Eficienta Utilizarii Metodei Observatiei Sistematice In Evaluarea la Clasa Pregatitoare

EFICIENȚA UTILIZĂRII METODEI OBSERVAȚIEI SISTEMATICE ÎN EVALUAREA LA CLASA PREGĂTITOARE

CUPRINS

CAPITOLUL I: TEORIE ȘI CONCEPT

1. CLASA PREGĂTITOARE: VERIGA DE LEGĂTURĂ DINTRE ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR ȘI CEL PRIMAR

1.1. Cadrul de referință al clasei pregătitoare

1.2. Parteneriatul educațional grădiniță-școală-familie

1.3. Clasa pregătitoare:element de schimbare

1.4. Evaluarea în clasa pregătitoare: înțelesuri și caracteristici pedagogice

2.PROFILUL PSIHOLOGIC AL ELEVILOR DE CLASĂ PREGĂTITOARE ȘI DOMENIILE DE DEZVOLTARE

2.1. Profilul psihologic al școlarului de 6 ani

2.2. Jocul, activitatea primordială în clasa pregătitoare

2.3. Domeniul „ Dezvoltare cognitivă

2.3.1. Prezentarea domeniului

2.3.2. Caracteristicile dezvoltării cognitive a școlarului de 6-7 ani

2.4. Domeniul „Dezvoltare fizică și motrică

2.4.1. Prezentarea domeniului

2.4.1. Specificul dezvoltării fizice a școlarului de 6-7 ani

2.5. Domeniul „ Dezvoltarea limbajului și a comunicării

2.5.1. Prezentarea domeniului

2.5.2. Tipicitatea dezvoltării limbajului la vârsta de 6-7 ani

2.5.3. Dominante ale evaluării dezvoltării limajului și a comunicării

2.6. Domeniul „Dezvoltarea capacităților și atitudinilor de învățare”

2.6.1. Prezentarea domeniului

2.6.2. Particularitatea dezvoltării capacităților și atitudinilor de învățare

2.7. Domeniul „ Dezvoltarea socială și emoțională

2.7.1. Prezentarea domeniului

2.7.2. Caracteristicile dezvoltării socio-emoționale a elevilor de 6-7 ani

3. INSTRUMENTE DE EVALUARE A EVOLUȚIEI ELEVILOR DE CLASĂ PREGĂTITOARE

3.1. Fișa de caracterizare psihopedagogică

3.1.1. Prezentarea Fișei de caracterizare psihopedagogică

3.2. „Raportul de evaluare a dezvoltării elevului în clasa pregătitoare (RED)

3.2.1. Prezentarea Raportul de evaluare

CAPITOLUL al II-lea: METODOLOGIA CERCETĂRII

2.1. Ipoteza cercetării

2.2. Metoda cercetării

2.2.1. METODA OBSERVAȚIEI SISTEMATICE

2.3. Instrument de cercetare

2.3.1. GRILA DE OBSERVAȚIE

2.4. Eșantionul

CAPITOLUL al III-lea: INTERPRETAREA REZULTATELOR CERCETĂRII

3.1. Culegera și prelucrarea informațiilor

3.2. Interpretarea rezultatelor

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

ARGUMENT

„Educația se justifică prin imperfecțiunea ființei umane la naștere și prin necesitatea contracarării influențelor nefaste ale contextului.”1

Pentru a se îndeplini obiectivele pe care educația le propune, contribuie atât familia, mass-media, cât și școala, altfel spus, toate constituentele educației permanente. Dintre aceste componente, se remarcă școala, elementul esențial, care este unica acreditată să garanteze cel mai sigur îmbinarea tuturor elementelor care activează asupra personalității indivizilor.

Educarea școlarilor mici reprezintă o acțiune multilaterală, polimorfă, care se referă la identificarea tuturor cauzelor ce contribuie la făurirea actului educativ, la distingerea procesului, în profunzimea sa.

„Educația copilului de vârstă timpurie este un preambul al oricărei politici educative și culturale. În lumina pedagogiei moderne, ca și a simplei observații, importanța primei copilării în dezvoltarea ulterioară a aptitudinilor și a personalității, apare deosebit de limpede.”2

Educația cuprinde trei procese definitorii: predarea-învățarea-evaluarea, între acestea existând legături de interrelaționare și interdependență.

Evaluarea este definită ca fiind o acțiune psihosocială complexă, bazată pe operații de măsurare și apreciere a rezultatelor activității educative / didactice, care reflectă calitatea variabilelor de sistem angajate operațional la nivelul corelației dintre subiectul și obiectul educației dintre profesor și elev.

La clasa pregătitoare însă, evaluarea are ca scop urmărirea progreselor fiecărui copil pentru a putea stimula, îmbunătăți sau dezvolta cunoștințele, deprinderile și priceperile, capacitățile, atitudinile, abilitățile și aptitudinile acestuia.

1 Emil Stan, „ Educația între rațiune și corporalitate”, revista paidea, nr. 3, Editura Universitatea Petrol și Gaze, Ploiești, 2007, pag. 9

2 Faure, Edgar, „A învăța să fii”, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1974, pag. 15

Prin urmare, evaluarea urmărește progresul copilului în raport cu el însuși, și mai puțin în raport cu normele de grup care sunt relative. Pentru o evaluare corectă, la clasa pregătitoare în special, progresul copilului trebuie monitorizat, înregistrat, comunicat și discutat cu părinții.

Demersul de cunoaștere a elevilor presupune, printre altele, aplicarea unor metode și instrumente de cunoaștere (metoda observației sistematice, metoda convorbirii, metoda biografică, metoda analizei produselor).

Una din metodele care se poate utiliza în evaluarea la clasa pregătitoare este metoda observației sistematice. Este important însă să se noteze în grila de observație doar comportamentele, fără a face judecăți de valoare. Înregistrarea se face pe baza unei grile de observație care sistematizează obiectivele urmărite.

În concluzie, tema „ Eficiența metodei observației sistematice în evaluarea la clasa pregătitoare” examinează și cercetează atât din punct de vedere calitativ, cât și cantitativ, aportul în evaluare a metodei observației sistematice, la clasa pregătitoare!

CAPITOLUL I: TEORIE ȘI CONCEPT

1. CLASA PREGĂTITOARE: VERIGA DE LEGĂTURĂ DINTRE ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR ȘI CEL PRIMAR

1.1. Cadrul de referință al clasei pregătitoare

Trecerea inopinantă de la jocurile specifice copilăriei la activitățile școlare poate fi bulversantă pentru copii. Este important ca prima legătură a acestora cu școala să fie una de natură spontană și plăcută, în aceeași măsură.

Apariția clasei pregătitoare are drept scop trecerea etapizată, treptată a copiilor de la grădiniță sau direct de la viața de familie la cea de școlar. În cadrul acesteia, copilul este îndrumat, sub formă ludică, pentru necesitățile, pretențiile mediului școlar, învățând, totodată, semnificația responsabilității.

