2010 G20 asupra răspunsului la criza financiară, Comitetul a anunțat planul de a revizui principiile de bază, ca parte a activității sale în curs de desfășurare pentru a consolida practicile de supraveghere la nivel mondial.

În martie 2011, Core Principles Grup a fost împuternicit de către Comitetul de la Basel de a revizui și actualiza Principiile fundamentale. Împuternicirea Comitetului a fost de a efectua revizuirea, ținând cont de evoluțiile semnificative de pe piețele financiare mondiale și peisajul de reglementare din octombrie 2006, inclusiv lecțiile de post-criză pentru promovarea sistemelor de supraveghere sănătos. Intenția a fost de a asigura relevanța continuă a principiilor de bază pentru promovarea supravegheri bancare eficiente în toate țările în timp și schimbarea mediului.

În realizarea analizei, Comitetul a urmărit să realizeze un echilibru corect în creștere pentru supraveghere sunet păstrând principiile fundamentale ca, standard aplicabil la nivel global flexibil. Prin consolidarea conceptului de proporționalitate, Principiile de bază revizuite și criteriile de evaluare lor găzdui o gamă diversă de sisteme bancare. Abordarea proporțională permite, de asemenea, evaluări ale respectării principiilor fundamentale care sunt proporționale cu profilul de risc și importanța sistemică a unui spectru larg de bănci (de la marile bănci active pe plan internațional la mici, non-complexe instituții depozite luarea).

Capitolul II. EVALUAREA POZIȚIEI DE

LICHIDITATE A BC,,MOLDOVA-AGROINDBANK ”SA

2.1 Evaluarea lichidității BC,,MAIB ”SA’’

după indicatorii reglementării bancar

În acest subcapitol se va urmări descrierea analizelor efecuate care reflectă date practice folosite în calcularea indicatorilor de lichiditate, de a înțelege caracterul și riscurile asumate lichidităților bancare. Ca bază, informațională se va utiliza datele oferite de BC”MOLDOVA-AGROINDBANK” disponibile pe sait-ul oficial (maib.md)al băncii. Calculele se vor efectua pe baza rapoartelor financiare, bilanțe contabile, informația privind depozitele și rapoartele de expunerela riscul ratei dobînzii toate acestea avînd ca perioadă de refereință anii 2012-2014.

Alegerea analizei activității ”MOLDOVA-AGROINDBANK” este cauzat de faptul că acestă bancă comercială e una de success, pe parcursul existenței sale a dat dovata de professionalism și din această cauză nu a pierdut încrederea clienților săi. A fost nominalizată de către revista britanică Finance Central Europe drept cea mai bună bancă în Moldova a deceniului 2000-2010. Banca dispune de una dintre cele mai extinse rețele de piață,care e constituită din 70 filiale. La data de 31 decembrie deține 154 de bancomate și 2177 de POS-terminal.

Se va tinde spre explicarea și exemplificarea dificultății gestiunii lichidităților bancare din situațiile oferite spre analiză. La stabilirea deciziilor interbancare participă consiliul băncii, comitetul și acționarii instituției financiare. Pentru a indentifica succesele a băncii date, datele preluate din informațiile economice-financiare vor fi însoțite de concluzii și analize mai aprofundate.

Lichiditate reprezinta capacitatea băncii de a asigura în orice moment onorarea angajamentelor sale, asigurarea unui sector financiar competitiv și puternic protejarea sistemului financiar din Republica Moldova, asigurarea intereselor a clienților și participanților în sistem financiar-bancar din aceste motive BNM a stabilit orientarea spre stabilitatea lichidităților în proprietatea băncilor licențiate, să se calculează după două principii stabilite în Regulamentul cu privire la lichiditatea băncii din 8 august 1997 cu modificarea si completarea din:17.12.2009, HCA nr.265 al Băncii Naționale a Moldovei. Acești indicatori au ca scop completarea imaginii a problematicii gestiunii lichidităților bancare, creare unei rlații ditre suma fondurilor investite ale băncii și suma resurselor financiare disponibile de instituție. Importanța acesteia intervine cu responsabilitatea fața de BNM și clientela bancii.

Tabelul 2.1.1.

CALCULUL PRINCIPIILOR LICHIDITĂȚII BANCARE LA BC,,MOLDOVA-AGROINDBANK ”SA’’

mii lei

Sursa: Elaborat de autor în baza calculelor efectuate pe seama datelor din informația privind activitatea financiară BC,,MOLDOVA-AGROINDBANK ”SA’’. pe anii 2012-2014. Disponibil: maib.md

Prevederile Principiul I sunt constituite în faptul ca suma activelor din proprietatea bancară a căror termen de rambursare depășește limita de 2 ani să nu depășească suma resurselor financiare de pînă la 2 ani. Deci managemntul bancar tinde mențineara acestui indicator sa fie mai mic ca 1. Prin menținerea acestui indicator la nivelul stabilit se protejează banca, în timp, de riscul de lichiditate, asigurînd capacitatea plătibilă față de clientele sa. Un sistem bancar sănătos și functional, acesta este obiectivul urmărit în calcularea setului de indicatori, dar acesta avînd o importanță majoră din cauza caracterului amplu, ce cuprinde un volum general de active și pasive din capitalul bancar. Datorită acestui fapt indicatorul I de

lichiditate este implementat ca un indicator de raportare obligatorie de către Banca Națională.

Figura 2.1.1. Dinamica principiului I de lichiditate bancară

Sursa: Elaborate de autor în baza datelor oferite de BC,,MOLDOVA-AGROINDBANK ”SA’’

Din tendințele observate (figura 2.1.1) am putea spune ca managementul banar a reușit să mențină valorile principiului I de lichiditate la un nivel acceptabil. Acesta are o semnificație majoră deoarece demonstrează prezența activelor cu care poate să-și onoreze obligațiunile financiare, fapt care reflectă o latură pozitivă a indicatorului. În dinamică observăm o diferență minoră dintre nivelele inregistrate în anii de față, creșterea ponderii actvelor totale în total pasiv a anului 2012 față de 2013, a constituie creșterea cu 0.9. Anul 2014 s-a remarcat înregistrînd descreșterea de 0.2, acesta fiind o schimbare minoră în context.

Valorile se mențin în limetele stabilite de normativele emise de autoritatea financiară, care se reduc la coieficientul 1. Schimbările presupun în sine o creștere a activelor lichide în valoare de 540.032 mii lei însoțite de marirea a pasivelor pe termen lung cu 308.547 mii lei în anul 2013. Funcția calcului efectuat este de a menține încredera BNM-uli în funcționalitatea băncii și permite depistarea neregulilor la bancă. În caz contrar se i-au măsuri în ameliorarea situațiilor de criză înregistrate.

Indicatorul dat demonstrează rezultate positive, acceptate de managementul bancar și indicatorii stabiliți de BNM.

Prevderile Principiul II de lichiditate presupunca lichiditatea curentă a băncii reflectată ca coeficient în total active sa nu fie mai mică decît rata procentuală de 20%, în felul care este reglementat de regulamentul privind lichiditatea bancară. BC „MAIB”S.A. este privită ca o figură de o importanță majoră în tot sistem financiar , mărimea pieței acaparate, volumul și varietatea serviciilor prestate o spun de la sine. Deaici conchidem, banca ca verigă a tot lanțului financiar este obligată să mențină activitatea ei întro stare impecabilă, faptul dat fiind că băncile sunt strîns legate de economia țării în ansamblu. Și în acest caz, indicatorul este prezentat ca o cerință obligatorie în raportarea activității sale, reflectînduse în raportul de activitate financiară. Principiul II de lichiditate are la fel o importanță majoră din moment ce urmărește lichiditatea curentă a băncii.

Raportarea se efecuează lunar iar problemele de lichiditate curentă ar putea duce la consecințe grave începînd cu sancțiuni terminînd cu retragerea licenței,autorizației pevăzute de Legea instituțiilor financiare, și în acest caz, interesele părțior ca BNM, clienți si a băncii propriu zise se intersectează. Scopul managementului bancar este maximizarea profitului în condițiile supuse riscului de credite,de lichiditatae riscului ratei dobînzii și altele, oamenii doresc să primească serviciile băncii la un preț cît mai ieftin sau să-și maximizeze profitul iar scopul BNM-ului este asigurarea și menținerea stabilității prețurilor care se realizează prin menținerea ratei inflației la un nivel redus și stabil.

.

Figura 2.1.2 Dinamica principiului II de lichiditate bancară.

