Eficientizarea Gestiunii Pasivelor In Cadrul Bancilor din Republica Moldova
EFICIENTIZAREA GESTIUNII PASIVELOR ÎN CADRUL BĂNCILOR DIN REPUBLICA MOLDOVA
TEZA DE LICENȚĂ
DECLARAȚIA
pe propria răspundere
Subsemnatul (a) ___________________________________________________________
absolvent al Facultății_______________________ a Academiei de Studii Economice din Moldova, specializarea___________________________________________________________
declar pe propria răspundere că teza de licență pe tema__________________________________
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
a fost elaborată de mine și nu a mai fost prezentată niciodată la o altă facultate sau instituție de învățământ superior din țară sau din străinătate.
De asemenea, declar că sursele utilizate în teză, inclusiv cele din internet sunt indicate cu respectarea regulilor de evitare a plagiatului.
Fragmentele de text sunt reproduse întocmai și sunt scrise în ghilimele, deținând referința precisă a sursei;
Redarea/reformularea în cuvinte proprii a textelor altor autori conține referința precisă;
Rezumare ideilor altor autori conține referință precisă a originalului.
________________________________
Numele Prenumele
________________________________
Semnătura
Lista abrevierilor
Art-articol;
BC -Banca Comerciala;
BCBS-Comitetul de la Basel responsabil cu supraveghere bancara;
BCE – Banca Centrală Europeană;
BM-Banca Mondiala;
BNM-Banca Nationla a Moldovei;
BV-Bursa de Valori;
CNPF-Comisia Nationala a Pietei Financiare;
MDL-Leu Moldovenesc;
MF-Ministerul Finantelor;
M.O-Monitorul Oficial;
RM- Republica Moldova;
FMI-Fondul monetar international.
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL 1. ASPECTE CONCEPTUALE PRIVIND RESURSELE
DEPOZITARE ÎN BĂNCI
1.1 Resursele depozitare: apariție, concept, caracteristici
1.2 Clasificarea și tipologia depozitelor bancare
1.3 Modul de formare și scopul utilizării resurselor depozitare
CAPITOLUL 2. CADRU REGLEMENTORIU PRIVIND DEPOZITELE ÎN
REPUBLICA MOLDOVA
2.1 Evoluția gestiunii pasivelor în cadrul băncii comerciale
“Victoriabank”
2.2 Dificiențile și problemele cu care se confruntă băncile comeciale cu
privire la gestiunea pasivelor
CAPITOLUL 3. STRATEGII PRIVIND EFICIENTIZAREA PASIVELOR ÎN CADRUL
BĂNCILOR
3.1 Practici internaționale privind eficientizarea pasivelor în cadrul
băncilor comerciale din Republica Moldova
3.2 Posibilități de implimentare acestor strategii în Republica Moldova
ÎNCHEIERE
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
Introducere
În prezent băncile joacă rolul de actori principali pe scena economică a teritoriului Republicii Moldova. Ele asigură buna derulare a tuturor proceselor economice atît din interiorul țării, cît și din exteriorul ei. Totodată ele participă la o activitate esențială a economiei naționale, și anume la destribuirea și redestribuirea veniturilor. Dovezi referitor la existența primelor bănci poate fi gasită în unul dintre primele documente istorice, Codul lui Hammurabi, datat secolului al XVIII înaintea erei noastre.
Dacă de la început băncile erau doar simpli intermediari financiari, atunci în prezent ei sunt agenți, în sarcina cărora se include gestiunea instrumentelor și pîrghiilor financiare ale țării.
Din motiv că se cunoaște dimensiunea sistemului bancar, nu e nevoie de multe dovezi sau convingeri pentru a constata că băcnile reprezintă principalele entități unde are loc circulația monedei, astfel, reieșind din importața acordată acestuia pentru stat, analiza operațiunilor din interiorul lor este una actuală, și necesară.
Actualitatea temei. Operațiunile derulate în cadrul băncilor comerciale reprezintă principalele surse de venit, de success, și de profitabilitate pentru o bancă. Astfel la momentul actual scopul, sau obiectivul primordial al entităților bancare îl constituie eficientizarea operațiunilor sale. Din motiv că entitățile bancare operează cu toate tipurile de operațiuni bancare existente, ele trebuie să-și gestioneze corect și eficient resursele sale. Deci pentru ca o bancă să aibă posibilitatea de a-și gestiona și îndrepta activitățile sale în direcția corespunzătoare este obligatoriu nevoie de o analiză și de o cunoaștere a componenței bilanțului bancar și a pasivelor sale.
Elementele patrimoniale ce figurează în pasivul bilanțier posedă o dublă fațetă, dintr-un punct de vedere ele reprezintă resurse strategice pentru derularea eficientă a operațiunilor bancare, și din alt punct de vedere ele sunt generători de o multitudine de riscuri. Astfel e nevoie de o respectare a relație “risc-profabilitate-eficiență”.
În orice strategie financiar-bancară, studierea pasivelor, precum și gestiunea acestora ocupă un loc central, deoarece acestea reprezintă principalul responsabil în activitatea de depunere a resurselor financiare. Cota pasivele bancare în bilanțul bancar constituie un element zdrobitor, în special în rolul de intermediar financiar.
Putem concluziona că derularea eficace a băncilor depinde foarte mult de organizarea corectă a operațiunilor de gestiune a pasivelor. În consecință, analizînd practicile internaționale, constatăm caracterul indescutabil al importanței analizei pasivelor bancare. În acest context consider că elaborarea unei teze în care s-a menționat și caracterizat aspectele gestiunii, precum și posibilităților de eficientizare a acestora în cadrul băncilor din Republica Moldova este actuală și justificată.
Scopul tezei: îl reprezintă analiza pasivelor bancare din cadrul băncilor comerciale, rolul acestora pentru bănci, principalele lor caracteristici, precum și elementele lor componente. Totodată scopul constă în stabilirea principalelor deficiențe cu care se întîmpină la momentul actual băncile comerciale, posibilitățile de eficientizare a acestora, studierea marilor practici internaționale și găsirea punctelor lor forte. Elaborarea tezei se fundamentează pe abordări analitice, precum și teoretice referitoare la cercetarea pasivelor bancare.
Cu scopul atingerii obiectivului propus am stabilit următoarele 6 sarcini:
Analiza componenței pasivului bancar;
Studierea aspectelor conceptuale specifice noțiunii de resurse atrase;
Cercetarea evoluție gestiunii pasivelor bancare în cadrul Băncii Comerciale “Victoriabank”;
Stabiliraea principalelor deficiențe cu care se întîmpină băncile comerciale referitor la gestiunea pasivelor bancare;
Analiza practicilor mondiale caracteristice gestiunii pasivelor bancare;
Găsirea unor posibilități de implimentare a strategiilor internaționale în cadrul băncilor autohtone.
Tema cercetată este analizată din motivul deficienților și problemelor cu care se confruntă băncile comerciale din Republica Moldova la capitolul gestiunii pasivelor bancare, precum și de importanța lor imensă în structura bilanțieră.
Obiectul cercetării este reprezentat de către sistemul bancar al Republicii Moldova, mai ales activitatea băncii comerciale “Victoriabank”. Principalele tipurile de pasive bancare, politici și strategii de eficientizare a acestora.
Metodologia cercetării s-a orientat în temeiul folosirii practicilor, metodelor și tehnicilor de investigație științifice proprii sferei respective, cu obiectivul stabilirii și analizei caracteristicilor pasivelor bancare. Totodată ca metode utilizate menționez deducția, startînd cercetarea de la informații teoretice, și mai apoi am trecut la analiza problemelor, cît și posibilitîților de eficientzare a pasivelor bancare.
Baza informațională a tezei respective o formează literatura de specialitate, actele normative, actele legislative, normele internaționale, practicile mondiale, și rapoartele financiare a băncilor comerciale din cadrul Republicii Moldova.
Structura tezei demersul științific de abordare teoretică și practică a temei " EFICIENTIZAREA GESTIUNII PASIVELOR ÎN CADRUL BĂNCILOR DIN REPUBLICA MOLDOVA” cuprinde 3 capitole de bază.
În primul capitol “Aspecte conceptual privind resusrsele depozitare în bănci” este analizată partea teoretică cu referire la depozitele bancare, care dețin o cotă majoritară din pasivul bilanțier.
În cel de-al doilea capitol al lucrării “. Analiza resusrselor atrase în cadrul băncii comerciale “Victoriabank” se cercetează principalele categorii de resurse, cadrul reglementoriu, principalele aspecte pozitive și negative a gestiunii acestora. Începe capitolul cu structurarea pasivului bilanțer pe elemente componente și evidențierea principalelor caracteristici ale fiecărui post. De o atenție deosebită beneficiază postul bilanțier reprezentînd capitalul bancar. Tot în cadrul acestui capitol a fost analizată gestiunea și evoluția pasivelor în cadrul băncii comerciale “Victoriabank”, problemele cu care se întîmpină banca respectivă, precum și s-a analizat principalele acte normative și legislative după care banca se conduce în derularea operațiunilor cu pasivele sale.
Cel de-al treilea capitol al lucrării “Strategii privind eficientizarea pasivelor bancare.” Constă în analiza și cercetarea principalelor practici și strategii internaționale referitoare gestiunii eficiente a pasivelor bancare. Totodată în cadrul capitolului respectiv s-a analizat posibilitățile de implimentare a acestor stategii în cadrul băncilor comerciale din Repunlica Moldova.
În Încheiere s-au generalizat fundamentalele idei rezultate din analiza efectuată, și s-au stabilit cîteva derecții de optimizarea a sectorului bancar autohton.
În Bibliografie sunt redate principalele surse de informare implimentate cu scopul redactării lucrării respective, printe acestea enumerăm actele normative, legislative, rapoarte financiare a băncilor comerciale, în total sumînd 44 la număr.
În Anexe sunt redate careva informații utile și suplimentare textului de bază, acestea la rîndul său înglobează materialul auxiliar, dar necesar pentru desfășurarea ideilor redate în structura fundamental a tezei și sunt 5 la număr.
CAPITOLUL 1. ASPECTE CONCEPTUALE PRIVIND RESURSELE DEPOZITARE ÎN BĂNCI
1.1 Resursele depozitare: apariție, concept, caracteristici
În orice economie de piață, băncile reprezintă o verigă crucială în dezvoltarea precum și în modernizarea principalelor componente a pieței financiare, îndeseobi atunci când celelalte pieți sunt slab dezvoltate. Astfel pentru o derulare eficace a activității desfășurate de bănci, resursele bancare reprezintă resursele cardinale de obținere a profitului. În această conjuctură de idei putem concluziona că băncile întrebuințează în îndeletnicirea lor, resursele bancare proprii și resurse atrase.
Resursele atrase marchează ansamblul fondurilor bănești practicate de către bancă, pentru efectuarea operațiunilor sale active, dar care la rândul său obligă entitatea bancară la rambursarea mijloacelor respective.
În practica bancară resurselor atrase, pot fi clasate în următoarele 2 moduri: resurse depozitare și resurse nedepozitare.
Resursele depozitare sunt resursele utilizate de bancă în situații efloricente, iar în configurația lor economică sunt înglobate următoarele tipuri de conturi: conturile de disponibilități ale agenților economici, proprietarii cărora sunt persoanele fizice, instituțiile financiare și publice, băncile și Trezorăria statului.
În cstici
În orice economie de piață, băncile reprezintă o verigă crucială în dezvoltarea precum și în modernizarea principalelor componente a pieței financiare, îndeseobi atunci când celelalte pieți sunt slab dezvoltate. Astfel pentru o derulare eficace a activității desfășurate de bănci, resursele bancare reprezintă resursele cardinale de obținere a profitului. În această conjuctură de idei putem concluziona că băncile întrebuințează în îndeletnicirea lor, resursele bancare proprii și resurse atrase.
Resursele atrase marchează ansamblul fondurilor bănești practicate de către bancă, pentru efectuarea operațiunilor sale active, dar care la rândul său obligă entitatea bancară la rambursarea mijloacelor respective.
În practica bancară resurselor atrase, pot fi clasate în următoarele 2 moduri: resurse depozitare și resurse nedepozitare.
Resursele depozitare sunt resursele utilizate de bancă în situații efloricente, iar în configurația lor economică sunt înglobate următoarele tipuri de conturi: conturile de disponibilități ale agenților economici, proprietarii cărora sunt persoanele fizice, instituțiile financiare și publice, băncile și Trezorăria statului.
În componența acestora se mai include și depozitele la vedere și la termen ale persoanelor fizice și juridice, certificatele de depozit, depozitele instituțiilor financiare internaționale, depozitele corespondente ale altor bănci, sumele în tranzit între unitățile băncii.
Resursele nondepozitare, reprezintă fondurile bănești la care banca apelează în situații neprospere, ca de exemplu trăirea unui pericol de faliment. În componența acestora sunt menționate creditele de la Banca Națională a Moldovei, credite de la alte bănci comerciale, vânzarea temporară a bonurilor de trezorărie și altor titluri de stat sau valorilor mobiliare corporative pe care le are în portofoliul ei, emiterea obligațiunilor și cambiilor bancare.
În componența resurselor atrase cota principală o deține depozitele, care denotă mijloacele monetare predate băncii de către clienți, care pot fi persoane fizice și, sau juridice depuse în diverse tipuri de conturi. Băncile folosesc aceste resurse în exclusiva conformitate cu regimul contului și reglementările bancare.
Proviniența resurselor depozitare se pierde în negura timpurilor, deși momentul apariției de facto a acestora precum și cel mai vechi edificiu bancar cunoscut sunt tabelele de contabilitate descoperite de arheologi în Mesopotamia sub ruinele templului Uruc. Covalența dintre templul respectiv și resursele depozitare constă în faptul că în antichitate templele erau nu numai lăcașe de cult, ci totodată și locuri de adăpostire a bogățiilor. Împrumutând aceste bogății preoții realizau un dublu scop obțineau recunoștință și obțineau un mic profit.
Un alt edeficiu poate fi considerat cel regăsit în Codul lui Hammurabi, cel descoperită de SUSA, în anul 1901. Primele operațiuni cu depozitele bancare pot fi considerate cele efectuate în perioada anului 1171, anul în care a fost creată prima bancă din lume, și anume Banca Veneției.
Câțiva experți din domeniul economic consideră că noțiunea însuși de bancă se referă la perioada de timp când un anumit colectiv de persoane au avut ideia de a primi mijloace bănești de la populație sub formă de depozite, de la cei care doreau să facă economii.
Putem conchide că momentul aparițiilor depozitelor în Republica Moldova, sau pe teritoriul românesc este cel regăsit în cea de-a 13-a tăbliță cerată (reprodusă la pagina 951, în volumul III al lucrării lui Th. Mamsen, Corpus Inscriptionum Latinorum) care conține contractul pentru constituirea unei societăți bancare (Societas Danistariae) redactat la 28 Martie 167 la Deusara, localitate situată în apropiere de Alburnus Maior. Sintagma “Societas Danistariae” este o combinație latino-greacă și conform căreia Socrates Kei Danistariae reprezintă o entitate de bancheri care folosesc în afacerea sa, împrumuturi cu dobândă.
Crearea și organizarea sistemului de depozit moldovenesc a fost condiționată în mare măsură de conexiunea și dependența economiei statului nostru de economiile statelor vecine, și în special de destincția economică și politică a statelor din care Moldova făcea parte. În același context de idei extinderea sistemului de depozit vizează și depinde de progresarea evoluției monedei pe teritoriul nostru și de relațiile monetare ale Moldovei în interacțiunea acesteia cu alte state.
Perioada modernă a activității bancare pe teritoriul Moldovei este sincronizată de Alexandru Pintea și Gheorghe Rușcanu în 4 perioade successive printre care menționăm:
1) prima periodă aparține anilor de dinaintea “Marii Uniri”, respective această perioadă este cuprinsă între anii 1774 și 1859. O însuțire, consider eu vajnică acestei perioade a fost victoria Imperiului Rus în războiul cu Imperiul Otoman în perioada anilor 1768 și 1774, care ca consecință a condus la îmbunătățirea situației economice a Țărilor Românești. Totodată există presupuneri că cămătarii sau zărafii au fost cei care au pus bază sistemului depozitar bancar.
Primele operațiuni bancare erau înfaptuite de către camătari, care se ocupau cu schimbul monedelor pe plan intern în scopul susținerii relațiilor comerciale ale Moldovei cu alte state.
Din punct de vedere al instrumentelor bancare moderne înainte de 1850 bancherii-cămătari foloseau tratele, cecurile, depozitele.În aceasta perioada în afară de camatari funcționau și organizații coopetariste de depozit, cele care au pus bazele “adevaratului depozit”, în acest scop în anul 1799 a fost înființată prima organizație “Mir” .
2) perioada numărul 2 reprezintă perioada consolidării sistemului bancar după Unire, și anume se încadrează în perioada anilor 1859 și 1918. Printre momentele importante amintim apariția unor investiții din străinătate pentru crearea unei bănci în Principate, înființarea Casei de Depuneri și Consemnațiuni a Băncii României, a Casei de Economii și a unui sistem monetar. În 1871 este înființată o instituție bancară pe acțiuni cu denumirea de Banca Comercială Chișinau, și Banca Obșteasca a orașului Chișinau, această bancă primea depozite spre funționare și dobânda pentru depozite constituia 7-8 % anual și era destul de avantajoasă pentru clienți.
