Eficientizarea Modalitatilor de Atragere a Resurselor Bancare
EFICIENTIZAREA MODALITĂȚILOR DE ATRAGERE A RESURSELOR BANCARE
PROIECT DE LICENȚĂ
CUPRINS
ABSTRACT
ANNOTATION
LISTA ABREVIERILOR
LISTA FIGURILOR
LISTA TABELELOR
INTRODUCERE
CAPITOLUL I. NOȚIUNI TEORETICE DE ATRAGERE A RESURSELOR BANCARE
1.1. Concept, rol și funcții a resurselor bancare
1.2. Clasificarea resurselor bancare
1.3. Tendințe și particularități privind atragerea resurselor bancare pe plan național și internațional
CAPITOLUL II. ANALIZA MODALITĂȚILOR DE ATRAGERE A RESURSELOR BANCARE ÎN BĂNCILE COMERCIALE DIN REPUBLICA MOLDOVA
2.1. Prevederi legale privind atragerea resurselor bancare
2.2. Studiu comparativ privind atragerea resurselor bancare depozitare în băncile comerciale din Republica Moldova
2.3. Perspective și evoluții privind atragerea resurselor bancare nedepozitare
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
DECLARAȚIA PRIVIND ASUMAREA RĂSPUNDERII
GRAFICUL CALENDARISTIC DE EXECUTARE A PROIECTULUI/TEZEI DE LICENȚĂ
FIȘA DE EVALUARE A PROIECTULUI DE LICENȚĂ
ABSTRACT
Numele și prenumele autorului: Gribovanu Tatiana
Titlul proiectului de licență: Eficientizarea modalităților de atragere a resurselor bancare
Specialitatea: Finanțe și bănci
Localitatea: Chișinău
Anul perfectării proiectului de licență: 2014
Structura proiectului. Proiectul de licență cuprinde: introducerea, două capitole, concluzii și recomandări, bibliografie formată din 21 surse, 7 anexe, 2 figuri și 3 tabele. Volumul lucrării este de 43 de pagini text de bază.
Cuvinte – cheie: mijloace bănești, risc, credit bancar, depozite, solvabilitatea, capital, pasive, resurse, asigurare, gaj.
Domeniul de studiu: resursele bancare
Scopul și obiectivele lucrării: studiul și analiza procesului atragerii mijloacelor bănești și utilizarea lor eficientă cu scopub obținerii profitului bancar.
Noutatea și originalitatea științifică a proiectului de licență constă în efectuarea studiului comparativ privind determinarea modalităților de atragere a resurselor bănești în băncile comerciale ale Republicii Moldova, cât și a perspectivelor atragerii resurselor bancare nedepozitare.
Semnificația teoretică a proiectului de licență este axată pe atragerea și mobilizarea eficientă a surselor temporar disponibile la băncile comerciale prin creditarea agenților economici pe termen scurt, mediu și lung al activității de producție, comerț, prestări servicii, comerț exterior, investiții, acordarea de asistență economico-financiară, cât și a persoanelor fizice.
ANNOTATION
Author’s surname and name: Gribovanu Tatiana
Bachelor’s degree project title: Efficient ways of attracting bank resources
Speciality: Finances and banks
Place of studies: Chișinău
The year of bachelor’s degree project: 2014
The project’s structure. Project License includes: introduction, two chapters, conclusions and recommendations, bibliography consists of 21 sources, 7 annexes, 2 figures and 3 tables. The volume of work is 43 pages of main text.
Key-words: money, risk, bank credit, deposits, solvency, capital, liabilities, resources, insurance, pledge.
The field of studies bank resources
The project’s goals and objectives study and analysis of the process of attracting funds and efficient use of scopub obtain banking profit.
The Scientific novelty license project consists in the comparative study on determining ways to attract monetary resources Moldovan commercial banks and storing the prospects of attracting bank resources.
The oretical undergraduate project is focused on attracting and effective mobilization of resources temporarily available to commercial banks by lending to traders short, medium and long production activity, trade, services, trade, investment and economic assistance financial, and individuals.
LISTA ABREVIERILOR
RM – Republica Moldova
BC – Băncile Comerciale
BNM – Banca Națională a Moldovei
EURO – Moneda Uniunii Europene
VM – Valori Mobiliare
USD – Dolarul Statelor Unite ale Americii
SUA – State Unite ale Americii
CAMEL –
CAAMPL – Capital, Active, Acționari, Management, Profitabilitate, Lichiditate
CNAM – Compania Națională de Asigurări în Medicină
CNAS – Casa Națională de Asigurări de Stat
MDL – Moneda Republicii Moldova
REPO –
RO – Rezervele Obligatorii
S.A. – Societate pe Acțiuni
TVA – Taxa pe Valoare Adăugată
VLC – Valuta Liber Convertibilă
LISTA FIGURILOR
Fig. 2.1. Evaluarea situației actuale a sistemului bancar al Republicii Moldova……………………..34
Fig. 2.2. Evoluția și nivelul GRMB în sistemul bancar autohton (p.p.)………………………………….40
LISTA TABELELOR
Tabelul 1.1. Principalele operațiuni bancare pasive…………………………………………………………….15
Tabelul 1.2. Deosebirea împrumuturilor bancare………………………………………………………………..17
Tabelul 2.1. Soldul creditelor în economie și depunerilor bănești ale persoanelor fizice (la sfârșitul anului 2012)………………………………………………………………………………………………………36
INTRODUCERE
Actualitatea și importanța temei. Sistemuli bancar asigura înlănțuirea logică a operațiunilor și tranzacțiilor active și pasive efectuate în sfera de activitatei specifica. El cuprinde urmatoarele categorii de bănci: băncii comerciale, bănci de afaceri, bănci de depozit, bănci de credit, bănci industriale, bănci agricole, bănci miniere, etc.
În cadrul economiilor naționale, băncilei comerciale sunt băncile cu cea mai mare pondere. Acest lucru se datorează faptului că au menirea de a atrage depunerii în conturi (de a crea depozite) atât din sectorul publici cât și din cel privat și în funcției de aceste depuneri de a acorda credite. Băncile comerciale sunt întreprinderi căutătoare de profit privat punând în balanță riscul și întrările în managementul de portofoliu cu scopul de a maximiza averea acționarului.
Obiectul principal al activitățiii unei bănci comerciale îl constituiei finanțarea în lei și în valuta a persoanelor fizice și juridice , care acționează în cadrul economiei de piață, în țara și în străinatate, mobilizarea surselor temporar disponibile, finanțareai prin credite pe termen scurt, mediu și lung a activității de producție, comerț, prestări servicii, comerț exterior, investiții, efectuarea tuturor tipurilor de operațiunii bancare și acordareai de asistență economico-financiară agenților economici.
În epoca contemporana, rolul și loculi băncilor comerciale sunt strâns legate de calitatea lor de intermediari în contextul relației economii-investiții, relație fundamentalăi în ceea ce privește asigurarea creșterii economice.
Scopul proiectului de licență constă în abordarea teoretică a chestiunilor referitoare la particularitățile operațiunilor bancare, și a procesului de eficientizare atragerii resurselor bancare.
Metodologia cercetării. In cadrul demersului științific au fost aplicate metodele de analiză cantitativă și calitativă, metoda analitică, deducției, analiza comparativă, statică și dinamică, corelația, abordarea sistemică, sinteză, gruparea, metode statistice, economice, analiza grafică a fenomenelor studiate.
Revizuirea literaturii de specialitate. La elaborarea proiectului de licență s-a ținut cont de propunerile, publicațiile, experiența și cunoștințele vaste ale îndrumătorilor contemporani, așa ca: Basno C., Dardac N., Grigoriță C., Guțu M., Hoanța N., Manolescu Gh., Stoica M. S-au studiat actele legislative ale Republicii Moldova, actele normative interne ale Băncilor Comerciale, datele statistice ale Biroului Național de Statistică, ale Băncii Naționale a Moldovei și ale Băncilor Comerciale din Republica Moldova.
Structura proiectului este determinatăi de scopul și problemele cercetate și constă din introducere, două capitole, concluzii și recomandări, bibliografie, anexe.
În Introducere, este argumentată actualitateai temei de cercetare, scopul și obiectul cercetării a tezei. Este indicat suportul metodologic al lucrării și baza informațională.
Capitol I. „Noțiuni teoretice de atragere a resurselor bancare” cuprinde studiul teoretic al resurselor bancare, clasificarea acestora pe plan național și internațional și perspectivele de dezvoltare a acestui sector.
Capitolul II. „Analiza modalităților de atragere a resurselor bancare în băncile comerciale din Republica Moldova”, se referă la analiza sistemului autohton de atragere și gestiune a resurselor bancare, precum și evidențierea perspectivelor de dezvoltare. S-au analizat directii de optimizare a operațiunilor depozitare în vederea optimizării gestiunii mijloacelor depozitare și corelăriii cu creditelei acordate. Sunt reflectatei strategii de gestiune a resurselor depozitare, precumi și descrisă în detaliu politica de depozitare a băncii comerciale, căile de perfecționare a acesteia.
Concluzii și recomandări conțin rezultatelei cercetării, sunt sistematizate concluziile principale ale lucrării și sunt trasate propuneri de perfecționare a politicii de depozit in cadrul sistemului bancar național.
CAPITOLUL I. NOȚIUNI TEORETICE DE ATRAGERE A RESURSELOR BANCARE
1.1. Concept, rol și funcții a resurselor bancare
Conform definiției de termeni bancari resursele bancare sunt totalitatea mijloacelor bănești de care dispune o bancă utilizate în operațiile sale de creditare si alte operațiuni specifice, constituite din capitalul social, fondul de rezervă, alte fonduri constituite, etc.
Funcțiile resurselor proprii sunt urmatoarele [5, p. 57].
1. funcția de protecție(de bază) – înseamnă protecția deponenților și a creditorilor băncii. În caz de falimentare a băncii, din acest fond sunt achitatei toate obligațiunilei față de deponenți și creditori; se menține solvabilitatea pe parcursul activității băncii indiferent de apariția unor cheltuieli neprevăzute.
2. funcția operativă – are importanța în procesul de constituirei și fondarea băncii. La etapa inițială din resurselei constituite se va procura clădiri, utilaje, se va plăti salariul pînă la momentul obțineriii beneficiului propriu.
3. funcția de reglementare – capital bancar propriu în permanență este reglementati și supravegheat de către autoritățilei statului în persoana băncii centrale. Resurselei băncii pot face parte din capital propriu în cazul în care satisfac următoarelei cerințe: – stabilitate – subordonare – lipsa calculării unor venituri în forma fixă (rezultatul financiar).
Vom recurge la definirea resurselori și mijloacelori bancare prin analizai definițiilor și concețiilor clasice, care au existati și concepțiilor actuale. Astfel, pentrui a exista relația de credit trebuie create premiselei manifestării intermedierii financiare, a sublinierii interesuluii celor două părți prin încheierea acordului. Însă pentru ca una din părți, respectiv creditorul să își poată îndeplini rolul trebuie să dețină stocul financiar adecvat operațiunilor sale. Resursele financiare împrumutate de creditori de la posesoriii naturali: indivizii, statuli si antreprenorii prezintă o evoluție specificăi și o dimensiune concretă legată de procesul economisirii.
Absolutismuli feudal intrat în perioada decadenței, spre sfârșitul secolului XVII – începutul secolului XVIII, suprapus rigorilor noii lumii capitaliste, pragmatismuluii acesteia a adus în "ochii clasicilor" antiteza dintre nobilii cheltuitori de lux (distrugătorii de capital) și burghezia economăi (creatoare de capital). Antitezai a generat la clasici concepția conform căreia "creșterea economiilor nu se poate realiza decât printr-o reducere a consumului" [3, p. 124].
"Capitalul este rezultatul economisirii, iar singurul mod de a accelera creșterea de capital este prin creșterea economiilor" spuneai Jean Stuart Mill. Acestai a identificat câteva din mobilurile economisirii, cum ar fi prudența și aprecierea asuprai dimensiunii vieții (ciclul de viață), economisirea în perioada vieții active de lucru pentru a putea întreține consumul la pensie.
Irving Fisher a fost acela care a afirmati că o "avere sporisirii.
Absolutismuli feudal intrat în perioada decadenței, spre sfârșitul secolului XVII – începutul secolului XVIII, suprapus rigorilor noii lumii capitaliste, pragmatismuluii acesteia a adus în "ochii clasicilor" antiteza dintre nobilii cheltuitori de lux (distrugătorii de capital) și burghezia economăi (creatoare de capital). Antitezai a generat la clasici concepția conform căreia "creșterea economiilor nu se poate realiza decât printr-o reducere a consumului" [3, p. 124].
"Capitalul este rezultatul economisirii, iar singurul mod de a accelera creșterea de capital este prin creșterea economiilor" spuneai Jean Stuart Mill. Acestai a identificat câteva din mobilurile economisirii, cum ar fi prudența și aprecierea asuprai dimensiunii vieții (ciclul de viață), economisirea în perioada vieții active de lucru pentru a putea întreține consumul la pensie.
Irving Fisher a fost acela care a afirmati că o "avere sporităi duce la un consum și o economie sporită" integrând acest "efect de avere" într-o abordare intertemporală și inter-generațională a fenomenului consumului, autorul înțelegândi foarte bine ideea potrivit căreia, consumul depinde de venit și de intregul flux de resurse distribuit de-a lungul unei vieți [8].