Sursa: Elaborate de autor în baza datelor oferite de BC,,MOLDOVA-AGROINDBANK ”SA’’

În baza calculelor efectuate în tabel atestăm evoluția lichidităților curente constituite în bancă,acestea fiind raportate la total active. Lichiditățile bancare au un sens dual, aceste nu pot avea o pondere mare deoarece banii trebuie să aducă profit și nu pot să ocupe o pondere mai mica de 20% din motivul că crește considerabil expunerea la riscul de lichiditate.

În continuare analizînd datele în dinamică observăm o scădere de 0,91% în anul 2013 apoi o scadere repetată de 1,24% înregistrată pentru anul 2014. Deci se atestăm o balațare a resurselor lichide în total active, pe o parte protecția față de riscul de lichiditate pe alta parte profitabilitatea, managementul bancar a luat o direcție corectă din moment ce indicatorul este aproape de 30%. Nivelul ridicat de lichiditate curentă ar putea fi cauzat de tranzacțiile curente, efectuate prin conturile bancare . Pe parcursul anilor observăm marire lichidităților cu 455.920mii lei în anul 2013 urmat de creșterea în valoare de 361.638mii lei. Deprecierea indicatorului, fapt pozitiv pentru bancă, în mare parte este cauzat de sporirea insistentă a activelor totale, mărirea cu 1,968,812,099 lei marcat în anul 2013, urmat de evoluția repetată cu 1,927,232,316 lei. Menținerea unui asemenea nivel de lichiditate cucerește încrederea clienților în bancă efect benefic pentru activitatea unei instituții financiare.

În ansamblu acest indicator este menținut la un nivel acceptabil și în conformitate cu cerințele prestabilite de BNM.

Următoarele indicatoaare sunt reflectate în informația privind activitatea financiară oferind posibilitatea de a interpreta imaginea mai amplă asupra succeselor înregistrate pe o anumită perioadă. Asemenea informați se oferă de către fiecare bancă din anul 2014 reflectîndu-se în compartimentul lichiditate.

Tabel 2.1.3

PONDEREA DEPOZITELOR PERSOANE FIZICE ȘI JURIDICE

mii. lei

Sursa: Elaborat de autor în baza calculelor efectuate pe seama datelor din informația privind activitatea financiară BC,,MOLDOVA-AGROINDBANK ”SA. pe anii 2012-2014. Disponibil: maib.md

Asemenea informație se oferă din 2014 , care sunt reflectate în raportarea activității financiare, în anul 2012 depozitele persoanelor fizice și juridice erau sumate apoi raportate la total active. Gestionarea activelor lichide din depozite reprezintă o activitatea importantă în managementul bancar, în asemenea activități se utilizează ca pîrghie rata dobînzilor la depozitele oferite(vezi anexa 1.1).

Figura 2.1.3. Ponderea depozitelor persoane fizice și juridice în depozite de bază

Sursa: Elaborate de autor în baza datelor oferite de BC,,MOLDOVA-AGROINDBANK ”SA’’

Analiza datelor din tabel ne permite să observăm tendințele înregistrate a depozitelor persoane fizice și a celor juridice,succesele în comparație cu perioada precedentă. Anul 2014 sa remarcat prin avansarea în categoriile, presupunînd creșterea de 1.210,64 mii lei ,a persoanelor fizice, în comparație cu anul 2013. Persoanele juridice de asemenea au profitat de depozite, mai mult cu 756,29 mii lei în 2014 decît în anul 2013. Datele anterioare atesă încrederea, deponenților în bancă adeverindu-se ca un succes semnificativ penru ea. Se observă descreșterea de 2,50% pentru anul 2014. dar cu toate acestea este însoțit de creșterea a ratei dobînzii în valoare de 0,99% a depozitelor în valută națională și 0,50% în valută străină. Asemenea fenomen poate fi întîlnit din cauza ca alte bănci au condiții mai avantajoase. Imaginea indicatorului în este caracterizat diminuării a depozitelor persoane fizice și avansarea depozitelor persoane juridice.

Tabel 2.1.4

Ponderea depozitelor în valută străină

Sursa: Elaborat de autor în baza calculelor efectuate pe seama datelor din informația privind activitatea financiară BC,,MOLDOVA-AGROINDBANK ”SA. pe anii 2012-2014. Disponibil: maib.md

Depozitele în valută străină sunt oferite în aceiaș măsură ca depozitele în valută națională doar cu o dobîndă mai mică suma inițială. Plasamentele în valută străină sunt solicitate în sensul rentabilității legate de deprecierea valutei naționale.

Figura 2.1.4. Ponderea depozitelor persoane fizice și juridice în depozite de bază

Sursa: Elaborate de autor în baza datelor oferite de BC,,MOLDOVA-AGROINDBANK ”SA’’

Pe parcursul perioadei analizate depistăm avansarea de la 37.34% din anul 2013 pînă la 47.68% în anul 2014, modificarea constituind 10,35%. Depistăm schimbările semnificative care au avut loc peste un an. În anul 2013 s-au inregistrat 3,553,339 mii lei urmată de creșterea în valoare de 5,477,503 mii lei, avansarea constituind 1,924,164 mii lei. Soldul s-a remarcat cu succesul de 1,970.33 mii lei în anul 2014. Din datele analizate conchidem avansarea insitentă a depozitelor în valută străină, cauza fiind deprecierea considerabilă a valutei naționale în raport cu dolar și euro (vezi anexa 3.2). Acest fenoment este înregistrat la finele anului 2014, în ultimele două luni leul s-a depreciat cu 1.0162 lei în raport cu dolarul S.U.A. Creșterea depozitelor în valută străină este explicat prin tendința de a se proteja de scăderea puterii de cumpărare din cauza deprecierii monedei naționale, în asemenea fel populația a ales depozitele în valută străină

Tabelul 2.1.5

VALOAREA MIJLOACELOR BĂNEȘTI DATORATE BĂNCILOR

mil. lei

Sursa: Elaborat de autor în baza calculelor efectuate pe seama datelor din rapoartele privind activitatea financiară BC,,MOLDOVA-AGROINDBANK ”SA. pe anul 2014. Disponibil: maib.md

Lichiditățile date reflectă sumele mijloacele bănești ,ale băncilor cu excepția celor de la BNM, corespondente la conturile „Loro” și overdraft-uri permise la conturile „Nostro” în bănci, depozitele overnight plasate de bănci, depozitele-garanții ale băncilor, depozitele la termen primite de la bănci și împrumuturile obținute de la bănci.

Figura 2.1.5. Ponderea depozitelor persoane fizice și juridice în depozite de bază

Sursa: Elaborate de autor în baza datelor oferite de BC,,MOLDOVA-AGROINDBANK ”SA’’

În anul 2013 s-au înregistrat valorile 2.82 mil. lei urmat de avansarea a 6.21 mil. lei din anul 2014. Analizînd tabelul depistăm creșterea de 3.39 mil.lei, fapt ce presupune o avansare considerabilă în raport cu anul precedent. Aceste tranzacții presupun conturile . Datoria de 6.21 mil. lei nu constie o valoare semnificativă raportat la total active, dar managementul bancar tinde spre avansarea tranzacțiile pe conturile ”Loro” și ”Nostro” a băncilor corespondent.

2.2. Evaluare a strategiilor de gestiune a lichidității bancare BC,,MOLDOVA-AGROINDBANK ”SA prin indicator interni

Riscul este impicat în orice activitate economică, dar în cazul băncilor riscul are o notă mult mai accentuată în activitățile întreprinse de ea.Menținerea și atingerea nivelului optim de lichiditate reprezintă o artă a managementului banca, a cărei greutate este confirmată de practică, ținînd cont de nenumărați factori care influiențează nivelul a riscului de lichiditate și a supra celoerlalte riscuri aferente aferente activității financiatre. Banca își asumă responsabilitata, măsurată în bani ce nu-i aparțin, iar deciziile provin din prognozări.

Informațiile obținute din calcularea indicatorilor sunt utilizate pentru supraveherea performanței și situației din bancă pentru determinarea deciziilor ulterioare. În acest subcapitol se va desfășura analiza lichidităților în baza datelor oferite de BC,,MOLDOVA-AGROINDBANK ”SA. Datele obținute vor reflecta tendințele înregistrate și logica de gestiune a lichidităților. Setul de indicatori ne va oferi imaginea mai amplă a situației bilanțiere.

