Eficientizarea Integrarii Curriculare In Invatamantul Prescolar Prin Metoda Proiectelor
Eficientizarea integrarii curriculare în învațământul preșcolar prin metoda proiectelor
CUPRINS
ARGUMENT
CAPITOLUL I CURRICULUM PENTRU ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR
I.1Noțiunea de curriculum și specificul ei in învatamantul. preșcolar
I.2Valente formative si provocari ale abordarii integrate ale curriculum-ului
I.3.Modele ale integrării curriculare
I.4.Elemente esențiale ale abordării integrate a curriculumului
CAPITOLUL II METODA PROIECTELOR LA VÂRSTELE TIMPURII
II.1. Noțiunea de educație timpurie și metoda proiectelor
II.2.Specificul metodei proiectelor și beneficiile ei
II.3. Proiectul tematic: etape și caracteristici
II.4 Proiecte tematice realizate la grupa mea
CAPITOLUL III CERCETARE PEDAGOGICĂ
III.1.Scopul și obiectivele cercetării
III.2.Ipoteza cercetării
III.3. Variabilele cercetării
III.4.Eșantionul de subiecți
III.5.Eșantionulde conținut
III.6.Metodologia cercetării
III.7.Designul cercetării
III.7.1.Etapa pre-experimentală
III.7.2.Etapa experimentului propriu-zis
III.7.3.Etapa post-experimentală
CAPITOLUL IV ANALIZA ȘI INTERPRETAREA DATELOR
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIA
ANEXE
ARGUMENT
Motto: „Nu da copilului tău nici o lecție prin simple cuvinte,el trebuie să învețe numai prin experiență.”
( J.J.ROUSSOU)
Educatia tradițională versus educația modernă ar trebui să constituie o temă de reflectare pentru toate persoanele care au un rol în instruirea și educarea copiilor. Bineînțeles că primele vizate sunt cadrele didactice începând cu educatoarele și ajungând la profesorii din universități care trebuie să cunoască tendințele și orientările noii educații și în același timp să depășească cadrul tradițional al conceperii activităților , să-l activizeze pe copil , elev sau student în propria formare și educare. Educația modernă prin diferitele sale posibilități materiale oferă intensificarea învățării pe toate planurile astfel că școala trebuie să fie prima instituție care trebuie șă-și schimbe abordarea față de desfășurarea învățării și să utilizeze metode noi, interactive care să conducă la o învățare superioară și într-un ritm accelerat potrivit tendințelor societății actuale.
Lucrarea aceasta își propune să urmărească aplicarea noului curriculum care pornește de la ideea centrală că fiecare copil este unic , iar aceasta reprezintă punctul de plecare în toate deciziile luate în privința lui, cu scopul de a-l ajuta să se dezvolte pe deplin din punct de vedere fizic,psihic ,intelectual,emoțional, precum și influența și importanța abordării interdisciplinare, a predării integrate și a activității tematice pentru dezvoltarea optimă și constructivă a copiilor în grădiniță, fără ca aceștia să sufere schimbări ale personalității sau să fie marcați negativ într-un fel sau altul.
O strategie de abordare integrată a dezvoltării copilului este învățarea pe bază de proiect tematic care presupune integrarea diferitelor arii curriculare prin explorarea unei idei interesante care se leagă de mai multe domenii.
Motivele, ce m-au determinat să aleg metoda proiectelor,ca temă de studiu a prezentei
lucrări, sunt multiple, însă cel mai important dintre ele mi se pare a fi acela că corespunde
perfect particularităților de vârstă ale preșcolarilor.Un alt avantaj al metodei proiectelor este
învățarea prin descoperire.Copiii au ocazia de a depăși,faza de simplă memorare a unor
cunoștințe,pentru a trece la un nivel superior al gândirii,acela la care se aplică,se analizează,se
sintetizează,se evaluează cunoștințele.Argument în vederea folosirii acestei metode ar putea fi că
metoda proiectului are o viziune mai amplă asupra dezvoltării armonioase a personalității
copilului și pune un accent deosebit pe corelarea copii-educator-părinți. Printr-un proiect tematic,
părintele devine un adevărat partener de lucru al propriului copil, un „membru” al colectivului
din care acesta face parte.
Din experiența mea de educatoare și în urma utilizării la grupă a mai multor metode mi-
am dat seama că spre deosebire de altele,metoda proiectelor este o metoda deosebit de atractivă
pentru toți cei implicați în actul educațional, contribuind la construirea unei echipe educative
alcătuită din copil, educator, părinți și specialiștii din comunitate.
Ideea proiectelor nu este nouă în lume.Scopul proiectului este de a-l ajuta pe copil să cunoască mai mult despre un subiect.Așadar un proiect este o extindere,o investigare a unui subiect din sfera idealului sau practicului către care copilul își îndreaptă întreaga atenție și energie.Prin urmare proiectul îl implică pe copil în conducerea investigației în mediul imediat asupra fenomenelor și evenimentelor despre care doresc să învețe,mai mult.În lucrarea de față voi încerca să demostrez eficiența metodei proiectelor în învățământul preșcolar.Prin această metodă copiii sunt puși în situația de a colabora cu ceilalți,astfel lor li se dezvoltă spiritul de cooperare,de apartenență la grup și de asemenea socializează între ei.În plan afectiv putem spune că,aceștia capătă încredere în ei,li se dezvoltă simțul demnității și cel de bucurie și satisfacție.Se formează conștiința de sine prin raportare la alții,trăiesc sentimentul solidarității cu colegii de grupă,dar și pe cel de bucurie și satisfacție .De asemenea conform hărții proiectului,ei pot să-și exerseze puterea de analiză și de sinteză.Voi încerca să demonstrez că folosirea acestei metode în actul educativ, îl ajută pe preșcolar în dezvoltarea armonioasă a personalității,în dezvoltarea creativității limbajului,aceștia putând să își dezvolte capacitatea de a opta și lua decizii,de a cerceta și a găsi soluții singuri.
Metoda proiectelor,prin plasarea sa strategică în învățământul preșcolar ,o consider ca o modalitate modernă ,aplicată în România pentru optimizarea potențialului intelectual al copiilor preșcolari.
I CURRICULUM PENTRU ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR
I.1.NOȚIUNEA DE CURRICULUM ȘI SPECIFICUL EI ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR
Începând cu al doilea deceniu al secolului trecut,pedagogia și-a asumat conceptul de curriculum ca subiect de dezbatere,dar și ca domeniu de preocupări sistematice.Utilizat pentru prima dată în context educațional în 1582,în Olanda,termenul curriculum a primit de-a lungul timpului accepțiuni variate de la curs obligatoriu de studiu și până la ansamblul componentelor procesului instructiv-formativ desfășurat în școală și în afara ei,în care experiențele copilului ocupă un loc central.(Adina Glava,Cătălin Glava-Introducere în pedagogia preșcolară,Cluj-Napoca,2002,Ed.Dacia,pag.106)
În sensul său tradițional,conceptul curriculum era superpozabil cu cel de conținut al învățământului,el referindu-se în sens limitat la cantitatea de cunoștințe de parcurs de către elev,obiectivat într-o serie de documente școlare.
În literatura pedagogică actuala nu există încă un consens privind definirea conceptului de curriculum.Totuși majoritatea definițiilor actuale încorporează câteva elemente definitorii comune:
٭curriculum-ul reprezintă ansamblul documentelor școlare care fac referire la conținuturile activității de predare-învățare;
٭curriculum-ul integreză totalitatea proceselor educative și a experiențelor de învățare prin care trece elevul pe durata parcursului său școlar;
٭curriculum-ul presupune abordarea sistemică a procesului de învățământ prin crearea unui ansamblu funcțional al componentelor sale.
Considerând aceste caracteristici,se poate oferi o definiție de lucru a termenului curriculum,care poate fi operațională și în învățământul preșcolar.
Curriculum-ul reprezintă ansamblul experiențelor de învățare directe și indirecte ale elevilor implicați în situații educaționale formale și nonformale.
La această vârstă caracterizată prin achiziții psihofizice majore ,utilizarea exclusivă a termenului conținuturi ale învățământului este absolut insuficientă,iar argumentele pentru susținerea acestei afirmații țin de profilul general al vârstei și în special de caracterul integrat al cunoașterii în perioada preșcolară.La vârsta preșcolară,mai mult decât la alte vârste,disocierea dintre conținuturile învățământului și conținuturile educației este foarte dificil de realizat.Impactul experiențelor de învățare nonformale și informale în evoluția copilului preșcolar este cel puțin la fel de prezent ca și cel al influențelor formalizate propuse de instituția educațională.Din acest motiv,experiența educațională extraformală este în mod necesar considerată și integrată în procesul educațional al grădiniței.Or în accepțiunea sa lărgită,curriculum-ul cuprinde experiențele de învățare de pe parcursul școlarității și nu doar cele oferite direct de aceasta. ,,Maxima lărgire a ariei semantice a conceptului de curriculum este reprezentată de tendința de încorporare a experiențelor de învățare dobândite în contexte informale,,(Cucoș,C.,1998).
Cunoașterea și considerarea particularităților de vârstă ale preșcolarilor în procesul de proiectare curriculară este esențială datorită complexității și ritmului de dezvoltare în această perioadă și cu atât mai mult cu cât copilăria reprezintă încă la nivelul concepției generale subiect de prejudecăți.
I.2.VALENȚE FORMATIVE ȘI PROVOCARI ALE ABORDĂRII INTEGRATE ALE CURRICULUM-ULUI
Argumentele psiho-pedagogice în favoarea dezvoltării unui curriculum integrat sunt multiple.Astfel în ceea ce privește soliditatea și profunzimea cunoștințelor dobândite printr-o astfel de abordare,un plus al calității este evident:cei care învață identifică mai ușor relațiile dintre idei și concepte,dintre temele abordate în școală și cele din afara ei.Baza integrală a unoașterii conduce la o mai rapidă refacere a informațiilor ,timpul de parcurgere a curriculum-ului este sporit.
În planul relațiilor interpersonale:integrarea curriculară și în special metoda proiectelor încurajează comunicarea și rezolvarea sarcinilor de lucru prin cooperare;elevii devin mai angajați și mai responsabili în procesul învățării;curriculum integrat promovează atitudini pozitive.În ceea ce privește rolul cadrului didactic,acesta devine un ,,facilitator,, mai mult decât o sursă de informații.(Lapp,D.,Flood,J.,1994;Lipson,M.,1993,apud Sarivan,L.,2000).
În general ,orice demers integrator în materie de curriculum presupune următoarele procese adaptative(Chiș,V.,2001):
A.combinația tematică și transpunerea acesteea într-un proiect/program de studiu,care să dezvolte o structură coerentă;
B.fiexibilitatea orarului și a strategiilor de organizare și desfășurare a predării;
C.identificarea și integrarea a noi surse de informație și selecție a conținuturilor;
A.Literatura pedagogică(Chiș,V,2001,2002,Crețu,C.,1999,Cristea,S.,2000) descrie trei paradigme de integrare curriculară și de obținere în grade diferite a conexiunilor tematice între diferite domenii ale cunoașterii:
•Multidisciplinaritatea
•Interdisciplinaritatea
•Transdisciplinaritatea
Multidisciplinaritatea presupune existența unor transferuri între diferite categorii de activități, care se realizează în special prin juxtapunerea unor cunoștințe, informații sau metode din mai multe domenii, pentru a scoate în evidență anumite caracteristici comune ale acestora. Riscul major al acestui tip de organizare a conținuturilor constă în supraîncărcarea programei și volumul mare de informații excesive.
Interdisciplinaritatea reprezintă o abordare globală, complexă a unui fenomen, implicând transferul de cunoștințe, concepte, metode de abordare, astfel încât ceea ce rezultă să poată fi aplicabil în situații din viața reală.
Transdisciplinaritatea presupune întrepătrunderea mai multor domenii astfel încât să conducă la descoperirea unui alt spațiu de cercetare. Abordarea transdisciplinară pornește de la o temă, însă scopul ei este dincolo de informație și de subiect, oonexiunilor tematice între diferite domenii ale cunoașterii:
•Multidisciplinaritatea
•Interdisciplinaritatea
•Transdisciplinaritatea
Multidisciplinaritatea presupune existența unor transferuri între diferite categorii de activități, care se realizează în special prin juxtapunerea unor cunoștințe, informații sau metode din mai multe domenii, pentru a scoate în evidență anumite caracteristici comune ale acestora. Riscul major al acestui tip de organizare a conținuturilor constă în supraîncărcarea programei și volumul mare de informații excesive.
Interdisciplinaritatea reprezintă o abordare globală, complexă a unui fenomen, implicând transferul de cunoștințe, concepte, metode de abordare, astfel încât ceea ce rezultă să poată fi aplicabil în situații din viața reală.
Transdisciplinaritatea presupune întrepătrunderea mai multor domenii astfel încât să conducă la descoperirea unui alt spațiu de cercetare. Abordarea transdisciplinară pornește de la o temă, însă scopul ei este dincolo de informație și de subiect, organizarea conținuturilor fiind axată pe nevoile și interesele preșcolarului ( comunicare, creație, decizie, inovație).
Finalitatea transdisciplinarității este înțelegerea lumii prezente.
Abordarea integrată a disciplinelor, alături de abordarea interdisciplinară,organizarea modulară și învățarea asistată de calculator poate fi catalogată ca și inovație în organizarea conținuturilor.
