EFICIENȚA METODELOR TRANSDISCIPLINARE ÎN PREDAREA CONTABILITĂȚII LA ELEVII DE LICEU [303853]

UNIVERSITATEA “DIMITRIE CANTEMIR” TÂRGU-MUREȘ

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI

DEPARTAMENTUL DE STUDII MASTERALE

SPECIALIZAREA: Asigurarea calității învățământului

LUCRARE DE DISERTAȚIE

CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC:

CONF. UNIV. DR. ADELA MORARU

MASTERAND: [anonimizat]

2018

UNIVERSITATEA “DIMITRIE CANTEMIR” TÂRGU-MUREȘ

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI

DEPARTAMENTUL DE STUDII MASTERALE

SPECIALIZAREA: Asigurarea calității învățământului

EFICIENȚA METODELOR TRANSDISCIPLINARE ÎN PREDAREA CONTABILITĂȚII LA ELEVII DE LICEU

CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC:

CONF. UNIV. DR. ADELA MORARU

MASTERAND: [anonimizat]

2018

CUPRINS

Abstract ……………………………………………………………………………………………………………………… 2

Argument ……………………………………………………………………………………….. 3

Capitolul I Metode transdisciplinare în predarea contabilității la liceu ………………………….. 5

1.1 Caracteristici ale sistemului noțional al contabilității ………………………………………………. 5

1.2 Aplicarea principiilor didactice în predarea bilanțului ……………………………………………. 7

1.3 [anonimizat] ………….. 17

1.4 Prezentarea metodelor didactice transdisciplinare utilizate în predarea

contabilității ……………………………………………………………………………………………………………… 23

Capitolul II Cercetare psihopedagogică privind eficiența metodelor transdisciplinare în predarea contabilității …………………………………………………………………………………………………….. 49

2.1 Scopul cercetării ……………………………………………………………………………………………… 49

2.2 Prezentarea problemei cercetate ……………………………………………………………………… 49

2.3 Obiectivele cercetării ………………………………………………………………………………………. 50

2.4. Ipoteza cercetării …………………………………………………………………………………………… 50

2.5 Variabilele cercetării ………………………………………………………………………………………. 50

2.6 Metodologia cercetării …………………………………………………………………………………….. 51

2.6.1 Coordonate majore ale cercetării ……………………………………………………………. 51

2.6.2 Instrumente de cercetare ……………………………………………………………………… 51

Etapele investigației ………………………………………………………………………………………… 53

Etapa preexperimentală/constatativă …………………………………………………… 53

Etapa experimentului formativ …………………………………………………………… 56

Etapa experimentală/finală …………………………………………………………………. 62

Concluzii și implicații ……………………………………………………………………………………………. 74

Bibliografie …………………………………………………………………………………………………………… 76

Anexe …………………………………………………………………………………………………………………… 79

ABSTRACT

“ Everybody counts…. Either to make the balance of income and expenses at the end of the month, either to set a holiday budget, or to provide funding to buy a car or a home”

Michel Carpon “Accounting in Perspective”

As teachers, we are challenged to permanently improve our educational practice, to constantly adopt new ideas, in our need to avoid the daily routine, or to apply what we consider to be useful to students. However, we often do not benefit from a methodical support to our demands for development and professional renewal.

My paper is researching the efficacy of the trans-disciplinary methods in teaching high school accounting. The objectives of the paper are: to present the main trans-disciplinary methods in teaching high school accounting, and to show the psycho-pedagogical research on the efficiency of trans-disciplinary methods in accounting. The project ends with a conclusion and the impact of my research in the field.

Chapter I ”The trans-disciplinary methods in teaching high school accounting” deals with the characteristics of the notional system of accounting, the application of the didactic principles in the balance sheet, as well as the conceptual delimitations on methods, methodology and didactic strategy. It also highlights the trans-disciplinary methods in accounting teaching such as: case study, project learning, cube, modeling.

Chapter II "Psycho-pedagogical research on the efficiency of trans-disciplinary methods in teaching accounting" builds the entire design of a psycho-pedagogical research, by setting the purpose of the research, presenting the researched problem, identifying the research objectives and the research hypothesis, the variables of the research as well as carrying out the proper investigation.

Changing the Center of Interest in Accounting: Moving from accrual accounting to creative accounting has led to major changes in the methodical accounting approach. The premises I started in my research were the current challenges of accounting teachers. These challenges were the continuous improvement of educational practice, the numerous legislative changes, both in the accounting area and in terms of taxes and duties as a whole, the new dimensions of the accounting profession.

ARGUMENT

“Toată lumea socotește… fie pentru a face la sfârșit de lună bilanțul veniturilor și cheltuielilor, fie pentru a stabili un buget de vacanță sau pentru a prevedea finanțarea cumpărării unei mașini sau a unei locuințe”.

Michel Carpon “Contabilitatea în perspectivă”

În calitate de profesori suntem ”provocați” să adoptăm idei și practici pedagogice noi, fie din dorința de a ieși din rutina zilnică, fie pentru a aplica ceea ce considerăm că este util elevilor, de multe ori, însă, fără a beneficia de un sprijin metodic pe măsura nevoilor noastre de dezvoltare și înnoire profesională. Prin această lucrare am încercat să surprind cât mai multe aspecte metodice legate de procesul de predare-învățare-evaluare pentru tema Bilanțul. Această temă se regăsește la disciplina Contabilitate, la clasa a X-a și este reluată în clasa a XII-a, când sunt aprofundate și dezvoltate toate cunoștințele, priceperile și deprinderile privind întocmirea și analiza bilanțului. Fiind un aspect amplu, complex și important în teoria și practica contabilă, atenția acordată în studierea la clasă a bilanțului, atât de către profesor, cât și de către elevi, trebuie să fie pe măsură. În lucrarea de față am prezentat cele mai semnificative situații și aspecte pe care le-am experimentat și le-am perceput în activitatea mea didactică, în urma predării temei ”Bilanțul” punând față în față strategiile tradiționale de predare cu cele moderne, interactive, constructiviste.

Prin conținutul ei, lucrarea realizează o cercetare temeinică a eficienței metodelor transdisciplinare în predarea contabilității la liceu, desfășurată pe itinerarul: prezentarea principalelor metode transdisciplinare în predarea contabilității la liceu, cercetare psihopedagogică privind eficiența metodelor transdisciplinare în predarea contabilității, concluziile și implicațiile acestei cercetări. În acest sens, lucrarea este structurată în două părți: una științifică care dezbate problematica didactico-metodică a contabilității în liceu și una de cercetare psihopedagogică.

Capitolul I, ”Metode transdisciplinare în predarea contabilității la liceu” abordează caracteristici ale sistemului noțional al contabilității, aplicarea principiilor didactice în predarea bilanțului precum și delimitări conceptuale privind metodele, metodologia și strategia didactică cu evidențierea metodelor transdisciplinare în predarea contabilității precum: studiul de caz, învățarea prin proiecte, cubul, modelarea.

Capitolul II ”Cercetare psihopedagogică privind eficiența metodelor transdisciplinare în predarea contabilității” construiește întregul design al unei cercetări psihopedagogice, prin stabilirea scopului cercetării, prezentarea problemei cercetate, identificarea obiectivelor cercetării și a ipotezei cercetării, a variabilele cercetării precum și realizarea investigației propriu-zise.

Schimbarea centrului de interes în domeniul contabil: trecerea de la contabilitatea constatativă la contabilitatea creatoare, a determinat schimbări majore în abordarea metodică a contabilității. Premisele de la care am pornit în cercetarea mea au fost provocările actuale ale profesorilor de contabilitate: unele cu caracter intrinsec precum îmbunățățirea permanentă a practicii educaționale, altele cu caracter extrinsec precum noile dimensiuni ale profesiei contabile, prin mutarea centrului de greutate de la informația istorică la cea previzională, de la cunoașterea constatativă la cea care pune în mișcare energiile creative; numeroasele modificări legislative, atât în aria contabilă, cât și în privința impozitelor și taxelor în ansamblul lor.

CAPITOLUL I

Metode transdisciplinare în predarea

contabilității la liceu

“Pentru că ne aflăm astăzi în plină revoluție a inteligenței, trebuie să înțelegem că transdisciplinaritatea ne descoperă dimensiunea poetică a existenței, traversând, așa cum am spus, toate disciplinele, dincolo de ele. A nu se confunda, însă, cu pluridisciplinaritatea și interdisciplinaritatea” (Basarab Nicolescu).

1.1 Caracteristici ale sistemului noțional al contabilității

Studierea vieții economice în complexitatea sa a condus la apariția mai multor științe economice, aflate într-o strânsă legătură și alcătuind un sistem, în care se detașează Economia și Contabilitatea. Științele economice se studiază în procesul de învățământ în cadrul unor discipline cum ar fi: Patrimoniul unității, Contabilitatea unității economice, Contabilitatea evenimentelor și tranzacțiilor, Economia, Economia întreprinderii, Finanțele, Statistica, Managementul, Marketingul.

Toate aceste discipline economice prezintă câteva particularități comune (Vasile Burja, Camelia Burja, Florea Voiculescu, Elisabeta Voiculescu, 2006, p. 79-80.) , astfel:

O primă particularitate în studierea acestor discipline este unitatea de conținut a conceptelor fundamentale utilizate. De exemplu noțiunile de profit, capital, patrimoniu ș.a. sunt utilizate cu același înțeles la toate disciplinele menționate. În același timp, conceptele utilizate în cadrul acestor discipline sunt specifice, elevii nu se întâlnesc cu ele la alte materii studiate și apar destul de târziu în planul de învățământ, în general începând cu prima clasă de liceu.

O altă particularitate a disciplinelor economice se referă la gradul de abstractizare a unor noțiuni utilizate. De aceea, discursul profesorului trebuie să facă permanent trecerea de la cunoașterea fenomenului la esență și invers, de la abstract la concret, să conțină date, observații, experiențe din viața economică, elemente care să-l pună pe elev în fața diversității de manifestări ale proceselor economice.

O trăsătură a disciplinelor economice vizează caracterul istoric al unor noțiuni economice, care reflectă realitatea economico-socială de la un anumit moment. Este recomandabil să se explice elevilor fenomenele și procesele economice în cadrul relațiilor cauzale, ținând seama de devenirea și transformarea continuă a realității economice. Spre exemplu la lecția Bilanțul contabil, înainte de definirea acestuia se face o scurtă prezentare a principalelor teorii care au existat de la Luca Paciolo (1494) până în zilele noastre despre bilanț, teorii care au contribuit la dezvoltarea gândirii economice cu privire la bilanț.

Disciplinele economice prezintă o trăsătură comună care vizează integrarea noțiunilor economice din punct de vedere al sferei de cuprindere, ceea ce reclamă definirea acestora prin gen proxim și diferență specifică. În felul acesta se evită învățarea mecanică și se formează modul de gândire economic.

Particularitățile sistemului noțional al unor discipline economice fundamentale derivă și din metodele, instrumentele, tehnicile de lucru, principiile utilizate în analiză și prezentare. De exemplu, contabilitatea ca procedee comune și altor discipline economice: documentarea, evaluarea, calculația și inventarierea iar ca și procedee specifice: bilanțul, contul, balanța de verificare.

Procesul de predare-învățare a disciplinelor economice este pus în dificultate uneori de faptul că elevii au o serie de cunoștințe empirice pe care le-au dobândit în experiența lor de viață sau din mass-media. Elevii sesizează cu greu diferența dintre accepția pe care limbajul comun o dă unor categorii economice și cel solicitat de știință. Conținutul științific al noțiunilor economice este mult mai bogat decât reprezentarea pe care o au elevii. De exemplu: agent economic, piață, proprietate, finanțe, bun economic.

Pe lângă aceste particularități epistemologice și metodologice ale noțiunilor economice, asimilarea acestora prin procesul de învățământ cunoaște un anumit specific didactic determinat de lipsa suporților cognitivi din anii anteriori în asimilarea unor noțiuni economice.

Particularitățile sistemului noțional al disciplinelor economice, enumerate mai sus, conțin existența potențială a anumitor dificultăți tipice în înțelegerea noțiunilor, fenomenelor și proceselor analizate. Acestea reprezintă expresia nerezolvării contradicțiilor dintre ce și cum trebuie să însușească elevul și nivelul cunoștințelor de care dispune el (cantitatea și calitatea acestora).

Aceste dificultăți au mai multe surse, dintre care ne vom opri asupra următoarelor:

Dificultăți rezultate din calitatea legăturii dintre conținutul unei noțiuni și termenul care o exprimă:

a) confuzia între accepția pe care o dă unei noțiuni limbajul comun și cea pe care o oferă știința. De exemplu: agent economic, piață, proprietate, finanțe, bun economic;

b) utilizarea de către profesor a unor termeni a căror cunoaștere de către elevi este presupusă. De exemplu: venituri, buget, impozit, bilanț, progres;

c) folosirea de către elevii înșiși a unor termeni al căror sens nu-l cunosc, dar cred că-l știu, mai ales pentru că mass-media îi utilizează frecvent: bursă, preț etc.;

d) existența unor aparente asemănări între anumiți termeni, ceea ce îi poate conduce foarte ușor pe elevi la identificarea lor: piață monetară – piață financiară; proprietate particulară –proprietate individuală etc.;

e) tendința elevilor de a reduce unele fenomene economice la reprezentări obiectuale (firma redusă la clădire ș.a.) sau procesele economice la efecte (fiscalitate, șomaj etc.). Utilizarea dicționarelor de specialitate sau a DEX-ului nu poate fi decât binevenită.

Dificultăți care rezultă din raporturile între noțiuni, din relațiile acestora cu realitatea social-economică și vizează însușirea mecanică a cunoștințelor ca urmare a unei tratări schematice, abstracte a conceptelor.

În ceea ce-l privește pe profesor, el trebuie să desfășoare – în primul rând – o acțiune de depistare și profilaxie a eventualelor dificultăți în însușirea cunoștințelor economice. Dacă, totuși, au apărut, are obligația de a reveni pentru a înlătura confuziile și erorile care se manifestă. Pentru aceasta se impun, concomitent, analiza competenței specifice care trebuie formată și a conținuturilor din programa școlară și abordarea unor strategii de lucru diferențiate, axate preponderent pe dialog, problematizare, într-un cuvânt: pe înțelegerea de către elevi a conținuturilor instruirii.

1.2 Aplicarea principiilor didactice în predarea bilanțului

În ceea ce privește conținutul, numărul și chiar denumirea principiilor didactice pedagogii sunt departe de a fi în consens. Astfel, S. Cristea în „Dicționarul de termeni pedagogici” le definește ca fiind „un ansamblu de cerințe, norme, reguli operaționale, exprimate la nivelul unor propoziții de sinteză care anticipează eficiența activității de predare-învățare-evaluare, proiectată și realizată în condiții pedagogice și sociale concrete”

Autorul enumeră următoarele principii: principiul orientării formative a activității didactice; principiul sistematizării activității didactice; principiul accesibilității activității didactice; principiul participării elevilor în cadrul activității didactice; principiul interdependenței necesare în cadrul activității didactice între cunoașterea senzorială și cunoașterea rațională; principiul interacțiunii necesare, în cadrul activității didactice, între teorie și practică; principiul esențializării rezultatelor activității didactice; principiul autoreglării activității didactice.

Profesorul M. Ionescu, în „Didactica modernă” arată că „principiile didactice sunt teze fundamentale, norme generale, care stau la baza proiectării, organizării și desfășurării activităților de predare-învățare, în vederea realizării optime a obiectivelor educaționale”.

Indiferent însă de accepția pe care o dau noțiunii de „principiu didactic” și de câte principii numesc, toți pedagogii sunt de acord atunci când se referă la caracteristicile lor. Astfel, ei subliniază că principiile didactice au:

a) caracter general-normativ, deoarece vizează toate componentele funcționale ale procesului de învățământ și se aplică în procesul de predare-învățare-evaluare la toate disciplinele, în toate activitățile didactice și pe toate nivelurile de școlarizare;

b) caracter sistemic, ceea ce înseamnă că încălcarea unui anumit principiu poate duce la încălcarea celorlalte;

c) caracter dinamic: numărul principiilor didactice nu este fix, el putându-se multiplica sau, dimpotrivă, reduce prin restructurarea conținutului și esențializarea mai profundă; unele se integrează în principii cu o sferă mai largă .

Principiile didactice se integrează într-un cod pedagogic al fiecărui cadru didactic, cod care aparține sistemului de atitudini, idei, concepții despre instruire, numit „ethosul pedagogic” al profesorului. Accepția pe care o oferă noțiunii de principiu didactic I. Jinga și E. Istrate, este una unanim acceptată: „Principiile sunt norme sau teze generale care imprimă un sens funcțional procesului de învățământ, asigurându-i astfel premisele necesare îndeplinirii în condiții de eficiență a obiectivelor și sarcinilor pe care le urmărește în desfășurarea sa”.

a. Principiul însușirii conștiente și active a cunoștințelor

Potrivit acestui principiu, eficiența procesului educativ, în general, este determinată în mare măsură de participarea conștientă și activă a elevului la propria instruire și formare, însușirea cunoștințelor făcându-se prin efortul propriu de prelucrare a noilor informații, prin construirea unor răspunsuri personale.

Participarea conștientă presupune înțelegerea cât mai clară și mai profundă a materialului de studiat, a sarcinii de realizat (pe cale teoretică sau practică), pentru că numai în acest fel cunoștințele și deprinderile devin achiziții fixate în memoria de lungă durată. A înțelege înseamnă a face asociații de idei și date, între datele vechi și cele noi, a integra informația veche în structuri noi, a restructura cunoștințele însușite anterior pe baza celor noi, a interpreta critic. De asemenea, înțelegerea se exprimă și în capacitatea de argumentare, de aplicare în practică, de imaginare de alternative etc., ceea ce înseamnă – în final – însușirea și demonstrarea competențelor proprii gândirii critice.

Astfel, prin studiul Contabilității elevii trebuie să devină capabili să identifice fapte, fenomene și procese din domeniul economic și relațiile dintre acestea prin intermediul conceptelor specifice științelor economice, să utilizeze instrumente proprii acestora, să realizeze conexiuni între cunoștințele dobândite în domeniul științelor economice și aplicarea acestora în evaluarea și optimizarea unor situații problemă.

Însușirea cunoștințelor și formarea deprinderilor trebuie să se facă pe calea activității proprii a elevilor, prin angajarea optimă a gândirii, a tuturor proceselor intelectuale și afective ale acestora.

Pentru aceasta, elevul trebuie pus în situația de a opera cu materialul studiat, adică să efectueze analize pe baza confruntării asemănărilor și deosebirilor dintre fenomene și procese economice, să sesizeze tendințe ale acestora, să realizeze integrări noi, să stabilească relații. Rezultă, astfel, că eficiența instruirii este dependentă de implicarea elevilor în instruire prin acțiuni efective de explorare, de redescoperire, de rezolvare a problemelor, de cercetare etc.

Pentru a respecta rațiunea acestui principiu, profesorul este indicat să ofere elevilor (și să le solicite acestora) explicația cauzală a relației dintre anumite fenomene și procese economice, a evoluției lor. De exemplu, pentru ca elevii să înțeleagă relația de egalitate impusă de bilanțul listă: Activ = Capitaluri proprii + Datorii, profesorul pornește de la definirea bilanțului contabil: reprezentarea patrimoniului unei unități, pornind de la părțile sale componente către caracteristicile de ansamblu. Astfel, elevii deduc că ecuația fundamentală a contabilității Activ = Pasiv sau Activ = Capitaluri proprii + Datorii se transpune și în bilanț. Pe același principiu elevii vor înțelege și tipurile de modificări bilanțiere.

În al doilea rând, explicațiile și demonstrațiile este recomandabil să se facă prin utilizarea procedeului comparare, pentru că în acest fel se pot evidenția mai ușor conținutul și sfera unei noțiuni, caracteristicile unui fenomen sau proces economic. Astfel, pentru a-i face pe elevi să înțeleagă asemănările și deosebirile dintre cont și bilanț, profesorul de contabilitate, trebuie să le ceară elevilor să prezinte particularitățile celor două procedee specifice ale metodei contabilității: definire, sferă de cuprindere, formă de prezentare, importanță. Elevii vor înțelege mai ușor că între bilanț și cont există strânse legături care apar atât la începutul cât și la sfârșitul exercițiului financiar. Tabel nr. 1.1 Legătura dintre cont și bilanț

O altă cale de facilitare a însușirii corecte a problematicii economice o reprezintă urmarea ambelor tipuri de demers: inductiv și deductiv și nu absolutizarea unuia dintre ele. Spre exemplu, elevii vor înțelege mai ușor definirea noțiunii „materie primă”- bunuri destinate consumului, dacă se regăsesc integral sau parțial în produsele la a căror realizare au participa, în aceeași formă sau în formă transformată – dacă se ajunge la ea pe cale inductivă, prin analiza unor situații concrete: materialul din care este realizată o haină, o pâine, mobilierul. Urmând celălalt tip de raționament, deductiv, pornind adică de la definiția patrimoniului unității, se pot delimita mai clar părțile care compun patrimoniul, precum și relațiile dintre ele, relații care dau de altfel ecuația fundamentală a contabilității..

