Eficienta Metodelor Si Tehnicilor Interactive In Stimularea Creativitatii Elevilor

CAP. IV CERCETAREA PEDAGOGICA:

EFICIENȚA METODELOR ȘI TEHNICILOR INTERACTIVE ÎN STIMULAREA CREATIVITĂȚII ELEVILOR

“Copilul să nu știe nimic pentru că i-ai spus, ci pentru că a înțeles el însuți; să nu învețe știința, ci s-o descopere”

JEAN-JACQUES ROUSSEAU

Creativitatea este educabilă. În sprijinul acestei idei vin mai multe categorii de argumente:

Rezultatele de netăgăduit ale metodelor de stimulare a imginației creatoare larg utilizate în alte țări;

Datele experimentelor pedagogice special organizate;

Studiul analitic al factorilor componenți ai creativității.

Factorii intelectuali (imaginație, gândire cu variabilele lor aptitudinal creative, structuri cognitive operaționale) sunt mai ușor educabili. Factorii de personalitate în sensul larg al noțiunii, așa-numiții factori nonintelectuali ai creativității (care țin de atitudini, motivații, caracter etc.) se lasă mai greu influențați în sensul și cu intensitatea dorită de noi, dar odată achizițiile educative dobândite, acestea sunt durabile.

Creativitatea evoluează discontinuu, cu salturi și stagnări. La o analiză detaliată diferite componente își urmează liniile lor particulare de dezvoltare, unele în mod progresiv (cum este fluiditatea gândirii), iar altele cu etape de stagnare relativă și apoi cu etape de avânt. Pe ansamblu, însă, capacitatea creativă se menține într-o unitate echilibrată, care se înscrie în evoluția sinuoasă proprie ființei umane în devenire.

La copiii de vârstă școlară, conceptul de creativitate are anumite particularități. Sensul curent al creativității la elevi este acela de potențial, de factori sau capacități aptitudinale predicitve pentru performanțele de mai târziu. În stadiul respectiv, alături de creativitatea potențială se va așeza noțiunea de creativitate individuală sau psihologică, ce pune în evidență capacitățile elevului de a acționa prin sine însuși, independent, atât pe plan mintal cât și pe plan practic, ca o premisă și un prim pas pe calea unor produse în care independeța actului să garanteze originalitatea soluției. (Ana Stoica, 1983, p.150)

Delimitarea problemei de cercetat și formularea ipotezei

Învățarea prin stimularea creativității este benefică pentru faptul că asigură formarea unei gândiri flexibile, divergente și fluente. Metodele utilizate stimulează participarea activă și deplină, psihică și fizică, individuală și colectivă a elevilor în procesul instructiv-educativ.

Ipoteza de lucru: dacă se vor utiliza metode și tehnici de stimulare a creativității individuale și de grup în cadrul orelor, creând o atmosferă de lucru permisivă, acestea vor conduce la obținerea unor produse cu un grad ridicat de creativitate.

Acest lucru va fi benefic pentru toate disciplinele de studiu din anii următori, pentru dezvoltarea unor trăsături pozitive de caracter și formarea personalității copilului.

Obiectivele cercetării

utilizarea unor tehnici și metode de determinare obiectivă a nivelului de pregătire a elevilor;

determinarea nivelului general de pregătire a elevilor la începutul cercetării;

înregistrarea, monitorizarea și compararea rezultatelor obținute de elevi la testul inițial și cel final;

implementarea unor metode și tehnici interactive în scopul dezvoltării creativității elevilor și studiul eficienței lor;

stimularea creativității elevilor printr-o strategie didactică permisivă;

sintetizarea rezultatelor cercetării, elaborarea concluziilor.

Metode utilizate în cercetare

Se alege cercetarea pedagogică de tip combinat-teoretic-fundamentală și practic-aplicativă pornind de la încadrarea temei într-un spațiu teoretic și ajungând la reliefarea implicațiilor practice menite să îmbunătățească, să optimizeze activitatea de învățare.

Din punct de vedere metodologic, cercetarea este experimentală pentru că prin introducerea în activitatea elevilor a unor strategii interactive moderne, se declanșează acțiuni educaționale noi, ale căror rezultate sunt înregistrate și prelucrate în vederea demonstrării valorii pe care o au în stimularea creativității.

Metodologia cercetării cuprinde :

Metode nonexperimentale de colectare a datelor

Observația sistematică pe parcursul întregului experiment și va consta în utilizarea unor grile de observație

Testele

Metoda analizei produselor școlare

Interviul

Metode acționale sau de intervenție – Experimentul pedagogic care este metoda fundamentală de investigație și are ca principale variabile:

a) Variabila independentă

Folosirea sistematică a metodelor interactive pentru stimularea creativității: brainstormingul, crearea unor povești în lanț, afișul, Tehnica 6/3/5, Philips 6/6, Tehnica viselor, explozia stelară, metoda predicțiilor, jocul didactic, a unor tehnici de stimulare a creativității.

b) Variabila dependentă

Deprinderi pentru dezvoltarea creativității;

Performanțe școlare și comportamentale;

Deprinderi sociale;

Gradul de implicare a elevilor în timpul lecțiilor;

Deprinderi de utilizare a metodelor interactive ca instrumente pentru o predare-învățare-evaluare /autoevaluare eficiente;

Testele vor ajuta la cunoșterea și delimitarea mai în amănunt a unor aspecte legate de factorii ce influențează activitatea independentă, la obținerea unor date concrete și surprinderea destul de obiectivă a evoluției și stadiului atins de fiecare individ în parte.

Prin metoda interviului se vor culege informații despre personalitatea și preferințele fiecărui copil în parte, despre cunoștințele și deprinderile de care dispune la un moment dat.

Observația va avea un demers inductiv, de la particular la general și va oferi date concrete despre posibilitățile reale ale elevilor de a lucra independent și în grup, informații care vor fi sistetizate folosind ca instrument grila de observație.

În vederea urmăririi obiectivelor și a verificării ipotezei formulate, se vor cuprinde în cercetare un număr de 16 de elevi – 10 fete și 6 băieți – cu vârsta între 6-7 ani, elevi ai Clasei Pregătitoare de la Școala Gimnazială Bajura. Cercetarea se va desfășura pe parcursul anului școlar 2013-2014 (lunile noiembrie 2013 – mai 2014).

Nivelul de pregătire al colectivului este omogen din punct de vedere al posibilităților intelectuale. Elevii provin din familii care le oferă condiții necesare desfășurării actului învățării. Aceștia sunt disciplinați, nu creează probleme în timpul orelor, sunt comunicativi și sociabili, cu un nivel normal de dezvoltare fizică și intelectuală.

Experimentul urmărește rezultatele obținute de elevii aceluiași eșantion, într-un timp dat, folosind jocuri, metode și tehnici interactive de lucru pe grupe și individual desfășurate pentru dezvoltarea și stimularea capacității creative a elevilor în cadrul procesului de învățământ.

4.4. Desfășurarea activității și înregistrarea rezultatelor

4.4.1. Aplicarea testelor

Școlarul mic din clasa pregătitoare încă este prin natura sa un creativ, datorită imensei sale curiozități, a freamătului permanent pentru a cunoaște tot ceea ce se petrece în jurul său. Ceea ce îl împinge pe copil spre acțiune este activitatea creatoare și numai după ce a câștigat informația dorită și și-a împăcat curiozitatea începe cealaltă activitate plăcută, a copilului care devine descoperitor.

Pentru a testa nivelul de creativitate al elevilor se vor aplica testul de imaginație și creativitate elaborate de M. Roco, adaptate după E. P. Torrance, Al. Osborn, J. P. Guilford, N. A. Wallach și N. Kogan, G. Meunier, împreună cu alte teste gândite de mine și adaptate pentru vârsta lor. Cu ajutorul lor se va măsura flexibilitatea, fluiditatea, originalitatea gândirii creative a elevilor.

Fluiditatea ca factor de creativitate se referă la bogăția și fluxul de cuvinte, idei, imagini, asociații etc. Guilford distinge următoarele tipuri de fluiditate:

verbală care se manifestă și se poate educa prin jocuri didactice în care li se cere elevilor să elaboreze diverse variante ale unei structuri verbale simple (cuvinte) care să conțină anumite elemente date (vocale, consoane, sufixe, prefixe);

ideațională se referă la bogăția ideilor incluse în soluționarea unor sarcini de tipul: completarea unor povești spuse de învățător până la un moment dat, găsirea cât mai multor elemente dintr-o clasă se obiecte, eleborarea unei povestiri căreia să i se găsească mai multe titluri;

asociațională se manifestă în jocurile în care se cere găsirea cât mai multor cuvinte similare sau opuse, din punct de vedere semantic cu un cuvânt dat;

expresională se evidențiază prin ușurința cu care se formează propoziții cu sens în anumite condiții.

În ceea ce privește teste fluiditatea măsoară numărul total de răspunsuri la imaginile, cuvintele date în test.

Flexibilitatea reprezintă capacitatea de restructurare eficientă a gândirii, de schimbare a mersului acesteia în cursul rezolvării unei probleme; ea este opusul fixității sau rigidității gândirii. Ea poate fi adaptativă sau spontană. Majoritatea jocurilor didactice solicită o flexibilitate adaptativă, întrucât îi sugerează elevului să adopte mai multe puncte de vedere sau impun anumite restricții. (rev. „Învățământul primar”, 2006)

Se apreciază prin numărul de categorii/clase în care se pot include răspunsurile date de subiecți.