Keyns, inițial susțineai că "diferența dintre economii și investiții nu produce diferențe în rata dobânzii" iar mecanismul cicluluii economic prezintă un reglaj, o supapă de siguranță în sensul că, la cel mai de jos puncti al crizei (ca o etapă a ciclului economic) există un surplus de economii, ceea ce determinăi implicit scăderea "pretului" acestora raportat la o cerere în scădere, și impulsioneazăi investițiilei revigorând economia prin creșterea "cererii de investiții". Keyns ajunge mai târziu la concluzia că nu există nici un reglaj, iar o criză economică se poate croniciza nevindecându-se de la sine, deoarecei nu existau suficientei economii (excedente) care să influențeze rata dobânzii. El introducei "definițiile statice în care economiilei și investițiile erau egale… Dacă în teoria economică clasică, economiilei erau elementul activ care întotdeauna erau investite, în teoria keynesiană, investițiile erau elementul activ care erau întotdeaunai economisite" [8].
Operațiunilei pasive reprezintă pentru bancai comercială operațiunile de atragere și constituire a resurselor.
Principalele operațiunii pasive ale băncilori comerciale sunt:
atragerea de depozite pe diferite maturități de la persoane fizice și juridice;
împrumuturi primite de la clientela bancară și nebancară;
constituirea capitalului social și a fondurilor proprii.
Decontările cu banca centrală cuprind și împrumuturilei de refinanțare garantate cu titluri de stat sau alte titlurii acceptate. Atragerea de depozite interbancarei reflectă depozitele constituite de alte bănci la banca respectivă. Acestea pot fi depozite la vedere ale băncilor: (cel mult egală o zi lucrătoare), la termen (pe un termen fix, pentru care durata inițialăi este mai mare decât o zi lucrătoare) și colaterale. Depozitelei colaterale sunt constituitei de alte bănci sub formă de garanție.
Împrumuturile interbancare cuprind împrumuturile primite de la bănci, grupate în funcție de termene, astfel:
împrumuturii de pe o zi pe alta de la bănci, când operațiuneai se încheie pe baza unei convențiii sau a unui contracti pentru o perioadăi de maximum o zi lucrătoare;
împrumuturii la termen primite de la alte bănci, când operațiunea se încheie pe baza unei convenții pentru un termen fix și o durată mai mare de o zi lucrătoare;
împrumuturii financiare primite de la băncii sunt primite de la băncile nerezidente, având ca beneficiari finali agenți economici nefinanciari, rezidenți.
Depozitelei bancare apar sub forma conturilori curente, a depozitelor la vedere și a celor la termen.
conturile curente deschise clienților sunt destinatei operațiunilori curente de încasări și plăți. În ceea ce privește remunerarea acestora, practicile în țările Uniunii Europene sunt diferite. Astfel, în Franța se aplicăi principiul „ni-ni”, în timp ce în alte state membre UE este bonificată o dobândă la vedere.
depozitele la vedere sunt slab remunerate, destinatei să primească sume de la titular în vederea unei utilizări pe termen scurt. Solduli contului creditor poate fi retras în orice moment, fără preaviz. În practicăi se întâlnește și cazul în care banca solicită, mai ales pentru sume importante, un preaviz pe termen foarte scurt, de obicei o zi bancară. O observare pe termen lungi permitei constatărea unei anumitei stabilități2 a depozitelor la vedere, ceea ce permitei băncii alocarea lor pe o perioadă mai îndelungată. Practica bancară a demonstrati că o parte din depozitele la vedere rămân în conturi pe perioade mai îndelungate. Rezultă un sold permanent, care rămânei la dispoziția băncilor sub formă de pasive stabile.
depozitele la termen reprezintă o sumă depusăi de titulari și aflată la dispoziția băncii până la o scadență stabilităi prin contract, în momentul constituirii depozitului. Depozitul la termen este remunerati la un nivel mai ridicat, care să compenseze imobilizarea fondurilori depuse. Nivelul ratei dobânzii este apropiat de cel al ratei dobânzii pe piața monetară, pentru o perioadă asemănătoare. Retragerea sumei înainte de scadență se sancționează de către băncile comerciale printr-o pierdere de dobândă.
Conform N. Dardac [3, p. 98] overdraft reprezinta un cont analogic cu contul curent, însă nu este cont sintetic, adică pe el nu sunt reflectate toate operațiunile clientului, particularitatea acestui cont este că pe contul de decontare, clientului i se acceptă uneori să aibă sold debitor, aceasta și reprezintă overdraft-ul, adică sold debitar pe cont de decontare.
Deosebirea dintre cont curent și overdraft constă în faptul că dacă soldul pe debit la contul curent estei permanent, atunci la overdraft sunt întîmplătoare, afirma L. Ioncescu [7, p. 37]. Există un contract încheiati între bancă și client, în ceea ce priveștei mărimea overdraft-ului și termenul de lichidare. Conturile Now – constau în posibilitateai de a achita instrumente de plată (cec-uri) în folosul persoanelor terțe. Aceste conturii de obicei se deschid persoanelor fizice sau instituțiilori non-profit.
Capitalul social este alcătuiti din totalitatea valorilor nominalei a acțiunilor emise de bancă. Acțiunile pot fi nominalei sau la purtător. Pentru societățilei bancare, BNM stabilește și actualizeazăi nivelul minimi al capitalului social.
Băncile comercialei pot majora nivelul capitaluluii social în baza hotărârii acționarilor și cu acordul BNM, utilizând următoarele surse:
emiterea de noi acțiuni;
prime legate de capital rămasei după acoperireai cheltuielilor legate de operațiunile respective;
rezerve constituitei din profitul net;
diferențe din reevaluarea patrimoniului;
obligațiuni, dividendei și datoriii convertibile în acțiuni;
rezerve constituitei din diferențe favorabilei de curs valutar, conform normelor legale [9].
Datoriile subordonate reprezintă împrumuturi primite în urma unor emisiuni de titluri sau împrumuturii subordonate, cu o scadență nedeterminatăi sau îndepărtată, a căror rambursare este condiționatăi de anumite clauze contractuale. Datoriilei subordonate sunt inclusei în categoria capitalului suplimentari bancar, până la nivelul de 50% din capitalul propriu.
Provizioanele pentru riscuri și cheltuieli sunt constituite de regulăi la sfârșitul exercițiului, pentru elemente de patrimoniu a căror realizare sau plată este incertă sau pentru cheltuieli exigibile în perioadele următoare. Resursele proprii ale BC sunt constituitei din capital subscris de acționari și din beneficiile distribuite și înglobate în diferitei fondurii de rezervă sau de risc, plus profitul anului în curs, și anilor trecuții și fondurilei constituite de bancă conform N. Hoanța [6, p. 97]. Deținerea resurselor propriii contribuie în mare măsură la asigurarea stabilității băncii și a eficienței activitățiie ei.
Resursele proprii ale băncii sunt constituite din capitalul subscris de acționari și beneficiile distribuite și înglobate în diferite fonduri de rezerva sau de risc. Ca orice societate, o banca poseda un capital propriu. Dar acesti capital este neînsemnat în raporti cu cifra de afaceri și constituie mai multi o garanție față de deponenți. Acest capital – într-o proporție mai mare sau mai mică – este imobilizat cu ocazia înființăii băncii (clădiri, materilae, mașinii de calcul, calculatoare etc.)
Rezervele sunt formate din prelevări asupra beneficiilori anuale și care reprezintăi fonduri de garanție. Rezervele sunt folosite în operațiuni sigure cu scopul de a fi sustrase riscurile și de a fi ușor transformate în lichidități. Băncile ar putea, fara îndoiala, sa crească fondurile prin emitereai de obigațiuni în public. Emiterea de obligațiuni ar crește însă sarcinile de plati anuale prini achitarea dobânzilori aferente, reducînd astfel suma de destribuit sub forma dividentelor. În orice caz mărimeai capitalului băncii pe o astfel de cale nu ar crește în mod sensibil posibilitățilei acesteiai de acțiune.
Capitalul propriu este o parte necesarăi a resurselor financiarei a oricarei înterprinderi, inclusive pentru băncile comerciale. Formarea capitalului prezintăi o etapa obligatorie, care precedează începutul activității băncii. În acelașii timp funcția, rolul și mărimeai capitalului propriu al băncii au o importanțăi majoră în comparației cu alte domeniii de antreprenoriat. Asa cum pe contul capitaluluii propriu băncilei acopera aproximativ 10% din necesitățile totale de resurse, pe cînd corporațiile nefinanciare raportul acestai constituie 40-55% (în unele domeniii și mai mare).
Mărimea resurselor proprii ale băncii depinde de caracterul operațiunilori active efectuate de ea. Orientareai activitățiii băncii spre operațiunilei cu un grad înalt de risc necesita o mărire a resurselor proprii a acestor bănci.
Resursele proprii necesare băncii și mărimea acestor depinde și de nivelul de dezvoltare a piețiii resurselor de creditare, precumi și de politicai creditară promovatai de banca centrală. În conformitate cu forma de organizare are loc și majorarea capitalului statutar al băncii. Băncile comercilae organizatei ca societăți pe acțiuni, pentrui majorarea capitaluluii statutar pot emite un numări mai mare de acțiuni. Pentru atragereai resurselor suplimentarei la așa tip de bănci li se permite de a emite obligațiuni.
Fondul de rezerva a băncilor este destinat pentru acoperirea pierderilor de la operațiunile active în același timp fiind utilizate pentru plata dividentelori la acțiunile privilegiate și procentelor pentru obligațiunilei băncii în cazuli cînd nu se ajung lichidități. Fondul de rezerva se formează pe contuli venitului care il are banca. Nu mai puțin de 5% de la venitul curat sunt destinate fonduluii de rezerva. În rînd cu fondurilei de rezerva băncile comerciale formează fonduri pentru dezvoltarea sociala a însășii băncii.
Funcția de baza a resurselor proprii a băncii este asigurarea deponentilori băncii, ele pot fi privite ca o mărime, în limitelei caruia banca iși manifesta deponentilor garantia. În practica bancară resursele proprii sunt socotite resurse de rezerva care permit băncii de a avea o catâtate de lichidități chiar și în cazul cînd banca lucrează în pierderi.Mărimea resurselor proprii care se afla în posesia băncii determina tipurile de activități ale băncii. Normativelei economice, în general, sunt formate pe baza mărimii resurselor proprii ale băncii.
Resursele proprii se folosesc pentru dezvoltarea de mai departe a bazei materiale a băncii. Pe contul acestor resurse se procura cladiri, echipamentul necesar etc.
Mărimea resurselor proprii necesare depinde de nivelul de dezvoltarea a pieții resurselor creditare și politica promovatai de Bancai Națională. Liberalizarea politicii creditare în cazul unei piețe dezvoltate înlesnesc accesul băncilori comerciale la resursele creditare și scade nivelul necesar de resurse proprii. O politica creditarăi severă în concordanță cu o piațai financiară nedezvoltată duc la o creștere continuă a necesitățiii de resurse proprii.
1.2. Clasificarea resurselor bancare
Din punct de vedere al gradului de stabilitate, resurselei proprii cuprind resurse stabile care pot fi plasate pe termen lung, constituitei din capitalul social cash, fondul de rezervă, primele legate de capitalul social vărsat și resurse temporare care pot fi plasatei pe termen foarte scurt și scurt, constituite din rezerva generală pentru riscul de credit, provizioanele pentru riscul de credit, dividendele de plată, impozitele constituite până când devin exigibile.
Capitalul bancar îndeplineștei următoarelei funcții: protejează deponențiii în eventualitateai insolvabilitățiii și lichidării băncii; absoarbei pierderile neanticipate pentru a menține încrederea, astfel ca, în condiții de stres, banca să-și poată continuai activitatea; servește la achiziționarea de clădiri și echipamentei pentrui desfășurareai activității; servește ca o limită impusă (Norma Cooke) pentru expansiuneai nejustificată a activelor [12].
Capitalul social al unei bănci trebuie vărsat integral în formă bănească în momentul subscrierii. Achiziționarea de capital se poate face ulterior prin emisiune de noi acțiuni ca rezultat al deciziei proprietarilor.
Resurse atrase. Reprezintă partea cea mai activă a resurselori băncii deoarecei pe seama lor banca poate face investițiii în economie, resursele proprii deținând o pondere neînsemnată în investițiile băncii. Resursele atrase sunt cunoscute în literatura de specialitate ca fiind capitalul de împrumut, adică fondurilei pe care populațiai le încredințeazăi băncii sub formă de depozite la vedere sau la termen.
Tabelul 1.1. Principalele operațiuni bancare pasive [1, p. 72]
Pentru a analiza operațiunilei băncii (delimitate în operațiuni de activ, operațiunii de pasiv si operațiuni desfasurate în afarai bilanțului) este necesara cunoastereai structurii bilanțului bancar care reflecta, în pasiv, constituirea resurselor, iar în activi utilizareai acestora. Aceasta structurare se realizeaza în funcție de destinație si grad de exigibilitate.
În continuarei vom descrie din punct de vedere teoretic modul de formare a principalelor resurse financiare ale unei bănci comerciale:
Operațiunile bancarei se bazează, în principiu, pe resursele atrase, fapt pentrui care băncile ofera clienților lor o gamă largăi de instrumente de economisire care diferăi în funcție de perioada de constituire a depozitelor; concurența existentă pe piațai interbancară; structura și veniturile populației; factori economici.
Resursele atrase se prezintăi sub formă de mijloacei bănești în lei și în valută străină, aflate în conturile curente sau în conturile de depozit ale clienților.
Operațiunile pasive ale unei bănci comercialei includ primirea depozitelor (plasamentelor); deschidereai și deservirea conturilori clienților, inclusiv și cele ale băncilor corespondente.
În practica bancară internațională toate resursele atrase după sursa de proviniență sunt grupate în așa resurse ca Depozitare (depository resources); Nedepozitare (non-depository resources).