Situarea elevului în rolul de subiect al propriei instruiri îl obligă pe profesor să-l solicite permanent, pe parcursul întregii activități didactice. Adică, oricare ar fi evenimentul instruirii, elevul trebuie pus în situația de a folosi manualul, dicționarele, fișele de lucru, alte surse de informare pentru a înțelege complexitatea fenomenelor economice, precum și utilitatea însușirii cunoștințelor.

De asemenea, în învățarea temei „Contabilitatea decontărilor cu furnizorii și clienții” elevii pot fi solicitați să citească textul „Noțiuni și delimitări privind terții” și să extragă ideile principale. Ei sunt cei care împart textul în paragrafe, analizează și compară ideile formulate. În felul acesta, înțeleg și asimilează informația prin efort propriu, transferând-o în memoria de lungă durată și făcând-o operațională.

b. Principiul legăturii teoriei cu practica

Acest principiu formulează cerința ca activitățile didactice să ofere suficiente ocazii de utilizare în practică a cunoștințelor și capacităților însușite de elevi pentru ca aceștia să demonstreze competențele pe care le au, precum și ca predarea să se facă prin abordarea aspectelor concrete ale realității economico-sociale (noțiunile economice nefiind altceva decât o reflectare a acestei realități). Astfel, profesorul face legătura directă și evidentă între ce se învață și de ce se învață.

Aplicarea acestui principiu la disciplina contabilitate înseamnă aplicarea cu predilecție a cunoștințelor întâlnite de elevi în viața cotidiană sau exercitarea viitoarei meserii pentru care trebuie să-și formeze priceperi și deprinderi adecvate. Modalitățile de aplicare ale principiului sunt variate (Vasile Burja, Camelia Burja, Florea Voiculescu, Elisabeta Voiculescu, 2006, p. 106):

prezentarea domeniului de aplicare a cunoștințelor și ilustrarea cu exemple concrete;

rezolvarea de exerciții și probleme specifice fiecărei discipline;

utilizarea unor metode adecvate în predare-învățare cum sunt studiile de caz, jocurile de întreprindere.

vizite în unitățile economice;

lucrări de laborator și practică în producție.

La Contabilitate, aplicarea principiului respectiv se face în mod necesar în majoritatea lecțiilor, dat fiind caracterul aplicativ al disciplinei. Se impune însă ca elevii să dispună de materialul didactic corespunzător în special la orele de laborator unde ei vor lucra pe documente justificative (facturi, chitanțe, fișe de magazie, bonuri de consum, state de plată etc.), registre contabile (registrul jurnal, fișe de cont pentru operații diverse, balanțe de verificare), situații financiare anuale (bilanț, cont de profit și pierdere). Cerințele formulate de profesor trebuie să fie cât mai aproape de cazurile reale.

În procesul aplicării practice a cunoștințelor are loc o îmbogățire a experienței de cunoaștere și de viață a elevilor, cunoștințele dobândesc o valoare operațională prin formulare de priceperi și deprinderi. În același timp, se dezvoltă spiritul de observație, gândirea, imaginația, atenția, se formează atitudini, motivații și convingeri.

c. Principiul accesibilității cunoștințelor propuse spre învățare sau al respectării particularităților de vârstă și individuale ale elevilor

Acest principiu impune ca organizarea și desfășurarea predării-învățării-evaluării să se desfășoare în conformitate cu posibilitățile reale ale elevilor, ținând seama de nivelul pregătirii anterioare și de obiectivele care urmează a fi îndeplinite și de potențialul intelectual și fizic al fiecărui elev în parte.

Accesibilitatea nu înseamnă absența dificultăților, scutirea elevilor de efort, ci dozarea lor în raport cu posibilitățile reale ale celor care învață, adică dificultăți care pot fi depășite cu succes prin antrenarea lor într-un efort susținut și continuu pentru asimilarea noilor cunoștințe, priceperi și deprinderi în vederea asigurării nivelului și performanțelor cerute de documentele școlare. Depășirea posibilităților elevilor va conduce la învățarea mecanică, dezinteres, surmenaj, goluri de cunoștințe. Trecerea de la cunoscut la necunoscut se realizează cu succes, în predarea temei bilanțul – procedeu specific al metodei contabilității, având în vedere faptul că elevii cunosc deja noțiunea de patrimoniu, părțile componente ale acestuia, conținutul elementelor patrimoniale, ecuația fundamentală a contabilității. Astfel, prin conversația euristică condusă cu măiestrie de către profesor, elevii se pot stabili singuri structura bilanțului, importanța acestuia, modul în care operațiile economico-financiare determină variația posturilor bilanțiere.

În același scop al accesibilizării cunoștințelor, profesorul pornește de la ceea ce elevul cunoaște (regula de funcționare a conturilor) spre noțiuni care se pot deduce (când debităm, când credităm un cont, când are sold debitor, când creditor), conducând învățarea prin metode bine alese, prin materiale didactice demonstrative (formulare contabile, documente de sinteză, scheme), prin utilizarea unor mijloace de învățământ moderne (retroproiector, vidioproiector, calculator). În acest fel, elevul este determinat să facă apel la propria gândire, imaginație, memorie, pentru a avansa în descoperirea de aspecte noi ale problematicii studiate, din aproape în aproape până se ating obiectivele propuse.

În asigurarea caracterului accesibil al cunoștințelor, un rol deosebit revine formularelor utilizate (documente justificative, fișe de cont, registre contabile) ca material didactic. Ilustrarea cu aspecte din realitatea înconjurătoare asigură accesibilitatea prin faptul că elevul poate face legătura între cunoștințele care i se transmit despre ținerea evidențelor contabile a clienților și furnizorilor și realizarea acestora la compartimentul financiar-contabil vizat.

Pentru a spori accesibilitatea învățării, se au în vedere următoarele:

nivelul de cunoștințe și deprinderi anterioare ale elevilor;

adoptarea unui ritm de lucru corespunzător acestui nivel;

trecerea de la fapte concrete la generalizări, dar și de la generalizări – legi, principii, definiții – la concretizări;

evitarea verbalismului și a înclinației profesorilor (a unora dintre ei) spre enciclopedism;

utilizarea acelor metode, procedee și mijloace de învățământ care facilitează perceperea optimă, înțelegerea și fixarea cunoștințelor.

Individualizarea instruirii presupune diferențierea sarcinilor didactice și a căilor de îndeplinire ale acestora, a normelor de efort și a procedeelor de reglare ale acestora potrivit particularităților elevilor și se pot realiza prin: lucrul pe echipe sau chiar cu fiecare elev, diferențierea sarcinilor de lucru în funcție de stilul de a învăța al fiecărui elev, diferențierea temelor pentru acasă ș.a. Acest principiu impune ca instruirea să țină seama de particularitățile de vârstă, de deosebirile individuale, exprimate într-un anumit potențial fizic și intelectual al fiecărui elev, luând în considerație faptul că de multe ori vârsta cronologică nu coincide cu vârsta reală de dezvoltare a unui copil.

O altă modalitate de asigurare a individualizării instruirii o reprezintă adaptarea conținuturilor la nivelul de pregătire și înțelegere al elevilor. Astfel că tema ”Analiza principalilor indicatori economico-financiari pe baza bilanțului contabil” este predată abia în clasa a XII-a când elevii dispun de cunoștințe și capacități cognitive necesare pentru utilizarea metodelor și procedeelor specifice, au format limbajul, gândirea și mecanismul analizei economico-financiare.

e. Principiul sistematizării și continuității în învățare

Conform cerințelor acestui principiu, este necesar ca informația, priceperile și deprinderile să fie învățate într-o anumită ordine logică, în conformitate cu o strategie care să asigure progresul școlar al elevilor și înțelegerea aprofundată a cunoștințelor. Sistematizarea desemnează ordonarea cunoștințelor în funcție de structura și logica internă a disciplinei de studiu. Noțiunile noi trebuie să se coreleze cu cele însușite anterior în baza relațiilor logice de ordonare pentru a le forma elevilor o concepție despre funcționarea mecanismului economic. Continuitatea cere ca materia de studiu să fie structurată în unități metodice, ordonate într-o succesiune logică atât din punct de vedere științific, cât și pedagogic. Prin urmare, fiecare nou element al materialului de studiat trebuie să fie legat logic de alte elemente, cele ulterioare bazându-se pe cele anterioare, pregătind – la rândul lor – însușirea altora noi. Rezultă de aici anumite implicații asupra activității atât a profesorului, cât și a elevilor. În ceea ce-l privește pe profesor, acesta trebuie – permanent – să explice, să fixeze, să controleze sistematic pregătirea elevilor săi, să stabilească legături reciproce între informația transmisă anterior și cea nouă, să recurgă la și să faciliteze legăturile inter și transdisciplinare, să evidențieze esențialul etc.

Un exemplu concret de sistematizare și continuitate se realizează la disciplina Contabilitate în clasa a X-a la tema: Tipuri de modificări bilanțiere, astfel pornind de la bilanțului inițial, prin analiza operației economice date, și pe baza cunoștințelor deținute despre elementele patrimoniale, se va stabili tipul modificării bilanțiere: modificare de volum în sensul scăderii:

Tabel nr. 1.2 Bilanț inițial

Operația economică: Se plătește unui furnizor suma de 10.000 de lei din disponibilul de la bancă.

În urma acestei operații și pornind de la egalitatea bilanțieră A = P se constată următoarele:

scade postul bilanțier ,,furnizori “ cu suma de 10.000 de lei ( P -);

scade postul bilanțier ,,conturi la bănci “ cu suma de 10.000 de lei ( A – ) adică:

A – conturi la bănci = P – furnizori, A – 10.000 = P – 10.000.

Ecuația este : A – X = P – X

Pornind de la această temă și în baza principiului sistematizării și continuității se va preda mai apoi tema ”Analiza contabilă a operațiilor economice” care se efectuează pe baza tabelului nr. 4.3:

Tabel nr. 1.3 Etapele analizei contabile

Tabelul sistematizează o înlănțuire de cunoștințe necesare în realizarea analizei contabile și anume: operații economice, documente justificative, elemente patrimoniale, bilanț, reguli de funcționare și corespondența conturilor. Astfel că deprinderea de analiză contabilă nu poate fi predată, înțeleasă, asimilată și formată dacă elevii nu posedă toate cunoștințele necesare în succesiunea lor logică. Acest principiu nu poate fi realizat fără cooperare din partea elevilor. Aceștia trebuie să desfășoare o activitate ordonată, sistematică și continuă pentru însușirea materiei. Învățarea ”în salturi”, doar atunci când urmează să fie ascultați la lecții va conduce la ”goluri” în cunoștințe și, în cele din urmă, la insuccesul școlar. Respectarea acestui principiu va conduce la formarea deprinderilor de muncă sistematică, organizată, ordonată, structurată, deprinderi solicitate cu ardoare de contabilitate care a vehiculează cu un volum mare de informații necesare în fundamentarea deciziilor.

f. Principiul intuiției sau al unității dintre concret și abstract, dintre senzorial și rațional

Acest principiu exprimă cerințe potrivit cărora este necesar ca procesul de învățare să pornească de la contactul direct cu obiectul și fenomenele studiate, de la realitatea concretă, având drept scop interiorizarea percepțiilor dobândite pe calea simțurilor și declanșarea unei intense activități mentale de formare a unor reprezentări. În sistemul științelor economice, în general, respectiv în predarea contabilității, în particular, cerințele principiului pot fi atinse prin prezentarea în cadrul lecției a unui material didactic diversificat sub formă de scheme, grafice, documente de evidență, planșe, hărți tematice, diagrame, prezentări, filme, CD-uri, organizarea de vizite de documentare la muzee, târguri și firme. Acestea au rolul de comunicare și fixare a cunoștințelor noi prin confirmarea și ilustrarea explicației verbale a profesorului fiind, în același timp, un punct de sprijin pentru sesizarea legăturilor dintre obiectele și fenomenele analizate.

Materialul intuitiv poate fi obiect al acțiunii elevului, cum este cazul documentului Registrul-Jurnal cu care elevul lucrează efectiv, învață să respecte ordinea înregistrărilor, spațiile afectate pentru documentul primar, pentru formula contabilă și pentru sume.

În acest mod, acțiunea proprie a elevului și interacțiunea cu materialul didactic îl ajută să-și întipărească mult mai ușor conținutul lecției, să concretizeze ceea ce i se cere și ceea ce reușește să execute, poate să ancoreze în practică tot ceea ce el dobândește în procesul de instruire. Pentru realizarea monografiei contabile aferente unei unități, elevii vor completa documentele de evidență corespunzătoare fiecărei operații economico-financiare derulate: pentru achiziții/vânzări – facturi fiscale sau avize de însoțire a mărfii, pentru decontări prin bancă – ordine de plată, bilete la ordin, cecuri, pentru decontări prin casierie – chitanțe, dispoziții de încasare-plată către casierie, pentru dare în consum de materii prime și materiale – bonuri de consum etc. Prin contactul direct cu formularistica de specialitate, este asigurată temeinicia cunoștințelor, a priceperilor și deprinderilor de înregistrare a operațiilor în documente, apropierea de practica contabilă. În consecință, când elevul va fi pus în fața unui astfel de document va ști de unde să-și adune informațiile, cum să le prelucreze pentru a le putea valorifica.

De exemplu, la modulul ”Patrimoniul unității”, pentru recapitularea structurilor de activ și pasiv și particularizarea structurilor patrimoniale la diferite tipuri de întreprinderi elevii clasei a IX-a au realizat pe grupe studiul de caz ”Compania de succes”. Studiul de caz a presupus parcurgerea a doua etape: prima etapă a constat în realizarea unui proiect în format Word cu următoarea structură: prezentarea generală unei unități: obiect de activitate ales de ei, o denumire a firmei în concordanță cu obiectul de activitate, un motto potrivit, o siglă, un scurt istoric al obiectului de activitate, prezentarea elementelor de activ și pasiv însoțită de imagini sugestive și în final prezentarea câtorva modalități de promovare a produselor. A doua etapă a proiectului presupune realizarea unei prezentări PPT cu studiul de caz realizat, prezentare care va fi susținută de către fiecare grupă în săptămâna ”Școala altfel – Să știi mai multe să fi mai bun!” sub forma unui concurs de prezentări, cea mai reușită și mai complexă prezentare fiind premiată. Elevii reușesc astfel, sub forma unei competiții să-și fixeze cunoștințe legate de structurile patrimoniale, particularizarea acestora pe tipuri diferite de întreprinderi dar și deprinderi de lucru cu programe informatice precum Word sau Power Point.

Filmul prin care se proiectează în clasă compartimentul financiar-contabil al unei întreprinderi are rolul de a-i familiariza pe elevi cu climatul de muncă dintr-un astfel de loc, cu activitatea ce constituie obiect al muncii în compartiment. Subiectul lecției nu este acela de a dobândi cunoștințe despre compartimentul în cauză, dar având în vedere că locul unde se vor pune în aplicare cunoștințele despre Bilanț este acest compartiment (lecția vizită), se recurge la acest material intuitiv, astfel încât să se creeze cadrul mintal propice, iar elevii să-și poată concentra atenția către problematica de fond și nu de formă. Astfel, materialul intuitiv are un loc aparte nu numai în desfășurarea propriu-zisă a lecției, ci și în organizarea acesteia, pentru asigurarea condițiilor optime în care elevii să poată asimila cunoștințe, să-și poată forma priceperi și deprinderi conștient, activ și temeinic.

g. Principiul însușirii temeinice a cunoștințelor

Acest principiu impune ca procesul de predare – învățare să fie organizat în așa fel încât elevii să fie ajutați (prin modalități diverse) să-și însușească informațiile în mod aprofundat și să le păstreze în memorie un timp îndelungat.

Dacă profesorul a îmbinat permanent teoria cu practica (prin înregistrarea operațiilor economice în documente reale: Registrul – Jurnal, fișe de cont sintetice, balanțe de verificare, bilanțuri, conturi de profit și pierdere) atunci, cu siguranță, cunoștințele, priceperile și deprinderile sunt temeinice și durabile și vor putea fi oricând actualizate și utilizate în activitatea elevului și a viitorului contabil. Tot în acest sens, profesorul urmărește să alterneze lecțiile de asimilare de noi cunoștințe privind datoriile, creanțele, furnizorii, clienții cu cele de formare de priceperi și deprinderi de înregistrare a operațiilor economice cu furnizori, clienți și efecte comerciale, cu cele de recapitulare și sistematizare a acestor cunoștințe, priceperi și deprinderi și cu cele de evaluare.

h. Principiul asigurării conexiunii inverse (retroacțiunii) în procesul de învățământ

Cunoscut și sub denumirea de principiu al feed-back-ului, principiul conexiunii inverse exprimă cerința analizei activităților desfășurate anterior, în funcție de informația primită despre acestea, cu scopul ameliorării, îmbunătățirii din mers a rezultatelor. Învățarea este un proces ce urmărește anumite finalități concretizate în scopuri și obiective. În momentul în care rezultatele se îndepărtează de obiectivele urmărite, atunci intervine procesul de corecție, pe baza studierii cauzelor care au determinat abaterile respective. Acest principiu are în vedere atât cadrul general al organizării și desfășurării procesului de învățământ, cât și activitatea profesorului și a elevului.

Profesorul cunoaște ce au asimilat și cum au asimilat elevii materia predată, modul în care s-au îndeplinit obiectivele propuse sau care au fost cauzele neoperaționalizării lor, sesizează greșelile elevilor în rezolvarea unor sarcini, unele dificultăți ivite în procesul de predare – învățare, etc. – date care stau drept suport profesorului în activitatea sa de ameliorare din mers, de retușare a erorilor și înlăturare a obstacolelor ce apar în obținerea rezultatelor scontate. Astfel la disciplina ”Contabilitate”, în cadrul lecției ”Active circulante”, profesorul poate verifica, încă din timpul predării lecției, dacă elevii sesizează diferența între activele circulante și cele fixe, cerându-le să exemplifice concret cele două categorii de active. În cazul în care elevii fac confuzii, se reiau explicațiile și se subliniază caracteristicile esențiale ale activelor circulante prin comparație cu activele fixe.

Profesorul trebuie să urmărească dacă predarea suprasolicită sau, dimpotrivă, nu solicită îndeajuns efort pentru învățare și să intervină în funcție de caz. În același timp, elevii trebuie să privească învățarea ca pe un proces sistemic în care feed-back-ul trebuie să funcționeze iar procesul de învățare să funcționeze precum în figura (Vasile Burja, Camelia Burja, Florea Voiculescu, Elisabeta Voiculescu, 2006, p.111) de mai jos:

Nu

Da

Nu

Da

Nu

Da

Nu

Nu

Figura nr. 1.1 Procesul de învățare prin prisma conexiunii inverse

Din figura de mai sus se poate observa că învățarea este un proces alcătuit din mai multe etape: asimilare de cunoștințe, înțelegerea acestora, memorarea și apoi rezolvarea de exerciții și probleme. Pentru a putea trece la o etapă superioară trebuie parcursă și realizată etapa curentă.

De exemplu pentru a putea transcrie în bilanț elementele patrimoniale, trebuie cunoscute, înțelese și memorate elementele de activ și pasiv precum și criteriile principale de ordonare a acestora în bilanț: lichiditatea și, respectiv, exigibilitatea. De asemenea, pentru a întocmi un articol contabil corect, trebuie învățate, deci: cunoscute, înțelese și memorate, regulile de funcționare a conturilor.

“Aplicarea și respectarea acestui principiu impune profesorului preocuparea pentru a controla permanent, imediat ori la lecțiile următoare activitatea elevilor prin prisma desfășurării ei și a rezultatelor dobândite de ei. Concomitent el trebuie să-i stimuleze pe elevi pentru a-și autoevalua activitatea proprie, supunându-și-o autoevaluării; să-i învețe pe elevi să-și supună reciproc activitatea învățării, evaluării, corecției și ameliorării.” ( Grigoraș, I., 1996, p. 158).

În procesul predării, funcționarea conexiunii inverse, a feed-back-ului, este o condiție fundamentală pentru eficiența actului educativ. Profesorul este cel care trebuie să se asigure în orice moment că setul de cunoștințe pe care el le transmite elevilor este înțeles de către aceștia și ei pot operaționaliza cu ele.

Principiile didactice alcătuiesc un sistem unitar și trebuie respectate în practica educațională, competențele, tactul pedagogic și creativitatea profesorului fiind determinante în imprimarea unui caracter funcțional întregului proces de învățământ.

1.3 Delimitări conceptuale privind metodele, metodologia și strategia didactică

Una din cerințele majore ale învățământului modern este aceea a formării la elevi a deprinderilor de studiu individual, care să fructifice capacitatea de a gândi și acționa liber și creativ. Se pornește de la ideea că … „efectele instructive și educative ale procesului didactic se află într-o dependență directă cu nivelul de angajare și participare a elevilor la activitățile școlare”, ceea ce sporește valoarea acțiunilor profesorului, care prin intervențiile sale pedagogice va dirija învățarea și stimula participarea conștientă și activă a elevilor la asimilarea cunoștințelor și formarea deprinderilor.