Unele sucursale plăteau depunătorilor 3,5%, 4, și 5% anual pentru depozitele cu un termen pînă la un an, iar pentru depozitele cu un termen mai mare de un an se plăteau 5,75% și 6% anual.
3) perioada numarul 3, este perioada din anii 1918 și 1991, în această perioadă în Basarabia au funcționat 11 bănci ce acceptau depozite, aceste bănci erau în mare parte sucursale ale băncilor din Rusia. Pentru perioada 1917, cea mai mare și cea mai importantă bancă are considerată cea de la Cernăuți. Specific depozitelor constituite în aceea perioadă este faptul că pentru anotimpul de toamnă, băncile majorau rata dobânzii, pentru că anume în acest anotimp era nevoie mai mulți bani, respectiv dobânda creștea de la 7,5% la 8% annual. Totodată pentru depozitele cu un termen mai mare de un an, rata dobânzii era mai mare decât pentru depozitele cu un termen cu o perioadă mai îndelungătă.
Putem menționa că deși depozitele și operațiunile cu depozite au fost destul de practicate,
ele nu au evaluat în Basarabia, din motiv că populația nu era informătă de modul de organizare și funcționare a depozitelor.
În anii 1990-1991, din cauza destrămării URSS-ului, operațiunile de depozit practicate de bănci au fost în declin, motiv ce a condus la înrăutățirea sistemului bancar, respectiv au fost emise un set de legi, acte normative ce au condus la creșterea calitativă a depozitelor bancare .
Pentru Republica Moldova, “Banca de Economii” este considerată prima bancă comercială din Moldova ce a acceptat depozite bancare de la populație, începându-și istoria în perioada de avânt a Uniunii Sovietice. Primele 7 direcții județene ale „Caselor de Stat de Economii”, deschise la 11 noiembrie 1940, marchează apariția sectorului bancar în Moldova. Iar după proclamarea independenței R. Moldova, instituția a fost reorganizată în „Banca de Economii a Moldovei”, devenind astfel bancă comercială pe acțiuni cu capital de stat.
4) perioda 4, perioada anului 1991 și pînă în prezent – Activitatea bancară în perioada de tranziție la economia de piață. Odată cu obținerea independenței, în Republica Moldova, a fost înființată Banca Națională a Moldovei în baza Decretului Președintelui Republicii Moldova. Printre alte momente cruciale menționăm transformarea fostelor bănci de stat în bănci comerciale și înființarea băncilor cu capital privat autohton și străin, precum și sucursale ale unor bănci străine.
Conform Legii nr. 550-XIII din 21.07.95 cu privire la instituțiile financiare, banca reprezintă o instituție financiară, care acceptă de la persoane fizice sau juridice depozite sau echivalente ale acestora, transferabile prin diferite instrumente de plată, și care utilizează aceste mijloace total sau parțial pentru a acorda credite sau a face investiții pe propriul cont și risc”.
Din punct de vedere financiar-bancar, depozitul, reprezintă un ansamblu integru de bani, valută sau hârtii de valoare, lucruri prețioase, care au fost predate de către clienți, băncilor, sau altor instituții financiare pentru păstrare, gestionare și care au fost depuse în cont cu sau fără dobândă, din numele unei persoane fizice sau juridice și ce pot fi înapoiate, în fiece moment, la dorința deponentului. Conform altor surse depozitul reprezintă mijloacele bănești, transferate băncii de către deținătorul lor pentru păstrare cu specificarea anumitor tipuri de clause. În practica bancară activitățile ce țin de atragerea resurselor financiare sub formă de depozite poartă denumirea de depozitare.
Conform Legii despre instituțiile financiare, art.3, depozitul reprezintă mijloace bănești, ce vor fi restituite la timp sau post-restan, cu dobândă sau nu, ori în altă variantă, ori în clauze determinate simultant de către depunător, ori de persoane împuternicite de către el și depozitariu.
Depozitelor bancare le sunt specifice și particulare elementele de dubla interpretare, deoarece prima fațetă denotă îndatorarea anumitor bănci față de depunători, și în special angajamentul acestora motivat de antrenare și utilizare a capitalului vremelnic disponibil al clienților, și cea de a doua fațetă implică pentru deponenți creanțe față de bănci.
În urma desfășurării activității sale, depozitului bancar îi sunt specific următoarele 4 particularități :
1) atestă posibilitatea de exercitare a băncii, a funcției de depozitare;
2) se consideră cea mai ieftină resursă de care poate dispune o bancă;
3) creează un anumit grad de încredere a oamenilor în bancă;
4) sunt garantate de bancă, deci acordă dreptul de premțiune.
1.2 Clasificarea și tipologia depozitelor bancare
Practica internațională bancară remarcă o diversă varietate de clase de depozite de care poate profita orice mușteriu atunci cînd râvnește să predea banii săi la entitatea bancară. În mod unanim depozitele se clasează dupa câteva criterii, și printre cele mai adesea întilnite precizăm următoarele 5 principii:
1) în dependență de speța deponentului;
2) în funcție de unitatea monetară în care se constituie depozitul;
3) în funcție de maniera de retrogadare și țelul plasării mijloacelor depozitate;
4) în funcție de modul de calcul și de achitare a dobânzii.
5) în dependență de clauza de prelungire, sau reînnoire mecanică a depozitului
Deci în funcție de categoria depunătorilor distingem:
Depozitele persoanelor fizice, sau depozitele personale. Aceste depozite întruchipează banii predați de către clienți fără consemnarea țelului de păstrare. Specimentele respective de depozite reprezintă depozitele uzuale sau tradiționale, prin care sesizăm dreptul deponentului la capacitatea de a păstra banii săi în conturi de depozit, în lei moldovenești sau în valută, la termen sau la vedere.
Depozitele personelor juridice marchează depozitele ale căror titulari sunt agenții economici și organizațiile de stat ce depun resursele sale în conturi curente. Conform unor date statistice s-a constat că persoanele juridice preferă să-și depoziteze economiile sale sub forma depozitelor la vedere.
Depozite ale băncilor și ale altor instituții financiare sunt banii investiți pentru o scandență ce deseori se metemorfează, în practică aceste depozite sunt încheiate pentru un interval scurt de timp.
Băncile comerciale ajung să efectueze apel către piața bancară din motiv că doresc să devanseze anumite dificiențe referitoare la greutățile întimpinate la gestiunea lichidității, sau cu țelul de a îngădui băncilor de proporții mari, potențialitate culegerii unor mijloace bănești în temeiul cărora băncile respective vor putea oferi împrumuturi către băncile comerciale de proporție medie sau mică, care din motivul dimensiunilor sale, nu au acces la împrumuturi direct de pe piață.
Totodată băncile comerciale ajung să atragă depozite de la alte bănci comerciale sau de la instituții financiare din motiv că aceasta le permite să acorde un nivel de credite către populație, aceștea din urmă servind ca unii dintre principalii furnizori de resurse financiare.
Clasificarea depozitelor în funcție de depunător este prezentată în Figura 1.1.
Sursa: elaborat de autor în baza manualului de GRIGORIȚĂ, Cornelia. Activitate bacară. Ed. A II-a, rev și compl. Ch..: Cartier, 2004. 158 p. ISBN 9975-79-356-8.
Figura 1.1. Clasificarea depozitelor în funcție de depunător.
Titularii conturilor de depozit la care s-a raportat anterior, se pot bucura de clauze diferite în ceea ce urmărește însuși depozitul, aici ne referim la timp, înlesniri, dobânda, etc.
Dacă vizăm clasele de depozite în funcție de metoda de retrogadare și țelul plasării mijloacelor depozitate atunci specificăm urmatoarele:
Depozitele la vedere, în manieră uzuală aceste tipuri de depozite sunt obținute prin intermediul contului curent, deci cuvenim la concluzia că respectivele mijloace pot fi retractate în orice moment de către titularii lor, fără înștiințare. Anume astfel de depozite se individualizează printr-o lichiditate ridicată din punct de vedere a titularilor de cont, și în acest temei banca acordă dobânzi mici, sau nici nu le calculă. Totalitatea mijloacelor disponibile se utilizează atât pentru înfăptuirea vărsării de plăți prin virament, cât și pentru retrageri de numerar. Aceste resurse slujesc băncii în scopul creditării pe termen scurt. Respectiva clasă de depozite reprezintă o sursă ieftină și convenabilă pentru bancă. Din perspectiva tehnicii de evedințiere, depozitele la vedere pot fi organizate sub configurația conturilor curente sau a conturilor de disponibilități.
Depozitele la vedere sunt constituite din mai multe categorii de conturi, prince cele mai uzuale menționăm urmatoarele 2 :
1) conturile curente;
Prin intermediul respectivelor prototipuri de conturi este fezabilă săvărșirea numeroaselor operațiuni de încasări și plăți și deobicei întru realizarea acestora se folosesc variate instrumente de decontare, cum ar fi: cecurile, ordinile de plată, foile de vărsămînt, etc. Operațiunile prin contul curent impun un efort respectabil din partea băncilor, cu acest prilej, băncile fie că nu bonifică dobânzile, fie ca bonifică doar că o face la o dobândă redusă.
2) conturi cu disponibilități;
Prin intermediu acestor tipuri de conturi, de regulă, se înfăptuie un număr mai redus de activități de încasări și plăți decât prin intermediul conturilor curente.
În configurația depozitelor la vedere se includ următoarele 3 categorii de depozite:
1) depozite deschise de persoane fizice cu mențiunea „depozit la vedere”;
2) conturi curente ale persoanelor juridice;
3) conturi corespondente deschise la Banca Națională și alte bănci comerciale.
Clasificarea depozitelor în funcție de modul și scopul depozitării este prezentată în Figura 1.2
Sursa: elaborat de autor în baza manualului de GRIGORIȚĂ, Cornelia. Activitate bacară. Ed. A II-a, rev și compl. Ch..: Cartier, 2004. 158 p. ISBN 9975-79-356-8.
Figura 1.2. Clasificarea depozitelor bancare în funcție
de durata penru care au fost constituite.
Un alt tip de depozit ce face parte din componența depozitelor în funcție de perioada pentru care au fost constituite reprezintă depozitele la termen.
Depozitele la termen, reprezintă fondurile bănești predate băncii de către persoane fizice, și sau juridice, pentru o scandență precizată de timp pentru agonisire. Acest tip de depozit se compune în temeiul unui contract de depozit, în care se definește data de maturitate, suma retribuției, anumite sancționări în situația retragerii banilor înainte de scandență. Aceste fonduri circulă foarte lent, și în orânduirea economică respectivă se eliberează cecuri, iar rata dobânzii este înaltă. În situația retrogadării banilor fără preaviz înainte de termen titularul va pierde parțial sau total dobânda.
Menționăm faptul că titularul contului de depozit este în drept să-și retrogradeze fondurile bănești doar la termenul stabilit în contractual de depozit.
Remarcăm următoarele 3 tipuri de depozite la termen
1) depozite pe termen scurt -cu un termen de până la un an;
2) depozite pe termen mediu -cu un termen ce variază între 1-5 ani;
3) depozite pe termen lung -cu un termen mai mare de 5 ani.
Se cunosc următoarele 3 avantaje ale depozitelor la termen:
1) obținerea de către clienți a unei rate a dobânzi mai mari;
2) clientul are acces la dobânda lunară, fără a mai aștepta scandența spre a o incasa;
3) posibilitatea clientului de a obține un împrumut de la bancă, în baza contului de depozit fără a fi necesară o garanție suplimentară.
Un produs similar, și deseori confundat cu depozitele la termen sunt certificatele de depozit.
Aceste titluri reprezintă instrumente lansate de către băncile comerciale, populație, și care servesc drept metodă de economisire a mijloacelor bănești. Caracteristic acestora este faptul că ele se încheie doar pentru o dobândă fixă. Există 2 categorii principale de certificate, la purtător și nominative. Primelor le este caracteristic faptul că ele pot să fie trecute pe numele altei persoane, fără a creea careva impedimente, și cele nominative sunt cele care nu permit executarea aceste operațiuni.
Principalele asemănări dintre aceste două instrumente bancare este faptul că ambele constituie o posibilitate de agonisire a banilor, sau de economisire, ambele se bucură de cauțiunea Fondului de Garantare a Depozitelor Bancare. Principalele deosebiri dintre aceste instrumente sunt reprezentate în Tabelul 1.1
Tabelul 1.1
Deosebiri dintre depozit și certificatul de depozit
Sursa: elaborat de autor în baza datelor despre depozite bancare [online]. [accesat 27 martie 2014]. Disponibil: http://conso.ghid677md/md/annual_report
Depozite de economii, sunt fondurile bănești ce dau posibilitatea titularului de a retrage
respectivele mijloace fără anunț, rata dobânzii este mai mică decât la cele la termen dar mare decât la depozitele la vedere. Depozitul de economii este un produs sintetic între depozitul la termen și cel la vedere.
În temeiul faptului că sumele bănești pot fi depuse și retrase în orice moment fără preaviz, și rata dobânzii este înaltă, aceste depozite sunt destul de profitabile pentru persoanele fizice. În funcție de unitatea monetară se desting urmatoarele 2 categorii de depozite, acestea sunt prezentate în Figura 1.3 :
Sursa: elaborat de autor în baza manualului de GRIGORIȚĂ, Cornelia. Activitate bacară. Ed. A II-a, rev și compl. Ch..: Cartier, 2004. 158 p. ISBN 9975-79-356-8.
Figura 1.3. Clasificarea depozitelor în dependență de monedă.
Toți deponătorii au dreptul de a opta pentru categoria monedei în care se râvnește predarea resurselor sale, așa cum se socoate că va fi mai profitabil. Deasemenea orșicare depozit poate stârni un venit precizat. În contigentul respectiv de idei entitățile bancare utilizează conturi de depozite pentru care se percepe dobândă și depozite pentru care nu se pricepe dobândă.
Menționăm faptul că pe lângă conturile uzuale de depozite, băncile utilizează în derularea activității sale și câteva conturi nou apărute. În categoria acestora fac parte următoarele:
Depozit de tip sweep-reprezintă un depozit ce are un plafon disponibil, peste care banca transmite automat sumele excedentare într-un cont de depozit.
Depozit de tip tampon întruchipează sumele până la un anumit nivel negociat în prealabil, și care se constituie ca și depozitul la termen.
Depozit indisponibil- este depozitul ce nu poate fi returnat de către bancă, față de care sa întemeiat procesul de insovabilitate.
Depozit comun- este depozitul înființat de către două sau de mai multe persoane fizice, sau depozitul asupra caruia două sau mai multe persoane au dreptul de operare contra semnăturii uneia sau a mai multor persoane care au constituit depozitul.
O specie aparte de depozite este reprezentată de depozitele colaterale care se constituie ca drept garanții în scopul căpătării anumitor împrumuturi sau pentru efectuarea unor plăți posterioare definite.
În calitate de componente de inovații apropriate depozitelor la vedere se cunosc urmatoarele 3 categorii noi:
1) contocorrent este o sinteză dintre un cont de împrumut și un cont de decontare;
2) overdraft este o schemă mai redusă de depozite, prin faptul că o bancă stabilește preliminar clauzele contractuale, care dau posibilitatea titularului la devansarea limitei din cont;
3) conturile Now sunt conturile ce fac realizabil eliberarea cecurilor în avantajul altei persoane, doar în baza unui depozit la vedere.
Pentru bănci, depozitele sunt substanțialele resurse care desemnează temeinicile operațiuni pasive întreprinse în scopul desfășurării operațiunilor active de creditare.
Dacă investigăm valoarea și însemnătatea depozitelor în totalul preocupațiilor financiare a entităților bancare atunci putem remarca faptul că depozitele simbolozează o componentă nodală întru realizării productive a activității bancare. Este răspândit faptul că depozitele, ca fonduri atrase slujesc băncii ca principala sursă de finanțare a activității de creditare, contribuind astfel la destribuierea și redestribuirea veniturilor în economie.
Săvârșind un studiu a băncilor comerciale din Republica Moldova privitor activității de depozitare am precizat cota și suma depozitelor oferite atât persoanelor fizice cât și juridice. În acestă circumstanță de idei am întocmit și câțiva lideri. Structura depozitelor din sectorul bancar al Republicii Moldova este reprezentată în Figura 1.4
Sursa: elaborat de autor în baza Raportului anual 2013 al Băncii Naționale a Moldovei [online]. [accesat 29 martie 2014].Disponibil:http://bnm.md/md/annual_report
Figura. 1.4. Diagrama structurii depozitelor din sectorul bancar
al Republicii Moldova la data de 31.12.2013 .
Concluzie: în prezent pe piața bancară activează 14 bănci comerciale licențiate.
Liderul la capitolul depozite atrase la 31.12.2013 a fost Molova Agroindbank, urmată de Victoriabank, Moldinkombank, și Banca de Economii. Piața bancară autohtonă este destul de concentrată înregistrându-se o tendință de oligopolizare a pieței de către cele mai mari 4 bănci. Iar volumul depozitelor ne vorbește de importanța depozitelor pentru activitatea economică a băncilor.