Originalitatea privește caracterul de noutate, unicitatea răspunsurilor și gradul lor metaforic. De obicei se iau în considerare răspunsurile cu frecvența 1, cele emise într-o colectivitate sau grup (de exemplu: „clasă de elevi”). Ea se măsoară prin raritatea soluțiilor date. O mare parte din cercetători consideră testele de creativitate ca modalități aparte de antrenare a creativității, luând în considerare faptul că prin instructaj se solicită subiecților să aibă cât mai multe idei, să determine cât mai multe asociații.

Testul inițial a cuprins următoarele probe:

Proba 1 – „Ce crezi că reprezintă?”

Testul de flexibilitate a gândirii ( Roco, M., 2004 ) constă în găsirea a cât mai multor interpretări, semnificative pentru o serie de 5 desene abstracte. Școlarii trebuie să găsească cât mai multe semnificații pentru fiecare figură abstractă prezentată. Proba este fără limită de timp.

Cerința: Găsiți cât mai multe interpretări, semnificații pentru fiecare dintre desene schematice de mai jos.

Proba 2 – „Jocul silabelor”

Subiectul trebuie să găsească cât mai multe exemple de cuvinte care au în alcătuirea lor silabele date.

numește cât mai multe cuvinte care cuprind silaba ma la începutul lor;

numește cât mai multe cuvinte care cuprind silaba re la sfârșitul lor;

numește cât mai multe cuvinte care cuprind silaba ca în interiorul lor.

Prin intermediul acestei probe am urmărit fluiditatea și flexibilitatea gândirii elevilor testați .

Proba 3 – „Jocul asemănărilor”

Gândiți-vă la cât mai multe asemănări posibile între obiectele de mai jos luate două câte două: vaza cu flori – cană, cartof – morcov, pisică – șoarece.

Exemplu: Inel – cercel.

Obiecte de podoabă, rotunde, din metal, ușoare ca greutate, purtate de femei, mici ca greutate, produse ale imaginației.

Se va măsura fluiditatea, flexibilitatea și originalitatea.

Proba 4 – „Jocul întrebuințărilor”

Se dau denumirile a 3 obiecte. În legătură cu fiecare vi se cere să vă gândiți la cât mai multe întrebuințări neobișnuite pe care le-ar putea avea obiectele respective.

Exemplu: Servietă.

Transport rechizite școlare, făcut cumpărături, paradă a modei, probe de rezistență a materialelor, ascunzătoare pentru pitici, obiectiv pentru hoți, obiect al echipamentului școlar.

Nasture

Cheie

Cărămidă

Proba 5

Notați toate obiectele rotunde la care vă gândiți.

Notați toate obiectele care produc zgomot.

Proba 6

Mai jos sunt o serie de evenimente a căror producere este puțin probabilă. Totuși, vă rugăm să vă gândiți la consecințele posibile ale evenimentelor respective.

Exemplu: Ce s-ar întâmpla dacă soarele nu ar mai răsări niciodată?

Ar fi foarte frig, ar fi mereu întuneric, nu s-ar mai fabrica bronzul, ar muri floarea-soarelui, ar da faliment producătorii de costume de plajă, omul nu și-ar cunoaște umbra, nu ar mai înflori pomii…

1. Ce s-ar întâmpla dacă toate produsele alimentare ar fi pe gratis?

2.Ce s-ar întâmpla dacă soarele nu ar mai apărea pe cer?

Testul final a cuprins următoarele probe:

Proba 1 – „Completează desenul”

S-au folosit trei modele de fișe cu desene nonfigurative pe care le-am supus ,,interpretării grafice .“ Copiii au avut de completat figurile de pe foaie.

Desenează cât mai multe obiecte folosindu-te de formele geometrice cerc, pătrat și două linii curbe.

Proba 2 – „Jocul silabelor”

Subiectul trebuie să găsească cât mai multe exemple de cuvinte care au în alcătuirea lor silabele date.

numește cât mai multe cuvinte care cuprind silaba ca la începutul lor;

numește cât mai multe cuvinte care cuprind silaba ne la sfârșitul lor;

numește cât mai multe cuvinte care cuprind silaba la în interiorul lor.

Proba 3 – „Caută asemănările”

Școlarii trebuie să se gândească la cât mai multe asemănări posibile între obiectele de mai jos luate două câte două: strugure – măr, avion – mașină, școală – grădiniță.

Proba 4 – „Întrebuințări”

Mai jos sunt date niște obiecte: apă, umbrelă, pix. În legătură cu fiecare din ele, elevii trebuie să se gândească la cât mai multe întrebuințări neobișnuite pe care le-ar putea avea obiectele respective.

Proba 5 – „De-a pictorii”

Realizați, folosind cât mai multe culori și forme spontane, un desen cu care să ornați farfuria.

Proba 6

Elevii trebuie să dea cât mai multe răspunsuri la întrebările următoare:

,,Enumeră tot ce e dulce“

„Enumeră tot ce e de culoare albă”

4.4.2. Aplicarea testului predictiv

Orice educator, conștient de rolul și importanța misiunii sale, dorește să realizeze o instruire eficientă. A instrui eficient înseamnă:

a diagnostica exact starea inițială a instruirii

a proiecta și realiza activități de învățare în clasă

a evalua sistematic progresul instruirii

a-i învăța pe elevi să învețe independent.

Calitatea unei învățări noi depinde de calitatea învățărilor anterioare și de nivelul motivațional. De aici, se poate deduce un principiu elementar: dacă la un moment dat vrem să continuăm instruirea unui elev, trebuie să știm exact ce știe să facă elevul până în acel moment.

Testul predictiv înseamnă un test inițial – aplicat la începutul unei etape de instruire pentru a identifica nivelul de realizare a obiectivelor studiului într-o etapă anterioară, riguros delimitată și lacunele intervenite in pregătirea fiecărui elev al clasei pe parcursul instruirii sau ulterior.

Pentru a determina nivelul creativității elevilor, la începutul anului școlar, sub formă de joc, am aplicat elevilor testul de imaginație și creativitate propus de M. Roco în lucrarea sa „Creativitate și inteligență emoțională” (2004) pe care l-am adaptat nivelului de înțelegere al elevilor, aceștia fiind la începutul clasei pregătitoare (vârsta de 6-7 ani).

Se vor evalua cei 3 factori intelectuali ai potențialului creativ: fluiditatea, flexibilitatea și originalitatea înainte de a desfășura cu copiii diverse jocuri și exerciții care să conducă la stimularea potențialului creativ.

La proba 1 – Ce crezi că reprezintă? s-au prezentat elevilor o serie de desene schematice, ei urmând să găsească cât mai multe interpretări.

La această probă s-au primit următoarele răspunsuri:

V.

Oameni: 2 (om care se miră, oameni care se uită în grădină)

Recuzită: 8 (mască)

Mobilier: 6 (masă cu scaune)

Alte situații: 1 (semafor)

Fluiditatea – 5

Flexibilitatea – 5

Originalitatea – 2 (oameni care se uită în grădină, semafor)

Se observă că majoritatea au tendința de a repeta ce a spus colegul, nu de a da răspunsuri originale, diferite de ale celorlalți elevi. Originalitatea este mai scăzută în raport cu fluiditatea și flexibilitatea care nici acestea nu au un nivel ridicat. Răspunsurile copiilor sunt influențate de un limbaj nu foarte dezvoltat, de obiectele și acțiunile din mediul apropiat și familiar lor.

Proba 2 – Jocul silabelor

Copiii trebuie să găsească cât mai multe cuvinte care au în alcătuirea lor silabele date. Cu ajutorul acestei probe s-a evaluat fluiditatea și flexibilitatea gândirii creative a elevilor.

Aceștia au dat următoarele răspunsuri:

silaba ma la începutul cuvintelor: mama (16), mare (9), masă (8), marama (1), marmură (1), manual (3), material (1).

Fluiditate – 7

Flexibilitate – 6

Silaba re la sfârșitul cuvintelor: mare (10), mure (5), mere (8), miere (2), Înviere (1), sosire (1), care (4), bare (1), sare (2), pare (3), impare (3), numere (3)

Fluiditate – 9

Flexibilitate – 7

silaba ca în interiorul cuvintelor: macara (6), mâncare (4), plecare (2), mișcare (1), cacao (14)

Fluiditate – 4

Flexibilitate – 3

La primele două puncte fluiditatea și flexibilitatea sunt mai crescute pe când la al treilea punct unde și nivelul de dificultate este mai mare acestea sunt mult mai scăzute. La al treilea punct le-a fost foarte greu să descopere cuvinte respectând cerința. Cuvântul „macara” a fost cel mai des utilizat (11 copii), iar celelalte cuvinte în măsură mult mai mică (mâncarea – 3 copii, plecare – 2 copii, mișcare – 4 copii).

Proba 3 – „Caută asemănările”

Școlarii trebuie să se gândească la cât mai multe asemănări posibile între obiectele de mai jos luate două câte două: vaza cu flori – cană, cartof – morcov, pisică – șoarece. Se măsoară fluiditatea, flexibilitatea și originalitatea legăturilor dintre cele două obiecte comparate.

Vaza cu flori – cana:

Se pune apă în ele (7), sunt rotunde (2), stau pe masă (6), sunt pictate – ”au flori pe ele” (1), se folosesc în casă (1), putem desena cercuri cu ele (1)

Cartof – morcov

Sunt legume (10), se pun în mâncare (3), facem mâncare din ele (2), cresc în pământ (5), au vitamine (8), se curăță (1), se toacă (1), au frunze (2), le mâncăm (2)

Pisică – șoarece

Sunt animale (11), au (patru) picioare (5), stau lângă casa omului (1), au (două) urechi (3), au blăniță (2), fug repede (1), au coadă (3), sunt în desene animate (1)

Se observă că răspunsurile la această probă sunt destul de limitate, inspirate din realitatea înconjurătoare, lipsite de originalitate. Pentru asemănările dintre cartof și morcov marea majoritate au spus „sunt legume” (12 copii) și „se pun în mâncare” (10 copii). Se observă o fluență și o flexibilitatea scăzute, iar originalitatea aproape nulă. Doi copii au dat răspunsuri mai originale: despre vaza cu flori și cană – „putem desena cercuri cu ele”, iar despre pisică și șoarece – „sunt în desenele animate”.