Prin urmare, clasa pregătitoare indeplinește două roluri: fortifică învățăturile deja deținute, dar pregătește și latura de socializare și adaptare la schimbare, oferindu-le astfel copiilor un debut stimulativ în viața de școlar ulterioară.

,,Menirea acestei clase este de a da posibilitatea copiilor să dobândească pregătirea necesară pentru începerea activității școlare, iar sub aspect formativ, pentru a ajunge la dezvoltarea optimă a proceselor psihice de cunoaștere."3

Legătura dintre învățământul preșcolar și cel primar este susținută de obiectivele comune, de conținuturi și metode asemănătoare. Ciclul primar este anticipat atât de metodele de învățământ și de conținuturi, cât și de formele de organizare a unor activități.

Clasa pregătitoare, prin includerea copiilor de 5-6 ani în sistemul de educație, ușurează inserarea socială a acestora și garantează continuația dintre cele două cicluri ale sistemului de învățământ.

Particularitățile de vârstă ale elevului mic descriu asemănările pe care le dețin în comun cu cele ale preșcolarului mare. În ciclul primar, problemele legate de adaptarea școlară și de învățare au caracterul primordial. Adaptarea școlară este susținută de experiența adaptativă și de achiziția cognitivă și afectivă din grădiniță.

Prin urmare, clasa pregătitoare trebuie să dezvolte, prin exersare, procesele psihice de cunoaștere ale copiilor, până la nivelul maturității școlare, impunându-i-se crearea premiselor favorabile pentru executarea continuității celor două cicluri de școlaritate.

3 ,,Ghid metodologic de evaluare a elevilor din clasa pregătitoare”, pag 8

1.2. Parteneriatul educațional grădiniță-școală-familie

Principalii factori educativi care își aduc aportul, în mod egal, la succesul copilului în viața sunt familia, grădinița și școala. Menținerea unui parteneriat veridic între ei, includerea tuturor în executarea cerințelor îndrumă implicit la o educație justă acopiilor, la ocolirea greșelilor în educație și la clarificarea dereglărilor.

Instruirea copilului în ciclul preșcolar trebuie percepută ca o acțiune de dezvoltare a acelor trăsături și capacități, care vor îngădui o aclimatizare lejeră a copiilor față de cerințele elevilor de clasa I. O astfel de instruire are la temelie exigențele referitoare la continuitatea între cele două cicluri de școlaritate.Pentru realizarea sa, este necesară relaționarea potrivită a factorilor psihopedagogici ai acesteia, aceștia fiind4:

*cunoașterea particularităților de vârstă;

*respectarea principiului de dezvoltare stadială a personalității;

*asigurarea pregătirii pentru școală a copiilor;

*dozarea treptată a influențelor în procesul educațional;

*unitatea finalităților și a conținuturilor educașionale operaționalizate în educația preșcolară și învățământul primar incipient;

*descoperirea raporturilor noi între educator și învățător;

*sprijinirea pe achizițiile copilului la debutul școlar și dezvoltarea lor evolutivă fundamentează relația de continuitate dintre instituția de învățământ preșcolară și cea școlară.

În concluzie, la debutul în școală, copilul beneficiază de un comportament cognitive creionat care, deși supus caracteristicilor vârstei copilului, alcătuiește un postulat pentru însușirile ulterioare.

Executarea doleanțelor, a idealului educațional este determinată de conlucrarea concisă între grădiniță și școală.

4 ,,Ghid metodologic de evaluare a elevilor din clasa pregătitoare”, pag 10

1.3. Clasa pregătitoare: element de schimbare

Interesul pentru o pregătire benefică pentru ciclul primar este o problemă fundamentală a teoriei și practicii pedagogice a ultimilor veacuri. Prin urmare, Legea Învățământului nr. 84/1995, revizuită, a garantat un pas fundamental în această privință prin universalizarea grupei pregătitoare de la ciclul preșcolar, element prevăzut în art.19/1 al Legii: ,,Pentru asigurarea continuității între învățământul preșcolar și cel primar se generalizează grupa mare, pregătitoare pentru școală."5

Programul educațional ,, Generalizarea grupei pregătitoare în învățământul preșcolar din România", desfășurat între anii 2002-2005, a garantat postulatele pentru evoluția viitoare a acestui metamer (segment) al grădiniței, obiectivele vizând următoarele aspecte menționate:

,,*cuprinderea și menținerea în sistemul de învățământ obligatoriu a tuturor copiilor de 5-6-7 ani;

*pregătirea pentru școală și viață a acestei grupe de vârstă și prevenirea unor probleme, precum abandonul, analfabetismul, violența etc, care ar putea apărea pe traseul școlarizării ulterioare;

*experimentarea unui parteneriat eficient cu familia care, cultivat cu multă grijă, să aibă continuitate pe tot parcursul școlarizării copilului în învățământul obligatoriu;

* experimentarea unui parteneriat eficient al instituției de învățământ cu autoritățile locale și cu alți parteneri educaționali, prin care să se realizeze o rețea interinstituțională de monitorizare și sprijinire a cazurilor speciale cu risc de abandon;

*dezvoltarea unor programe de formare continuă pentru cadrele didactice care răspund de atingerea obiectivelor din ciclul achizițiilor fundamentale."6

După 2005, a apărut un alt document important pentru politicile domeniului, ,,Strategia privind educația timpurie". Acesta face referință la cursul crescut de asistență a copiilor de vârstă preșcolară mare în programul de educație preșcolară și la consecințele prielnice, pe o perioadă îndelungată, ale stimulării asistenței copiilor într-un program educațional antrenant și organizat.

5 ,,Ghid metodologic de evaluare a elevilor din clasa pregătitoare”, pag 12

6 ,,Ghid metodologic de evaluare a elevilor din clasa pregătitoare”, pag 12

1.4. Evaluarea în clasa pregătitoare: înțelesuri și caracteristici pedagogice

Clasa pregătitoare urmărește, prin particularitățile ei, să înfăptuiască adaptarea copilului la cerințele școlare recomandate de activitățile de învățare de factură finalist, organizată și sistematică. Axarea procesului educațional asupra elevului în clasa pregătitoare trebuie să se oglindească în tratarea curriculumului din orizontul dezvoltării globale totale a copilului, în consens cu particularitățile sale.

Trecerea de la ludic la învățarea propriu-zisă nu trebuie să fie inopinantă, ci îndeplinită gradat, progresiv, prin inserarea în activitățile ludice a unor secvente de învățare activizante de effort voluntar voit, care vor prevesti intervențiile de învățare sistematice, organizate, integrate în strategii de învățare, însoțite de procese evaluative.

Evaluarea este un proces didactic complex, integrat structural și funcțional în procesul educațional în clasa pregătitoare.. Curriculumul clasei pregătitoare va prefigura dispozitiile de modificare și ramificare a căilor de predare și a proporțiilor plurivalentului proces de evaluare.