Acest tip de abordare a conținuturilor presupune organizarea integrată nu numai a acestora, ci și a întregii experiențe de predare-învățare. Modalitățile concrete de integrare a disciplinelor ar putea fi ( C.Crețu,pag.10 ): „ integrarea în jurul unui pol științific, practic, personal sau social; integrarea în jurul unor activități fundamentale ( creație, construcție, cercetare), integrarea printr-un ansamblu flexibil de lecții, fiecare din ele fiind concepută printr-o schemă integrativă de tipul: noțiunile esențiale ale domeniului, metodele de cercetare specifice, fenomene implicate, variante de optimizare sau de soluționare. ”
Predarea integrată a conținuturilor a cunoscut o extensie relativ rapidă în învățământul preșcolar și primar. Aceasta se dovedește a fi o reală soluție pentru o mai bună corelare a științei cu societatea, cultura, tehnologia și „ presupune stabilirea unor relații strânse, convergente, între următoarele elemente: concepte, abilități, valori, aparținând disciplinelor școlare distincte.” ( De Landsheere –1992,pag.34 ).
B.Flexibilitatea orarului și a strategiilor de organizare și desfășurare a predării este o cerință relativ ușor de pus în practică,cel puțin la nivel formal,dată fiind caracteristica principală a procesului de învățământ al grădiniței:lipsa constrângerilor create de o tematică impusă,centrarea pe procesul învățării mai mult decât pe produsul învățării.Trecerea de la o activitate din programul zilei la următoarea se face prin crearea unor legături firești între idei,domenii de cunoaștere,acțiuni.Activitățile de învățare se pot prelungi,completa ,alterna cu alte tipuri de activități,în funcție de interesele și dispoziția copiilor,dar și de alți factori implicați.Activităile de învățare alternează cu cele de relaxare,de asemenea,cele desfășurate în interior cu cele din aer liber.
Toate aceste caracteristici ale programului instructiv- formativ din grădiniță faciliteza proiectarea,transmiterea și asimilarea integrată a curriculum-ului.
C.Un al treilea demers adaptativ în vederea abordării integrate a curriculum-ului,descris în literatura de specialitate este identificarea și integrarea a noi surse de informație și selecție a conținuturilor,dincolo de manualele școlare sau alte suporturi special create ca surse de conținut.În grădinița,inexistența suporturilor de tip manual,este un avantaj,data fiind posibilitatea de selecție a conținuturilor,ținând cont doar de câțiva parametri generali.
Luând în considerare aceste avantaje, pedagogii recomandă abordarea integrată a curriculum-ului sau a unor aspecte ale acestuia,fiind în acelasi timp conștienți de problemele complexe pe care un atare demers le implică:abilitarea metodologică a cadrelor didactice pentru integrarea curriculară,realizarea unei coordonări corecte între temele abordate din perspectivă integrată și temele abordate clasic,stabilirea modalităților de evaluare a performanțelor individuale,mai ales în situația învățarii prin cooperare,acomodarea crectă a proiectelor și abordării pe teme într-o schemă orară coerentă.
I.3. MODELE ALE INTEGRĂRII CURRICULARE
Ce înseamnă curriculum integrat?
În contextul preșcolarității, curriculum integrat este produsul educației centrate pe copil, în care accentul este pus pe importanța necesităților, intereselor copilului și a stilului propriu de învățare (Teoria inteligențelor multiple). Potrivit S. Drake (1998), curriculumul integrat necesită utilizarea în manieră holistă, integratoare, a abilităților și competențelor celor educați, iar accentul educației ar trebui să se pună pe capacitatea de a rezolva probleme și de a le aplica în contexte reale. Prin intermediul acestui tip de curriculum, este facilitată formarea și exersarea abilităților copiilor dea realiza conexiuni care să reprezinte lumea reală cât mai exact posibil.
Copiii au nevoie de ajutor pentru a realiza legături cu comunitatea în care trăiesc, fapt pentru care, curriculumul include activități în care preșcolarii dobândesc anumite cunoștințe, abilități, competențe aplicabile în viața reală, aceștia devenind participanți activi în viața comunității.Tipuri de curriculum integrat ( Fogarty , 1993 )
Literatura de specialitate oferă o serie de modele de organizare a curriculum-ului integrat. O parte din acestea sunt aplicabile și în proiectarea activităților integrate din grădiniță:
Modelul integrării ramificate.Elementul central al acestui model este tema studiată,iar detalierea experiențelor de învățare se face,la un prim nivel pe domenii de activitateprevăzute în programă.La un al doilea nivel de proiectare,sunt considerate experiențele de formare,pe diversele dimensiuni psihofizice individuale :intelectuală,afectivă,socială,fizică.
Fig.1.Proiectarea temei,,Culorile,,după modelul integrării ramificate.
Modelul integrării liniare(modelul hibridării).În acest model,integrarea curriculară se face în jurul unei finalități de transfer,de tipul,,dezvoltării comportamentului social,,.Prin complexitatea lor și prin specificul integrat,aceste finalități se pot constitui ca (sub)domenii independente.Acest model al proiectării este aplicabil pentru finalitățile urmărite perioade mai îndelungate de timp.
Modelul integrării secvențiale.În acest model cunoștințele din aceeași sferă ideatică sunt predate în proximitate temporală,deși abordarea lor se face distinct,propunătorul facilitează transferul achizițiilor învățate de la un domeniu la altul,prin comentariile,trimiterile,întrebările ,sarcinile de lucru formulate.
Modelul curriculum-ului infuzionat.Acest model este întâlnit ,în special în instituțiile școlare cu un profil aparte.(ex. grădinite muzicale,grădinițe de limbă străină).Specificul acestui model constă în studierea unor teme diverse din perspectiva unui centru de interes care poate fi temporar(un proiect)sau(ex.studierea unei discipline opționale utilizând o limbă străină).
Modelul polarizării.Implică stabilirea unui nou domeniu de cunoaștere(eventual opțional),în jurul căruia ,pentru relizarea unor obiective specifice,sunt polarizate segmente din alte discipline.Un exemplu în acest sens îl poate constitui tema,,Vremea poveștilor,,în care dezvoltarea deprinderilor de comunicare și alte finalități se îndeplinesc prin exploatarea conținutului poveștilor din perspectiva mai multor categorii de activități prevăzute în planul de învățământ.
Modelul integrării în rețea.Este soluția de integrare pe care o propune metoda proiectelor de investigare și acțiune.Pornind de la subiectul proiectului ,copiii optează pentru o rețea de teme și resurse de studiu corelate cu tema centrală.Domeniul central și cele corelate ale proiectului sunt ele însele teme transdisciplinare și vor fi abordate ca atare.
I.4. ELEMENTE ESENȚIALE ALE ABORDĂRII INTEGRATE A CURRICULUMULUI
Printre elementele esențiale ale abordării integrate ale curriculumului se disting următoarele:
1.Identificarea particularităților grupului de copii și a fiecăruia în parte, a abilităților, intereselor, nevoilor de cunoaștere ale acestora
2.Ancorarea în concret și crearea unor situații de învățare care să fie relevante pentru experiența de viață a copilului preșcolar
3.Implicarea copiilor în procesul de cunoaștere atât în alegerea tematicii și modalităților de abordare ale acesteia
Existența unor reguli ce contribuie la flexibilizarea abordării curriculare în grădiniță:
1.Trecerea de la o activitate la alta se face prin crearea unor legături firești între idei, domenii de cunoaștere( tranziții )
2.Activitățile de învățare se pot prelungi, completa, alterna cu alte tipuri de acitivități în funcție de interesele și dispoziția copiilor
3.Activitățile de învățare alternează echilibrat cu cele de relaxare, cele de interior cu cele din aer liber și ambele urmăresc deopotrivă finalități cognitive, afectiv-motivaționale și psihomotorii.
c)Identificarea și integrarea a noi surse de informație și selecție a conținuturilor
Implicațiile extracurriculare ale demersului integrativ
Lipsa manualelor în grădiniță este un avantaj, educatoarei revenindu-i libertatea de a selecta conținuturile
Experiența practicii educaționale arată că abordarea a noi surse de informare și selecție a conținuturilor nu înseamnă nicidecum aglomerare curriculară ci dimpotrivă o mai bună integrare a curriculum-ului formal cu cel nonformal( extrașcolar) și informal
Inițierea și derularea unor parteneriate de tip grădiniță –comunitate asigură interferența benefică a acestor tipuri de conținut.
Noul curriculum poate fi transpus în practică prin intermediul a șase teme integratoare, prin care conținuturile curriculare sunt organizate potrivit conceptului de „ dezvoltare globală a copilului”.
Indiferent de tipul integrării pentru care optează educatoarea, activitățile trebuie să stimuleze copilul din toate punctele de vedere: dezvoltarea fizică, sănătate și igienă personală, dezvoltarea socio-emoțională, dezvoltarea limbajului și a comunicării, dezvoltarea cognitivă, capacități și atitudini în învățare.
Astfel, planificarea activităților desfășurate în grădiniță trebuie să răspundă anumitor cerințe:
1.Utilizarea corectă a clasificării activităților
activități pe domenii experiențiale ( ADE );
jocuri și activități didactice alese ( ALA );
activități de dezvoltare personală ( ADP )
rutine, tranziții, opționale,
2.Organizarea conținuturilor în jurul a șase mari teme :
„Cine sunt/suntem?”,
„ Când, cum și de ce se întâmplă?”,
„Cum este, a fost și va fi aici pe pământ?” ,
„Cum planificăm organizăm o activitate?”,
„Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim?”,
„Ce și cum vreau să fiu?”.
3.Diversificarea planificării în funcție de complexitatea temei abordate și de interesul copiilor pentru tema respectivă, pe durate diferite de timp:
planificarea anuală a maximum 7 proiecte cu o durată de maximum 5 săptămâni pe proiect;
planificarea anuală a unui număr mai mare de proiecte cu o durată de 1-3 săptămâni;
planificarea săptămânală a unor teme de interes pentru copii;
planificarea unor proiecte de durată foarte scurtă, respectiv de o zi.
4.Planificarea zilnică a cel puțin o activitate sau un moment/ secvență de mișcare care se poate realiza în diferite forme:
gimnastica de înviorare
educație fizică
jocuri de mișcare
întreceri, trasee sportive, parcursuri aplicative
plimbare în are liber, excursie, etc.
Pentru ca activitatea să fie pregătită, educatoarea trebuie să reflecteze asupra răspunsurilor la întrebări referitoare la planificare, organizare, evaluare, extindere a activităților și modul în care pot fi implicați părinții.
Planificare și organizare
☺ Când și unde are loc activitatea?
☺Cât va dura?
☺Câți copii pot participa? (câți sunt interesați de tema respectivă? )
☺Ce activități vor realiza copiii care nu vor fi implicați în activitatea respectivă?
☺Cum vor fiîmpărțite responsabilitățile echipei?
☺Ce materiale sunt necesare pentru desfășurarea activității?
Evaluarea
٭Activitatea s-a desfăǎșurat conform planificării?
٭Obiectivele propuse au fost realizate?
٭Ce probleme au intervenit? (dacă este cazul)
٭Grupul de preșcolari dorește reluarea activității?
٭Voi repeta activitatea anul viitor?
٭Ce așputea face diferit?
Extinderea
٭Cum s-a extins activitatea în funcție de experiența și interesele unui copil sau ale unui părinte?
٭Am manifestat deschidere față de noile oportunități care ar dezvolta noi activități?
Implicarea părinților
٭Cum pot fi implicați părinții în planificarea și implementarea activității (în pregătirea materialelor, în lucrul cu un grup de copii sau cu un anumit copil în sala de grupă)?
٭Cum pot părinții să fixeze acasă conceptele dobândite în timpul activității?
٭Ce beneficii au avut părinții din implicarea în această activitate?
Temele care sunt alese în funcție de interesele copiilor sunt cele care asigură motivația și succesul învățării.
Proiectele tematice pot avea ca punct de plecare o întâmplare, o idee, o jucărie, un animal, un eveniment din familie sau din cadrul comunității, etc și se poate derula pe o perioadă maximă de 5 săptămâni.
Centrele de activitate le stimulează copiilor creativitatea, asigurând succesul activității integrate. Trebuie menționat și subliniat faptul că, așa cum este precizat în Curriculum pentru învățământul preșcolar, activitățile realizate pe centre de interes (ALA –prima parte) „se desfășoară într-un cadru bine gândit și amenajat de educatoare, în cel puțin 3 centre de activitate deschise” din cele 6 existente în fiecare grupă de preșcolari.
II.METODA PROIECTELOR LA VÂRSTELE TIMPURII
II.1. CONCEPTUL DE EDUCAȚIE TIMPURIE ȘI METODA PROIECTELOR
Într-o accepțiune generală, educația este procesul prin care se realizează formarea și dezvoltarea personalității umane. Ea constituie o necesitate pentru individ și societate, raportându-se în același timp acestora. Educația timpurie, ca primă treaptă de pregătire pentru educația formală, asigură intrarea copilului în sistemul de învățământ obligatoriu prin formarea unor capacități relevante.
Educația timpurie se referă la educația copilului în primele stadii ale copilăriei, de la naștere la 8 ani, și le oferă condiții specifice pentru dezvoltare deplină, respectând particularitățile dezvoltării individuale și de vârstă ale acestora.
Educația timpurie pornește de la ideea că vârstele mici constituie baza personalității, iar pentru reușita educațională a copilului, e necesar să fie antrenați toți actorii cu care acesta interacționează, începând cu membrii familiei, personalul din instituțiile de educație și terminând cu comunitatea.
Studii recente cu privire la dezvoltarea creierului unui bebeluș ne arată că cei mai mulți neuroni se formează în perioada de la naștere la 8 ani. Așadar, dacă un copil nu primește hrană suficientă și adecvată vârstei și necesităților organismului, suficiente îngrijiri, dragoste și atenție din partea părinților sau educatorilor/îngrijitorilor cu care interacționează, precum și dacă nu este suficient stimulat sau nu se face totul pentru ca acesta să se simtă în siguranță în această perioadă crucială, el poate rămâne cu un deficit în dezvoltare care poate pune în pericol evoluția lui ulterioară de-a lungul parcursului școlar și în societate.