Ca urmare, predarea și învățarea contabilității se vor realiza prin activarea și utilizarea celor mai adecvate metode, procedee și mijloace didactice care să provoace/să stimuleze gândirea și trăirile elevului. Elevul trebuie să-și asume un rol activ, dezvoltându-și tehnici de învățare eficientă care sporesc șansele de reușită școlară și profesională. „O lecție modernă, activ – participativă, se distinge prin caracterul ei solicitant, ceea ce presupune implicarea personală și deplină a subiectului, până la identificarea lui totală cu sarcinile de învățare în care se vede antrenat”. Pentru ca demersul profesorului și elevilor să aibă rezultat pozitiv este necesară adoptarea unei strategii de acțiune cât mai adecvate obiectivelor propuse, vârstei elevilor și specificului conținuturilor de însușit. Astfel, metodele și procedeele active …”se situează pe primul plan al creativității, putând fi utilizate cu un real succes”.

Metoda didactică: grecesul odos- cale și metha- spre, către, lat. methodus- cale drum, mod de lucru; se înțelege că metoda desemnează acel drum sau cale pe care educatorul o urmează în activitatea comună cu educații pentru îndeplinirea obiectivelor pedagogice.

I. Cerghit definește metoda ca fiind "o cale pe care profesorul o urmărește pentru a-i determina pe elevi să ajungă la atingerea obiectivelor prestabilite sau pentru a le da posibilitatea să găsească ei înșiși calea proprie de urmat în vederea redescoperirii unor noi adevăruri, a însușirii unor noi cunoștințe și forme comportamentale, a găsirii unor răspunsuri la situațiile problematice de învățare cu care se văd confruntați" (Ioan Cerghit, , 1976).

În practica pedagogică există o distincție clară între metodă și metodologie între acestea și procedee și tehnici didactice.

Metodologia didactică – reprezintă combinația metodelor prin care se realizează efectiv actul educativ; dată fiind complexitatea procesului, practic el presupune, cu fiecare secvență a lui, derularea unei metodologii în cadrul căreia una sau alta dintre metodele didactice poate fi dominantă; termenul de "metodologie" semnifică și "teoria care sudează între ele aceste metode, o anumită concepție pedagogică, proprie epocii și școlii" (Ioan Cerghit,1982).

Procedeul didactic – reprezintă un "detaliu", o particularizare sau o componentă a metodei; un ansamblu organizat de procedee desemnează o metodă; altfel spus, "procedeele didactice sunt practici (soluții didactice practice) însoțite după caz, de tehnici și mijloace didactice, pentru realizarea metodelor didactice" (I. Bontaș, 1994).

Spre exemplu: în cadrul metodei cubul, procedeele subsumate pot fi: analiza, argumentarea, exemplul, exercițiul, clasificarea).

În ceea ce privește funcțiile metodei didactice, acestea sunt deosebit de complexe și importante.

Funcția cognitivă – de organizare a învățării, de elaborare a noi cunoștințe; totodată metoda devine exercițiu mental supunând exersării funcții psihomotorii, stimulându-le dezvoltarea și influențând formarea deprinderilor intelectuale și însușirea de noi cunoștințe;

Funcția formativ-educativă – adică de exersare și dezvoltare a proceselor psihice și motorii, concomitent cu însușirea cunoștințelor și formarea deprinderilor; de influențare și modelare a opiniilor, convingerilor, atitudinilor, sentimentelor, calităților morale;

Funcția motivațională – apare atunci când o metodă provoacă interesul și curiozitatea epistemică, reușește să amplifice satisfacțiile învățării generând un suport motivațional necesar oricărui act instructiv-educativ;

Funcția instrumentală (operațională) – derivă din faptul că o metodă didactică, este o cale de atingere a unor obiective, transformând aceste obiective în performanțe, în acest fel servește drept "instrument de lucru", mijloc de desfășurare a procesului instructiv-educativ;

Funcția normativă – se referă la calitatea metodei de a indica totdeauna, modalitatea în care trebuie procedat pentru a ajunge la performanță.

Optimizarea desfășurării procesului de învățământ presupune realizarea unitară a funcțiilor metodologiei didactice.

Tabloul actual al metodelor de învățământ se caracterizează printr-o mare diversitate și printr-o tendință continuă de diversificare. Explicația acestei situații se află, în primul rând, în caracterul cumulativ ascendent al procesului prin care s-a constituit, în timp, sistemul actual al metodelor. Astfel, metodele clasice, numite și “tradiționale”, cu toate criticile ce li s-au adresat, au continuat să rămână în actualitate și să fie larg folosite. Noile metode, numite și “moderne” nu le-au înlocuit pe cele clasice, ci s-au adăugat acestora, în diferite combinații dintre clasic și modern.

În privința clasificării metodelor, se consideră că cea mai bună soluție este o combinație de criterii (Vasile Burja, Camelia Burja, Florea Voiculescu, Elisabeta Voiculescu, 2006, p.259) care să pună în evidență principalele categorii de metode relevante pentru acțiunea practică a profesorului. În această combinație, criteriul central poate fi cel propus de I. Cerghit (I. Cerghit, 1982, p. 93-96) și anume sursa principală a învățării.

Figura nr. 1.2 Sistemul metodelor didactice

Figura nr. 1.3 Clasificarea metodelor de învățământ (după I. Cerghit, Metode de învățământ, p. 98)

În școala modernă, dimensiunea de bază în funcție de care sunt considerate metodele de învățământ este caracterul lor activ adică măsura în care sunt capabile să declanșeze angajarea elevilor în activitate, concretă sau mentală, să le stimuleze motivația, capacitățile cognitive și creatoare. Studiile de evaluare a curriculumului școlar au demonstrat limitele metodelor tradiționale de predare și impactul nesatisfăcător al acestora asupra dezvoltării elevilor. În acest context, reformele curriculare actuale au optat explicit pentru o abordare centrată pe elev. Astfel au fost promovate metode de predare-învățare active și interactive, care să implice elevul ca subiect al învățării și co-participant la procesul educațional.

Necesitatea abordării personalizate și accentul pus de învățarea prin cooperare au devenit priorități ale metodologiei didactice actuale și au constituit consecință firească a structurării curriculumului pe competențe și a trecerii de la abordarea behavioristă a învățării la constructivismul social.

Strategia didactică desemnează un demers acțional și operațional flexibil (ce se poate modifica, adapta), racordat la obiective și situații prin care se creează condițiile predării și generării învățării, ale schimbărilor de atitudini și de conduite în contexte didactice diverse, particulare. Strategia reprezintă o schemă procedurală care vizează eficientizarea demersurilor didactice și este dimensionată astfel încât să prefigureze o realitate educațională generatoare de cunoaștere, mobiluri, credințe, valori, în condiții care se pot schimba.

Termenul de strategie didactică desemnează “modalitățile mai complexe de organizare și conducere a procesului de instruire pe baza combinării metodelor, a mijloacelor de învățământ și a formelor de grupare a elevilor, în scopul realizării obiectivelor pedagogice” (Marin Stoica, 1996).

O strategie poate fi înțeleasă ca o modalitate de abordare și rezolvare ale unei sarcini de învățare, ceea ce presupune alegerea unor metode și mijloace, combinarea și organizarea optimă a situației de învățare, în scopul obținerii unor rezultate maxime. Alegerea unei anumite strategii didactice se face în funcție de:

• concepția didactică – se aleg metodele care răspund nevoilor metodice de proiectare și realizare a demersului didactic pentru formarea competențelor din curriculum;

• obiectivele instructiv-educative specifice unei activități de învățare; pentru competențe specifice diferite se pot adopta strategii diferite;

• natura conținutului – unul și același conținut poate fi predat în moduri diferite la colective diferite de elevi și la vârste diferite;

• experiența de învățare– vârsta elevilor și nivelul de instruire la matematică sau economie influențează opțiunea referitoare la modul de conducere a învățării.

Strategia oferă soluții de ordin structural-procesual și metodic și generează combinații ale metodelor, procedeelor, mijloacelor și formelor de organizare a învățării.

Strategiile inductive sunt bazate pe un proces de abordare a realității economice, de la particular la general. Prin observare și acțiune, elevii dobândesc capacitatea de a generaliza. Din analiza faptelor economice se ajunge, prin percepție intuitivă și acțiune, la familiarizarea cu noțiuni noi: materii prime, produse finite, mărfuri. Acest tip de învățare constituie premisa pentru raționamentele de tip deductiv.

Strategiile deductive sunt bazate pe un proces de abordare a realității economice, de la general la particular. Ciclul inferior și cel superior al liceului sunt nivele de învățământ în care aceste strategii sunt dominante și metoda demonstrației constituie un demers util pentru a dezvolta la elevi capacitatea de a susține raționamente de tip deductiv. În general, îmbinarea învățării inductive cu cea deductivă realizează fundamentul logic al instrucției. Ambele forme de raționament sunt prezente în activitatea cognitivă a elevilor în toate situațiile de învățare și se sprijină pe metodele verbale și intuitive. Învățarea inductivă facilitează organizarea percepțiilor și creează premise pentru ca elevul să descopere relații constante între elementele structurilor noi cu care operează. Prin comparații și clasificări, ei învață să desprindă însușirile esențiale ale claselor de obiecte, să sintetizeze datele care fundamentează reprezentările simbolice și să le exprime prin limbaj.

Strategiile analogice se sprijină pe calitatea gândirii de a crea analogii, ca formă de manifestare a procesului de abstractizare, discriminări multiple și asociații verbale.

Strategia didactică încorporează astfel o suită de metode și procedee ordonate logic și selectate pe criteriul eficienței pedagogice. Eficiența unei metode este dată de calitatea acesteia de a declanșa acte de învățare și de gândire prin acțiune, de măsura în care metodele determină și favorizează reprezentări specifice etapelor de formare a noțiunilor și conceptelor specifice, într-un demers didactic coerent care pun accentul pe formarea de competențe curriculare disciplinare și interdisciplinare

Fiecare profesor posedă un arsenal metodologic propriu de instruire și actualizează multiple variante de strategii didactice. Competența metodologică a cadrului didactic se exprimă prin capacitatea acestuia de a elabora și actualiza strategii didactice eficiente.

Noul Curriculum național accentuează importanța demersurilor educaționale ce favorizează personalizarea predării și formarea autonomiei elevului. Regăsim în documentele oficiale (Ghiduri metodologice) explicitate diferențele dintre strategiile didactice tradiționale și cele de orientare modernă:

Tabel nr. 1.4 Strategiile didactice din perspectiva tradițională și din cea modernă

În concluzie, o strategie didactică poate fi apreciată ca eficientă dacă:

îl implică pe cel care învață într-o situație de reală de învățare;

este centrată pe obiective și adaptată la conținuturile vehiculate;

este aplicată conform parametrilor psihoindividuali;

este elaborată în raport cu motivația pentru instruire a agenților;

implică utilizarea de metode transdisciplinare în predare.

Realitatea educațională impune înlocuirea manierelor strict deterministe de abordare a câmpului pedagogic cu viziuni flexibile centrate pe acțiunea creatoare a elevilor, pe interesele și posibilitățile lor concrete.

Paradigmele învățământului tradițional primesc noi interpretări. Prin urmare, învățarea nu mai este rezultatul exclusiv al demersurilor profesorului. Învățarea este un proces cognitiv complex și o activitate socială intra și interpersonală. Distribuția învățării diferă de la un individ la altul în spațiu și timp. Momentul prielnic achiziționării anumitor cunoștințe nu mai poate fi prezis și/ sau impus; cel mult, activitatea (lecția), poate fi localizată în spațiu și timp în sala de clasă.

În mileniul III, tratarea diferențiată a elevilor și abordarea integrată a cunoașterii devin obligatorii. Transdisciplinaritatea permite “învățarea în societatea cunoașterii” și asigură formarea la elevi a competențelor transferabile; dezvoltarea competențelor de comunicare, intercunoaștere, autocunoaștere, asumarea rolurilor în echipă, formarea comportamentului prosocial, evaluarea formativă.

1.4 Prezentarea metodelor didactice transdisciplinare utilizate în predarea contabilității

Pentru a face față schimbărilor caracteristice lumii contemporane, elevii au nevoie de competențe strategice precum: abilitatea de a învăța cum să învețe, abilitatea de evaluare și rezolvare de probleme. Transdisciplinaritatea – presupune abordarea unor teme, adeseori de mare complexitate, folosind instrumente și reguli de investigații proprii anumitor științe, folosind concepte ale acestor științe, dar în alte contexte. (https://www.concursurilecomper.ro/rip/2014/februarie2014/46-ZamfirSimona-Transdisciplinaritatea.pdf)

Elevii manifestă interes pentru problemele concrete cu care se confruntă în viața de zi cu zi și caută pentru multe dintre aceste explicații și soluții practice. Școala trebuie să-i pregătească pentru viață în lumea reală. Pentru a folosi o metaforă a unui autor cunoscut în domeniu, vom spune că "disciplinaritatea, pluridisciplinaritatea, interdisciplinaritatea și transdisciplinaritatea sunt cele patru săgeți ale unuia și aceluiași arc al cunoașterii". (B. Nicolescu, 1997) Obiectivul fundamental al oricărui sistem educațional este formarea la elevi a culturii generale. Organizarea unilaterală a informației într-un sistem rigid este însă total nepotrivită cu această intenție. Aportul fiecărei discipline nu trebuie să se constituie în ceea ce este specific disciplinelor, ci prin ceea ce au acestea în comun, elemente transferabile, elemente care asigură caracterul general. În acest fel, prin educația, în care curriculumul depășește barierele unei singure discipline, se vor forma competențele specifice, dar și transferabile, necesare dezvoltării personale a elevului (competența de a învăța să învețe, competențe sociale, metodologice). Pe baza unei astfel de educații deschise și flexibile se poate realiza specializarea profundă prin formarea unor competențe generale durabile în timp.

Abordarea integrată, specifică transdisciplinarității, este centrată pe lumea reală, pe aspectele relevante ale vieții cotidiene, prezentate așa cum afectează și influențează ele viața noastră. Nivelul transdisciplinar presupune abordarea integrată a curriculumului prin centrarea pe probleme ale vieții reale, cu focalizare pe identificare de soluții, rezolvare de probleme din viața autentică, în scopul dezvoltării competențelor transversale.

Putem spune că abordarea transdisciplinară:

oferă elevilor cadrul formal adecvat pentru organizarea cunoștințelor;

este adecvată pentru toate nivelurile de abilitate intelectuală ori stil de învățare;

este în totalitate participativă, centrată pe elev, bazată pe experiențe anterioare;

necesită utilizarea oricărui stil activ de predare; o prezintă un înalt grad de complexitate, atât în ce privește conținutul, cât și metodologia de abordare;

este mult mai ieftină decât predarea-învățarea bazată pe manuale școlare;

este permanent rafinată, actualizată, ca urmare a feed-back-ului utilizatorului de educație.

Cunoștințele dobândite prin învățare devin o adevărată bogăție și sursă de putere. Găsirea unui loc de muncă în ziua de azi presupune ca solicitantul să fie capabil să gândească critic și strategic pentru a-și rezolva problemele, să poate învăța într-un mediu aflat într-o continuă schimbare, să își poate construi cunoașterea pe surse numeroase, din mai multe perspective și, de asemenea, să fie capabil să colaboreze la nivel local și regional.

Transdisciplinaritatea permite:

crearea de modele mentale bazate pe transfer și integralizare și care determină succesul în viața personală și socială a educabilului.

dezvoltarea competenței de a învăța să înveți;

lectura personalizată a programei școlare și elaborarea hărților conceptuale (cognitive).

Abordarea transdiciplinară a învățării are o serie de avantaje, dintre care menționăm:

permite stabilirea unei relații biunivoce de învățare între cei doi parteneri educabil – educator;

se trece la tipul de învățare conceptuală aprofundată și utilă, pe tot parcursul anului școlar;

angajarea elevilor în procesul de învățare prin probleme provocatoare, semnificative, adaptate nivelului lor cognitiv (și zonei proximei dezvoltări);

achiziția și aplicarea cunoștințelor se realizează în situații noi și complexe, pentru a favoriza transferul și generarea de noi cunoștințe;

procesul de învățare se centrează pe investigație colaborativă, învățare integrată identificare și rezolvare de probleme;

oferă elevilor cadrul formal adecvat pentru organizarea cunoștințelor oferind un cadru adecvat de transfer al cunoștințelor din viața de zi cu zi în practica școlară, de la o disciplină la alta, pe verticală și orizontală;

se corelează cu evaluarea continuă, formativă;

Deoarece contabilitatea are un pronunțat caracter aplicativ, cu impact pozitiv și imediat asupra personalității elevului, în prezenta lucrare mă voi opri asupra acelor metode și procedee didactice care facilitează participarea conștientă și activă a elevului în învățare. Voi prezenta îndeosebi metode active (clasice și moderne) destinate implicării directe a elevului în demersul didactic și care facilitează astfel, transdisciplinaritatea.

Specificul și clasificarea metodelor active

Activizarea predării – învățării contabilității presupune folosirea unor metode, tehnici și procedee care îl implică pe elev în procesul de învățare, urmărindu-se dezvoltarea gândirii, stimularea creativității, dezvoltarea interesului pentru învățare, în sensul formării lui ca participant activ la procesul de educare.

Astfel elevul este ajutat să înțeleagă lumea în care trăiește și aplică în diferite situații de viață ceea ce a învățat. Opțiunea pentru o metodă sau alta este în strânsă relație și cu personalitatea profesorului și gradul de pregătire, predispoziția și stilurile de învățare ale grupului de elevi cu care se lucrează.

Din această perspectivă, metodele pentru o învățare activă se pot clasifica în:

I. Metode care stimulează gândirea și creativitatea, îi determină pe elevi să caute și să dezvolte soluții pentru diferite probleme, să facă reflecții critice și judecăți de valoare, să compare și să analizeze situații date: conversația euristică, studiu de caz, rezolvarea de probleme, jocul didactic, exercițiul, brainstorning-ul;

II. Metode care favorizează înțelegerea conceptelor și ideilor, valorifică experiența proprie a elevilor, dezvoltă competențe de comunicare și relaționare, de deliberare pe plan mental și vizează formarea unei atitudini active: discuția, dezbaterea, jocul de rol, brainstorning-ul, Phillips 6-6 etc.

III. Metode prin care elevii sunt învățați să lucreze productiv cu alții și să-și dezvolte abilități de colaborare și ajutor reciproc: mozaicul, cafeneaua, proiectul în grupuri mici, cubul.

Printre metodele didactice pe care le utilizez, cu randament ridicat, în predarea învățarea contabilității voi prezenta următoarele:

Metode bazate pe acțiunea practică

A1) Studiul de caz este o metodă a cărei implementare în învățământul preuniversitar este de dată mai recentă și care constă din confruntarea elevului cu o situație reală de viață, prin a cărei observare, înțelegere, interpretare, urmează să realizeze un progres în cunoaștere. Pedagogul I. Bontaș definește studiul de caz ca fiind ”modalitatea de a analiza o situație specifică deosebită, ce iese din comun – particulară, reală sau ipotetică, modelată sau simulate, care există sau poate să apară într-o acțiune, fenomen, sistem etc. de orice natură –denumită caz, în vederea rezolvării ei în raport cu nevoile înlăturării unor neajunsuri, sau a modernizării proceselor, asigurând luarea unor decizii optime în domeniul respectiv.”

Situațiile prezentate elevilor drept ”cazuri” trebuie să fie semnificative pentru procesul cunoașterii, să fie adecvate la nivelul de pregătire teoretică și practică a elevilor la posibilitățile lor de efort fizic și intelectual, iar pregătirea, prezentarea și derularea studiului de caz amplifică rolul profesorului în procesul instructiv-educativ.

Etapele studiului de caz s-ar putea trasa după modelul:

a) alegerea cazului și conturarea principalelor elemente semnificative;

b) lansarea cazului, care poate avea loc în mai multe forme, între care lansarea ca o situație problematică;

c) procurarea informației în legătură cu cazul (prin oricare din metodele de culegere a datelor: observare, anchetă, experiment etc.);

d) sistematizarea materialului, prin recurgere la diverse metode între care cele statistice;

e) dezbatere asupra informației culese, care poate avea loc prin diverse metode (dezbatere tip masă-rotundă, brainstorming, Phillips 6-6);

f) stabilirea concluziilor și valorificarea cea mai proprie: un referat, o comunicare, o suită de ipoteze de verificat în viitor, o hotărâre de luat.