Importanța decesivă în structura resurselor bancare o posedă resursele atrase, care acoperă de la 80% la 90% din tot necesarul de mijloace bănești pentru realizarea operațiilor bancare active. Mărimea maximă a mijloacelor atrase variază de la o bancă la alta și depinde de capitalul propriu al băncii. În diferite țări există diferite normative de corelație dintre capitalul propriu și mijloacele atrase. Aceste normative variază de la raportul 1:10 la 1:100. De exemplu, în Elveția, acest raport este de 1:12, iar în Japonia de 1:83. acest raport este de 1:12, iar în Japonia de 1:83.
1.3 Modul de formare și scopul utilizării resurselor depozitare
Originea cardinală a profitului bancar este cea obținută sub forma dobânzilor încasate pentru creditele pe care le acordă banca ca consecință a unor fonduri bănești existente în contul băncii, acest venit provine preponderent și indirect din depozitele predate băncii de către deponenți. Predarea mijloacelor bănești de către titulatii conturilor de depozit pentru folosință în folosul băncii pentru un interval de timp stabilit, conferă o șansă băncii de a acorda respectivele fonduri vacante întru relizarea procesului de creditare a populației.
Constituirea, precum și aplicarea conturilor de depozite bancare exprimă una din esențialele sarcini ale băncilor comerciale. Păstrarea mijloacelor bănești ale titularilor, denotă responsabilitatea substanțială marcată printr-o relație cauzală dintre persoanele fizice și juridice, pe de o parte, și bănci, pe de altă parte.
În acestă accepție de idei orice entitate bancară stabiliște în particular politica de atragere a depozitelor, a clauzelor de depozitarea, precum și a principalelor tipuri de strategii referitoare domeniului respectiv. Conform practicii economice internaționale s-a hotărît că deși fiecare bancă se destinge la capitolul depozite, totuși există un procedeu comun de formare a lor.
Pentru a tenta populația în depunerea fondurilor sub formă de depozite bancare la banci, aceasta va parcurge următoarele 7 etape:
1) precizarea obiectivului și țelului Politicii de atragere a depozitelor, la determinarea căruia este util de a fixa:
a) scopul atragerii resurselor;
b) tipul resurselor atrase;
c) prognozarea volumului resurselor atrase;
d) prognozarea modificării structurii depozitelor după termene de scandență și creșterii cheltuielilor aferente dobînzilor platite la resursele atrase.
2) investigarea pieței depozitelor în sistemul bancar;
3) cercetarea necesităților și solicitărilor deponenților reali și ai celor potențiali în vederea optimizării produselor bancare;
4) elaborarea condițiilor privind lansarea depozitelor noi, modificarea condițiilor de atragere a depozitelor, în vigoarea,sistarea depozitelor,în vederea ajustării gamei depozitelor, obiectivelor Băncii;
5) examinarea și adoptarea condițiilor privind atragerea/sistarea depozitelor la ședințele ALCO ale Băncii;
6) informarea filialelor despre depozitele noi apărute;
7) publicitatea depozitelor;
Deci depozitul bancar debutează în activitatea sa economică din momentul deschiderii unui cont de depozit.
Băncile nu preconizează restrângeri sau îngrădiri persoanelor care râvnesc să depună mijloace bănești spre păstrare, referitor la numarul de conturi de depozit deschise și respectiv sumele predate în aceste tipuri de conturi.
În acestă conjunctură de idei, deponenții dispun de capacități de săvârșirea activităților de incasare, precum și restituire a depozitelor doar în cadrul băncilor în care titularii au deschise asemenea conturi.
Pentru a poseda un cont de depozit la bancă, postulantului i se cere să depună o cerere la banca în cauză. Exemplu de cerere este prezentat în Anexa nr. 3. După ce cererea este admisă, are loc redactarea și subscrierea contractului de depozit ce conține condițiile deschiderii, gestionării și închiderii contului de depozit. Pe lângă ansamblu de clauze contractuale, contractul de depozit mai înglobează și drepturile și obligațiile băncii, respectiv a titularului de cont, modalități de calcul a dobânzii, achitarea acesteia. Contractele de depozit urmează să fie imprimate în două exemplare: unul pentru client și unul pentru bancă. Fiecare persoană fizică este în drept să-și deschidă un număr nelimitat de conturi, dar cu condiția că respectivul cont nu va fi deschis pe numele mai multor persoane.
La deschiderea contractelor de depozit pentru fiecare contract, individual, se va deschide un cont de depozit nou.
Țelul esențial al practicării și utilizării fondurilor atrase rezidă din necesitatea finanțării activității băncii, precum și pentru exercitarea funcției de atragere a depozitelor, formării imaginii băncii, creșterea cotei de piață în sistemul bancar, contribuirea la menținerea stabilității financiar-economice a băncilor. Acestea reprezintă o operațiune pasivă, prin urmare, și resursa de bază pentru desfășurarea operațiunilor active de creditare. Prin urmare resursele depozitare au și ele 3 funcții ale sale:
1) formează volumul de mijloace bănești necesare pentru finanțarea plasamentelor băncii;
2) determină capacitatea băncii de a –și realiza funcțiile sale;
3) reprezintă gradul de încredere a investitorilor în bancă.
Totodată resursele depozitare se utilizează cu scopul investirii mijloacelor bănești pe piața bancară și pentru a presta servicii diverse și de a pune la dispozitia populației produse bancare diverse.
Banca va stabili dobânda la conturile de depozit ale clientului, în conformitate cu condițiile de acceptare a depozitelor în cadrul băncii comerciale.
Dobânda denotă prețul sau costul ce se cere a fi achitat pentru împrumutarea, respectiv utilizarea, unei sume de bani pentru o anumită perioadă, mai precis suma pe care un împrumutat o plătește unui împrumătător, pentru banii împrumutați. Pentru creditele acordate, banca percepe o dobândă activă, iar pentru depozite plătește o dobândă pasivă.
Valoarea dobânzii finale sau totale este direct proporțională cu valoarea depozitului predat, durata lui în ani si rata dobânzii. Economiștii numesc rata dobânzii plătită de o bancă rată nominală a dobânzii.
Rata reală a dobânzii se definește ca o creșterea puterii de cumpărare obținută ca urmare a investiției respective.
Dobânda se calculează începând cu ziua următoare zilei constituirii depozitului și până în ziua precedentă datei scadenței (zilei restituirii) acestuia.
În funcție de tipul depozitului dobânda poate fi achitată lunar, trimestrial, semestrial, annual, la expirare prin transferare la sfârșitul perioadei de calcul la contul curent sau de card, sau capitalizată la sfârșitul fiecărei perioade de calcul. Perioada de calcul începe a exista din data următoare zilei de constituire a depozitului, fiind egală după caz cu 1 luna, 1 trimestru, 1 semestru sau 1 an. În funcție de necesitățile clienților, băncile oferă depozite cu sau fără pachet de comoditate.
Pachetul de comoditate poate conține una sau mai multe din următoarele 4 posibilități:
1) vărsăminte suplimentare;
2) retrageri parțiale;
3) capitalizarea dobânzii;
4) prorogarea automată a termenului depozitului.
Conform tipului de depozit și clauzelor contractului de depozit rata anuală a dobânzii poate fi stabilită fixă sau flotantă. Astfel:
Rata dobânzii simplă sau fixă– se utilizează atunci când termenul pentru care se calculează dobânda sunt mai mici de un an, în acest caz dobânda aferentă se incasează, rata dobânzii ce rămîne neschimbată pentru toată perioada declarată cu rătă fixă.
Formula de calcul este prezentată în felul următor:
(1.1)
unde: D – dobânda în expresie valorică, lei ;
L – capital împrumutat (principalul), lei;
rd – rata dobânzii, %;
Nz – durata împrumutului în zile;
360 – numărul de zile în an;
100% – cifră de transformare a procentelor în coeficient.
dobânda compusă sau flotantă –rata dobânzii ce poate fi modificată în mod unilateral de către Bancă, se utilizează în situația când perioada pentru care se va calcula dobânda sunt mai mare de un an, și în astfel de situație dobânda se va capitaliza.
Formula de calcul a dobânzii compuse se calculă în felul următor:
(1.2)
unde: Lf – capital fructificat, lei;
n – numărul de ani.
Astfel, după criteriile de termen, tip rată și pachet comoditate, depozitele Băncilor pot fi clasificate și în următoarele 4 grupări:
a) categoria I– depozite cu rată fixă, pe termen foarte scurt (1-6luni) și pe termen mediu (7-15luni), cu sau fără pachet de comoditate;
b) categoria II- depozite cu rată fixă trimestrial, pe termen mediu și lung (9-60luni), cu pachet de comoditate;
c) categoria III- depozite cu rată flotantă, fără termen definit de păstrare, cu pachet de comoditate și posibilitate de a retrage integral soldul depozitului fără aplicarea penalizărilor asupra dobânzii după o perioadă îndelungată de păstrare;
d) categoria IV-depozite cu rată flotantă, pe termen mediu și lung (60-120luni), cu sau fără pachet de comoditate.
Clientul este în drept să solicite și să negocieze majorarea ratei dobânzii flotante, în cazul în care evoluția ratelor de dobândă pe piață are un trend ascendent. În ceea ce privește depozitele bancare o creștere a nivelului ratelor dobânzii duce la mărirea atractivitații acestora, iar la nivel macroeconomic, la creșterea volumului economisirii. În descreșterii ratelor de dobândă, depozitele bancare scad din atractivitate, deponenții orientându-se spre alte modalități de economisire.
Băncile care tind spre o dezvoltare rapidă prin creșterea depozitelor bancare trebuie să ia în considerare factorii esențiali în creșterea depozitelor, factori care pot fi controlați (efectul de promovare, serviciile oferite, dobânzile bonificate) și factori care nu pot fi controlați, de natură economică.Toate băncile au posibilitatea să-și controleze depozitele prin intermediul ratei dobânzii. Nivelul depozitelor trebuie corelat însă cu posibilitățile privind plasamentele profitabile și oportunitățile de investiții, precum și cu situația economică a țării.
În dependență de situația de pe piață, banca își rezervă dreptul de a micșora sau majora rata dobânzii la contractile de depozit existente la care condițiile contractuale prevăd o rată a dobânzii flotantă, cu înștiințarea clienților conform procedurii stabilite.
Din aceste considerente s-a analizat evoluția depozitelor cu rată flotantă în cazuri când rata se modifică. Evoluția stării depozitelor cu rată flotantă este prezentată în tabelul 1.1
Tabelul 1.2.
Evoluția stării depozitelor cu rata flotantă în cazul modificării ratei
Sursa: elaborat de autor în baza Raportului anual 2013 al Băncii Comerciale “Victoriabank”[online]. [accesat 29 martie 2014]. Disponibil: http://victoriabank.md/md/annual_report
Totuși indeferent de evoluția ratelor de dobândă pe piață, banca va promova depozitele din
categoria IV care, condițiile cărora îi vor permite să creeze rezerve cu cota 0% la BNM din resursele atrase.
Data scadenței depozitului este data restituirii depozitului, indicată în contractul de depozit, ziua în care suma depozitului este accesibilă clientului.
La data scadenței suma depozitului se transferă la contul curent sau la contul de card, indicate în contractual de depozit sau în baza cererii de deschidere a contului de depozit.
Depozitele se reziliază la solicitarea clientului, în baza cererii semnate de către acesta. Rezilierea contractelor de depozit se poate efectua doar în subdiviziunea băncii în care a fost constituit depozitul în baza unei cereri depuse în acest sens, în condițiile specificate în contractul de depozit. În acest caz banca își rezervă dreptul de a aplica pe exemplarul de contract al Clientului mențiunea „REZILIAT”.
Depozitele pot fi reziliate până la expirarea termenului de scadență, cu condiția notificării în scris a Băncii cu 10 zile până la data retragerii integrale a depozitului,
Pentru retragerea anticipată a depozitului, Banca își rezervă dreptul de a aplica penalizări asupra clientului, recalculând rata dobânzii conform condițiilor de acceptare a depozitelor aprobate de către Comitetul pentru administrarea activelor și pasivelor ale băncii, pentru credite de consum și alte tipuri de credite oferite de bancă pentru persoanele fizice. Cota depozitelor în total depozite ale băncilor comerciale este prezentată în Figura 1.5
Sursa: elaborat de autor în baza Raportului anual 2013 al Băncii Naționale a Moldovei [online]. [accesat 29 aprilie 2013]. Disponibil: http://bnm.md/md/annual_report
Figura. 1.5. Diagrama evoluției depozitelor băncilor comerciale
din Republica Moldova.
Concluzie:În prima jumătate a anului 2013, volumul depozitelor bancare pe total sector al
economiei a scazut cu 20,4% față de prima jumatatea a anului 2012. Această scadere a volumului depozitelor atrase pe sistemul bancar demonstrează micșorarea încrederii populației în sistem bancar, în special din motivul înrăutățirii imaginii și situației financiare a Băncii de Economii. Favoritele depozite alese de populație rămân a fi depozitele în lei moldovenești care au stabilit o cota de 56.2% în totalul depozitelor în perioada anului 2012, iar cele în valută străină, au stabilit o cota de 43,8% din suma totală a depozitelor atrase. Evoluția ratei medii a dobânzii pe sistemul bancar la depozite pentru anii 2005-2013 este prezentată în Figura 1.6
Sursa: elaborat de autor în baza Raportului anual 2013 al Băncii Naționale a Moldovei [online]. [accesat 25 februarie 2014]. Disponibil: http://bnm.md/md/annual_report
Figura. 1.6. Diagrama evoluției ratei medii a dobânzii pe sistemul bancar
la depozite în MDL și în valută străină, anii 2005-2013, sem. I (%).
Concluzie: Conform datelor din diagramă constatăm că rata medie a dobânzii pe sistemul bancar la depozitele în lei este mai atractivă față de rata la cele în valută, ceea ce direct conduce la alegerea depunerii mijloacelor financiare în depozite în lei, și mai puțin în valută.
Cuantumul relativ mare a depozitelor în valută contractate cu băncile din Republica Moldova este existența volumului mare de remiteri de peste hotare. Pentru perioada anului 2013 s-a constatat ca deponenții prefer să depună mijloace bănești sub formă de depozite cu termen pînă la un an, s-a înregistrat o cota de 44,52% de depozite cu un termen de la jumătate de an pînă la un an, urmate de depozitele cu un termen de la 3 la șase luni cu o cotă de 18,33%.
CAPITOLUL 2. CADRU REGLEMENTORIU PRIVIND DEPOZITELE ÎN
REPUBLICA MOLDOVA
2.1 Evoluția gestiunii pasivelor în cadrul băncii comerciale
“Victoriabank”
În economie cel mai orînduitor sector este cel bancar, deoarece se supune unui numar imens de acte normative, legi, și norme legislative internaționale. În Republica Moldova se aplică același lucru.
Astfel, din motivul importanței sale pentru societate, băncilor li s-au impus anumite uzuanțe privitor la activitatea susținută de băncile comerciale licențiate de pe teritoriul Moldovei.
Referindu-ne la partea de pasiv a bilanțului contabil bancar putem conchide anumite indicații prescrise gestiunii eficiente a pasivelor. Cunoscându-se faptul că capitalul bancar deține o mărime destul de important, ș din motiv că este de talie însemnată în cadrul acestui bilanț, acestuia i s-au statornicit și prescris un ansamblu de norme legislative și normative, pe care orice bancă cuvine să le onoreze. Și respectiva situație este determinată de faptul că băncile utilizează o sumă destul de mare de resurse atrase, pentru derularea operațiunilor sale. Dacă ne referim la părțile componente ale bilanțului contabil bancar atunci putem constata următoarele elemente componente ale acestuia care sunt redate în Tabelul 2.1:
Tabelul 2.1
Structura bilanțului bancar
Sursa: elaborat de autor în baza datelor Bancii Naționale a Republicii Moldova. [online]. [citat 28 martie 2014]. Disponibil: www.bnm.md
Reieșind din pretextul că băncile constituie principalul mediator pe piața financiară, legislația Republicii Moldova a întocmit anumite norme reglementative activității desfășurate de către bănci. Astfel gestiunea eficientă a pasivelor bancare derivă din punct de vedere a concordării la cerințele de reglementare. Menirea reglementării consistă în păstrarea și menținerea unei consecvențe economic-financiare și diminuarea unor categorii de riscuri ce ar putea afecta derularea eficace a sistemului financiar-bancar.
Reglementarea gestiunii pasivelor se supune atît normelor naționale, cît și normelor internaționale. Din perspectiva normelor naționale se aspiră spre înfăptuirea anumitor scopuri, principalele din ele le se regăsesc în următoarele 3:
1) apararea clienților băncii împotriva riscurilor de insolvabilitate și faliment;
2) asigurarea sistemelor de decontări și plăți;
3) prevestirea pericolului sistemic.
Iar din perspectiva normelor internaționale se urmărește prevestirea riscului sistemic global și armonizarea rivalității de pe piața bancară.