Principiile care stau la baza evaluării copiilor la sfârșitul clasei pregătitoare sunt:

,,*acces egal și echitate pentru toți elevii;

*respect pentru diversitate;

*incluziune și non-discriminare;

*calitate și profesionalism;

*parteneriat."7

Micul elev va fi susținut prin căi evaluative de tip formativ să se descopere de el însuți, să-și formeze o reprezentare veridică despre sine, să-și cunoască îndemânările, cunoșstințele și atitudinile de care dispune pentru în a identifica și sesiza realitatea din jur, fructificând resursele proprii în mod armonios si revelator.

Evaluarea în clasa pregătitoare acompaniază orice fel de activitate într-un sens clar conturat, aceasta trebuind să se supună intențiilor de a susține dinamismul copiilor pentru evoluție și izbândă.În clasa pregătitoare, este impetuos necesar să se acorde atenție amplificată celor trei forme ale evaluării, cea inițială, cea formativă sau continuă și cea sumativă, ca procese caracteristice de apreciere a unicității copiilor de 5-6-7 ani.

7 ,,Ghid metodologic de evaluare a elevilor din clasa pregătitoare”, pag 17

2.PROFILUL PSIHOLOGIC AL ELEVILOR DE CLASĂ PREGĂTITOARE ȘI DOMENIILE DE DEZVOLTARE

2.1. Profilul psihologic al școlarului de 6 ani

Prin continua evoluție a fundamentului personalității copilului, se dezvoltă și comunicarea, capacitățile sale de cunoaștere, care se transform în unele cu un grad de complxitate ridicat, dar și personalitatea, în întregul său. Totodată, strategiile intelectuale ale copilului sunt împovărate de o alegorică cuprinzătoare, dar și de o afectivitate la fel de voluminoasă.

Până aproape în jurul vârstei de 6 ani are loc un proces larg de formare atât de deprinderi referitoare la comportamentul corespunzător atât din punct de vedere vestimentar, cât și igienic și alimentar. Ponderea acestora este însemnată, întrucât formează pentru personalitatea copilului un postament de ajustare.

Educația intelectuală reprezintă un conținut de informație pe care intelectul copilului îl asimilează, adică cultura sa specific și general, dar și profesională. Desigur, dezvoltarea intelectului nu poate fi redusă nici la acumularea de cunoștințe, deși inteligența nu se dezvoltă ,,în gol", și nici la tehnici intelectuale, deși ele facilitează învățarea autonomă. Educația intelectuală ține și de factorii emoționali, voliționali, aptitudinali, de întreaga personalitate. Intelectul înglobeazî atât activități, cât și peocese diferite, precum: limbajul, memoria, gândirea, imaginația etc. Deși nu este destul de bine închegat și definitivat, intelectul școlarului mic consemnează în această perioadă diverse și valoroase reorganizări.

Cunoscutul psiholog Gaston Berger declara: ,, Specificul lumii noastre este că se schimbă din ce în ce mai repede și că ne pune în prezențaunor situații originale, neprevăzute, ba chiar indispensabile. Trebuie, deci, să-i pregătim pe copiii noștri să fie inventivi și să dea, în același timp, dovadă de curajul necesar ca să ia inițiative!"8

O însușire general valabilă se referă la posibilitatea mărginită a copilului de a-și păstra atenția, concentrarea, într-un interval mare de timp. Așa cum se afirmă în literatura de specialitate, copilul își menține atenția concentrată asupra unui lucru doar cât îi este captată atenția.

Definitoriu pentru acest segment de vârstă este caracterul inopinat al atenției. Astfel, este necesar să i se implanteze atenția voluntară copilului, cea care se alcătuiește prin respectarea și împlinirea totală a unui obiectiv bine stabilit în prealabil.

8 Gaston Berger, ,, Omul modern și educația sa”, editura Pedagogică, 1973, pag. 175

2.2. Jocul, activitatea primordială în clasa pregătitoare

Motto: ,,Jocurile copilăriei sunt mugurii întregii vieți a omului" ( Fr. Frabel)

Nicolae Mărgineanu afirma: ,, Viața adultului este definită prin ocupațiile profesionale, aceea a copilului este determinată de joc."

Jocul scoate în relief atitudinile, dar și caracteristicile cele mai personale ale personalității copilului. Felul în care copii se poartă atunci când se joacă, felul în care utilizează dialogul, folosirea tonului, caraceristicile specifice jocului etc, răsfrânge mereu factori ai mediului social, dar și experiența de viață a copilului.

Jocul aduce culoare în viața copiilor, astfel este posibilă întocmirea ascensiunii sale spre următoarea etapă de dezvoltare. Totodată, jocul este văzut ca un domeniu, ca un sector echidistant pe suprafața căruia își face apariția întreaga capsulă de cunoștințe despre lumea înconjurătoare și despre viață, în general, aceasta din urmă fiind văzută mai imponderabilă, mai accesibilă.

În literatura de specialitate, jocul a stârnit un interes deosebit, apărând diferite teorii referitoare la importanța jocului. Pedagogia jocului conturează câteva laturii revelatorii în acest sens: jocul reprezintă o modalitate de aclimatizare a copiilor cu viața!

Pedagogul rus K.D. Ușinski socotește jocul ca fiind o unealtă, un instrument și un mijloc pedagogic pentru făurirea caracterului proximului om de mâine. ,, Să nu credeți că, odată cu terminarea perioadei specifice jocului, toate acestea vor trece fără urme; este foarte probabil ca din aceasta să se lege cu timpul asociații și reprezentări și șirurile acestor asociații…se vor lega într-o singură rețea vastă care va determina caracterul și orientarea omului."9

Acum un secol, Karl Gross, studiind sensul de adaptare biologică aș jocului animalelor, concludea că și jocul puilor de om are un caracter pregătitor.

Un specialist francez în problematica jocului, Jean Chateau, privea jocul ca pe un mijloc prin care copilul se afirmăîn proprii săi ochi, probându-și și inteligența, competența și puterea pe care o deține. Prin joc se exprimă și se dezvoltă disponibilitățile individuale ale copilului, imprimându-se comportamente socialmente dezirabile!

Copilul trebuie să fie nu numai un homo sapiens, ci și un homo ludens, după expresia lui J. Huizinga.

9 K.D. Ușinski, ,, Opere pedagogice alese, volumul II, editura Didactică și pedagogică, 1956, pag. 74

2.3. Domeniul „ Dezvoltare cognitivă”

2.3.1. Prezentarea domeniului

,,Dezvoltarea cognitivă a fost definită în termenii abilității copilului de a înțelege relațiile dintre obiecte, fenomene, evenimente și persoane, dincolo de caracteristicile lor fizice."10

La vârsta de 6 ani, copilul se află într-un interval de transformare constantă, de trecere de la o fază la alta pe numeroase planuri, inclusiv cognitiv.

Pentru copilul de 6 ani, domeniul de dezvoltare cognitivă cuprinde fundamental percepțiile, reprezentările, gândirea, memoria și imaginația. Acest domeniu este mascat de mecanismele de prelucrare primară și secundară a informației.