Achizițiile copilului în primii ani de viață sunt enorme și decisive. În acest context, prima perioadă a copilăriei mici(1-3 ani) este o perioadă de luptă decisivă în copil, în care el învață să meargă, să vorbească, să întrebe despre el și despre tot ce se întâmplă în jurul lui. Perioada următoare (3-6/7 ani) este cea în care socializarea se îmbină cu pregătirea copilului pentru școală.
Educația timpurie respectă principii și valori general valabile, precum:
Fiecare copil este unic, cu nevoile lui specifice și particulare. Nevoile copilului sunt cerințe importante pentru educație, sunt diferite de la un copil la altul și de la o perioadă la alta, deci abordarea lui nu poate fi generală, ci specifică fiecăruia.
Educație este continuă, ea începe în primele momente ale vieții și durează cât aceasta.
Fiecare act de îngrijire este un demers educativ, iar interacțiunea activă cu adultul este definitorie.
Dezvoltarea copilului este dependentă de ocaziile pe care i le oferă rutina zilnică, interacțiunile cu ceilalți, organizarea mediului și activitățile de învățare.
Învățarea copilului mic se realizează prin explorări și experiențe în situații de joc.
Dreptul la șanse egale presupune accesul la servicii de calitate, iar universalitatea accesului la serviciile de educație timpurie trebuie garantată de politicile naționale.
Preocupări pentru copil și educația acestuia se regăsesc atât în operele filozofilor cât și în opere și studii ale pedagogilor, psihologilor și sociologilor. Ele au fost preluate de-a lungul timpului de programele de educație timpurie din toată lumea. Trebuie să menționăm faptul că, filozofia educației timpurii are la bază educația centrată pe copil, și în acest context, de cele mai multe ori se vorbește de importanța jocului, care le asigură copiilor oportunitatea de a explora activ, de a manipula și interacționa cu obiecte din mediul lor apropiat. Jocul încurajează copiii să investigheze, să creeze, să descopere și îi motivează să își asume riscuri și să cunoască treptat oameni, evenimente, lumea din jurul lor, dar și lumea emoțională interioară. De asemenea, implicarea părinților trebuie să fie inima oricărui program de educație timpurie. Pe scurt, deși este foarte important ca educația unui copil să înceapă cât mai devreme, este la fel de important ca părinții să aibă un rol activ în dezvoltarea și educația copilului, în sprijinul acestuia în vederea construirii încrederii în sine. Așadar, dându-i copilului suficient timp pentru joc și acordându-i atenție, îl ajutăm să devină o persoană încrezătoare, să își clarifice concepte, să învețe în mod independent.
Teoriile privind învățarea sau dezvoltarea copilului la vârstele timpurii promovează conceptul de profesor cu rol de ghid. În acest context, metoda proiectelor stimulează și, în același timp, satisface curiozitatea firească a copiilor, implicându-i în propriul proces de dezvoltare, în care educatoarea nu este decât un ghid atent, o persoană-resursă care sprijină respectarea rutei individuale a învățării, a copilului și a ritmului propriu al acestuia.
Metoda proiectelor este o strategie de învățare și evaluare a cărei caracteristică se concentrează pe efortul deliberat de cercetare, pe căutarea și găsirea răspunsurilor legate de tema propusă. Această metodă a fost inițiată de John Dewey care, la sfârșitul secolului al XIX-lea, bazându-se pe teoria interesului, a elaborat o programă fundamentată pe necesitățile și posibilitățile copilului. În al doilea deceniu al secolului al XX-lea, W. Kilpatrick popularizează ideile lui J.Dewey-aplicând în școlile americane metoda proiectelor al cărei scop principal era armonizarea școlii cu societatea. Metoda răspundea cerințelor educației pragmatice americane, punând accentul pe acțiune, eficiență și independență în gândire. Ulterior, metoda a fost adaptată și vârstelor timpurii, în Europa ajungând varianta propusă de S.Chard și L.Katz. Planificarea activității pe teme sau metoda proiectelor la copiii preșcolari este un concept prezent și înainte de 1960, popularizat în anii 1960-1970, și care cunoaște acum o revenire. La noi, acest concept devine tot mai cunoscut odată cu aplicarea noii Programe preșcolare în anul 2000.
Actualele orientări atribuie noi semnificații și conținuturi metodei proiectelor, precum și un loc aparte în cadrul procesului educațional. Argumentele care pot sta la alegerea folosirii metodei proiectelor în procesul instructiv-educativ desfășurat cu copiii preșcolari sunt următoarele:
Proiectul poate fi încorporat în curriculumul preșcolar din orice parte a lumii;
Un proiect are o structură temporală care ajută educatoarea să-și organizeze progresiv activitatea cu copiii, în funcție de dezvoltarea acestora, de interesul manifestat și de gradul de cunoaștere a subiectului luat în discuție;
Proiectul le oferă copiilor contexte în care ei pot aplica o foarte mare varietate de cunoștințe și deprinderi sociale și intelectuale pe lângă cele de bază date de curriculum.
Văzut, în plan teoretic, ca o metodă globală, cu un puternic caracter interdisciplinar, ca o metodă care stimulează și dezvoltă multilateral personalitatea în curs de formare a copilului, în planul practic el se definește ca un efort deliberat de cercetare al copiilor, concentrat pe depistarea detaliilor și înțelegerea subiectului în întreaga sa amploare și nu pe găsirea de răspunsuri corecte la întrebările puse de adult.
Așadar, un proiect este o extindere, o investigare a unui subiect din sfera idealului sau practicului către care copilul își îndreaptă întreaga atenție și energie. Proiectul îi implică pe copii în conducerea investigației în mediul imediat, asupra fenomenelor și evenimentelor despre care doresc să învețe mai mult. Și ceea ce este absolut deosebit, din punctul de vedere al respectării rutinei individuale a învățării și a ritmului propriu, proiectul poate fi dus la bun sfârșit de un grup mic de copii, de întreaga grupă sau, ocazional, de un singur copil.
Conștientizând importanța valorificării acestui mod de abordare a învățării la vârstă timpurie, în cele ce urmează voi detalia beneficiile aduse de acest stil de învățare la preșcolari și demersurile ce trebuiesc împlinite în desfășurarea unui astfel de proiect.
II.2.ÎNVĂȚAREA BAZATĂ PE PROIECT ȘI BENEFICIILE EI
O idee pedagogică acceptată,experimentată și aplicată în masă în învățământul românesc este învățarea bazată pe proiect.Considerată metodă interactivă prin care se realizează învățarea deplină,scopul ei fiind implicarea activă a copiilor pe parcursul activităților,care se finalizează în principiu,cu un produs tangibil:colecții conform subiectului,expoziții tematice,portofolii tematice,postere,machete,fotoreportaje,etc.Conform lui Vîgotski „învățarea creează zona celei mai apropiate dezvoltări, adică provoacă, cheamă la viață și pune în mișcare o serie întreagă de procese ale dezvoltării, care acum sunt posibile pentru copil numai în sfera interrelației cu cei din jur și numai în cursul colaborării cu semenii din care, deschizând cursul intern al dezvoltării, devin apoi un bun interior al copilului.”Deci ce este un proiect? Un demers didactic în grup, într-o interacțiune continuă, prin care se urmărește integrarea noilor informații în structuri cognitive proprii și transferarea lor în conținuturi noi, aplicabile în practic, o comunitate de învățare în care fiecare contribuie atât la propria învățare, cât și la procesul de învățare colectiv, o acțiune de cercetare și acțiune practică în același timp. Explozia de informații din diferitele domenii determină confruntarea copilului cu o varietate de aspecte problematice și dificultăți care derivă dintr-o cunoaștere limitată, iar realitatea trebuie abordată cu precizie, la momentul potrivit, atât din perspectiva teoretică cât și practică. Din perspectiva acestor circumstanțe, noi educatoarele, tocmai această realitate o putem înfăptui prin metoda proiectului. Reforma educațională, prin implementarea metodei proiectului, permite dobândirea de către copil a unor deprinderi și abilități prin care, ulterior, se poate realiza înțelegerea și producerea unor raționamente autentice, devenind astfel participanți activi în viața comunității. Se face astfel trecerea de la modelele tradiționale, care limitează uneori realizarea cunoașterii, la cunoaștera în cadrul unei cercetări practice care le oferă copiilor posibilitatea de a exploata în profunzime domenii noi, de a acumula cunoștințe în mod independent și de a dezvolta competențe precum creativitatea, spiritul de inițiativă, capacitatea de a comunica și de a lucra în echipă.Caracteristica esențială a proiectului este că plasează copilul în centrul proiectării didactice, asigură o mai bună corelare gândire – învățare, iar pe noi ne pune în situația de a reflecta asupra răspunsurilor la întrebările:”Cum predăm ?”, „Cum îi vom face pe copii să-și amintească și să-și activeze experiențele, informațiile pe care le dețin despre subiectul propus?”, „Cum îi vom motiva să se informeze, să caute, să investigheze?”, „Cum îi facem să interacționeze în mod activ cu noile informații și cu ceilalti membrii ai grupei?”, „Ce contexte de exersare a noilor conținuturi voi crea?”, „Cum îi vom face să dea un sens și o interpretare personală celor învățate, reprezentative pentru fiecare copil?”.Primul pas îl face educatoarea , care , acceptând ideea de schimbare și adaptându-se cu ușurință acesteia poate aduce schimbări în modul de a gândi și acționa al copilului , al părinților acestuia și chiar în sistemul educațional. Al doilea pas este necesar să se facă în direcția metodelor de predare folosite la grupă și a rolului educatoarei în procesul didactic , care , trebuie să fie legate de vârsta copilului și să țină cont de creativitatea și încrederea în sine a fiecăruia dintre cei doi factori implicați în procesul didactic. Ultimul pas este necesar în regândirea și potențarea valențelor formative ale mediului educațional . Aproape tot ce se află în mediul educațional în care se mișcă copilul poate constitui obiectul unei intense curiozităti din partea acestuia și , în același timp , poate conține ceva interesant din care el poate învăța. .Educatoarea este cea care creează mediul educațional favorabil învățării în sala de grupă și de asemenea pentru a stimula învățarea copilului este indicat să se apeleze la acesta , solicitându-l să aducă în grupă ceva din viața lui petrecută în afara grădiniței pentru a primi ajutor în alegerea și definirea unui subiect de proiect de învățare pornind de la acel „ceva ” familial și cunoscut. Bazându-se pe acești pași esențiali , educatoarea încearcă să contureze schimbarea în procesul didactic prin folosirea metodei proiectelor de grup , selectate , gândite și elaborate cu ajutorul copiilor și al părinților . Prin aceasta metodă copiii intră în contact direct cu realitatea cercetată , iar obiectele , fenomenele , procesele sunt investigate în dimensiunile și caracteristicile reale , așa cum se manifestă în realitatea concretă. Scopul proiectului este de a-l ajuta pe copil să cunoască mai mult despre un subiect decât să caute răspunsul cerut la o întrebare pusă de educatoare în legătura cu acel subiect . Proiectul este o extindere , o investigare a unui subiect din sfera idealului sau practicului către care copilul își îndreaptă întreaga atenție și energie. Proiectul îi implică pe copii în conducerea investigației în mediul imediat asupra fenomenelor și evenimentelor despre care doresc să învețe mai mult.Alegerea acestei metode poate fi argumentată prin următoarele aspecte:
proiectul poate fi încorporat în curriculumul pentru vârstele timpurii;
proiectul are o structură temporală care ajută educatoarea să-și organizeze progresiv activitatea cu copiii în funcție de dezvoltarea și de interesul acestora și de gradul de cunoaștere al subiectului luat în discuție;
proiectul oferă contexte în care copiii pot aplica o foarte mare varietate de cunoștințe și deprinderi sociale și intelectuale , pe lângă cele de bază date de curriculum;
proiectul atrage în permanență părinții în activitatea desfășurată în cadrul acesteia , educatoarea având avantajul de a beneficia zilnic de contactul cu membrii familiei;
dezbaterile se fac din perspectiva diferitelor arii curriculare : educarea limbajului, activitate matematică, cunoașterea mediului, educație plastică, educație fizică, educație pentru societate etc., și se regăsesc în activități comune, în jocuri și activități alese , în programul distractiv.
Metoda proiectului integrat este o strategie de învățare și evaluare care se concentrează pe efortul deliberat de cercetare al copilului, pe depistarea și înțelegerea subiectului în întreaga sa amploare, care contribuie la învățarea unui mod de «gândire interdisciplinară » și contribuie la practica învățării prin cooperare. Această abordare are o eficiență optimă în creșterea motivației copiilor și în stimularea operațiilor superioare ale gândirii, deoarece învățarea bazată pe proiect este o acțiune de cercetare și acțiune practică în același timp. Copiii sunt solicitați să apeleze la acele surse care îi ajută să rezolve problemele, ei sunt implicați în experiențe de învățare complexe, în grupuri, în proiecte din viața reală prin care își dezvoltă cunoștințele, deprinderile. Maniera integrată presupune abordarea realității printr-un demers didactic globalizat, în care limitele dintre categoriile și tipurile de activitate dispar într-un scenariu unitar, în cadrul căruia tema se lasă investigată cu toate mijloacele diferitelor știinte. Integrarea se va face prin alipirea într-un scenariu bine închegat a unor conținuturi care aparțin unor domenii diferite, conținuturile propuse având un subiect comun care urmează a fi investigat și elucidat în urma parcurgerii acestora și a realizării obiectivelor propuse. Pentru a fi posibilă abordarea în manieră integrată , educatoarea trebuie să stabilească cu claritate obiectivele și conținuturile activităților zilnice și un scenariu care să motiveze și să canalizeze atenția copiilor spre ceea ce vor investiga.