Tabelul 2.1.6

CALCULUL POZIȚIE MONETARE BC,,MOLDOVA-AGROINDBANK”SA

Sursa: Elaborat de autor în baza calculelor efectuate pe seama datelor din rapoarte privind FIN-1

BC,,MOLDOVA-AGROINDBANK ”SA. pe anii 2012-2014. Disponibil: maib.md

Activele monetare reprezintă numerarul și echivalentele de numerar, în capitalul bancar care se reflectă ca surse ce nu aduc profit. Indicatorul arată cantitatea resurselor financiare lichide la un moment dat raportate la total active. După gradul de reflectarea a lichidităților la un moment dat acest indicator ocupă pozția de frunte. Banca calculează resursele disponibile de active lichide, ca la apariția necesităților de achitare curentă cu numerar să fie sigură de capacitățile ei de deservire a anumitor servicii. Cererile de credite și fluctuațiile cantitative și structurale ale resurselor atrase în special depozite, determină fie atragerea de fonduri de pe piață la prețuri peste nivelul optim, fie plasarea excedentului la rentabilități scăzute. Poziția benefică a indicatorului este salutată mai ales de clienții care utilizează serviciile curente de decontarea de la depozite sau alte tranzacții de încasare a banilor în numerar. Cu scopul vizualizării evouției în timp, datele au fost transpuse în model grafic Figura 2.1.3, aceasta din urmă ne va permite perceperea schimbărilor în volum.

Figura 2.1.6. Evoluția poziției monetare pentru anii 2012-2014

Sursa: Elaborate de autor în baza datelor oferite de BC,,MOLDOVA-AGROINDBANK ”SA

Se cunoaște că acest component nu aduce deloc sau foarte puține venituri băncii. Managementul este plasat într-un scenariu în care e nevoită să balanseze între profitabilitate și responsabilitatea curentă a băncii. În ansamblu,graficul reflecta o descreștere a poziției monetare. În anul 2013 se înregistrează descreșterea de 3,17% față de 2012. Anul 2014 a înregistrat aceiaș tendință, de 1,17% față de anul 2013. Indicatorul scade dar acestă faptă presupune creșterea mai insistentă a activelor totale, decît a activelor monetare. . Aceste modificări au avut loc în urma influienței a creșterii activelor totale cu 1.968.812.099 lei pentru anul 2013 iar în 2014 este înregistrată mărirea de 1.927.232.316 lei. Activele monetare deasemenea prezintă o evoluție în creștere, dar mai rezervată cu doar 103,576,634 lei în anul 2013 și respectiv 379,997,997 lei în anul următor. Modificarile date a poziției monetare sunt datorate în mare parte a creșterii activelor totale, deci se poate constata menținere relativă a volumului activelor monetare. Gestionarea activelor date îi aparține managementului si nu este stipulat de BNM, în acest caz conchidem capacitatea suficientă în oferta de numerar.

Tabelul 2.1.7

COMPONENTA HÎRTIILOR DE VALOARE ÎN ACTIVELE BĂNCII

Sursa: Elaborat de autor în baza calculelor efectuate pe seama datelor din rapoarte privind FIN-1a BC,,MOLDOVA-AGROINDBANK ”SA. pe anii 2012-2014. Disponibil: maib.md

Hîrtiile de valoare fac parte din invetițiile destul de atractive pentru portofoliul bancar, motivul fiind combinarea de lichiditatea și profitabilitate a acestor active. În„ REGULAMENT cu privire la plasarea și răscumpărarea valorilor mobiliare de stat în formă de înscrieri în conturi” este reglementat activitatea ca sună în felul următor„ Dealerii primari sînt selectați pentru a presta servicii specifice pe piața valorilor mobiliare de stat prin participarea la licitațiile desfășurate pe piața primară și tranzacționarea VMS pe piața secundară la prețurile pe care ei sînt obligați să le anunțe”. Graficul de mai jos a fost elaborat pentru a face mai înțeles datele calculate a indicatorului “Hîrtii de valoare în total active,, în perioada anilor 2012-2014.

Figura 2.1.7. Volumul hîrtiilor de valoare în total active în anii 2012-2014

Sursa: Elaborate de autor în baza datelor oferite de BC,,MOLDOVA-AGROINDBANK ”SA

Cazul dat ne oferă posibilitatea de analiza o situație în care cantitatea hîrtiilor de valoare presupune o corelare dintre lichiditate și profitabilitate, fapt ce atestă o investiție avantajoasă. În urma examenării datelor tabelare și a graficului, în primul rînd remarcăm poziția de avansare a anului 2013 în raport cu 2014. Această poziție a fost atinsă după o creștere a valorilor mobiliare cu 341,170,057 lei în anul 2013 și doar 83,995,892 pentru anul 2014. Pe parcurs ponderea acestora crește, cel mai semnificativ în anul 2013 cu 2,15% urmînd o creșterea a raportului cu doar 0,06% în total active. Atestăm creșterea semnificativă din anul 2013 care ar putea fi legat cu tranzacțiile dubioase înregistrate de către R.I. «REGISTRU-CORECT» S.A. și C.N.P.F, care presupun 75 transferuri directe de proprietate aferente depunerii a 17189 (1,66%) valori mobiliare emise de ca aport la capitalul social.și 16 tranzacții de vînzare-cumpărare asupra 17694 (1,7%) valori mobiliare emise. Problematica rentabilității a lichidității în vederea profitului în acest caz este mai redus dar nu în totalitate.

Dinamca indicatorului proiectează direcția de a crește profitabilitatea lichidtăților bancare. Asemenea active sunt stabile și ușor convertibile însoțită de profitabilitate sub formă de dobinzi și dividende, aceasta fiind decizie corectă.

Tabelul 2.1.8

CALCULUL COEFICIENTULUI FONDURILOR IMOBLIZATE

LA BC,,MOLDOVA-AGROINDBANK ”SA

Sursa: Elaborat de autor în baza calculelor efectuate pe seama datelor din rapoarte privind FIN-1a BC,,MOLDOVA-AGROINDBANK ”SA. pe anii 2012-2014. Disponibil: maib.md

Tabelul reflectă volumul activelor imobilizate în total active, valoarea indicatorului pune la dispoziția managementului bancar alegerea clară dintre profitabilitate și lichiditate activelor. Imobilizările includ cedite și avansuri acordate pe termen lung. Acordarea de credite este stabilit de art.32 alin.2 care prevede „In activitatea de acordare a creditelor, banca este obligată să respecte limitele și cerințele privind concentrarea riscurilor (expunerile) și alte măsuri de prudență stabilite conform prezentei legi și actelor normative ale Băncii Naționale”. Pentru o vizualizare mai clară a ,,Evoluției coeficientului fondurilor imobilizate la BC,,MOLDOVA-AGROINDBANK ”SA , pe parcursul anilor 2012-2014.

Figura 2.1.8. Evoluția a imobilizărilor în total active pentru anii 2012-2014

Sursa: Elaborate de autor în baza datelor oferite de BC,,MOLDOVA-AGROINDBANK ”SA

Valorile indicatorului este direct proportional cu profitabilitatea și invers proporțional cu lichiditatea acestor valori mobiliare. Creșterea indicatoruli presupune scăderea nivelului lichidității și implicarea banilor în funcțiune pe termen mai mare de un an.

În urma tendinței de a maximiza profitul percepem implicarea mai mare a banilor în acordarea de credite și avansuri, aceste din urmă oferă posibilitatea de a obține profit. Evoluția de credite și avansuri acordate constiutuie creșterea de 1.507.038.456 lei înregistrată în anul 2013 urmată de creșterea în valoare de 1.163.228.624 lei în 2014. Activele imobilizate inregisrează o mărire în valoare de 11.139.701 lei fiind urmat de creștere repetată de 10.872.932 lei. Desfașurarea acestui indicator este caracterizată de creștere de 1,24% în anul 2013 continuînd cu descreșterea de -1,13%în anul 2014. Deprecierea a intervenit cu evoluarea mai slabă a imobilizărilor și mărirea activelor totale. Evolția dată a indicatorului este în favoarea băncii deoarece inregistrează că banii vor aduce mai mulți bani, dar descrește lichiditatea băncii. Rezervele minime obligatorii la resursele atrase ale băncii sunt alcătuite din rezerva minimă obligatorie la depozitele la vedere – 8% și la depozitele la termen – 12%.

Tabelul 2.1.9

EVOLUȚIA POZIȚIEI DE LICHIDITATE PE ANII 2012-2014

Sursa: Elaborat de autor în baza calculelor efectuate pe seama datelor din rapoarte privind FIN-1

BC,,MOLDOVA-AGROINDBANK ”SA. pe anii 2012-2014. Disponibil: maib.md

Tabelul reflectă diferența dintre cantitatea activelor și pasivelor cu scadența de pînă la o lună. Într-un scenariu ideal, indicatorul va avea valoare egală cu 0, dar în practică asemenea cazuri nu există din motivele asigurări față de riscul de lichiditate. Valorile oferite de indicator pot fi mai mari sau mai mici ca 0 . La înregistrarea rezultatelor negative, banca este supusă la riscul de lichiditate prin necesitatea găsirii de surse de finanțare la preț convenabil băncii, ținînd cont de termenul de scadență la care are nevoie. La înregistrarea de surplus de lichiditate managementul bancar este nevoit să găsească plasamente noi pentru a spori profitabilitatea. Calculele efectuate oferă imaginea limpede în gestionarea acestor resurse, menținerea nivelului de lichiditate înaltă care se reduc în fiece an cu scopul creșterii profitului.