Această metodă poate fi utilizată, cu succes, în predarea contabilității de la clasa a IX-a până în clasa a XII-a astfel:

La clasa a IX-a, la modulul ”Patrimoniul unității” se poate utiliza studiul de caz la tema ”Particularizarea structurilor patrimoniale la diferite tipuri de întreprinderi”; în acest sens elevii, împărțiți pe echipe, au de realizat un studiu de caz pentru o firmă reală sau fictivă pentru care trebuie să stabilească elementele patrimoniale specifice obiectului de activitate, ales de ei. Elementele patrimoniale vor fi asociate de imagini sugestive. Structura studiului de caz, propusă de către profesor este următoarea: alegerea obiectului de activitate, a denumirii firmei, a unei sigle și a unui motto potrivite, prezentarea unor curiozități sau un scurt istoric privind obiectul de activitate, prezentarea elementelor patrimoniale corespunzătoare, descrierea și exemplificarea modalităților de promovare a firmei pe piață.

Voi exemplifica prin prezentarea câtorva aspecte din studiile de caz realizate de elevii clasei a IX-a în anul școlar 2017-2018, în cadrul proiectului educativ ”Compania de succes”:

Figura nr. 1.4 Aspecte din studiul de caz la SC Love Rty SRL

Figura nr. 1.5 Aspecte din studiul de caz SC Prăjidaj SRL

Cel mai reușit studiu de caz este selectat și publicat în revista de contabilitate realizată în școală ”Primii pași în contabilitate”. Studiile de caz vor fi apoi prezentate de către elevi în format PPT la concursul de prezentări ”Compania de succes” desfășurat în ”Săptămâna altfel”:

Figura nr. 1.6 Imagini de la prezentarea studiului de caz în cadrul concursului ”Compania de succes”

Avantajele esențiale ale studiului de caz se sintetizează în:

situarea elevului chiar în mijlocul realității concrete, de unde înțelegerea esenței adevărurilor și reținerea lor durabilă, precum și aplicarea în contexte reale;

caracterul prin excelență activ al metodei, atâta vreme cât toți elevii se pot angaja în rezolvarea cazului;

cultivă spiritul de responsabilitate în grup și capacitatea de inițiativă;

favorizează socializarea elevului și capacitatea de colaborare.

În cadrul predării contabilității, studiul de caz este o metodă frecvent utilizată deoarece fenomenele și procesele economice, respectiv aspectele contabile ce derivă din înregistrarea acestora, pot constitui oricând cazuri pe care elevii le vor întâlni în practica contabilă, deci în viața reală.

A2) Metoda proiectului

Învățarea bazată pe proiecte este un model de instruire centrat pe elev. Acest tip de învățare dezvoltă cunoștințe și capacități în domeniul informaticii prin sarcini de lucru extensive, care promovează investigația și demonstrațiile autentice ale învățării prin rezultate și performanțe. Educația prin metoda proiectului este orientată de întrebări cheie ale curriculumului care fac legătura între standardele de performanță (obiective de referință și competențe specifice), capacitățile cognitive de nivel superior ale elevilor și contexte din viața reală. Unitățile de învățare care utilizează metoda proiectului includ strategii de instruire variate, menite să îi implice pe elevi indiferent de stilul lor de învățare. Disciplinele informatice, prin esența lor, conduc spre dezvoltarea de proiecte, ca o finalitate a procesului de predare-învățare. Tehnologia este utilizată tot pentru a sprijini învățarea și documentarea în realizarea produsului finit. Pe întreg parcursul desfășurării proiectului, sunt incluse diferite metode de evaluare pentru a asigura calitatea activităților de învățare.

Proiectul are obiective operaționale clare, care sunt în conformitate cu standardele de performanță (obiectivele de referință și competențele specifice) și se concentrează pe ceea ce trebuie să știe elevii ca rezultat al activităților de învățare. Concentrându-se pe obiective, profesorul definește în planul de evaluare modalitățile corespunzătoare prin care elevii demonstrează ceea ce au învățat și organizează activitățile de învățare și procesul de instruire. Activitățile proiectului au drept rezultat produsele elevilor și performanțe legate de sarcini realizate de aceștia, precum prezentările convingătoare, care demonstrează că au înțeles obiectivele operaționale și standardele de performanță.

Introducerea unei unități de învățare bazate pe un proiect se realizează prin intermediul unor întrebări care exprimă idei importante și durabile, cu un caracter transdisciplinar. Elevii sunt provocați să cerceteze mai în profunzime subiectul cu ajutorul întrebărilor de conținut, care se concentrează pe obiectivele operaționale și pe standarde de performanță. Există trei tipuri de întrebări cheie ale curriculumului: esențiale, specifice unității de învățare și specifice conținuturilor. Întrebările esențiale au un caracter general și sunt întrebări deschise care abordează idei importante și concepte durabile pe care oamenii se străduiesc să le înțeleagă. Acestea depășesc de multe ori granița unei singure discipline și îi ajută pe elevi să vadă legătura dintre subiecte. Întrebările unității sunt direct legate de proiect și sprijină investigațiile cu privire la întrebarea esențială. Acestea ajută la demonstrarea înțelegerii de către elevi a conceptelor de bază ale proiectului. Întrebările de conținut au mai mult un caracter factual și sunt conforme standardelor de performanță.

Proiectele au relevanță pentru viața elevilor și pot implica reprezentanți ai comunității sau experți din exterior, care asigură un context pentru învățare.

Cu ajutorul tehnologiei, elevii au un control mai mare asupra produselor finale, precum și posibilitatea de a personaliza aceste produse. Elevii pot depăși limitele sălii de clasă colaborând cu alți elevi aflați la distanță prin intermediul email-ului sau al propriilor site-uri sau prezentându-și rezultatele învățării cu ajutorul instrumentelor multimedia. Activitățile proiectului sprijină dezvoltarea atât a capacităților cognitive, cât și a celor metacognitive, precum colaborarea, auto-monitorizarea, analiza datelor sau evaluarea informațiilor. Pe parcursul proiectului, întrebările cheie ale curriculumului îi provoacă pe elevi să gândească și să facă legătura cu concepte care contează în lumea reală.

Organizarea activităților de realizare a proiectelor presupune din partea profesorului următoarele activități:

Stabilirea titlului: profesorul poate să decidă tema proiectului sau poate să permită elevilor să o facă;

Stabilirea grupelor de lucru: se va face de către profesor după consultarea prealabilă a elevilor;

Stabilirea timpului de lucru: profesorul trebuie să proiecteze atât timpul alocat elevilor pentru realizarea proiectului cât și timpul pentru prezentarea și evaluarea proiectelor;

Stabilirea obiectivelor și a competențelor vizate;

Ghidarea activității: presupune îndrumarea elevilor cu privire la rolul și sarcinile de lucru ale fiecăruia, indicații la părțile pe care elevii nu știu să le dezvolte, indicarea de bibliografie suplimentară;

Evaluarea: profesorul decide criteriile după care vor fi evaluați elevii.

Avantajele învățării prin metoda proiectului sunt:

Încurajarea spiritului investigativ și a gândirii de nivel superior; O participare mai bună, sporirea încrederii în sine și ameliorarea atitudinii cu privire la învățare; Achizițiile în domeniile cunoașterii sunt egale sau mai bune decât cele generate de alte metode, iar elevii implicați în proiecte își asumă o responsabilitate mai mare în ceea ce privește propriul studiu decât pe parcursul activităților didactice tradiționale; Oportunități de formare a unor competențe complexe, cum ar fi capacități de gândire de nivel superior, rezolvare de probleme, abilități de colaborare și competențe de comunicare.

Accesul la o gamă mai largă de oportunități de învățare în clasă, constituind o strategie de implicare a elevilor care provin din diverse medii culturale; Învățarea prin metoda proiectului este un model de instruire care implică elevii în investigarea unor probleme captivante. Proiectele care oferă mai multe oportunități de învățare pot fi semnificativ diferite în ceea ce privește aria tematică sau scopul și pot fi aplicate la clase diferite și la mai multe niveluri de studiu. Proiectele angajează elevii în roluri active, cum ar fi: luarea deciziei, investigare, documentare.

Proiectele servesc obiectivelor operaționale specifice, semnificative. Proiectele nu reprezintă abateri de la programa școlară, activități suplimentare sau activități cu o temă comună. Curriculumul prin proiecte este orientat de întrebări importante care leagă obiectivele operaționale și gândirea de nivel superior a elevilor cu viața de fiecare zi. Elevii își asumă deseori roluri din viața reală și trebuie să îndeplinească sarcini pline de semnificație.

În timp ce lucrează la proiecte, elevii își dezvoltă competențe pentru lumea reală, corespunzătoare secolului XXI – multe din acestea fiind solicitate de angajatorii din zilele noastre – cum ar fi capacitatea de a colabora, de a lua decizii, de a avea inițiativă, de a rezolva probleme complexe, de a comunica eficient.

Rezultate și experiențe din aplicarea metodei învățarea prin proiect la ora de contabilitate: revista ”Primii pași în contabilitate”:

Rezultatul final al aplicării metodei în cadrul orelor de contabilitate este realizarea anuală a revistei ”Primii pași în contabilitate”, titlu care sugerează ideea de ”început”, de inițiere, de punere a bazelor acestei discipline în perioada liceului. Practic în liceul economic elevii învață ”alfabetul” contabilității și își formează primele deprinderi de a ține evidența contabilă într-o unitate patrimonială. În anul școlar 2016-2017 s-a realizat cel de-al șaselea număr al revistei, iar lansarea s-a făcut în săptămâna ”Școala altfel”, într-un cadru festiv.

În aplicarea metodei ”învățarea prin proiecte” s-au parcurs următorii pași:

1. Stabilirea proiectelor de realizat Pornind de la unitățile de învățare studiate la modulele ”Patrimoniul unității”, ”Contabilitatea unității economice” și ”Contabilitatea evenimentelor și tranzacțiilor” la clasele a IX-a, a X-a și, respectiv, a XI-a se stabilesc atât de către profesor cât și la propunerea elevilor, teme pentru proiecte. De exemplu: structuri de activ și pasiv, regimuri de amortizare, documente justificative, bilanțul contabil, istoricul contabilității, monografii contabile, exerciții diverse propuse de elevi. Au fost propuse, de asemenea, proiecte care implică activitatea extracurriculară precum: interviuri cu personalități marcante din domeniul economic, adevărați profesioniști contabili, selectarea celor mai noi apariții de cărți din domeniul financiar-contabil, etc.

2. Distribuirea proiectelor pe grupe de elevi După ce grupele de elevi primesc sau își aleg proiectele au loc discuții ale profesorului cu fiecare grupă în parte. Se stabilesc, astfel, sursele bibliografice, posibilitățile de integrare a resurselor de pe internet în mod sigur și responsabil, termenele și modalitățile de realizare a proiectelor.

3. Prezentarea, analiza și evaluarea proiectelor la clasă Fiecare proiect realizat este prezentat la clasă în cadrul orelor de contabilitate atât sub forma unei prezentări Power Point cât și în format Word. În urma analizei atente a proiectelor realizate de elevi, se vor selecta acele proiecte care vor fi publicate în revista de contabilitate.

Astfel, vom ilustra câteva din rubricile revistei ”Primii pași în contabilitate”:

Cuvânt înainte: mesajul reprezentanților CECCAR, filiala Mureș pentru elevii colegiului

Istoria contabilității în România: evocarea personalității lui Theodor Ștefănescu, părintele contabilității românești (figura 1.6);

Figura1.7 – Rubrica ”Istoricul contabilității în România”

Interviu cu un profesionist contabil: interviurile fiecărui număr au fost realizate cu foști absolvenți ai liceului economic, care au obținut performanțe remarcabile pe plan profesional, fiind astfel un reper pentru elevi. Interviul vizează atât aspecte legate de activitatea profesională (traseul profesional, experiențe deosebite, prezentarea instituțiilor în care lucrează) cât și aspecte legate de viața personală (studii, pasiuni, experiențe de viață, aspirații etc.)

Figura 1.8 Rubrica ”Interviu cu un profesionist contabil”.

Cel mai reușit proiect ”Compania de succes”

La clasa a IX-a pentru proiectul referitor la structuri patrimoniale de activ și pasiv particularizate pe diferite tipuri de entități, se organizează anual competiția ”Compania de succes”. Elevii, împărțiți în grupe de câte 4-5, au de realizat un material care are următoarea structură:

Prezentarea unei firme virtuale (Denumire, siglă, motto, descrierea obiectului de activitate);

Elementele de activ și pasiv la firma aleasă, exemplificate prin imagini sugestive;

Modalități de promovare a firmei;

Grupele de elevi vor prezenta proiectul în fața clasei iar cel mai reușit proiect atât din punct de vedere al conținutului dar și al formei de prezentare va fi publicat în revistă (figura 1.9). Elevii sunt astfel motivați și responsabili în realizarea proiectului.

Figura 1.9 – Rubrica ”Cel mai reușit proiect Compania de succes”

Biblioteca contabilului – este rubrica în care elevii, au căutat cele mai noi apariții de cărți din domeniul financiar-contabil, cărți pe care să le folosească ca și bibliografie, în realizarea diferitelor lucrări la contabilitate, precum și pentru realizarea lucrărilor de obținere a competențelor profesionale în clasa a XII-a. Au fost consemnate titlul cărților, autorii, editura, anul apariției dar și o poză cu coperta cărții (figura 1.10). Pentru realizarea acestei rubrici, elevii au vizitat librăriile din oraș dar și sediul Direcției Generale a Finanțelor Publice Mureș și sediul CECCAR, unde există standuri de carte cu cele mai importante lucrări în domeniu.

Figura 1.10 – Rubrica ”Biblioteca contabilului”

Glosar de termeni contabili – în această rubrică elevii au ordonat în ordine alfabetică noțiuni contabile cu explicațiile lor. Explicațiile și definițiile acestor noțiuni au fost completate de către elevi consultând bibliografia de specialitate. Documentarea s-a realizat în cadrul unor lecții vizită la biblioteca școlii și la biblioteca CECCAR filiala Mureș (figura 1.11 și figura 1.12).
Figura 1.11 – Lecții vizită de documentare Figura 1.12 – Rubrica ”Glosar de termeni contabili”

Exerciții propuse de noi – Având model fișele de lucru rezolvate la ora de contabilitate, elevii propun diferite tipuri de exerciții cu rezolvările lor: transpunerea elementelor patrimoniale de activ și pasiv în bilanț în funcție de forma de bilanț și de criteriile cunoscute: grad de lichiditate și termen de exigibilitate, tipuri de modificări bilanțiere, diagrame Venn pentru a stabili asemănările și deosebirile dintre diferite noțiuni contabile, harta conceptuală pentru stabilirea de legături de subordonare între elementele patrimoniale, rebusuri, înregistrări contabile etc. (Figura 1.13).

Figura 1.13 – Rubrica ”Exerciții propuse de noi”

În rubrica ”Bilanțul contabil de la A la Z” elevii pe baza bibliografiei date au desfășurat o muncă de documentare și au prezentat următoarele aspecte legate de bilanțul contabil: definiția, importanța, funcțiile, formele bilanțului contabil și tipurile de modificări bilanțiere. Elevii au realizat această activitate de documentare după ce în prealabil aceste lecții au fost predate la clasă. Ei au reușit, astfel, să-și consolideze și să-și aprofundeze cunoștințele legate de bilanțul contabil, consultând literatura de specialitate recomandată de profesor.

Figura nr. 1.14 Rubrica ”Bilanțul contabil de la A la Z”

Cu un pas mai aproape de practica contabilă – Este proiectul care presupune realizarea unei monografii contabile la o firmă pentru o lună, este vorba de înregistrarea cronologică a operațiilor economico-financiare în Registrul Jurnal, înregistrarea sistematică în registrul Cartea Mare și verificarea corectitudinii înregistrărilor contabile cu ajutorul Balanței de verificare. (Figura 1.15)

Figura 1.15 – Rubrica ”Cu un pas mai aproape de practica contabilă”

4. Materializarea proiectelor prin editarea revistei „Primii pași în contabilitate”

Colectivul de redacție, format din elevi, adună toate proiectele selectate și realizează revista de contabilitate, urmând ca la final să precizeze numele tuturor elevilor implicați în mod direct în realizarea materialelor. Coperțile celor 6 numere ale revistei sunt reprezentate în figura 1.16.

Figura 1.16 – Coperțile celor 6 numere ale revistei ”Primii pași în contabilitate”

5. Lansarea și prezentarea revistei în săptămâna ”Școala altfel”, ultima etapă a proiectului.

Figura 1.17 – Imagini de la lansarea revistei ”Primii pași în contabilitate”

Această metodă promovează învățarea prin colaborare, învățarea reciprocă, un tip de învățare eficient, dar mai puțin practicat în școala tradițională. Elevii au oportunitatea de a fi în centrul propriei învățări, de a alege, de a lucra împreună cu colegii.

B) Metode bazate pe cercetarea realității

Metoda modelării

Modelarea este o modalitate de studiere a unor obiecte, fenomene, procese, ființe prin intermediul unor reconstituiri sintetice, materiale sau ideale, obiectuale sau grafice, ale acestora, capabile să pună în valoare trăsăturile esențiale sau să ofere informații reprezentative despre acestea. Modelul nu este o simplă reproducere sau copie a realului, ci implică sintetizarea și sistematizarea obiectului sau fenomenului real, reducerea sau amplificarea dimensiunilor acestuia, accentuarea proprietăților esențiale și reducerea sau simplificarea detaliilor nesemnificative.

Sub un alt aspect, modelul este forma accesibilă a unor obiecte sau fenomene ce nu pot fi observate și cercetate în mod direct. Întemeierea logică și pedagogică a modelului și a modelării o conferă analogia, ca raționament ce permite inducerea unor informații privind proprietățile și structura obiectelor și fenomenelor reale prin studierea unui substitut, a unui model al acestora, în baza similitudinilor sau corespondențelor de structură, însușiri, moduri de funcționare etc. între model și corespondentul lui real. Este evident că modelul conține elemente de artificial și de simplificare, el nu poate fi o reproducere fidelă a realului.

După cum subliniază I. Cerghit, “modelul reproduce numai acele determinări esențiale (elemente, componente, relații, factori etc.) de care avem absolută nevoie pentru a explica sau a demonstra o structură conceptuală.” (I. Cerghit, p. 180-181). Din punctul de vedere al modului de reprezentare a realului, se pot distinge patru tipuri principale de modele:

modele materiale (obiectuale sau fizice) similare celor naturale: de mașini, instalații, dispozitive, piese sau miniaturizate (machete mecanice, electrice și funcționale – de exemplu, macheta unei hidrocentrale, a unei așezări rurale etc.);

modele iconice (imagini): fotografii, scheme desenate, diagrame, simboluri intuitive;

modele ideale, logico-matematice, exprimate în concepte, judecăți, teorii, legi, teoreme, formule, procente;

modele cibernetice (ale sistemelor dinamice perfective), de exemplu, funcționarea sistemelor biologice, tehnice, educaționale în care se manifestă conexiunea inversă (feed-back-ul).

Științele economice grupează modelele după alte criterii, astfel că deosebim (Ioan Bontaș, 1994, p. 12): modele deterministe și probabilistice, modele statice și modele dinamice, modele microeconomice și modele macroeconomice, modele numerice, modele grafice și modele analitice, modele explicative (descriptive) și modele normative ș.a.

La disciplina Contabilitate construirea unor modele simbolice sau ilustrative ajută la înțelegerea și asimilarea cunoștințelor necesare elevilor și formarea pe această bază a unor priceperi și deprinderi adecvate, astfel că modelarea, ca metodă de predare-învățare, se utilizează în diferite situații printre care amintim: Pentru a reprezenta mai bine asemănările dintre bilanț și cont, ambele procedee specifice metodei contabilității elevii se pot folosi de Diagrame Venn Euler, astfel în partea comună a diagramelor vor trece asemănările dintre cele două procedee iar particularitățile în cealaltă parte a diagramelor.

Figura nr. 1.18 Reprezentarea asemănărilor și deosebirilor dintre cont și bilanț prin Diagrame Venn-Euler

Pentru a reprezenta patrimoniul – obiect de studiu al contabilității, conform principiului dublei reprezentări, cu toate elementele de activ și pasiv și legăturile care sunt între acestea în funcție de anumite criterii de clasificare și ordonare, se poate realiza următorul model ilustrativ; această lecție poate fi realizată pentru reactualizarea cunoștințelor referitoare la elementele patrimoniale, în vederea transpunerii acestora în bilanțul contabil, în funcție de criteriul lichidității pentru activele patrimoniale și de criteriul exigibilității pentru pasivele patrimoniale:

Figura nr. 1.19 Model ilustrativ privind clasificarea elementelor patrimoniale

În didactica modernă această reprezentare grafică care urmărește realizarea conexiunilor dintre idei, se numește metoda ”Ciorchinele”. Este o modalitate de a realiza asociații noi de idei sau de a releva noi sensuri ale ideilor.