Astfel potrivit Acordului Basel I, din anul 1998 s-a stabilit că capitalul bancar este un remediu de ocrotre împotriva pierderilor, un instrument de restrângere a riscurilor și de îngădui încredere deponenților și asigurătorilor. Contribuția esențială pe care îl are primul acord de la Basel, devenit efectiv în 1992, este aceea a unui capital minim stabilit în funcție de riscuri, din viziunea solvabilității. Textul acordului de la Basel a fost aplicat în UE sub denumirea de norma de solvabilitate europeană.
Banca Comercilă “Victoriabank” pentru atragerea resurselor atrase se conduce după următoarele legi și acte normative:
1)Legea cu privire a Moldovei: nr. 548-XIII din 21.07.95. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 1995, nr.56-57;
2) Legea instituțiilor financiare: nr. 550-XIII din 21.07.95. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 1996, nr.1/2;
3) Legea Republicii Moldova nr. 1134-XIII din 2 aprilie 1997 cu privire la societățile pe acțiuni, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 38-39 din 12.06.1997;
4) Legea cu privire la Garantarea depozitelor persoanelor fizice în sistemul bancar nr.575-XV din 26.12.2003;
5) Legea nr.190-XVI din 26.07.2007 cu privire la prevenirea și combaterea spălării și finanțării terorismului, . În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. nr 141-145/597 din 07.09.2007;
6) Regulamentul cu privire la suficiența capitalului ponderat la risc: nr. 269 din 26.10.2001. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2001, nr.130, art. 310;
7) Regulamentul cu privind modul de efectuare, evidență și monotorizare a operațiunilor de depozit cu persoanele fizice aprobat de Consiliul B.C “Victoriabank” S.A.;
8) Regulamentul privind facilitățile permanente de creditare acordate băncilor de către Banca Națională a Moldovei nr. 70 din 23 martie 2006. . În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Nr. 51-54, art 188 din 2006;
9) Regulamentul cu privire la dirijarea riscului ratei dobînzii nr. 109-111/192 din 07.10.1999 cu modificărle și completările din 11.09. 2008 . În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Nr 180-181 din 3.10.2008;
10) Regulamentul cu privire la dezvăluirea de către băncile licențiate din Republica Moldova a informației despre activitatea lor financiară. Din 29.12.2000, cu modificările și completările din 21.06.2012 În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Nr 160-164 art. 947, din 03.12.2012;
11) Regulamentul privind deschiderea, modificarea și închiderea conturilor la băncile licențiate din Republica Moldova nr. 35 din 25.11.2004, cu modificările și completările ulterior. În Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 35 din 05 februarie 2009;
12) Regulament cu privire la desfășurarea licitațiilor de refinanțare Nr.2/08 din 2001;
Conform acestor acte normative vom analiza în continuare evoluția acestora în cadrul Băncii Comerciale “Victoriabank” S.A.
În temeiul faptului că toate băncile operează cu 3 categorii de resurse incluse în componeța resurselor atrase, BC “Victoriabank” S.A. și-a propus să majoreze cota resurselor atrase pe seama sporirii fondurilor rezultate din impozite. Această strategie a politicii este implimentată cu țelul de a înfăptui plasamente profitabile.
O altă direcție a politicii respective este diminuare subordonării sau dependenții băncii respective de subvenționare dinspre deponenții ce au plasate în bancă depozite mari, și foarte mari. Se dorește implimentarea acestui obiectiv, din motivul existenței riscului că acești deponenți ar putea să pretindă la un nivel neavantajos de ridicat a dobânzii pentru bancă. În acestă împrejurare se aspiră spre ramificarea resurselor atrase, optimizarea configurației în sensul extinderii resurselor statornice, stabile.
Din contextul atribuției pe care îl poartă depozite la termen în totalul resurselor atrase, trebuie să se ia în considerație costul acestora, din motiv că ele antrenează costuri mari. Iar împrumuturile de la alte bănci mobilizează un nivel colosal de cheltuieli. Resursele proprii centrale ale băncii comerciale “VICTORIABANK” sunt reprezentate de capitalul propriu, care deține o cotă de circa 10% din totalul resurselor. Capitalul bancar deține în componența sa următoarele elemente 6 componente:
1) capitalul social;
2) rezervele legale;
3) rezerva generală pentru.riscul bancar;
4) rezervele din diferențe favorabile din reevaluarea patrimoniului;
5) fondul imobilizărilor corporale;
6)fondul pentru creșterea resurselor proprii:
Sub acest aspect se determină gradul de suficiență al capitalului sau cu alte cuvinte adecvarea acetuia. Adecvarea capitalului implică stabilirea convențională a unui standard minim de capital, în funcție de anumiți parametri ce oglindește dimensiunea activității băncii și a riscurilor asociate. Conform “Regulamentului cu privire la suficiența capitalului ponderat la risc” gestiunea pasivelor începe de la gestiunea capitalului normativ total.
Analiza gestiunii corecte și profitabile a capitalului bancar se calculează de fiecare bancă în modformă particulară. Indicatorul principal la stabilirea acestuia poartă numele de Norma lui Cooke și se fixează conform relației:
Suficiența capitalului= (CNT/Total Active ponderate la risc) x100% (2.1)
Capitalul normativ total include: suma totală a următoarelor:
Capitalul de gradul întâi
Capitalul de gradul doi
Minus: Cotele de participare în capitalul altor bănci, care dețin licența Băncii Naționale a Moldovei.
Conform acestului regulament Capitalul Normativ Total al Băncii Comerciale “Victoriabank” S.A. pentru anii 2011-2013 este reprezentat în Tabelul 2.2.
Tabelul 2.2
Evoluția Capitalului Normativ Total al BC” Victoriabank”
pentru anii 2011-2013 (mii lei)
Sursa: elaborat de autor în baza datelor Băncii Comerciale “Victoriabank” .[online]. [accesat 28 martie 2014]. Disponibibil: www.victoriabank.md
Concluzie:Conform datelor din tabel constatăm că pe parcursul a 3 ani, Capitalul Normativ Total al BC “Victoriabank” are o tendință de creștere, astfel în anul 2013 nivelul acestuia a ajuns la 1,002,717 mii lei, ceea ce denotă o creștere a eficienții activității bancare, deci din motiv că capitalul bancar se află în continua creștere aceasta va conduce la creșterea încrederii populației în banca respectivă. Conform Regulamentului cu privire la suficiența capitalului ponderat la risc se întocmește și marimea minimă a capitalului minim necesar pentru desfașurarea unei activități eficiente. Deci începând cu 31 decembrie 2011 cuantumul capitalului minim necesar se stabilește în mărime de 150 mil. lei. Începând cu 2012 cuantumul capitalului minim necesar se stabilește în mărime de 200 mil. lei.
Vom analiza mărimea capitalului propriu al BC “Victoriabank” S.A. pentru anii 2011-2013 în
Figura 2.1
Sursa: elaborat de autor în baza datelor Băncii Comerciale “Victoriabank” [online]. [accesat 28 martie 2014]. Disponibil: www.victoriabank.md
Figura 2.1. Diagrama evoluției capitalului propriu al BC „Victoriabank”
pentru anii 2011-2013. (mii lei).
Concluzie: din datele diagramei putem constata că “Victoriabank” respectă normele stabilite de legislația în vigoare, astfel capitalul minim necesar se încadrează în limitele legale, precum își menține capitalulul la un nivel triplu mai mare decât norma stabilită de legislație.
În Republica Moldova băncile trebuie să posede și să păstreze coeficientul suficienței capitalului ponderat la risc în mărime de cel puțin 16%. Nivelul gradului de suficiență a capitalului înregistrat de „Victoriabank” este reprezentat în Figura 2.2.
Sursa: elaborat de autor în baza datelor Băncii Comerciale „Victoriabank”. [online]. [accesat 24 martie 2014]. Disponibil: www.victoriabank.md
Figura 2.2. Diagrama structurii suficienției capitalului ponderat la risc
înregistrat de BC “Victoriabank”,pentru anii 2011-2013,(%).
Concluzie: putem constata că Banca Comercială Victoriabank reusește să mențină acest normativ în limitele stabilete de legislația în vigoare. Cel mai înalt nivel a fost înregistrat în anul 2011, iar pentru perioada anului 2012-2013 acest indicator s-a menținut constant, la nivelul 31%, și totodată depășește aproximativ de 2 ori marimile stabilite de către actele normative.
Deoarece capitalul propriu marchează un constituient însemnat și necesar pentru activitatea derulată de bancă, acestea urmează se măsoare anumiți 4 indicatori de competență a acestuia:
K1= Capital propriu/Total Activ (2.3)
1) acest indicator exteriorizează nivelul în care activele băncii sunt acoperite de capitalul propriu.
2) următorul indicator specifică proporția în care activele profitabile sunt acoperite de capitalul propriu.
K2= Capital propriu/Active Profitabile (2.4)
3) K3= Capital propriu/Total Depozit (2.5)
Indicatorul respective indică gradul de îndătorare a băncii, cu cât acest indicator este mai mare, cu atât riscul de insolvabilitate este mai mic.
4) EM= Active totale/CP (2.6)
EM sau multiplicatorul capitalului este indicatorul cu ajutorul căruia se calculează gradul sau cota de îndatorare a băncii, acest indicator se calculează în temeiul corespunderii și menținerii egalității bilanțiere:
Activele = Capital propriu+Datorii totale (2.7)
În Tabelul 2.3 vom analiza indicatorii calității ai capitalului propriu estimați de BC “Victoriabank”S.A.
Tabelul 2.3
Indicatorii calității capitalului propriu estimat de BC „Victoriabank”(%)
Sursa: elaborat de autor în baza datelor Băncii Comerciale “Victoriabank” .[online]. [accesat 28 martie 2014]. Disponibibil: www.victoriabank.md.
Concluzie:conform datelor din tabel constatăm ca BC ”Victoriabank” gestiunează eficient capitalul bancar, înregistrînd date destul de încurăjătoare. Toți indicatorii pe parcursul a 3 ani reușesc să se mențină la un nivel satisfăcător.
De componența gestiunii pasivelor se atribuie și gestiunea resurselor atrase, care înglobează atât gestiunea resurselor depozitare, cît și gestiunea resurselor nondepozitare.
Din motiv că băncile comerciale își execută îndeletnicirea sa în stare tensionată, cauzată de pemanenta împrejurare de rivalitate existentă între bănci, pentru o gestiune eficace a depozitelor sale, acestea sunt nevoite să practice politici singulare privitor la depozitele bancare.
Deci, în continuare vom analiza politica de depozit practicată de către banca comercială “Victoriabank”.
BC”Victoriabank” își gestionează resursele depozitare prin practicarea ratei dobânzii. Astfel vom analiza evoluția acestei precum și efectul direct asupra depozitelor atrase. Totodată consemnăm faptul ca volum depozitelor a suportat anumite modificări cu prilejul recesiunii din 2008, precum și în temeiul atenuării veniturilor populației, și deprecierea leului moldovenesc față de valuta străină. Totodată volumul depozitelor trebuie corelat cu potențialitatea băncii de a opera cu anumite investiții avantajoase pentru bancă.
Deci din motiv că rata dobânzii joacă rolul principalul în ipostază de instrument de influiențare a volumului și structurii depozitelor, aceasta sunt riguros administrare de catre bancă.
Pentu BC „Victoriabank”, rata medie a dobânzii la depozite pe parcursul anilor 2010-2013 a fost următoarea:
Evoluția ratei medii a dobânzii pentru depozite la vedere este reprezentată în Figura 2.3
Sursa: elaborat de autor în baza datelor Băncii Comerciale “Victoriabank” [online]. [accesat 24 martie 2014]. Disponibil: www.victoriabank.md
Figura 2.3. Diagrama evoluție ratei medii a dobîzii pentru anii 2010-2013.
Concluzie:pe parcursul a 4 ani rata medie a dobânzii pentru depozitele la vedere în lei moldovenești precum și în valută străină, atrase atât de la persoanele fizice cât și juridice de către BC „Victoriabank” a evaluat, cea mai mare rata s-a consemnat în perioada anului 2012, iar cea mai mica rată a fost recepționată de către anul 2010. Astfel această rată a influiențat volumul depozitelor atrase.
Actualmente banca comercială „Victoriabank” utilizează divergente conturi de depozitare, iar numărul acestora este în continuă creștere, anume acest proces a îndrumat banca la decizia de satisfacere cerințele deponenților și de atrage economisirile lor în contul băncii.
Totodată pentru ca banca să stimuleze creșterea depozitelor atrase de la populație, și anume determinarea acestora să-și plaseze banii pe termen cu o scandenșă mai mare, ea bonifică spre majorarea dobânzii pentru depozitele cu termen mai mare.
Sporirea amploării volumului de depozite de către bancă dirijează într-un mod direct la progresarea economiei naționale, la avansarea sectorului bancar, din motiv că banii ce figurează în permanenta mișcare prin intermediul băncii se plasează sau se investesc în domeniile și ramurile care întradevăr necesită finanțare.
Dăcă interpretăm volumul depozitelor la vedere atrase de către bancă, atunci putem concluziona că rata dobânzii influiențează direct proporțional volum depozitelor atrase de banca respectivă.
În acest caz vom analiza evoluția volumului de depozite la vedere atrase de către BC „Victoriabank” S.A., precum și dinamica acestora pe parcursul anilor, 2010, 2011, 2012, 2013.
Volumul depozitelor la vedere atrase de” Victoriabank” sunt prezentate în Figura 2.4
Sursa: elaborat de autor în baza datelor Băncii Comerciale “Victoriabank” [online]. [accesat 24 martie 2014]. Disponibil: www.victoriabank.md
Figura 2.4.Diagrama evoluție volumului de depozite pentru anii 2010-2013.
Concluzie:Volumul depozitelor la vedere atrase de la persoanele fizice și juridice pe parcursul anilor a crescut, și s-a micșorat. Astfel cel mai mare nivel al depozitelor a fost înregistrat pentru anul 2011, cu o rata medie a dobânzii de 1,69% pentru depozitele în lei, și 0,40% pentru depozitele în valută. În anul 2012 volumul depozitelor a scăzut, iar în 2013 s-a majorat pentru depozitele în lei. În acest context volumul depozitelor la vedere în lei atrase de bancă au fost în sumă de 9111305 mii lei pentru anul 2010, 10989452 mii lei pentru anul 2011, 6676855 pentru anul 2012, și 6943558 pentru anul 2013.
Volum depozitelor în lei devansează respectabil volumul depozitelor în valută străina, și acesta poate fi stîrnit de motivul că clienții băncii operează mai mult cu moneda națională decât cu valuta straină, fiind întrebuințat în rostul achitării plăților din interiorul țării, și din motiv ca rata dobânzii conferite de către bancă pentru depozitele în valută este relativ mai mică decât rata dobânzii acordată pentru depozitele în lei moldovenești.
Unii clienți ai băncii convin asupra ideii de depozitare a economiilor sale în varianta reprezentată de depozitele la vedere în valută straină, din pretextul că nu sunt cert convinși în stabilitatea monedei naționale, și din cauza deprecierii leului moldovenesc față de valuta straină.
Iar alți clienți consideră că prin depunerea banilor sub forma depozitelor în valută vor contribui la conservarea puterii de cumparare a leului, deci fiecare client determină singur cum și în ce valută este mai convinabil să depoziteze banii săi.
În continuare vom analiza evoluția medie a ratei dobânzii pentru depozitele la termen, atrase de BC” Victoriabank” de la persoanele fizice și juridice, precum și evoluția volumului de depozite influiențat de modificarea dobânzii de la an la an.
Din datele obținute din informației privind dezvăluirea activității de acceptare a depozitelor atrase de către „Victoriabank”S.A. pentru anii 2010-2013, putem analiza dinamica dobânzii pentru depozitele la termen.
Sursa: elaborat de autor în baza datelor Băncii Comerciale “Victoriabank” [online]. [accesat 24 martie 2014]. Disponibil: www.victoriabank.md
Figura 2.5. Diagrama evoluție ratei medii a dobâzii pentru anii 2010-2013.
Concluzie: pe parcursul a 4 ani rata medie a dobânzii pentru depozitele la termen în lei moldovenești precum și în valută străină, atrase atât de la persoanele fizce cât și juridice de către BC „Victoriabank” a evaluat, cea mai mare rata înregistrându-se în perioada anului 2012, iar cea mai mica rată a fost caracteristică anului 2010. Astefel această rata a influiențat volumul depozitelor atrase. Conform diagramei 2.5 evoluția dobânzii la depozitele atrase de bancă nu s-a caracterizat print-un trend bine definit, deci fiecare tip de depozit și-a modificat forma.
Și acum vom analiza care a fost dinamica evoluției volumelor depozitelor la termen, influiențată de modificarea dobânzii acordate. Evolutia depozitelor la termen atrase de BC “Victoriabank” este reprezentată în figura 2.6
Sursa: elaborat de autor în baza datelor Băncii Comerciale “Victoriabank” [online]. [accesat 24 martie 2014]. Disponibil: www.victoriabank.md
Figura 2.6. Diagrama evoluție volumului de depozite la vedere pentru anii
2010-2013 (mii lei).