Proba 4 – Elevii trebuie să se gândească la cât mai multe întrebuințări neobișnuite pe care le-ar putea avea nasturele, cheia și cărămida.

Nasture: să încheiem cămașa, bluza, pantalonii, paltonul, să desenez un om de zăpadă, de ornat un pantof, de făcut o floare, de ascuns o gaură mică, de pus ca ochi la pisica de plus, de ornat un inel, colier, desenăm cercuri, încheie un buzunar, de lipit în mijlocul unei flori, picături de ploaie pe desen

Cheie: descuiem ușa, deschidem dulapul, medalion, la fermoar, rupem un plic, desenăm pe pământ, zgâriem mașina, deschidem o cutie, desenăm un copac, o floare

Cărămidă: zid, casă, sobă, de desenat un dreptunghi, masă la păpușă, scară, mașină de jucărie, punem oala fierbinte pe ea, o pun să nu ia vântul pătura întinsă pe iarbă, scaun, sparge geamul, scrie pe prispă

Numărul de răspunsuri este relativ mic (nasture – 53, cheie – 51, cărămidă – 57) fiecare copil găsind cel mult 4 întrebuințări pentru fiecare obiect. Flexibilitatea a fost destul de mare ei dând răspunsuri din arii diferite de întrebuințare. Față de celelalte teste m-au surprins totuși unele idei destul de originale pentru clasa pregătitoare. La acest test s-a simțit un mic progres, demonstrând astfel că aceste teste sunt și modalități de stimulare a creativității.

Proba 5 – „Câte știi?”

Desenați toate obiectele rotunde la care vă gândiți.

Elevii au dat următoarele răspunsuri:

Jucării: 12 (minge)

Bijuterii: 6 (ceas de mână, cercei, brățară)

Alimente: 1( bomboană)

Corpuri cerești: 5 (planete, Soare, glob)

Piese mașină: 9 (volan, roată)

Obiecte bucătărie: 16 (tigaie, oală, capac, tocător)

Alte categorii: 4 (nasture)

Spuneți toate obiectele care produc zgomot.

Elevii au răspuns:

Fenomene ale naturii: 7 (copacul când bate vântul, ploaia, tunetul)

Mijloace de transport: 8 (tren, mașină stricată, motoretă)

Alte categorii: 24 (scuturăm cutia de culori, batem tare cu pumnii în masă, spargem un borcan, răsfoim caietul (cartea), ușa când scârție, tăiem lemne, drujba, batem cu lingura în oală, țipăm, foșnim o pungă)

După cum se observă și din tabel numărul de răspunsuri obținute este destul de mic. Fluiditatea, flexibilitatea și originalitatea foarte slab cotate și ele. Bagajul de cuvinte și cunoștințe al elevilor este sărăcăcios. Dintre toți elevii s-a remarcat unul care mai mereu venea cu răspunsuri deosebite de ale celorlalți.

Proba 6 – „Ce s-ar întâmpla dacă …… ?”

Elevii trebuie să dea cât mai multe răspunsuri la întrebările următoare:

Ce s-ar întâmpla dacă toate produsele alimentare ar fi pe gratis?

Răspunsuri: aș mânca toate bomboanele/ciocolatele (3), aș gusta din toate prăjiturile (2), nu ne-ar mai trebui bani (5), am economisi mulți bani și am cumpăra haine (1), toată lumea ar avea mâncare și nu ar mai exista copii flămânzi (1), nu am mai planta legume în grădină (3), oamenii ar mânca foarte mult și ar fi grași (1), nu ar mai fi vânzători (2), aș bea mult suc (5), aș mânca multe portocale (1), s-ar termina repede toate și nu am mai avea ce lua (1).

2.Ce s-ar întâmpla dacă soarele nu ar mai apărea pe cer?

Răspunsuri: nu mai este cald (7), va fi mereu iarnă (2), ar fi numai luna și stelele (1), ar fi frig (3), ar fi mereu întuneric (3), ar muri plantele (9), apa nu s-ar mai evapora (1), nu ne-am putea vedea (2), am avea ochi care să vadă prin întuneric ca pisica (1), nu ne-am bronza (1).

Numărul de răspunsuri este mic, dar destul de originale. Răspunsurile au fost preluate din ceea ce am învățat, copiii utilizând cunoștințele dobândite în timpul orelor. O fetiță a dat un răspuns deosebit spunând că dacă nu ar mai apărea soarele pe cer ”am avea ochi care să vadă prin întuneric ca pisica”.

In urma testelor inițiale aplicate se observă că punctele obținute la originalitate sunt semnificativ mai mici decât cele constatate pentru ceilalți doi factori evaluați (fluiditatea și flexibilitatea).

Grafic

Analizând calitativ răspunsurile de la testul de creativitatea se observă următoarele aspecte:

de la o sarcină la alta a testului se dau aceleași răspunsuri;

se constată o frecvență destul de mare și la clasele de răspuns;

numărul răspunsurilor unice – cele cu frecvența 1 – este foarte redus

există foarte puține expresii deosebite, metafore.

Din punct de vedere al conținutului multe răspunsuri sunt relativ banale, elevii gândindu-se la experiența de zi cu zi, fiindu-le greu să se desprindă de ea și să iasă din tipare. Chiar atunci când le solicitam să compună diferite propoziții acestea erau scurte și cu un limbaj destul de sărăcăcios.

În concluzie, punctele realizate pentru cei trei factori ai creativității dovedesc că gradul de activare al potențialului creativ al clasei este relativ redus.

4.4.3. Etapa ameliorativă

Educarea gândirii creative a elevilor prin diferite metode si tehnici de predare folosite de învățător, determină elevii să-și folosească imaginația, să emită soluții noi de rezolvare a diferitelor probleme, dezvoltându-le propria experiență în căutarea noului și creșterea nivelului cunoștințelor la obiectele de studiu preferate de fiecare dintre aceștia.

Ca urmare a rezultatelor testului predictiv, mi-am alcătuit strategia prin care să stimulez potențialul creativ al elevilor la toate obiectele de studiu. În fiecare săptămână se vor desfășura măcar 1 – 2 exerciții și jocuri pentru stimularea creativității cu micii școlari. Acestea vor cuprinde toate domeniile de studiu: Comunicare în limba română (CLR), Matematică și explorarea mediului (MEM), Arte vizuale și abilități practice (AVAP), Muzică și mișcare (MM), Dezvoltare personală (DP).

De un mare ajutor a fost faptul că experimentul s-a desfășurat la clasa pregătitoare unde predarea este integrată. Aceasta este o metodă, o strategie modernă, iar conceptul de activitate integrată se referă la o activitate în care se abordează ca metodă predarea-învățarea cunoștințelor. Această manieră de organizare a conținuturilor învățământului este oarecum similară cu interdisciplinaritatea, în sensul că obiectul de învățământ are ca referință nu o disciplină științifică, ci o tematică unitară, comună mai multor discipline.

Reușita predării integrate a cunoștințelor, ține în mare măsură de gradul de structurare a conținutului proiectat, într-o viziune unitară, urmărind anumite finalități. Ea presupune o instruirea activă și interactivă astfel încât elevii să descopere singuri noile cunoștințe însușindu-și-le mult mai ușor.

Instruirea interactivă reprezintă un tip superior de instruire. Aceasta se bazează pe activizarea subiecților instruirii, pe implicarea și participarea lor activă și deplină în procesul proprie formări, dar și pe instaurarea de interacțiuni, schimburi intelectuale și verbale, schimburi de idei, confruntare de opinii, argumente etc. între aceștia.

Învățarea activă are la bază implicarea copilului în procesul de învățământ transformându-l într-un coparticipant la propria instruire și educare. Prin accentuarea caracterului formativ-educativ a tuturor strategiilor se contribuie la dezvoltarea potențialului individual, a capacității de a opera cu informațiile asimilate, de a le aplica în practică, la dezvoltarea capacității de a investiga, de a căuta soluții situațiilor problemă, cu alte cuvinte îl ajută să fie creativ.

Noile cerințe ale copiilor și societății impun ca sistemul de instruire și de metodologie didactică să fie suplu și permisiv la dinamica schimbărilor care au loc în componentele procesului instructiv și educativ. Pentru a implementa aceste idealuri ale societății, adică de dezvoltare a creativității copiilor, este nevoie de noi metode și mijloace care să asigure acest lucru.

Un copil își manifestă spiritul creativ atunci când: se implică activ în procesul de formare și învățare, adoptă o atitudine activă și interactivă; explorează mediul și găsește soluții personale; problematizează conținuturile și face descoperiri; elaborează produse intelectuale unice și intelectuale etc. Acest fenomen al creativității trebuie să-l urmărim și să-l dezvoltăm în permanență , fără a-l bloca.

Activitatea integrată se dovedește a fi o soluție pentru o mai bună corelare a activităților de învățare cu societatea, cultura și tehnologia didactică. Ea lasă mai multă libertate de exprimare și acțiune atât pentru copil cât și pentru învățătoare.

În continuare voi prezenta metode și tehnici interactive de stimulare a creativității pe care eu le-am aplicat elevilor, iar aceștia au fost încântați de fiecare dată.

Brainstormingul este cea mai utilizată metodă și cu o paletă largă de aplicații. Această metodă, la fel ca și pe celelalte le-am aplicat sub formă de joc, deoarece la această vârstă jocul este principala activitate a copiilor.