Resurselei atrase pot fi grupatei în funcție de caracteristicilei lor în:
a) Resurse depozit:
conturile de disponibilități ale agenților economici, persoanelor fizice, instituțiilor financiare și publice, ale băncilor și Trezoreriei Statului;
depozitele de economii la vederei sunt depozitei ale persoanelori fizice și juridice, cu grad ridicat de lichiditate pentru posesorii lor, de aceea banca bonifică dobânzi mici;
depozitele de economii la termen ale persoanelori fizicei și juridice cu maturitate de 30, 90, 180 zile, 1 an sunt bonificatei de bancă la dobânda pieței;
certificatele de depoziti au fost create pentru a concura fondurilei mutuale, au maturitatei mică 91 zile și dobândă fixă, pot fi fructificatei pe piața interbancarăi sau achiziționarea de titluri de stat;
depozite publice de economii la vedere ale instituțiilori financiare au volatilitatei mare, pot fi fructificatei pe piața interbancară pe termen foarte scurt;
depozitele corespondente ale altor bănci au volatilitatei mare, sunt utilizate cu precauție de bancă;
sumele în tranzit între unitățilei băncii au grad ridicat de volatilitate, pot fi fructificate pe termen foarte scurt.
b) Resurse nondepozit: împrumuturi de la Banca Națională – credite de refinanțare care pot fi: credite structurale, sunt o formă de refinanțarei prin care o societate bancară trage succesiv sume în cadrul unui plafoni stabiliti de B.N.M. pe perioada de acordare; creditelei de licitație sunt principala formă de refinanțare acordată de B.N.M. societăților bancare.; creditele specialei sunt o formă excepționalăi de refinanțarei acordate de B.N.M. societățilori bancare aflate în criză de lichiditate.; creditelei lombard (overdraft) sunt o formă de finanțare ce se acordă peste noapte societăților bancare pentru asigurarea plăților zilnice ale acestora; împrumuturile de pe piața interbancară de la alte bănci sunt scumpe, de regulă, băncile apelează la ele când sunt în criză de lichidități; vânzareai temporară a bonurilori de trezoreriei și a obligațiunilor guvernamentalei sau a altor hârtii de valoare pe care banca le are în portofoliul ei în vederea satisfaceriii nevoilor de lichidități sau a unor solicitări de credite. Deosebireile între împrumuturii bancare și depozite sunt prezentate în tabelul 1.2.
Tabelul 1.2. Deosebirea împrumuturilor bancare [1, p. 16]
c) Împrumuturi de la Banca Națională
Banca Națională a Republicii Moldova poatei acorda anumite facilității de refinanțare băncilor comerciale. Banca Națională a Republicii Moldova desfășoară operațiuni pe piața monetară și poate acorda facilități permanentei băncilor persoanei juridicei române și sucursalelor din Republica Moldova ale băncilor persoanei juridice străine.
Principalele categorii de împrumuturi de refinanțare acordate de Banca Națională a Republicii Moldova sunt:
împrumuturi structurale – reprezintă o forma de refinanțare prin care banca are autorizația de a preleva succesiv sumei dîntr-un cont deschis de Banca Națională a Republicii Moldova, până la un anumit nivel și în cadrul unui interval de timp prestabilite. Aceste împrumuturii sunt garantate cu efecte de comerț și alte titluri acceptate de Banca Națională a Republicii Moldova.
împrumuturi de licitație – reprezintă principalai formă de refinanțarei acordată băncilor pentru un intervali de timp scurt, determinat, garantatei cu titluri de stat și alte titluri acceptate de Banca Națională a Republicii Moldova.
împrumuturi speciale – reprezintă o forma excepționalăi de refinanțarei pentru băncile aflate în criză de lichiditate, pe o duratăi determinată, garantate cu titluri de stat sau alte titluri acceptatei de Bancai Națională a Republicii Moldova.
împrumuturi lombard (overdraft) – reprezintă o forma de refinanțarei cu totul specială care se acordă peste noapte băncilori pentru asigurarea plăților zilnice ale acestora.
Nivelul ratei dobânziii pentru acest tip de împrumut este stabilit de Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a Republicii Moldova, în conformitatei cu obiectivele de politică monetară și reprezintă, de regulă, nivelul maxim al ratei dobânziii practicate în sistemul bancar.
d) Împrumuturi cu destinație specială. Acestei împrumuturi reprezintă utilizări din linii de finanțare obținutei de la băncile comerciale corespondente și instituțiii financiare internaționale și care au ca destinație finanțarea unor obiective complexe. Astfel de împrumuturi sunt acordate de bănci foarte mari sau consorțiii bancare, precum și de organisme financiare internaționale (BIRD și BERD), în urma analizelor efectuatei în cadrul unui proces de “calificăre” a băncii împrumutate.
e) Alte fonduri împrumutate, aflate la dispoziția băncii. Pe lângăi resursele anterior amintite, banca maii profită și de o serie de fondurii ce sunt în posesia sa pe o perioadăi mai scurtă sau mai lungă de timp.
În concluziei putem menționai că resursele nedepozitarei ale băncilor comerciale se deosebesc de cele depozitare prin: resurselei depozitarei poartă caracter personal și cele nedepozitare poartă caracter nepersonal – resursele depozitare fac parte din categoria operațiunilor cu amănuntuli pe când cele nedepozitare sunt considerate operațiuni en-gross.
Există mai multe principiii de clasificarei a depozitelor. În funcție de depunător, depozitele se clasifică în depozite ale persoanelor juridice și depozite ale persoanelori fizice; conform termenului de retragere depozitele se mai clasifică în depozite la termen și la vedere. Depozitele bancare poartă un caracter personal, adică se cunoaște titularul acestor resurse.
Depozitelei au următoarele caracteristici specifice: Reprezintă capacitatea de exercitare a funcției băncii, funcția de depozitare; Formeazăi gradul de încredere a populației în bancă; În caz de faliment al băncii, deponenții sunt rambursații primii; Stau la baza formăriii relației dintre bancă și client; Se consideră cea mai ieftină resursă.
Băncile nu fixeazăi restricții depunătorilor privind numărul de conturi de depozit deschise și sumele depuse. Depozitele la vedere sunt constituite din mijloacele plasate în diferite conturi deschise de client (conturi curente, conturi de card etc.). Ele sunt utilizate pentru realizarea decontărilor curente și, în orice moment, pot fi total sau parțial folosite. Retragereai depozitelor poate avea loc în numerar sau sub forma decontărilor prin virament. Depozitele la vedere sunt, în general, instabile, ceea ce îngustează sfera lor de utilizare de către ibăncile comerciale. Un alt aspect negativ, din punct de vederei bancar, al depozitelori la vedere este că banca trebuie să mențină sub forma de rezerve minimei obligatorii o sumă mai mare de resurse, comparativ cu alte tipuri de depozite.
Din categoria depozitelori la vedere fac parte: Depunerilei la vedere/conturile de card ale persoanelor fizice; Conturile curente care le dețin persoanelei juridice și alte instituții; Conturile corespondente care reprezintă conturi deschisei de alte băncii în banca respectivă.
Depozitele la termen sunt mijloacele bănești, transferate în conturile de depozit pe un termen prestabilit cu o dobândă bonificată. Rata dobânzii depinde de mărimea și termenul depozitului, dar și de conjunctura pieții.
Obligațiunea deținătoruluii depozitului la termen de a folosi banii doar la scadență nu exclude posibilitatea de retragerei a mijloacelor bănești înainte de termen.
Banca este interesatăi în atragerea depozitelori la termen, deoarece ele sunt stabile și permit băncii să utilizeze mijloacele depunătorilori termen determinat.
Pentru depozitele la termen banca trebuie să dețină sub forma de rezervei minime obligatorii o parte m/mică comparativ cu depozitelei la vedere.
După expirarea termenuluii contractului, există 2 scenarii de acțiune: contractul poate să se prelungască automati (în condițiile anterioare), dacă această condiției este stipulată din timp fie depozitul la termeni automat se transformă în depozit la vedere.
O varietatei a depozitului la termen este și certificatul de depozit, destinat să atragă mijloace pe un termen exact stabilit. Pentrui prima dată acesta a fost introdus în 1961 de o bancă americană. Certificatul de depozit reprezintă un act, prin care deținătorul acestuiai poate beneficia de o anumităi sumăi plus dobîndai aferentă.
Certificatele de depozit sunti emise pentru personaei juridice, persoanele fizice beneficiind de certificatele de economii. Certificatele de depozit pot fi nominative sau la purtător. Dreptul de ridicare a depozitului, conformi certificatuluii de depozit, poate fi transferat unei terțe persoane. Certificatele de depozit se emiti de către bănci cu o rată a dobînzii prestabilită în contract, pe un termeni fixat de timp fie la vedere.
Prin esența sa, certificatul bancar nu se deosebește radical de depozitul bancar, adică ambele constituiei resurse depozitare, însă diferența constă în particularitățilei sale: poate circula independent pe piața secundară; data emisiunii, data răscumpărării, suma, dobânda, trebuie să fie atractive pentru investitor; există mecanismul de revizuire a ratei de dobândă; există maii multe modalități de rambursare – sub forma de: numerar, transferi sub titlu de depozit, transferi într-un cont curent sau înlocuiti cu un certificati de tip nou.
C. Grigoriță [4, p. 328] afirmăi că bancai este în drept să emită și să plaseze certificate de depozit/cambii numaii după înregistrarea Condițiilor privind emisiuneai și circulația certificatelor bancare de depozit/cambiilori bancare la Banca Națională a Moldovei.
Conform N. Hoanța [6, p. 113], resursele nedepozitare – se deosebesci de cele depozitare prin: în cazul resurselori depozitare inițiativai aparține băncii; resursele depozitare poartă caracter personal și cele nedepozitare poartă caracter nepersonal; resursele depozitarei fac parte din categoria operațiunilor cu amănuntul pe cînd cele nedepozitare sunt consideratei operațiuni en-gross.
Depozitele de economiii sunt un produsi sintetic (hybrid) înte depozitul la termen și cel la vedere. Poate fi depusăi și retrasă orice sumă fără preaviz, rata dobînzii înaltă (însă m/ mică decît la cele la termen), de aceea depozitele de economiii sunt foarte convenabilei pentru persoanele fizice. Alimentările și eliberările din cont se confirmă prin înscrierilei în libretul de economii, care se eliberează la deschidereai depozitului.
Structura depozitelori în bilanțul bancar este flexibilăi și se stabilește în dependență de conjunctura pieței.
Din categoriai resurselori nedepozitare fac parte:
Împrumuturii de pe piața împrumuturilor federale
Operațiuni REPO
Scontarea cambiilor
Acceptul cambiilor
Emisiunea VM comerciale
Împrumuturi pe piața EURO-DOLARI’lor
Creditul overnight – este o formă de credit acordat de Banca Nationala a Moldovei peste noapte băncilor autorizate pentru asigurarea efectuăriii plăților acestora, precum și în scopul menținerii rezervelor obligatorii, afirma autorii A. Tobă, A. Malai, D. Tobă [14, p. 142].
Acordarea creditului overnight se determină prini necesitatea efectuăriii plăților din contul "Loro" al băncii în perioada lipsei mijloacelori saui insuficienței acestora.
Operațiunile REPO reprezintăi operațiuni, prin care sunt vîndute anumite valori mobiliare, de obicei, de stat cu obligația de a le răscumpăra. Sensul acestei operațiuni, pentru banca comercială este de a obține lichidități pe termen scurt în baza valorilori mobiliare deținute în portofoliu de la Banca Centrală sau de la alte bănci comerciale. Această operațiune se derulează într-un timp binei definit, iar persoanai care efectuează operațiuneai REPO are câștig din diferența prețuluii de răscumpărare și prețului de vânzare. Mai există și așa-numitul Revers REPO, care constă în faptul că Banca Centrală propune valori mobiliare pentru vânzare cu ulterioara răscumpărare, însă aceste operațiunii sunt un instrumenti al politicii monetar-creditare, și au ca scop retragerea lichidității din circulație.
Scontareai cambiilor este o operațiune, care în prezent, practic, nu se utilizează, însă, oferă posibilitate de a obține împrumuturii de la Banca Centrală. În caz de necesitate, banca comercială apelează la Banca Centralăi după mijloace bănești, operațiuneai purtând denumirea de rescont. Acceptul cambiilor este o posibilitate de a obține resurse financiarei din așa-numita garantarea cambiei (acceptul cambiei).
Valorile mobiliare comerciale sunt împrumuturii neasigurate adică se bazează pe buna reputație și imagineai băncii care le emite. În cazul în care ele se plasează prin sindicatul underwriter-ilor, acesta plasează 60% din totalul valorilor mobiliare emise, iar restul este obligat să le cumpere pe conti propriu fie la prețul prestabilit, fie la Prețul minim.
Împrumuturii pe piața EURO-DOLARI’lor reprezintă împrumuturile, exprimate în dolari SUA (USD) dar în afara granițelori SUA. Cel mai mare centru este stabilit la Londra. Există mai multe posibilități de împrumuturi, termenul de atragerei a resurselor este foarte mic, multe din aceste împrumuturii se fac în funcției de fus orar. Rata acestor împrumuturi, de obicei, este legată de LIBOR (London Interbanking Offert Rate).
1.3. Tendințe și particularități privind atragerea resurselor bancare pe plan național și internațional
Creștereai competiției bancare, în special pe latura atragerii de resurse, procesele de fuziuni și achiziții, falimentele bancare, schimbările din domeniuli reglementării și supravegherii bancare sunt fenomene care sunt și vor fi prezente în continuare tot mai intens în cadrul sistemelor bancare.
Modul de formare a resurselor proprii. Resursele proprii ale bancii comerciale este format din următoarele componente: Actiuni preferentiale; Actiunile ordinare.