Figura 2.1.9. Dinamica poziției de lichiditate pe parcursul anilor 2012-2014

Sursa: Elaborate de autor în baza datelor oferite de BC,,MOLDOVA-AGROINDBANK ”SA

Datele reflectate (Figura 2.1.9), ne permite de a urmări direcța poziției lichidității unde se urmărește optimizarea acestui indicator în care constă în tendința unei valori nule adica egalitatea dintre active lichide și pasive imediate.

Acest indicator poate avea valori cît pozitive atit și negative, în cazul dat avem de aface cu valori pozitive și o tendință clară de eficientizare a gestiunii lichidității. Obserînd valorile mari de însoțite cu descreșteri -290,326,049 lei în anul 2013 uramtă de -278,168,916 lei în anul 2014 putem concluziona gestiunea lichidităților au evoluat pe urma anilor 2013 și 2014, deoarece tendința a indicatorului este spre 0. Raționamentul include faptul că un exces de lichidiăți conduce la scăderea profitabilității bancare. Evoluția mai puternica, a pasivelor cu 1,803,437,141 lei în anul 2013 și 1,893,586,458 lei în anul 2014, decît a activelor, 1,513,111,092 în 2013 și respectiv 1,615,417,542 în anul 2014, a cauzat deprecirea înregitrată în grafic.

Indicatorul în cauză reflectă o evoluție prielnică, în urma căreia poate să-și onoreze obligațiunile financiare. Condiția pozitiv are și un neajuns în care consta faptul că activel lichide sunt cel mai prost plasament bancar în vederea rentabilității și nivelul lor trebuie minimizat.

Tabelul 2.1.10

CALCULUL DEPOZITELOR DE BAZA PENTRU LA BC,,MOLDOVA-AGROINDBANK ”SA

Sursa: Elaborat de autor în baza calculelor efectuate pe seama datelor din rapoartele privind FIN-27 BC,,MOLDOVA-AGROINDBANK ”SA. pe anii 2012-2014. Disponibil: maib.md

În tabel sunt reflectate depozitele la termen, la vedere și cele fără dobindă raportate la total active. Asemenea plasamente sunt stipulate de art.26 alin1 lit a) din Legea instituțiilor financiare care prevede ca băncile pot desfășura, în limita licenței acordate, următoarele activități: acceptarea de depozite (plătibile la vedere sau la termen etc.) cu sau fără dobindă.

Datele din tabel sunt ilustrate în figura 2.1.10, care redă derularea indicatorului pe perioada 2012-2014.

Figura 2.1.10. Volumul depozitelor de bază pe parcursul anilor 2012-2014

Sursa: Elaborate de autor în baza datelor oferite de BC,,MOLDOVA-AGROINDBANK ”SA

Analizînd datele obține și cele ilustrate în grafic, o creștere traptată a coeficientului dat. Depozitele de bază sînt constituite din suma depozitelor curenta la termen și fără dobîndă oferite de bancă.

Valoarea indicatorului pentru anul 2012 este de 67,14 % urmată de 71,10 % în 2013 și repectiv 75,05 % înregistrat în 2014, în acest context depistăm cîte mărirea treptată de 3,96% în anul 2013 și de 3,95 în anul 2014 . Aceste schimbări fixe este datorată creșterii de 1,853,441,398 lei și respectiv 1,975,908,370 lei a depozitelor de bază în anii 2013-2014, raportate la creșterea de 1,968,812,099 lei și respectiv 1,927,232,316 activelor totale în anii 2013-2014. Remarcăm ponderea mare a depozitelor în total active, fapt ce adeverește amploarea luată de această activitate, deoarece acupația de bază a băncilor este acceptarea de depozite și oferire de credite.

Și la acest capitol se reflectă profesionalismul deciziilor manageriale, prin acceptarea resurselor considerabile care ulterior pot fi reinvestite rentabil în scopul multiplicării profitului. Menținerea unui asemenea rezultat este o hotărîre internă a băncii și nu este stipulată de B.N.M.

Tabelul 2.1.11

CALCULUL COMPONENȚEI DEPOZITELOR LA BC,,MOLDOVA-AGROINDBANK ”SA

Sursa: Elaborat de autor în baza calculelor efectuate pe seama datelor din informația privind activitatea financiară BC,,MOLDOVA-AGROINDBANK ”SA. pe anii 2012-2014 . Disponibil: maib.md

Indicatorul reflectat în tabel include în sine calcularea volumului depozitelor curente raportate la depozitele la termen. Ținînd cont de faptul că atragerea de depozite este activitatea de bază prin care banca comercială atrage resursele financiare, în asemenea mod ea obține active cu care potate crea portofoliul de investiții. La depunrea a banilor se emite un certificat bancar de depozit, cerificat bancar de depozit cu scont și certificat bancar de depozit cu dobîndă acestea adeverind relațiile financiare dintre bancă și deponent. De remercat faptul că aceste resurse de deși se află în mîna băncii, în final, titlul de proprietar îl au deponenții, în asemenea mod conchidem importanța

enormă a imaginii băncii și capacitatea de insufla încredere. Deci au nevoie de verificarae în mod regulat a succeselor realizate și a procedurilor legate de oferire a depozitelor. Deprecierea indicatoruli reflectă stabilitatea înaltă a depozitelor deci va genera nevoii băncii comerciale în mijloace lichide.

Figura 2.1.11 COMPONENȚEI DEPOZITELOR LA BC,,MOLDOVA-AGROINDBANK ”SA

Sursa:Elaborate de autor în baza datelor oferite de BC,,MOLDOVA-AGROINDBANK ”SA

În anul 2013 a înregistrat un salt a depozitelor curente de 1.805.300.200 lei față de anul 2012 cu succesul său de 7.615.354.397 lei și respectiv 1.872.092.510 lei în anul 2014 față de anul 2013. Aceasta creștere se explică prin faptul expansiunii foarte mari a băncii în toată republica și comoditate serviciilor oferite, deci atractivitatea ei. Depozitele la termen au un caracter ferm în creștere, înregistrînd o înaintare de 48.141.198 lei în anul 2013 față de 2012, urmînd creșterea de 1.872.092.510 lei pentru anul 2014 față de 2013. Cauza acestui efect include nivelul avansarea a ratei a dobînzii(vezi anexa 2.1) care înregistrează o ridicare a ratei dobînzii medii pentru persoanele juridice atît în lei cît și în valută străină.

Acea avansare a depozitelor la termen în 2014 poate fi provocată de condiția favorabilă a ratei dobînzii în comparațiecu 2013, care sunt constituite din avansarea de 1,38% în valută națională și 1,58% în valută străină pentru persoanele juridice. Persoanel fizice s-au bucurat de avansarea în 0,99% în valută națională și 0,50% în valută străină. Deprecierea indicatorului reflectă stabilitatea înaltă a depozitelor.

2.3 Gestiune riscului a ratei dobânzii

Ricul de lichiditate se poate manifesta sub două forme:

riscul de lichiditate imediată, când banca nu poate satisface cerințele de retrageri masive, chiar înainte de scadență, ceea ce determină banca să apeleze la resurse de împrumut marginale sau de ultimă instanță, cu costuri foarte mari și cu consecințe pe măsură;

riscul de conversie, care apare în situația în care banca, deși are resurse pe termene mai scurte, a efectuat pe seama lor plasamente pe termene mai lungi, pe care nu le poate transforma rapid în lichidităț.

Creșterea complexității activității și produselor bancare, în general, a condus la adoptarea unui management cu puternice conotații prudențiale față de factorii la care sunt supuse aceste bănci. Prognozarea viitorului devenind o componentă importantă a managementului bancar.