Astfel de jocuri au fost:

Închipuiți-vă că ați putea lua autobuzul visului.

Unde ați merge? De ce?

Cât timp ați vrea să stați acolo?

Cine ați vrea să vă însoțească?

Inventați o poveste în care Albă – ca – Zăpada să întâlnească în pădure 7 uriași, care sunt foarte răi.

Găsește cât mai multe cuvinte care să rimeze cu : morar, școală, mare, mititei.

Dă mai multe răspunsuri la următoarele întrebări:

Cine este ca marea de albastră?

Cine este ca marea de nesfârșită?

Cine este ca marea de neliniștită?

Cine este ca marea de adâncă?

Inventați un răspuns neobișnuit la întrebarea: De ce se aprind stelele noaptea?

Zbori deasupra casei tale… Cum se vede totul de acolo? Desenează.

Ce titlu se potrivește? Se cere elevilor să găsească cât mai multe titluri posibile pentru mici povestioare spuse de învățător.

Imaginează-ți că te întâlnești cu peștișorul fermecat. Scrie trei dorințe pe care el vrea să ți le îndeplinească.

Imaginează-ți că zăpada ar fi avut altă culoare. Desenează un peisaj de iarnă folosind altă culoare.

„Scrie cât mai multe calcule cu rezultatul …..”.

Realizarea unor postere cu bilețele de la elevi pe tema: „Mesaj către Pământ” sau „Cum putem proteja Planeta”

La Arte vizuale și abilități practice, altă modalitate constă în exprimarea prin desen a unor răspunsuri la întrebări. Ex: „Cum putem arăta cât de frumoasă este primăvara?” Înainte de a începe desenul fiecare elev va spune cum va demonstra frumusețea anotimpului.

La Muzică și mișcare se poate cere elevilor inventarea unor versuri (cuvinte) care să se potrivească pe o melodie dată. Elevii trebuie să fie liberi în gândire și exprimare dând frâu liber imaginației creatoare. Versurile spuse de fiecare copil vor fi notate, iar la final se vor citi toate în ordine compunându-se astfel un cântec al clasei.

La Dezvoltare personală se poate desfășura jocul „Dacă aș fi ….” Se cere elevilor să se compare cu un obiect sau o ființă (o mașină, o floare, o insectă, etc.) și de ce. Pe rând fiecare școlar va spune cu ce s-a comparat urmând modelul: „Dacă aș fi …. (o floare), aș fi …… pentru că ………..”

“Cea mai gogonată minciună” este o altă activitate unde se folosește ca metodă de realizare Brainstormingul. Jocul constă în enumerarea a cât mai multe imposibilități: să facă vaca ouă, să zboare porcul,etc.

Tehnica 6/3/5 am adaptat-o și aplicat-o în activitățile desfășurate la clasă.

O lucrare realizată folosind această metodă a fost „Pălărie pentru zâna primăverii”:

Se repartizează activitatea pe echipe de câte șase copii. Se explica modul de lucru:

Copiii au de realizat desene cu elemente de primăvara

Elementele vor fi desenate pe foi în formă de petale care asamblate vor reprezenta borul unei pălării.

Activitatea propriu-zisa alternează activitatea de grup și individuală. Astfel fiecare copil va primi o foaie personală (pe care își scrie numele) și pe care va desena elemente pentru tema propusă. Din acestea el selectează numai trei elemente (diferite de ale colegilor) și le desenează prin tehnici proprii pe lucrarea comună (borul pălăriei) atunci când îi vine rândul.

Se folosește un mijloc sonor (un clopoțel) care marchează mișcarea lucrării (petala) de la un copil la altul din cinci in cinci minute. Foaia se deplasează de la stânga la dreapta până ajunge la copilul de la care a pornit.

Am aplicat metoda și în cadrul întâlnirii de dimineață unde am prezentat-o școlarilor sub forma unui joc cu tema “Zâna Primăverii e la noi!”. Am împărțit copiii în 3 grupe a câte 5 copii, le-am explicat că au de desenat tema “Primăvara e la noi!” și că fiecare va avea de desenat în 5 minute câte 3 elemente care vor alcătui desenul. După ce fiecare copil a desenat elementele pe foaia personală, au dat foaia următorului copil de la stânga spre dreapta până ce aceasta a ajuns din nou la primul copil. Cei care au primit foile au completat desenul cu alte elemente specific anotimpului primăvara și au adus chiar și completări desenelor realizate de colegi. La sfârșit, fiecare grup și-a expus desenul si au găsit împreună un titlu definitoriu pentru acesta. Trebuie ținut cont de faptul că regula este ca titlul să aparțină de tema propusă – „Zâna Primăverii e la noi”. Astfel, titlurile alese de copii au fost „Floricele pe câmpii”, „Primăvară, bun venit!” și „În pădure”.

Țin să precizez faptul că metoda a avut succes, aplicarea ei a stârnit interesul copiilor, le-a solicitat creativitatea si le-a permis să realizeze conexiuni deoarece titlurile desenelor au fost alese inspirându-se din cântecele si poeziile învățate, sigur că pe parcursul activității i-am îndrumat si le-am sugerat anumite idei.

Jocul ”Cuvinte și silabe” a fost o altă modalitate e aplicare a Tehnicii 6-3-5. Pentru aceasta am format 3 grupe a câte 5 copii în felul următor: aceștia s-au așezat unul lângă altul și au numărat de la 1 la 5, apoi s-au grupat în funcție de numărul de ordine. Fiecare grupă a primit câte o culoare diferită de a celorlalte grupe, fișă, jetoane cu imagini reprezentând cuvinte din 1, 2 sau 3 silabe și scotch. Ei trebuie să identifice cuvintele în funcție de numărul de silabe apoi să le lipească într-un tabel asemănător:

Timp de 5 minute membrii fiecărui grup discută, găsesc soluții completează tabelul, transmit și primesc fișe de lucru. La final se analizează ce a rezultat din completarea tabelului, se corectează eventuale erori, apoi se prezintă în fața clasei.

La clasele mai mari cuvintele pot fi scrise se elevi.

Metoda 6/6 am folosit-o la explorarea mediului la tema „Ce știi despre toamnă?”.

Clasa va fi împărțită în grupe de câte 5 elevi. Ca sarcină ei au de găsit cuvinte potrivite anotimpului toamna: semnele toamnei, se coc toamna, activități desfășurate toamna. Fiecare membru al grupului spune 1-2 cuvinte urmărind sarcina dată (semnele toamnei, se coc toamna, activități de toamnă) pe care „mesagerul” la reține. Tot el fiind și „lider” din cauza numărului de copii din clasă le prezintă tuturor membrilor grupului.

S-au analizat cu clasa cuvintele spuse de fiecare membru al grupului, apoi am prezentat o sinteză despre toamnă: plouă mai mult, zilele sunt tot mai scurte, este tot mai frig, pleacă păsările călătoare, cad frunzele copacilor, se coc fructele – mere, pere, nuci, struguri, prune, se taie porumbul, gospodinele pregătesc conserve, se mătură grădinile de frunzele căzute.

Altă aplicație a fost mai târziu în cadrul unei lecturi după imagini cu tema „Despre Cosmos”. După ce am împărțit clasa pe grupe aceste au primit sarcina de îndeplinit (grupa1 – corpuri cerești, grupa 2 – instrumente de cercetare a cosmosului, grupa 3 – mijloace de călătorie în spațiu) și planșele aferente („Planete și corpuri cerești”, „Instrumente de cercetare a cosmosului”, „Cu ce ajungem în Cosmos”).

Pe rând fiecare copil a observat, analizat, identificat, denumit și exprimat ideile în 6 minute. După ce „mesagerul” a adunat ideile colegilor, „liderul” fiecărei grupe a prezentat răspunsurile:

La final am prezentat concluziile.

După același demers se pot desfășura și activități matematice, convorbiri, teme de discuții, descrieri.

Metoda explozia stelară am folosit-o pentru a stimula creativitatea elevilor prin formulare de întrebări în cadrul orei de explorarea mediului cu titlul “Tablou de iarnă”.

S-a organizat colectivul de școlari sub formă de semicerc, iar in mijlocul lor s-au aranjat steluțele. În mijloc a fost așezată o steluță mare, iar peste ea o imagine mare ce reprezintă anotimpul iarna. Celelalte 5 steluțe mici s-au așezat în jurul steluței mari, atenționând copiii că pe fiecare steluță este scrisă câte o întrebare, cu culori diferite. Întrebările folosite au foat: „CE?”, „CINE?”, „UNDE?”, „CÂND?”, „DE CE?”. Deoarece ei cunosc multe dintre literele de tipar au citit întrebările. Cei care nu și-au însușit încă bine literele au reținut că întrebarea „CE?”este scrisă cu roșu, „CINE?” – cu culoarea verde, „CÂND” – cu culoarea roz, „UNDE?” – cu culoarea albastră și „DE CE?” – cu culoarea portocalie.

S-au numit 5 copii, care la rândul lor, și-au ales fiecare câte o steluță cu o întrebare. Pe rând, aceștia au citit întrebarea. S-a explicat modul de lucru: fiecare copil ce și-a ales o steluță, își alege alți 3-4 parteneri cu care formează o echipă. Fiecare echipă trebuie să găsească cât mai multe întrebări referitoare la imaginea prezentată, folosind întrebarea de pe steluța aleasă. Pentru a obține cât mai multe conexiuni între întrebările descoperite, se stabilește ordinea adresării întrebărilor (CE, CINE, UNDE, CÂND, DE CE).

Pe rând fiecare grup a venit lângă imagine și a adresat întrebări celorlalte grupuri.