Etape:

1) Scrierea unui cuvânt sau a unei propoziții-nucleu în mijlocul tablei, al unei hârtii de pe flipchart sau al unei pagini de caiet;

2) Scrierea unor cuvinte sau sintagme care vă vin în minte în legătură cu tema/problema pusă în discuție (scrisă în mijloc);

3) Legarea cuvintelor sau a ideilor produse de cuvinte, sintagma sau propoziția nucleu inițială, stabilită ca punct de plecare, prin trasarea unor linii care evidențiază conexiunile dintre idei;

4) Scrierea tuturor ideilor care vă vin în minte în legătura cu tema/ problema propusă, până la expirarea timpului alocat acestei activități sau până la epuizarea tuturor ideilor care vă vin în minte.

Simularea completează modelarea în procesul educativ, obiectivele acesteia fiind următoarele (Vasile Burja, Camelia Burja, Florea Voiculescu, Elisabeta Voiculescu, p. 168):

Descrierea unui sistem existent. Prin aceasta se urmărește modelarea fenomenelor reale pentru a se studia comportarea lor în anumite condiții date;

Explorarea unui sistem imaginar. În acest caz se urmăresc efectele viitoare ale uneia sau mai multor măsuri și acțiuni prezente;

Proiectarea unui sistem mai bun. Acest obiectiv se realizează prin combinarea primelor două obiective și urmărește utilizarea tuturor rezervelor interne pentru ca în viitor comportarea unor sisteme să fie îmbunătățită radical.

Metode de învățare interactive sau prin cooperare

Metoda cubului

Metoda cubului este o metodă de învățare prin cooperare ce presupune explorarea unui subiect din mai multe perspective, permițând abordarea complexă și integratoare a unei teme.

Se recomandă, în general, parcurgerea următoarelor etape:

Realizarea unui cub pe ale cărui fețe sunt scrise cuvintele: descrie, compară, analizează, asociază, aplică, argumentează.

Anunțarea subiectului pus în discuție.

Împărțirea clasei în șase grupe, câte una pentru fiecare față a cubului. Există mai multe modalități de stabilire a celor șase grupuri. Modul de distribuire se poate face aleatoriu (fiecare grupă rostogolește cubul și primește ca sarcină de lucru perspectiva înscrisă pe fața de sus) sau poate fi decis de profesor, în funcție de anumite criterii care vizează responsabilitatea individuală și de grup, specializarea pe sarcini a membrilor echipelor și oportunități de grup.

Colaborarea și redactarea materialului la nivelul fiecărui grup.

Afișarea formei finale a materialelor astfel încât toți elevii să poată vizualiza rezultatele.

Figura nr. 1.20 Laturile cubului cu cele șase competențe

Voi exemplifica metoda interactivă cubul pentru lecția recapitulativă ”Bilanțul – procedeu specific al metodei contabilității” la clasa a X-a, utilizarea acestei metode reușindu-se explorarea acestei teme din mai multe perspective ceea ce conferă o abordare complexă și integratoare a temei.

Vor fi parcurse următoarele etape:

Prezentarea unui cub pe ale cărui fețe sunt scrise cuvintele: descrie, compară, analizează, asociază, aplică, argumentează.

Elevii vor fi împărțiți în 6 grupe stabilite în funcție de culoarea pe care o extrag din săculeț: echipa roșie, echipa albastră, echipa portocalie, echipa violet, echipa verde, echipa galbenă.

Se împart echipelor sarcinile de lucru, fiecare examinând tema: Bilanțul – procedeu specific al metodei contabilității, din perspectiva cerinței de pe una din fețele cubului:
◦ Descrie: Prezentați importanța și funcțiile bilanțului contrabil, ca procedeu specific al metodei contabilității și document de sinteză;

◦ Compară: Stabiliți asemănările și deosebirile dintre cont și bilanț, folosind Diagrame Venn-Euler;

◦ Analizează: Analizați operațiile economico-financiare de mai jos și stabiliți tipul modificării bilanțiere, pornind de la egalitatea Activ = Pasiv

Se achită din contul de disponibil suma de 2000 lei reprezentând impozitul pe profit datorat de entitate.

Se majorează capitalul social al unității prin încorporarea primelor de emisiune în valoare de 700 lei;

Se acordă unui salariat un avans de trezorerie în valoare de 300 lei din casieria unității;

Se achiziționează mărfuri în valoare de 12000 lei pe credit comercial.

◦ Asociază: Care din următoarele operații economico-financiare determină o modificare bilanțieră la nivelul patrimoniului de tipul: A – X + X = P:

Cumpărare de materii prime de la furnizori pe credit comercial;

Consum de materii prime;

Vânzarea de produse finite către clienți pe credit comercial;

Plata ratei aferente unui credit bancar pe termen scurt;

◦ Aplică: Să se grupeze în activ și pasiv următoarele elemente, conform prezentării lor în bilanțul listă, apoi precizați totalul activului net contabil.

Tabel nr. 1.5 Elemente patrimoniale

◦ Argumentează: Reflectați principiului dublei reprezentări prin intermediul bilanțului contabil;

Elevii rezolvă cerințele primite, scriind rezolvarea pe foi de flipchart.

Se prezintă forma finală și celorlalte grupe, printr-un reprezentant ales. Fiecare echipă, delegând un reprezentant, va prezenta, în fața clasei, modul de rezolvare a sarcinilor.

Se afișează forma finală pe tablă sau pe pereții clasei.

În concluzie, aplicând metoda cubul am identificat următoarele oportunități::

stimularea creativității elevilor;

crearea unui mediu propice cooperării, care reprezintă o modalitate eficientă de a genera cunoștințe prin coordonarea unor activități comune în cadrul grupului;

Pentru a înlătura neajunsurile metodei profesorul trebuie să aibă în vedere că:

unii elevi pot domina grupul;

trebuie menținut un echilibru la nivel de grup, în privința rezolvării sarcinilor și implicării tuturor elevilor;

antrenarea în activități și a elevilor emotivi.

cuantificării cât mai corectă a contribuției fiecărui elev la rezolvarea sarcinii de lucru;

Orientări metodologice fundamentale

Metodele de învățământ nu sunt aplicate în cadrul procesului didactic concret, ca entități izolate, separate una de cealaltă, ci alcătuiesc ansambluri de metode reunite într-un sistem coerent și care imprimă procesului de predare-învățare o anumită direcție, o anumită orientare dominantă, considerată orientare metodologică fundamentală (Vasile Burja, Camelia Burja, Florea Voiculescu, Elisabeta Voiculescu, 2006., 180). Aceasta poate fi preponderent algoritmică, preponderent euristică sau care poate accentua aspectul cunoașterii certe sau aspectul cunoașterii problematice.

D) Firma de exercițiu

Firma de exercițiu este o metodă didactică modernă și interactivă de succes în România, care are drept scop dezvoltarea spiritului antreprenorial al elevilor prin simularea proceselor dintr-o firmă reală, fiind introdusă în curriculum-ul obligatoriu la profilul ”servicii” (Bara Mariana și colectivul, ”Ghidul firmei de exercițiu”, Editor material: Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic, București, 2012). Înțelegerea și aplicarea în mod optim a conceptului „firma de exercițiu” îi va putea oferi elevului o învățare activă, bazată pe practică, facilitându-i acestuia trecerea de la școală la viața activă.

O firmă de exercițiu este o firmă simulată, care oglindește operațiunile lumii afacerilor reale, în ramura aleasă. Este un concept didactic, o imitație a unei situații profesionale reale, cu obiective educaționale.

Rețeaua creată de firmele de exercițiu care își desfășoară activitatea în școli, organizată și condusă de ROCT Timișoara – Centrala Firmelor de exercițiu, inclusă în rețeaua internațională a Firmelor de Exercițiu, răspunde cerințelor economiei naționale și mondiale printr-un învățământ orientat la maximum către pregătirea practică. În firmele de exercițiu se creează, pe cât posibil, interconexiunile cele mai apropiate de realitate care se stabilesc între oameni, în cursul desfășurării diferitelor tipuri de activități specifice procesului de producție dintr-o companie.

Acest model creează posibilități nelimitate pentru realizarea proceselor active și de dezvoltare, de creare de legături reciproce, atât între membrii colectivului cât și între diferitele firme din tară și din străinătate .

În timpul activității în firma de exercițiu se definitivează și se dezvoltă competențele fundamentale necesare pentru a lucra într-o companie. Organizarea învățământului sub forma unei companii care își desfășoară activitatea pe o piață determinată și subordonată legislației în vigoare în țară și străinătate, stabilește în ce măsură, cum, unde și când se aplică cunoștințele dobândite pe parcursul procesului de învățare.

Principalele caracteristici ale firmei de exercițiu sunt:

un laborator pentru pregătirea teoretică și practică economică;

își desfășoară activitatea ca o firmă reală, dar cu bani și mărfuri virtuale, în conformitate cu practica și legile specifice economiei naționale;

formează cunoștințe despre locul de muncă, sub conducerea metodologică a profesorului;

oferă posibilitatea de a implica în procesul de învățare experți din sfera practică;

deciziile greșite, care în realitate ar crea probleme serioase, nu au astfel de urmări în cazul unei firme de exercițiu, dar oferă situații de învățare;

Scopul firmei de exercițiu este ca elevii să dobândească competențe cheie, care să le permită să se realizeze cu succes în lumea reală.

Obiective ale firmei de exercițiu:

familiarizarea elevilor cu activitățile specifice firmei reale;

simularea operațiunilor și a proceselor economice specifice mediului real de afaceri;

perfecționarea limbajului specific afacerilor;

dezvoltarea de competențe necesare unui întreprinzător dinamic: gândire critică, luare de decizii, asumarea responsabilității, lucrul în echipă, inițiativă, autoorganizare și autoevaluare a resurselor individuale;

facilitarea trecerii absolvenților de la școală la viața activă și a adaptării la nevoile pieței muncii.

Fiecare firmă de exercițiu este structurată, ca și în activitatea practică, pe departamente: departamentul resurse umane, secretariat, marketing, vânzări, financiar contabil ș.a.m.d. Elevii lucrează în cadrul departamentelor, desfășurând activitățile specifice acestora.

Scopul și sarcinile educative ale firmei de exercițiu se realizează prin:

Simularea proceselor de lucru dintr-o întreprindere;

Realizarea unei legături nemijlocite între teorie și practică;

Aplicarea în practică a cunoștințelor de la diverse discipline și module de studiu: contabilitate, marketingul afacerii, organizarea resurselor umane, planificare operațională;

Cooperarea între elevi;

Acționarea în situații neobișnuite;

Se lucrează într-un centru antreprenorial – care este un simulator de birou modern.

Profesorii au un rol hotărâtor în procesul de pregătire în sau prin intermediul Firmei de exercițiu. Ei trebuie sa aibă aptitudini și cunoștințe de marketing, de contabilitate și de management. Profesorii coordonatori de firme de exercițiu sunt consultanți și organizatori ai procesului de pregătire și trebuie să stăpânească principiul pregătirii orientate spre partea practică.

Sarcini ale profesorilor coordonatori de firmă de exercițiu:

Acordă consultații și pun elevii să desfășoare activități practice în mod independent în cadrul unei firme de exercițiu.

Verifică cunoștințele și competențele însușite de elevi.

Stabilesc sarcini cu scop final pentru elevi.

Organizează activitatea în firma de exercițiu.

Organizează, în anumite cazuri, activitatea pe grupe mai mici.

Motivează, activează și orientează activitatea elevilor.

Provocări pentru profesorii care își desfășoară activitatea sub forma Firmei de exercițiu:

Se lucrează în echipă – lucru care face apel la calități precum spirt de răspundere, capacitate organizatorică, exactitate, precizie, acuratețe, pricepere de a rezolva conflicte.

Se aplică în practică cunoștințe din diverse domenii, precum contabilitate, drept, informatică, științe sociale, și altele, ceea ce înseamnă că activitatea în cadrul unei firme de exercițiu solicită o muncă și o calificare suplimentară și independentă.

Se studiază și se aplică normele stabilite pentru activitatea firmei de exercițiu (legi, hotărâri de guvern, ordonanțe de guvern și altele). Profesorul trebuie să fie la curent cu toate modificările din domeniu.

Prin stimularea de situații reale, elevii fac cunoștință cu scopurile specifice întreprinderii, cu structura ei organizatorică, cu conexiunile existente și fișa postului. Acest lucru impune ca profesorul să mențină legături strânse cu întreprinderea partenera cu obiect de activitate asemănător.

Profesorul este obligat să-și lărgească propriile cunoștințe în diverse domenii, legate de activitatea firmei de exercițiu.

Utilizarea computerului în activitatea firmei de exercițiu solicită perfecționarea competențelor de utilizare a calculatorului.

Rolul profesorului este diferit – el trebuie să sprijine activitatea, să o coordoneze, să planifice și să controleze. Toate acestea presupun o muncă mai dificilă, mai intensivă, dar și mai interesantă.

Firma de exercițiu impune aplicarea unor metode diverse: lucru în echipă, activitate in grupuri mici, simulare, experiment, activitate individuală, prezentare, studiu de caz.

Competențele generale care pot fi dezvoltate prin activitatea în cadrul firmei de exercițiu, alături de competențele tehnice specializate specifice modulelor de pregătire, dau posibilitatea elevilor ca la finalul unei secvențe de pregătire practică realizată cu profesorul de specialitate să organizeze și să conducă activități în cadrul companiilor din domeniul serviciilor, să fundamenteze strategii, să elaboreze oferta de produse și servicii a companiei, să țină evidența contabilă a companiei, să efectueze analiza eficienței economico-financiare a companiei.

Departamentul financiar-contabil al firmei de exercițiu are următoarele atribuții:

Organizează contabilitatea financiară a firmei de exercițiu: înregistrează cronologic și sistematic evenimente și tranzacții din firma de exercițiu evidențiate în documente, referitoare la: constituirea firmei de exercițiu (operații de capital, imobilizări, stocuri, achiziții, vânzări, decontări cu personalul, bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, și alte instituții, operații de încasări și plăți), întocmește ordinele de plată pentru furnizori, întocmește registrele contabile, cumpără valuta (euro) de la Banca ROCT pentru plata tranzacțiilor externe, calculează și înregistrează impozitul pe profit al firmei de exercițiu, întocmește declarațiile și ordinele de plată pentru plata impozitelor și contribuțiilor sociale, efectuează regularizarea TVA-ului și întocmește decontul de TVA, solicită majorarea capitalului pentru firma de exercițiu.

Întocmește documentele de salarizare și plăți;

Întocmește situații statistice;

Întocmește balanța de verificare, bilanțul semestrial și anual, contul de profit și pierdere

Efectuează analiza economico-financiară pe baza bilanțului și a contului de profit și pierdere.

În anul școlar 2016-2017 elevii clasei a XI –a D au înființat FE Adam @ M`Adam Clothes SRL, firmă cu următoarele date de identificare:

Data înființării: 03.10.2016

Adresa: str. Călimanului, nr. 1, Tîrgu-Mureș, jud. Mureș, cod poștal 540074

E-mail: eco11d@yahoo.com

Website: www.aandclothes.ucoz.com

Obiect de activitate:

Principal: comerț cu ridicata al îmbrăcămintei și încălțămintei, cod caen 4642

Secundar: comerț cu ridicata nespecializat, cod caen 4960

Număr Registrul Comerțului: J26/14/26.10.2012

Serie și număr certificat: A-FE 110148

C.I.F.: RO1110003533

Cod IBAN: RO26ROCT1110231210003533

Capital social: 400000 lei

Motto-ul este: ,,Moda este trecătoare, stilul este etern!”

Sigla firmei:

Departamentul financiar-contabil al firmei, a ținut contabilitatea financiară a acesteia. La sfârșitul anului școlar, moment care este considerat sfârșitul exercițiului financiar-contabil în firma de exercițiu, pe baza ultimei balanțe de verificare și în urma inventarierii patrimoniului s-a întocmit bilanțul:

Tabel nr. 1.6 Bilanț încheiat la 31.06.2017

FE Adam @ M`Adam Clothes SRL

În continuare pe baza datelor furnizate de bilanț s-a realizat analiza financiar-contabilă a activității firmei de exercițiu.

Avantajul fundamental al metodei firma de exercițiu este că oferă posibilitatea aprofundării practice a conținuturilor dobândite în instruirea de bază de către elevii-angajați ai firmei de exercițiu. Elevii întocmesc, spre exemplu, bilanțul contabil cu mult mai mult interes, responsabilitate, implicare decât la orele obișnuite de contabilitate, deoarece este vorba de ”munca” în propria lor firmă, deci, de implicare emoțională.

În același timp, firma de exercițiu, reprezintă o concepție modernă de integrare și aplicare interdisciplinară a conținuturilor, realizând efectul de sinergie al disciplinelor integrate.

În firma de exercițiu, transmiterea interdisciplinară a cunoștințelor este impusă de activitățile care se desfășoară în cadrul întreprinderii. Este o metodă orientată spre acțiune și spre rezolvarea problemelor, centrată pe elev. Pentru profesor, în calitate de coordonator, firma de exercițiu reprezintă o provocare deosebită, necesitând cunoștințe din mai multe domenii economice și IT, o strânsă colaborare cu colegii de catedră și o bună cultură generală. În firma de exercițiu, angajatului îi aparține decizia și acțiunea. Coordonatorul trebuie să intervină în deciziile luate, să corecteze, să ofere informații, să dea sugestii, să evalueze etc.

Metoda de învățare „firma de exercițiu” reprezintă baza pentru o formare care satisface cerințele pieței muncii, cerințe aflate în concordanță cu standardele europene. Dobândirea de cunoștințe prin aplicare practică, dezvoltă competențe generale, specializate, dar și competențe cheie. Elevul este instruit într-un cadru atractiv, creativ și interactiv și participă voluntar și motivat la propria formare. Se adaptează rapid la cerințele mediului de afaceri, se dezvoltă personal, fiind motivat, hotărât și ambițios. Elevul își formează spiritul antreprenorial, își asumă riscuri și responsabilități, pentru o piață a muncii aflată într-o continuă schimbare.

CAPITOLUL II

Cercetare psihopedagogică privind eficiența metodelor transdisciplinare în predarea contabilității

2.1 Scopul cercetării

Utilizarea metodelor transdisciplinare în predarea-învățarea contabilității este benefică în formarea unei gândiri flexibile, divergente și fluente la elevii de liceu și stimulează participarea activă și deplină a acestora în procesul instructiv – educativ.

2.2 Prezentarea problemei cercetate

Lecțiile de contabilitate au un specific aparte deoarece obiectivele fiecăreia trebuie să conveargă spre trezirea interesului elevilor față de materie, față de învățare, față de fenomenele economice reale, față de practica contabilă. Astfel, implicându-se activ în realizarea rubricilor revistei ”Primii pași în contabilitate”, elevul, în calitatea sa de beneficiar al fiecărei lecții de contabilitate are sentimentul că pregătirea sa privește lucruri concrete și folositoare pentru viitorul profesionist contabil, pentru confruntarea cu piața muncii și cu viața economică reală.

Începând cu anul școlar 2011-2012 am implementat în cadrul orelor de contabilitate, metoda activă „învățarea prin proiecte”, metodă prin care am urmărit să lărgesc granițele creativității în procesul de predare-învățare-evaluare a contabilității. Scopul urmărit este realizarea de proiecte pentru unitățile de învățare studiate, individual sau pe grupe, în vederea creșterii nivelului de performanță al elevilor și al competențelor acestora:

competențe de comunicare

competențe fundamentale în contabilitate

competențe de utilizarea IT pentru rezolvare de probleme

competențe pentru participare activă și responsabilă la viața socială

competențe pentru managementul vieții personale și al evoluției în carieră

competențe antreprenoriale.

2.3 Obiectivele cercetării

utilizarea unor tehnici și metode de determinare obiectivă a nivelului de pregătire a elevilor;

determinarea nivelului de pregătire la disciplina contabilitate, a elevilor implicați în cercetare;

înregistrarea, monitorizarea și compararea rezultatelor obținute de elevii claselor experimentale și de control la testul inițial, formativ și cel final;

implementarea unor metode interactive în predarea învățarea contabilității, în scopul dezvoltării competențelor integrate ale elevilor și studiul eficienței lor;

stimularea creativității elevilor printr-o strategie didactică constructivistă;

sintetizarea rezultatelor cercetării, elaborarea concluziilor.

2.4. Ipoteza cercetării

Ipoteza de lucru este următoare: utilizând metode transdisciplinare în predarea contabilității la liceu, implicând activ-participativ elevii în procesul învățării contabilității, va crește interesul acestora față de materie, față de învățare, față de fenomenele economice reale, față de practica contabilă, dar va avea ca efect și creșterea performanțelor școlare la această disciplină. Pornind de la acest considerent, în activitatea de predare, urmăresc ca elevii să dobândească, pe lângă informația necesară impusă de programă, acele competențe integrate și abilități practice de a găsi soluții în orice context, de a manifesta creativitate, fler, inițiativă, curaj, obiectivitate și spirit critic în realizarea profesiei contabile, aspecte realizate printr-o abordarea transdisciplinară a învățării.

2.5 Variabilele cercetării

Variabila independentă se referă la utilizarea metodelor interactive și transdisciplinare pentru stimularea și creșterea interesului în predarea-învățarea contabilității: metoda ”învățarea prin proiecte”, metoda cubul, metoda studiului de caz, metoda modelării.