Băncile prezintă la Banca Națională a Moldovei trimestrial raportul cu privire la analiza diferenței de scadență, această procedură se efectuează în conformitate cu Instrucțiunea Băncii Naționale a Moldovei cu privire la modul de întocmire și prezentare de către bănci a rapoartelor financiare Aceste rapoarte trebuie să conțină cel puțin următoarele:

1) nivelul și tendința riscului ratei dobânzii la care este expusă banca. Raportul

trebuie să includă o analiză a diferențelor de scadență. Băncile pot să elaboreze și

să utilizeze sisteme și rapoarte de dirijare a riscului privind rata dobânzii mai

sofisticate (de ex. analiza duratei sau modelarea). Însă orice sistem care va fi

folosit trebuie să includă toate pozițiile esențiale ale ratei dobânzii în bancă, toată

informația respectivă cu privire la reevaluare și scadențe și să conțină presupuneri

și metodologii documentate;

2) caracterul acceptabil al principiilor cheie folosite la stabilirea riscului legat de rata

dobânzii și în sistemul de supraveghere, care asigură că posibilele modificări

ulterioare ale ratei dobânzii sunt acceptabile și că la analiză sunt utilizate

variantele "în cel mai rău caz";

3) determinarea mărimii necesare a capitalului normativ total pentru nivelul riscului

ratei dobânzii la care este supusă banca.

Tabelul 2.1.12

GRAFICUL DE SCADENȚĂ CALCULUL DECALAJELOR SUCCESIVE

Sursa: Elaborat de autor în baza calculelor efectuate pe seama datelor din informația privind activitatea financiară BC,,MOLDOVA-AGROINDBANK ”SA. pe anii 2012-2014. Disponibil: maib.md

Metoda decalajelor simple sau succesive, constă în calculul pentru fiecare clasă de scadență a unui decalaj ca diferența dintre active și pasive, decalajul reprezentând un indiciu de volum, durată și scadență, specific fiecărei clase. Analizarea diferențelor de scadență reprezintă un sistem unic pentru dirijarea și evaluarea riscului ratei dobinzii. În asemenea mod se poate asigura de riscul ratei dobînzii care presupune pierderile la care este supusă banca în urma modificării ratelor dobînzii . Diagrama (Figura 2.1.12.)reflectă evoluția diferențelor din total active financiare și total obligațiuni care sunt clasate pe termene de rambursare. Sunt prezente 8 perioade pînă la 1 lună, 1-2 luni, 2-3 luni, 3-6 luni, 6-9, luni, 9-12 luni, 1-5 ani și mai mult de 5 ani. Urmărirea evoluției acestora pe parcursul a doi ani ne va oferi expeiența practică de a sesiza succesele înregistrate de banca comercială ,,MOLDOVA-AGROINDBANK ”SA.

Figura 2.1.12. Graficul de scadență și calculul decalajelor succesive

Sursa: Elaborate de autor în baza datelor oferite de BC,,MOLDOVA-AGROINDBANK ”SA

Calculul pune în evidenta discordantele de scadenta, respectiv, iesirile masive de fonduri la care banca trebuie sa faca fata perioada dupa perioada.

Situația din grafic reflectă evoluțiile decalajelor pe parcursul a doi ani. Ca rezultat a analizei depistăm schimbări minore.

Astfel în anul 2013, banca dispune de resurse suplimentare pentru luna ce urmează în sumă de 2.180.135.440 lei pentru a satisface ieșirile de fonduri. Dar perioadele de la 2 luni pînă la 6 luni necesită o acoperire de 482.034.252 lei și respectiv perioada de peste 5 ani necesită acoperire de 9.057.485 lei. Evaluarea anului 2014 se începe cu o acoperire de 1.901.966.524 lei pentru perioada de scadență pînă la o lună, perioadele de scadență de la 1-2 luni, 2-3 luni, 3-6 luni însumează un deficit de 340.386.915 lei.

De observat că activele pe termen de la 1 an pînă la 5 ani în 2014 la fel înregistrează deficitul de 9.724.965 lei.

În ipoteza unui acces facil la piețe ordinea de preferință pentru finanțarea operației ar fi:

• împrumut de la Banca Centrală pentru nevoi sezoniere,

• împrumut de pe piața interbancară,

• lichidarea înainte de termen a unor active din portofoliu (eventual cu plată cu o operație de restructurare a acestuia).

Datele obținute ne oferă posibilitatea analizei a decalajelor care ne arată acoperirile de lichidități pe termen scurt fapt benefic pentru deponenți, mai cu succes înregistrat în anul 2014 pentru primele două perioade. Cifra negativa înregistrată în perioada de peste 5 ani reflectă decizia de a menține echilibrul dintre a nu lăsa să crească deoarece acestea presupun bani ce nu aduc profit, dar nici să scadă, ca banca să fie sigură pe viitor și să poată mai ușor să-și recupereze deficitul pentru onorarea obligațiunilor

Tabelul 2.1.13

GRAFICUL DE SCADENȚĂ ȘI CALCULUL DECALAJELOR CUMULATE 2013-2014

Sursa: Elaborat de autor în baza calculelor efectuate pe seama datelor din informația privind activitatea financiară BC,,MOLDOVA-AGROINDBANK ”SA. pe anii 2012-2014 . Disponibil: maib.md

Importanța acestei metode intervine în calcularea cumulativă a insuficienței de lichidități, care permite managementului băncii să soluționeze problema de lichidare a riscului de lichiditate cu care se poate confrunta banca în viitorul apropiat. Modalitățile de acoperire a insuficienței de lichidități au fost înaintate în metoda precedentă. Graficul (Figura 2.1.13) reflectă rerezultatele înregistrate din calcularea diferențelor activelor și pasivelor cumulate în ordinea claselor scadențelor al termen.

Figura 2.1.13. Graficul de scadență și calculul decalajelor cumulate

Sursa: Elaborat de către autor în baza datelor obținute din calculele decalajelor cumulate

Urmărind graficul găsim că în anul 2013 partea descendentă este înregistrată de la prima perioadă pînă la a treia, de la 3 luni pînă la 6 luni urmată de o avansare. Datele reflectînd ca peste 5 ani situația financiară de la moment a depozitelor va aduce un plus de lichiditate în valare de 1.638.499.286 lei. Iar nevoia maximă de lichiditate va fi peste 6 luni. Decalajul cumulat maxim este de 1.558.267.143 lei, aceasta nevoie de finantare se va manifesta în decursul următorelor 3 luni.

Anul 2014 înregistrează devansarea de la perioada a doua, de la 1 pînă la 2 luni, pînă la perioada a patra, ce arată o deplasare cu o lună în raport cu anul precedent. Tabelul reflectă situația în care peste 5 ani depozitele vor aduce un plus de lichiditate în valoare de 1.713.037.562 lei .Nevoia maximă de lichiditate va fi peste 9 luni. Decalajul cumulat maxim constituie 1.561.579.609 lei, necesitatea finanțării va avea loc pe parcursul a următoarelor 6 luni. Diferența anului 2014 față de 2013 constituie creșterea necesiăților cu 74.538.276 lei aceasta considerînduse o relativă menținere a rezultatelor precedente.

III Mecanisme de eficientizare a strategiilor de gestiune a lichidității bancare

3.1Probleme identificate de gestiune la BC „MAIB”S.A

Gestiunea adecvată a lichidităților bancare presupune o totalitate de decizii luate de către managementul bancar adaptate la condițiile pieței ținînd cont de totalitatea factorilor la este supusă banca la situația curentă și în viitor. Banca comercială ”MAIB”S.A fiind una din cele mai bune bănci ale Moldovei nu a înregistrat probleme interne sau nerespectarea actelor legislative al BNM-ului. Pe parcursul anilor a a înregistrat succese la capitlul lichiditate dar s-au înregistrat părți vulnerabile.

– La capitolul lichidității curente (Principiu II) este înregistrat diminuarea indicatorului menținînduse în limetel stabilite de către BNM dar oarecum la un nivel înalt. Volumul ridicat de lichiditate curentă este legat de faptul că banca cumprinde un teritoriu foarte larg cu ajutorul terminalelor și filialelor care oferă servicii destul comode și rapide. Prin asemenea poziție banca devine vulnerabilă la lichiditatea curentă, daca ar interveni un risc care afectează imagine a băncii, ce ar speria deponenții banca va întîlni dificultăți la întîmpinarea sustrgerilor masive a banilor.

– La capitolul depozitelor persoanelor fizice care presupune o ponderea semnificativă a deponenților ca persoane fizice. În indicator se observă tendința de diminuare a depozitelor persoane fizice și mărirea depozitelor persoane juridice dar oricum au nevoi sa fie modificate proporțiile. În această situație banca devine dependentă de pesoane fizice, aceia ce prsupune ca banca e nevoită să mențină imagine a băncii într-o stare impecabilă, în caz contrar se vor înregistra sustrageri masive a depozitelor înfruntînd riscul de lichiditate curentă.