Exemplu: „CE anotimp este prezentat in imagine?”, CINE se bucură cel mai mult de sosirea iernii?”, „CÂND se dau copiii cu sania?”, „UNDE s-au dus copiii?”, „DE CE se bucură copiii?”.

Grupul care a creat cele mai multe întrebări a primit o recompensă: să aleagă primii ce imagini despre iarnă vor să picteze. Astfel creativitatea copiilor a fost stimulată și mai mult, toate grupele dorind să fie câștigătoare.

Tehnica viselor a constituit o altă activitatea prin care s-a încercat stimularea creativității elevilor. Este o tehnică bazată pe meditație, în care copilul își lasă în voie imaginația să lucreze. S-a aplicat la unitatea „Aventurile familiei Cangur”, la tema „Călătorie la munte”.

S-au pus copiii să se întindă pe covor cu fața în sus, într-o poziție care să le ofere o stare confortabilă, fără să se atingă unii pe alții. Li s-a spus că se vor juca „De-a visul” și li s-a anunțat sarcina de lucru: ,,Ne prefacem că dormim. Stați cu ochii închiși, respirați ușor, lăsați corpul să se relaxeze, să fie moale. Eu am să vă povestesc ce am visat aseară. În timp ce eu povestesc voi vă imaginați visul”. În continuare, s-a expus o scurtă povestire ce descria o zi de vacanță la munte.

S-a încheiat astfel: ,,Este timpul să ne trezim și noi. Deschidem ochii, întindem brațele și picioarele. Ne-am trezit! V-a plăcut visul?”

Apoi, copiii, împărțiți dinainte în patru grupe, au trecut în fața planșei echipei lor unde au găsit schițat un cort și un brad, iar ei au completat desenul. Au apărut numeroase elemente: pomi, flori, iarba, nori, soare, păsări, stânci, copii, pârâu. A apărut chiar și un foc aprins, într-un colț al unei planșe. Am cerut explicații și elevul mi-a spus că la munte se face și foc de tabără (deși nu fusese prezent în povestirea mea).

Altă metodă folosită și mult îndrăgită de copii a fost metoda predicțiilor. Aceasta este o metodă care stimulează imaginația copiilor, asocierile de idei și originalitatea. Prin intermediul acesteia, se exersează capacitatea de a găsi o soluție originală unei situații posibile. Prin exersarea creării de povestiri se realizează trecerea de la o etapă de repetare stereotipă la crearea mai multor variante inedite pe aceeași temă. La început s-a desenat pe tablă ,,tabelul predicțiilor’’.

După întocmirea tabelului am început să citesc povestea ,,Ieduțul curios’’

,,A fost odată ca niciodată… A fost odată un ieduț tare curios din fire. Într-o zi, mama lui plecă în vizită la vecina sa, Capra cu Trei Iezi. Ieduțul rămase singur acasă și curios cum era începu să caute prin casă. Căută el ce căută, până ce găsi o cutie, o cutie de aur, care lucea de-ți lua ochii. Era curios să vadă ce stă ascuns în minunea din mâinile lui ……’’

După acest moment, copiii au fost solicitați să intervină și să spună ce cred ei că s-a întâmplat mai departe. Le-am cerut să-și motiveze punctul de vedere, iar dacă au întâmpinat dificultăți i-am sprijinit.

Am trecut apoi la prezentarea povestirii în varianta inițială: ,,În timpul acesta, numai ce îl  aude pe Ieduțul Mofturos, vărul său, strigând la poartă. Ca o gazdă bună ce era, Ieduțul Curios îl pofti înăuntru și au început să se joace. S-au jucat ei ce s-au jucat, până când li s-a făcut foame….’’

După acest fragment, copiii au fost din nou lăsați să-și încerce puterile imaginare și să prezinte o variantă pentru continuarea povestirii. Copiii au prezentat motivația pentru alegerea făcută, apoi au ascultat varianta pe care le-am propus-o: ,,După cum îi spune și numele, Ieduțul Mofturos era tare nemulțumit de bucatele pregătite acasă de mama și bunica lui. Dar, dacă de data aceasta era în vizită, a fost nevoit să accepte invitația la masă a Ieduțului Curios. Așa au mâncat împreună lapte cu mămăliguță, cum nu mâncase el de când era’’.

La acest moment al activității, copiii au fost lăsați să continue singuri încă o dată povestea, au argumentat alegerea făcută apoi au ascultat varianta prezentată de mine: ,,Când tocmai erau la sfârșitul îmbelșugatei mese, au auzit glasul mamei Ieduțului Mofturos care îl striga din curte. Cei doi ieduți au ieșit bucuroși din casă. Când a aflat că Ieduțul Mofturos a mâncat pe săturate mămăligă cu lapte, nu-i venea să creadă. Îi mulțumi Ieduțului Curios care îl poftise pe vărul său la masă. De atunci, mâncarea preferată a Ieduțului Mofturos a fost mămăliguța cu lapte. Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa!”

La final copiii au ascultat cele două povești și au fost puși în situația de a compara cele două variante, precizând că ambele au fost frumoase și le-au plăcut. În desfășurarea acestei metode interactivă de grup, copiii trec de la postura de ascultător la aceea de povestitor, cu sarcina de a continua firul narațiunii începute de învățătoare și de a găsi o rezolvare corespunzătoare situațiilor ivite.

Am aplicat această metodă și altor lecturi: „Vrei să fii prietenul meu?” de Eric Carle sau „Balul florilor” de Sigrid Laube. Pentru a nu se plictisi copiii, la unele lecturi i-am pus să deseneze ce cred ei că se va întâmpla în continuarea unor fragmente sau să inventeze un cântecel despre ce va urma.

În cadrul experimentului formativ am aplicat ca metodă și jocurile didactice cu scopul de a dezvolta imaginația creatoare a elevilor.

În timpul orelor de comunicare în limba română am desfășurat jocuri precum:

„Fabrica de povești” – un joc interesant care stimulează crearea poveștilor. Ca sarcină didactică elevii au avut de creat povești pornind de la cuvinte date. Învățătorul a pregătit o pălărie conținând bucățele de hârtie pe care era scris/desenat câte un cuvânt (legat, mai mult sau mai puțin de subiectul respectiv).

Unul dintre participanți a extras un cuvânt și a început fraza cu „A fost odată…” și a utilizat cuvântul extras. Pe rând, fiecare dintre participanți a extras un cuvânt și a completat povestea cu ajutorul câtorva fraze, folosind și cuvântul extras. Ultimul participant a încheiat povestea cu „Morala” urmată de o formulă care să conțină ultimul cuvânt extras din pălărie.

„Cuvântul interzis”: Elevilor li se cere să descrie un lucru, ființă, fenomen al naturii etc. evitând folosirea numelui acestuia. Colegii trebuie să ghicească despre ce este vorba fără a spune la rândul lor numele. Cele care pronunță numele iese din joc.

Exemplu: Cuvântul interzis este toamna. Elevul care s-a gândit la acest cuvânt va spune: În acest anotimp cad frunzele. Colegi vor continua cu propoziții de genul: Este anotimpul în care se coc fructele sau plouă mult sau se culeg strugurii etc.

Acest joc dezvoltă fluența, flexibilitatea, originalitatea.

„Poveste cu numere”: Fiecare copil extrage din cutia cu surprize câte un număr. Învățătoarea începe o poveste (de exemplu: „Călătorie cu surprize”) în care introduce un număr. Copilul din dreapta la semnalul învățătoarei (unul din cuvintele și, atunci, dar, însă …) va trebui să continue povestea introducând numărul său. La fel vor continua povestea ceilalți colegi.

Jocuri de rol: „La doctor”, „La brutărie”, „La poștă”, „La magazin”, „De-a piticii” etc.

”Ne jucăm de-a poeții veseli”: Fiecare jucător scrie pe o foaie de hârtie titlul unei poezii inventate și primul ei vers. Foile se împăturesc și se trec mai departe la jucătorii următori. Aceștia completează strofa cu al doilea vers, care să rimeze cu primul și încep o strofă nouă, din care scriu primul vers. Atenție ca numărul silabelor din versuri să fie cât mai apropiate. Versurile pot fi hazlii. La sfârșit se citesc poeziile și se premiază cea mai hazlie sau cea mai frumoasă.

”Ștafeta povestirii”: Fiecare copil extrage un cartonaș pe care se află scris un număr. Cel care are numărul 1 începe să creeze o povestire pe care o întrerupe după câteva fraze, ultimul cuvânt fiind: și, atunci sau însă. Povestea este continuată de copilul care are nr. 2 ș.a.m.d.

,,Ce poți face cu…?”: Se cere copiilor să enumere cât mai multe utilizări ,,neobișnuite” pentru diverse obiecte . Exemplu: ,, Ce poți face cu un cui? ” (Posibile răspunsuri: să scriu pe o piatră, să desfac un nod, să-l încălzesc și apoi să-l țin în mâini când acestea sunt reci, să-l pun semn de ținut minte, să-l pun într-un muzeu, să cânt cu el la chitară etc.)

,,Ce nu poate să fie…?”: Se cere copiilor să spună ce nu poate fi un obiect prezentat, de exemplu ,,Ce nu poate fi un umeraș?”. Exercițiul seamănă cel descris mai sus, dar este mai accesibil și se pot obține mult mai multe răspunsuri, într-un timp mult mai scurt. Din toate răspunsurile date, li se cere ulterior celorlalți să numească pe cele care nu le-au ,,trecut prin cap” și se face o selecție a celor mai neașteptate, deci cele care presupun o imaginație creativă foarte mare. De exemplu: un umeraș nu poate fi oglindă, soare, pantofi, pâine.