După cum am prezentat mai sus, o idee pedagogică acceptată, experimentată și aplicată în masă este învățarea bazată pe proiect.
Considerată metodă interactivă prin care se realizează învățarea deplină, scopul acesteia, în esență, este acela de a implica activ elevii pe tot parcursul activităților, care se finalizeză, în principiu, cu un produs ”tangibil”: colecții conform subiectului, expoziții tematice, postere, machete, etc.
Învățarea bazată pe proiect optează pentru mai multe domenii experiențiale, cel puțin un domeniu fiind prioritar, interferând diferit cu celelalte, respectarea planului de învățământ rămânând obligatorie. Există subiecte care la prima vedere s-ar părea că se regăsesc în interiorul unui singur domeniu, precum DȘ(Domeniul Științe), DOS(Domeniul Om și Societate). Aceste teme fac obiectul opționalelor, deoarece curriculumul preșcolar este conceput pentru a fi aplicat integrat.
Sunt subiecte/teme care solicită contribuția mai multor domenii și chiar organizarea în paralel a activităților extracurriculare, atât la nivelul grupei cât și la nivelul grădiniței.
Tema proiectului este privită din mai multe perspective și are valențe formative deosebite, daca educatoarea are în vedere acest principiu nou susținut de gândirea critică. Există teme al căror conținut este în afara domeniilor. În acest caz, trebuie identificate modalitățile prin care se pot implica aceste domenii care să contribuie la realizarea temei.
Indiferent de tema proiectului și de domeniile implicate de acesta, ceea ce este imortant și atârnă cu greutate în adoptarea acestui stil de învățare la preșcolari sunt beneficiile învățării bazate pe această metodă a proiectelor. Aceste beneficii se identifică în faptul că, în cadrul proiectului tematic, prin diferite jocuri și activități atractive, se dezvoltă copiilor capacitatea de a prelucra informații într-un fel unic, conform unicității personalității copilului. Aspecte pozitive ale acestui tip de abordare a educației timpurii ce pot fi considerate pe deplin beneficii sunt și următoarele:
Copiii învață să sesizeze aspecte esențiale ale obiectelor, fenomenelor, proceselor din jurul lor, să se organizeze în spațiul limitat sau infinit pentru ei, învață să caute într-un mod nou, cooperând în grup.
Explorează din proprie inițiativă sau conform unui algoritm stabilit, învață să-și verifice rezultatele.
Găsesc soluții, răspunsuri la probleme.
Intuiesc cum se va finaliza o acțiune, o plimbare, proiectul.
Extrag ideile dintr-o situație concretă.
Descoperă printr-un mod personal de învățare însușiri relații, conexiuni noi.
Relaționează eficient pentru realizarea sarcinilor, pentru un scop comun.
Învață să-și ordoneze materialele după criterii uneori hotărâte de un copil sau de grup.
Combină inteligent materialul, ideile, realizând lucruri și idei noi.
Găsesc soluții de manipulare fără efort a obiectelor.
Copiii manifestă o curiozitate naturală față de tot ceea ce-i înconjoară, fapt pentru care descoperă noi idei pe parcursul procesului de învățare. Se adaptează oricăror situații.
Vizualizează comportamente, relații diferite și învață să le clasifice.
Pentru a înțelege esența proiectului parcurs este necesară formarea imaginilor mentale prin activități interactive, integrate, bazate pe joc care reprezintă baza înțelegerii.
Centrul tematic stochează o multitudine de materiale care pot fi manipulate, combinate, prelucrate, selectate, păstrate. Contactul cu ele dar și cu mediul concret, natural îmbogățește sfera reprezentărilor care pentru copil reprezintă aurul inteligenței. Organizarea mentală a acestora este condiționată și de strategiile activizante pe care educatoarea le folosește. Sarcinile de învățare vizează combinarea, recombinarea, sistematizarea, selecția, asocierea reprezentărilor cu situații reale în care copiii sunt implicați direct. Integrarea lor în situații noi este benefică. Schimbarea uneori spectaculoasă a reacțiilor, comportamentelor, se datorează și educatoarei care formează imagini mentale într-un mod profesionalist, încât beneficiile se regăsesc în capacitățile de înțelegere a copiilor.
Proiectele gândite integrat reactualizează cunoștințele copiilor, structurează informațiile despre un subiect, învață să formuleze una sau mai multe ipoteze cu sprijin.
Copiii argumentează alegerile, faptele, dau explicații, concep strategii de învățare, își valorifică informațiile asimilate anterior în situații noi de învățare, interpretează roluri, învață să unifice rezultatele pentru aflarea adevărului despre o situație, etc.
Copiii demonstrează prin implicare, căutare, investigare, competențele individuale, dar și competențele de relaționare.
Copiii găsesc sensuri noi obiectelor, se reorganizează când alegerea partenerului, a grupului nu a fost cea mai bună pentru ei.
Fac predicții de la o zi la alta asupra etapelor și rezultatelor ulteriore.
Copiii sesizează nesiguranța dascălilor, cauzele care au dus la nerealizarea sarcinilor date(lipsa materialelor, a îndrumării). Când o sarcină nu este corect formulată sau pe măsura posibilităților, copiii o modifică. De aceea se analizează stilul de învățare al copiilor și posibilitățile de înțelegere pentru a nu avea eșec.
În cadrul proiectului fiecare copil va avea un rol de îndeplinit. Implicarea trebuie să fie echilibrată.
Proiectele valorizează copiii. Prin modul în care se implică reprezintă modele pentru colegii de grupă.
Luând în calcul anumite întâmplări, comportamente negative, nereușite ale activităților copiii încearcă să prevină repetarea lor.
Proiectul facilitează negocierea care este vizibilă între copii, între grupuri. Apariția conflictelor în timpul confruntărilor de idei, realizarea sarcinilor de grup, alegerea liderului, sunt situații de posibil conflict care nu trebuie neglijate.
Proiectul oferă posibilitatea reflecției asupra rezultatelor, comportamentelor în timpul lucrului, asupra implicării, asupra produselor realizate, asupra consecințelor, iresponsabilității în respectarea regulilor, etapelor proiectării.
Indiferent ce tip de învățare promovează un proiect, copiii au de rezolvat probleme și situații neprevăzute. Ei formulează judecăți de valoare în urma prelucrării datelor cunoscute ale problemei, combină ideile, își atribuie responsabilități, relaționează, își respectă limita capacităților individuale în cadrul grupului, fac analogii între diferite situații, activități desfășurate, participă cu interes la proiectarea secvențelor de activitate, fac transfer de cunoștințe de la un proiect la altul, de la o activitate la alta.
Își exprimă fără reținere ideile, trăirile, emoțiile.
Explică comportamentele personale și ale grupului din care face parte. Proiectul oferă posibilități de exersare a capacității de adresare de întrebări, până se elucidează problemele, situațiile ivite în timpul activității în care este direct implicat copilul sau grupul de copii.
Fiecare proiect generează noi idei pentru proiectul următor, convinge copiii că misterul este unul nou, necunoscuta proiectului le creează situații concrete de investigare, dezbatere, prelucrare a informațiilor, valorizare a apptitudinilor.
Proiectul antrenează copiii în luarea unor decizii. De aceea se creează situații de învățare prin analiză, comparație, identificarea elementelor ascunse sau foarte simple.
În grup sunt recunoscute aptitudinile individuale reciproc, sunt sesizate reciproc progresele, învață să se reorganizeze în anumite situații de învățare, participă la evaluarea procesului de învățare, dacă sunt solicitați.
Integrarea cunoștințelor însușite, produselor realizate din cadrul unui proiect în altul, printr-o reactualizare creatoare, alegere selectivă, prin restructurarea ideilor și corelarea cu altele, prin aplicații practice concrete. Copiii învață să prelucreze informația, să o integreze eficient în noi procese de învățare. Verifică deciziile luate prin consultarea educatoarei, a altor adulți, găsesc variante la soluțiile deja cunoscute, reflectează fie cu voce tare, fie prin mditație, retragere sau revenire.
Copiilor li se întipăresc acele informații la care sunt implicați mental, acțional și motivațional. Le stocheză și le folosesc pentru noi conexiuni, pentru asimilarea altora, în urma unui proces constant proiectat în timpul derulării proiectelor.
Educatoarea are ocazia să evalueze, atât pe parcursul derulării proiectelor cât și la sfârșitul acestora, o diversitate de aspecte, precum:
stilul de învățare al copiilor, cât și cum se implică;
performanțele individuale;
strategiile individuale și de grup în rezolvarea unor situații problemă;
cuvinte și expresii noi însușite
respectarea regulilor și principiilor;
judecățile de valoare exprimate de copii;
implicarea directă în realizarea condițiilor materiale necesare proiectului
strategia de soluționare a cazurilor apărute; greșelile ce trebuie luate în seamă
capacitatea de a adresa întrebări; corectitudinea, progresul răspunsurilor la întrebări;
întâmplările neașteptate apărute și modul de implicare în soluționarea lor;
impactul aplicațiilor practice asupra copiilor
capacitatea de înțelegere a noilor concepte;
eficiența scenariilor cognitive proiectate;
calitatea achizițiilor, informațiilor, comportamentelor, atitudinilor
calitatea informațiilor asimilate
modul de prezentare a produselor realizate; experiența de viață a copiilor, legată de subiect;
capacitatea de interpretare și argumentare; oportunitățile oferite de proiect pentru un anumit eșantion de copii
cauza dificultăților întâmpinate
limitele și avantajele proiectului
soluțiile originale găsite de copii, care au condus la reușita proiectului;
capacitatea copiilor de a formula ipoteze, de a propune noi proiecte la proiectul de bază;
calitatea surselor de informare.
Acestea sunt doar cateva beneficii atribuite metodei proiectelor, o mare parte din acestea fiind descoperite personal de către cadrele didactice implicate pe parcursul derulării unui astfel de proiect. De asemenea, parcurgând această lucrare pot fi descoperite noi și noi beneficii.
Proiectul integrat are un conținut transdisciplinar deoarece prin realizarea lui se ating obiectivele de referință ale mai multor arii curriculare. Se bazează pe învățarea prin cooperare, deoarece lucrând în grupuri, fiecare copil participă la realizarea unei părți din proiect, având responsabilități și sarcini specifice. Activitățile din grădiniță sunt extinse spre alte zone din afara grădiniței, apropiindu-ne astfel de realitatea cotidiană. Resursele materiale sunt procurate prin contribuția a cât mai multor persoane care pot sprijini desfășurarea proiectului. Are produse finale afișate în grădiniță. Activitatea prin proiect îi învață pe copii să-și emită și să-și susțină propriile idei, dezvoltându-le astfel creativitatea, care le dă senzația că ei sunt adevărații descoperitori ai „noului”. Soluțiile problemelor supuse rezolvării presupun colaborare și cooperare și toți copiii, indiferent de dezvoltarea intelectuală sau de vârstă, pot elucida o situație necunoscută spunându-și părerile și aplicându-le în practică.
II.3. PROIECTUL TEMATIC: structură și caracteristici
Pentru a avea reușită în aplicarea unui proiect tematic trebuiesc respectate câteva faze prin care întocmirea și derularea proiectului propriu-zis să treacă. Aceste faze sunt în număr de trei.
Faza întâi, respectiv debutul proiectului, este aceea a alegerii subiectului și a planificării întregului demers didactic necesar realizării proiectului. Aceasta este o etapă preparatorie, de inițiere atât pentru educatoare cât și pentru copii. În acest moment se stabilesc obiectivele, se analizează resursele materiale, umane și de timp disponibile, se aleg conținuturile, strategiile didactice necesare asigurării coerenței, în vederea derulării cu succes a proiectului.
În stabilirea scenariului planificării derulării unui proiect este neapărat necesar să respectăm cronologia secvențială logică. Prin urmare, după alegerea subiectului vor fi stabilite obiectivele de referință și comportamentele pe care dorim să le urmărim pe parcursul întregului proces. Aceste obiective sunt în strânsă corelație cu vârsta copiilor, cu anumite caracteristici ale mediului cultural în care trăiesc și cu bagajul de cunoștințe, priceperi și deprinderi pe care aceștia îl dețin. Tot în această perioadă are loc și analiza resurselor materiale, umane și de timp. În procesul de analiză a resurselor materiale se vor stabili categoriile de materiale necesare derulării proiectului, precum și modalitățile prin care acestea vor fi procurate. Referitor la resursele umane implicate, educatoarea va stabili care vor fi persoanele implicate în derularea proiectului respectiv (copii, părinți, cadre didactice, specialiști, etc.) și care sunt rolul și responsabilitățile fiecăreia. Planificarea și gestionarea timpului în cadrul proiectului sunt aspecte care țin de analiza resurselor de timp. Astfel, având în vedere faptul că proiectul este parte integrantă a curriculumului, timpul va trebui planificat și gestionat de așa manieră încât să finalizăm obiectivele propuse într-o perioadă de timp care să corespundă așteptărilor copiilor. Următorul pas îl constituie stabilirea direcțiilor principale de dezvoltare a proiectului, conform cărora se va stabili un inventar de activități și un inventar de strategii didactice, armonizate atât cu conținuturile cât și cu obiectivele propuse.
În cadrul acestei faze se disting patru mari pași ce trebuie parcurși. Primul pas este cel al alegerii subiectului. Orice lucru ființă sau eveniment din realitatea înconjurătoare poate deveni subiectul unui eventual proiect; important este interesul pe care acesta îl poate trezi copiilor. Sursa alegerii subiectului poate fi una din trei: copiii, când aceștia sunt deja familiarizați cu rutina derulării unui proiect; educatoarea, de regulă în perioada inițială a aplicării metodei proiectelor; sau educatoarea împreună cu copiii. Este bine de știut faptul că subiectele care pornesc de la interesele copiilor sunt cele care asigură motivația. De asemenea subiectul unui proiect trebuie să îndeplinească și câteva condiții precum:
Să fie destul de vast, pentru a putea permite o investigație de cel puțin o săptămână;
Să fie strâns legat de experiența de zi cu zi a copilului (cel puțin câțiva copii trebuie să aibă cunoștințe despre acesta, pentru a putea pune întrebări relevante despre el);
Să permită o abordare integrată și, ca atare, atingerea unor domenii(în afară de limbaj și matematică) cum ar fi : știință, artă, mișcare, educație pentru societate;
Să fie potrivit pentru a putea fi analizat în grădiniță.