Surplusul de capital reprezintă diferențai dintre pretul de vînzare și valoarea nominală a acțiunilor.
Profitul nerepartizat. La sfîrșitul anuluii de gestiune, după ce au loc defalcările în diferite fonduri, precum și platai dividendelor, dacă decide adunarea generală a acționarilor, profitul care rămîne la dispozițiai băncii poate fi trecut la capitalul bancar. În afară de aceste 4 componente care constituie componentei ale capitalului acționar propriu-zis, mai există un element, care se numește:
Datorii subordonate – reprezintă niște împrumuturii pe care le efectuează banca pe termen marei și, de obicei, sunt însoțite de emisiunea a careva titluri – cambii, astfel certificîndu-se împrumutul. Acțiunilei preferențialei dau dividendei sub forma de dobândă fixă, și foarte atractivă, pentru aportul mare de capital; acțiunile preferențialei nu sunt puse pentru tranzacționare pe piața bursieră, spre deosebire de acțiunile ordinare. Cu cât bancai este antrenată în operatiuni active mai riscante, cu atît capitaluli său trebuiei să fie mai mare [27].
Problemelei suficienței resurselori proprii ale bancilor au apărut la începului anilor ’70 ai secolului trecut ca rezultat al falimentuluii multor bănci. Au existati diferite tipuri de indicatori care caracterizau suficiența capitalului. Cei mai importanți indicatori au fost: Raportul dintre capitalul prorpiu la total depozite; Capital propriu la total active.
Se consideră că acest indicator trebuie să constituiei ~20%. Însă acestii indicatori nu reflectă cu precizie suficientă capitalul, de aceeai în 1988 în orasul Basel a fost pusă baza unui acord încheiat între 12 Bănci Centralei din Europa la care ulteriori au aderat si alte tări, printre care si RM. Acest acord a rămas ”Acordul de la Basel”. Una din prevederilei sale reglementează suficienta capitaluluii bancar. Conform ”Acordului de la Basel”, suficiența capitalului se determinăi avîndi la bază 2 indicatori: Luindi în consideratiei faptul ca resursele proprii sunt foarte importante pentru activitatea economica a bancii comerciale trebuie de tinut cont de Suficienta Capital normativ total.
Riscul activelori se calcula în funcției de gradul de lichiditatei al activelor respectivei adică cu cît activul este mai lichid, cu atît gradul de risc se considerăi mai mic [12].
Capitalul de gradul doi este componenta suplimentară a capitaluluii normativ total și include: Acțiunii preferențialei cumulativei și parțial cumulativei cu scadență nefixată.
Surplusul de capital atribuit acțiunilor preferențiale cumulative și parțial cumulative inclusiv acțiunilor preferențialei convertibile în acțiuni ordinare sau în alte clase de acțiuni preferențiale. Datoriile subordonate cu scadență nefixată, cu condiția că corespund următoarelor cerințe: sunt neasigurate și complet achitate; nu sunt recuperabile la cererea deținătorului; rambursarea datoriei este solicitată de către deținător peste un termen nu mai mic de 5 ani de la data apariției acesteia și cu condiția obțineriii permisiunii prealabilei de la Banca Națională;
Restructurarea și dezvoltarea sistemului bancar este puternic influențat de posibilitățile oferite de marketing. Necesitatea obiectivă de utilizarei a marketinguluii pentru promovarea serviciilor bancare este determinatăi și de faptul că aceasta constituie mecanismul principal de menținere a unui caracter adecvati al întregii activitați a bănciii în concordanță cu procesele care decurg pe piață. În privința serviciilor oferite clienților și a strategiilori de marketing și promovare, băncile din Republicai Moldovai tind să se ridice la niveluli celor dini Europa, fapt evident prin evoluțiai lor semnificativă, de la preocupareai constantă de obținerei a unei siguranțe într-un domeniui necunoscuti și de consolidarei a imaginii, la continuai apariției și dezvoltare de noi pachete de servicii bancare. Promovarea serviciilor bancare noi, actualmente, se face nu numai prin informarei de către bănci la TV, buclete colorate, dar și prini rețeai electronică Internet. Băncule comerciale moldovenești își lărgesc variația depozitelori și aplică interesante și atrăgătoare denumiri la ele, prin ce și atragi resursei bănești. De exemplu, Victoriabank (anexa 1) în bagajul depozitelor și-a inclusi produs nou cu denumirea – „Primăvara 2014”, „Avantajos”, „Voiajor”; Moldindconbank (anexa 2) – „Simfonia primăverii”, „Sonata”, „Tango”, „Jazz”; la Eximbank (anexa 3) – „Anniversario” unde deponentului se oferă posibilitateai de a dispune de o linie de credit la cardul bancar, „Atractiv”, „Ascendo” la care dobânda variază de la 9,5 până la 10,5 crescând în dependențăi de termenul depozitului; Mobiasbank (anexa 4) „eProfit”, „Mobis Copil”, „Mobis Tînăr”.
Construirea unui brandi puternic, constituiei elementul cheie în cîștigareai notorietății unei bănci și a unui număr mare de clienți, încrezători în siguranța serviciilor oferite de banca respectivă. Cîștigareai unei poziții în cadrul sistemuluii bancar poate fi obținută atât printr-o expunere în cadruli diferitelori televiziuni sau a prezentării pe diverse panouri publicitare a serviciilor bancarei pe care ea le oferă, cît și prin angajareai unor specialiști în comunicare care să asigure transferul de informațiii de la conducerea băncii către angajați și de la angajați către clienți.
Achiziționarea capitalului prin emisiune de noi acțiuni este rezultatul deciziei proprietarilor. Emisiunea de acțiuni poatei fi o soluție acceptată sau nu, de către proprietari, deoarece acest mod de a crește capitaluli atrage dupa sinei micșorareai dividendelor pe care aceștia le pot obține. Băncilei mari pot apela cu usurință la emisiunii de acțiuni. Băncilei mici nu au asemenea posibilități, lor le lipsește reputația națională, și investitoriii se feresc să le cumpere acțiunile. Aceste bănci se bazeazăi pe capitaluli generati intern, iar activitatea lor este constrînsă la cîștigurile reținute.
Pentru a atragei resurse financiarei de pe piața externă, băncilei autohtone trebuie să conlucreze cu băncile externe, să aibă o activitate bună cu băncile corespondentei și să-și onoreze obligațiile de plată și raportarei în termen. În aceeașii ordinei de idei, băncile trebuie să respecte normele de prudențialitatei care sunt „cartea de căpătîi” pentru instituțiilei bancare. Pentru informare, în Republicai Moldova aceste norme sunt în concordanță cu prevederile Basel I, însă și cu unele prevederii ale Basel II, ce țin de asigurarea prudenței bancare și a transparenței.
Având o imaginei pozitivă, credibilăi și transparentăi în fața reprezentanțilori organizațiilor financiarei internaționalei cum sunt Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială, Banca Europeanăi pentru Reconstrucție și Dezvoltarei cresc șanselei de atragere a resurselor financiare de pe piațai externă.
CAPITOLUL II. ANALIZA MODALITĂȚILOR DE ATRAGERE A RESURSELOR BANCARE ÎN BĂNCILE COMERCIALE DIN REPUBLICA MOLDOVA
2.1. Prevederi legale privind atragerea resurselor bancare
Sectorul bancar estei unul dintre cele mai reglementatei sectoare din întreagai societate, iar regulile privind capitalul bancar reprezintă ponderea cea mai semnificativăi din aceste reglementări. Conform L. Roxin [13, p. 309] aceastăi importanță deosebităi care se acordă capitalului bancar se datoreazăi faptuluii că băncilei sunt, de fapt, intermediari pe piața financiară.
Planificarea strategicăi a băncii vizează direcțiile activității viitoare a băncii, structura organizatorică și redistribuireai resurselor bancare, iar deciziile sunt adoptate de către Consiliul de Administrație al Băncii, Adunarea Generală a Acționarilori și Președintele instituției date.
Necesitatea gestiunii capitalului propriui se determinăi în funcție de doua aspecte:
1. din punct de vedere al corespunderiii cerințelor de reglementare;
2. din punct de vederei al creșterii volumului și calității lui.
Sub primul aspect se determină gradul de suficiențăi al capitalului sau adecvareai lui. Adecvarea capitaluluii presupune stabilireai convențională a nivelului minim de capital, în funcție de anumiții parametri ce reflectă dimensiunea activitățiii băncii și a riscurilori asociate, de natură să asigure o corelație între beneficiile obtenabile și pierderile potențiale datorate asumării unui anumit nivel de risc.
Conformi Gh. Manolescu [10, p. 65] reperuli de bază utilizati în acest sens poartăi numele de Norma Cooke care este indicele de solvabilitate care se determina ca raport întrei fondurile proprii si activei ponderatei în care ponderilei corespunzătoarei claselori de active sunt:
risc 0 pentru numerar, titluri de stat și ale adminisrațieii locale;
risc 20%pentru plasamente pe piața interbancară;
risc 50% pentru creanțe garantate prin ipoteci și leasingi imobiliar;
risc 100% pentru alte categoriii de creanțe.
În același mod, se procedează la convertireai în credite echivalentei a angajamentelor rezultând din operațiunii extrabilanțiere, unde se folosesc următoriii coeficienți:
0.8, pentru scrisorile de credit comercial (risc 20%);
0.5, pentru facilități de emitere a obligațiunilor și angajamente de creditare de peste un an (risc 50%);
0, pentru garanții de credit și convenții tip REPO (risc 100%).
Fundamentarea unuii sistem bancar care să îșii îndeplineascăi funcțiile de bază în condiții de eficiență a fost impusă și în Republica Moldova de trecerea la economiai de piață. Aceasta s-a realizat prin adoptareai uneii noi legislațiii care a pus bazelei unui sistemi bancar pe două nivele, respectiv o bancăi centrală și maii multe băncii coordonatei de banca centrală. Bancai centrală are capitalul deținut integral de stat și este numităi Banca Naționalăi a Moldoveii (BNM) [9].
Politicile de reglementarei în Moldova sunt formulatei la două niveluri. La primuli nivel, toate actele, cum ar fi Legea cu privire la Bancai Națională a Moldovei și Legeai instituțiilor financiare, sunt aprobate de cătrei Comitetuli pentru Problemelei Bancare și Financiare și sunt promulgate de cătrei parlament. Bancai Națională a Moldovei elaborează, de regulă, proiectele legilor cu privire la sistemul bancar și apoi le înainteazăi guvernuluii pentrui revizuire și înaintareai lor ulterioarăi parlamentului.
La niveluli al doilea, ce ține de politicii mai tehnice, Banca Naționalăi a Moldovei este, conform articolului 11 din Legea cu privire la Banca Națională a Moldovei, împuternicităi să emită regulamente prudențialei pentru aplicareai prevederiii Legii instituțiilor financiare. Suplimentar, Banca Națională a Moldoveii emite recomandări și manuale, după necesitate, care completează cadrul standardelor prudențialei minime, pe care băncile sunt obligate să le îndeplinească.
Legea instituțiilor financiarei este sistematic suplimentatăi prin amendamente și recomandări, rezoluții, instrucțiuni, directive emisei de Banca Națională a Moldovei. Legea cu privire la Banca Națională a Moldovei definește asigurarea stabilitățiii și solidității sistemului financiar al Moldovei drept obiectiv al Băncii Naționale a Moldovei.
Diversele prevederi ale Legii cu privirei la Banca Naționalăi a Moldovei și ale Legii instituțiilor financiarei cuprind monitorizareai activităților băncilor referitor la conformarea la legi, norme și regulamentele prudențiale obligatorii și, în cadrul competenței juridice, permit Băncii Naționale a Moldovei să întreprindă măsurilei necesarei pentru asigurareai corespunderii cu legile, normele și regulamentele relevante. Articolul 5 (d) din Legea cu privirei la Banca Națională a Moldovei specifică că Banca Națională a Moldovei, prin intermediul Departamentului său de reglementare și supraveghere bancarăi (Departamentul), este responsabilă pentru supravegherea bancară în Moldova.
Legea instituțiilori financiarei și regulamentuli menționat stipulează o analiză a planurilor strategice și operaționale, a structurilor, politicilor și procedurilor, a procedurilor de control intern și a unuii sistem adecvat de control al activitățilori de credit în cadrul instituțieii de credit propusă, etc. Acest fapt înseamnăi că bancai ce solicită emitereai unei licenței pentrui desfășurarea activitățilori bancare urmează să asigure o organizare care ar satisface cerințele stabilite pentrui autorizarea activităților solicitate. În această ordine de idei, regulamentele interne și dispozițiile executive urmează să definească clar tipul și limitele geografice ale activității bancare planificate și, corespunzător, organizarea internă pentru activitatea în cauză. Mai mult ca atât, se cere descrierea responsabilităților băncii și a procedurilor de control intern.
Începând cu 31 decembrie 2012 cuantumul capitaluluii minim necesar se stabilește în mărime de 200 mil. Lei.
Regulamentuli cu privire la suficiențai capitalului ponderat la risc stabileștei nivelul minim de capital pentru bănci în valoare de 32 milioane lei moldovenești (2005 – 50 milioane lei). în plus, regulamentul cere tuturori băncilor din Moldova menținereai unei rate minime a capitalului ponderat la risc în mărime de 12%. Începînd cu 30 iunie 2012 băncile trebuie să dețină și să mențină coeficientul suficienței capitaluluii ponderat la risc în mărime de cel puțin șaisprezecei procente (16.0%). Cerințai cu privire la suficiențai capitalului abordează, în particular, riscul de credit, atât pentru articolele bilanțiere, cât și, într-o măsurăi mai mică, pentru articolele extrabilanțiere și, în linii generale, corespund Acordului Basel din anul 1988.