Astfel, ,, domeniul cognitiv, fără a minimiza evoluțiile majore și accelerate de dezvoltare din alte domenii psiho-educaționale, va deveni una dintre sursele principale de surprindere și sesizare a evoluției dezvoltării psihice a copilului, având reverberații puternice în activitatea fundamental umană de comunicare verbală și de relaționare, atât la nivel interuman, cât și în comportamentele de cunoaștere inteligentă a lumii înconjurătoare."11

Acest domeniu cuprinde două subdomenii:

*,, Procese psihice de cunoaștere și reprezentări matematice"- formarea unor noțiuni elementare matematice și exersarea lor;

* ,, Cunoașterea și înțelegerea naturii"- formarea reprezentărilor despre mediul înconjurător și efectele activităților omului asupra sa.

La clasa pregătitoare sunt vizate două aspecte importante: adaptarea școlară și alfabetizarea inițială.

Prin urmare, se țintesc:

*asimilarea elementelor de baza ale principalelor limbaje convenționale ( citit-scris și calcul);

*stimularea elevului în vederea perceperii, cunoașterii și adaptării la mediul apropiat;

*formarea motivației pentru învățare.

10 ,,Ghid metodologic de evaluare a elevilor din clasa pregătitoare”, pag 56

11 ,,Ghid metodologic de evaluare a elevilor din clasa pregătitoare”, pag 56

2.3.2. Caracteristicile dezvoltării cognitive a școlarului de 6-7 ani

1a. Tabel grafic ăn care se prezintă caracteristicile dezvoltării cognitive a școlarului de 6-7 ani

2.4. Domeniul „Dezvoltare fizică și motrică”

2.4.1. Prezentarea domeniului

În totalitatea însușirilor elevului din clasa pregătitoare, cele care fac referire la dezvoltarea fizică și motrică reprezintă resurse inestimabile pentru preconizarea activităților instructiv-educative.

Dezvoltarea fizică, somatică, constituția copilului reprezintă indicator al stării de sănătate a lui, dar și un reper pentru vârsta sa. Prin urmare, un copil dezvoltat armonios, cu o atitudine corectă, prezintă postulatele unei transformări dezirabile în unitarul proces de dezvoltare și evoluție. Așadar, această dezvoltare fizică a elevului reprezintă coexistența a trei factori: psihologici, somatici și funcționali.

Prin raportare la evaluarea dezvoltării fizice și motrice, aceasta se referă atât unor repere ale dezvoltării elevilor de 6 ani, cât și nivelului lor de achiziții dobândite ulterior frecventării grădiniței.

2.4.1. Specificul dezvoltării fizice a școlarului de 6-7 ani

La vârsta de 6-7 ani se pot distinge o succesiune de indicatoare care permit evaluarea stadiului de evoluție a copilului, atât în plan fizic, cât și în plac motric.

Referitor la planul somatic, se remarcă faptul că cei mici cresc în înălțime, dar și în greutate, procesul de osificare este în progres, însă masa musculară este slab dezvoltată.

Mușchii mici ai mâinii nu sunt destul de dezvoltați, coordonarea mișcărilor realizându-se cu dificultate; totodată, aparatul cardio-vascular și respirator creând situații dezirabile pentru inserarea copilului în diferite activități cu caracter motric.

Pe de altă parte, dezvoltarea motrică a elevului de 6 ani se află în ,, stadiul de maturizare a mișcărilor fundamentale."12

Această perioadă de vârstă este marcată de profunda dezvoltare a motricității; crește nivelul de coordonare a mișcărilor mâinii, care fac posibilă scrierea, lucrul cu foarfeca, a corpului în întregul său, fapt ce îngăduie implicarea în diferite activități de ordin sportiv.

Procesul de evaluare efectuat pentru acest domeniu atât pe parcursul, cât și la finele clasei pregătitoare, au rolul de a capta evoluția elevului pe aceste coordonate cu țelul de a fi aproximată posibilitatea sa de focalizare la așteptările activităților școlare.

12 ,,Ghid metodologic de evaluare a elevilor din clasa pregătitoare”, pag 30

2.5. Domeniul „ Dezvoltarea limbajului și a comunicării”

2.5.1. Prezentarea domeniului

Acest domeniu are o reală importanță deoarece individul, indiferent că este copil sau adult, utilizează limbajul pe tot parcursul vieții sale, acesta fiindu-i util să comunice cu cei din vecinătatea sa, să-și prezinte ideile, gândurile, sentimentele, dar și să cunoască ceea ce îl înconjoară.

Competențele fundamentale care sunt susținute de acest domeniu sunt:

*folosirea de căi de comunicare, într-o multitudine de conjuncturi;

*aplicarea eficientă a instrumentelor trebuincioase educației permanente.

În clasa pregătitoare, elevul își întărește limbajul dobândit în timpul grădiniței, în mijlocul familiei sau al mediului. Bineînțeles că, datorită vârstei, acesta este incert, facil de manipulat. Prin urmare, clasa pregătitoare are menirea de a limpezi limbajul celor mici, pentru a garanta factorii necesari asimilării citit-scrisului.

Acest domeniu pornește de la pronunția corectă a acuvintelor, ajungându-se la formularea de propoziții și de ordonare a acestora într-un enunț dezvoltat.Se urmărețte formarea deprinderilor necesare pentru ca în clasa I, cititul și scrisul să poată fi acostat cu succes.

Limba este principalul mijloc de comunicare al unui popor. Cu ajutorul său, indivizii au parte de formare permanentă pe parcursul vieții, prin însușirea de informații noi.Însușirea limbii române începe la vârste fragede, în familie, și continuă în ciclurile preșcolar și primar.

,,Limbajul reprezintă ,, activitatea psihică de comunicare între oameni prin intermediul limbii."13

,,Comunicarea permite influențarea educativ- formativă a individului. În lipsa comunicării, individul rămâne la nivelul dezvoltării biologice, rămâne izolat, inapt pentru interacțiunea socială, privat de capacitatea de integrare în colectivitate."14

În clasa pregătitoare, dezvoltarea limbajului și a comunicării se referă la atingerea de către copii a unui număr de cuvinte direct proporțional cu vârsta pe care o au, care să se regăsească în vocabularul pe care aceștia îl utilizează cu regularitate, la formarea capacității de exprimare.

13 ,,Ghid metodologic de evaluare a elevilor din clasa pregătitoare”, pag 71

14,,Ghid metodologic de evaluare a elevilor din clasa pregătitoare”, pag 71

2.5.2. Tipicitatea dezvoltării limbajului la vârsta de 6-7 ani

Viața omului cuprinde trei componente care delimitează formarea și dezvoltarea sa, și anume: mersul, vorbirea și gândirea. Cea din urmă înmagazinează informația, ajutându-l pe copil să se utilizeze de ea atunci când consideră că are nevoie. Vorbirea îl ajută în a comunica cu ceilalți, dar și să acumuleze informații.