Al doilea pas este stabilirea direcțiilor de dezvoltare. Acesta constă în faptul că pe lângă rolul de ghid și mentor, educatoarea mai are și atribuții de manager, în așa fel încât orice activitate pe care urmează să o desfășoare cu copiii va trebui gândită, motivată și proiectată cu multă grijă și atenție. În acest sens, după alegerea subiectului pentru un proiect, educatoarea va alcătui, împreună cu copiii, o „hartă” cu aspectele principale ale conținuturilor ce vor fi abordate în cadrul proiectelor. Aceasta trebuie să fie cât mai simplă din punct de vedere grafic astfel încât să fie înțeleasă cu ușurință de către copii. Harta va fi realizată împreună cu copiii creându-le impresia că ne dictează planul după care vom derula proiectul. Pentru aceasta este bine să avem la îndemână cât mai multe ilustrații legate de subiectul propus sau, în lipsa acestora să le solicităm copiilor executarea unor astfel de imagini. Concomitent cu întocmirea hărții, educatoarea le va sugera copiilor să alcătuiască un inventar al lucrurilor pe care le știu și al celor pe care nu le știu și doresc să le afle. Harta și inventarul de probleme vor fi însoțite și de un mic afiș pentru părinți, în care aceștia sunt informați cu privire la intenția copiilor și a educatoarei de a studia împreună acest subiect.
Al treilea pas constă în crearea centrului tematic și procurarea materialelor pentru proiect. Odată ce a fost aleasă tema proiectului, educatoarea trebuie să realizeze un inventar al materialelor necesare pe parcursul acestuia. De cele mai multe ori aceasta ar trebui să aibă la dispoziție mare parte din materiale, disponibile în grupă sau grădiniță. Pentru cele care lipsesc, educatoarea împreună cu copiii vor contribui la procurarea lor. Se poate face apel către părinți care pot împrumuta diverse obiecte, cărți, enciclopedii, către copii, cărora le place să ajute și sa colecteze fel de fel de lucruri, către comunitate, care poate fi alături de copii și educatoare dând dovadă de receptivitate și interes la solicitările acestora. Materialele de care avem nevoie vor fi trecute pe afișul de anunțare a temei proiectului, după stabilirea direcțiilor de învățare, deci după elaborarea hărții proiectului și a inventarului de probleme. Pentru diferiții colaboratori din comunitate sau parteneri educaționali, care pot sprijini derularea proiectului prin furnizarea de materiale specifice, educatoarea va putea formula, împreună cu copiii, mici scrisori de intenție, prin care sa-și facă cunoscute dorințele. Centrul tematic este locul unde vor fi expuse materiale legate de tema proiectului, în așa fel încât copiii să le poată privi și mânui, să se poată juca cu ele, să vorbească, să „citească”, să li se citească despre ele, să poată adăuga altele noi, produse sau procurate de ei. Acesta poate fi un dulăpior, un raft, o cutie de carton, etc., unde vom expune anunțul temei și materialele legate de tema proiectului.
Al patrulea pas din această primă fază constă în discuțiile cu persoanele implicate. În cadrul oricărui proiect este nevoie și de resurse umane pentru o desfășurare optimă și eficientă. Astfel, educatoarea va apela adesea la părinți, bunici, frați mai mari, specialiști din diferite domenii pentru a deveni persoane-resursă în cadrul proiectelor derulate cu copiii. Câteva dintre mijloacele prin care putem atrage partenerii educaționali pentru a sprijini derularea proiectelor sunt urmatoarele:
Prezentarea de portofolii ale grupei sau grădiniței;
Realizarea de reclame sau afișe publicitare cu ajutorul copiilor;
Prezentarea de serbări cu copiii, cu prilejul unor evenimente, de cele mai multe ori prin deplasare la cei pe care dorim sa-i atragem drept parteneri educaționali într-un proiect sau la cei care i-am avut drept parteneri într-un proiect;
Conceperea unor scrisori de intenție pentru expunerea obiectivelor proiectului și a solicitărilor materiale din partea copiilor și a educatoarei, precum și trimiterea unor scrisori de mulțumire după fiecare acțiune comună sau proiect finalizat;
Organizarea de expoziții sau tombole cu lucrări ale copiilor în diferite spații din comunitatea locală, în vederea atragerii interesului unor eventuali sponsori sau parteneri educaționali pentru viitoare proiecte și, totodată, a obținerii de fonduri pentru acestea;
Realizarea de filme și albume cu poze din timpul derulării proiectelor, în vederea mediatizării rezultatelor obținute cu copiii în cadrul lucrului pe proiecte.
A doua fază a proiectului, conținutul acestuia, este intervalul în care are loc activitatea practică a copiilor, respectiv documentarea și investigarea. Aceasta este de fapt inima proiectului. Acum copiii fac cercetări, desenează în urma observației directe, construiesc modele, înregistrează date și fapte, explorează, fac predicții, discută și chiar dramatizează aspecte legate de noile achiziții. Acum se desfășoară activitatea de documentare și investigare, de realizare practică a celor propuse în urma cercetărilor și observațiilor efectuate, iar copiii dețin rolul primordial, acționând conform responsabilităților încredințate de educatoare, de către colegi sau chiar alese de ei. Educatoarea nu trebuie să lucreze în locul copiilor ceea ce ei pot să facă și singuri ci, mai degrabă, să îi sprijine în demersul lor, să le inducă ideea că sunt capabili să-și ducă la bun sfârșit sarcina, iar în cazul în care sesizeză dificultăți, să lase copilul să își asume măcar o parte din sarcina dată. În cadrul proiectului, activitățile vor fi planificate ca și până acum, ținân cont de planul de învățământ. Așadar, educatoarea va avea grijă să respecte numărul de activități propus de planul de învățământ pentru grupa la care își desfășoară activitatea. Este foarte important ca activitățile să se desfășoarea ca acivități integrate, în care accentul va cădea pe activitățile de grup și nu pe cele cu întreaga grupă. În cadrul activităților integrate abordarea realității se face printr-un demers global, granițele dintre categoriile și tipurile de activități dispar, se topesc într-un scenariu unitar și, de cele mai multe ori, ciclic, în cadrul căruia tema se lasă investigată cu mijloacele diferitelor științe. Este de precizat faptul că abordarea proiectelor tematice pune un mare accent pe socializarea copiilor și pe formarea acestora ca un grup integru și bine construit, care să funcționeze în orice situație. Beneficii în acest sens aduce întâlnirea de dimineață, o activitate planificată, structurată, care ocupă un loc important în programul zilnic al grupelor responsabile. Întâlnirea de dimineață reprezintă reuniunea întregii grupe la începutul zilei. Așezați într-un cerc, pentru a se putea vedea unii pe alții, copiii își salută colegii și vizitatorii cu atenție și respect. Urmează apoi un moment în care un copil prezintă o experiență personală colegilor care îl ascultă cu atenție și participă prin comentarii și întrebări. Întregul colectiv ia parte apoi la o activitate de grup scurtă și energică, de regulă pentru a întări o competență intelectuală. Scopul ei este de a imprima un sentiment de unitate și noncompetitivitate în interiorul grupului. Întâlnirea de dimineață se încheie de obicei cu Noutățile zilei, întocmite de obicei de către cadrul didactic și care pune accentul pe activitatea desfășurată în ziua respectivă.
A treia fază a proiectului tematic este cea a sintezei și a concluziilor. Ea include pregătirea și prezentarea rapoartelor și a rezultatelor sub formă de jocuri, discuții dramatizări, etc. Tot acum se stabilesc finalitățile proiectului, ce funcționalități ar putea primi acestea și cum vom integra modalitățile de evaluare în partea finală a lui. Atribuirea unor funcționalități proiectului este necesară pentru a crea copiilor o motivație mai puternică și a-i implica afectiv, cunoscută fiind puterea acestei componente psihice în procesul învățării. În momentul în care copiii nu mai sunt extrem de interesați de finalizarea pe care a îmbrăcat-o proiectul, e semn că se poate trece la abordarea altuia. În acest moment începe evaluarea întregului proces desfășurat. Acest lucru nu se limitează doar la o privire de ansamblu, ci se referă atât la activitatea actorilor principali, educatoarea și copiii, cât și la produsele muncii lor (finalitățile proiectului). Evaluarea se face în funcție de natura proiectului și de posibilitățile reale ale copiilor prin albume cu fotografii, spectacole, filmări din cadrul activităților desfășurate, expoziții cu lucrări, etc. De asemenea, în evaluarea activității copiilor, educatoarea trebuie să țină cont de modul în care au fost folosite și valorificate conexiunile și perspectivele interdisciplinare de către copii, de competențele pe care aceștia le-au dobândit și capacitatea de a realiza transferul în alte domenii sau situații, de originalitatea în căutarea unor soluții pentru rezolvarea optimă a unor probleme, de capacitatea copiilor de a descoperi și fructifica valențe ale proiectului, în vederea inițierii și dezvoltării altuia nou.
Calitatea procesului procesului educațional la vârsta preșcolară, reflectată nu numai în modul de concepere a curriculumului, dar și în procesul de predare-învățare-evaluare și chiar în organizarea spațiului educațional, trebuie privită ca o condiție de bază pentru realizarea „societății educaționale de mâine”. Iar despre această societate nu vom putea vorbi decât dacă acordăm atenția cuvenită educației timpurii și mijloacelor potrivite prin care ne impunem să o realizăm.
În acest sens, noua abordare educațională se distinge ca o metodă globală cu caracter de interdisciplinaritate, susceptibilă să stimuleze și să dezvolte pe multiple planuri personalitatea în curs de formare a copilului. În același timp, de efectele pozitive ale acestei metode se bucură și celelalte părți implicate, cadrele didactice, părinții, unitatea de învățământ și procesul de învățământ. Astfel, educatoarea își lărgește sfera preocupărilor, aprofundează cunoștințe și aplică metode noi; părinții se deprind să stimuleze și să sprijine interesul copiilor pentru cunoaștere și, totodată, să fie alături de școală în demersul educațional pe care aceasta îl face; unitatea de învățământ reușește să realizeze unul dintre obiectivele majore ale reformei actuale, reinserția școlii în comunitate; iar procesul de învățământ câștigă în rigoare științifică și devine mai flexibil prin activitățile de tip integrat desfășurate cu copiii.
Așadar, valoarea educativă a proiectului tematic poate fi prezentată în câteva cuvinte:
-curriculumul nu este în opoziție cu cultura, interesele și nevoile copilului;
-oferă copiilor oportunitatea de a se exprima pe ei înșiși;
-învățarea este activă și se extinde până la limita pe care copilul o stabilește;
-este un instrument de apreciere prognostică, întrucât indică în ce măsură copiii prezintă sau nu în mod real anumite aptitudini;
-are valoare diagnostică, fiind un bun prilej de testare și de verificare a capacităților intelectuale și a aptitudinilor creatoare ale copiilor.
II.4. EXEMPLE DE PROIECTE TEMATICE REALIZATE ÎN GRĂDINIȚĂ
Nivel I ( 3 –5 ani )
Tema : „ Corpul uman” (igienă, alimentație)
Subteme: „Sunt curat și frumușel. Parc-aș fi un ghiocel!”, „Să mâncăm sănătos!”, „Sănătatea, o comoară de preț” „De vreau să cresc mare, fac mereu multă mișcare”
Tema: „Lumea din jurul meu”
Subtemele:„Comunitatea mea”, „Orașul meu –oraș de vis!”, „Familia mea”, „Grădinița fermecată”, „Universul”.
Tema: „Zâna Toamnă cea bogată”
Subteme posibile: „Anul și fiicele sale”, „Fenomene de toamnă”, „Vitamine pentru pitici mai mari sau mai mici”(fructe și legume de toamnă), „Flori de toamnă parfumate”, „Cum se pregătesc viețuitoarele de iarnă?”, „De vorbă cu zâna Toamnă” (evaluare proiect).
Tema:„Obiceiuri și tradiții strămoșești”
Subteme: „ Sunt român, român voinic” ( Ziua Națională a României), „Moș Nicolae,
prietenul copiilor”, „ Pe Moș Crăciun îl așteptăm”„Astăzi S-a născut Hristos”.
Tema: „Primăvara din ochii mei de copil”
Subteme: „Mărțișorul”, „Mamă scumpă, mamă dragă…”, „Și noi suntem de folos!” (munci specifice primăverii), „Buchetul primăverii”, „Miresme de primăvară”.
Tema: „Călătorie în lumea mea”
Subteme: „Trenulețul fermecat” (mijloace de locomoție și transport), „Meseriile”, „Micii brutari”, „Călători în trecut”, „Minunile lumii”.
Tema: Povești cu A fost odată…
Subteme: „În lumea poveștilor”, „O zi de vară”, „În lumea insectelor”, „Zâna Naturii ne
sfătuiește…”, „Ce mi-au povestit zânele anului”.
Pot fi planificate și proiecte cu durata de o săptămână sau chiar de o zi: „Jucăriile mele”, „Camera mea”, „Strugurele”, „Dovleacul de Haloween”, „Crizanteme, crizanteme”, „Ferma cu animale”, „Veverița”, „Dumbrava minunată”,„ Fiicele anului”, „Lumea în culori”,
„Fluturașul”, „Copilărie, vis de bucurie”, etc.