Concluzie: volumul depozitelor la termen atrase de la persoanele fizice și juridice pe
parcursul anilor a crescut, și s-a micșorat. Astfel cel mai mare nivel al depozitelor a fost înregistrat pentru anul 2011, cu o rata medie a dobînzii de 6,40% pentru depoitele în lei, și 5,02% pentru depozitele în valută. În anul 2012 nivelul depozitelor a scăzut, și a continuat să se micșoreze și în anul 2013, cauza fiind micșorarea ratei dobânzii cu aproximativ 2%.
Din motiv că depozitelor bancare le este proprie o pondere mai mare de 75% în totalul resurselor atrase necesare unei creșteri și desfășurări scontate, legislația Republicii Moldova le reglementează și pe ele. Respectiv acestora le este acordată o analiză și gestiune importantă.
Reieșind din experiența țărilor înalt dezvoltate, în Republica Moldova s-a înființat Fondul de garantare a depozitelor.
Alternativele de reglementare sunt formate din anumite categorii de riscuri ce ar putea afecta derularea eficace a operațiunilor bancare, precum și din anumite cîștiguri provizionate.
Astfel conform Legii nr 575-XV din 26.12.2003 privind garantarea depozitelor bancare ale persoanelor fizice avem următoerele condiții:
Fondul asigură depozitele în monedă națională și în valută străină posedate de rezidenți și nerezidenți persoane fizice în băncile licențiate
Conform articolului VI al prezentei legi se fixează plafonul de garantare a depozitelor persoanelor fizice.
Art.6. – (1) În situația în care depozitele unei bănci licențiate devin inapte, Fondul, precum art.19, girează remunerarea acestora fiecărui deponent, indiferent de numărul și mărimea lor sau de moneda în care s-au format, plafonul de garantare fiind de 6000 lei moldovenești. Data indisponibilității depozitelor se consideră data de retragere a licenței și de inițiere a procesului de lichidare silită a băncii în legătură cu insolvabilitatea.
(2) Depozitele în valută străină sînt garantate prin plata echivalentului lor în lei moldovenești la cursul oficial, de la data constatării indisponibilității depozitelor, al leului moldovenesc față de valuta străină respectivă.
În acest context menirea managerilor bancari rezidă în contexul cel de făuri bunăstare, și deși maximizarea profitului, este obiectivul bancar, dificultatea gestiunii resurselor atrase poate fi un impas în realizarea acestuia.
Conform articolului 19 al prezentei legi avem următorele: Art.19. – (1) Fondul echilibrează plata depozitelor în cazul în care acestea devin indisponibile.
Evoluția structurii numărului deponenților ce au depozite garantate și anume personae fizice este reprezentată în Figura 2.10.
Sursa: elaborat de autor în baza datelor Băncii Comerciale “Victoriabank” [online]. [accesat 24 martie 2014]. Disponibil: www.victoriabank.md
Figura 2.7. Diagrama evoluție structurii deponentilor, persoane fizice
pe întreg sector bancar, pentru anii 2004-2013.
.
Concluzie: din datele din diagramă se observă evoluția structurii numărului deponenților de gradul de garantare a depozitelor în sectorul bancar național. Putem concluziona că numarul depozitelor garantate este în continuă creștere, înregistrând un trend crescător pe parcursul anilor.
Dacă ne raportăm la resursele nedepozitare atunci acestea înglobează resursele procurate de pe piața interbancară.
Fundamentarea mărimii necesare de resurse nedepozitare se va realiza după relația:
Discrepanța fondurilor =suma plasamentelor planificate- suma depozitelor planificate. (2.2)
În situația în care se va înregistrează un efect negativ, banca va procura resurse nedepozitare.
În cazul în care banca dobândește aceste resurse prin intermediul achiziționării de la Banca Centrală, resursele respective vor fi numite ca credite centralizate, iar în cazul în care le va procura de la alte bănci, aceste credite vor fi denumite credite descentralizate.
Creditele dobândite prin cumparare de la Banca Centrală încorporează tipurile de credite intraday și overnigh. Creditele intraday se confer pe parcursul zilei, iar cele overnight sunt creditele intraday expirate.
Creditele procurate de la alte bănci înfățișează creditele retractate, care au menirea contrabalansării anumitor pierderi, sau acoperirea necesarului de lichiditate.
Evoluția volumului creditelor overnight plasate de către Baca Comercială “Victoriabank” la Banca Națională a Moldovei este prezentată în Tabelul 2.4
Tabelul 2.4
Evoluția volumului creditelor overnight plasate la Banca Centrală(mii lei)
Sursa: elaborat de autor în baza datelor Bancii Comerciale “Victoriabank” .[online]. [accesat 28 martie 2014]. Disponibibil: www.victoriabank.md
Conform regulamentului cu privire la condițiile, modul de emisiune și circulație a certificatelor bancare de depozit și a cambiilor bancare, banca poate emite certificate de depozit, precum și emiterea unor obligațiuni. Aceste instrumente încorporează o parte componentă a resurselor nedepozitare, și se procură de pe piața de capital.
“Victoriabank” emite certificate bancare de depozit pentru o pe un termen de 3, 6, 9 si 12 luni, în sumă de 1000, 5000, 10000, 20000, 50000, 10000 lei.
În practica domeniului bancar, reglementarea operațiunilor derulate cu pasivele bancare, și îndeseobi cu resursele atrase a generat cristalizarea experienței gestiunii acestora în câteva raționamente numite chiar în unele cazuri axiome, din motivul aplicării și verificării lor în permanent practică.
Condițiile de bază utilizate de BC Victoriabank pentru certificatele de depozit sunt prezentate în tabelul 2.4.
Tabelul 2.5
Ratele dobânzilor la emiterea Certificatelor bancare de depozit (CBD) BC “Victoriabank”(%)
Sursa: elaborat de autor în baza datelor Bancii Comerciale “Victoriabank” .[online]. [accesat 28 martie 2014]. Disponibibil: www.victoriabank.md
Operațiunile REPO – constituie operațiunile desfășurate de băncile comerciale, activitatea de bază a cărora înglobează anumite activități de cumparare și în același timp vânzare a hârtiilor de valoare de stat. În acest context entitatea nu mai are drepturi de titular asupra acestor hârtii de stat. Totodată activitatea de vânzare a acestor hârtii va fi succedată de angajamentul ce reiese de rascumpărare acestora la scandență. Iar dobânda se va determina ca restanță dintre diferența prețului de vânzare și cel de cumparare. Potrivit legilației, suma de procurare nu poate să fie sub nivelul prețului de vânzare. Suma de precumpărare a acestora va fi cumprinde și dobânda stabilită pentru perioada în care Banca Centrală posedă în posesia sa aceste hârtii. Perioada de rascumparare nu trebuie să devanseze intervalul de 30 de zile.
Creditul special – constă în împrumutul achiziționat de catre bănci de la Banca Centrală, în situațiile când respectivele bănci se vor întâlni cu probleme financiare, și numai în cazul în care această problemă financiară poate fi înlaturată. Caracteristic acestui credit este faptul că el se acordă de obicei atunci când entitatea bancară este la nivel de faliment.
Credite de refinanțare: marchează tipul de credit ce se conferă de către BNM, băncilor comerciale pentru o perioadă de nouăzeci de zile, se acordă doar băncilor ce au o poziție financiară satisfăcatoare, și care pot acoperi gajul cerut de Banca Centrală. În acest context pentru acest tip de credit BNM-ul va calcula dobânda în dependență de bancă, de condiții, de termen.
Creditul de lombard: se acordă de Banca centrală pentru o perioadă ce nu depășește termenul de 5 zile, acest tip de credit necesită gaj.
2.2 Dificiențile și problemele cu care se confruntă băncile comeciale cu
privire la gestiunea pasivelor
Băncile comerciale din Republica Moldova sunt fragilizate și dependente de resursele atrase, și câteodată se confruntă cu anumite dificultăți la capitolul gestiunii pasivelor.
Una dintre problemele caracteristice gestiunii pasivelor este reptezentată de lichiditatea bancară, care arată competența băncilor de a-și onora îndatorirea față de clienții săi.
Deci în situația în care, banca se va confrunta cu un nivel al lichidității mici sau insuficiente, aceasta va ghida banca respective la necesitatea de a atrage resurse suplimentare la costuri nefavorabile pentru bancă.
Problema de lichiditate poate fi stârnită în cadrul gestiunii pasivelor din motivul că resursele atrase de bancă sub formă de depozite au scadențe mai mici spre deosebire de plasamentele acesteia sub formă de credite.
Problema creșterii ratei dobânzii pasive, care va ghida direct la reducerea profitului bancar din motiv că are loc majorarea costului de achiziție a unor resurse. Totodată în situația în care respectivul cost de cumpărare va crește într-un tempou mai accelerat decât venitul capătat în urma plasamentelor, la nivelul băncii va fi guvernat anumite categorii de pierderi, precum și posibilatea apariției și riscul de insolvabilitate.
Sursa: elaborat de autor în baza manualului de GRIGORIȚĂ, Cornelia.cActivitate bacară. Ed. A II-a, rev și compl. Ch..: Cartier, 2004. 158 p ISBN 9975-79-356-8.
Figura 2.8. Politica de formare a dobânzii pasive.
Stabilirea unui nivel optim al dobâzii la depozite pentru bancă indică un impidiment destul de important, din motiv că dobânda dirijează banca direct la formarea profitului băncii. Această dobândă trebuie sa fie acceptată și de către clienți.
Riscul de maturitate poate fi declarat în situația când scandențele anumitor tipuri de pasive diferă, respectiv în această situație, banca va fi obligată să atragă resurse neconcominent cu depozitarea acestora. Un exemplu al acestei difeciențe poate servi următoarea situație: o banca comercială plasează resursele sale în anumite certificate de depozit, care au fost emise respectiv de o altă bancă comercială cu o scandență de 7 luni, concomitent banca și-a emis propriile certificate de depozit, doar cu o scandență de 2 luni. În acest sens scandențele la certificatele de depozit sunt diferite, și în acest context banca va fi nevoită sa emită alte certificate de depozit peste 2 luni sau să încerce să găsească alte resurse de finanțare. Respectiv în această perioadă de timp rata dobânzii poate crește, și astfel va conduce la creșterea costului finanțării, situația care va afecta-o negativ din motiv că dobânda bonificată de altă banca nu se va schimba urmatoarele 5 luni.
O altă problemă este adecvarea capitalului deoarece dacă capitalul nu este adecvat, poate să fie generat riscul de insolvabilitate. Din acest motiv, mulți experți din domeniul economie consideră că anume neadecvarea capitalului a condus la falimentarea a două bănci de pe teritoriul Republicii Moldova în ultimii ani, și în acest context vorbim despre “Investprivatbank”, și “Universalbank”.
Faptul că băncile comerciale atrag depozite bancare de la populație și mai apoi plasează acești banii împrumutați de la clienții săi în alte activități, precum și cîștigă în urma acestei feste un venit impunător obținând astfel principala parte a veniturilor, creează și ea o problemă. Deci băncile sunt tentate în atragerea unui volum cât mai mare de depozite pe care ulterior le plaseazăsă la un nivel dat al capitalului social. În această circumstanță de idei are loc obținerea unei rate a profitului cât mai mare. Ca urmare, ponderea capitalului în totalul pasivelor bancare se diminuează iar efectul de pîrghie se majorează, și deci poate aparea riscul de faliment.
Creșterea valutizării depozitelor- relevă consolidarea neâncrederii populației în moneda națională. Astfel, ponderea depozitelor în lei în total depozite descrește.
Diminuarea resurselor atrase de bancă de la persoane juridice, populație și de pe piețele externe la maturități convenabile, ar putea asigura bancar în stabilitatea fondurilor disponibile în vederea plasării acestora cu un randament înalt;
Totodată se cunoaște că există 3 surse de bază pentru câștiguri bancare, printre aceste surse menționăm utilizarea activului, efectul de levier și marja dobânzii, aceasta din urmă fiind puternic afectată de managementul băncii.
Primele două surse depind în mod direct de mărimea pasivului băncii și de proveniența acestuia: capital propriu și resurse atrase.
Pentru a beneficia de mai mult resurse atrase banca trebuie se dispună de încrederea populației.
Hempel și Coleman definesc încrederea ca "fiind capitalul necesar creditorilor, debitorilor, legiuitorilor, acționarilor, publicului pentru a rămâne încrezători în bancă"
Cu cât multiplicatorul datoriilor este mai mare, cu atât rentabilitatea propriului capital este mai mare. Atragerea și menținerea acționarilor în bănci impune ca banca să aibă un procentaj mic al capitalului propriu raportat la active.
Deci, din perspectiva a acționariatului și a managementului, capitalul propriu al băncii trebuie să fie cât mai mic, pentru a susține o rentabilitate mare a capitalului propriu, din aceste considerente băncile întimpină probleme la stabilirea unui capital cât mai mic.
Structura pasivelor permanent variază, asta la rândul său generează dificultăți. Cel mai frecvent variază depozitele ale persoanelor fizice, ce pot varia de la zi la zi, deci ele poartă un caracter imprevizibil, creind dificultăți efectuării unei gestiuni eficiente ale lor.
Totodată, nu sunt suficiente depozite pe termen mediu și lung, care să asigure acordarea de credite în moneda națională pe termen mediu și lung.
Dificultatea calculării permanent a indicatorilor bancari și studierea lor pentru îmbunătățirea calitativă, introducerea unor calcul de actualizare, corelarea permanentă a ratei dobânzii cu dobânda pieței pentru stăvilirea inflației reprezintă și ea o dificiență întilnită la gestiunea pasivelor bancare.
Pierderi în cazul în care dobânda pentru depozitele cu rata flotantă crește cu mult mai mult decât cea contractată inițial, generându-se cheltuieli din dobânzi.
Nerespectarea condițiilor de catre clienți, retragerea depozitelor înainte de scandența, ceea ce poate genera efecte negative băncii, poate genera riscul de lichiditate, precum și anumite pierderi.
Management defectuos, materializat în pierderi mari din împrumuturi și lichidități insuficiente determinate de retragerea masivă a deponenților ca urmare inexistenței unui sistem de garantare a depozitelor pot provoca falimentul băncilor. Acordarea unor dobânzi mici pentru depozitele bancare, duce la faptul că populația prefer să investească banii în alt domeniu.
La gestiunea pasivelor băncile comerciale efectuează o greșelă majoră,căci nu deponenții trebuie să fie cei care să furnizeze fonduri pentru deschiderea unei bănci sau a altor unități, precum și a dotărilor aferente băncii, această situație duce la dependența băncii de resursele atrase.
Atunci când băncile își pun scopul de majorare pasivelor sale, ele purced la profitul nerepartizat, și aici apare o altă problemă, și anume pentru că investitorul actual să fie mulțumit de investiția sa în bancă, trebuie să fie asigurat că plata dividendelor va fi făcută și în viitor. Omiterea unor plăți de dividende este neplăcută pentru investitori, deci banca poate pierde atât acționarii, cât și o sursă importantă de venit.
Determinarea costurilor diferitelor tipuri de resurse care pot constitui fonduri pentru bancă impune luarea în considerare și influența fiecărei resurse asupra riscurilor activității bancare – riscul de lichiditate, riscul ratei dobânzii, etc, iar aceste calcule sunt destul de complicate, și uneori imprevizibile pentru bancă. Enumerăm și alte deficiențe: costul ridicat al fondurilor achiziționate are un efect negativ asupra acelor bănci care s-au împrumutat, prognozarea nivelului ratei dobânzii este o sarcină grea, datorită volatilității este necesar ca orizontul de timp pentru care se determină costurile marginale să fie mic, pentru ca rezultatul să fie cât mai aproape de realitate;
aprecierea celorlalte costuri de operare este, de asemenea, o sarcină extrem de dificilă.
Printre principalele probleme de ordin social cu care se întâlnesc băncile comerciale la gestiunea pasivelor sunt urmatoarele 7:
1) incertitudinea cadrului reglementoriu;
2) instabilitatea economică (inflația, rata de schimb) ;
3) mărimea impozitelor;
4) administrarea fiscală;
5) costul finanțării;
6) corupția;
7) accesul la surselor de finanțare;
Concluzie: sectorul bancar autohton deschide pentru practica și teoria financiară un ansamblu variat de griji și preocupări. Deseori soluțiile întru limpezirea acestora nu sunt pricepute într-un mod lejer, din motiv că în ansamblul practic se evedențiază anumite neajunsuri și insuficiențe, respectiv băncile comerciale întimpină dificiențe la gestiunea activitații sale.
Ca consecință se resimte din ce în ce mai nevoios necesitatea extensiunii tratărilor teoretice și instrumental – operaționale cu referire la administrarea managementul activității financiare din perspectiva economiei de piață și a racordării acesteia la circuitul economic mondial.
Pentru depășirea dificințelor bancare la capitolul gestiunii pasivelor bancare, trebuie ca activitatea acestora să fie derulată și orientată spre evaluarea principalelor surse de existență, planificarea, precum și studierea minuțioasă a acestora. Menționez că depășirea impedimentelor bancare se va realiza doar cu stabilirea unei tactici financiare rezonabile.