Limbajul copilului înregistrează un nivel de dezvoltare important în jurul vârstei de 6 ani, încât la sfârșitul ciclului primar, un copil dezvoltat normal, ar trebui să dețină aproximativ 5000 de cuvinte, din care 1500-1600 să facă parte din vocabularul activ. Aceasta este determinată de mediul în care copilul locuiește, de cei din jurul său, de posibilitățile moștenite pe cale genetică etc.

Clasa pregătitoare are un rol important în dezvoltarea acestuia, deoarece beneficiază și deține factorii necesari pentru ca toți elevii să intre în contact cu învățarea, într-un mod spornic.

,,În procesul formării limbajului, copilul pronunță la început, cuvinte separate, de obicei substantive. Mai târziu, substantivele sunt însoțite de verbe și se formează propoziții simple.

În fazele următoare, pe lângă substantive apar adjective, iar pe lângă verbe, alte cuvinte și copiii ajung să construiască propoziții dezvoltate, pe care, dacă sunt bine îndrumați, reușesc să le așeze într-o ordine logică și să realizeze enunțuri dezvoltate și texte."15

Piajet precizează că: ,, limbajul ca sursă fundamentală de socializare a gândirii, este factorul principal cu ajutorul căruia se introduc în gândire legile logice, însușire care permite copilului să comunice cu alții."

Pronunția sunetelor și a cuvintelor sunt foarte mult determinate de mediul lingvistic pe care copilul îl frecventează.

La 6 ani, copilul ese atras de basme, povești cu acțiuni clare, de mărimi accesibile vârstei, cu un număr relativ mic de personaje. Cel mic încearcă să le imite, producându-se, astfel, în mintea sa, o lume a rolurilor.

15,,Ghid metodologic de evaluare a elevilor din clasa pregătitoare”, pag 77

2.5.3. Dominante ale evaluării dezvoltării limbajului și a comunicării

Învățământul românesc cuprinde două sisteme de evaluare, unul tradițional și celălalt modern. Sistemul tradițional de evaluare apreciază și compară individul cu ceilalți, situându-l ierarhic. Sistemul modern de evaluare are un caracter formativ, integrându-se în procesul efectiv de evaluare.

Dacă se urmărește trecerea de la evaluarea de tip tradițional la cea de tip modern, se obțin următoarele:

* de la evaluarea care vizează măsurarea și aprecierea cunoștințelor la cea care urmărește măsurarea și aprecierea competențelor;

*de la evaluarea care pune accentul pe cantitate, la cea care vizează calitatea;

*de la evaluarea care susține ierarhizarea elevilor, la cea care urmărește progresul fiecăruia.

Pentru a se putea realiza o evaluare corectă, este necesară cunoașterea și interpretarea corectă a funcțiilor evaluării, acestea fiind:

FUNCȚIA DE CONTROL: vizează aprecierea rezultatelor prin raportare la obiectivele urmărite;

FUNCȚIA DE REGLARE: presupune realizarea unor modificări în stilul de lucru al profesorului, în desfășurarea procesului instructiv etc;

*FUNCȚIA DE PREDICȚIE: anticipează rezultatele;

*FUNCȚIA DE CLASIFICARE ȘI SELECȚIE: nu se realizează la clasa pregătitoare;

*FUNCȚIA DE MOTIVARE a elevilor pentru a învăța;

*FUNCȚIA DE INFORMARE a părinților, a cadrelor didactice, a elevilor.

Totodată, nu trebuie ignorate nici cele trei forme ale evaluării.

*EVALUAREA INIȚIALĂ: presupune stabilirea pragului de plecare într-o activitate educativă, etapă, an de învățământ etc. Rezultatele obținute prin intermediul ei devin nivel de comparare a celor obținute pe parcurs;

* EVALUAREA CONTINUĂ: face parte din procesulde învățare a elevilor, stimulându-i pe aceștia;

*EVALUAREA FINALĂ: încheie procesul de învățare.

2.6. Domeniul „Dezvoltarea capacităților și atitudinilor de învățare”

2.6.1. Prezentarea domeniului

Domeniul „Dezvoltarea capacităților și atitudinilor de învățare” aduce în prim plan caracteristicile raportării școlarului la experiențele de învățare.

Acest domeniu se referă la specifivul instrumentelor prin care toți elevii se investesc pe traiectoria evoluției și ajustărilor sale. Atitudinea față de învățare prevede interesul elevului, inițiativa, implicarea, tenacitatea și creativitatea, dar și capacitatea sa de interpretare. Totodată, acestea trebuie să fie corelate cu motivația, cu modelul de cunoaștere pe care elevul îl dovedește când își însușește ceva nou, de fiecare dată.

Nu este indicată omiterea acestor exprimări de condiții și variabile, de trăirile educative formale înregistrate dinainte, caracteristicile educației din familie, parentale, dar și a ambienței, per total, educativ-familiale și a capacităților relaționale.

Domeniul ,,Dezvoltarea capacităților și atitudinilor de învățare” trebuie văzut ca un set de dobândiri operaționale, în principiu, prin care elevii se investesc de-a lungul transformării și ajustării lor.

Prin raportare la nivelul subiectiv, acest domeniu se referă la exprimările cognitive, la cele motivaționale și afective, dar si la cele creative și social relaționale pe care elevii le exersează în diferitele situații existențiale.

Domeniul ,,Dezvoltarea capacităților și atitudinilor de învățare” face referire la inițierea pe care cadrele didactice trebuie să le formeze elevilor.

Evaluarea obiectivă și direct proporțională cu principiile metodologiei specifice, presupune atât înțelegerea reală a importanței pe care prezentul domeniu o posedă raportat la exprimările esențiale pentru continua sa transformare, cât și aderarea cadrelor didactice , chiar și figurat, la un contact cu toate acele persoane care au legătură cu definirea unui traseu al devenirii, propriu fiecărui elev, ca personalitate creatoare, armonioasă și unitară.

În sprijinul acestui domeniu trebuie să se afle o educație temeinică, autentică, care să susțină acea configurașie axiologică trasată în idealul educațional al societății și școlii contemporane românești.

2.6.2. Particularitatea dezvoltării capacităților și atitudinilor de învățare

Învățarea formală, cea școlară, se transformă în orânduitoarul principal al procesului dezvoltării psihice, exercitând influențe cu caracter decizional asupra tuturor metamorfozelor din acest stadiu.

Îndrumarea preșcolarilor pentru inserția școlară se înregistrează ca un obiectiv important al grădiniței, cea care trebuie să ofere condiții pentru continuitatea dintre ciclul preșcolar și cel primar. Această punte de legătură dintre cele două presupune analiza componentelor procesului de învățământ în totalitatea lor, la nivelul învățământului primar, și identificarea capacităților intelectuale, de natură volițională și afectivă, pe care preșcolarii trebuie să le aibă deja formate, pentru ca ulterioara adaptare să se realizeze facil, fără probleme.