Nivel II ( 5 –6 ani )
Tema: „Știm că-n lumea asta mare pentru toți e loc sub soare!”
Subteme: „Familia mea”,„Misterele corpului uman”, „Toți diferiți, toți egali” (diversitate), „Grădinița –bucuria copilăriei noastre”, „ Satul meu” (Orașul meu).
Tema: „Toamna cu al său alai, parcă s-a desprins din rai!”
Subteme: „Fantezie de toamnă”, „Coșul cu fructe”, „În grădina de legume”, „Toamna în lumea viețuitoarelor și a florilor”, „Călătorie în țara Toamnei” –evaluare proiect
Tema:„ Magia sărbătorilor de iarnă
”Subteme: „Moș Nicolae pentru o zi”, „Călători pe meleagurile lui moșCrăciun”, „Crăciunul –o rază de iubire în sufletele noastre”
Tema: „În lumea celor care nu cuvântă”
Subteme: „Vietățile pământului” (evoluție, animale dispărute, grupe de animale –vertebrate și nevertebrate, înfățișare, hrană, curiozități), Animale sălbatice”, „În ogradă”, „Viața din adâncul apei”, „Grădina zoologică”.
Tema: „Știu să-mi exprim sentimentele și gândurile”
Subteme: „ Mama –izvor nesecat de iubire”, „În lumea artelor”, „Sfintele Paști –simbolul sacrificiului și al iertării”, „Șoapta florilor de mai”, „Eu vreau încă de pe-acum să fiu harnic, drept și bun”.
Tema: „Miresme de primăvară”
Subteme: „Șoapta vântului de primăvară” (fenomene specifice primăverii), „Oaspeții primăverii”, „Fantezie de miresme, culoare și cântec”, „Suntem harnici, suntem mari, suntem
fii de gospodari” (munci specifice primăverii), „Scrisoare de la primăvară” (evaluare proiect).
Tema: „Ocolul lumii”
Subteme: „ Plecăm în excursie”, „Călătorie pe marea albastră”, „Meserii din toate colțurile lumii”, „Copiii din lumea-ntreagă”.
Tema: „De mâine voi fi școlar, silitor, cu note mari!”
Subteme:„ Comorile din abecedar”, „Ce știu despre ceea ce mă înconjoară?”, „Cartea –prietena mea”.
Alte exemple de proiecte ce se pot derula pe parcursul unei zile (miniproiect) sau al unei săptămâni pot fi următoarele: „Pământul –planeta albastră”, „1 Decembrie –Ziua Națională a României”, „Jocurile iernii”, „Hora unirii”, „Poveștile pădurii”, „Aricel și prietenii săi”,
„Prietenii naturii”, „Imnul micilor ecologiști”, „În lumea insectelor”, „Copilăria mea iubită”.
III. CERCETARE PEDAGOGICĂ
III.1. SCOPUL ȘI OBIECTIVELE CERCETĂRII
Educația este procesul prin care se realizează formarea și dezvoltarea personalității umane. Ea constituie o necesitate pentru individ și societate raportându-se în același timp acestora. Educația timpurie, ca primă treaptă de pregătire pentru educația formală, asigură intrarea copilului în sistemul de învățământ obligatoriu, prin formarea unor capacități relevante. Și deoarece totul pornește de la vârsta preșcolară este necesară asigurarea integrării optime a copilului în grădiniță.
Metoda proiectelor este o strategie de învățare și evaluare a cărei caracteristică se concentrează pe efortul deliberat de cercetare, pe căutarea și găsirea răspunsurilor legate de tema propusă. Ea reprezintă o modalitate de instruire și învățare ce implică integrarea curriculară în jurul temei alese și presupune integrarea activității educaționale cu practica vieții cotidiene și cu cercetarea. Valoarea pedagogică a acestei metode, constă în influența pozitivă asupra principalilor actori implicați în actul educațional și rolul pe care îl are fiecare în demersul educațional. Stimularea și dezvoltarea copiilor are loc pe mai multe planuri, și anume:
Sunt puși în situația autentică de cercetare în care, în care singuri trebuie să găsească soluții;
Se implică activ în activitatea de cunoaștere a realității;
Parcurg conținuturile în ritm propriu;
Își valorifică experiențele de cunoaștere;
Își actualizează și activizează cunoștințele tematice prin amintire, evocare, repetare;
Participă la sistemtizarea cunoștințelor, întocmirea hărții, stabilesc, împreună cu educatoarea inventarul de probleme, solicită participarea și implicarea părinților;
Își asumă responsabilităși, roluri, și învață activ;
Participă, investigheză, observă, explorează, înregistrează rezultatele, măsoară, compară, studiază, sintetizează, comunică, se exprimă, împărtășesc experiența.
Educatoarele acumulează experiență profesională:
Lărgirea sferei preocupărilor profesionale și personale;
Aprofundarea de cunoștințe;
Proiectul tematic presupune de asemenea satisfacerea nevoii de socializare a copiilor care este realizată zilnic începând cu Întâlnirea de dimineață și continuând cu activitățile derulate pe parcursul fiecărei zile. Indiferent de activitate, metoda proiectelor oferă copiilor cadrul perfect de socializare, îtrucât le stimulează creativitatea, spiritul de inițiativă, capacitatea de a comunica și de a lucra în echipă.
Scopul cercetării o reprezintă analizarea metodei proiectelor tematice ca instrument în educarea limbajului la preșcolari, stimularea creativității și a gradului de implicare a preșcolarului în activitățile desfășurate.
Obiectivele cercetării propuse sunt:
Cunoașterea valențelor formative ale utilizării metodei proiectelor la preșcolari;
Determinarea influenței metodei proiectelor asupra rezultatelor preșcolarilor;
Identificarea avantajelor asupra dezvoltării personalității copiilor;
Identificarea factorilor care influențează socializarea și coeziunea grupelor de preșcolari;
Identificarea influențelor pro ale metodei proiectelor asupra părinților și a celorlalți parteneri.
III.2. IPOTEZA CERCETĂRII
Ipoteza cercetării: Dacă se abordează metoda proiectelor în cadrul activităților de educare a limbajului la nivel interdisciplinar, atunci se creează premisele învățării eficiente, dezvoltării competențelor de comunicare la preșcolari.
III.3. VARIABILELE CERCETĂRII1
j Variabilele cercetării
Vatriabila independentă: Utilizarea proiectului tematic la vârste timpurii.
Variabilele dependente: Gradul de implicare și atitudinea față de tema abordată;
-Dezvoltarea creativității
-Performanțele copiilor
III.4. EȘANTIONUL DE SUBIECȚI
În cercetarea didactică realizată s-a lucrat cu eșantioane independente, și anume, două grupe paralele din aceeași unitate de învățământ.S-a stabilit ca Grupa Mare B să fie eșantionul de control (la care activitățile s-au desfășurat în mod obișnuit), iar Grupa Mare A să fie eșantionul experimental (la care activitățile s-au bazat pe metoda proiectelor tematice), fiecare cu un număr de 20 de preșcolari
-Locul de desfășurare a cercetării: Grădinița cu Program Prelungit Nr. 7, din orașul Sighetu-Marmației, yi5lrjudețul Maramureș. Au fost implicate cadrele didactice de la Grupa Mare B și Grupa Mare A.
-Perioada de cercetare: Experimentul s-a desfășurat pe o perioadă de cinci săptămâni din semestrul II al anului școlar 2013-2014.
În vederea urmăririi obiectivelor și a verificării ipotezei generale formulate, am cuprins în cercetare un număr de 40 de copii cu vârste cuprinse între 5 si 7 ani care au frecventat grădinița în anul școlar 2013-2014.
Eșantioanele prezintă următoarele caracteristici :
Caracteristicile grupei mari A de la Grădinița nr. 7, – eșantion experimental
Caracteristicile grupei mari B de la Grădinița nr. 7 – eșantion de control
Cunoașterea anchetei socio-culturale,a reprezentat o preocupare importantă în cunoașterea fiecărui individ.
Familia,joacă un rol foarte important în dezvoltarea și formarea personalității unui preșcolar.Ea reprezintă un cadru fundamental în care el își satisface nevoile sale psihologice și sociale.De asemeanea,își pune amprenta asupra întregii personalități ale copilului,iar trăinicia edificiului,depinde de calitatea temeliei.
Familia este o lume care, în anumite împrejurări trebuie să-și organizeze apărarea față de agresiunile exterioare, pentru a-i proteja pe acei membrii ai săi care sunt încă prea slabi pentru a le suporta fără prejudicii.
Principalele elemente caracteristice mediului familial al preșcolarilor eșantionului experimental,Grupa Mare A
11Principalele elemente caracteristice mediului familial al preșcolarilor eșantionului de control,Grupa Mare B
III.5. EȘANTION DE CONȚINUT
Derularea situațiilor experimentale s-a desfășurat pe parcursul a cinci săptămâni din cadrul semestrului al II-lea, al anului școlar 2013-2014.
Unitățile tematice propuse pentru experimentare sunt reprezentative activităților de cunoaștere a mediului, întrucât rolul acestora este de a iniția copiii în procesul de dezvoltare a personalității și a creativității limbajulului preșcolarului prin abordarea metodei proiectelor.
III.6. METODOLOGIA CERCETĂRII
Pentru a studia influența metoda proiectelor la vârste timpurii am apreciat ca fiind indicată folosirea următoarelor metode:
Metode de colectare a datelor cercetării( constatative)- drumuri ce trebuie parcurse pentru a strânge date, fapte, imagini, care srijină structurarea unui răspuns la problema în studiu.
Metode de evaluare:
-numărare(raport/procent)
-scările de evaluare(probe,teste)
-clasificare(bareme pentru itemi)
Metode de prezentare și prelucrare statistică:
-tabel de rezultate
-reprezentări grafice
Dintre metodele enumerate anterior, o contribuție deosebită au avut-o cele prezentate în continuare:
Metoda autoobservației/a observării de sine,care reprezintă o metodă de cercetare,care presupune scufundarea cercetătorului în experiența sau situația analizată și studierea proprilor sale trăiri afective.Este de fapt,o observație experiențială,adică o observație și investigare a propriilor situații/experiențe trăite ,cu ajutorul mijloacelor multimedia,dar și prin studierea documentelor proprii. Această metodă a fost folosită în toate etapele experimentului psihopedagogic de către educatoare la eșantionul experimental, care a fost preocupat permanent de proiectarea, realizarea, evaluarea și reglarea activităților prin utilizarea metodelor interactive
Experimentul psihopedagogic/didactic sau experimentarea,presupune modificarea intenționată a condițiilor de apariție sau desfășurare a fenomenelor.Aceste condiții sunt supuse unor variații sistematice controlate,datele eperimentelor fiind înregistrate cu obiectivitate.Experimentul propriu-zis constă practic în testarea/verificarea ipotezei /presupunerii verificate de către cercetător.Deci scopul experimentului este acela de a confirma sau infirma ipoteza cercetării. Aceasta a constituit principala metoda de investigare în cercetare. Testarea ipotezei de lucru a presupus organizarea și desfășurarea unui sistem de experimente pedagogice derulate în cadrul activităților de educarea limbajului prin utilizarea metodelor interactive la grupele mari A și B.
În etapa pre-experimentală se stabilesc datele existente în momentul începerii experimentului didactic și se stabilesc cele două grupe, experimentală și de control. Modalitatea de lucru cea mai frecvent utilizată în această etapă este testul inițial sau pretestul, care trebuie să fie identic pentru cele două eșantioane. Așadar, înainte cu o săptămână, înainte de a începe proiectul tematic, li s-a aplicat copiilor un test,o fișă inițială cuprinzând itemi referitori la subiectul ce urmează a fi tratat în perioada experimentului. În etapa experimentului propriu-zis Grupa Mare A,grupa de control, a avut parte de o predare tradițională, procesul educațional a decurs în mod obișnuit, conform planificării tradiționale a educatoarelor pe aceeași temă,iar la grupa experimentală,în același timp s-a introdus variabila independentă, respectiv s-a aplicat proiectul tematic Darurile Primăverii,pe parcusul a cinci săptămâni. În etapa post-experimentală s-a aplicat un test final, identic pentru cele două grupe, de asemenea alcătuit dintr-o serie de întrebări, având ca scop relevarea modului de evoluție a copiilor din cele două grupe precum și a nivelului achizițiilor și a competențelor dobândite în perioada experimentului.
Observația sistematică,care presupune urmărirea intenționată și sistematică a obiectelor,fenomenelor și evenimentelor,în stare naturală,în condiții obișnuite de existență și manifestare,cu scopul de a le cunoaște cât mai profund și de a le descoperi trăsăturile esențiale.Această metodă s-a utilizat pe tot parcursul investigației cu scopul alegerii și caracterizării eșantioanelor de lucru-experimental și de control-prin urmărirea atentă și sistematică a activităților de predare-învățare-evaluare și a vizat: gradul de implicare a copiilor în activitățile de grup, gradul de socializare al acestora, reacțiile copiilor pe parcursul cercetării, precum și orice alt eveniment ivit, cu relevanță în cercetare.
Metoda analizei produselor activității copiilor constă în ,,analiza diferitelor produse ale activității elevilor și a documentelor școlare cu scopul relevării unor trăsături ale personalității elevilor (preșcolarilor), prin prisma obiectivării ei, în produsele muncii, lucrări scrise, desene, obiecte confecționate, fișe de lucru individuale,etc., cât și unele aspecte ale procesului de educație așa cum se oglindesc ele în diferite documente, cum ar fi: planurile și programele de învățământ, planificarea calendaristică”. Această metodă oferă indirect diferite date privitoare la acțiunea educațională, îndeosebi asupra rezultatelor ei. Din această perspectivă, datele respective oferă prilejul unor reflecții retroactive și a unor comparații a ceea ce se constată la momentul respectiv și ceea ce ne oferă alte metode, procedee. Prin intermediul analizei lucrărilor copiilor din ambele grupe, pe parcursul perioadei cercetării, a fost evidențiat interesul față de activitățile desfășurate în cadrul grupei de copii, cu sarcini ce au presupus munca în echipă și o colaborare eficientă între copii.