Regulamentul cu privire la dirijarea riscului ratei dobânzii reglementează o dirijare eficientă a activelor și pasivelor pentru dirijareai riscurilor unei bănci [12]. Dirijareai activelor și pasivelor include controlul risculuii rateii dobânzii, risculuii termenelor de scadențăi și riscului lichidității. Fiecare bancă trebuiei să-și elaboreze o politică de dirijare a riscului ratei dobânzii adaptat la condițiile ei individuale, instrucțiunii cu privire la niveluli riscului ratei dobânzii, stabilirea resurselor suficiente ale băncii pentru dirijarea riscului ratei dobânzii, un sistemi pentru stabilirea, evaluarea și supravegherea riscului ratei dobânzii, identificareai tipurilor de instrumente și activități care pot fi utilizate pentru dirijareai expunerii băncii la riscul ratei dobânzii, procedurii de autorizarei a excepțiilori de la politicai băncii, controalei internei adecvate și prevederi în programuli auditului intern al băncii, reexaminareai periodică a politiciii de către consiliul băncii cel puțin o dată în an.
Regulamentuli cu privire la lichiditateai băncii reflectăi menținereai unui niveli adecvat de active lichide pentrui ca băncile să-și îndeplinească pe deplin angajamentele sale contractuale și se adresează necesității unei baze de finanțarei diversificate. Cerința față de lichiditateai de termen scurt este de 20%.
Aprecierea performanței instituțiilori de depozit supravegheate se face prun evaluarea fiecărui criteriu de performanță pe baza rapoartelor periodice. Fiecarei dintrei ele este notat de la 1 la 5 în ordinea crescătoare a preocupăriii pentru autorități: unui nivel ridicat de preocupare pentru autorități îi corespunde nota 5. Calificativul CAMEL este o notă compusă pe care autoritatea bancarăi o recalculează periodic. Băncile care au un calificativi compozit 4 și 5 sunt numite băncii cu probleme.
Pentru alegerea clienților, băncile trebuiei să țină seama de caracteruli concurențial al pieței, care este piața cumpărătorului. Resursele băncilor sunt constituitei din resurse proprii, resurse atrase și resurse împrumutate. Resurselei proprii ale BC sunt constituitei din capital subscris de acționari și din beneficiilei distribuite iși înglobate în diferitei fonduri de rezervă sau de risc, plus profitul anului în curs, și anilori trecuți și fondurile constituite de Banca.
Deținerea capitaluluii propriu contribuie în mare măsură la asigurarea stabilității băncii și a eficienței activitățiiei ei. – din punct de vedere al graduluii de stabilităte: – resurse stabile – care pot fi plasatei pe termen lung, constituitei din capital social, fonduli de rezervă, primele legate de capital social; – resurse temporare – care pot fi plasatei pe termen scurt, constituitei din rezervele pentru pierderi la credite, dividendelei de plată, fondurii și rezerve constituitei temporar. Capital propriu – reprezintăi totalitatea fondurilor constituite de banca și beneficiul rămas în posesia băncii.
Capital bancar brut – reprezintă totalitatea fondurilor + profitul
Capital bancar net – reprezintă capitaluli bancar brut din care scădemi cheltuieli cu caracter capital (pierderi). Pierderilei înregistrate = datoria debitoarea = creanțe cu termen mai mare de 30 zile și propriile acțiunii răscumpărate.
Funcțiile Capitalului propriu:
1. funcția de protecției (de bază) – înseamnăi protecțiai deponenților și a creditorilor băncii. În caz de falimentare a băncii, din acest fond sunt achitate toate obligațiunile față de deponenți și creditori; se menține solvabilitătea pe parcursul activității băncii indiferent de apariția unor cheltuieli neprevăzute.
2. funcția operativă – are importanțai în procesul de constituire și fondarea băncii. La etapa inițială din resursele constituite se va procura clădiri, utilaje, se va plăti salariul pînă la momentul obținerii beneficiului propriu.
3. funcția de reglementare – capital bancari propriu în permanență este reglementat și supravegheat de către autoritățilei statului în persoana băncii centrale. Resurselei băncii pot face parte din capital propriu în cazul în care satisfaci următoarele cerințe: – stabilităte – subordonare – lipsa calculării unor veniturii în forma fixă (rezultatul financiar).
Fondurile care constituie capitalul bancar:
Banca comercialăi poate forma maii multe fonduri, cele mai importantei sunt:
1) Fondul statutar – independența de structura juridico-orgaizatorică a băncii, poate fi constituit și fondul statutar. – În cazul în care banca este formată ca Societatei pe Acțiuni (S.A.) fondul statutar reprezintă numărul acțiunilor emise și cumpărate de acționari la valoarea lor nominală. a. În cazul majorăriii fondului statutar – se emit noi acțiuni. b. În cazul micșorării fondului statutar – se răscumpără o parte din acțiuni, după ce sunt anulate.
În RM băncile sunt create ca Societăți pe Acțiuni: – prima emisiunei este totdeauna de tip închis – destribuirea între fondatori. – a doua emisiune poatei avea loc numai după ce a fost achitate toate acțiunile emise prima dată. A doua emisiunei poate fi atît de tip închis cît și de tip deschis ceea ce este prevăzut de statutul băncii sau de adunarea generală a acționarilor, dacă statutul nu prevede ce tip de emisiune poate efectua banca, atunci va fi o emisiune publică. Nu se permite emisiunea obligațiunilor pentru formareai fondului statutar, deasemenea nu se permite emisiunea simultană a acțiunilor și obligațiunilor. Obligațiunilei emise nu pot depăși 25% din valoarea fondului statutar, iar acțiunile priveligiate nu pot depăși 10% din mărimeai fondului statutar.
Capitalul acționari într-o bancă este forma din: A. capital acționari propriu zis: acțiuni simple; acțiuni priveligiate; surplus de capitali (valoarea de emisiune minus valoarea nominală); profitul anului curent sau anilor trecuți. B. datorii subordonate; fondul de rezervă – în RM trebuie să constituie 25% din capital statutar, care se utilizează la plata devidendelori la acțiunile priveligiate și dobînziloi pentru obligațiunii în cazul în care în perioada curentă banca nu a înregistrat profiti și este format din: profit pînă la impozitare (băncile se străduiei ca mărimea lui să depășească minimul necesar); fondul de risc – este format pentru acoperirei de pierderi legate de activitate de creditare; datoriile subordonate.
Rezervele obligatorii (RO) sunt disponibilității bănești ale băncilor, în lei moldovenești (MDL) și valută liber convertibilăi (VLC), menținute în conturi deschise la Banca Națională a Moldovei (BNM). Baza de calcul o constituie soldul mediu zilnic pe perioada de urmărire a mijloacelor atrase din conturilei de depozit și alte pasive similare supusei rezervării din clasa II „ Obligațiuni ” din bilanțurile băncii. Soldul mediu zilnic pe perioada de urmărirei se determină luând în calcul număruli de zile calendaristicei din perioadai de urmărire [9].
Nivelul stabilit al rezervelor obligatorii reprezintă produsul dintre baza de calcul și norma rezervelor obligatorii, iar niveluli efectiv al rezervelor obligatoriii reprezintăi mijloacele bănești de facto menținute în contul respectiv, indicat de Banca Națională a Moldovei. Insuficiența (deficitul) de rezerve reprezintă suma insuficientă până la acoperirea nivelului stabilit al rezervelor obligatorii în unul din conturile de menținere a rezervelor la Banca Națională a Moldovei.
Conform Normelor de prudență financiară a asociațiilor de economiii și împrumuturii ale cetățenilor din Republica Moldova, asociațiile pentru a-și asigura riscurile posibile de neachitare a împrumuturilori și dobânzilor trebuiei să constituiei rezerve pentrui depreciere numitei ca rezerve generale și rezerve speciale.
Rezervele generale sunt definite ca o formă de alocării constituite pe seama cheltuielilor pentru acoperireai pierderilori potențiale, dar încă neidentificăbile care pot să rezulte din riscurile de împrumut acordate și neachitatei la scadență și care se formeazăi în momentuli acordării împrumutului.
Rezervele specialei au același mod de constituirei însă se formează la sfârșitul perioadei de gestiune când există marea probabilităte că sumai totală sau parțială a împrumutului (dobânzii) nu va fi rambursată .
Baza de calcul a rezervelor obligatorii se constituiei din mijloacele bănești în lei moldovenești, în valute neconvertibile și în valute liber convertibile, reflectatei în bilanțurile băncilor în conturilei din clasa II „Obligațiuni”, indicate în Anexa 6 în regulamentul privind rezervele obligatorii ale băncilor comerciale.
Norma rezervelor obligatorii se stabilește și se modifică de către Consiliul de administrație al Băncii Naționale a Moldovei, ținând cont de obiectivele Politicii monetare și valutare a Băncii Naționale a Moldovei. Băncile constituie RO de la baza de calcul, la norma stabilită de Consiliul de administrației al Băncii Naționalei a Moldovei pentru perioada respectivă separat: De la mijloacele atrase în lei moldoveneștii și în valute neconvertibilei rezervarea se efectuează în lei moldovenești; De la mijloacele atrase în valute liber convertibilei rezervareai se efectuează în USD și/sau EUR.
Rezervarea de la mijloacele atrase în lei moldovenești și în valute neconvertibilei se efectuează prin menținerea mijloacelori bănești în lei moldovenești la Banca Națională a Moldovei în contul Loro al băncii sau în contul Rezervelori obligatorii în lei moldovenești, în mărimea stabilită de BNM.
În contul Rezervelor obligatorii în lei moldovenești la BNM, rezervele obligatorii constituite de la mijloacele atrase în lei moldovenești și în valute neconvertibile se mențin:
a) de către băncile față de care Banca Națională a Moldovei a emis ordonanțe care conțin măsuri de remediere ce nu se consideră indeplinite și țin nemijlocit de insuficiența lichidității băncii și/sau insuficiențai mărimii minimei necesare a capitaluluii băncii.
b) de către băncile care nu au respectat nivelul stabilit al rezervelor obligatorii în MDL în decurs a 2 perioade de menținere în 2 luni consecutive.
Pentru băncile care mențin rezervele obligatorii în lei moldoveneștii în contul Loro al băncii la BNM se stabilesc perioade de urmărire a mijloacelor atrase și de menținerei a rezervelor obligatorii, cum ar fi: – perioadele de urmărire: 1-15; 16-30/31; – perioadele de menținere respectiv: 6-20, 21-5 a luniii următoare. Pentru băncile care mențin rezervele obligatorii în lei moldoveneștii la BNM, în contul Rezervelor obligatorii în lei moldovenești, se stabilesc următoarele perioadei de urmărire a mijloacelor atrase și termene de completare a contului rezervelor obligatorii: – pentru perioada de urmărirei 1-15, termenul de completare – nu mai târziu de data de 20 a lunii curente; – pentru perioada de urmărire 16-30/31, termenul de completare – nu mai târziu de data de 5 a luniii ulterioare.
În cazul diminuăriii mijloacelor atrase ale băncilori ce mențin rezervele obligatorii la BNM în contul Rezervelor obligatorii în lei moldovenești, rambursareai excedentului rezervelor obligatorii din contul menționat se efectuează de către BNM în decurs de 3 zile lucrătoare din data prezentării raportului pentru perioada respectivăi de urmărire.
Pentru băncile care mențin rezervele obligatoriii în contul Loro al băncii la BNM se admite pe parcursul zilei efectuarea operațiunilor, care vor micșorai rezervele obligatoriii în lei moldovenești la finele acesteii zile mai jos decât norma stabilită. În acest caz, până la finele perioadei de menținere, banca trebuie să completeze rezervele obligatorii pentru a asigurai nivelul stabilit al rezervelori mediii în lei moldoveneștii pe perioadai de urmărire.
Recalcularea în lei moldovenești a sumei mijloacelor atrase în valute neconvertibile se efectuează zilnic, conform cursului oficial al Băncii Naționale a Moldovei stabilit pentru data respectivă. Constituirea RO de la mijloacele atrase în alte valute convertibile se va efectua în USD sau EUR, la decizia băncii, care poate fi modificătă o singură dată pe an, cu informarea BNM cu 10 zile până la începerea noului an calendaristic. Recalcularea în USD sau în EUR a sumei mijloacelor atrase în alte valute liber convertibile se efectuează zilnic, prin cross-cursul față de USD sau EUR, în baza cursului oficial stabilit de BNM.
Rezervarea de la mijloacele atrase în VLC se va efectua prin menținereai mijloacelor bănești ale băncilor în VLC la BNM în contul Rezervelor obligatorii în VLC, în mărimea stabilită pentru perioadai respectivă de urmărire. Pentru evidențai și urmărireai menținerii RO în VLC la BNM, fiecărei bănci i se vor deschidei conturi analitice separate, pentru RO formate în USD și în EUR.
Informația privind numărul, denumirea conturilori analitice utilizate pentru evidența rezervelor obligatorii în USD și EUR, precum și numărul conturilori Nostro în USD și în EUR ale BNM în băncile străine, se comunică băncilor în scris. Se stabilesc următoarelei perioade de urmărire a mijloacelor atrase și termene de completare a contuluii Rezervelor obligatorii în valută liber convertibilă păstrate la BNM: pentru perioadai de urmărire 1-15, termenul de completare – nu mai târziu de data de 22 a lunii curente; pentrui perioada de urmărire 16-30/31, termenul de completare – nu mai târziu de data de 7 a lunii ulterioare.