CAPITOLUL 3. STRATEGII PRIVIND EFICIENTIZAREA PASIVELOR ÎN CADRUL BĂNCILOR
3.1 Practici internaționale privind eficientizarea pasivelor în cadrul băncilor
Începând cu liberalizarea pas cu pas a economii statelor lumii, și cu ajutorul profunzimii urmărilor acțiunilor de pe plan mondial, obligația de a sesiza performanțele bancare precum și succesele marilor bănci comerciale a devenit una primordială, care ca urmare a convins băncile țărilor în curs de dezvoltare să urmărească, precum și să impliminteze marile practici internaționale, care sunt concentrate și orientate spre gestiunea pasivelor bancare.
În acest context vom analiza practicile bancare și strategiile bancare referitoare gestiunii cât mai eficientă a părții stângi a bilanțului bancar.
Dacă purcedem de la conceptul inițial pe care îl posedă patrimonial bancar, atunci putem conchide că acesta marchează însuși o “imagine” dată caracteristică unei entități bancare, ce denotă organizarea sau configurația activelor și pasivelor care se află în posesia ei la un anumit moment dat de timp.
În acest context, obligațiile pe care le are în însarcinanrea sa un agent economic într-o perioadă oarecare de timp prezintă pasivul patrimonial, iar stingerea acestor tipuri de datorii se efectuează prin intermediul fondurilor reprezentate de activele bancare.
Unele din cele mai des utilizate strategii bancare sunt reprezentate în Figura 3.1:
Sursa: elaborată de autor în baza datelor manualului de Штаxoвcкая, A. Банкoвcкий мeнeджмeнт в началe XXI вeка. Chișinău, ULIM,2007. 33 p. ISBN 978-9975-921-33-6
Figura 3.1. Strategii bancare utilizate în cadrul băncilor comerciale.
Concluzie: Sfera bancară pricepe, precum și utilizează pentru desfășurarea activității sale în condiții cât mai competitive o totalitate felurită de strategii bancare, care la rândul său se deosebesc de la o bancă la bancă. Cercetând tipurle de strategii, am concluzionat că unele dintre cele mai importante sunt cele legate de eficientizarea pasivelor și activelor bancare. Din motiv că teza se axează pe activizarea pasivelor, vom analiza în continuare respectivele tipuri de strategii și mai cu seamă ne vom referi la strategiile de eficientizare a pasivelor bancare cunoscute de practica internațională.
În contextual său de bază rentabilizarea pasivelor bancare ilustrează o totalitate de sarcini puse pe seama managerilor bancari, și care vizează perfecționarea continuă a îndeletnicirilor bancare. Sarcina de bază a acestor activități include în perspectivă eficientizarea, activizarea și garantarea succesului bancar. Repectivele operațiuni se practică în cadrul băncilor din motiv că realizarea țelului de optimizarea a resurselor atrase are drept scop înfăptuirea acestora în condiții de cost mic.
Potrivit unor practici internaționale, eficiența pasivelor depinde de careva condiții caracteristice mediului extern. Un impact cardinal asupra rentabilității activelor le are mediul macroeconomic, care este urmat de cadrul legal, și concentrarea de piață.
Aceste 3 medii au o influiență majoră asupra derulării optime a activității bancare.
Practica bancară remarcă un ansamblu de strategii posibile de implimentat pentru devansarea dificultăților distincte eficientizării pasivelor bancare.
Astfel reieșind din concepțiile câtorva economiști și specialiști din domeniul economic, reușita pasivelor bancare consistă în efectul de partajare a băncilor. Un exemlu recunoscut este cel reprezentat de modelul Băncii Dividende, țelul de bază a cărei rezidă din sporirea rentabilității pe seama sporirii calității și volumului resurselor proprii.
În vederea derulării și implimentării acestei strategii, băncilor comeciale le sunt recomandabile anumite operațiuni, printre care specificăm dirijarea pasivelor pe cele mai rentabile ramuri ale pieței, precum și previzionarea costurilor care vor succeda respective activități. Utilizarea acestei strategii a fost caracteristică băncilor ce făceau parte din sistemul bancar anglo-saxon.
Efectul acestei strategii a fost unul uimitor, și respectiv a pus bază conceptului de fragmentare bancare, potrivit căruia s-a constatat că băncile fragmentate sunt mai rentabile, ca urmarea a faptului că elementele structurale a pasivului bancar sunt administare, precum și gestionate de către operatori specializați domeniului respectiv. Tipul respectiv de bănci se practică în așa țări ca SUA, Japonia, Marea Britanie.
O altă stategie recunoscută pe plan mondial este cea, a cărei activitate se fundamentează pe varietizarea tipurilor de produse ce se propun de către bănci clienților săi, precum și accentuarea, sublinierea și amplificarea rolului pe care îl are venitul din externalități. Sensul și importanța acestei operațiuni derivă din faptul că băncile pot să utilizeze în activitatea sa și alte surse de venit, pe lîngă cele obișnuite și uzuale. Reieșind din cele expuse mai sus putem conchide că băncile vor oferi clienților săi tot spectrul serviciilor existente în partea stângă a bilanțului.
Se cunoaște că, adecvarea corectă a capitalului prin variate intermedii de măsuri este o altă strategie bancară, logica căreia cuprinde elemente primordiale și necesare asigurării profitabilității bancare.
Cea mai uzuală și frecventă versiune de înfăptuire a acestei doctrine constă în implimentarea prevederilor stipulate de către Acordul Basel II.
În această configurație de idei, gestiunea optimă a capitalului bancar poate fi realizată prin intermediul a două maniere, sau pentru a eficientiza capitalul bancar, țările mari industrializate utilizează două tactici, una din ele constă în restrîngerea ponderii capitalului propriu din ansamblul total al resurselor proprii, care ca consecință va conduce la cîștigul unei profitabilități bancare sporite, și cea dea doua rezidă în ramificarea sau varientizarea acestuia.
Norma care a fost reglementată de către Comitetul de la Basel, determină un raport optim între resursele proprii și activele băncii.
De obicei pentru a realiza o gestiune cît mai rentabilă a capitalului bancar, băncile utilizează diverse metode de creștere a capitalului social, cele mai des utilizate sunt cele ce țin de majorarea aportului din partea acționarilor și capitalul realizat prin sedimentarea profiturilor anilor precedenți. Aceste posibilități de majorarea a capitalului sunt propuse a fi utilizare țărilor în curs de dezvoltare de către FMI.
După câte am menționat anterior, țările în curs de dezvoltare ting sa ajungă la standardele internaționale privind activitatea desfășurată de bănci. În acest sens menționăm 2 acte în care sunt preconizate standardele internaționale, referitoare unei gestiuni eficiente a pasivelor bancare. Primul act este reprezentat de Convenția de la Basel ce propune băncilor comerciale să mențină nivelul capitalului propriu la 8%, și actul numărul 2 care este reprezentat de Directiva de Coordonare Bancară a Uniunii Europene.
În vederea administrării gestiune eficiente a acestuia, Directivele Europene au fixat un plafon minim al capitalului bancar, care în țările europene se menține la un nivel egal de cinci milioane euro. Țările europene ce respect acest plafon sunt constituite de Letonia, Polonia, Lituania, Romania, Bulgaria, Federația Rusă. Băncile din Republica Cehă sunt nevoite să posede un capital de optsprezece milioane euro, iar băncilor din Ucraina li se atribuie un plafon de zece milioane euro. Putem menționa că nivelul destul de impunător al capitaluilui bancar creează și anumite impedimente derulării eficace a activitătilor bancare.
Un al patrulea tip de strategie utilizat de către băncile internaționale rezidă din constituirea și inființarea câtorva scheme de asigurare a depozitelor bancare. Majoritatea țărilor din lume au fost forțate și nevoite să implementeze anumite scheme de garantare a acestora, ca urmare a unor crize economice de sistem. Printre cele mai dezastruase crize, poate servi modelul crizei din anii 1930 prin care trecea economia Statelor Unite ale Americii, și criza sistemului bancar Italian ce a existat în anii 1970.
Depășind criza din anii 1930, Statele Unite ale Americii au început a înființa și organiza anumite modele de asigurare a depozitelor bancare. Faima respectivelor scheme derivă din faptul că nivelul primelor de asigurare care poartă caracter obligatoriu variază de la o bancă la alta. Caracterul variat al acestor prime se datorează praticării de către bănci a fenomenului de diferențiere bancară, apărut ca urmare a specializării băncilor după diferite grade de riscuri. Această diferențiere a apărut ca rezultat a diferențierii băncii după gradului supus de riscuri. În această conjunctură de idei concluzionăm că băncile de mărimi mai mari și care întîmpină în activitatea sa o gama de riscuri mai serioase, achită un nivel de prime mai mari, iar băncile ce antrenează un nivel mai mic al riscului, achită un nivel al primelor mai mic.
Totodată menționăm faptul că cât de mari n-ar fi posibilitățile atragerii mijloacelor bănești necesare activității eficiente a băncilor prin atragerea depozitelor, aceasta pâna la urma va conduce banca la plata datoriilor permanente, și care se va sfârși la un moment dat cu falimentul bancar. Deci gestiunea pasivelor doar prin gestiunea depozitelor nu este una oportună.
O direcție cunoscută și aplicată de către Corporația Federală a Garantării Depozitelor, a SUA, constă în securitizarea depozitelor. Această directivă este realizată prin intermediu unor activități implimentate la nivel de bănci. În acest context compensarea depunerilor bancare se va realize prin metoda efectuării falimentului, sau metoda reorganizării băncilor prin intermediul fuziunii cu alte bănci, înființarea unor bănci noi, precum și acordarea unor contribuții bănești întru realizarea stabilității financiar-bancare.
În momentul de față țările lumii au dreptul să-și aleagă schemele de garantare a depozitelor în mod desinestătător, urmărinnd condiții cât mai oportune pentru entitate bancară.
Se cunoaște faptul ca asigurarea depunerilor se realizază diferit de la o țară la alta. În carevastate respectivele schițe sunt girate de către autoritățile publice, în altele de către băncile centrale sau de corporații independente.
Subliniez faptul că, în prezent fenomenul de asigurarea a depunerilor poartă un caracter obligatoriu, și nu unul facultativ, ca consecință aceasta duce la sporirea gestiunea cât mai rentabile a resurselor atrase. Totodată se cunoaște faptul că în practica internațională se utilizează și asigurarea suplimentară, încheiată într-un mod voluntar, și care este oferită de către 2 asociații internaționale recunoscute: Forumul European al Asiguratorilor de Depozite și Asociația Internațională a Asiguratorilor de depozite.
În Republica Moldova fenomenul de garantare a depozitelor are loc prin intermediul Fondului de garantare a depozitelor, care a fost constituit la 01 iulie, anul 2004 în baza Legii Republicii Moldova nr.575-XV din 26.12.2003 privind garantarea depozitelor persoanelor fizice în sistemul bacar ,aceasta lege a fost publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr 30-34/169 din 20.02.2004.
Structura organizatorică a fondului este reprezentată în Figura 3.2
Sursa:elaborate de autor în baza datelor Fondului de garantare a depozitelor bancare a Republicii Moldova [online]. [citat 08 aprilie 2014]. Disponibil: fgdsb.md
Figura 3.2. Structura organizatorică a Fondului de Garantare a
Depozitelor Bancare din Republica Moldova.
Fondul respectiv este constituit ca persoană juridică de drept public ce își orientează activitatea în principal pe asigurarea depozitelor persoanelor fizice, ce sunt depozitate în băncile comerciale de pe teritoriul Moldovei.
În scopul constituirii fondurilor de mijloace bănești necesare derulării activătății eficiente a acestuia, băncile, sucursalele, precum și filialele acestora sunt angajate să participe cu resurse financiare.
Reieșind din obiectivul schemelor de garantare a depozitelor bancare, practica internațională a stabilit un alt tip de strategie mondială aplicată pentru eficientizarea pasivelor bancare, și anume cel ce ține de fixarea unui nivel minim de asigurare a acestora.
Asigurarea și compensarea indescutabilă și eficientă a plasamentelor depunătorilor practicate de marile sisteme bancare relevă acoperirea reală a acestora cu un nivel de garantare ce este egal cu cel puțin 1-2 ori PIB pe cap de locuitor. În Moldova acest indicator constituie 0.42 %.
Printre alte tipuri de strategii bancare aplicate de către practicile internaționale se cunosc și următoare 5 :
din motiv că lichiditatea bancară vizează potențialitatea acesteia de a rambursa datoriile sale la un moment oportun, clienților precum și partenerilor săi, entitatea bancară e nevoită să posede un nivel satisfăcător de active lichide. În acest context trebuie să fie urmărit și obiectivul de corelare a lichidtății activelor la scandențele resurselor atrase;
stabilirea unor măsuri ce vor fi întreprinse cu scopul de realizare a ecuației de bază a profitabilității bancare. Lichiditate-profitabilitate-risc;
gestiunea corectă a pasivelor bancare, ce include în special administrarea diferenței nete dintre nivelul dobândzii capătat ca urmare a plasării capitalului și dobânda pe care o va achita banca pentru resursele atrase, și raportat la ansamblul activelor ce aduc principalele venituri;
determinarea și fixarea limitelor în care trebuie să fie cuprins riscul ratei dobânzii, cu scopul armotizării urmărilor nefastece ar putea aparea ca rezultate al devierei ratei dobânzii.
sporirea competenței și a ansamblului de informații utilizate în procesul luării deciziilor. Aceasta strategie se utilizează de multe entități financiare, din motiv că conduce la optimizarea managementului pasivelor bancare.
În mod unanim țările lumii administrează pasivele bilanțiere reeșind din ecuația de bază, care este acceptabilă atât de sistemul bancar românesc, cât și de sistemul bancar american:
Relația de calcul a pasivelor este prezentată în Tabelul 3.1 :
Tabelul 3.1
Relația de calcul a pasivelor
Sursa: elaborat de autor în baza datelor Băncii Națională a Romanie. [online]. [citat 04 aprilie 2014]. Disponibil:www.bcr.ro
Concluzie: din motiv că activitatea bancară mereu își startează operațiunile băncilor cu atragerea mijloacelor bănești, aceaste sunt cardinale pentru îndeletnicirea bancară, și urmează să fiu strigent gestionte de către managerii bancari. Respectivele operațiuni se regăsesc în partea de pasiv al bilanțului contabil. Principalele tipuri de datorii ce există în structura bilanțului contabil deseori sunt aceealeași pentru toate țările, deci sunt universale.
Structura datoriilor denotă politicile și strategiile băncilor la capitolul gestiunii pasivelor bancare.
Structura pasivelor din cadrul băncilor comerciale din Romania și din Statele Unite ale Americii sunt prezentate în figurele 3.3 și 3.4
Sursa: elaborat de autor în baza datelor Bancii Naționale a Romaniei [online]. [citat 04 aprilie 2014]. Disponibil: www.bnr.ro
Figura 3.3. Diagrama evoluție structurii pasivelor din cadrul băncilor
din S.U.A (%).
Concluzie: din datele prezentate din figura de mai sus se observă că structura pasivelor la băncile comerciale din Statele Unite ale Americii s-a menținut la un nivel constant pentru perioada analizată. Din diagramă se observă că pe parcursul anilor 2004-2013 nivelul capitalului propriu este cu mult mai mic decât nivelul datoriilor, ceea ce denotă ca sistemul bancar American își bazează gestiunea pasivelor în general pe baza datoriilor, sau a resusrelor atrase. La rândul său aceasta ne vorbește de deciziile manageriale luate referitor la gestiunea pasivelor. Astfel băncilor americane le este mai convinabil să plătească cheltuieli sub formă de dobânzi decât să gestioneze capitalul propriu prin acțiunil de majorare a acestuia, ceea ce ar contribui la creșterea cheltuielilor cu devidendele plătite acționarilor.
Este cunoscut faptul că în perioada aniilor 70 ai secolului XX, băncile comerciale din întreagă lume își bazau gestiunea pasivelor pe simpla intermediere a depozitelor care erau atrase la un preț destul de modest, iar după anii 70 era nevoie de o performare a gestiunii acestora, deoarece pasivele erau necesare pentru menținerea poziției financiare a băncii la un nivel ridicat. În acest context s-a optat pentru o complexitate, o modificare a bilanțului contabil, condiții în care băncile ar obține maximum de rentabilitate.
Din istoria sistemelor bancare se cunoaște că depozitele la vedere existente în anii 80 s-au caracterizat printr-o atenuare în suma totală a depozitelor, ca urmare a diminuării nivelului ratei dobânzii caracteristice tipurilor respective de depozite. Pentru devansarea acestei problem băncile americane au utilizat o inovație, care a pus bază unei practice internaționale. Reieșind din ideia atragerii a noilor deponeți, SUA a implimentat conturile Now și conturile Super Now characteristic cărora era un nivel mai mare al dobânzii înalte. Această soluție ce a generat eficientizarea depozitelor la vedere.
Structura pasivelor pentru Băncile românești este prezentată în Figura 3.4
Sursa: elaborat de autor în baza datelor Bancii Naționale a României [online]. [citat 04 aprilie 2014]. Disponibil: www.bnr.ro
Figura 3.4. Diagrama evoluție structurii pasivelor din cadrul băncilor
din România (%).