Metoda cercetării documentelor curriculare și a altor documente școlare presupune analiza,din perspectiva anumitor parametrii,stabiliți în concordanță cu scopul și obiectivele cercetării a datelor oferite de documentelor curriculare oficiale,care reprezintă și o sursă de documentare,și a diferitelor documente școlare,care permit colectarea de date concrete,referitoare la activitatea cadrelor didactice și a subiecților învățării.
III.7. DESIGN-UL CERCETĂRII
III.7. 1.ETAPA PRE-EXPERIMENTALĂ
Etapa pre-experimentală are rolul de a stabili nivelul de cunoștințe al preșcolarilor existent în momentul inițierii experimentului psihologic. Această etapă a fost marcată de un test inițial,care s-a aplicat atât la Grupa Mare A,eșantionul experimental cât și la Grupa Mare B, eșantionul de control.Aplicând acest test inițial am dorit să verific cunoștințele inițiale ale subiecților cu privire la anotimpul primăvara, iar rezultatele obținute au fost înregistrate. După cum se poate observa, testul vizează recapitularea cunoștințelor deținute de preșcolarii grupei mari. Este un bun prilej pentru a determina preșcolarii să-și reamintească toate informațiile despre anotimpul primăvara
Obiectivele etapei pre-experimentale sunt subordonate obiectivelor generale și se vor dezvolta în vederea stabilirii datelor de început și a eșantionării. Așadar, obiectivele pentru această etapă a cercetării sunt:
O1 Implicarea cadrelor didactice care contribuie la dezvoltarea creativității preșcolarilor prin utilizarea metodei proiectelor;
O2 Alcătuirea eșantionului de subiecți și selectarea eșantionului experimental și al celui de control pentru desfășurarea cercetării;
O3 Selectarea unităților de învățare necesare cercetării;
O4 Nivelul de pregătire al preșcolarilor la activitățile practice a mediului socio-cultural de proveniență.
Test inițial
PRIMĂVARA (Cunoașterea mediului)
a) Colorează elementele specifice anotimpului primăvara.
b) Taie cu o linie ce nu aparține anotimpului primăvara.
Obiective operaționale ale testului inițial:
cunoașterea nivelului de dezvoltare și stimulare a creativității preșcolarilor
cunoașterea capacității de recunoaștere, denumire a unor elemente specifice anotimpurilor
cunoașterea capacității de a analiza, interpreta unele imagini
Descriptori de performanță
Rezultate obținute în urma testului inițial aplicat la cele două grupe:
Reprezentarea grafică comparativă a celor două eșantioane în urma testului inițial
Aplicând acest test inițial,am constat că jumătate din preșcolarii eșantionului de control,respectiv 50% și 45% din preșcolarii eșantionului experimental,au obținut calificativul foarte bine.Cu un procentaj de 40% și 35%, copiii de la eșantionul de control și de la eșantionul experimental au obținut caificativul bine.Calificativul suficient a fost reprezentat de un procentaj de 5% și 10 %,iar calificativul insuficient de un procentaj de 5%la ambele eșantioane.
Prin urmare, am putut constata că nu există diferențe majore între cele două eșantioane,respectiv eșantionul de control și cel experimental.
III.7. 2. ETAPA EXPERIMENTUL PROPRIU ZIS
În această etapă fiind stabilite cele două eșantioane, activitatea de predare s-a desfășurat în același timp pentru a nu influența rezultatele, moment concretizat în etapa experimentală.
-La eșantionul de control,respectiv Grupa Mare B, procesul instructiv – educativ s-a desfășurat în mod obișnuit, ca și până la începerea acțiunii de cercetare respectiv în stilul clasic/ tradițional,pe aceeași temă.
-La eșantionul experimental,respectiv Grupa Mare A ,au avut parte de o predare-învățare în care s-a utilizat metoda proiectului, după cum urmează:
PROIECT TEMATIC
“Darurile primăverii”
Grupa Mare
Tema de studiu:Când,cum și de ce se întâmplă?
Loc de desfășurare:în grupă,în curtea grădiniței,în parc
ARGUMENT
Sosește primăvară!Natura se spală pe ochi somnoroasă,tocmai s-a trezit din somnul anotimpurilor reci.Odată cu ea a înflorit câmpia.Florile au început să-și deschidă petalele,să parfumeze aerul,și să zâmbească cerului albastru-cristalin.E anotimp de sărbătoare pentru flori și păsări,iar natura se închină în fața curcubeului de culori.Bucurându-ne de toate aceste minuni ale naturii,ne-am întrebat de ce nu este întotdeauna primăvară?Acum natura este plină de viață și întrece pe oricine și orice în frumusețe!
Privind chipul fericit al copiilor, am hotărât împreună să desfășurăm proiectul tematic pe o durată de 5 săptămâni intitulat:Darurile primăverii,intrând astfel în minunata lume a curiozităților.
DURATA:5 săptămâni﴾24.02.2014-28.03.2014﴿
1. Primăvara a sosit!- aspecte generale
2. Florile și miresmele primăverii
3.Fructe și legume de primăvară
4. Lumea celor care nu cuvântă
5. Chipul primăverii!
RESURSE
UMANE
-preșcolarii grupei mari
-cadre didactice
-părinți
MATERIALE
-Planșe tematice
-cărți, reviste, imagini ppt, pliante
-calculator, imprimantă, aparat foto, CD-player
-felicitări, albume de artă plastică, flori.
BIBLIOGRAFICE
Preda,Viorica, “Metoda proiectelor la vârste timpurii”, 2002, Ed. Miniped, București;
Grama,Filofteia și colaboratorii, “Activitatea integrată din grădiniță”, 2008, DPH;
“Ghid pentru proiecte tematice abordate în maniera integrată a activităților din grădiniță”, 2005,Ed. Humanitas, București;
“Aplicații ale metodei proiectelor”,2008, Ed. CD Press, București;
Curriculum pentru învățământul preșcolar, aprobat prin OM nr. 5233/1.09.2008;
OBIECTIVE CADRU ȘI DE REFERINȚĂ PE DOMENII EXPERIENȚIALE
DOMENIUL LIMBĂ ȘI COMUNICARE:
OBIECTIVE CADRU:
Dezvoltarea capacității de exprimare orală, de înțelegere și utilizare corectă a semnificațiilor structurilor verbale orale;
Educarea unei exprimări orale corecte din punct de vedere fonetic, lexical, sintactic;
Dezvoltarea creativității și expresivității limbajului oral;
OBIECTIVE DE REFERINȚĂ:
Să exploreze și să descrie verbal anumite caracteristici ale anotimpului primăvara;
Să descrie original și creativ fructele care apar primăvara;
Să stabilească relații între obiecte și grupuri de obiecte realizând comparații;
Să-și îmbogățească vocabularul cu cuvinte și expresii noi;
Să înțeleagă și să transmită mesaje simple despre primăvară;
DOMENIUL ȘTIINȚĂ:
OBIECTIVE CADRU:
Stimularea curiozității privind explicarea și înțelegerea lumii înconjurătoare;
Dezvoltarea capacității de cunoaștere și înțelegere a mediului înconjurător, precum și stimularea curiozității pentru investigarea acestuia;
Dezvoltarea capacității de observare și stabilire de relații cauzale, spațiale, temporale;
OBIECTIVE DE REFERINȚĂ:
Să descopere și să enumere părțile componente ale unei flori;
Să înțeleagă relațiile spațiale;
Să cunoască diferite materiale naturale și sintetice cu culorile anotimpului;
DOMENIUL OM ȘI SOCIETATE
OBIECTIVE CADRU:
Dezvoltarea comportamentelor de cooperare, prosociale, proactive;
Formarea și consolidarea unor abilități practice specifice nivelului de dezvoltare motric;
Formarea deprinderilor practic-gospodărești și utilizarea vocabularului specific
OBIECTIVE DE REFERINȚĂ:
Să-și adapteze comportamentul propriu la cerințele grupului;
Să manifeste prietenie și stări afective pozitive în cadrul activităților;
Să realizeze lucrări practice inspirate din natură;
Să-și formeze deprinderi practice și gospodărești;
Să manifeste atitudini de cooperare, spirit de echipă, de competiție;
DOMENIUL ESTETIC ȘI CREATIV
OBIECTIVE CADRU:
Formarea unor deprinderi de lucru pentru realizarea unor desene, picturi, modelaje;
Realizarea unor corespondențe între diferitele elemente de limbaj plastic și forme, obiecte din mediul înconjurător (natură, artă și viață socială);
Formarea capacității de receptare a lumii sonore și a muzicii;
Formarea capacităților de exprimare prin muzică;
OBIECTIVE DE REFERINȚĂ:
Să exerseze deprinderi tehnice specifice modelajului pentru realizarea unor fructe și flori de primăvară;
Să redea liber teme plastice despre primăvară;
Să descopere lumea înconjurătoare cu ajutorul auzului;
Să asocieze mișcările cu versurile și melodia;
Să cânte cântece specifice temei;
DOMENIUL PSIHO-MOTRIC:
OBIECTIVE CADRU:
Formarea și dezvoltarea deprinderilor motrice
Cunoașterea deprinderilor igienico-sanitare pentru menținerea stării de sănătate.
OBIECTIVE DE REFERINȚĂ:
Să-și formeze o ținută corporală corectă;
Să perceapă componentele spațio- temporale;
Să dobândească comportamente și atitudini igienice corecte;
STRATEGII DIDACTICE
Tipuri de strategii utilizate pe parcursul derulării proiectului: mixtă, algoritmică, bazate pe joc, euristice, expozitive;
Metode și procedee: observarea spontană și dirijată, povestirea, explicația, demonstrația, exercițiul, conversația, experimentul, învățarea prin descoperire, brainstorming-ul, expoziția, turul galeriei;
Modalități de evaluare utilizate pe parcursul proiectului
-Portofoliile copiilor;
-Observația curentă a educatoarei;
-Chestionarea orală;
Forme de organizare: frontal, pe grupe, individual
INVENTAR DE PROBLEME
CENTRE DE INTERESE DESCHISE ȘI MATERIALELE PUSE LA DISPOZIȚIA COPIILOR
CENTRUL TEMATIC
-imagini de primăvară, ornamente, flori.
SCRISOARE CĂTRE PĂRINȚI
Dragi părinți,
În sfârșit , sosește cea dintâi fiică a anului. După atâtea zile cu ger și zăpadă ne vom bucura din nou de mângâierea călduță a razelor soarelui, de verdele crud al ierbii, de mirosul revigorant al florilor de pe câmpuri. Renunțăm la albul iernii și ne bucurăm de explozia de culoare care ne va învălui.
Copiii noștri se bucură și ei de zilele acestea în care totul prezice reînvierea naturii. Vă invităm să fiți alături de noi pe parcursul perioadei în care vom încerca să descoperim frumusețea primăverii și de aceea vă rugăm să participați alături de noi la derularea acestui proiect: vom discuta despre transformările care au loc în natură în această perioadă și cum ne influențează ele pe noi.
Pentru a putea duce la bun sfârșit acest proiect, vă rugăm să ne ajutați cu materiale despre acest anotimp, cum ar fi: imagini care suprinde aspecte ale acestui anotimp, flori naturale sau imagini cu flori, jetoane, CD-uri, DVD-uri, reviste, cărți, enciclopedii, muzică sau alte materiale și informații care credeți că ne-ar fi de folos, care le-ar plăcea copiilor dumneavoastră și i-ar ajuta să afle noutăți.
Vă mulțumesc copiii grupei și
educatoarele
HARTA PROIECTULUI
SĂPTĂMÂNA 24.02.2014-28.02.2014
Primăvara a sosit!- aspecte generale
SĂPTĂMÂNA 03.03.2014-07.03.2014
Florile și miresmele primăverii
SĂPTĂMÂNA 10.03.2014-14.03.2014
Fructe și legume de primăvară
SĂPTĂMÂNA 17.03.2014-21.03.2014
Lumea celor care nu cuvântă
SĂPTĂMÂNA 24.03.2014-28.03.2014
Chipul primăverii!
III.7. 3. ETAPA POST-EXPERIMENTALĂ
După desfășurarea proiectului tematic Darurile primăverii, am dorit să stabilesc nivelul achizițiilor și interacțiunii copiilor. Pentru demonstrarea importanței implicării directe a copiilor în actul educațional, a dezvoltării personalității și îmbogățirii vocabularului preșcolarilor, stimularea creativității, utilizând metoda proiectelor printr-o învățare interactivă, după o perioadă de câteva săptămâni, la cele două eșantioane am aplicat un test de evaluare finală.
Obiectivele acestei etape sunt:
formarea deprinderilor de a participa la activități ce implică munca în echipă;
analiza rezultatelor obținute în activitatea didactică bazată pe utilizarea metodei proiectelor din perspective multiple: formarea deprinderii de a realiza sarcinile în echipă, constituirea unui grup omogen.
Utilizarea metodei proiectelor în dezvoltarea și îmbogățirea vocabularului preșcolarilor.
Test final
Tema :Darurile Primăverii
Sarcina didactică: Colorează florile! Încercuiește insectele!
Trasează linii de la păsările călătoare la hrana lor!
Scrie atâtea liniuțe sub fiecare imagine câte silabe are cuvântul respective.
Desenează soarele pe fișă și alcătuiește o propoziție, reprezentând-o grafic!