– La capitolul hîrti de valoare a înregistrat succese evoluînd în timp pînă la 4,76% dar acestea active au nevoie să se mărească. Pentru bancă e important, mai ales la capitolul lichiditate, să coreleze profiabilitatea și lichiditatea acestor active. Fructificarea hirtiilor de valoare va permite băncii asigurarea de riscul de lichiditate și obținerea unui profit din acestea.

– La capitolul componenței depozitelor este înregstrat volumul mult prea mare a depozitelor curente raportatea la depozitele la termen. Depozitele la termen au un termen de pînă la o lună, acestea au o ponderea 51.06 asupra depozitelor la termen. În acest caz am putea spune că este o problemă, din moment ce este o dependență față de tranzacțiile curente.

– Tabelul decalajelor succesive arată nesarul de lichiditate în perioadele de la 1-2 luni, 2-3 luni, de la 3-6 luni și de peste 5 ani în acestea perioade banca va avea nevoie de 482.034.252 lei, suma pe care o va acoperi din resrse proprii acumulate din cele curente. În acest caz iarăși iese în evidență dependența de resursele curente.

3.2 Recomandări metodologice privind strategiili de gestiune a lichidității

În sensul de a eficientiza managementul bancar în tot sistemul bancar se prevede modificarea principiului I de lichidiate prevăzut în Legea privind lichiditatea băncii. Conform Hotăririi consiliulu de administrație al Băncii Naționale a Moldovei. Modificarea principiului I de lichiditate. Indicatorul de lichiditate care nu trebuie să fie mai mic decît 1 divizat pe benzi de scadență : pînă la o lună, 1-3 luni, 3-6 luni, 6-12 luni și peste 12 luni acestea vor reprezenta raportul dintre lichiditatea efectivă și lichiditatea necesară

Lichiditatea efectivă – active și angajamente condiționale (la determinarea lichidității efective, pentru activele garantate cu depozite colaterale, nu va fi luată în calcul partea astfel garantată):

– numerar – 100%

– operațiuni interbancare – conturi „Nostro”, mijloace plasate și credite overnight, plasamente

la termen în bănci și credite acordate băncilor (se vor lua în calcul plasamentele și creditele

pentru care nu se înregistrează întârzieri, precum și cele pentru care sunt înregistrate

întîrzieri la plata dobînzii și/sau rambursarea principalului de maximum 7 zile, inclusiv) –

100%

– operațiuni cu clientela – împrumuturi și creanțe (se vor lua în calcul împrumuturile și

creanțele pentru care nu se înregistrează întârzieri, precum și cele pentru care sunt

înregistrate întârzieri la plata dobânzii și / sau rambursarea principalului de maximum 30

zile, inclusiv)

instrumente de datorie – 90%

credite și avansuri – 90%

– active financiare deținute pentru tranzacții

instrumente de capitaluri proprii (înscrise la cota unei

burse de valori din țări din categoria A sau din Moldova) – 50%

instrumente de datorie cu scadență reziduală de pînă la un an,

inclusiv (emise sau garantate de organele administrației centrale

din țări din categoria A sau din Moldova) – 95%

c) instrumente de datorie cu scadență reziduală mai mare de un an

(emise sau garantate de organele administrației centrale din țări

din categoria A sau din Moldova) – 90%

d) credite și avansuri – 100% (se vor lua în calcul creditele și avansurile pentru care nu se înregistrează întârzieri, precum și cele pentru care sunt înregistrate întârzieri la plata dobânzii și / sau rambursarea principalului de maximum 30 zile, inclusiv)

e) instrumente de datorie, altele decît cele menționate – 60%

– active financiare desemnate la recunoașterea inițială ca fiind evaluate la valoarea justă

prin profit sau pierdere

instrumente de capitaluri proprii (înscrise la cota unei

burse de valori din țări din categoria A sau din Moldova) – 50%

instrumente de datorie cu scadență reziduală de pînă la un an,

inclusiv (emise sau garantate de organele administrației centrale

din țări din categoria A sau din Moldova) – 95%

instrumente de datorie cu scadență reziduală mai mare de un an

(emise sau garantate de organele administrației centrale din țări

din categoria A sau din Moldova) – 90%

credite și avansuri – 100% (se vor lua în calcul creditele și avansurile pentru care nu seînregistrează întârzieri, precum și cele pentru care sunt înregistrate întârzieri la platadobânzii și / sau rambursarea principalului de maximum 30 zile, inclusiv)

instrumente de datorie, altele decît cele menționate – 60%

-. active financiare disponibile pentru vânzare

instrumente de capitaluri proprii (înscrise la cota unei

burse de valori din țări din categoria A sau din Moldova) – 50%

instrumente de datorie cu scadență reziduală de pînă la un an,

inclusiv (emise sau garantate de organele administrației centrale

din țări din categoria A sau din Moldova) – 95%

instrumente de datorie cu scadență reziduală mai mare de un an

(emise sau garantate de organele administrației centrale din țări

din categoria A sau din Moldova) – 90%

credite și avansuri – 100% (se vor lua în calcul creditele și avansurile pentru care nu se înregistrează întârzieri, precum și cele pentru care sunt înregistrate întârzieri la plata dobânzii și / sau rambursarea principalului de maximum 30 zile, inclusiv)

instrumente de datorie, altele decît cele menționate – 60%

– active financiare păstrate până la scadentă

instrumente de datorie cu scadență reziduală de pînă la un an,

inclusiv(emise sau garantate de organele administrației centrale

din țări din categoria A sau din Moldova – 95%

instrumente de datorie cu scadență reziduală mai mare de un an

(emise sau garantate de organele administrației centrale din țări

din categoria A sau din Moldova – 90%

credite și avansuri – 100% (se vor lua în calcul creditele și avansurile pentru care nu se înregistrează întârzieri, precum și cele pentru care sunt înregistrate întârzieri la plata dobânzii și / sau rambursarea principalului de maximum 30 zile, inclusiv)

instrumente de datorie, altele decît cele menționate – 60%

– alte active financiare – 90%

– angajamente condiționale de debit – 100%

Lichiditatea necesară – datorii financiare

– datorii financiare interbancare – 100%

– datorii financiare deținute în vederea tranzacționării – 100%

– datorii financiare desemnate ca fiind evaluate la valoarea justă prin profit și pierdere –

100%

– datorii financiare evaluate la cost amortizat

depozitele la vedere și la termen ale clientelei– 100%

față de care banca înregistrează risc mare de lichiditate și/sau

în cazul în care banca înregistrează deficit de rezerve sau nivelul unuia din indicatorii

capitalului este sub limita minimă

depozite la vedere ale clienților – 40%

față de care banca nu înregistrează risc mare de lichiditate și/sau

în cazul în care banca nu înregistrează deficit de rezerve sau nivelul unuia din indicatorii capitalului nu este sub limita minimă

Depozite la termen ale clienților – 15% (pe fiecare bandă de scadență) și 5% din total

depozite (pe prima bandă de scadență)

față de care banca nu înregistrează risc mare de lichiditate și/sau

în cazul în care banca nu înregistrează deficit de rezerve sau nivelul unuia din indicatorii

capitalului nu este sub limita minimă

Datorii financiare aferente depozitelor de economii – 100%

Datorii financiare evaluate la costul amortizat constituite prin titluri – 100%

Acorduri REPO și facilități de lombard – 100%

Alte datorii financiare evaluate la costul amortizat – 100%

– alte datorii financiare – 100%

– angajamente condiționale de credit – 100%

La capitolul gestiunii riscului ratei dobînzii deasemenea e nevoie de lucrat .Din cauza deosebirilor existente între bănci (structura organizatorică, activitățile financiare,etc.) fiecare bancă trebuie să-și elaboreze o politică de dirijare a riscului ratei dobânzii adaptat la condițiile ei individuale. Pentru asigurarea unei dirijări eficiente a riscului ratei dobânzii politica trebuie să conțină elemente fundamentale cum ar fi supravegherea adecvată din partea consiliului băncii și organului executiv, precum și un proces complex de dirijare a riscului care eficient stabilește, evaluează și supraveghează riscul. În scopul prezentului Regulament, Banca Națională stabilește următoarele cerințe minime care trebuie respectate de bănci la elaborarea politicii de dirijare a riscului ratei dobânzii. Politica băncii se aprobă de consiliul băncii și se promovează de către organul executiv, ea trebuie să includă, dar să nu se reducă la:

– Responsabilitatea membrilor organului executiv specificați pentru dirijarea riscului

ratei dobânzii.