”Bulgărele de zăpadă  Loading …”: Copiii pot juca acest joc în grupuri de minim 2, dar ideal este să fie mai mulți participanți. Copiii este bine să fie așezați în cerc, pentru a se vedea în timp ce vorbesc și a ști când le vine rândul. Primul copil începe jocul spunând începutul unei propoziții. De exemplu: „La mare…”. Al doilea copil trebuie să repete acest început și să adauge alte cuvinte. De exemplu: „La mare…este mult nisip…”. Copiii vor repeta propoziția de la capăt, îmbogățind-o de fiecare dată cu un cuvânt sau cu un grup de cuvinte: „La mare… este mult nisip…din care se pot face castele…” (a spus al treilea copil). Copilul care nu poate repeta tot ce s-a spus până la el sau nu poate adăuga alte cuvinte iese afară din joc. Jucând jocul propozițiilor, copiii pot compune chiar povești.

Deși matematica este știința gândirii exacte, precise, fără de care viitorul nu poate fi conceput și în cadrul ei se poate dezvolta creativitatea mai ales prin rezolvarea de probleme. Iată câteva posibilități:

Compunerea de probleme după imagini;

Desenarea unei probleme pentru a o înțelege și apoi rezolva;

Rezolvarea unor probleme prin mai multe procedee;

Găsirea cât mai multor modalități de a socoti (pe degete, pe numărătoare, cu obiectele din jur, cu jetoane, prin desenarea numărului de obiecte necesar etc.)

Atractive pentru elevi și stimulatoare sunt jocurile în care ei sunt puși să caute în jurul lor un anumit număr de obiecte (de exemplu: să numească lucrurile care sunt câte două: doi copii în bancă, două mâini etc.)

Un joc desfășurat aplicând metoda RAI a fost „Eu spun … (un număr), tu cu … (1, 2, 3, …) mai mult (mai puțin)”. Pentru antrenarea elevilor am folosit o minge. S-a pornit jocul de la învățătoare: „Eu spun 4, tu cu 2 mai mult.” În timp ce am spus cerința am aruncat mingea unui copil. Acesta după ce a dat răspunsul, la rândul său a aruncat mingea altui coleg spunând cerința sa: de exemplu „Eu spun 7, tu cu 1 mai puțin”. Și tot așa până ce toți copiii au primit mingea.

Pentru micii școlărei încântătoarea sunt și:

desenele din figuri geometrice;

Jocuri de genul „Chipul cifrelor” (Eu sunt 1 și semăn cu…..);

Desenarea unor chipuri din cifre;

Probleme sub formă de ghicitori;

Jocurile de rol „De-a vânzătorul” sau „De-a magazinul de jucării” în care elevii au manevrat sume mici de bani cu care au cumpărat diverse produse fiind puși în situația de a calcula suma de bani necesară achiziționării unor produse (cumpărătorii) sau de a da rest (vânzătorii).

La arte vizuale și abilități practice au avut loc activități precum "Prăjituri năzdrăvane" – modelaj în aluat și pictură când din aluat preparat special pentru modelare elevii au modelat "prăjituri" de diferite forme (hazlii) în funcție de preferințele și imaginația fiecăruia, apoi le-au pus la uscat. Când prăjiturile au fost uscate, copiii le-au pictat, dându-le înfățișările dorite de ei.

Pentru dezvoltarea creativității în cadrul acestor utile sunt modalitățile de obținere a unor forme spontane prin presarea hârtiei pictate, suflarea culorilor fluide, stropire, amprentare. Tot binevenite sunt și desenele libere pe o temă dată. La final elevii vor fi puși să dea titluri expresive lucrărilor realizate.

În clasă există un spațiu destinat jocului numit ludotecă. Acolo se află piese lego. Am observat că jocul cu piesele lego îi ajută pe copii în dezvoltarea creativității, aceștia creând diferite obiecte din ele, chiar luându-se la întrecere.

La muzică și mișcare s-au folosit jocuri de mișcare pe melodiile ascultate, inventarea unor pași de dans, eventual redarea conținutului cântecului prin mișcare.

Orele de dezvoltare personală au avut parte de jocuri creative ca:

„Trenul calităților”: Copiii formează un cerc cu fața spre interior. Un copil este locomotiva și cu sunete specifice se rotește de jur-împrejurul cercului. Se oprește în fața unui coleg, își spune numele și o calitate. Copilul în fața căruia s-a oprit se prinde de locomotivă devenind astfel vagon. Pe rând fiecare vagon nou prin oprire în fața unui alt copil își spune numele și o calitate, până ce toți participanții formează o garnitură de tren. Jocul se poate complica cerându-le elevilor să spună o calitatea care începe cu aceeași literă ca a numelui său.

„Cerculețele prieteniei”: Elevii se organizează în două cercuri concentrice așezate față în față. Toți se rotesc spre dreapta lor cât timp se aude o melodie. Învățătorul oprește de câteva ori melodia. Atunci, elevii se opresc și trebuie să facă colegului din față un compliment deosebit, să-și facă urări deosebite pentru ziua respectivă, să facă aprecieri unii la adresa celorlalți, să se salute altfel.

„Ghicește regula încălcată!”: Elevii, pe grupe, simulează unele situații imaginare sau sugerate de învățător din care să reiasă o regulă ce a fost încălcată. Ceilalți colegi trebuie să ghicească regula.

Ex: Trei copii vorbesc concomitent, tare, gesticulând pentru a simula încălcarea regulii: „Vorbim pe rând”. Astfel copiii vor înțelege mai bine de ce este necesară respectarea regulilor.

Jocul „Mima” poate fi folosit în cadrul tuturor disciplinelor. Acest joc constă în mimarea unor activități, animale, lucruri de către un elev sau un grup de elevi, iar ceilalți colegi să recunoască ce s-a mimat. Se poate mima: o secvență dintr-o poveste; un animal; unele acțiuni/zgomote; unele activități din viața de zi cu zi; momentul cel mai plăcut dintr-o zi; personajul preferat etc.

Analizarea, prelucrarea și interpretarea rezultatelor probei finale

Proba 1 – Completează desenul

S-au folosit două modele de fișe cu desene nonfigurative pe care le-am supus ,,interpretării grafice .“ Copiii au avut de completat figurile de pe foaie.

Desenează cât mai multe obiecte folosindu-te de formele geometrice cerc sau pătrat.

Testul constă în desenarea cât mai multor figuri pornind de la formele geometrice menționate. Pentru fiecare probă experimentală au fost testați un număr de 16 de copii. Fiecare copil primește o foaie A4 pe care sunt desenate un rotund și un pătrat. Școlarii primesc instrucțiunea de a desena cât mai multe imagini, pornind de la formele geometrice desenate pe coală. Nu exista limită de timp pentru aceasta probă. Școlarii care desenează cele mai multe figuri și cu un grad de originalitate mai ridicat se consideră ca fiind foarte creativi.

Rezultatul probei:

a)        Figuri create pornind de un cerc

Fizionomii umane: 16 (copil, om, fața unui om, indian, fetiță);

Animale: 5 (urs, iepure, pisică);

Mijloace de transport: 4 (bicicleta, tanc, mașină);

Plante: 14 (pom, floare, măr, palmier, cireșe);

Corpuri cerești: 13 (soare, planete, glob);

Construcții: 9 (om de zăpada);

Jucării: 17 (robot, minge, balon, brățară);

Alte categorii: 13 (tablou, insulă, steag, semafor, ceas, ochelari).

b) Figuri create pornind de la un pătrat:

Fizionomii umane: 1 (trup de om);

Animale: fără figuri;

Mijloace de transport: 2 (cabină de tractor);

Plante: 6 (copac, floare);

Corpuri cerești: 1 figura (soare);

Construcții : 43 (casă, dulap, scaun, televizor, piscină, geam, calculator, fereastră, cușca lui Azor);

Jucării: 15 (robot, masa păpușii, cuburi, zmeu, tablă de șah);

Alte categorii: 37 (steag, platou, numărătoare, cadou, tablou, batistuță, covor, horn, biscuite, ceas, săpun)

Astfel, după cum se poate observa și din diagrama obținută, categoria cu cele mai multe figuri create pornind de un cerc este cea denumita sintetic fizionomii umane, urmata de categoriile construcții, plante, corpuri cerești.

În ceea ce privește crearea figurilor având la baza un cerc, interpretând originalitatea, se remarcă categoria animalelor, urmata de mijloace de transport, alte categorii și corpuri cerești.

În ceea ce privește crearea unor figuri pornind de un pătrat, predomină categoria construcțiilor, urmata de jucării și alte categorii. Prin originalitate se remarcă categoria corpuri cerești urmată de categoriile fizionomii umane și plante.

Se observă față de primul test o fluență, flexibilitatea și originalitate mult mai ridicate. Câmpul lor imaginar este mult lărgit, ei deținând o gamă de reprezentări mult mai variată decât în prima fază.

Pe măsură ce își dezvoltă capacitatea de explorare a mediului înconjurător (fizic sau cognitiv), ei descoperă diferite aspecte și fenomene din mediu, care le permit să își creeze o reprezentare complexă a realității, pe care o traduc grafic într-o manieră personală, prin diferite situații imaginare și obiecte.

Proba 2 – Jocul silabelor

Aceștia au dat următoarele răspunsuri:

silaba ca la începutul cuvintelor: cariocă, carte, caiet, Camelia, casă, carnaval, cameră, castravete, carton, carpetă, calculator, cactus, cartuș, capac, carnețel, camion, caracatiță, care, catalog, catedră, cacao, caviar, catedrală.