Preocuparea ciclului preșcolar, așa cum reiese din noul său curriculum, este centrată pe pregătirea preșcolarului pentru inserția în școală. Această afirmație este susținută de existența unor subdomenii, precum ,,premisele cititului și ale scrisului”, în care interesul este axat pe obținerea motivației interioare a învățării. Din acest punct de vedere, succesul școlar este asigurat de o serie de comportamente de învățare, care includ: autoreglarea, ascultarea, exprimarea deciziilor, cooperarea, respectarea regulilor etc.

Odată cu apropierea vârsrei de 6 ani, copiii încep să își exercite controlul în timpul învățării; cât și cum au învățat, își orientează atenția, își formează strategii de învățare.

Pentru școală, clasa pregătitoare are drept fundament tehnologii educaționale, diferite de cele școlare. Acestea susțin un alt sistem, vizând educația individualizată, accentul căzând pe valențele formative.

Pentru copiii care nu au împlinit 7 ani, procesul de învățare deține, mai degrabă, un caracter ciclic, și nu unul liniar. Datorită acestui fapt, fiecare evoluție vizibilă poate avea drept predecesor un regres de mici dimensiuni.

Rutina clasei pregătitoare formează cel mai semnificativ izvor de orchestrare a elevului mic, atît pentru calitatea sa școlară, cît și pentru un curriculum eficient și adaptat fiecăruia în parte.

2.7. Domeniul „ Dezvoltarea socială și emoțională”

2.7.1. Prezentarea domeniului

Oamenii au statul de ființe sociale. Interrelaționarea este prezentă în toate etapele vieții unui om. Copiii descoperă lumea prin intermediul interacțiunilor sociale. Este esențial să se învețe cum trebuie să se comporte în societate, alături de alteritate, aceasta fiind una dintre îndatoririle de bază ale etapei copilăriei.

„Dezvoltarea socială și emoțională” este una dintre bazele stării de bine a celo mici, ajutându-i la adaptarea la mediul înconjurător. Formează, totodată, temelia relațiilor și interacțiunilor copiilor de la școală, din comunitate, de acasă, având și o pondere semnificativă în dobândirea succesului, atât școlar, cât și în viața cotidiană. Prin urmare, există o strânsă interdependență între social și emoțional., aceste dimensiuni întregindu-se reciproc.

,,Competența socială și emoțională se referă la abilitatea copilului de a percepe, de a înțelege, de a sistematiza, de a procesa, de a manageria și de a exprima aspecte socialeși emoționale ale propeiei vieți ce se reflectă în abilități sociale, abilități interpersonale, abilități intrapersonale și inteligență emoțională.

Competența socială vizează abilitatea copiilor de a manifesta adecavat comportamente acceptate social, de a forma și întreține relații sociale funcționale cu copiii și adulții din viața lor.

Competența emoțională se referă la abilitatea de recunoaștere, de înțelegere a emoțiilor, elaborarea a unui răspuns adecvat la contextul situațional, precum și de gestionare a propriilor emoții la specificul unei situații concrete.”16

Emoțiile reprezintă stări afective de scurtă durată, având două funcții principale:

– de comunicare: copiii comunică celor din jur informații despre nevoile personale;

– de orientare a comportamentului: copiii se orientează către anumite activități.

Acest domeniu se află în strânsă legătură cu cel al limbajului și al comunicării, fiind inflențat de cel din urmă, din punct de vedere al dezvoltării.

16 ,,Ghid metodologic de evaluare a elevilor din clasa pregătitoare”, pag 42

2.7.2. Caracteristicile dezvoltării socio-emoționale a elevilor de 6-7 ani

Școala înfățișează forumul general pentru formularea exprimărilor sociale și emoționale, dar oferă și cadrul său de evoluție.Preșcolarii cu vârsta de 6 ani care vor intra în ciclul primar trebuie să aibă capacitatea de a percepe, de a ânțelege, de a exprima, dar și de a regla gesturile emoționale în concordanță cu noul context.

În continuare, se vor enumera câteva caracteristici specifice dezvoltării sociale, dar și celei emoționale ale copilului de 6-7 ani.

Caracteristicile dezvoltării sociale ale copilului de 6-7 ani:

-leagă prietenii cu copii de vârstă apropiată, în funcție de interese comune, de peronalitate;

-intră în competiție cu membrii grupului din care face parte;

-cere explicații referitoare la o regulă, pe care o poate chiar negocia;

-manifestă autonomism;

-este gelos în raport cu frații săi;

-poate deține mici responsabilități;

-poate dialoga la nivel maxim de intensitate cu alți copii;

-poate întreține o conversație pe un termen mai lung.

Caracteristicile dezvoltării emoționale ale copilului de 6-7 ani:

-nivelul afectiv este aproximativ fluctuant;

-recunoaște și numește majoritatea emoțiilor;

-recunoaște motivul emoțiilor;

-transmit atât verbal, cât și non-verbal mesaje cu caracter afectiv;

-prețuiesc prietenii cu vârstă apropiată de alor;

-poate exista un șir de tulburări emoționale, precum furtu sau minciuna;

-își manifestă și emoțiile negative, precum furia;

-simte intens lauda și critica.

3.INSTRUMENTE DE EVALUARE A EVOLUȚIEI ELEVILOR DE CLASĂ PREGĂTITOARE

3.1. Fișa de caracterizare psihopedagogică

3.1.1. Prezentarea Fișei de caracterizare psihopedagogică

,,Fișa de caracterizare psihopedagogică reprezintă un instrument de lucru al cadrelor didactice, care servește colectării, sistematizării și prezentării informațiilor privind individulitatea fiecărui elev.”17

Totodată, aceasta reprezintă și un document școlar care prevede atât implicarea și participarea elevului la activitățile cu caracter formal, cât și frecvența evaluării competențelor trebuincioase copilului pentru urma clasa I, permițând efectuarea unei caracterizări a acestuia.

Fișa de caracterizare psihopedagogică cuprinde:

-date personale privind elevul;

-date familiale;

-date referitoare la frecventarea unor instituții educative;

-date privind starea sănătății;

-date privind dezvoltarea fizică și motrică;

-date psihologice;

-trăsături de personalitate;

-alte informații.

Această fișă de caracterizare psihopedagogică este completată de cadrul didactic al clasei, pe parcursul unui an școlar.

Cadrul didactic responsabil va nota datele corespunzătoare ori va bifa acele trăsături specifice fiecărui elev în parte.

Fișa de caracterizare psihopedagogică, ca rezumat al evaluării continue, se completează având drept suport portofoliul fiecărui elev, cel care oferă date importante cu caracter de diagnosticare și predicție a dezvoltării cognitive, a limbajului, psihomotrică, socio-emoțională, dar și despre capacitățile și poziția fiecărui elev în raport cu învățarea.

Fișa de observație psihopedagogică este un instrument cu caracter de suport atât pentru descrierea, cât și pentru notarea comportamentelor importante ale elevilor prevăzute în Raportul de evaluare.

Aceasta poate avea un caracter descriptiv- se vor consemna comportamentele elevilor exact cum s-au manifestat în realitate-, dar pot avea și un caracter sintetic- se vor utiliza grilele de observarea ale comportamentului.