Băncile ale căror active depășesc 50 milioane lei trebuie să formeze un comitet de dirijare a activelor și pasivelor. Acest comitet, în componența căruia vor intra membri ai organului executiv și conducători ai subdiviziunilor de sine stătătoare, va elabora și va prezenta spre aprobare consiliului băncii proiectul politicii cu privire la dirijarea riscului ratei dobânzii, care va include dirijarea combinată a riscului ratei dobânzii, riscului lichidității, riscului scadenței, măsuri privind respectarea de către bancă a prevederilor actelor normative de domeniu și controlul realizării politicii în cauză;

– Instrucțiuni cu privire la nivelul riscului ratei dobânzii acceptat de bancă, inclusiv limitele față e riscul ratei dobânzii la activele, pasivele și posturile extrabilanțiere ale băncii.

La stabilirea limitelor față de riscul ratei dobânzii trebuie să fie luate în considerație mărimea capitalului băncii, profitul, lichiditatea, structura clientelei, volumul și diversitatea activităților. ceste limite trebuie să fie aplicate la riscul total la care este supusă banca;

-. Stabilirea resurselor suficiente ale băncii (inclusiv resursele tehnice și umane) pentru

dirijarea riscului ratei dobânzii;

-. Un sistem pentru stabilirea, evaluarea și supravegherea riscului ratei dobânzii a băncii. Scopul acestui sistem este de a asigura menținerea riscului ratei dobânzii la nivelul stabilit de consiliu. Banca este obligată să creeze un sistem adecvat de informare care va asigura obținerea informației autentice, complete și oportune de către comitetul de dirijare a activelor și pasivelor în scopul îndeplinirii obligațiunilor sale în conformitate cu prezentul Regulament;

– Identificarea tipurilor de instrumente și activități care pot fi utilizate pentru dirijarea expunerii băncii la riscul ratei dobânzii. Instrumentele admise trebuie stabilite la concret sau prin caracteristicile lor și scopurile pentru care acestea pot fi utilizate;

-. Proceduri de autorizare a excepțiilor de la politica băncii;

-. Controale interne adecvate și prevederi în programul auditului intern al băncii pentru a asigura integritatea procesului de dirijare a riscului general al băncii, inclusiv a riscului ratei dobânzii;

– Reexaminarea periodică a politicii de către consiliul băncii cel puțin o dată în an. O astfel de examinare trebuie să determine dacă limitele stabilite pentru expunerea băncii la riscul ratei dobânzii corespund situației curente, luându-se în considerație mărimea capitalului normativ total;

– Rapoartele interne – rapoarte periodice regulate (cel puțin trimestrial sau mai frecvent) care reflectă expunerea băncii la riscul ratei dobânzii și se prezintă consiliului, organului executiv și/sau comitetului de dirijare a activelor și pasivelor.

Aceste rapoarte trebuie să conțină cel puțin următoarele:

– nivelul și tendința riscului ratei dobânzii la care este expusă banca. Raportul trebuie să includă o analiză a diferențelor de scadență. Băncile pot să elaboreze și să utilizeze sisteme și rapoarte de dirijare a riscului privind rata dobânzii mai sofisticate (de ex. analiza duratei sau modelarea). Însă orice sistem care va fi folosit trebuie să includă toate pozițiile esențiale ale ratei dobânzii în bancă, toată informația respectivă cu privire la reevaluare și scadențe și să conțină presupuneri și metodologii documentate;

– caracterul acceptabil al principiilor cheie folosite la stabilirea riscului legat de rata dobânzii și în sistemul de supraveghere, care asigură că posibilele modificări ulterioare ale ratei dobânzii sunt acceptabile și că la analiză sunt utilizate variantele "în cel mai rău caz";

– respectarea limitelor riscului stabilite de consiliul băncii, inclusiv a tuturor excepțiilor de la politica consiliului; – determinarea mărimii necesare a capitalului normativ total pentru nivelul riscului ratei dobânzii la care este supusă banca.

În direcția protejării instituției financiare în principiile de bază pentru supravegherea bancară este stipulat principiul privind riscul ratei dobânzii în bilanțul băncii Autoritatea de supraveghere trebuie să determine dacă băncile dețin sisteme adecvate pentru identificarea, măsurarea, evaluarea, monitorizarea, raportarea și controlul sau diminuarea în timp util a riscului ratei dobânzii în bilanțul băncii. Aceste sisteme trebuie să fie proporționale cu apetitul la risc, profilul de risc și condițiile pieței și cele macroeconomice.

Document de referință: Principiile pentru gestionarea și supravegherea riscului ratei dobânzii, iulie 2004.

Legile, regulamentele sau autoritatea de supraveghere trebuie să impună băncile să dețină o strategie privind riscul ratei dobânzii și un cadru de gestionare a riscului ratei dobânzii care să ofere o imagine comprehensivă a riscului ratei dobânzii la nivel de bancă. Acesta trebuie să includă politici și proceduri de identificare, măsurare, evaluare, monitorizare, raportare și control sau diminuare a principalelor surse ale riscului ratei dobânzii. Autoritatea de supraveghere trebuie să determine dacă strategia, politicile și procedurile băncii sunt proporționale cu apetitul la risc, profilului de risc și importanța sistemică a băncii, dacă acestea țin cont de condițiile pieței și cele macroeconomice, precum și dacă sunt revizuite regulat și ajustate adecvat, în caz de necesitate, în funcție de schimbarea profilului de risc al băncii și evoluțiile pieței.

Autoritatea de supraveghere trebuie să determine dacă strategia, politicile și procedurile băncii cu privire la gestionarea riscului ratei dobânzii sunt aprobate și revizuite regulat de către Consiliul băncii. De asemenea, autoritatea de supraveghere trebuie să determine dacă managementul superior asigură elaborarea și implementarea eficientă a strategiei, politicilor și procedurile.

Autoritatea de supraveghere trebuie să determine dacă politicile și procedurile băncilor stabilesc un mediu adecvat și controlat al riscului ratei dobânzii, care să includă:

sisteme cuprinzătoare și adecvate de măsurare a riscului ratei dobânzii;

revizuirea regulată și evaluarea independentă (internă sau externă) a oricăror modele utilizate de către persoane cu funcție de gestiune a riscului ratei dobânzii (inclusiv revizuirea ipotezelor principale ale modelelor);

limite adecvate, aprobate de către Consiliul și managementul superior al băncilor, care să reflecte apetitul la risc al băncii, profilul de risc și puterea capitalului, precum și care să fie înțelese și comunicate regulat personalului relevant;

proceduri de monitorizare și raportare a abaterilor, care să asigure întreprinderea unor acțiuni imediate de către managementul superior sau Consiliul băncii, în caz de necesitate; și

sisteme informaționale eficiente pentru identificării, colectarea, monitorizarea și raportarea în timp util a expunerii la riscul ratei dobânzii către Consiliul băncii și management superior.

Autoritatea de supraveghere trebuie să impună băncile să includă scenarii adecvate în cadrul programelor de testare la stres pentru măsurarea vulnerabilității acestora la pierderi în urma fluctuațiilor nefavorabile ale ratei dobânzii.

Autoritatea de supraveghere trebuie să obțină de la bănci rezultatele sistemelor lor interne de măsurare a riscului ratei dobânzii, exprimate ca amenințări pentru valoarea economică, inclusiv utilizarea unui șoc al ratei dobânzii standardizat asupra bilanțului băncii.

Autoritatea de supraveghere trebuie să determine dacă sistemele interne de măsurare a capitalului reflectă în mod adecvat riscul ratei dobânzii în bilanțul băncii.

În direcția de maximiza rezultatele gestiune managementului lichidităților bancare, instituțiile au nevoie să se alinieze cerințelor acordului de la Basel. Un acord destinat supravegherii bancară efectivă reprezintă de fapt standardele minime pentru o reglementare și supraveghere prudențială solidă a băncilor și a sistemului bancar. Elaborate în original de către Comitetul de la Basel pentru supravegherea bancară (Comitet) în 1997, acestea sunt utilizate de către țări în calitate de puncte de reper în evaluarea calității propriului sistem de supraveghere și în stabilirea sarcinilor necesare de realizat în atingerea unui nivel standard în practicile de supraveghere solide. Principiile de bază sunt utilizate și de Fondul Monetar Internațional (FMI), Banca Mondială și în cadrul Progamului de evaluare a sectorului financiar (FSAP) în evaluarea eficienței practicilor și sistemelor de supraveghere bancară a statelor. În urma crizei, o atenție deosebită s-a acordat băncilor de importanță sistemică, precum și reglementărilor și atribuțiilor autorităților de supraveghere necesare pentru o abordare eficientă a acestora. Comitetul a înaintat propunerea de a include un care vizează băncile de importanță sistemică. Cu toate acestea, s-a ajuns la concluzia că băncile de importanță sistemică, care necesită o supraveghere mai sporită și prin urmare mai multe resurse, reprezintă o extremă a spectrului de supraveghere al băncilor. Fiecare act normativ de bază este aplicabil tuturor băncilor. Așteptările privind autoritățile de supraveghere și ale acestora vor fi mai mari pentru băncile de importanță sistemică, proporționale cu profilul de risc și importanța sistemică a acestor bănci. Prin urmare, nu este necesar de a include reglementări de bază exclusiv pentru băncile de importanță sistemică.