Silaba ne la sfârșitul cuvintelor: bine, lene, banane, scaune, creioane, iguane, icoane, pâine, mâine, vine, avioane, castane, bastoane, vișine, căpșune, cine, antene, buruiene, telefoane

silaba la la începutul cuvintelor: ladă, lamă, laudă, lanț, Lavinia, lasă, lalea, lacăt, latră, lapte, lanț, Laur, Laponia, lac, labă, latură, landou.

Față de primul test se remarcă creșterea numărului total de răspunsuri de unde rezultă că și numărul de răspunsuri dat de fiecare elev este mai mare ceea ce înseamnă o fluiditate mai mare la cei mai mulți dintre elevi. La primele două puncte fluiditatea și flexibilitatea sunt mai crescute pe când la al treilea punct unde și nivelul de dificultate este mai mare acestea sunt mai scăzute.

Proba 3 – „Caută asemănările”

Școlarii trebuie să se gândească la cât mai multe asemănări posibile între obiectele de mai jos luate două câte două: strugure – măr, avion – mașină, școală – grădiniță.

Strugurele – mărul:

Sunt fructe, le putem mânca, le folosim la prăjituri, sunt gustoase, se coc toamna, facem salată din ele, miros frumos, sunt dulci, cresc în livada noastră, le mănâncă omizile frunzele, au sâmburi, sunt vesele în desene, o ajută pe Prințesa Igiena, facem suc, au vitamine, le ducem când mergem la spital oamenilor bolnavi

avion – mașină

duc oameni, le trebuie gaz (combustibil), au roți, au scaune, au șofer, fac accidente, fac zgomot, sunt supărate dacă nu sunt îngrijite, sunt din metal, stai pe scaun, merg repede, au motor, se urmăresc, ajută oamenii, ce ele ne ducem unde avem treabă (ne deplasăm),

școală – grădiniță

sunt clădiri, vin copii în ele, învățăm, este câte o profesoară, se cântă, sunt bănci și scaune, ne jucăm, programul se termină la 12, ne așteaptă cu drag toamna, avem caiete, folosim culori, carioci, acuarele, modelăm cu plastilina, venim cu drag, sunt activități frumoase, facem serbări, ne e dor de ele în vacanță, vara sunt triste

Se observă că răspunsurile la această probă sunt numeroase, majoritatea inspirate din realitatea înconjurătoare, însă sunt și multe răspunsuri originale. Pentru asemănările dintre strugure și măr marea majoritate a spus „sunt fructe” (14 copii) și „le putem mânca” (11 copii). Se observă o fluență și o flexibilitatea mai crescute, la fel și originalitatea unde am primit răspunsuri precum: mărul și strugurele „o ajută pe Prințesa Igiena” sau „sunt vesele în desene”, de școală și grădiniță „ne e dor de ele în vacanță” sau „vara sunt triste”, iar avionul și mașina „ajută oamenii” și „sunt supărate dacă nu sunt îngrijite”.

Proba 4 – Mai jos sunt date niște obiecte: apă, umbrelă, pix. În legătură cu fiecare din ele, elevii trebuie să se gândească la cât mai multe întrebuințări neobișnuite pe care le-ar putea avea obiectele respective.

apă: Să bei, să ștergi parchetul, să faci mâncare, să te joci cu ea, să te speli pe mâini, să prepari o limonadă, la udat plantele, să bea animalele, la ceai și cafea, să trăiască pești în ea, să înotăm, să ne plimbăm cu barca, să se formeze nori, să facem baie, la construit case, să fie mări, să scoatem sarea din pământ, să înmuiem acuarelele ca să pictăm.

umbrelă: o ții să nu te plouă, să nu iți bată soarele în ochi, poți să zbori cu ea când e vânt, poți dansa cu ea, să o folosești ca și cort la păpuși, femeile în vârstă o pot face baston de umblat, să te aperi de câine, se joacă clovnii cu ea, bară de sărit (obstacol), tragi o creangă, te lupți cu ea ca și cu o sabie.

Pix: de scris, turn, litera I, de mestecat mâncarea pentru păpușă, de tras linie, de făcut baloane de săpun, să bei suc din pahar, să sufli acuarelele, poate fi pistol, tulpină de floare, pot face un palmier, de desenat pe pământ, lipim un steguleț pe el ca să îl putem flutura, măsurăm banca.

Aceste interpretări atestă, pe lângă fluxul mare de idei și flexibilitate semantică, deoarece copiii trec de la o clasă la alta de idei, dând dovadă și de ,,originalitate“, imaginându-și utilizări neobișnuite ale celor trei obiecte. O mare parte din elevi au demonstrat că și-au dezvoltat imaginația venind cu idei deosebite pline de originalitate. Unii copii au demonstrat originalitate privind întrebuințările umbrelei (ex.: „te lupți cu ea ca și cu o sabie”) și ale pixului (ex.: „ pot face un palmier”), în timp ce un alt subiect care atestă o pronunțată flexibilitate semantică și verbală ne oferă un număr mare de categorii de idei privind întrebuințările apei (să bei, să se formeze nori, să înmuiem acuarelele ca să pictăm, să scoatem sarea din pământ etc.). Dintre toți un băiețel a reținut din explicațiile ghidului de la Salina Cacica despre întrebuințarea apei pentru scoaterea sării din pământ.

Proba 5 – Realizați, folosind cât mai multe culori și forme spontane, un desen cu care să ornați farfuria.

Elevii au folosit o gamă largă de culori, utilizând și multe amestecuri. Desenând o mulțime de forme frumos organizate în moduri inedite au demonstrat fluiditate, flexibilitate și originalitate dezvoltate. Dacă la începutul anului desene erau foarte simple cu doar câteva elemente, acum spre sfârșitul anului deja utilizează o gamă largă de forme și culori. Acum sunt foarte atenți și la detalii, unii desenând cu foarte multă migală organizându-și riguros spațiul de desenat.

Proba 6

Elevii trebuie să dea cât mai multe răspunsuri la întrebările următoare:

,, Enumera tot ce e dulce “

Răspunsuri: mierea, prăjiturile, sucul, ciocolata, bomboanele, fructele, sfecla, pupicul părinților, bebelușii, îmbrățișarea mamei, zahărul, somnul, laptele, vorba, dulceața

,,Enumeră toate obiectele de culoare albă“

Din răspunsurile elevilor: tricou, hârtie, zăpada, varul, barba moșului, vârfurile munților, radiera, frișca, întrerupător, rochia de mireasă, omul de zăpadă, făina, orezul, ghiocelul, crinul, pereții, ușa, vata, ursul polar, foaia, puful de păpădie, laptele, brânza

Se observă o creștere a numărului de răspunsuri față de testul inițial asemănător, o fluiditate crescută, o flexibilitatea semantică deosebită, deoarece ideile nu aparțin aceleiași clase de obiecte. Chiar dacă nu au dat foarte multe răspunsuri originale numărul copiilor cu idei originale a mai crescut. Fiind în clasa pregătitoare unde experiența lor de viață nu este foarte vastă răspunsurile au fost destul de multe, iar elevii încântați de aceste teste desfășurate sub formă de jocuri.

La testul final numărul de răspunsuri la probele date a fost mai mare decât la cel inițial, deci fluența răspunsurilor este mult mai bună. De asemenea clasele de răspuns au fost mai variate demonstrând că și-au lărgit aria de cunoștințe. Și originalitatea se observă că s-a îmbunătățit, crescând numărul de răspunsuri deosebite și diferite de ale celorlalți colegi.

Concluziile cercetării

Analiza și interpretarea rezultatelor obținute indică o tendință pozitivă de ameliorare a rezultatelor școlare ale elevilor care nu poate fi pusă exclusiv pe seama dezvoltării psihice și fizice a elevilor, fapt ce îmi permite să afirm că ipoteza propusă de mine spre cercetare – dacă se vor utiliza metode și tehnici de stimulare a creativității individuale și de grup în cadrul orelor, creând o atmosferă de lucru permisivă, acestea vor conduce la obținerea unor produse cu un grad ridicat de creativitate – se confirmă.

Grafic

Din testele aplicate la clasă reiese că un număr de doi copii fluență în vorbire cunoscând multe cuvinte, au flexibilitatea aplicând cunoștințele în domenii diferite și originalitate venind mai mereu cu răspunsuri diferite de ale celorlalți colegi. Alți șapte școlari au fluiditate și flexibilitate având un vocabular bogat și utilizându-l corespunzător, dar nu au originalitate în crearea lucrărilor, aceștia inspirându-se câte puțin din lucrările altor colegi. Un număr de patru copii nu au o mare fluiditate și flexibilitate, dar vin cu idei originale în rezolvarea temelor propuse. Iar un număr de trei copii au fluența, flexibilitatea și originalitatea la un nivel scăzut, ei fiind și foarte timizi.

Lucrul cu ei pe grupe sau în perechi a dus la creșterea gradului de implicare în activitate deoarece având abilități diferite, fiecare copil poate participa la realizarea sarcinii prin ceva specific lui. Totodată a crescut eficiența învățării deoarece s-au găsit mai multe idei pentru soluționarea unei problemei decât dacă s-ar fi lucrat individual, s-au dezvoltat abilitățile de cooperare deoarece copiii au învățat cum să stimuleze sau să sancționeze membrii grupului pentru a-i determina să se implice. A fost încurajată inițiativa elevilor la lecție, adresarea de întrebări, fiind înlăturată teama de a nu greși.

Folosind metodele și tehnicile de stimulare a creativității, atât individual, frontal cât și pe grupe, am constat următoarele:

elevii își însușesc mai ușor noile cunoștințe;

crește încrederea că pot să decodifice și să înțeleagă conținuturile, atât pe cont propriu cât și în grup;

doresc să se implice în învățare și nu dau semne de oboseală pentru că se implică conștient, voit, învățând activ și logic;

elevii și-au îmbogățit imaginația;

elevii au realizat un real progres în a căuta soluții creative, originale problemelor ivite.