Trecerea rezervelor obligatorii ale băncii din contul Rezervelor obligatorii în lei moldovenești în contul „Loro” al băncii este efectuată de către BNM. În cazul unori diferențe dintre datele raportate de bănci și situațiilei constatătei în urma controlului efectuat de BNM în bănci se procedează astfel:
a) pentru deficitele de rezerve rezultate ca urmare a raportării unei baze de calcul mai mici BNM va percepe o amendă, calculată pentru perioadai respectivă de menținere conform prevederilor titlul XII, p.44. din Regulament;
b) în cazul raportăriii unei baze de calcul mai mari, dobînda, plătităi în plus pentru nivelul efectiv al rezervelor, va fi recuperată de Banca Națională a Moldovei de la bancai respectivă; c) în cazul raportării unei baze de calcul mai mici, Banca Națională a Moldovei nu va plăti o dobînda suplimentarăi pentru nivelul rezervelori efectiv păstrati în contul „Loro” al băncii;
d) încasarea amenzii sau a dobânzii plătite în plus pentru nivelul efectiv al rezervelor obligatorii se efectuează fără preaviz, în termen maximum de 10 zile după perfectarea actului de control și informarea băncii cu conținutul acestuia.
Băncile comerciale și ele utilizează sistemul rezervelor aferente creanțelor pentru creditelor acordate. Reieșind din cerințelei Regulamentului cu privire la clasificăreai creditelor și formarea reducerilor pentrui pierderi la credite (fondul de risc), nr. 87-89 din 24.09.98, rezerva respectivă numităi și fondul de risc se creează pentrui toate tipurile de credite care sunt incluse în categoria creanțelor băncii. Însă, spre deosebire de asociațiile de economii și împrumuturi, băncile comerciale din Republica Moldova nu creează rezerve pentru dobânzile aferente creditelor. Rezervele pentru deprecierea creanțelor restante și îndoielnice sunt obligatorii, se creează în momentul acordării creditului pe seama cheltuielilor și se reflectă în contul „Defalcări pentru reduceri și pierderi la credite”. Rezervelei pentru deprecierei sunt incluse în activul bilanțului și se înscriu într-un cont rectificătiv sub denumirea de „Reduceri pentru pierderi la credite”, iar conturile de bază sunt: „Credite” și „Cerințe privind leasingul financiar”.
Calcularea valorii provizionului pentru pierderi la credite se efectuează reieșind din următoarea clasificăre a creditelor și respectiv procentajul stabilit:
1. Standarde – 2 %; 2. Supravegheate 5 %; 3. Substandarde – 30 %;
4. Dubioase – 75 %; 5. Compromise – 100 %.
Atribuirea la una din aceste categorii se realizeazăi în funcție de modalitateai de asigurare a creditului stabilit în concordanță cu Explicațiile suplimentarei ale Băncii Naționale a Moldovei la regulamentul cu privire la clasificărea creditelori și formarea reducerilor pentru pierderi la credite (fondul de risc). De fiecare dată când există probabilitătea de neachitarei a unui credit acordat se evaluează posibilitățile debitorului și se modificăi categoria credituluii prin intermediul unei Note de contabilitătei care se întocmește zilnic și cuprinde toate sumele contabilizate ca reserve pentru fondul de risc ce se cumulează trimestrial și se include în Raportuli privind clasificărea portofoliului de credite și formarea fondului de risc.
Privind metodologia de analiză a resurselori atrase în banci, putem menționa că din moment ce mijloacele atrase sunt folosite ca sursă principalăi pentru acordarea de credite, băncile comerciale respectă în permanență următoarele principii: termenul, lichiditatea, riscul nerambursării, profitabilitatea. Când resurselei sunt plasate, se studiazăi în profunzime: perioada de plasare, posibilul risci de nerambursarei a respectivelor resurse, apăruti în urma plasăriii și dacă rata profitului la credite va acoperi cheltuielile suportate de bancă în scopul atragerii acestor mijloace. Calitatea resurselor atrase se va determinai după componența resurselor atrase, atunci când se cunosc resursei atrase depozitare și nedepozitare. Volumul resurselor depozitare se planifică în conformitatei cu necesarul de plasamente. În caz de necesitatei se vor atrage resurse nedepozitare.
În cazul majorării ratelor de dobândă de către bancă, costurile marginalei vor crește, dat fiind faptul, că banca este obligată să achite dobânzile majoratei nu numai pentru resursele atrase suplimentar, dar și să ofere aceiași rentabilitatei la depuneri clienților vechi, care acceptasei de fapt dobânda anterioară majorării.
Politica de formare a dobânzilori de bază pasive influențeazăi structural clientela bancara și depunerile bancare, care la rândul sau, determina deciziile manageriale în strategia dezvoltării profitabilității băncii. Formarea ratei de bază a dobânzii la depozite este un capitol separat în strategia vitală a băncii. Dobânda la depozit va fi utilizată, în primul rând, pentru majorarea profitabilității băncii și păstrarea fezabilității ei, mai apoi pentru atragerea clienților sau în lupta concurențială, deoarece cu cât este mai mică marja între rata dobânziii la credite și rata dobânzii la depozite, cu atât mai sensibilăi este banca la modificărilei ratei dobânzii la depozitei pe piața.
Resursele nedepozitate sunt garantate în conformitate cu cerințele creditorului. Pentru creditele centralizatei acestea pot fi valori mobiliarei de stat cu calitate înaltă, pentru creditele interbancare – active eligibile, pentru alte împrumuturi – în conformitatei cu normele impuse de autorități.
Conform E. Croncei [2, p. 158], aprobarea claselor și număruluii de obligațiunii autorizate spre plasare ține de competența exclusivă a adunării generale a acționarilor. Statutul băncii trebuie să conțină date despre moduli de emitere a obligațiunilori autorizatei spre plasare.
Necesitatea de garantare a resurselori atrase nu a ocolit nici resurselei depozitare, care din start sunt garantate prin autoritateai băncii. Actualmente însă în sistemul bancar autohton există și o altă metodă de garantare a depozitelor – Fondul de garantare a depozitelor. Acesta a fost constituit ca persoană juridică, iar organizarea și funcționarea acestuia se stabilesc prin statut propriu.
Fondul garantează, în limitele prevăzute de lege, depozitele deținute de rezidenți și nerezidenți, exprimate în monedă națională sau străină în valoarea maximă de 6000 lei, cu anumite excepții privind cuprinderea în sistemul de garantare. Faptul generator îl constituie deschiderea procedurii falimentului, compensațiile fiind plătite către deponenții garantați în moneda națională – leu, indiferent de moneda de constituire a depozitului, în limitai plafonului de garantare. Contribuția inițială a instituțiilor de credit este de 1% din depozitele atrase cu valoarea până la 6000 lei.
Baza de calcul a contribuției o constituie soldul total în lei, reprezentând depozitele garantate, în lei și în valută convertibilă, aflate în evidența băncilor.
Pentru instituțiile de credit care se angează în politici riscante și nesănătoase, Fondul este autorizat să majoreze contribuția anuală.
2.2. Studiu comparativ privind atragerea resurselor bancare depozitare în băncile comerciale din Republica Moldova
Sistemul bancar al Republiciii Moldova rămîne a fi unul destul de stabil, necătînd la urmările crizei din zona euro, criză ce a temperat avântul economici din Republica Moldova. Având în vedere ponderea comerțului cu Uniunea Europeană, scăderea consumuluii privat în zona euro a contribuit la micșorarea exporturilor în anul 2012, iar volumul scăzut al remiterilor a influențat negativ consumul din Moldova [19].
În prezent pe piața bancară activează 14 bănci comerciale licențiate. Contracția economică înregistrată în anul 2012 și constrângerile asuprai situației financiare a clienților băncilor comerciale au alimentat procesul de deteriorarei a calității portofoliilor de credite existente în bilanțurilei băncilor. Pe fundalul situațieii economice vulnerabile, anul 2012 a marcat o sporire a creditelor neperformante cu 1,6 p. p. față de anul 2011, constituind 14,5% din totalul creditelor acordate.
Totuși, agenții economici și oameni de afaceri consideră că ratele dobânzii în Republica Moldova sunt mari. Accesuli insuficient la finanțare a fost indicat de majoritatea respondenților pentru Global Competitiveness Report 2010-2011. În timp ce volumul creditării în țările UE raportat la PIB ajunge să aibă o pondere de peste 100%, în Republica Moldova indicatorul relevant se situează doar la nivelul de 23% (media ultimilor 10 ani). O caracteristicăi alarmantă pentru sectorul bancari autohton este nivelul înalt al creditelori neperformante. Deși pe parcursul anilor 2010-2011 acest indicator s-a diminuat de la 17,8% la 9,3%, sistemul bancar național este constrâns în desfășurareai operațiunilor de creditare.
Cu toate că ponderea creditelor neperformante a crescut la majoritatea băncilor comerciale în anul 2012, valorile înregistrate sunt suportabile în majoritatea cazurilor, cu excepția Băncii de Economii. La finele anului 2012 ponderea creditelori neperformantei la această bancă a constituit 55% în portofoliul total al creditelor. Un alt indicator care indică reducerea riscurilori pierderilor de capital este ponderea creditelor neperformante nete în capitaluli normativ total ce s-a redus cu 7,5 p.p pînă la 18,4 % în primuli semestru (fig. 2.1).
Fig. 2.1. Evaluarea situației actuale a sistemului bancar al Republicii Moldova [20]
De asemenea, BNM evaluează situația financiară ai sectorului banciar din sistemul bancar al Republicii Moldovai prin așa indicatori financiari ca: capitalul, activele, veniturile și profitabilitatea, lichiditatea (anexa 5).
Gradul înalt de incertitudinei și nivelul înalt al împrumuturilori neperformantei frânează impulsionareai creditării. Potrivit ultimelor date ale BNM, la sfârșitul lunii septembrie creditele neperformante din sistemul bancar constituiau 12,4% și s-au redus cu 1,8 puncte procentuale față de sfârșitul anului 2012, nivel încă destul de ridicat.
Totodată, incertitudineai internă (nesiguranța locului de muncă) ține la distanțăi potențialii clienți ai băncilor. Potrivit ultimelor datele ale BNM, în septembrie 2013 volumul creditelor acordate a crescut cu 2,7% față de anul precedent, datorită sporirii creditelori oferite persoanelor fizice (+19,7% față de anul trecut), în timp ce împrumuturilei pentru persoanele juridice (mediul de afaceri) au cunoscut o diminuarei nesemnificativă de 0,4% comparativ cu anul precedent [15].
În același timp, continuă să persiste reticențai față de împrumuturilei în valută străină, iar în luna septembrie volumul creditelor în valută a scăzut cu 16,7% față de anul precedent. Dinamica pozitivă în activitatea de creditare se datorează creșterii împrumuturilori în valută națională, ce s-au majorat cu 14,1%.
Experții susțin că băncile sunt reticente în acordarea creditelor pentru mediul de afaceri în condițiile în care există incertitudinea viabilității afacerilor și lipsesc planurile de dezvoltare a afacerilor din partea solicitanților de împrumuturi [18]. În acest sens, băncile moldovenești finanțează la greu comerțul – 38,32% sau 14,96 miliarde de lei din totalul de 39,058 miliarde de lei, credite acordate de sistemul bancar, la sfârșitul lunii septembrie. La o mică distanță se situează domeniul producției alimentare – 3,86 miliarde de lei, urmatăi de industria productivă – 3,14 miliarde de lei. De cele mai puține credite beneficiază industria energetică – 917,85 mil. de lei.
Aliniidu-se la standardele internaționale Banca Națională a Moldovei a implementat începând cu anul 2009 "Sistemului de rating bancar și de avertizare timpurie – CAAMPL” (Capital, Active, Acționari, Management, Profitabilitate și Lichiditate). Acest sistem constituie un instrument eficient de evaluare a instituțiilor de credit, în scopul identificăriii într-o fază incipientă a acelor unități bancare care sunt ineficientei sub aspect financiari și operațional sau care manifestă trenduri adverse, solicitând o atenție sporită din partea autoritățiii de supraveghere. Astfel, fiecarei din cele șase componente ale sistemului CAAMPL sunt evaluate pe o scară de valori de la "1" la "5", având semnificație descrescătoare; astfel "1" reprezintă cel mai performant nivel, iar "5" cel mai scăzut nivel. De asemenea, fiecărei bănci i se acordă un "grad compus de clasificare" numit și rating compus, pentru care se atribuie un punctaj cuprins, de asemenea, între "1" și "5", determinarea bazându-se pe evaluarea celor șase componente specifice de performanță. Sistemul s-a perfecționat continuu în vederea promovării unei supravegherii bancare eficiente, aliniatăi practicilor și standardelor internaționale.
Conform raportului "Doing Business 2012: Doing Business in a More Transparent World", Moldova a făcut un salt semnificativ în clasamentul statelor după criteriuli ușurinței de a derula o afacere și s-a clasat pe locul 81, însă în ediția anului 2013 ,, Doing Business 2013: Smarter Regulationsi for Small and Medium-Size Enterprises", Moldova a pierdut 2 poziții, plasîndu-se pe locul 83, între Kuwait și Croația. Modificarea metodologiei de elaborare a clasamentului, a transformati poziția 81 deținută de Republica Moldova în DB 2012 în 86, poziție de la care a fost calculată creșterea până la locul 83. Banca Națională a Moldovei a publicat informația privind contul de profit sau pierdere al sectorului bancar la data de 31 decembrie 2013. Astfel, per total, sistemuli bancar al Republiciii Moldova în 2013 a înregistrati un profit de 1,02 miliarde lei.
Liderul la capitoluli profit este Moldova Agroindbank, înregistrândi valoarea de 320,8 milioane lei. MAIB este urmată de către Moldindconbanki cu un profit de 301,3 milioane lei și Victoriabank – 232,3 milioane lei. Profitul celor 3 lideri reprezintă peste 80% din întreg profitul înregistrat pe sistem. De menționati că din 14 bănci comerciale prezente pe piață, doar una singură a înregistrat un rezultat financiari negativ în 2013 – Eximbanki Gruppo Veneto Banca, înregistrând pierderi de 111,2 milioane lei [16] (anexa 6).