Variabila dependentă – se referă la performanțele școlare și comportamentale ale elevilor, deprinderi sociale, gradul de implicare a elevilor în timpul orelor, deprinderi de utilizare a metodelor interactive ca instrumente pentru o predare-învățare-evaluare eficientă obținute în urma introducerii variabilei independente.

O altă variabilă deprendentă este – persistența motivațională – reprezintă un construct pluri-fațetat care extrage componente relevante din diverse domenii psihice, indispensabile acțiunilor susținute către anumite direcții personale: temperament (nivel de energie, activism, toleranță la frustrare), voință (calitatea automonitorizării și eficiența autocontrolului), atenție (concetrare și ușurința imersiunii în activități), și componente de ordin cognitiv și motivațional: auto-eficacitate, capacitatea de a selecta scopuri atractive și realiste. În acest parcurs complex, individul se confruntă frecvent cu evenimente adverse care – atunci când se repetă – fie scad nivelul așteptărilor cu privire la rezultate, fie contribuie la reconfigurarea în timp a reprezentării obiectivelor stabilite. Astfel, un motiv înalt valorizat, în confruntarea cu obstacolele își poate pierde atractivitatea și – în consecință – capacitatea motivațională. Dacă în primă fază frustrările legate de obstacolele neprevăzute îi determină pe indivizi să își valorizeze și mai mult scopurile, acest fapt făcându-i să le urmăreacă cu tenacitate ridicată (Klinger, 1975), atunci când încercările sunt private de rezultate concrete o perioadă prea lungă de timp, sentimentele de dezamăgire și apatie care se instaurează duc la devalorizarea scopului și treptat la detașare (dezangajare). Angajamentul în aceste scopuri confruntă deseori indivizii cu dilema „totul sau nimic”, în fața căreia doar o parte aleg să își continue eforturile; tendința de a merge mai departe poate fi pusă pe seama reacției în fața noutății, complexității și incertitudinii, interogația acestui studiu fiind legată de măsura în care toleranța la ambiguitate și nevoia de cogniție pot susține tenacitatea și reziliența în fața obstacolelor. (Articol 2009, Persistența motivațională și relațiile ei cu variabile cognitive)

2.6 Metodologia cercetării

2.6.1 Coordonate majore ale cercetării:

Cercetarea s-a desfășurat pe o perioadă de 4 luni, între 15 octombrie 2017 și 15 februarie 2018.

Eșantionul de participanți:

Eșantionul experimental: clasa a X-a A, Colegiul Economic ”Transilvania”, format din 30 elevi, 14 băieți și 16 fete.

Eșantionul de control: clasa a X-a B, Colegiul Economic ”Transilvania”, format din 28 elevi, 16 băieți și 12 fete.

Eșantionul de conținut:

Aria curriculară: Tehnologii

Modulul: Contabilitate generală, clasa a X-a.

Unități de învățare: Bilanțul, procedeu specific al metodei contabilității

Abordarea conținuturilor curriculare în lecțiile de contabilitatea printr-o pedagogie interactivă a fost un mijloc eficient de implementare a metodelor interactive pentru stimularea spiritului critic, într-un climat social-democratic, nestresant, natural, interdisciplinar și transdisciplinar, favorizat de libertatea fiecărui elev de a se implica activ și interactiv în procesul de predare-învățare-evaluare.

Tabel nr. 2.1 UNITATEA DE ÎNVĂȚARE: Procedeele specifice metodei contabilității

NR. ORE ALOCATE: 24 h [8hT + 16hLT]

2.6.2 Instrumente de cercetare

Cercetarea psihologică are ca obiect de studiu fenomenele și însușirile psihice. Complexitatea obiectului de cercetare a psihologiei, natura subiectivă a psihicului se răsfrâng asupra metodologiei utilizate în cercetarea psihologică, imprimându-i o serie de elemente de specificitate. Orice cunoaștere, deci și cea psihologică se realizează utilizându-se un ansamblu de metode care sunt ghidate în general de concepția cercetătorilor și de principiile teoretico-științifice de la care acesta pornește, cu alte cuvinte, de metodologia cercetării. Nici una dintre metodele de cercetare psihologică, oricât ar fi ea de elaborată și complexă, nu este suficientă singură pentru o cunoaștere psihologică și științifică a individului, ceea ce face ca experimentatorul să aibă nevoie de o strategie de cercetare.

Ca plan de acțiune ordonată în vederea atingerii scopului propus, strategia de cercetare psihologică presupune parcurgerea următoarelor etape: documentarea; stabilirea scopului și a obiectivelor; formarea ipotezelor de lucru; alegerea și precizarea metodelor, mijloacelor subiectelor; specificarea condițiilor în care se va efectua cercetarea; stabilirea modalităților de prelucrare și interpretare a datelor și validarea.

Metodele didactice pe care le-am aplicat au fost selectate astfel încât să răspundă principalelor cerințe ale unei investigații și să preîntâmpine eventualele erori de investigare și prelucrare a materialului faptic. Astfel pentru confirmarea sau infirmarea ipotezei de la care am plecat am folosit un sistem metodologic compus din:

metoda anchetei;

metoda autoobservației;

metoda observației sistematice;

metoda analizei produselor activității;

metoda experimentului psihopedagogic / didactic, colectiv, de durată medie, desfășurat în trei etape: preexperimentală, experimentală, postexperimentală.

Pentru a obține informații în legătură cu personalitatea elevilor, cu nivelul de cunoștințe și competențe ale acestora, cu comportamentele și gradul de implicare al lor în procesul educativ, am folosit ca instrumente de cercetare:

testele pedagogice de cunoștințe;

fișele de lucru;

chestionarul.

Aceste instrumente, în marea lor majoritate, au fost preluate și adaptate conținuturilor vehiculate, particularităților elevilor și obiectivelor vizate.

Locul de desfășurare a cercetării

Experimentul psihopedagogic s-a desfășurat la Colegiul Economic ”Transilvania”, judetul Mures, anul școlar 2017-2018.

2.7 Etapele investigației

2.7.1 Etapa preexperimentală/constatativă

Această etapă are rolul de a stabili nivelul existent în momentul inițierii experimentului psihopedagogic, atât la eșantionul experimental, cât și la cel de control.

Testul a fost aplicat individual și a cuprins itemi care vizau în mod special verificarea gradului în care elevii aveau însușite noțiunile contabile din programa clasei a IX-a cu privire la elementele patrimoniale de activ și pasiv, prezentate generalizat în bilanț.

Conținutul probei de evaluare inițială a fost următorul:

Test de evaluare

Se acordă 1 P din oficiu

SUBIECTUL I

Selectați varianta corectă:

1. (1 P) Fondul comercial este:
a. o imobilizare corporală ce se alătură clădirilor;
b. o cheltuială efectuată pentru cercetare-dezvoltare;
c. o cheltuială efectuată pentru menținerea sau dezvoltarea potențialului de activitate al unității cum ar fi: clientelă, vadul comercial, reputație etc.

2. (1 P) Precizați care din următoarele elemente patrimoniale au fost încadrate corect:

a) capital social (surse străine )

b) efecte comerciale de primit (surse proprii)

c) rezerve (surse proprii )

d) avansuri primite de la clienți (surse proprii)

e) credite bancare (surse proprii )

SUBIECTUL II

(1,5 P) Stabiliți valoarea de adevăr a următoarelor afirmații:

Stocuri – active circulante

Cheltuieli de dezvoltare – imobilizări financiare

Mijloace de transport – imobilizări corporale

Cheltuieli în avans – imobilizări necorporale

Echipamente tehnologice – mijloace fixe

SUBIECTUL III

O societate comercială deține următoarele elemente patrimoniale:

Furnizori – 2000

Licențe – 1000

Capital subscris vărsat – 55.000

Conturi la bănci în lei – 21.000

Mijloace de transport – 30.000

Fondul comercial – 2000

Amenajări de terenuri – 10.000

Rezerve legale – 2000

Efecte de plătit – 5000

Avansuri de trezorerie – 500

Impozit pe profit – 1000

Echipamente tehnologice – 3000

Mărfuri – 2000

Furnizori de imobilizări – 5500

Clienți – 4000

Cheltuieli de constituire – 500

Provizioane pentru litigii – 2500

Materii prime – 2500

Casa în lei – 2000

Subvenții pentru investiții – 5500

a) (1P) stabiliți valoarea datoriilor curente;

b) (1P) stabiliți valoarea activelor circulante

c) (1P) stabiliți valoarea capitalurilor proprii

e) (2 P) stabiliți egalitatea fundamentală a contabilității

Barem de corectare

Subiectul I

c

c

Subiectul II

A, F, A, F, A

Subiectul III

a) Datorii curente = furnizori + efecte de plătit + impozit pe profit + furnizori de imobilizări = 2000 + 5000 + 1000 + 5500 = 13500 (lei)

b) Active circulante = Conturi la bănci în lei + Avansuri de trezorerie + Mărfuri + Clienți + Materii prime + Casa în lei = 21000 + 500 + 2000 + 4000 + 2500 + 2000 = 32000 (lei);

c) Capitaluri proprii = Capital subscris vărsat + Rezerve legale = 55000 + 2000 = 57000

d) A = P

Licențe (1000) + Conturi la bănci în lei (21.000) + Mijloace de transport (30.000) + Fondul comercial (2000) + Amenajări de terenuri (10.000) + Avansuri de trezorerie (500) + Echipamente tehnologice (3000) + Mărfuri (2000) + Clienți (4000) + Cheltuieli de constituire (500) + Materii prime (2500) + Casa în lei (2000) = Furnizori (2000) + Capital subscris vărsat (55.000) + Rezerve legale (2000) + Efecte de plătit (5000) + Impozit pe profit (1000) + Furnizori de imobilizări (5500) + Provizioane pentru litigii (2500) + Subvenții pentru investiții (5500)

78500 = 78500

În continuare voi prezenta rezultatele obținute de cele două clase de subiecți la testul aplicat, precum și graficele aferente.

Tabel nr. 2.2 Notele obținute în urma testului la clasa experimentală

Tabel nr. 2.3 Notele obținute în urma testului la clasa de control

Comparând mediile celor două clase obținute la testul inițial diferența este de 0,26 destul de mică ceea ce arată că nu există diferențe semnificative ca nivel de achiziții la contabilitate, între cele două clase.

Figura nr. 2.1 Graficul privind distribuția notelor la numărul de elevi pentru cele două clase: clasa experimentală și clasa de control

În urma analizei tabelului rezultatelor și a graficelor se desprind următoarele concluzii:

media aritmetică a clasei obținută în urma administrării testului la clasa experimentală este: 7,86 iar la clasa de control este 7,60, o diferență de 26 de sutimi.

nota modală (nota cu frecvența cea mai mare) este nota 8, pentru ambele clase, peste media aritmetică;

amplitudinea scalei notelor este de 5 (nota cea mai mica este 5 iar cea mai mare 10).

Pretestarea a cuprins aplicarea testului propus celor două clase, experimentală și de control, pentru a se constata nivelul pregătirii și al achizițiilor acestora la disciplina contabilitate, înainte de a se trece la desfășurarea experimentului.

2.7.2 Etapa experimentului formativ

Experimentul s-a desfășurat cu grupul experimental, derularea acesteia constând în perioada de pregătire pe fiecare probă în parte. Aceasta este etapa în care s-a intervenit cu variabila independentă – demersul didactic care urmărește dezvoltarea și exersarea diferitelor componente ale creativității, ale persistenței motivaționale.

În această etapă s-a urmărit realizarea următoarelor obiective:

– formarea de capacități, precum: spiritul critic constructiv, găsirea unor idei creative;

– implicarea activă și creativă a copiilor pentru stimularea gândirii productive, a gândirii divergente și laterale, libertatea de exprimare a cunoștințelor, a faptelor;

– dezvoltarea capacitatății de imaginație;

– dezvoltarea capacității de gândire, a flexibilității și a logicii gândirii;

La eșantionul experimental, pe tot parcursul acestei etape, am avut în vedere promovarea învățării interactive prin utilizarea metodelor inovative de predare: învățarea prin proiecte, studiul de caz, metoda interactivă ”cubul”, realizarea numărului 6 al revistei ”Primii pași în contabilitate”. La eșantionul de control maniera de lucru a fost una clasică, tradițională, obișnuită, neinfluențată de variabila independentă, manipulată la eșantionul experimental.

Am încercat ca fiecare metodă implementată să fie făcută transparentă, să i se prezinte esența, valențele, variantele și denumirea, pentru ca elevul să îi poată descoperi utilitatea și în alte situații, atunci când experiența de învățare o cere, crearea unui mediu școlar propice dezvoltării creativității, eliminarea factorilor care ar putea duce la blocarea creativității și, nu în ultimul rând, am urmărit valorizarea fiecărui elev din clasă, realizând evaluarea muncii acestora într-un mod deschis, dialogat.

Rubricile numărului 6 al revistei ”Primii pași în contabilitate” realizată și prin implicarea elevilor din clasa a X-a A clasa experimentală au presupus multiple activități transdisciplinare care au activizat elevii, aceștia fiind implicați în situații reale de viață (interviuri cu profesioniști contabili), promovând învățarea prin contactul direct cu lucrurile, trecând de la „a învăța despre” la „a ști cum să”. Pentru înțelegerea mai bună a complexității proiectelor elaborate de elevi în vederea realizării articolelor pentru revistă, voi prezenta și exemplifica prin imagini câteva din rubricile revistei:

În rubrica Paradigme și orientări, prof. univ. dr. Mircea Simionescu, rector al Univ. ”Dimitrie Cantemir” din Tg. Mureș, ne argumentează că educația are rolul de a transfera flacăra iar Primii pași în contabilitate deschid ușa și calea contabilității.

Într-o revistă de contabilitate nu putea lipsi articolul despre CECCAR, Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România – În acest număr al revistei, s-a evidențiat rolul în formarea și dezvoltarea profesională a practicienilor contabili. Subliniem aici relația deschisă de colaborare pe care elevii Colegiului Economic ”Transilvania” o au cu filiala

Mureș a acestui organism, care ne-a oferit consultanță și ne-a fost o gazdă primitoare la multe din activitățile noastre.

În cadrul deja tradiționalei rubrici Cariere de succes – profesionistul contabil intervievat de elevi în acest număr al revistei noastre este doamna Tinca Mihaela Cristina, expert contabil și administrator al societății de expertiză contabilă Duolexacont SRL din Tîrgu Mureș, firmă care a primit Premiul Special în cadrul Topului local al celor mai bune societăți, acordat cu ocazia Zilei Naționale a Contabilului Român la 21 septembrie 2015.

În articolul ”Contabilitatea creativă – o altă dimensiune a contabilității”, autorii: Bendea Cristian, Călin Ariana, Săcălean Alexandra, clasa a X-a A au plecat de la premisa că „Nu tot ceea ce este îngăduit este și cinstit”. Autorii materialului explică conceptul de contabilitate creativă din perspectiva definiției dată de autorul K. NASER în lucrarea ”Creative financial accounting: its nature and use”. Pentru documentare elevii au fost la biblioteca CECCAR si biblioteca județeană.

În rubrica ”Drumul afirmării contabilității” punctul de plecare a fost ideea că ”Cel care manifestă dorință să devină maestru într-o artă, trebuie să-i studieze mai întâi istoria”. Astfel elevii: Chiheri Adriana, Rad Diana, Botoș Diana, Moldovan Carina din clasa a X-a A, au surprins momente importante în devenirea contabilității: debutând cu începuturile însemnărilor contabile din comuna primitivă, continuând cu apariția lucrării lui Luca Paciolo în 1464, considerat ”părintele și fondatorul contabilității”, concluzionând cu preocupările majore ale contabilității în perioada actuală. Tabloul istoricului contabilității a fost completat de elevele Mărginean Diana și Cioba Adriana din clasa a X-a A, care au prezentat evoluția contabilității în România pornind de la prima traducere a lui Emanoil Ioan Nechifor, în 1837 ”Pravila Comerțială”, continuând cu evocarea promotorul contabilității în România, Theodor Ștefănescu, amintind apoi de cel dintâi tratat de teorie contabilă din România, ”Contabilitate și administrație” (1901) a lui Constantin Petrescu. Documentarea elevilor, pentru realizarea articolului s-a realizat la biblioteca Univ. ”Petru Maior” Tg. Mureș.

Obiectivitate, perseverență, performanță 3 paradigme ale activității noastre școlare și extrașcolare, surprinse în cele 3 articole:

În articolul Elevii de azi, profesioniștii contabili de mâine – sunt prezentate, prin ochii elevei, Târnăvean Ioana, clasa a X-a A două dintre activitățile noastre din anul trecut, prezentarea revistei în cadrul școlii și prezentarea revistei în cadrul filialei CECCAR în prezența președintelui filialei, d-l Buculeu Dănilă și a directorului executiv al filialei, d-na Pop Maria. Domnul Buculeu Dănilă a coordonat apoi dezbaterea cu tema: ”Profesia contabilă și importanța ei” la care au participat activ elevii colegiului.

În cadrul aceleași rubrici elevul Matei Sebastian din clasa a X-a A a realizat o hartă conceptuală pentru noțiunea de contabilitate, în timp ce elevul Cighir Tudor a stabilit asemănările și deosebirile dintre activele imobilizate și activele circulante cu ajutorul Diagramei VENN.

În articolul Drumul spre performanță elevul Nagy Adrian din clasa a XII-a B, care este și autorul coperților revistei, a evidențiat performanța școlară a elevilor colegiului prin rezultatele remarcabile la olimpiadele școlare la aria curriculară ”tehnologii” fazele județene și naționale. El însuși a fost un premiant la faza județeană a olimpiadei de specialitate, obținând apoi un onorabil loc 8 la faza națională.

Rezultatele obținute la olimpiade și concursuri presupun sacrificii, perseverență, muncă, determinare, calități care sunt caracteristice performerilor din orice domeniu.

Cu un pas mai aproape de practica contabilă este studiul de caz privind contabilitatea mărfurilor pentru cele trei situații: la cost de achiziție, la preț de vânzare cu ridicata, la preț de vânzare cu amănuntul. Autoarele acestui material au prezentat conceptul de mărfuri, conturi utilizate, documente justificative de evidență a mărfurilor, reguli de funcționare a conturilor, principalele înregistrări contabile, aplicații practice.

În ce privește Implicarea în proiecte europene și internaționale, Colegiul Economic ”Transilvania”, în calitate de partener al Fundației Professional condusă de d-na prof. Angela COTOARĂ, s-a implicat în proiecte europene Leonardo da Vinci și Erasmus+, contribuind la implementarea acestora prin resursa materială: profesori, cadre de conducere și elevi.

Este vorba de proiecte precum: Proiectul Leonardo da Vinci, Parteneriate “Transferarea competențelor și promovarea Sistemul European de Credite pentru Educație și Formare profesională” – TURCVET care a facilitat deplasarea a 10 elevi din cadrul colegiului la mobilitatea din Bulgaria, Tryavna. Proiectul KA1 Mobilitati Erasmus+ KA1 Employability and Entrepreneurship in Hospitality and IT Industry în care elevi din domeniul Economic/ specialitatea Turism au beneficiat de un stagiu de 30 zile în Trikala, Grecia adoptând echivalarea ECVET, fiecare elev primind 3 credite la întoarcerea din stagiu.

Orientare profesională, o rubrică nouă, care își propune să prezinte elevilor colegiului oferta educațională și oportunitățile pe care le oferă cele mai importante centre universitare pentru care ar putea opta aceștia în devenirea lor profesională:

Universitatea ”Petru Maior” Tg. Mureș

Universitatea ”Dimitrie Cantemir” Tg. Mureș

Universitatea ”1 Decembrie 1918” Alba Iulia

Universitatea ”Babeș Bolyai” Cluj-Napoca

Pentru realizarea acestor rubrici, elevii au consultat site-urilor celor patru universități.

Între Poezie și contabilitate există categoric o legătură ilustrată de poezia Contabilitate de Marin Sorescu.

În urma aplicării acestei metode la disciplina contabilitate aș putea concluziona următoarele:

Învățarea bazată pe proiect este provocatoare pentru că îi încurajează pe elevi să rezolve probleme complexe. Ei cercetează, interpretează și sintetizează informația într-un mod cât mai relevant: pentru rubrica ”Biblioteca contabilului” elevii au vizitat librării pentru a urmări ultimele apariții din literatura de specialitate, au făcut poze ale cărților. De asemenea, pentru rubrica ”Cuvânt înainte” au participat la un work-shop pe tema ”Accesul la profesia contabilă” desfășurat la sediul CECCAR – filiala Mureș, unde au solicitat un mesaj din partea președintelui și directorului executiv CECCAR.