Riscul de lichiditate Autoritatea de supraveghere trebuie să stabilească cerințe prudențiale de lichiditate (care pot include fie cerințe cantitative sau calitative sau ambele) pentru băncile care reflectă necesitățile de lichiditate ale băncii. Autoritatea de supraveghere trebuie să determine dacă băncile dețin o strategie care permite gestionarea prudentă a riscului de lichiditate și conformarea cu cerințele de lichiditate. Strategia trebuie să țină cont de profilul de risc al băncii, condițiile de piață și cele macroeconomice, precum și trebuie să includă politici și proceduri proporționale cu apetitul la risc al băncii pentru identificarea, măsurarea, evaluarea, monitorizarea, raportarea și controlul sau diminuarea riscului de lichiditate pe o anumită perioadă de timp. Cel puțin pentru băncile active la nivel internațional, cerințele de lichiditate nu trebuie să fie mai mici decât cele aplicate de standardele Basel.

Legile, regulamentele sau autoritatea de supraveghere trebuie să impună băncile să respecte în mod consecvent cerințele de lichiditate, inclusiv limitele cu referință la care o bancă este supusă supravegherii. Cel puțin pentru băncile active la nivel internațional, cerințele nu trebuie să fie mai mici decât cele prevăzute în standardele Basel iar autoritatea de supraveghere trebuie să utilizeze o gamă de instrumente pentru monitorizarea lichidității nu mai mică decât cea prevăzută de standardele Basel.

Cerințele de lichiditate prevăzute trebuie să reflecte profilul de risc al lichidității băncii (inclusiv riscurile bilanțiere și extrabilanțiere), în contextul condițiilor de piață și a celor macroeconomice în care banca își desfășoară activitatea. Autoritatea de supraveghere trebuie să determine dacă băncile dețin un cadru solid de gestiune a lichidității, care să impună băncile să mențină un nivel suficient de lichiditate pentru a situații de stres și care să includă politici și proceduri adecvate de gestiune a riscului de lichiditate, care trebuie să fie aprobate de către Consiliul băncii. De asemenea, autoritatea de supraveghere trebuie să determine dacă aceste politici și proceduri oferă o imagine clară a riscul de lichiditate al băncii și dacă acestea sunt proporționale cu profilul de risc a și importanță sistemică a acestora.

Autoritatea de supraveghere trebuie să determine dacă strategia de lichiditate, politicile și procedurile băncii creează un mediu adecvat și controlat pentru riscul de lichiditate, care trebuie să includă:

specificarea clară a apetitului general la riscul de lichiditate, care să fie adecvat pentru activitatea băncii și rolul acesteia în sistemul financiar și aprobat de către Consiliul băncii;

practicile adecvate de zi cu zi (după caz și cele în termen de o zi) de gestiune a riscurilor de lichiditate;

sisteme informaționale eficiente pentru identificării, colectarea, monitorizarea și raportarea în timp util a expunerii la riscului de lichiditate și necesitățile de finanțare (inclusiv gestionarea activă a pozițiilor de gaj) la nivel bancă;

supravegherea adecvată de către Consiliul băncii întru asigurarea faptului că managementul va implementa în mod eficient politicile și procedurile de gestiune a riscului de lichiditate într-o manieră proporțională cu apetitul la riscul de lichiditate al băncii; și

revizuirea periodică de către Consiliul băncii (cel puțin anual) și ajustarea corespunzătoare a strategiei, politicilor și procedurile băncilor pentru gestionarea riscului de lichiditate, în funcție de modificarea profilului de risc al băncilor și evoluțiile piețelor externe și condițiilor macroeconomice în care banca își desfășoară activitatea.

5.  Autoritatea de supraveghere trebuie să impună băncile să stabilească și să revizuiască regulat strategiile de finanțare , precum și politicile și procedurile pentru măsurarea și monitorizarea continuă a cerințelor de finanțare și gestionarea eficientă a riscurilor de finanțare. Politicile și procedurile trebuie să includă ipoteze despre modul în care alte riscuri (de exemplu, riscul de credit, riscul de piață, riscul operațional și riscul de reputație) pot avea un impact asupra strategiei generală de lichiditate a băncii, care trebuie să cuprindă:

o analiză a cerințelor de finanțare în cadrul scenariilor alternative;

menținerea unei rezerve bune, active lichide negrevate de sarcini, care pot fi utilizate, fără impedimente, pentru obținerea de lichiditate în perioade de stres;

diversificarea surselor (inclusiv contrapartide, instrumente, monede și piețe), precum și conținutul finanțării și revizuirea periodică a limitelor de concentrație;

eforturi regulate pentru a stabili și menține relațiile cu cei care poartă răspundere, și

evaluarea regulată a capacității de a vinde active.

6.  Autoritatea de supraveghere trebuie să determine dacă băncile dețin planuri de intervenții pentru gestiunea lichidității în condiții de criză pentru soluționarea problemelor de lichiditate. Autoritatea de supraveghere trebuie să determine dacă planul de intervenții pentru gestiunea lichidității în condiții de criză este elaborat oficial, documentat adecvat și stabilește strategiile băncii de abordare a deficiențelor de lichiditate în diferite situații de stres, fără a se baza pe creditorii de ultimă instanță. De asemenea, autoritatea de supraveghere trebuie să determine dacă planul de intervenții pentru gestiunea lichidității în condiții de criză al băncii stabilește linii clare de responsabilitate, include planuri clare de comunicare (inclusiv comunicarea cu autoritatea de supraveghere) și dacă este testat și actualizat regulat. Autoritatea de supraveghere trebuie să determine dacă planul de intervenții pentru gestiunea lichidității în condiții de criză, ținând cont de profilul de risc și importanță sistemică a băncii, este realizabil și impune banca să abordeze eventualele deficiențe.

Autoritatea de supraveghere trebuie să impună băncile să includă o varietate de scenarii de stres asupra lichidității pe termen scurt și lung, specifice băncii și la nivel de piață (individual și în combinație), utilizând ipoteze ample și revizuite periodic, în programele lor de testare la stres în scopuri de gestionare a riscurilor. Autoritatea de supraveghere trebuie să determine dacă rezultatele testelor la stres sunt utilizate de către bancă pentru a ajusta strategiile de gestionare al riscului de lichiditate, politicile și pozițiile, precum și pentru a elabora planuri de intervenții pentru gestiunea lichidității în condiții de criză.

Autoritatea de supraveghere trebuie să identifice băncile care desfășoară conversii semnificative de lichidități în valută. În cazul în care banca desfășoară o activitatea semnificativă cu valută străină, sau banca are o expunere semnificativă într-o anumită valută, autoritatea de supraveghere trebuie să impună banca să efectueze o analiză separată a strategiei sale și să monitorizeze necesitățile de lichiditate a acesteia separat pentru fiecare din aceste valute semnificative. Aceasta include utilizarea testării la stres pentru a stabili nivelul adecvat al poziției valutare pentru valuta respectivă și, după caz, stabilirea și revizuirea regulată a limitelor cu privire la mărimea discrepanței în fluxurile de mijloace bănești în valută pe toate valutele și pentru fiecare valută semnificativă în parte. În astfel de cazuri, autoritatea de supraveghere trebuie să monitorizeze necesitățile de lichiditate ale băncii pe fiecare valută semnificativă și să evalueze capacitatea băncii de a transforma lichiditatea dintr-o valută în alta în cadrul jurisdicțiilor și persoanelor juridice.

Autoritatea de supraveghere trebuie să determine dacă nivelele activelor bilanțiere grevate de sarcini sunt gestionate în limitele acceptabile pentru a reduce riscurile din partea nivelelor excesive de grevare, în ceea ce privește impactul asupra costurilor de finanțare a băncilor și implicațiile pentru durabilitatea acestora pe termen lung. Autoritatea de supraveghere trebuie să impună băncile să respecte regulile aferente dezvăluirii de informații și să stabilească limite adecvate pentru a reduce riscurile identificate.

3.3 Soluții de eficientizare a strategiilor de gestiune a liciditățilr

aplicabile pentru băncile din Republica Moldova