Potrivit datelor Băncii Naționale a Moldovei, cel mai marei profit din cele 14 bănci din Moldova, în ianuarie-septembrie 2013, l-a înregistrat ”Moldova-Agroindbank” – 242,5 mil. lei. Locul doi și trei la acest capitol este deținut de ”Moldindconbank” și ”Victoriabank”, care au avut un profit de 208,9 mil. lei și 185,5 mil. lei, respectiv.
”Mobiasbanca – Groupe Societe Generale” a înregistrat un profit net în mărime de 56,73 mil. lei, ”Banca Socială” – 45,68 mil. lei, ”Energbank” – 38 mil. lei, ”Unibank” – 32,7 mil. lei, ”FinComBank” – 18,3 mil. lei, ”Banca de Economii” – 17,8 mil. lei, ”ProCreditBank” – 10,37 mil. lei, ”EuroCreditBank” – 4,55 mil. lei, ”BCR Chișinau” – 4,46 mil. lei, ”Comerțbank” – 4,34 mil. lei. ”Eximbank – Gruppo Veneto Banca” a înregistrat pierderi în mărime de 31,3 mil. Lei (anexa 6).
Povarai instituțiilori slabe, accesul redus la finanțarei și accesul limitat la piețele externe au fost resimțite în primul rând de către întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri). Prin urmare, economia Moldovei este constrânsă de trei factorii principali: deficitul de capital, forța de muncă deficitară și slab pregătită eficiența scăzută în combinarea acestor doi factori, iar sectoruli bancar este una din șansele de a contribuii substanțial la ridicarea sectorului economici autohton.
Tabelul 2.1. Soldul creditelor în economie și depunerilor bănești ale persoanelor fizice
(la sfârșitul anului 2012) [21]
Tradițional, sectorul bancar din Moldova a fost bogat în lichidități, din cauza aversiunii puternice a băncilori față de risc și oportunitățilori limitate de investiții. De obicei, acești bani sunt păstrați în active sigure (de exemplu, titluri de stat sau certificatele BNM) sau sunt inactive, ceea ce are implicații negative asupra eficienței și profitabilității băncilor. În scopuli facilitării accesului investitorilor locali la aceste fonduri, este necesari să se abordeze cauzele care determină reticența băncilor față de creditare.
Astfel, factorii de decizie ar trebui:
Să consolideze drepturile creditorilor, pentrui a asigura băncile că, în cazul insolvabilității debitorilor, creditorii vor putea converti cu ușurință garanția în numerar;
să reducă asimetria informațiilor între creditorii și debitori, prin dezvoltarea unui sistem funcțional al birourilor de credit;
să dezvolte sectorul financiar non-bancar (de exemplu, piața de capital, leasing, asigurări), în scopul încurajăriii concurenței și motivăriii băncilor să accepte inovații [16].
La finele anului 2013, activele în sectoruli bancar moldovenesc totalizau 76,18 miliarde de lei, cu 31 la sută mai mult față de acum un an ceea ce indică o tendință de extindere a activității bancare, arată un raport al Băncii Naționale a Moldovei (BNM). Sistemul bancar moldovenesc a încheiat anul 2013 cu un profit cumulat de peste un miliard de lei, aproape dublu față de profitul înregistrat în 2012 [16].
Soldul total al creditelor în economie la sfîrșitul anului 2013 a însumat 42690,6 mil. lei, fiind în creștere cu 18,7% față de soldul înregistrat la finele anului 2012. Majorarea a fost condiționată atît de creștereai soldului creditelor pe termen scurt (cu 19,5%), cît și de creșterea soldului creditelor pe termen mediu și lung (cu 18,6%). Soldul depozitelor persoanelor fizice la 31 decembrie 2013 a constituit 31053,6 mil. lei, depășind cu 22,9% solduli creat la 31 decembrie 2012. Creșterea soldului total al depozitelor a fost generată de ambele componente, cea în monedă națională având o dinamică mai accelerată (cu 26,8%) comparativ cu cea în valută străină (cu 18,0%).
Creditele neperformantei în valoare absolută s-au diminuati cu 4,2% – pînă la 4 mld. 858,1 mil. lei, iar ponderea creditelor neperformantei în totalul creditelor s-a redus cu 2,1 p.p., constituind la sfîrșitul lunii septembrie 12,4%. Soldul creditelor brute, la situația de la 30 septembrie, a însumat 39 mld. 058,1 mil. lei, majorîndu-se pe parcursul a 9 luni ale anului 2013 cu 11,7%. Volumul total al creditelor noi acordate, pe parcursul a 9 luni ale anului 2013, s-a situat pe un trend de creștere, fiind cu 3,2% mai mare față de perioada similară a anului precedent, totalizînd 20 mld. 348,7 mil. lei. Volumul total al depozitelori noi atrase la termen a constituit 25 mld. 407,8 mil. lei sau cu 14,8% mai puțin. Rentabilitateai activelor și rentabilitatea capitalului, la sfîrșitul lunii septembrie, au constituit 1,8% și, respectiv, 10,5%. Comparativi cu începutul anului, indicatorii respectivi au crescut cu 1 p.p. și, respective, cu 6,2 p.p [17].
Analizând structura portofoliului de credite pe sectorul bancar al Republicii Moldova pe ramuri (anexa 7), observăm că: în total pe sectorul bancar s-au acordati credite în volumul de 42 177 280 831 lei (la data de 31.12.2013); dintre care partea cea mai mare revine creditelor acordate comerțului – 16 870 138841 lei; partea cea mai mică – revine 84 870 500 lei creditelor acordate băncilor; iar credite cu semnificația „0” – revine instituțiilor finanțate de la bugetul de stat, CNAM și CNAS, cât și Guvernului.
Valoarea indicatorului lichidității pe termen lung pe sector a constituit 0,7 (nivelul maxim -1). Lichiditateai curentă pe sector a înregistrat 32,3% (nivelul minim – 20%). Valorile respective ale indicatorilori lichiditățiii relevă existențai surselor adecvate pentru susținerea plăților aferente obligațiunilor și determină soliditatea băncilor în cazul eventualelor șocuri externe.
Soldul depozitelor, la sfârșitul lunii septembrie, a totalizat 46 mld. 087,9 mil. lei, sporind de la începutul anului cu 15,9%. În acest context, creșterea depozitelor persoanelor fizice cu 14,6% – pînă la 29 mld. 212,6 mil. lei atestă credibilitatea sectorului bancar din Republica Moldova. Liderul la capitolul depozite atrase la 30.06.2013 era BC Victoriabank, cu o cotă de piață de 21,1%, urmată de BC Moldova-Agroindbank cu o cotă de 19,3%. Cele mai multe credite acordate are în portofoliul său BC Moldova-Agroindbank, urmată de Moldindconbank și BC Victoriabank [17].
2.3. Perspective și evoluții privind atragerea resurselor bancare nedepozitare
Criza economicăi mondială a lovit dur economiai Republicii Moldova în anul 2009 și a demonstrate vulnerabilitatea noastră față de șocurile economice externe. Diminuarea cererii externe și reducerea cu 30.0 la sută a volumului remiterilori de peste hotare au generat presiuni semnificative asupra cursului de schimb al monedeii naționale și au sugrumat cererea internă și consumul populației. Veniturilei bugetare s-au micșorat semnificativ, în principal din cauza diminuării veniturilor din taxe vamale și TVA, astfel încât la sfârșitul anului 2009 deficitul bugetar a constituit 6.9 la suta din produsul intern brut (PIB). La rânduli său PIB a scăzut cu 6.0 la sută în termeni reali. Inflația anuală de 0.4 la sută din anul 2009 a fost determinatăi în mare parte de contractarea drastică a activității economice și de reducerea puterii de cumpărarei a populației. Având în vedere restricțiilei fiscale emnificativei din anul 2009, cauzatei de deficitul fiscal alarmant, unica soluție pentru sprijinirea imediată a economiei aflate în cădere era relaxareai politiciii monetare.
Astfel, Banca Nationala a Moldovei a injectat lichidității semnificative de cca 2.2 mlrd. lei în sectorul bancar prin reducerea nivelului rezervelor minimei obligatorii de la 17.5 până la 8.0 la sută și a diminuat rata de bază (rata dobânzii pentru principalelei operațiuni de politică monetară pe termen scurt) de la 12.5 până la 5.0 la sută. Banca Nationala a Moldoveii a acordat băncilor credite în sumă de 1.6 mlrd. lei pentru majorarea lichidității și asigurarea integrității sectorului bancar și a vărsat pe piață lichidități suplimentarei în sumă de 1.4 mlrd. prin procurareai în luna decembrie 2009 de pe piața valutară a cca 116.4 mil. dolari SUA. Prin aceste acțiuni Banca Nationala a Moldovei a urmărit asigurarea stabilității sectorului bancar și susținerea creditării sectorului real, inclusiv prin reducerea ratelori dobânzilor la depozite și credite. în anul 2010 am fost martoriii unei reveniri spectaculoase și peste așteptării a economiei. PIB a crescut în termeni reali cu 6.9 la sută, astfel încât economia naționalăi s-a apropriat de nivelul său potențial de dezvoltare.
Criza a afectat sectorul bancar în mod indirect. Contracția economicăi din anul 2009 a cauzat sporirea semnificativă a ponderii creditelor neperformantei în totalul portofoliului de credite de la 5.9 până la 16.4 la suta. Sporirea bruscă a risculuii de credit a determinat băncile să-și restrângă activitatea de creditare și să majorezei semnificativ fondul de risc pentrui acoperirea pierderilor din credite. Ca rezultat, sectorul bancar a încheiat anul 2009 cu o pierdere netă de 173.0 mil. lei, deși unele bănci au înregistrat profit chiar și în acel an.
Conform T. Mayer [11, p. 128], din punct de vedere conceptual, resursele atrase bancare pot fi privite în dublu sens: ca resurse atrase ce constituie obligații ale băncilor față de depunători; ca și creanței creditoare față de bancăi ale depunătorilor.
Calitatea resurselori atrase se va determina după următoarelei criterii:
Criteriul 1: componența resurselor atrase: se cunosc resurse atrase depozitare și nedepozitare. Volumul resurselor depozitare se planifică în conformitate cu necesarul de plasamente. în caz de necessitatei se vor atrage resursei nedepozitare.
Evaluareai necesarului de resurse nedepozitare se va efectua în felul următor:
Discrepanța fondurilor = suma plasamentelor planificate – suma depozitelor planificate.
În cazul când apare rezultatul negativ, banca va procura resurse nedepozitare sub forma creditelor interbancare.
Criteriul 2: costul resurselor atrase. Evaluarea costului resurselor permite managerilor băncii să decidă asupra prețului diferitelori categorii de resurse pentru a le selecta in funcție de posibilitățile de plasamente și de dobânzile, pe care acesteai la generează. Pentru utilizarea acestei metode este necesara evaluarea corecta și completa a costurilor de gestiune a fiecărui tip de depozit, ce, în condițiile actuale, este destul de complicat. Există o altă metodă, bazatăi pe calcularea ratei depozitului, evaluându-se cheltuielile globale ale băncii cu dobânda.
În condițiile acestei metiode banca va calcula o rată a cheltuielilor pentru fiecarei sursă de mijloace financiare (ținând cont de rezervele minime obligatorii; defalcării în fonduli de asigurare a depozitelor (daca acest fond exista), corelând-o cu rata de dobândă propusă la fiecare tip de depozit. Suma acestor doi indicatori vor determinai costul real sumar de atragere a depozitelor, care, fiind raportat la volumul de depozite va determina rata dobânziii pe o unitate monetară de depozit. Managementul corect si prudent al activitatii de creditare al unei banci necesitai stabilirea si mentinereai unor structurii organizationalei si politicii de creditarei împreuna cu procedeele de evaluarei a riscului, monitoringi si control, care au scopuli de a asigura transformarea acestei politici în practica operationala.
Politica de formare a dobânzilor de bază pasive influențeazăi structural clientelai bancara și depunerile bancare, care la rânduli sau, determina deciziilei manageriale în strategiai dezvoltăriii profitabilității băncii. Formarea ratei de bază a dobânzii la depozite este un capitol separat în strategia vitală a băncii. Dobândai la depozit trebuie va fi utilizată în primul rând pentru majorareai profitabilității băncii și păstrarea fezabilității ei, mai apoi pentru atragerea clienților sau în lupta concurențială, deoarece cu cat este mai mică marja între rata dobânzii la credite și ratai dobânzii la depozite, cu atât mai sensibila este bancai la modificărilei ratei dobânzii la depozitei pe piața.
Cauzele reducerii marjei dobânzii se rezumă la excesul de lichidități existent pe piață (în iunie 2012, acesta constituind circa 4 mlrd. lei) și prudența instituțiilor bancare în crearea și menținerea portofoliilor de credite. În acest sens, BNM, a intervenit, de mai multe ori, pe piață, prin instrumentele sale, relaxând politica monetară. De exemplu, rata medie a dobânzii la împrumuturile în lei a coborât, în iunie 2012, la un nou minim istoric, de 13,69%, cu 0,2 p.p. mai mic față de minimumul precedent de 13,90 la sută, înregistrat în luna februarie, conform datelor BNM. Trebuie menționat că, în fond, o ieftinire a creditelori implică, de fapt, și o ieftinire, dar mai puțin semnificativă, a depozitelor. Totodată, băncile din sector nu doresc o ieftinirei mai aprofundată a creditelor, de teama repetării crizei din 2009.