Concluzie: din datele prezentate din figura de mai sus se observă ca structura pasivelor la băncile din România s-a menținut la un nivel constant pentru perioada analizată, componentele principale ale pasivelor neavând un trend bine definit. Deci din diagramă se observă că băncile comerciale dețin în pasivul său o pondere mai mare de datorii și nu de capital propriu.
Dăcă ne referim la succesul băncilor americane în contextual gestiunii pasivelor atunci putem menționa că în structura sistemului bancar american există bănci de depozit, ce își orientează activitatea spre transformarea depozitelor pe termen scurt în împrumuturi pe termen mediu și lung.
În cadrul marilor țări industrializate cum ar fi SUA, Marea Britanie, Germania, și Franța gestiunea pasivelor bancare are un rol foarte important, pentru că gestionând corect pasivele, băncile obțin un volum colosal de venituri. Statele Unite ale Americii au fost recunoscute prin strategiile lor de gestiune a resurselor nedepozitare, deci procurarea unor resurse de pe piața interbancară. În SUA acesta piață poartă denumirea de piața fondurilor federale. În cadrul acestei pieți are loc cumpararea și vânzarea depozitelor care sunt păstrate în contul Băncii Centrale. Din motiv că multe bănci au resurse suplimentare în fondul de rezerve, acestea își gestionează foarte eficient depozitele sale, pentru că imediat le acordă sub forma creditelor pe termen scurt, deobicei termenul este egal cu o zi lucrătoare.
O altă practică internațională poartă denumirea optimizării activității bancare prin corelarea operațiunilor active cu cele pasive.
Efectuând anumite cercetări ale practicilor mondiale ,careva expeți au ajuns la concluzia ca anula în cadrul țărilor luii are loc procesul spălării de bani în sumă de 590 miloarde de dolari.
În acest sens cu ajutorul FMI s-a înființat convenția cu privire la creșterea transparenței informației bancare, la care au participat 11 bănci mari. Conform acestei Convenții gestiunea resurselor atrase își va mări eficacitate, pentru că în acest sens băncile vor accepta depozitele doar de la clienții ce vor putea confirma sursa de proviniență a banilor.
Anumite investigații din domeniul economic au arătat ca evenimentele din perioada turbulențelor financiare recente au relevant importanța aranjamentelor eficiente de compensare a deponenților. În acest context este nevoie de o accentuare a necesității ca autoritățile naționale să convină asupra unui set internațional de principii pentru sisteme efeciente de gestiune a pasivelor bancare.
Analizând aspectul teoretic al practicilor internaționale, precum și a principalelor tipuri de strategii, putem înțelege care este rolul, și importanța utilizării lor, în special implimentarea acestora în sistemele economice aflate în tranziție. Deci odată cu lărgirea spectorului de servicii bancare, precum și deversificarii elementelor de pasiv se mărește și importanța utilizării strategiilor și tehnicilor internaționale care pot să contribuie ca consecință la eficientizarea resurselor de pasive bancare.În subcapitolul respective am încercat să analizez și să studiez mecanismul derulării sau desfășurării proceselor de gestiune bancară în marile economii, precum și să menționez aspectele contemporane de gestiune a acestora, precum și rolul lor asupra întregii societăți.
Consider că am reușit să prezint anumite propuneri ce țin de marele succese ale acestor țări, care reprezintă în opinia mea importante măsuri, direcții și orientări de perfecționare sau de modernizare a gestiunii pasivelor bancare în scopul îmbunătățirii structurii lor, precum ți diminuarea anumitor cateorii de riscuri, care ar putea afecta procesul derulării lor. În acest context consider eu aceste practice pot contribui la apariția unor efecte pozitive, în special creșterea profisionismului sistemului bancar autohton.
3.2 Posibilități de implimentare a strategiilor internaționale în Republica Moldova
Prin intermediul datelor elaborate pe baza primelor capitole putem constata că sistemul bancar al Republicii Moldova de la declararea independenței sale este în permanentă dezvoltare, și care are bune șanse de eficientizare.
În același timp conform unor calcule internaționale sistemul bancar al Republicii Moldova se reprezintă a fi unul dintre cele mai ineficiente sisteme .
Cu toate că sistemul bancar național a cunoscut o perioadă de avânt și a bucurat populația de rezultate impresionante în perioada de dinainte a crizei, atunci în perioada de criză acesta nu a facut față problemelor economice, și nu au ajuns la un nivel necesar de eficiență. Ca rezultat acestea au condus la o gestiune inefiecientă a pasivelor bancare.
Cela mai inificiente sistemele bancare din Europa sunt redate în figura 3.3.
Sursa: elaborate de autor în baza datelor Bank Scope [online\]. [accesat17 aprilie 2014].Disponibil http//bankscop.com
Figura 3.5. Coeficienții ineficienței tehnice a sistemelor bancare, (%).
Concluzie: caracterul nefast al sectorului bancar autohton a fost influiențat cu precădere de către următorii 3 factori sau indicatori :
1) recesiunea economic cuprinsă în perioada din anii 2008-2009;
2) cota sau indicile scăzut de bancarizare a populației;
3) persistența câtorva probleme cu referire la reglementarea sectorului bancar național, precum și câteva atacuri raider asupra băncilor comerciale naționale, printre care menționăm, Banca de Economii, Agroindbank, Victoriabank.
Rentabilitatea bancară înfățișează scopul crucial al băncilor comerciale. În acest context pentru a gestiuna corect pasivele băncii, piața monetară autohtonă trebuie să sufere anumite schimbări. Riscurile distincte domeniul bancar ar trebui să fie cuprinse în extremele propuse de legislație segmentului bancar respectiv. În acest sens gestionarea corectă a capitalului ar duce la o remunerare a acționarilor, și ar conduce la creștrea credibilității băncii respective.
În subcapitolul precedent am vorbit despre principalele strategii ale țărilor industrializate cu privire la optimizarea pasivelor bancare, precum și despre practicile internaționale recunoscute și aplicate pentru o gestiunea cât mai rentabilă a acestora.
În scopul activizării activității băncilor comerciale din Republica Moldova la capitolul gestiunii pasivelor, precum și eficientizarea acestora se urmărește implimentarea unor operațiuni ce ar duce la atingerea standartelor internaționale.
Băncile din Republica Moldova au șanse să-și îmbunătățească poziția financiară referitor la gestiunea corectă și eficientă a resurselor sale, doar că pentru implimentarea practicilor internaționale în sistemul bancar autohton ar trebui ca sistemul bancar al Republicii Moldova să parcurgă câteva reforme, sau metamorfoze.
Din motiv că mediul politic se caracterizează printr-o influiență impunătoare asupra mediul economic, lucrul cel dintîi realizat ar fi trebuit să se asigure o stabilitate politică de lungă durată, precum și încercarea corelării acestor două domenii cît mai optim. Legătura și influiența direcă dintre mediul politic și cel economic este reprezentată în Tabelul 3.2
Tabelul 3.2
Relația dintre mediul economic și mediul politic
Sursa: elaborat de autor în baza datelor Modalități de îmbunătățire a sistemului bancar,.[online]. [accesat 10 aprilie 2014]. Disponibibil: www.utgjiiu.ro
Concluzie: evaluarea climatului politic prezintă un interes în stabilirea unor strategii de dezvoltare a băncii, precum și căile de îmbunătățire a surselor sale.
Deoarece orice tentativă de utilizare în activitățile de optimizare a pasivelor bancare din cadrul băncilor comerciale din Republica Moldova, a unor direcții de implimentare a practicilor intenaționale posedă o bază constituită de un set de probleme sau deficiențe, acestea ar fi trebuit axate pe anumite strategii de acțiuni.
În această ordine de idei Sistemul Bancar al Republicii Moldova trebuie să parcurgă următorii 7 pași:
conform opiniilor cercetătorilor domeniului bancar, primul pas spre implimentarea practicilor internaționale în cadrul băncilor comerciale din Republica Moldova , precum și eficientizarea pasivelor acestora trebuie să înceapă de la ajungerea unui consens național privind politicile economice;
a doua posibilitatea constă în oferirea anumitor servicii bancare noi, desființarea unor entități financiare neperformante, precum și implimentarea în activitățile sale a unor noi standarde de funcționare, totodată se vizează spre îmbunătățirea cadrului legal deoarece există dovezi a imperfecțiunii sau a unor lacune a cadrului legislative;
executarea unor modificări la nivel de legislație, normative, regulamente și decrete ce reglementează și coordonează îndeletnicirile băncilor comerciale, aceste modificări trebuie implimentate reieșind din legătura ce o are mediul economic cu cel politic;
armonizarea prevederilor ce sunt incșuse în ansamblul actelor normative bancare autohtone cu standardele bancare internaționale;
utilizarea, precum și implimentarea conținutului inclus în obiectivele și strategiile Basel II, pe un termen mediu și lung, precum și adaptarea și potrivirea nivelului capitalului bancar la exigențele stabilite de standardele naționale și internaționale, precum și inființarea unor sisteme oportune și eficiente, activitatea de bază a cărora ar fi orientată spre stabilirea eficienței pasivelor bancare, și exercitarea controlului pe baza transfrontalieră;
menținerea indicatorilor de performanța bancară, precum și utilizarea în gestiunea pasivelor a unor operațiuni de stagnare sau de prevenire a creșterii prea mari a multilicatorului capitalului, majorarea căruia conduce la diminuarea a capitalului acționar în pasivul bilanțului;
practicarea unor activități de consolidare a sectorului bancar, utilizînd metoda contopirii sau absorbției bancar, care ca consecință ar conduce la creșterea capitalului propriu al băncii, și ca efect la creșterea profiturilor bancare. Din motiv că capitalul bancar reprezintă o componentă foarte importanta în structura pasivelor, ar fi trebuit să se urmarească creșterea nivelului acestuia, deoarece el servește ca un indicator al stabilității bancare. Deci o gestiune corectă a acestuia ar conduce la o gestiune mai eficientă a pasivelor în general. Deci în situația în care o bancă comercială va întâmpina dificultăți financiare, este de recomandat contopirea cu o altă bancă comercială, ce ar duce la majorarea posibilităților de atragere a noilor deponenți, precum și extinderea sau diversificarea serviciilor acordate;
În tabelul 3.3 v-om analiza și alte posibilități de implimentare a strategiilor internaționale în cadrul băncilor comerciale din Republica Moldova.
Tabelul 3.3
Posibilități de implimentare a practicilor internaționale
Sursa: elaborat de autor în baza datelor Modalități de îmbunătățire a sistemului bancar,.[online]. [accesat 16 aprilie 2014]. Disponibibil: www.utgjiiu.ro
Concluzie: Conform datelor din tabel au fost constatate cîteva direcții strategice de îmbunătățire a sistemului Bancar autohton, precum și îmbunătățirea gestiunii pasivelor bancare.
Pe plan național recunoaștem și alte posibilități:
– înlăturarea unor categorii de impedimente bancare ce se referă la potențialitatea băncilor de a merge peste impulsurile nefaste caracteristice situațiilor financiare, și depășirea lăcunelor sau imperfecțiunilor băncilor referitor la capitalizarea bancară;
– formarea unor organizații de reiting, care vor analiza situațiile băncilor comerciale, și vor influiența băncile la eficientizarea managementului pasivului bilanțier;
– utilizarea de către bănci a analizei bazate pe metoda SWOT, efectuarea unor analize a situației financiare care persistă la o anumită perioadă de timp, analiza puterii de piață, și analiza bazată pe modelul PEST, activitatea căreia este orientată spre stabilirea unei componențe obligatorii ale pasivului bancar, precum și fixarea unui plafon strigent al necesarului acestui tip de resurse;
– activizarea climatului de afaceri ce ar majora interesul investitorilor străini în sectorul bancar;
– urmărirea permanentă a evoluției gradului de suprapunere a depozitelor cu creditele utilizate de către băncile comerciale, deoarece aceasta reprezintă posibilitățile băncii de atragere a surplusului de lichiditate, care conduce la scăderea profitabilității bancare, precum și majorarea costurilor legate de dobânzile pentru depozitele atrase;
– oferirea unei independențe și autonomii operaționale, din motiv că este cunoscut faptul că statul și autoritățile sale foarte frecvent se implică în derularea activității băncilor, ceea ce stopează sau creează anumite impedimente unei gestionării mai eficiente a pasivelor bancare. În acest context sistemul bancar ar trebui să dețină mai multă libertate operațională, iar statul și autoritățile statale ar trebui să atenuieze din constrîngerile politice pe care le desfășoară;
– încercarea convingerii populației de a păstra sau de a depozita mijloacele sale bănești la bănci. Conform unor analize statistice serviciile bancare sunt utilizate în diverse regiuni ale Moldovei diferit, în acest sens, la Chișinău utilizează serviciile bancare aproximativ 70% de populație, la Nord circa 19% și la Sud 11%. Conform acestui studiu 75% din moldoveni dispun de mijloace bănești neutilizate, și doar 15 % din acestea 75% își depozitează banii sub forma de depozite, iar restul aleg soluția depozitării banilor la ciorap;
– diminuarea efectului de dolarizare masivă, ce ar putea afecta profitabilitatea băncii, din motivul deprecierii leului moldovenesc;
Aceasta problemă apare din motiv că băncile comerciale acceptă de la deponenții săi depozite în lei moldovenești și pe baza acestor mijloace acordă credite în valută straină, ceea ce micșorează eficiența depozitelor bancare. Pentru a ocoli aceste dificiențe băncile comerciale ar trebui să garanteze un echilibru dintre depozitele și creditele acceptate /acordate în lei și depunerile în valută;
– asigurarea de către bănci că nu sunt folosiți în calitate de intermediari în operațiunea de depozitarea a resurselor bănești ce au proviniență criminală, ce ar conduce la efectul de spalare a banilor. Aceasta la rândul său ar putea implica banca în situații în care deponenții din cauza neâncrederii în banca respectivă își vor retrage depunerile bănești, care sunt atât de strategice pentru bancă.
Printre măsurile de eficientizare a pasivelor bancare economistul F.Mishkin face câteva propuneri: respectarea ordinii de piață, perfecționarea sistemului juridic și legal, eficientizarea gestiunii capitalului bancar, menținerea prețurilor, diminuarea inflației, micșorarea rolului organizațiilor financiare aflate în posesia statului, etc; Menționăm și alte posibilități de implimentare a strategiilor internaționale referitoare la gestiunea pasivelor bancare în cadrul băncilor comerciale din Republica Moldova care sunt reprezentate în tabelul 3.4:
Tabelul 3.4
Posibilități de implimentare a practicilor internaționale
Sursa: elaborat de autor în baza datelor Modalități de îmbunătățire a sistemului bancar,.[online]. [accesat 16 aprilie 2014]. Disponibibil: www.utgjiiu.ro
Concluzie: o altă cale foarte rezonabilă pentru gestiunea depozitelor ar servi informarea permanentă a publicului cu referire la depozitele bancare, ceea ce ar diminua ajoatajul bancar, și retragirile masive a depunerilor bănești de către clienții băncii, în acest sens ar fi trebuit practicat de către bănci anumite scheme mai complexe de asigurare a depozitelor, în acest context consider eu ar fi trebuit să se urmeze exemplul țărilor precum Rusia, România, Ucraina, și să se majoreze plafonul de garantare a depozitelor, în țările respective plafonul variază între 800-3000 de euro, pe când în Republica Moldova acesta constituie 6000 lei. În acest context pentru o gestiune mai rentabilă acest plafon de 6000 lei ar fi trebuit majorat în viitor.
Respectând practicile internaționale sistemul bancar autohton ar trebui să acopere depozitele cu un plafon de garantare ce se egalează cu cel putin 1-2 ori Pib, pe cap de locuitor, sau să asigure depozitele deplin, ca în cazul cândva pracaticat de către Turcia, ceea ce ar fi o bună metodă de eficientizare a depozitelor bancare;
-micșorarea costurilor resurselor atrase;
– diversificarea portofoliului de pasiv;
– implimentarea Codului de Guvernare Corporativă, care ar diminua c onflictele de interese.
În acest context băncile ar putea utiliza în derularea activității sale cu pasivele varietizarea unor produse noi de economisire pe temen mai mare de un an, ce ar putea sa se dovidească a fi mai atractive pentru deponenți. Utilizarea în derularea activității sale cu clienții a anumitor scheme, ce ar conduce populația la decizia de a depozita banii pe o perioada de 3-5 ani iar în considerarea structurii pasivelor bancare și în obiectivele cu privire la eficientizarea acestora trebuie să se țină seama de realitatile de pe piețele naționale ale creditului.
Concluzii la Capitolul III
Pentru analiza sistemelor bancare precum și succesul gestiunii pasivelor din cadrul băncilor comeciale internaționale, autorul a delimitat și a indentificat câteva practici internaționale utilizate de băncile țărilor dezvoltate, a indentificat principalele strategii și obiective utilizate de băncile respective.
În particular, autorul a accentuat fapul că economiile mondiale gestioneaza pasivele sale din cadrul băncilor pe baza datoriilor, și mai puțin pe baza capitalurilor sale proprii.