17 ,,Ghid metodologic de evaluare a elevilor din clasa pregătitoare”, pag 12

3.2. „Raportul de evaluare a dezvoltării elevului în clasa pregătitoare (RED)”

3.2.1. Prezentarea Raportul de evaluare

,,Raportul de evaluare reprezintă un document-tip în care se consemnează nivelul dezvoltării cognitive, socio-emoționale, fizice, a limbajului și a comunicării, a capacităților și atitudinilor de învățare pentru elevii aflați la finele clasei pregătitoare.”18

Acest raport trebuie adăugat portofoliului personal al fiecărui elev din clasa pregătitoare, alături de diplome sau alte elemente obținute în urma evaluării competențelor și a participării la diferite activități de învățare.

Acesta se aplică individual, fiecărui elev din clasa pregătitoare, prezentând nivelul de dezvoltare a copilului la finalul acestei clase, înregistrând comportamente atât observabile, cât și măsurabile.

Totodată, Raportul de evaluare încearcă crearea unui tipar sintetic al dezvoltării elevului mic, abordând toate domeniile de dezvoltare care susțin omogenitatea și logică în acțiunile care se derulează în educația micilor școlari din clasa pregătitoare.

Acest raport are nevoie de informații furnizate de către familia fiecări elev din clasă, dar și din partea unității școlare pe care acesta o frcventează, oferind, în final, atât informații, cât și recomandări necesare atât familiei, cât și cadrului didactic responsabil.

Raportul de evaluare este structurat astfel18:

I- Date de identificare

II- Domeniile de dezvoltare

– Dezvoltare fizică și motrică;

-Dezvoltarea socio-emoțională;

-Dezvoltare cognitivă;

-Dezvoltarea limbajului și a comunicării;

-Dezvoltarea capacităților și atitudinilor de învățare.

III- Aprecieri și recomandări finale

18 ,,Ghid metodologic de evaluare a elevilor din clasa pregătitoare”, pag 109

CAPITOLUL al II-lea: METODOLOGIA CERCETĂRII

2.1. Ipoteza cercetării

,,Dacă se va utiliza în mod frecvent metoda observației sistematice în evaluarea activităților de exprimare orală și scrisă în cadrul orelor de Comunicare în Limba Română, la clasa pregătitoare, atunci competențele de exprimare orală și scrisă elementare se vor ameliora.”

2.2. Metoda cercetării

2.2.1. METODA OBSERVAȚIEI SISTEMATICE

Conform lui Mircea Ștefan, metoda observației sistematice reprezintă ,, o metodă de colectare a materialului faptic, care urmează apoi a fi prelucrat, în raport cu ipoteza cercetării.”19

Această accepține se întâlnește în cercetarea pedagogică. Cercetarea poate necesita existența unor grile de observație, în funcție de tema acesteia.

În programele de educație centrate pe elev, observarea are un rol deosebit, fiind piedestalul evaluării, constând în examinarea pătrunzătoare și organizată a comportamentului elevului, fără intervenția unei alte persoane, având scopul de a constata trăsăturile sale definitorii.

În clasa pregătitoare, evaluarea se bazează pe observarea sistematică a elevului, care îi oferă celui care evaluează informații prețioase despre cel evaluat, referitor la posibilitățile sale atât de relaționare, cât și de acțiune, abilitățile și competențele pe care le are deja și pe care le pune în aplicare periodic. Trăsătura esențială a observației este însușirea sa de non-intervenție. Observatorul urmează debitul evenimentelor, dar nu se amestecă pentru a le schimba.

În cazul observației sistematice, cel care decide utilizarea acestei metode în derularea cercetării poate fi preocupat doar de anumite conduite definitorii. În această situație, observațiile sunt cuantizabile, iar observatorii numesc des ipotezele de la care pornesc asupra aspectelor ce vor fi vizate.

Cel care observă trebuie sa fie pregătit pentru a micșora nivelul subiectivității, astfel:

– să aibă un plan stabilit de la început;

-să se evite apariția unor factori perturbatori;

-datele care se vor înregistra să decurgă regulat.

2.3. Instrument de cercetare

2.3.1. GRILA DE OBSERVAȚIE

Grila de observație este instrumentul folosit în ceea ce privește activitatea de observare și are la bază o documentare realizată anterior.

Aceasta conține un inventar de rubric care servesc drept raport de clasificare pentru datele nefinisate.

Aceste categorii ale grilei de observație trebuie să cuprindă configurațiile centrale ale celui care este obiectul cercetat și să fie, bineînțeles, diferite.

Pentru prezenta cercetare, grila de observație ( ANEXA 1) cuprinde 15 indicatori, fiecărui indicator fiindu-i atribuite câte trei niveluri: maxim, mediu, minim. Grila de observație va fi folosită pe parcursul a două unități de învățare ( ANEXA 2). În final, se va întocmi o grilă-centralizator care va fi utilă pentru extragerea concluziilor.

2.4. Eșantionul

Cercetarea pentru lucrarea de față a cuprins un eșantion format din 5 elevi de clasă pregătitoare, de la Școala gimnazială nr.19, Ploiești

1.b. Tabel cu elevii clasei pregătitoare

Timp de șapte săptămâni, cei cinci elevi care constituie eșantionul cercetării, vor fi observați, pe baza unei grile de observație concepută de cadrul didactic, la orele de Comunicare în Limba Română, o dată pe săptămână.

Figura 1: Grafic cu numărul de elevi din clasa pregătitoare participanți la cercetare

Clasa pregătitoare cuprinde un număr de 18 elevi înscriși, însă, datorită absenteismului ridicat cu care se confruntă întreaga școală, nu s-a putut stabili un eșantion mai numeros. Majoritatea elevilor clasei pregătitoare nu au urmat ciclul preșcolar, fapt care va influența decisiv rezultatele prezentei cercetări. Trebuie menționat și faptul că cei cinci elevi care constituie prezentul eșantion au absentat îndelung de la școală în primele luni ale anului școlar.

Elevii au fost înștiințați că vor fi evaluați pe parcursul celor șapte săptămâni la disciplina Comnicare în limba română. După finalul fiecărei ore în care s-au utilizat fișele de observație, cadrul didactic a discutat cu fiecare elev în parte datele notate, în felul următor: cadrul didactic a chemat, pe rând, câte un elev care face parte din eșantion și i-a explicat fiecare indicator în parte și nivelul la care a fost încadrat, justificându-l cu exemple concrete, precum: ,,În cazul elevei Bunescu Rashela, în dreptul indicatorului ,,Desparte corect cuvintele în silabe” vizat pe parcursul unității tematice ,,Vreau să am o meserie”, tema ,,Citim imagini din cărți și reviste despre meserii”, din data de 9.02.2015, a fost selectat de către cadrul didactic nivelul minim, întrucât eleva nu a fost capabilă să despartă în silabe decât un cuvânt din trei, și anume dintre ,, brutar”, ,,pompier”, ,,profesor”, eleva l-a despărțit corect doar pe primul cuvânt, ,, brutar”.