Cert este faptul că, în situațiai actuală din Republica Moldova, scăderea ratelor dobânzilor este mai mult în expresiei nominală. Conform datelor din Figura 2.2., se observăi că, dacă în anii de până la criza economică din 2009, marja bancarăi oscila în jurul a 3 p.p., în prezent, este de două ori mai mare. Aceasta sugerează, de fapt, prezența unor riscuri sporite în economie și dorințai băncilor de a-și compensai costurile asociatei operațiunilor date [17].
Fig. 2.2. Evoluția și nivelul GRMB în sistemul bancar autohton (p.p.) [17]
În țara noastră, în ultimii ani, practica de menținere a banilor la bancă, a fost încurajată de mai mulți factori: 1) neimpozitarea veniturile deponenților; 2) dezvoltarea slabă a pieței de capital; 3) politicile individuale ale băncilor comerciale a atrage într-un ritm accelerat resurse, pentru susținerea activității de creditare ș.a.
Deoarece, ponderea majoritară a depunerilor, mai ales, a persoanelor fizice, sunt constituite la vedere, în acest sens, managerii băncilor trebuie aibă în vizor elaborarea unor politici strategice adaptate de menținere și de valorificare a lor. Ca o oportunitate pot fi considerate parteneriatele, prin care banca și clientul pot să dezvolte proiecte viabile comune.
Relația între sistemul bancar și economia și societatea reală este, în ultimă instanță, o relație între bancă și client. Această relație este biunivocă și, ca urmare, trebuie privită în permanență, concomitent, atât de pe poziția băncii, cât și de pe poziția clientului.
Instituțiile bancare oferă produsele de economisire din simplul motiv că atragerea economiilori reprezintă activitatea de bază a unei bănci, iar prețul pe care îl oferă în schimb este determinati în primul rând de așa factorii economici, cum sunt rata inflațieii și niveluli lichidității din sistem. Astfel, să fim de acord, că este irațional, din punct de vederei economic, pentru un depunători să facă un plasament în bancă pe termen de un an la o ratăi a dobânzii mai joasăi decât nivelul inflației anuale. Spre exemplu, în luna ianuarie 2011, rata medie a depozitelor cu termenuli de la 6 la 12 luni pe sistemul bancar a constituiti 9.7 la sută, în condițiile unei inflații prognozate de 7.9 la sută pentru anul 2011. Atunci pare stranie asemenea constatare despre ”costul înalt ali resurselor atrase”.
Posibil autorii unor asemenea afirmații fac referință la dobânzile înalte practicate de bănci pentru depunerilei efectuate în semestruli II al anului 2008. Dar, ținem să amintimi că acele oferte ”generoase” au fost condiționate de deficituli de lichiditate apărut ca urmarei a promovării de către Banca Națională a unei politici restrictivei în scopul diminuării presiunilor inflaționiste din acea perioadă (rata rezervelor obligatorii a constituiti 22 la sută în iunie 2008). Însă, începând cu anul 2009 media anuală a ratei dobânzii la depozitele atrase în lei se înscriei pe un trend clar descendent, diminuându-se de mai mult de 2 ori de la 18.1 la sută în 2008 până la 7.6 la sută în 2010 [17].
Altă particularitate a structurii creditelor și depozitelor în Republica Moldova este discrepanța dintre perioadele de scadență ale mijloacele atrase de bănci (scurtă) și ale creditelor acordate (lungă). Cu toate acestea, într-o proporție mai mică, se denotă și o discordanțăi în ceea ce priveștei poziția valutară: circa 55% din depozitei sunt exprimate în monedăi națională, restul fiind plasate în valută. Concomitent, posibilitățile de oferire a împrumuturilori în valută sunt constrânsei de reglementărilei Băncii Naționale.
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
Așa dar, resursele atrase reprezintă totalitatea mijloacelor bănești, care necesită rambursare, utilizate de cătrei bancă pentrui realizarea operațiunilor sale active.
Cota principală a resurselori atrase o constituie depozitele, resursele monetarei depuse la bancă de clienți – persoane fizicce și juridice în diferite tipuri de conturi și utilizate de către aceștea în conformitatei cu regimul contuluii și reglementările bancare.
Resursele nedepozitare reprezintă resursele pe care banca le obține sub formă de împrumuturi sau din vânzarea creanțelori proprii pe piața monetarăi sau cea a capitalului (alte împrumuturi, credite, preluate de bancă de la Banca Centrală, alte bănci organizații internaționale precum și mijloace bănești colectate prin emisiunea certificatelor de credit și a obligațiunilor).
Resursele nedepozitare, prezintă următoarele caracteristici, care le diferențiază de resursele depozitare:
– Poartă caracter impersonal, nu se asociază cu un client anume, fiind procurate pe piață în condiții de concurență;
– Inițiativa atragerii acestor resurse aparține băncii.
Resursele nedepozitare sunt utilizate, în special, de băncile mari. De regulă, resursele nedepozitare sunt de valori mari, motivi din care sunt consideratei operațiuni cu ridicata (en-gross).
Resursele atrase, indiferent de sursa de proveniență, pot fi clasificate după termen în resurse la termen – resursele la care este cunoscutăi data rambursării și resursele la vedere – nu este cunoscută data rambursării. După costul acestor resurse, deosebim: resurse plătibile – resurse bonificate cu dobândă și resursei neplătibile – pentru care banca nu achită dobânda (ex.contul de decontare).
Resursele atrase joacă un rol important în activitatea băncii:
Finanțează activitatea băncii;
Stau la baza exercitării funcției principale a băncii și anume atragerea depozitelor;
Formează imaginea băncii.
Pentrui bănci, depozitele sunti principala operațiune pasivă, prin urmare, și resursa de bază pentru desfășurarea operațiunilori active de creditare. Conform Legii nr. 550-XIII din 21.07.95 cu privire la instituțiilei financiare, depozitul reprezintăi o sumă de bani depusă, care: urmează să fie rambursatăi fie la vedere, fie la termen, cu sau fără dobîndăi ori cu orice alt beneficiu, fie în condițiile convenite în comun de către deponent (persoana care depune banii) sau de împuternicitul acestuia și de banca care acceptă banii; nu se raportăi la datoriii subordonate la dreptul de proprietatei ori la servicii, inclusiv la serviciile de asigurare; este atestată sau nu de orice evidență scrisă ori de orice chitanță, certificat, notă sau de un alt document al băncii care acceptă banii.
Pentru consolidarea sistemului bancar moldovenesc este necesară, printre alte măsuri, îmbunătățirea cadruluii reglementărilor adaptându-le pe cât posibil la cele ale Uniunii Europene. Astfel, pe lângă măsurilei menite să creeze un sistemi bancar cu o structură instituțională adecvată necesară pieței, se impun și unele schimbări privind conținutuli de ansamblui al relațiilor ce definesc domeniul bancar astfel:
– modificarea unor condiții de creditare, astfel încât să se asigure utilizareai eficientă a creditelor, garantareai acestora cu patrimoniul agentului economic solicitator, întărirea controlului în cursul derulării activității creditate, în vederea menținerii echilibrului dintre masa monetară în circulație și cantitatea de bunuri și servicii nou create și destinate pieței;
– îmbunătățirea sistemului de decontare pentru evitarea blocării în lanț a conturilor agenților economici și pentru accelerarea vitezei de rotație a masei monetare;
– sporirea, prin credit, a ofertei de bunuri și servicii la nivelul cererii potențiale, reprezentată prin fluxul monetar în circulație;
– reducerea mijloacelor bănești acumulate pe căi ilicite, practici care au favorizat dezvoltarea bursei negre valutare și de mărfuri;
– transformarea în capitaluri productive a economiilor în stare latentă ale populației, prin atragerea și depunerea sumelor respective în conturi bancare cu dobândă și apoi investirea în acțiuni productive prioritare, cu cicluri scurte de realizare;
– reducerea și chiar oprirea investițiilor neproductive și sistematic alocate bugetului pentru acoperirea pierderilor la diverse întreprinderi;
– când nivelul fondului de dezvoltare nu asigură nivelul de plată pentru investiții, la cerere, pentru completare, banca poate acorda credite pe termen mediu și lung până la consolidarea economico-financiară a unității respective;
– întărirea rolului și funcțiilor atribuite băncilor, ținând seama de noi rapoarte ce se stabilesc între regiile autonome, societățile comerciale, populație și bănci. Controlul trebuie să urmărească respectarea regimului decontărilor, a formelor și instrumentelor de plată între titularii de cont, pentru a se asigura fluența circuitului monetar, siguranța plății furnizorilor, vărsarea la timp a taxelor și impozitelor.
BIBLIOGRAFIE
Basno C, Dardac N. Operațiuni bancare. București: Didactică și Pedagogică, 1995. 374 p.
Croncei E. Constituirea societăților comerciale pe acțiuni. București: Didactică și Pedagogică, 1995. 246 p.
Dardac N., Barbu T. Monedă, bănci și politici monetare. București: Didactică și Pedagogică, 2005. 440 p.
Grigoriță C. Activitatea bancară. Chișinău: Cartier Educațional, 2005. 420 p.
Guțu M. Management bancar. București: Independența Economică, 1999.168 p.
Hoanța N. Bani și bănci. București: Economică, 2001. 248 p.
Ionescu L. Băncile și operațiunile bancare. București: Economica, 1996. 218 p.
Kirițescu C., Dobrescu E. Moneda. Mica enciclopedie. București: Enciclopedică, 1998. 282 p.
Legea Băncii Naționale a Moldovei, Nr. 548-XIII din 21.07.1995. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1995, Nr.8/56-77, cu modificări și completări
Manolescu Gh., Diaconescu A. Management bancar. București: România de mâine, 2001. 246 p.
Mayer T. Banci si activitate bancara. Bucuresti: Didactica și Pedagogica 1995. 589 p.
Regulamentul cu privire la clasificarea activelor și angajamentelor condiționale și formarea reducerilor pentru pierderi la active și provizioanelor pentru pierderi la angajamente condiționale, Nr. 171, din 03.10.2008. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 21.09.2007, Nr. 149-152/560, (cu modificări și completări)
Roxin L. Gestiunea riscurilor bancare. București: Didactică și Pedagogică, 2000. 328 p.
Tobă A., Malai A., Tobă D. Teorie economică generală. Chișinău: Cartier Educațional, 2001. 284 p.
http://abm.md/ro/news/item/113//?menu=1 (vizualizat 05.05.2014)
http://bancamea.md/news/grafic-in-2013-sistemul-bancar-a-generat-un-profit-de-1-miliard-lei-peste-80-au-castigat-maib-micb-si-victoriabank (vizualizat 28.04.2014)
https://bnm.md/md/annual_report (vizualizat 18.04.2014)
http://capital.market.md/ro/content/incertitudinea-frânează-impulsionarea-creditării (vizualizat 20.04.2014)
http://eco.md/index.php/banii-tai/banci/item/685-cum-a-evoluat-sectorul-bancar-în-2013 (vizualizat 05.05.2014)
http://ince.md/ro/engine/download.php?id=215 (vizualizat 11.05.2014)
http://www.statistica.md. (vizualizat 12.04.2014)
BIBLIOGRAFIE
Basno C, Dardac N. Operațiuni bancare. București: Didactică și Pedagogică, 1995. 374 p.
Croncei E. Constituirea societăților comerciale pe acțiuni. București: Didactică și Pedagogică, 1995. 246 p.
Dardac N., Barbu T. Monedă, bănci și politici monetare. București: Didactică și Pedagogică, 2005. 440 p.
Grigoriță C. Activitatea bancară. Chișinău: Cartier Educațional, 2005. 420 p.
Guțu M. Management bancar. București: Independența Economică, 1999.168 p.
Hoanța N. Bani și bănci. București: Economică, 2001. 248 p.
Ionescu L. Băncile și operațiunile bancare. București: Economica, 1996. 218 p.
Kirițescu C., Dobrescu E. Moneda. Mica enciclopedie. București: Enciclopedică, 1998. 282 p.
Legea Băncii Naționale a Moldovei, Nr. 548-XIII din 21.07.1995. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1995, Nr.8/56-77, cu modificări și completări
Manolescu Gh., Diaconescu A. Management bancar. București: România de mâine, 2001. 246 p.
Mayer T. Banci si activitate bancara. Bucuresti: Didactica și Pedagogica 1995. 589 p.
Regulamentul cu privire la clasificarea activelor și angajamentelor condiționale și formarea reducerilor pentru pierderi la active și provizioanelor pentru pierderi la angajamente condiționale, Nr. 171, din 03.10.2008. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 21.09.2007, Nr. 149-152/560, (cu modificări și completări)
Roxin L. Gestiunea riscurilor bancare. București: Didactică și Pedagogică, 2000. 328 p.
Tobă A., Malai A., Tobă D. Teorie economică generală. Chișinău: Cartier Educațional, 2001. 284 p.
http://abm.md/ro/news/item/113//?menu=1 (vizualizat 05.05.2014)
http://bancamea.md/news/grafic-in-2013-sistemul-bancar-a-generat-un-profit-de-1-miliard-lei-peste-80-au-castigat-maib-micb-si-victoriabank (vizualizat 28.04.2014)
https://bnm.md/md/annual_report (vizualizat 18.04.2014)
http://capital.market.md/ro/content/incertitudinea-frânează-impulsionarea-creditării (vizualizat 20.04.2014)
http://eco.md/index.php/banii-tai/banci/item/685-cum-a-evoluat-sectorul-bancar-în-2013 (vizualizat 05.05.2014)
http://ince.md/ro/engine/download.php?id=215 (vizualizat 11.05.2014)
http://www.statistica.md. (vizualizat 12.04.2014)
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Eficientizarea Modalitatilor de Atragere a Resurselor Bancare (ID: 139564)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.