Obiective operationale urmărite în testul final:
Să traseze linii de la păsările călătoare la hrana lor;
Să scrie atâtea liniuțe sub fiecare imagine câte silabe are cuvântul respectiv ;
Să deseneze soarele pe fișă și alcătuiește o propoziție;
Să reprezinte grafic propoziția;
Descriptori de performanță
Rezultatele obținute în urma evaluării finale la eșantionul de control
După cum se poate observa 60% dintre preșcolari au obținut calificativul foarte bine,o bună parte din clasă adică 35% au primit calificativul bine,5% din păcate calificativul suficient,iar calificativul insuficient nu a fost obținut de nici un preșcolar.
Rezultatele obținute în urma evaluării finale la eșantionul experimental
Din interpretarea rezultatelor,la eșantionul experimental se poate observa că majoritatea copiilor,și anume 80% din grupă au obținut calificativul foarte bine,15% calificativul bine,iar calificativul suficient doar 5% din grupă. Din fericire nu a obținut calificativul insuficient nici un copil.
În urma aplicării testului, după încheierea proiectului tematic, am putut să compar rezultatele și să observ o îmbunătățire majoră în cazul grupei experimentale. Și în cazul grupei de control s-au observat îmbunătățiri, însă acestea nu au fost atât de semnificative.
IV ANALIZA, PRELUCRAREA ȘI INTERPRETAREA DATELOR
Centralizând răspunsurile la fișele date, analizând rezultatele testelor și analizând comportamentul subiecților în cadrul investigației, am reușit formularea mai multor concluzii privind influența metodei proiectelor asupra rezultatelor preșcolarilor.
Rezultatele obținute la ambele eșantioane,în urma evaluării finale ::
Reprezentarea grafică comparativă a rezultatelor celor două eșantioane în urma evaluării finale
Comparând rezultatele obținute la cele două eșantioane,în urma evaluării finale putem observa cu ușurință o creștere însemnată a procentelor eșantionului experimental,prin urmare ipoteza cercetării de față este confirmată.Se poate constata că 80% din preșcolarii eșantionului experimental au obținut calificativul foarte bine,pe când la eșantionul de control doar 60% au obținut calificativul foarte bine.Calificativul bine a fost reprezentant de un procent de 35% la eșantionul de control și 5% la eșantionul experimental.Calificativele suficient și insuficient au fost reprezentate de un procent mic la ambele eșantioane.
Reprezentarea grafică comparativă între cele două eșantioane în urma evaluării inițiale și evaluării finale
În diagrama de mai sus am dorit să compar cele două eșantioane de control și experimentală,în urma evaluării inițiale și finale.Obținând astfel următoarele înregistrări ale rezultatelor:
La eșantionul de control,în urma celor două evaluări se observă o creștere ușoară în procente,însă la eșantionul experimental,există o creștere evidentă a procentelor,astfel că la evaluarea inițială 45%din preșcolari au obținut calificativul foarte bine,iar la evaluarea finală 80%din preșcolari au luat calificativul foate bine,asta insemnând că 16 preșcolari din 20 de preșcolari,au obținut rezultate foarte bune,respectiv calificativul foarte bine.
În concluzie putem preciza că utilizarea metodei proiectului dezvoltă creativitatea limbajului la preșcolari și astfel îmbunătățește rezultatul lor în cadrul activităților desfășurate.
Se poate constata că la grupa experimentală unde s-au aplicat metode interactive, preșcolarii au dobândit încredere în ei și în cel de la catedră, s-au obișnuit să dezbată ceea ce îi deranjează sau nu le este clar, au învățat să comunice și au înțeles că între ei și cadru didactic există un dialog și o relație foarte apropiată.
În urma aplicării metodei proiectelor, relațiile dintre copii sunt vizibil îmbunătățite, aceștia continuând să discute pe marginea subiectelor abordate sau a produselor realizate de ei chiar și în cadrul activităților liber alese . Se observă că și preșcolarii mai puțin implicați, mai puțin sociabili ajung să participe la aceste discuții.
Analiza și interpretarea datelor obținute indică o creștere a rezultatelor preșcolarilor din grupa experimentală, o evoluție în exprimarea orală și scrisă, în activizarea și dezvoltarea vocabularului, transformarea relației educatoare-copil într-una modernă și democratică, de ajutor reciproc, libertate, inițiativă, datorită unor metode interactive aplicate în cadrul activităților desfășurate la grupă.
CONCLUZII
În urma interpretării calitative a rezultatelor cercetării, reiese că valoarea pedagogică a metodei proiectelor tematice constă în influența pozitivă asupra factorilor implicați în actul educațional și asupra rolului pe care îl are fiecare demers educațional.Pot să afirm că în urma investigației făcute,o primă caracteristică a activităților desfășurate în proiect,este aceea că aceste activități,sunt de documentare și investigare.Accentul se pune pe căutările și cercetările proprii ale preșcolarului,pe folosirea brainstorming-ului și a metodelor de învățare activ-participative,pe contactul direct și nemijlocit cu obiectele lumii înconjurătoare.Acum copiii fac observări și înregistrează rezultate,măsoară,compară,explorează,fac predicții,discută.Metoda proiectelor,le oferă copiilor ocazii reale de a lua decizii și de a-și asuma anumite responsabilități.Astfel pe măsură ce copiii câștigă experiență,ei devin mai stăpâni pe puterile lor și mai încrezători în forțele proprii.Astfel educatoarea,nu trebuie să lucreze în locul copiilor ceea ce ei pot face singuri,ci mai degrabă să-I sprijine în demersul lor,să-i determine să ducă la bun sfârșit sarcina.Implicarea tot mai mare a copiilor în muncă și jocul lor conduce la creșterea încrederii în forțele proprii,dar și îi responsabilizează.
Trebuie menționat faptul că învățarea bazată pe proiect se bazează pe interrelaționare și se realizează într-o manieră integrată,iar educatoarea are rolul decisiv în influențarea și sprijinirea copilului în procesul de asumare de roluri și responsabilități.De asemenea acestă învățare bazată pe proiect îl ajută pe copil să aleagă ceea ce i se potrivește și își dorește să învețe.Alegerea locului de joacă sau a jocurilor și a materialelor didactice îi satisfac nevoia de independență și de inițiativă îl motivează afectiv.În acest spațiu ,educatoarea sprijină copiii pentru a învăța din propria experiență.
Metoda proiectelor,asigură o învățare diferențiată,bazată pe experiență,individualizată,în cadrul căruia copilul experimentează lucruri noi,apoi își insușește algoritmul învățării.Copiii sunt permanent bombardați informațional prin mass-media,iar educatoarelor le revin sarcina sintetiza aceste informații în cadrul activităților în grădiniță.Această strategie educațională,oferă posibilitatea de a respecta ritmul individual de dezvoltare a fiecărui copil din grupă,cadrul didactic stabilind obiectivele de învățare,dar și metodele specifice prin care va urmări realizarea acestora.Copiii învață în ritmuri diferite,deci stategiile de predare-învățare-evaluare trebuie adaptate în consecință.Educatoarea trebuie să se bazeze pe interesele și capacitățile fiecărui copil într-un anumit moment.
În final vreau să spun,că proiectele nu trebuie privite ca un element de adăugat,la programul obișnuit,ci ca o posibilitate de a aduna la un loc subiecte,teme,cunoștințe într-un context fericit.Proiectele sunt cele care dau frâu liber imaginației și creativității copilului,ceea ce este esențial,deoarece creativitatea este însuși esența gândirii moderne,în măsura în care se cere acestei funcții psihice să definească și să soluționeze probleme.Pot afirma faptul că copiii învăță ceea ce trăiesc!
Rezultatele utilizării metodei proiectelor,se găsesc în performanțele școlare ale copiilor,pentru că un învățământ modern se bazează pe competențe,abilități și capacități intelectuale și creative.
”Lăsați copilul să vadă, să audă, să descopere, să cadă, să se ridice și să înșele. Nu folosiți cuvinte când acțiunea, faptul însuși, sunt posibile.” (Pestalozzi﴿
Bibliografie
Aplicații ale metodei proiectelor,2008, Ed. CD Press, București;
Bocoș,Mușata,Cârlogea,Letiția,Drăghici,Camelia,Proiecte tematice pentru activități integrate,Editura Diana
Ciulea ,Laurenția, 2009, Aplicarea noului curriculum pentru educație timpurie – o provocare?, Editura Diana;
Cocoradă, Elena, 2010, Introducere în teoriile învățării, Editura Polirom, Iași;
Curriculum pentru învățământul preșcolar, aprobat prin OM nr. 5233/1.09.2008;
Cerghit, Ioan, 2006,Metode de învățământ, Editura Polirom,Iași;
Cerghit, Ioan,2002,Sisteme de instruire alternative și complementare. Structuri, stiluri și strategii,Editura Aramis,București;
Ghid de bune practici pentru educația timpurie a copiilor între 3 – 6/7ani, 2008,Unitatea de Management al Proiectelor pentru Învățământul Preuniversitar;
Glava,Adina, Pocol,Maria,Tătaru,Lolica-Lenuța,2009, Educația timpurie – ghid metodic pentru aplicarea curriculumului preșcolar, Editura Paralela 45, Pitești;
Grama,Filofteia și colaboratorii,2008, Activitatea integrată din grădiniță, DPH, București;
Ghid pentru proiecte tematice abordate în maniera integrată a activităților din grădiniță, 2005,Ed. Humanitas, București;
Lespezanu,Monica,Tradițional și modern în învățământul preșcolar românesc-o metodică a activităților instructiv-educative în grădinița de copii,2007,Ed.Omfal Esențial,București;
Joița,Elena,2003, Pedagogie și elemente de psihologie școlară, Editura Arves, Craiova;
Piaget, Jean, Psihologie si pedagogie, 1972,Editura Didactică și Pedagogică, Bucuresti;
Programa activităților instructiv-educative în grădinița de copii,2000, Ed.V. & Integral, București;
Preda,Viorica, Metoda proiectelor la vârste timpurii,2002, Editura Miniped, București;
Preda,Viorica, Borțeanu, Silvia, Crihan,Svetlana,2002, Tribuna Învățământului nr. 659/ 9-15 sept.;
Preda,Viorica,Gheorghe,Alexandru,2010,Metodica activităților instructiv-educative în grădinița de copii,Ed.Sitech,Craiova;
Preda,Viorica,Breben, Silvia,Gongea, Elena,Mitrulescu ,Veronica,2008,Învățarea bazată pe proiecte.Auxiliar didactic pentru aplicarea noului curriculum,Ed.Arves;
Radu, I.T., Evaluarea în procesul didactic, 2000,EDP, București;
Sălăvăstru,Dorina, Psihologia educației,2004,Editura Polirom, Iași;
Tomșa,Gheorghe,2005,Psihopedagogie preșcolară și școlară , Editura Coresi, București;
Anexe:
Bibliografie
Aplicații ale metodei proiectelor,2008, Ed. CD Press, București;
Bocoș,Mușata,Cârlogea,Letiția,Drăghici,Camelia,Proiecte tematice pentru activități integrate,Editura Diana
Ciulea ,Laurenția, 2009, Aplicarea noului curriculum pentru educație timpurie – o provocare?, Editura Diana;
Cocoradă, Elena, 2010, Introducere în teoriile învățării, Editura Polirom, Iași;
Curriculum pentru învățământul preșcolar, aprobat prin OM nr. 5233/1.09.2008;
Cerghit, Ioan, 2006,Metode de învățământ, Editura Polirom,Iași;
Cerghit, Ioan,2002,Sisteme de instruire alternative și complementare. Structuri, stiluri și strategii,Editura Aramis,București;
Ghid de bune practici pentru educația timpurie a copiilor între 3 – 6/7ani, 2008,Unitatea de Management al Proiectelor pentru Învățământul Preuniversitar;
Glava,Adina, Pocol,Maria,Tătaru,Lolica-Lenuța,2009, Educația timpurie – ghid metodic pentru aplicarea curriculumului preșcolar, Editura Paralela 45, Pitești;
Grama,Filofteia și colaboratorii,2008, Activitatea integrată din grădiniță, DPH, București;
Ghid pentru proiecte tematice abordate în maniera integrată a activităților din grădiniță, 2005,Ed. Humanitas, București;
Lespezanu,Monica,Tradițional și modern în învățământul preșcolar românesc-o metodică a activităților instructiv-educative în grădinița de copii,2007,Ed.Omfal Esențial,București;
Joița,Elena,2003, Pedagogie și elemente de psihologie școlară, Editura Arves, Craiova;
Piaget, Jean, Psihologie si pedagogie, 1972,Editura Didactică și Pedagogică, Bucuresti;
Programa activităților instructiv-educative în grădinița de copii,2000, Ed.V. & Integral, București;
Preda,Viorica, Metoda proiectelor la vârste timpurii,2002, Editura Miniped, București;
Preda,Viorica, Borțeanu, Silvia, Crihan,Svetlana,2002, Tribuna Învățământului nr. 659/ 9-15 sept.;
Preda,Viorica,Gheorghe,Alexandru,2010,Metodica activităților instructiv-educative în grădinița de copii,Ed.Sitech,Craiova;
Preda,Viorica,Breben, Silvia,Gongea, Elena,Mitrulescu ,Veronica,2008,Învățarea bazată pe proiecte.Auxiliar didactic pentru aplicarea noului curriculum,Ed.Arves;
Radu, I.T., Evaluarea în procesul didactic, 2000,EDP, București;
Sălăvăstru,Dorina, Psihologia educației,2004,Editura Polirom, Iași;
Tomșa,Gheorghe,2005,Psihopedagogie preșcolară și școlară , Editura Coresi, București;
Anexe:
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Eficientizarea Integrarii Curriculare In Invatamantul Prescolar Prin Metoda Proiectelor (ID: 159299)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.