Referitor la resursele atrase, băncile implimentează condiții destul de strigente. Atfel o politică eleborată, este cea a garantării depozitelor clienților săi, precum și utilizarea unui plafon destul de mare pentru aceasta asigurare.
În succesiunea analizei posibilițăților de implimentare a practicilor internaționale în cadrul băncilor naționale, autorul a stabilit cîteva direcții de eficientizare a pasivelor bancare, și printre cela mai importante menționează: revizuirea și îmbunatățirea anumitor acte normative, legi, regulamente, adecvarea permanentă a capitalului la cerințele pieței bancare, asigurarea deponenților, utilizarea unor strategii eficiente, înlaturarea sau ocolorea unor riscuri financiare.
Ca și în capitolele precedente ale tezei, autorul a utilizat un limbaj economic adecvat, precum și a depus străduință într-u dezvoltării subiectului cercetat.
ÎNCHIERE
În pofida faptului că băncile comerciale operează cu resursele sale, obținînd maximum de eficiență, acestea se confruntă cu anumite dificultăți. Băncile permanent încearcă să-și îmbunătățeascăgestiunea activității sale, iar problematica aferentă eficientizării pasivelor bancare este una actuală.
Dificultatea eficientizării pasivelor bancare dobîndește o importanță deosebită în condițiile actuale, din motiv că acestă dificiență este cercetată nu doar cu scopul găsirii tendințelor pozitive și negative în dezvoltarea, diversificarea și eficientizarea pasivelor, ci și pentru extinderea de direcții strategice noi de imbunătățire a acesteia, relevînd un conținut calitativ nou.
În prezent economia autohtonă se caracterizează sau se întîmpină cu anumite imperfecțiuni din partea activității organelor de conducere, de guvernare, precum și existența unor lacune în legislație, regulamente, convenții și decrete, creează impedimente dezvoltării cuvenite a sectorului bancar.
Necesitatea analizei diverselor probleme de gestionare a pasivelor banacre, precum și eficientizarea acestora, are ca obiectiv stabilirea unor direcții de perfecționare.
În acest sens se încearcă implimentarea unor strategii internaționale în cadrul băncilor comerciale din Republica Moldova.
În lucrarea respectivă sa analizat structura, precum și componentele pasivelor bancare, în urma caruia s-au dedus și s-au atribuit fiecărui element o importanță strategică.
De o atenție deosebită benefeciază postul bilanțier reprezentat de către capitalul bancar, deoarece dincole de variabilile comune și universale pentru entitățile bancare, capitalul băncilor generează funcția de încredere în posibilitățile băncii respective, și mai cu seamă în legătură cu stabilitatea acesteia.
Din acest punct de vedere s-a analizat adecvarea capitalului, gradul de suficiență a acestuia, precum și riscurile aferente lui.
Respectînd lanțul logic, s-a pus accentul pe resursele proprii ale băncii, care pe lîngă capitalul bancar îl include și pe ce atras. Din motiv că resursele atrase ocupă o pondere majoritară din bilanțul bancar, au fost analizate resursele depozitare cît și cele nedepozitare, principalele tresături și caracteristici ale acestora.
Analizînd pasivul bancar al BC “Victoriabank” am stabilit succesele cît șI greutățiile aferente gestiunii pasivelor bancare, precum și am descries principalele temeiuri ale băncii referitoare acestui subiect.
Studiind marile practice internaționale am schițat care sunt operațiunile acestora ce au condus băncile spre succesul gestiunii pasivelor. Am analizat principalele tipuri de strategii implimentate de marile sisteme bancare.
Referindu-ne la posibilitățile de implimentare a acestor stategii în cadrul băncilor comerciale din Republica Moldova am stabilit că pentru o eficientizare a acestora, economia țării noastre trebuie să sufere anumite reforme în legislație și n regulamente.
În concluzie putem conchide că pentru o modificare în structura activității utilizate de către bănci pentru gestiunea pasivelor, mai întîi de toate trebuie să se perfecționeze și să se înlăture principalele lacune ale sistemului economic.
Pentru un progress bancar trebuie să fie expuse anumite tendințe noi de dezvoltare. Pentru un sistem bancr sănatos , optăm pentru operațiuni raționale, logice și eficiente.
Eficientizarea gestiunii pasivelor bancare- primul pas spre un success bancar recunoscut pe plan internațional.
BIBLIOGRAFIE
Acte normative
Legea cu privire la Banca Națională a Moldovei: nr. 548-XIII din 21.07.95. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 1995, nr. 56-57, p.5-7. [online]. [citat 28 martie 2014]. Disponibil: https://www.bnm.md/md/regulations_surveillance
Legea cu privire la Instituțiile financiare :nr. nr. 550-XIII din 21.07.95.În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova 1995 nr 57-58, p 6-9. [online]. [accesat 29 februarie 2014]. Disponibil: http://www.contabilsef.md/libview.php?l=ro&id=1380&idc=265.
Legea cu privire la societățile pe acțiuni nr.1134-XIII din 2 aprilie 1997, art 46. .[online].[citat28martie 2014]. Disponibil:https://www.bnm.md/md/regulations_surveillance
Legea privind garantarea depozitelor persoanelor fizice in sistemul bancar nr 575 din 26 decembrie 2003,Monitorul Oficial al Republicii Moldova din 20.02.2004. [online]. [accesat 24 martie 2014]. Disponibil: http://www.fgdsb.md/index.php?page=basaleg
Regulament privind modul de acordare de către Banca Națională a Moldovei a creditelor overnight din 28.12.2000 (Monitorul Oficial al R.Moldova nr.14-15/62 din 08.02.2001). [online].[citat 28 martie 2014]. Disponibil:https://www.bnm.md/md/regulations_surveillance
Regulamentul BNM cu privire la folosirea facilității de Lombard între BNM și băncile comerciale din 18 octombrie 1995.[online]. [accesat 25 martie 2014]. Disponibibil: http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=285652
Regulament cu privire la desfășurarea licitațiilor de refinanțare Nr.2/08 din 2001. [online].
[accesat 25 martie2014]. Disponibibil: http://lex.justice.md/index.php1&id=28976552
Regulamentul BNM cu privire la emiterea și circulația certificatelor de depozit și economii din 25.12.1992, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.22 din 20.04.1995. . [online].
[accesat 12 martie2014]. Disponibibil: http://lex.justice.md/indexf. divc.php1&id=6576552
Regulamentul privind facilitățile permanente de creditare acordate băncilor de către Banca Națională a Moldovei). [online]. [accesat 26 martie 2014].Disponibil:
http://lex.justice.md/document_rom.php?id=E56F5926:9CB03F07
Regulamentul cu privire la menținerea suficienței capitalului ponderat la risc nr.161 din 25 decembrie 1997.[online]. [citat 28 martie 2014]. Disponibil: https://www.bnm.md/_surveillance Regulamentul BNM cu privire la operatiunile de piata deschisa ale BNM nr.57 din 11.09.1997.[online].[accesat 28 martie 2014]. Disponibibil: http://2011.europa.md/subpag5.
II. Lucrări științifice
Basno, Cezar. Moneda. Credit. Bănci. București:Editura Didactică și Peagogică,R. A.., 2003. 377p..1,1992, p. 1-12. ISBN 973-30-26633-6.
Basno, C; Dardac, N ; Floricel, C. Moneda. Credit. Bănci: Editura Didactică și Peagogică,R. A.., 1994. p. 277. ISBN 973-30-2711-1.
Basle Comommittee on Banking Supervision,45p.
Bărbulescu C. Sisteme strategice ale întreprinderii. București, Economică, 1999, p.310. ISBN 973-9198-147.
Cociug V. Management bancar. Chișinău ASEM ,1995, p.118. ISBN 978-9975-75-393-7.
Cociug, V ; Cinic, L; Timofei, O. Management Bancar, culegere de probleme:Editura ASEM,Chișinău 2008, p.44-45. ISBN 978-9975-75-393-7.
Comitetul de control bancar internațional constituit în cadrul B.R.I., din care fac parte guvernătorii băncilor centrale aparținînd „Grupului celor zece” și Luxemburgul,publicat la 15 iulie 1988,raportul intitulat „Convergența internațională a normelor de dimensionare a fondurilor proprii”.
Croitoru A. Indicatori-cheie privind stabilirea conexiunii între gradul de dezvoltare a sectorului bancar autohton și progresul economic al Republicii Moldova. În: Conferința științifică Internațională: Responsabilitatea social corporativă și dezvoltarea durabila,Chișinău. ASEM, 2001, p 173
Dedu Vasile, Management bancar, Editura SILIDAN 1994-1996, p.127. ISBN 973-97488-5-6.
Dedu V. ,Management bancar, Editura Didactica și Pedagogică, București, 1996, p.134-135. ISBN 973-97488-5-6.
F.MISHKIN-The Economic of Money Banking and Financial Markets,Harper Collins,New York,1992
GRIGORIȚĂ, Cornelia, Activitate bancară. Ed. A II-a, rev și compl. Ch..:Cartier,2004. p.151. ISBN 9975-79-256-1.
GRIGORIȚĂ, Cornelia.Activitate bacară. Ed. A II-a,r ev și compl. Ch..:Cartier,2004. p.158 ISBN 9975-79-256-1.
GRIGORIȚĂ, Cornelia. Activitate bacară. Ed. A II-a,rev și compl. Ch..:Cartier,2004. p.160 ISBN 9975-79-256-1.
Gust Marius,Managementul bancar,Editura Indipendența economica,1998, p.154-156. ISBN973-8112-74-5.
Hoanță Nicolae,Bani și Bănci,Editura Economica ,București .1999, p. 97. ISBN 973-590-500-0.
H. v. Greuning, S. Brajovic Bratanovic, Analiza și managementul riscului bancar, Editura Irecson, București, 2004, p. 43. ISBN 2-7472-0586-X
Ionescu, LUCIAN. Băncile și operațiunile bancare,Institutul Bancar Romăn,Editura Economică,București,1996, p.97. ISBN 973-9282-07-7.
LUCIAN,C. IONESCU, MARIANA NEGRUȘ. Băncile și operatiunile bancare.Institutul Bancar Roman,1996. 305p. ISBN 973-9198-54-6
Radu Vasile, Bănci. , Editura Economica, București .1999, p.97. ISBN 963-9305-05-3
Stoica Maricica, Managementul Bancar, Editura Economica, București, 1999, p.78 ISBN. 973-590-546-9.
Turliuc Vasile, Cocriș Vasile, Moneda și Credit, Editura Ancarom, Iași, 1998, p.197. ISBN 9735881772.
Analiza performanțelor bancare, [online].[citat 21 martie 2014]. Disponibil: http://www.dictionar-economic.ro
Bank Scope [online].[citat 17 martie 2014]. Disponibil: www.utgjiiu.ro
Bilanțul contabil al băncii comerciale “Victoriabank”, [online]. [citat 29 martie 2014]. Disponibil: < www.victoriabank.md.
Costica Ionela, Lazarescu Sorin Adrian. Politici si tehnici bancare. [online]. [citat 14 martie 2014]. Disponibil: http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=359&idb=
Dezvăluirea informației privind acceptarea depozitelor a băncii comerciale “Victoriabank”, â [online]. [citat 29 martie 2014]. Disponibil: www.victoriabank.md.
Fondul de Garantare a depozitelor în sistemul bancar. Raport de activitatea pentru anul 2013. 21 pag [online].[citat21 martie 2014]. Disponibil:http://www.fgdsb.md/files/Raport%212013.pdf
Fiecare al șaselea moldovean are cont bancar la o instituție economic.[online].[citat 12 aprilie 2014]. Disponibil: http://www.eco.md/index.php?opinion=com_contect&view=article&id=5151.
Raportul de profit și pierderi a băncii comerciale “Victoriabank”, [online]. [citat 22 martie 2014]. Disponibil: < www.victoriabank.md.
Rezultatele financiare băncii comerciale “Victoriabank”, [online]. [citat 30 martie 2014]. Disponibil: < www.victoriabank.md.
Rezultatele financiare ale băncilor [online]. [citat 29 martie 2014]. Disponibil: www.bnm.md
Stanciu Leontin. Particularități privind managementul lichidității societăților bancare românești. http://www.armyacademy.ro/reviste/2_2004/r24.pdf
Strategii bancare. www.scritube.com/economie/finanțe/Modele -și-strategii-bancare45374.php
ANEXE
Anexa nr. 1.
Topul dobanzelor la depozitele la termen în UE (pentru suma de 15.000 de euro)
Anexa Nr. 2
CERERE DE DESCHIDERE A CONTULUI
Subsemnatul, __________________________________________________________________
rog să deschideți contul:__________________________________________________ în numele
______________________________________________________actul de identitate seria_____
nr.___________, eliberat de _____________ la data de _________, cod fiscal_______________
[NE/REZIDENT] ________________________________________ adresa_________________
________________________________________________________tel/fax________________
Sunt cunoscut cu condițiile depozitului, am primit extrasul din condițiile depozitului și dau
acordul: – să fiu informat cu 15 zile pînă la data introducerii modificărilor, prin intermediul avizului afișat în subdiviziunile băncii și pe pagina oficială a Băncii;
– în cazul închiderii contului înaintea termenului stabilit, banca să-mi scadă din cont suma dobînzii calculată în conformitate cu Condițiile depozitului;
– la efectuarea operațiunilor la contul de depozit să achit comision conform tarifelor aprobate de Victoriabank SA.
– după expirarea termenului depozitului dobânda nu va fi calculată.
Inițial depun suma de ____________________________________________________________ (numele, prenumele depunătorului)
„___”___________20__ Semnătura deponentului________________
MENȚIUNILE BĂNCII
A fost deschis la ____ ________________ 20____ contul de depozit:_____________________
Semnătura executorului _________________ Ștampila executorului
Documentele privind deschiderea contului au fost verificate ____ ____________ 20___
Anexa Nr . 3
BC ”VICTORIABANK” SAProcedura privind deschiderea, modificarea, închiderea conturilor și modalitatea efectuării operațiunilor în conturile persoanelor fizice în cadrul BC "Victoriabank" SA
Către directorul filialei
nr.B.C. “VICTORIABANK” S.A.
dl/ dna___________
de la _______________________________
C E R E R E DE REZILIERE A CONTRACTULUI DE DEPOZIT
Solicit rezilierea contractului de depozit nr. ____________________din__________.
Mijloacele aferente să fie transferate la contul curent nr. _________________________
Motivul:_______________________________________
Data __________ _____________ (semnătura)
MENTIUNILE BANCII
Semnătura persoanei responsabile ___________________ (semnătura)
Semnătura conducătorului ____________________ (semnatura)
Anexa nr. 4.
Anexa nr.5
ANEXE
Anexa nr. 1.
Topul dobanzelor la depozitele la termen în UE (pentru suma de 15.000 de euro)
Anexa Nr. 2
CERERE DE DESCHIDERE A CONTULUI
Subsemnatul, __________________________________________________________________
rog să deschideți contul:__________________________________________________ în numele
______________________________________________________actul de identitate seria_____
nr.___________, eliberat de _____________ la data de _________, cod fiscal_______________
[NE/REZIDENT] ________________________________________ adresa_________________
________________________________________________________tel/fax________________
Sunt cunoscut cu condițiile depozitului, am primit extrasul din condițiile depozitului și dau
acordul: – să fiu informat cu 15 zile pînă la data introducerii modificărilor, prin intermediul avizului afișat în subdiviziunile băncii și pe pagina oficială a Băncii;
– în cazul închiderii contului înaintea termenului stabilit, banca să-mi scadă din cont suma dobînzii calculată în conformitate cu Condițiile depozitului;
– la efectuarea operațiunilor la contul de depozit să achit comision conform tarifelor aprobate de Victoriabank SA.
– după expirarea termenului depozitului dobânda nu va fi calculată.
Inițial depun suma de ____________________________________________________________ (numele, prenumele depunătorului)
„___”___________20__ Semnătura deponentului________________
MENȚIUNILE BĂNCII
A fost deschis la ____ ________________ 20____ contul de depozit:_____________________
Semnătura executorului _________________ Ștampila executorului
Documentele privind deschiderea contului au fost verificate ____ ____________ 20___
Anexa Nr . 3
BC ”VICTORIABANK” SAProcedura privind deschiderea, modificarea, închiderea conturilor și modalitatea efectuării operațiunilor în conturile persoanelor fizice în cadrul BC "Victoriabank" SA
Către directorul filialei
nr.B.C. “VICTORIABANK” S.A.
dl/ dna___________
de la _______________________________
C E R E R E DE REZILIERE A CONTRACTULUI DE DEPOZIT
Solicit rezilierea contractului de depozit nr. ____________________din__________.
Mijloacele aferente să fie transferate la contul curent nr. _________________________
Motivul:_______________________________________
Data __________ _____________ (semnătura)
MENTIUNILE BANCII
Semnătura persoanei responsabile ___________________ (semnătura)
Semnătura conducătorului ____________________ (semnatura)
Anexa nr. 4.
Anexa nr.5
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Eficientizarea Gestiunii Pasivelor In Cadrul Bancilor din Republica Moldova (ID: 139560)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.