Învățarea bazată pe proiect are relevanță deoarece îi implică pe elevi în proiecte complexe unde dezvoltă și aplică abilități și cunoștințe financiar-contabile: au realizat o monografie contabilă întocmind registrul jurnal, registrul cartea mare, balanța de verificare. Conținutul învățării este plin de înțelesuri, deoarece este bazat pe o învățare reală, iar elevii își pot privi munca într-un mod interesant, au satisfacția lucrului bine făcut: realizând rubrica ”Bilanțul contabil de la A la Z”, elevii, consultând literatura de specialitate au putut observa ei înșiși complexitatea acestei teme, locul și rolul bilanțului în organizarea și contabilității unei entități. Implicându-se în mod direct și activ învățarea a fost mai temeinică, mai durabilă și mai eficientă.

Învățarea bazată pe proiect este interdisciplinară. Conținutul învățării nu este limitat, acesta se integrează în toate ariile posibile, în momente autentice. Permite elevilor să utilizeze o capacitate dobândită în cadrul unei discipline, pentru a dobândi cunoștințe sau a rezolva o problemă în cadrul altei discipline. Pentru realizarea formei finale a revistei elevii au operat pe lângă cunoștințele și competențele dobândite la disciplina contabilitate și cu competențe specifice disciplinei TIC și limba română (tehnica interviului).

Pe parcursul derulării proiectului am avut oportunitatea de a monitoriza: creativitatea și inițiativa, cooperarea, conducerea în cadrul grupului, flexibilitatea în gândire, persistența, capacitatea de organizare și sistematizare a materialului.

Etapa experimentală/finală

Etapa experimentală a cercetării a constat în administrarea unei probe de evaluare finală, identică pentru cele două clase: experimentală și de control.

Test final

Toate subiectele sunt obligatorii.

Timp de lucru 1 oră.

Se acorda 10 puncte din oficiu

Subiectul I 25 PUNCTE

Bifați răspunsul corect pentru fiecare dintre itemii de mai jos: 10 P

Bilanțul contabil este un procedeu specific contabilității care reflectă:

a) starea și mișcarea patrimoniului;

b) starea patrimoniului la un moment dat și rezultatul exercițiului;

c) modificările din patrimoniu;

d) starea patrimoniului.

Ordonarea elementelor patrimoniale de activ în bilanț se face după:

a) natură, proveniență și lichiditate; c) lichiditate și exigibilitate;

b) natură, destinație și exigibilitate; d) natură, destinație și lichiditate.

Exigibilitatea reprezintă:

a) termenul în care o datorie trebuie plătită sau un element de pasiv se lichidează;

b) capacitatea elementelor de pasiv de a se transforma în bani;

c) capacitatea elementelor de activ de a se transforma în bani;

d) intervalul de timp în care un element de activ se lichidează.

În bilanțul vertical elementele patrimoniale se ordonează după lichiditate, respectiv exigibilitate:

a) cele de A descrescător, iar cele de P crescător;

c) elementele de A si P descrescător;

b) elementele de A si P crescător;

d) cele de A crescător iar cele de P descrescător

Încasarea prin contul bancar a unei creanțe față de clienți produce o modificare bilanțieră de tipul:

a) A – X = P – X c) A + X – X = P

b) A + X = P + X d) A = P + X – X

2. Scrieți pe foaia de examen asocierile dintre cifrele din coloana A și literele corespunzătoare din coloana B:

15 P

SUBIECTUL II 25 PUNCTE

Răspundeți prin adevărat sau fals la următoarele enunțuri: 9 P

Bilanțul este procedeul specific al contabilității care respectă principiul dublei reprezentări;

Bilanțul tablou scoate în evidență egalitatea bilanțieră Activ = Capitaluri proprii + Datorii;

Întreprinderile mici și mijlocii întocmesc modelul simplificat de bilanț contabil.

Completați următoarele afirmații: 6 P

Conform reglementărilor contabile românești, bilanțul contabil este prezentat sub formă ………………………………………………………………………………..

Lichiditatea arată ……………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………….

Funcția previzională a bilanțului reflectă ………………………………………….

…………………………………………………………………………………………

Prezentați pe scurt legătura dintre cont și bilanț. 5 P

Care sunt elementele de pasiv cu exigibilitatea cea mai mare? 5 P

SUBIECTUL III 40 PUNCTE

1. Un agent economic dispune la începutul exercițiului de următoarele elemente patrimoniale: 20 P

capital social 10.000 lei; materii prime 2.000 lei; casa 2.000 lei; efecte comerciale de primit 1.000 lei furnizori 5.000 lei; rezerve 2.000 lei; clienți 2.000 lei; conturi la bănci 5.000 lei; mijloace de transport 10.000 lei; credite bancare pe termen lung 5.000 lei, datorii salariale 3000 lei, acreditive 3000 lei.

Să se transpună elementele patrimoniale în bilanț, forma orizontală, respectând criteriile (întocmiți bilanțul inițial);

verificați egalitatea bilanțieră.

2. În timpul lunii următoare au loc următoarele operații economico-financiare:

a) Se cumpără o licență în valoare de 2.000 lei cu plată ulterioară;

b) Se achită prin contul bancar rata aferentă creditului bancar în valoare de 500 lei.

c) Se formează un acreditiv în valoare de 1000 lei

d) Se majorează capitalul social prin includerea altor rezerve în valoare de 1400 lei.

Identificați tipul de modificare bilanțieră pe care o produce fiecare operație economico-financiară. 20 P

Prezentarea și analizarea baremului de corectare și notare

SUBIECTUL I 25 PUNCTE

I. (10p) 1.b; 2.d; 3.a; 4.d; 5.c.

Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte 2p. Pentru răspuns incorect sau lipsa acestuia, 0p.

II (15p) 1 – b; 2- c; 3-a.

Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte 5p. Pentru răspuns incorect sau lipsa acestuia, 0p.

SUBIECTUL II 25 PUNCTE

a) A; b) F; c) A 9 P

Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte 3p. Pentru răspuns incorect sau lipsa acestuia, 0p.

6P

a) formă de listă sau vertical;

b) posibilitatea unui element de activ de a se transforma în numerar.

c) Funcția previzională reflectă posibilitatea oferită de bilanț de a orienta activitatea economică viitoare a entității.

Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte 2p. Pentru răspuns incorect sau lipsa acestuia, 0p.

5p

La începutul exercițiului financiar, elementele patrimoniale prevăzute în bilanțul final din exercițiul financiar precedent, vor fi preluate ca solduri inițiale ale conturilor, în exercițiul financiar curent.

Soldurile finale ale conturilor vor fi utilizate pentru întocmirea bilanțului contabil, la sfârșitul exercițiului curent.

Pentru răspunsul corect și complet se acordă 5 p pentru lipsa acestuia, 0p.

4. Datoriile curente (ce trebuie plătite într-o perioadă de până la un an) 5p

Pentru răspunsul corect și complet se acordă 5 p pentru lipsa acestuia, 0p.

SUBIECTUL III 40 PUNCTE

20P

b) Activ = Pasiv 25.000 = 25.000

Pentru transpunerea corectă a elementelor patrimoniale în bilanț se acordă 10p. Pentru verificarea egalității bilanțiere se acordă 10p. Pentru transpunerea parțială sau incorectă a elementelor patrimoniale în bilanț se acordă 0p.

2. 20 P

a) A = P, A + licențe = P + furnizori de imobilizări,

A + 2000 = P + 2000 A + X = P + X, modificare de volum în sensul creșterii

b) A = P, A – conturi la bănci în lei = P – credite bancare pe termen lung,

A – 500 = P – 500 A – X = P – X, modificare de volum în sensul scăderii.

c) A = P, A – conturi la bănci în lei + acreditive = P

A – 1000 + 1000 = P A – X + X = P, modificare de structură în activ

d) A = P, A = P – alte rezerve + capital social ,

A = P – 1500 + 1500 A = P – X + X, modificare de structură în pasiv

Pentru analiza și stabilirea corectă a fiecărei modificări bilanțiere se acordă câte 5p. Pentru răspunsul incomplet sau greșit se acordă 0p.

Se punctează oricare alte formulări/ modalități de rezolvare corectă a cerințelor.

Se acordă 10 puncte din oficiu.

Nota finală se calculează prin împărțirea punctajului total acordat pentru lucrare la 10.

Analiza testului propus la clasă pentru tema aleasă

Analiza testului propus s-a realizat prin intermediul unei matrici de specificații care este ”o tabelă de distribuție și relaționare, cu două intrări: arii de conținut și comportamente observabile, itemi propriu-ziși și obiectivele corespunzătoare” (Nicolae Ilinca, 2006, p. 144) . Scopul acesteia este de a construi un test valid și logic, capabil să ofere informații despre eșantionul testat. Matricea de mai sus este o matrice simplă ce relaționează elementele de conținut ale temei „Bilanțul – procedeu specific al metodei contabilității” și categorii de competențe specifice acestei teme. Matricea de specificație are un rol major în standardizarea instrumentelor de evaluare; este un instrument flexibil, adaptabil fiecărei situații în parte. Realizarea matricei a pornit de la taxonomia cognitivă a lui Bloom, care are drept criteriu de ierarhizare a comportamentelor complexitatea acestora: achiziție de informații, înțelegere, aplicare, analiză, sinteză, evaluare.

Prezentul test a omis din matrice secvența de evaluare, întrucât pentru a ajunge la acest nivel elevii trebuie să acumuleze și să fie capabili să manipuleze un limbaj de specialitate. Fiind prima unitate de învățare, elevii nu sunt încă familiarizați cu acest demers, urmând ca pe parcursul anului școlar ei să își formeze competențe și în domeniul evaluării unor fenomene economice.

Tabel nr. 2.4 MATRICEA DE SPECIFICAȚIE

Tema: „Bilanțul – procedeu specific al metodei contabilității”

clasa a X-a ”Contabilitatea unităților economice”

Pentru achiziții de informații am realizat subiectul I, prin conceperea a trei itemi obiectivi (cu alegere multiplă) pentru care s-au acordat câte 2 puncte și trei itemi cu alegere duală: adevărat/fals, pentru care s-au acordat câte 3 puncte. Elevii sunt familiarizați cu acest tip de itemi, care din perspectiva lor sunt ușor de abordat.

Pentru înțelegere concludenți sunt itemii obiectivi (de asociere) în subiectul I și itemii semiobiectivi de completare, cu răspuns scurt și întrebări structurate în subiectul II, prin care elevii pot face dovada înțelegerii unui fenomen economic prin folosirea limbajului specific.

Pentru aplicarea informațiilor a fost folosit un item subiectiv, de tip rezolvare de probleme, în subiectul III, enunțul 1a, referitor la transpunerea în bilanț a elementelor patrimoniale, pentru care se acordă 10 puncte.

Subiectul III, enunțul 2 vizează capacitatea elevului de analiză a unor operații economico-financiare în vederea stabilirii variației posturilor bilanțiere, contribuind cu 20 puncte.

Subiectul III include și un item subiectiv, (1b) de tip rezolvare de probleme, ce vizează capacitatea elevului de a sintetiza informații referitoare la transpunerea în bilanț a elementelor patrimoniale și verificarea egalității bilanțiere, în funcție de tipul de bilanț întocmit. Pentru subiectul III se acorda 10 puncte.

Activitatea de evaluare este utilizată în cadrul unității de învățare pentru: identificarea nevoilor elevilor, încurajarea autodirecționării învățării, monitorizarea progresului, verificarea înțelegerii.

Testul cuprinde în total un număr de 20 itemi. Am încercat ca itemii aleși să fie cât mai variați, să acopere cât mai multe cunoștințe, din tema aleasă. Astfel, apar, atât itemi obiectivi, cu alegere multiplă (subiectul I, enunțul 1 cu itemii a, b, c, d, e), de tip asociere/pereche (subiectul I, enunțul 2), cu alegere duală: adevărat/fals (subiectul II, enunțul 1) itemi semiobiectivi, de completare (subiectul II, enunțul 2), cu răspuns scurt (subiectul II, enunțul 3), întrebări structurate (subiectul II, enunțul 4), itemi subiectivi, tip rezolvare de probleme (subiectul III, enunțul 1 și 2). Rezolvarea corectă a sarcinii de lucru, este apreciată cu punctajul total maxim de 100 de puncte, 10 puncte fiind din oficiu. Punctajul obținut se convertește în notă prin împărțirea punctajului obținut la 10.

Analiza baremului de corectare și notare

Orice evaluare participă la furnizarea de informații privind anumite secvențe ale procesului educațional, efecte asupra elevilor sau rezultatele lor concrete. În acest caz, aceste informații definesc efectul de feedback formativ. Feedback-ul formativ este un instrument foarte prețios, deoarece ne furnizează date necesare pentru adaptarea demersului educațional viitor în funcție de rezultatele elevilor. Pentru elevi, acest tip de feedback are semnificația recunoașterii efortului personal a recompensei pe care trebuie s-o primească.

Testul de evaluare formativă elaborat are funcție reglatoare, verificându-se cunoștințele și deprinderile elevilor din tema „Bilanțul – procedeu specific al metodei contabilității”. Testul conține 20 itemi și a fost administrat unui număr de 30 de elevi din clasa a X–a A, specializarea Tehnician în activități economice de la Colegiul Economic ”Transilvania” Tg. Mureș, considerată clasa experimentală și clasei de control formată din 28 elevi În privința rezultatelor elevilor după administrarea testului de evaluare situația se prezintă astfel:

Tabel nr. 2.5 Notele obținute în urma testului

Figura nr. 2.7 Graficul privind distribuția notelor la numărul de elevi

Figura nr. 2.8 Poligonul frecvențelor privind repartizarea notelor la numărul de elevi pentru clasa experimentală

Figura de mai sus evidențiază raportul dintre notele obținute, afișate pe orizontală și numărul elevilor afișați pe verticală (curba lui Gauss).

În urma analizei tabelului rezultatelor și a graficelor se desprind următoarele concluzii:

media aritmetică a clasei obținută în urma administrării testului la clasa experimentală este: 8,03 iar la clasa de control este 7,57, o diferență de aproape 50 de sutimi.

nota modală (nota cu frecvența cea mai mare) este nota 8, pentru ambele clase, foarte aproape de media aritmetică;

amplitudinea scalei notelor este de 5 (nota cea mai mica este 5 iar cea mai mare 10).

Feedback posibil – elevii care au obținut note sub 8 nu ar trebui să fie prea mulțumiți, deoarece cei mai mulți elevi au avut note de la 8 în sus; subiectele care s-au rezolvat cu ușurință și corect de către majoritatea elevilor au fost subiectele I și II, care vizau competențele cognitive de asimilare și de înțelegere; subiectul care a creat probleme pentru aproape jumătate dintre elevii ambelor clase a fost subiectul privind transpunerea în bilanț a elementelor patrimoniale conform lichidității și, respectiv, exigibilității; acest enunț viza competența de aplicare; acest rezultat arată faptul că mai trebuie efectuate astfel de exerciții de întocmire de bilanțuri contabile, respectând criteriile de ordonare a elementelor patrimoniale.

feedback-ul și aprecierea pozitivă sau negativă a performanțelor întregului grup este o acțiune educațională cu dublu efect: permite ierarhizarea elevilor din colectiv și creează condiții pentru realizarea corecțiilor necesare în programul de formare al fiecărui elev prin activități ameliorative dar oferă și argumente pentru activități personalizate de dezvoltare.

Comparând media obținută la testul final pentru cele două clase implicate în cercetare: clasa experimentală la care s-au folosit metode constructiviste, interactive de predare și clasa de control la care s-au utilizat metode clasice, se observă o diferență de 0,46 în timp ce după acordarea testului inițial a fost de 0,26. Se poate considera, astfel, că implementarea metodelor constructiviste de predare au fost mai eficiente în asimilarea competențelor elevilor, decât metodele clasice, însă diferența nu este categorică. Cu alte cuvinte, consider că ambele strategii de predare (inovativă și tradițională) pot fi utilizate cu eficiență sporită în atingerea obiectivelor educative. Acest fapt m-a determinat să aplic ambelor clase un chestionarul SPM 16 (vezi anexa 1).

SPM 16 – Scala Persistenței Motivaționale – (Constantin et al., Development and validation of a motivational persistence scale, Psihologija, 2011, Vol. 45 (2), 99–120) evaluează persistența motivațională, înțeleasă ca fiind predispoziția unui angajat de a persista motivațional în efortul direcționat spre atingerea unui scop asumat (o dată luată decizia implicării motivaționale), găsind resursele personale necesare (inclusiv re-alimentarea motivației!) pentru depășirea obstacolelor și pentru a rezista rutinei, stresului, oboselii, și altor factori distractori. Evaluarea persistenței motivaționale se realizează prin intermediul a 18 de itemi cu răspuns pe o scală în 5 trepte (1 – în foarte mică măsură; 5 – în foarte mare măsură), vizând identificarea a trei factori: LTPP – urmărirea pe termen lung a scopurilor ("long term purposes pursuing"); CPP – urmărirea scopurilor actuale ("current purposes pursuing" – CPP) și RUP – recurența/reamintirea scopurilor neatinse ("recurrence of unattained purposes"). Scorurile cumulate a celor trei factori ai Chestionarului PM4, permit evaluare persistenței motivaționale individuale: capacitatea unei persoane de a persevera comportamental și motivațional în efortul spre atingerea unor obiective ambițioase; tendința de a persista, de a investi timp și efort, de a nu abandona (scoruri mari).

În urma aplicării chestionarului la elevii celor două clase: clasa experimentală și clasa de control au reieșit următoarele:

Tabel nr. 2.6 Rezultatele chestionarului SPM 16 la clasa experimentală și de control

Conform tabelului de mai sus se poate observa că diferența dintre punctajul maxim al clasei experimentale și cel al clasei de control este de 10 puncte iar dintre punctajele minime de 6 puncte, fapt care arată o diferență în favoarea clasei experimentale a persistenței motivaționale, a capacității de a persevera comportamental și motivațional în efortul spre atingerea unor obiective ambițioase, a tendinței de a persista, de a investi timp și efort, de a nu abandona.

Figura nr. 2.9 Scorul chestionarului SPM 16 la clasa de control și clasa experimentală

Conform graficului de mai sus se poate observa scorul ridicat al majorității elevilor din clasa experimentală față de elevii din clasa de control astfel:

17 elevi din clasa experimentală au scorul total al chestionarului peste punctajul maxim al elevilor din clasa de control;

13 elevi din clasa de control au obținut un punctaj sub nivelul punctajului minim al elevilor din clasa experimentală;

La clasa experimentală au răspuns chestionarului 30 de elevi, care au obținut scorul conform tabelului nr. 2.6: punctajul maxim de 78 puncte – un elev iar punctajul minim de 61 puncte obținut de 2 elevi. Media clasei a fost de 69,16 puncte.

Figura nr. 2.10 Scor obținut de clasa experimentală la chestionarul SPM 16

La clasa de control au răspuns chestionarului 28 de elevi au avut un scor mediu, spre mic ceea ce a determinat un scor total mic, cu o medie de 61,35 puncte. Scorul maxim a fost de 68 de puncte, obținut de un singur elev, iar punctajul minim a fost de 55 de puncte, obținut, de asemenea, de un elev.

Figura nr. 2.11 Scor obținut de clasa de control la chestionarul SPM 16

Conform interpretării și analizei chestionarului SPM 16, scorul mare înregistrat de elevii din clasa experimentală evidențiază calități/avantaje ale acestora precum: sârguința, dedicat carierei și muncii de calitate, duce la capăt lucrurile de care se apucă, constanța și consecvența, nu are dificultăți în a amâna recompensa, aspecte care definesc persistența motivațională. Ca și riscuri la care se pot expune acești elevi: tendința de a fi dependenți de muncă, neglijarea relațiilor în favoarea scopurilor profesionale.

Conform aceleași interpretări, scorul mic înregistrat de clasa de control deși are ca și avantaje spontaneitatea, flexibilitatea, interese variate, deschiderea la nou, acceptarea cu ușurință a riscului pentru a trăi lucruri și experiențe noi, riscurile sunt amenințări clare la ”adresa” persistenței motivaționale: indisciplinat, inactiv, impulsiv, cedează ușor, riscă să rămână la un nivel de sub-realizare profesională.

Aplicarea metodelor transdisciplinare au acționat și în direcția dezvoltării persistenței motivaționale. Proiectele pe care le-au avut de realizat, activitățile în care au fost implicați pentru realizarea corespunzătoare a revistei ”Primii pași în contabilitate”, prezentarea și promovarea acesteia, au fost modalități eficiente de responsabilizare a elevilor, de dezvoltare a spiritului critic, a capacității de efort, de muncă în echipă, de cooperare, de rezolvare de probleme, de educare a consecvenței, perseverenței, ingeniozității. Elevii au fost animați de dorința lucrului bine făcut, de a prezenta un produs de calitate, pe care și l-au asumat și l-au considerat ”cartea lor de vizită”.