La finalul celor șapte săptămâni cât a durat cercetarea, s-a construit de către cadrul didactic al clasei un ,,Centralizator al fișelor de observație”( ANEXA 3) pentru fiecare dintre cei cinci elevi participanți. În acest centralizator, se cuprind toate cele șapte fișe de observație în care a consemnat cadrul didactic pe parcursul celor două unități tematice. Prin urmare, au fost întocmite cinci fișe de centralizare a datelor observate prin intermediul grilei de obdervație. Fiecare dintre cele 16 indicatoare din grila de observație cuprinde câte 3 niveluri: maxim, mediu, minim. Cadrul didactic va completa fiecare nivel cu numărul care va reieși din cele șapte grile de observație. De exemplu, în cazul elevului Gheorghe Florin, în dreptul indicatorului ,, Identifică sunetul inițial al cuvântului și găsește cuvinte care încep cu același sunet”, acesta a înregistrat la nivelul maxim 0, la nivelul mediu 3, iar la cel minim 4. Aceste numere indică faptul că elevul nu a fost capabil să rezolve singur cerința specifică acestui indicator pe parcursul celor două unități tematice vizate, de accea la nivelul maxim a înregistrat valoarea 0. Totuși, la nivelul mediu s-a înregistrat valoarea 3, întrucât de trei ori pe parcursul unităților, elevul a reuși, ajuat de cadrul didactic prin explicații suplimentare și exemple, să rezolve cerința. Dar, cea mai mare valoare a înregistrat-o la nivelul minim, 4, întrucât au existat patru situații în care elevul a identificat corect un singur sunetul inițial.

CAPITOLUL al III-lea: INTERPRETAREA REZULTATELOR CERCETĂRII

3.1. Culegerea și prelucrarea informațiilor

În urma încheierii perioadei în care s-a utilizat metoda observației sistematice în cadrul orelor de Comunicare în Limba Română, prin intermediul grilelor de observație, s-a putut realiza centralizarea datelor.

Eleva Bunescu Rashela a înregistat următoarele valori finale:

-în cadrul indicatorului ,, Pronunță corect sunetele și cuvintele”, nivelul maxim s-a înregistrat de 4 ori din 7 posibile, adică în raport de 71%; nivelul mediu, de 3 ori din 7 posibile, adică 42,8%, iar nivelul minim s-a înregistrat cu valoarea 0 din 7 posibile;

-în cadrul indicatorului ,, Realizează acordul de gen, număr, persoană, timp”, nivelul maxim a înregistrat un raport de 28,5%, adică de 2 ori din cele 7 posibile; nivelul mediu de 4 ori, adică 71%, iar nivelul minim s-a înregistrat o singură dată, în raport de 14,3%;

-în cadrul indicatorului ,, Identifică sunetul inițial al cuvântului și găsește cuvinte care încep cu același sunet”, nivelul maxim s-a înregistrat de 3 ori din 7 posibile, sub raport de 42,8%; nivelul mediu și cel minim de câte 2 ori din 7 posibile, adică 28,5% pentru fiecare nivel. – în cadrul indicatorului ,, Desparte corect cuvintele în silabe”, nivelul maxim s-a înregistrat de 2 ori din 7 posibile, adică 28,5%, nivelul mediu de 4 ori din 7 posibile, adică 71%, iar cel minim s-a înregistrat o dată din 7 posibile, adică 14,3%;

-în cadrul indicatorului ,, Alcătuiește propoziții simple”, nivelul maxim s-a înregistrat o dată din cele 7 posibile, adică 14,3%, nivelul mediu de 6 ori din cele posibile, adică 85,7%, iar cel minim nu s-a înregistrat;

în cadrul indicatorului ,,Alcătuiește propoziții dezvoltate”, nivelul maxim s-a înregistrat de 0 ori din cele 7 posibile, cel mediu, o dată din 7, adică 14,3%, iar cel minim de 6 ori din 7 posibile, adică 85,7% ;

– în cadrul indicatorului ,,Așază cel puțin 2 propoziții în ordine logică”, nivelul maxim și cel mediu s-au înregistrat de 0 ori din 7 posibile, iar cel minim, de 7 ori din 7 posibile, adică în procent de 100% ;

-în cadrul indicatorului ,, Răspunde corect la întrebări”, nivelul maxim s-a înregistrat de 3 ori din 7 posibile, adică 42,8%, nivelul mediu, de 4 ori din cele 7 posibile, adică 57%, iar cel minim nu s-a înregistrat;

-în cadrul indicatorului ,, Ascultă mesajul complet al unui interlocutor”, nivelul maxim s-a înregistrat de 4 ori din cele 7 posibile, adică 57%, nivelul mediu, de 3 ori din cele 7 posibile, adică 42,8%, iar nivelul minim nu s-a înregistrat;

-în cadrul indicatorului ,, Ascultă cu interes povestri și povești accesibile spuse de colegi sau citite de cadrul didactic”, nivelul maxim s-a înregistrat de 6 ori din 7 posibile, adică 85,7%, nivelul mediu, o dată din 7 posibile, adică 14,2%, iar cel minim nu s-a înregistrat;

– în cadrul indicatorului ,,Receptează corect diferite mesaje”, nivelul maxim s-a înregistrat de 5 ori din 7 posibile, adică 71,4%, nivelul mediu, de 2 ori, adică 28,4%, iar cel minim nu s-a înregistrat;

– în cadrul indicatorului ,, Formulează corect întrebări”, nivelul maxim s-a înregistrat de 3 ori din 7 posibile, adică 42,8%, cel mediu, de 4 ori din 7 posibile, adică 57%, iar cel minimnu s-a înregistrat;

– în cadrul indicatorului ,,Participă activ la conversații”, nivelul maxim s-a înregistrat de 6 ori din 7 posibile, adică 85,7%, cel mediu, o dată din 7 posibile, adică 14,2%, iar cel minim nu

s-a înregistrat;

– în cadrul indicatorului ,, Execută diferite tipuri de trasări peste modelel date”, nivelul maxim s-a înregistrat de 6 ori din 7 posibile, adică 85,7%, cel mediu, o dată din 7 posibile, adică 14,2%, iar cel minim nu s-a înregistrat;

– în cadrul indicatorului ,, Scrie corect elementele grafice ale literelor de tipar”, nivelul maxim s-a înregistrat o dată din 7 posibile, adică 14,2%, cel mediu, de 6 ori din cele 7 posibile, adică 85,7%, iar cel minim nu s-a înregistrat;

– în cadrul indicatorului ,, Identifică sinonime și antonime pentru cuvintele date”, nivelul maxim nu s-a înregistrat, cel mediu, de 4 ori din 7 posibile, adică 57%, iar cel minim, de 3 ori din cele 7 posibile, adică 42,8%.

Figura 2: Grafic-centralizator fișe de observație- Bunescu Rashela