Evaluarea persistenței motivaționale s-a realizat prin intermediul a 16 itemi cu răspuns pe o scală în 5 trepte (1 – în foarte mică măsură; 5 – în foarte mare măsură), vizând identificarea a trei factori: LTPP – urmărirea pe termen lung a scopurilor ("long term purposes pursuing"); CPP – urmărirea scopurilor actuale ("current purposes pursuing" – CPP) și RUP – recurența scopurilor neatinse ("recurrence of unattained purposes"). Scorurile cumulate ale celor trei factori ai Chestionarului SPM 16, permit evaluare persistenței motivaționale individuale, (Hojbotă, A. M., Constantin T., 2009, pp. 101-122) astfel:

LTPP – urmărirea scopurilor pe termen lung ("long term purposes pursuing") Persoanele cu scoruri ridicate la dimensiunea LTPP sunt animate de scopuri, obiective și visuri personale care presupun planificare amănunțită și o desfășurare îndelungată, derulată pe perioade extinse de luni sau chiar ani de zile. Eforturile celor cu scoruri ridicate par a fi centrate în jurul unor aspirații sau idealuri semnificative pentru sine, de ordin profesional, spiritual sau de altă natură. În fața obstacolelor repetate, aceste persoane continuă să depună efort susținut, arătând și mai multă stăruință. Sunt convinși și animați de scopul sau cauza pe care o urmează cu consecvență, stabilindu-și mereu scopuri ambițioase, nerenunțând la standardele sau exigențele personale. În anumite cazuri, întreaga lor existență pare a fi subordonată unui ideal, centrare care împinge către un plan secundar alte aspecte ale vieții cum ar fi, de pildă, viața socială și familială.

CPP – urmărirea sarcinilor zilnice ("current purposes pursuing" – CPP) Persoanele care obțin scoruri ridicate la factorul CPP sunt persoane care acceptă provocarea sarcinilor dificile și reușesc să rămână concentrate pe finalizarea activitățile zilnice, chiar dacă acestea sunt neplăcute sau mai puțin interesante. Scala se referă la efortul și perseverența cu care sunt abordate și rezolvate sarcinile cotidiene, atât cele autoselectate, cât și activitățile instrumentale, impuse de alții. Persoanele cu scoruri ridicate manifestă o preferință cognitivă pentru dificultate, având o rezistență la frustrare ridicată. Renunță greu la sarcinile începute, impulsionate de motivația de a duce la capăt ceea ce au început la un moment dat. Scorurile reduse caracterizează persoanele care își pierd interesul ușor pentru activitățile pe care le desfășoară zilnic dacă nu sunt suficient de stimulante sau dacă devin obositoare sau frustrante. Ritmul de muncă al celor cu scoruri mai degrabă mici este inconstant, amenințat mereu de tentația de a renunța în favoarea angajării în noi ocupații, activități.

RUP – reamintirea scopurilor neatinse ("recurrence of unattained purposes") Persoanele cu scoruri ridicate la această dimensiune sunt consecvente și au nevoie de constanță în realizarea activităților lor; abandondează cu greu visurile și promisiunile pe care și le-au făcut în trecut, având mereu grijă să își prioritizeze acțiunile pentru a realiza echilibrul dintre scopurile lor personale, onorându-le pe cele uitate în plan secund. Valorizând constanța și continuitatea în strădaniile lor, tind să revină mereu la obiective din trecut, mai apropiate sau mai îndepărtate, pe care au fost nevoiți la un moment dat să le pună pe lista de așteptare sau, pe care, datorită circumstanțelor potrivnice, au fost nevoiți să le abandoneze. Resimt problemele din trecut sau scopurile neatinse ca o sursă de tensiune și nemulțumire. Din acest motiv, au tendința de a se întoarce mereu către acele scopuri, având în minte perspectiva reluării lor și concepând diverse strategii și mijloace de a le duce la îndeplinire. Din acest motiv, dacă au resursele necesare și oportunitatea, fac tot posibilul pentru a restabili acel simț al sinelui, frustrat în absența scopului neîndeplinit.

CONCLUZII ȘI IMPLICAȚII

“Pedagogia modernă nu caută să impună niciun fel de rețetar rigid, dimpotrivă, consideră că fixitatea metodelor, conservatorismul educatorilor, rutina excesivă, indiferența etc. aduc mari prejudicii efortului actual de ridicare a învățământului pe noi trepte; ea nu se opune în nici un fel inițiativei și originalității individuale sau colective de regândire și reconsiderare în spirit creator a oricăror aspecte care privesc perfecționarea și modernizarea metodologiei învățământului de toate gradele. În fond creația, în materie de metodologie, înseamnă o necontenită căutare, reînnoire și îmbunătățire a condițiilor de muncă în instituțiile școlare.” (Ioan Cerghit)

În urma cercetării și experienței acumulate aș putea concluziona că lecțiile de contabilitate au un specific aparte deoarece obiectivele fiecăreia trebuie să conveargă spre trezirea interesului elevilor față de materie, față de învățare, față de fenomenele economice reale, față de practica contabilă. Fiecare obiectiv operațional sau competență trebuie privită în contextul întregului, în perspectiva cât mai bunei pregătiri a elevilor pentru piața muncii, în formarea deprinderii de a analiza fenomenele economice reale prin prisma propriilor valori sau a competențelor concrete de rezolvare a unor probleme, de luare de decizii, de a rezolva conflicte, de a se adapta la schimbare. Elevii dobândesc în cadrul orelor de contabilitate un bagaj de cunoștințe, priceperi și deprinderi, pe care trebuie, însă, să le aplice în contexte și situații economice diferite pentru că, în viața economică reală, nici un caz nu este identic cu altul, permanent apar situații noi, iar legislația nu este deloc stabilă. Pornind de la aceste considerente, în activitatea mea de predare, urmăresc ca elevii să dobândească, pe lângă informația necesară impusă de programă, acele competențe și abilități practice de a găsi soluții în orice context, de a manifesta creativitate, fler, inițiativă, curaj, obiectivitate și spirit critic în realizarea profesiei contabile.

Cercetarea realizată m-a făcut să consider că o strategie didactică eficientă presupune o îmbinare a metodelor clasice cu cele moderne. Tactul profesorului constă în selectarea celor mai potrivite metode și în găsirea oportunității folosirii acestora. Metodele transdisciplinare, constructiviste, care au implicat activ-participativ elevii în activitarea de învățare au constituit factori favorizanți ai dezvoltării persistenței emoționale. Urmăresc să construim un proiect temeinic care să aibă un impact pozitiv asupra dezvoltării pe termen lung a viitorului profesionist contabil și confruntării cu viața economică reală.

A fi profesor în societatea contemporană, numită și societatea cunoașterii, o societate în care pretențiile beneficiarilor, ale elevilor, cresc necontenit odată cu progresul tehnologic și cu fluxul imens de informații pe care îl recepționează neîncetat, înseamnă a ține pasul cu tehnologia, a te informa și forma continuu, pentru ca educația pe care o furnizezi să nu fie una perimată și, implicit, inutilă. Cu atât mai mult în domeniul contabil, în care schimbările pe plan național și internațional intervin permanent, e necesar, chiar imperativ, ca profesorul să pregătească elevii pentru a fi la fel de flexibili precum a devenit societatea, capabili să se adapteze din mers modificărilor și progresului. Accentul învățării se transferă de la teorie la practică. Elevul învață nu numai pentru a ști, ci, mai ales, pentru a face, profesorul fiind acela care trebuie să le insufle pragmatismul și abilitatea de a reuși profesional. Pornind de la acest considerent, în prezenta lucrare am analizat acele metode și procedee didactice care facilitează participarea conștientă și activă a elevului în învățare. Am cercetat îndeosebi metode activ-participative destinate implicării directe a elevului în demersul didactic. Consider că o strategie didactică eficientă presupune o îmbinare a metodelor clasice cu cele moderne, tactul profesorului constând în a selecta metodele cele mai potrivite și a găsi oportunitatea folosirii acestora.

De aceea, prin fiecare lecție de contabilitate am urmărit să ofer beneficiarului său, elevului, sentimentul că pregătirea sa privește lucruri concrete și folositoare pentru confruntarea cu piața muncii și cu viața economică reală, pentru viitorul profesionist contabil, cu atât mai mult cu cât contabilitatea are o latură acțională foarte mare și un pronunțat caracter aplicativ.

Indiferent de tipul de integrare abordat în procesul de învățare, proiectarea integrată și organizarea învățării se centrează pe învățarea prin cercetare, pe baza viziunii constructiviste și globale asupra lumii înconjurătoare. Învățarea nu are loc numai în școli; cea mai mare parte a învățării în societățile contemporane pare a se petrece, de fapt, în afara școlii. Familiile, comunitatea, "grupurile de egali" și, mai ales, mass media constituie într-o măsură tot mai semnificativă medii de învățare. Cel mai puternic argument pentru integrarea disciplinelor este însuși faptul că viața nu este împărțită pe discipline (J. Moffett).

BIBLIOGRAFIE

Albulescu I, Albulescu M. , (2000). Predarea și învățarea disciplinelor socio-umane, Polirom, Iași

Bara M. și colectivul, (2012). ”Ghidul firmei de exercițiu”, Editor material: Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic, București

Bontaș I., (1994). Pedagogie, Editura All, București

Burja V, Burja C., Voiculescu F., Voiculescu E., (2006) Didactica științelor economice, Ghid metodologic cu caracter aplicativ, Editura Irecson, București

Cerghit I., (1974). Metode de învățământ, Editura Didactică și Pedagogică, București

Cerghit I., (1983). Perfecționarea lecției în școala modernă, Editura Didactică și pedagogică, București

Clitan, G., (2000). Curriculum educațional, din perspectiva logicii și epistemologiei didactice, în Revista de științe ale educației, Anul 2, Nr. 1-2, Universitatea de Vest din Timișoara, Timișoara

Cosmovici, A. (1995). Învățarea școlară. În psihopedagogie, Editura Spiru Haret, Iași

Crețu C., (1998). Curriculum diferențiat și personalizat, Editura Polirom, Iași

Cucoș C., (2002). Pedagogie, Editura Polirom, Iași

Druță M. E., Grunberg C., (2003). Didactica disciplinelor economice, Editura ASE, București

Grigoraș I., (1996). Psihopedagogie, Editura Spiru Haret, Iași

Hojbotă, A. M., Constantin T. (2009), Persistența motivațională și relațiile ei cu variabile cognitiv-motivaționale (Motivational persistence and its relations with cognitive-motivational variables), Revista de psihologie organizațională, Editura Polirom, nr. 3-4/2009, pp. 101-122.

Hojbotă, A. M., Constantin, T. (2009), Determinanți afectivi ai persistenței motivaționale (Affective determiners of the motivational persistence), Analele Științifice ale Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Psihologie, Editura Universității „Alexaandru Ioan Cuza”, Tomul XVIII, 2 /2009, pp. 5-26.

Ilinca N., (2006). Didactica geografiei, Editura Didactică și Pedagogică, București

Ionescu M., (2003). Instrucție și educație. Paradigme, strategii, orientări, modele, Editura Presa Universitară Clujană, Cluj-Napoca

Ionescu M., Radu I. (coord.) (1995) Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca

Jinga I., Istrate E. (coord.), Manual de pedagogie, Editura All, București

Matran, L. P., Constantin T. (2009), Impactul valenței recompensei asupra persistenței motivaționale (The impact of the reward valence on the motivational persistence), Analele Științifice ale Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Psihologie, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Tomul XVIII, 2 /2009, pp. 5-26

Mircescu M. (1997). Antrenamentul creativității. Ghid practic de metode, procedee și exerciții, Editura Eurobit, Timișoara

Miron I. (coord.) (1998). Educația și dinamica ei, Editura Tribuna Învățământului, București

Neveanu, P. P., Zlate, M, Crețu. T. (1996). Psihopedagogie, Editura Didactică și Pedagogică, București

Pop V. L. (coord), Ardelean D. M., Pop V. L., (2011). Strategii didactice în perspectivă transdisciplinară, Modulul I, elaborat în cadrul proiectului „Dezvoltarea profesională a cadrelor didactice din mediul rural prin activități de mentorat“, finanțat de Uniunea Europeană prin Fondul Social European, Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013

Radu I., Ionescu M., (1987). Experiență didactică și creativitate, Editura Dacia, Cluj-Napoca

Seceleanu A., Papari A. C., Papari G. D., consultant științific Constantin Cucoș, (2012). ”Curs pentru formarea continuă a profesorilor de matematică și științe economice în societatea cunoașterii”, Editura Fundației ”Andrei Șaguna”, Constanța

Stoicescu D., Noveanu G., coord. Enache Roxana, (2012). Proiectarea și implementarea curriculumului centrat pe competențe, (suport de curs) program de formare, proiect POSDRU, Univ. din Craiova, DPPD

Ștefanovici, J. (1979). Psihologia tactului pedagogic al profesorului, Editura Didactică și Pedagogică, București

Tomulețiu E. A., (coord.), (2012). Asigurarea calității în educație. Cercetare și acțiune. Editura University Press, Târgu-Mureș

Tomulețiu E. A., (2014). Psihologia educației, demersuri teoretice și aplicative”, Editura Eikon, Cluj-Napoca

Tomulețiu E. A., (2014). Psihologie socială Teorie, cercetare și aplicație”, Editura Eikon, Cluj-Napoca

Voiculescu E. (coordonator), Voiculescu F. și colectivul, (2007). Pedagogie și elemente de psihologie școlară, Editura Aeternitas, Alba Iulia

* * * CURRICULUM NAȚIONAL, Programe școlare, Seria Liceu, (2000). Ministerul Educației Naționale, Consiliul Național pentru Curriculum, București

*** Anexa nr. 2 la OMEdC nr. 3172/30.01.2006, Curriculum pentru liceu tehnologic, clasa a XII-a

***Revista școlară ”Primii pași în contabilitate”, numerele 1/2012, 2/1013, 3/2014, 4/2015, 5/2016, 6/2017.

***http://www.academia.edu/34370044/Primii_pasi_in_contabilitate

***http://www.academia.edu/27598408/Primii_pasi_in_contabilitate_nr._5

***https://cyd.ro/didactica-stiintelor-economice/

***http://www.tvet.ro/index.php/ro/dezvoltarea-invatamantului-profesional-sitehnic/curriculum -pentru-ipt/ 135l.html

***https://www.concursurilecomper.ro/rip/2014/februarie2014/46ZamfirSimonTransdisciplinaritatea.pdf

***https://docgo.net/chestionar-spm-15-decriere-si-scorare-1

***https://edict.ro/metoda-modelarii-si-metoda-interactiva-cubul-in-predarea-contabilitatii/

***https://edict.ro/formarea-competentelor-sociale-prin-utilizarea-metodelor-constructiviste-in-predarea-contabilitatii/

***http://exploredoc.com/doc/2918164/academic-persistence-across-the-international-baccalaureate

***http://www.ibo.org/contentassets/d1c0accb5b804676ae9e782b78c8bc1c/research-acad-persistences-summary-fr.pdf

ANEXA 1

Test de evaluare inițial

Se acordă 1 P din oficiu

SUBIECTUL I

Selectați varianta corectă:

1. (1 P) Fondul comercial este:
a. o imobilizare corporală ce se alătură clădirilor;
b. o cheltuială efectuată pentru cercetare-dezvoltare;
c. o cheltuială efectuată pentru menținerea sau dezvoltarea potențialului de activitate al unității cum ar fi: clientelă, vadul comercial, reputație etc.

2. (1 P) Precizați care din următoarele elemente patrimoniale au fost încadrate corect:

a) capital social (surse străine )

b) efecte comerciale de primit (surse proprii)

c) rezerve (surse proprii )

d) avansuri primite de la clienți (surse proprii)

e) credite bancare (surse proprii )

SUBIECTUL II

(1,5 P) Stabiliți valoarea de adevăr a următoarelor afirmații:

Stocuri – active circulante

Cheltuieli de dezvoltare – imobilizări financiare

Mijloace de transport – imobilizări corporale

Cheltuieli în avans – imobilizări necorporale

Echipamente tehnologice – mijloace fixe

SUBIECTUL III

O societate comercială deține următoarele elemente patrimoniale:

Furnizori – 2000

Licențe – 1000

Capital subscris vărsat – 55.000

Conturi la bănci în lei – 21.000

Mijloace de transport – 30.000

Fondul comercial – 2000

Amenajări de terenuri – 10.000

Rezerve legale – 2000

Efecte de plătit – 5000

Avansuri de trezorerie – 500

Impozit pe profit – 1000

Echipamente tehnologice – 3000

Mărfuri – 2000

Furnizori de imobilizări – 5500

Clienți – 4000

Cheltuieli de constituire – 500

Provizioane pentru litigii – 2500

Materii prime – 2500

Casa în lei – 2000

Subvenții pentru investiții – 5500

a) (1P) stabiliți valoarea datoriilor curente;

b) (1P) stabiliți valoarea activelor circulante

c) (1P) stabiliți valoarea capitalurilor proprii

e) (2 P) stabiliți egalitatea fundamentală a contabilității

ANEXA 2

Test final

Toate subiectele sunt obligatorii.

Timp de lucru 1 oră.

Se acorda 10 puncte din oficiu

Subiectul I 25 PUNCTE

Bifați răspunsul corect pentru fiecare dintre itemii de mai jos: 10 P

Bilanțul contabil este un procedeu specific contabilității care reflectă:

a) starea și mișcarea patrimoniului;

b) starea patrimoniului la un moment dat și rezultatul exercițiului;

c) modificările din patrimoniu;

d) starea patrimoniului.

Ordonarea elementelor patrimoniale de activ în bilanț se face după:

a) natură, proveniență și lichiditate; c) lichiditate și exigibilitate;

b) natură, destinație și exigibilitate; d) natură, destinație și lichiditate.

Exigibilitatea reprezintă:

a) termenul în care o datorie trebuie plătită sau un element de pasiv se lichidează;

b) capacitatea elementelor de pasiv de a se transforma în bani;

c) capacitatea elementelor de activ de a se transforma în bani;

d) intervalul de timp în care un element de activ se lichidează.

În bilanțul vertical elementele patrimoniale se ordonează după lichiditate, respectiv exigibilitate:

a) cele de A descrescător, iar cele de P crescător;

c) elementele de A si P descrescător;

b) elementele de A si P crescător;

d) cele de A crescător iar cele de P descrescător

Încasarea prin contul bancar a unei creanțe față de clienți produce o modificare bilanțieră de tipul:

a) A – X = P – X c) A + X – X = P

b) A + X = P + X d) A = P + X – X

2. Scrieți pe foaia de examen asocierile dintre cifrele din coloana A și literele corespunzătoare din coloana B:

15 P

SUBIECTUL II 25 PUNCTE

Răspundeți prin adevărat sau fals la următoarele enunțuri: 9 P

Bilanțul este procedeul specific al contabilității care respectă principiul dublei reprezentări;

Bilanțul tablou scoate în evidență egalitatea bilanțieră Activ = Capitaluri proprii + Datorii;

Întreprinderile mici și mijlocii întocmesc modelul simplificat de bilanț contabil.

Completați următoarele afirmații: 6 P

Conform reglementărilor contabile românești, bilanțul contabil este prezentat sub formă ………………………………………………………………………………..

Lichiditatea arată ……………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………….

Funcția previzională a bilanțului reflectă ………………………………………….

…………………………………………………………………………………………

Prezentați pe scurt legătura dintre cont și bilanț. 5 P

Care sunt elementele de pasiv cu exigibilitatea cea mai mare? 5 P

SUBIECTUL III 40 PUNCTE

1. Un agent economic dispune la începutul exercițiului de următoarele elemente patrimoniale: 20 P

capital social 10.000 lei; materii prime 2.000 lei; casa 2.000 lei; efecte comerciale de primit 1.000 lei furnizori 5.000 lei; rezerve 2.000 lei; clienți 2.000 lei; conturi la bănci 5.000 lei; mijloace de transport 10.000 lei; credite bancare pe termen lung 5.000 lei, datorii salariale 3000 lei, acreditive 3000 lei.

Să se transpună elementele patrimoniale în bilanț, forma orizontală, respectând criteriile (întocmiți bilanțul inițial);

verificați egalitatea bilanțieră.

2. În timpul lunii următoare au loc următoarele operații economico-financiare:

a) Se cumpără o licență în valoare de 2.000 lei cu plată ulterioară;

b) Se achită prin contul bancar rata aferentă creditului bancar în valoare de 500 lei.

c) Se formează un acreditiv în valoare de 1000 lei

d) Se majorează capitalul social prin includerea altor rezerve în valoare de 1400 lei.

Identificați tipul de modificare bilanțieră pe care o produce fiecare operație economico-financiară. 20 P

ANEXA 3

SPM 16

Vă rugăm să citiți lista de comportamente și atitudini de mai jos și marcați cu un ”X” varianta care arată cel mai bine măsura în care vi se potrivesc aceste comportamente și atitudini!

Vă rugăm să completați și rubrica cu date personale:

Numele și prenumele _________________________ Organizația _________________________________

Data nașterii ________________

Sexul M F Studii finalizate: gimnaziale(4 clase), primare (8 clase),

Ocupația (COR): _____________________________ scoală professională, liceale (12 clase), post liceale,

Telefon: ____________/ email:__________________ universitare (licență sau master), post-universitare (doctorat)