Creativitatea școlarilor, este strâns legată și de preocupările pe care le au aceștia acasă, la școală în timpul orelor, dar și în pauze când se joacă la ludotecă. Realizarea construcțiilor din cuburi, lego sau puzzle influențează desenele pe care aceștia le realizează având ca punct de pornire doar un pătrat, un cerc etc.

CONCLUZII

Creativitatea prin bogăția conținuturilor îl ajută pe copil să perceapă, să descopere, să creeze, să însușească cunoștințe, să-și formeze competențe și aptitudini. E cunoscut sloganul „Creația e necesară, deoarece fără ea nu există prezent și viitor. În decursul vieții pe pământ omul a tot creat, el fiind tot o creație, a lui Dumnezeu. O adevărată creație este aceea prin care autorul își exprimă trăirile interioare.” În psihopedagogie e demonstrat că jocurile, metodele și tehnicile creative îmbogățesc lumea interioară a copiilor, le provoacă emoții, trăiri care îi sensibilizează. Astfel de trăiri care adesea nu pot avea loc în realitate îi permit copilului să-și creeze un anumit comportament, o anumită atitudine față de ceea cel înconjoară.

Acțiunile întreprinse în cadrul acestui demers au validat ipoteza formulată la începutul cercetării și au reliefat următoarele aspecte:

nu există copil dezvoltat normal din punct de vedere intelectual care să nu fie înzestrat cu o capacitate de creație, mai mare sau mai mică;

copilul este plin de fantezie; el nu are bariere, în schimb nu deține suficiente mijloace pentru a-și exterioriza trăirile. Aceste mijloace trebuie perfecționate, îmbogățite de cadrul didactic care nu trebuie să lase potențialul creator al copiilor să evolueze la întâmplare;

cadrul didactic este principalul personaj din viața copilului capabil de a trasa jaloanele potențialului creativ.

În partea teoretică a lucrării s-au analizat concepțiile diferitor autori cu referință la creativitate: Guilford J.P., Alport G.W., Rogere C., Weisberg R., și alții. Toți acești cercetători susțin că creativitatea este o necesitate socială, fiind principala condiție a progresului economic și social, a calității vieții și a existenței societății. Ei consideră că supraviețuirea omului depinde de dimensiunea creatoare a factorului uman.

Cultivarea la elevi a capacităților creatoare se realizează prin activitatea școlară pornindu-se de la însușirea unui bagaj de cunoștințe, de informații care să fie prelucrate și structurate în sfera arhitecturii mentale. Aceasta presupune respectarea unor coordonate în activitatea de direcționare a actului creator de către toți învățătorii:

– încurajarea manifestărilor creatoare ale elevilor;

– sesizarea și înlăturarea factorilor de blocaj care frânează creativitatea elevilor;

– stimularea în mod gradual și sistematic a potențialului creator al elevilor.

Rolul școlii la formarea comportamentului creator este foarte important, deoarece rămâne principalul instrument pe care societatea îl folosește pentru cultivarea creativității la membrii ei tineri, de vârstă școlară. În relația elev – proces de învățământ, cunoașterea nivelului de dezvoltare intelectuală a fiecărui elev este deosebit de importantă pentru folosirea unor metode adecvate, care să permită individualizarea învățării, astfel încât fiecare elev să-și dezvolte la maxim capacitățile și aptitudinile.

În primul rând, trebuie schimbat climatul – ceea ce se vrea prin introducerea învățării integrate – pentru a elimina blocajele culturale și emotive, puternice în școala din trecut. Se cer relații destinse, democratice, între elevi și profesori, ceea ce nu înseamnă a coborî statutul social al celor din urmă. Apoi, modul de predare trebuie să solicite participarea, inițiativa elevilor – e vorba de acele metode active, din ce în ce mai utilizate în școala românească. În fine, fantezia trebuie și ea apreciată corespunzător, alături de temeinicia cunoștințelor, de raționamentul riguros și spiritul critic. Nu trebuie să respingem ideile mai trăsnite ale elevilor sau să-i considerăm obraznici pentru că au venit cu alte idei diferite de ale noastre.

Aplicând diferite probe în cadrul acestui proiect de cercetare, aș putea spune că, principalele condiții care favorizează creativitatea elevilor sunt:

– inițiativa personală în procesul educației;

– autoînvățarea;

– o bună imagine de sine;

– stimularea copilului de ambianța sa socială;

– încurajarea demersurilor sale imaginative;

– acordarea unei largi libertăți individuale;

– urmărirea creației de calitate și nu doar a performanței;

– dreptul la eșec (dar și susținerea lui să-l depășească).

Referitor la studiul realizat în această lucrare, m-am gândit ca acesta ar putea fi continuat în următoarea perioadă a carierei mele de dascăl prin crearea unei reviste a clasei, prin elaborarea unor discipline opționale, prin utilizarea în timpul programului zilnic a acelor metode sau tehnici de lucru prin care elevii să – și dezvolte nestingherit imaginația și gândirea creatoare. Talentul creator se împlinește prin educație, atunci când educatorul
,, aprinde’’ scânteia creatoare în mintea și-n sufletul copiilor. Aceștia învață să fie spontani și creativi, să aibă încredere în ei înșiși, să aibă personalitate.

Ca educator nu am trăit o satisfacție mai mare ca atunci când am „citit” pe chipul elevilor mei că au deslușit un sens nou, o idee, că-și exprimă spontan o părere, că „transpiră” valorificându-și toate resursele pentru a elabora o lucrare – rod al imaginației proprii. Cu acest gând am început această lucrare care se poate constitui ca un punct de plecare pentru alte lucrări sau o sursă de informare pentru învățători, care o pot îmbogăți cu noi idei.

Pot afirma că această cercetare a fost o provocare pentru mine, un prilej de a studia atât literatura de specialitate, cât și literatura psihopedagogică, de a-mi aprofunda și îmbogăți cunoștințele despre creativitate ca fenomen complex, dar actual și vital pentru viitor.

Consider că dascălul zilelor noastre trebuie să fie un student conștiincios, să țină pasul cu noul, să fie un adevărat intelectual, capabil să educe și să instruiască, să descopere și să cultive înclinațiile creative ale elevilor săi. Am avut întotdeauna în minte cuvintele unor personalități celebre referitoare la relația mea cu elevii în procesul educării capacităților creatoare, învățând din mers și de la elevii mei sau de la toți cei pe care i-am cunoscut.

,,Oamenii ar fi mult mai creativi dacă li s-ar explica în ce constă de fapt creativitatea”. ( B. HAVEN)

BIBLIOGRAFIE

***, 2008, Învățământul primar, 1-3, București, Editura Miniped

Amabile, T., 1997, Creativitatea ca mod de viață, București, Editura Știință & Tehnică

Bejat, M., 1981, Factorii individuali și psihosociali ai creativității în Creativitatea în știință, tehnică și învățământ, coord. M. Bejat, E.D.P., București,

Bocoș, M., 2002, Instruire interactivă. Repere pentru reflecție și acțiune, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca

Breben, S., Gongea, E., Ruiu, G., Fulga, M., 2002, Metode interactive de grup, București, Editura Arves

Caluschi, M., 2001, Grupul mic și creativitatea, Ed. Cantes, Iași,;

Cosmovici, Andrei, 2005, Psihologie școlară, Iași, Editura Polirom

Cucoș, Constantin, 1998, Psihopedagogie, Iași, Editura Polirom

Gîrboveanu, M., Negoescu, V., Nicola, G., Onofrei, A., Roco, M., Surdu, Al., 1981, Stimularea creativității elevilor în procesul de învățământ, București, Editura didactică și pedagogică

Joița, Elena, 2003, Pedagogie și elemente de psihologie școlară, București, Editura Arves

Moraru I., 1998, Psihologia creativității, Ed. Victor, București,;

Munteanu, A., 1994, Incursiuni în creatologie, Ed. Augusta, Timișoara,;

Popescu, G., 2007, Psihologia creativității, Ed. Fundației „România de mâine”, București;

Roco, M., 2004, Creativitate și inteligență emoțională, Iași, Editura Polirom

Roco, M., 1979, Creativitatea individuală și de grup, București, Editura didactică și pedagogică

Roșca, Al., 1972, Creativitatea, București, Ed. Enciclopedică Română

Sternberg, R., 2005, Manual de creativitate, Iași, Editura Polirom

Stoica, A., 1983, Creativitatea elevilor, București, EDP

Stoica-Constantin, A., 2004, Creativitatea pentru elevi și profesori, Iași, Institutul european

Țopa, L., 1980, Creativitatea, București, Editura Științifică și Enciclopedică

Zlate, M., 1994, Fundamentele psihologiei, partea a III-a, Ed. Hyperion, București,

BIBLIOGRAFIE

***, 2008, Învățământul primar, 1-3, București, Editura Miniped

Amabile, T., 1997, Creativitatea ca mod de viață, București, Editura Știință & Tehnică

Bejat, M., 1981, Factorii individuali și psihosociali ai creativității în Creativitatea în știință, tehnică și învățământ, coord. M. Bejat, E.D.P., București,

Bocoș, M., 2002, Instruire interactivă. Repere pentru reflecție și acțiune, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca

Breben, S., Gongea, E., Ruiu, G., Fulga, M., 2002, Metode interactive de grup, București, Editura Arves

Caluschi, M., 2001, Grupul mic și creativitatea, Ed. Cantes, Iași,;

Cosmovici, Andrei, 2005, Psihologie școlară, Iași, Editura Polirom

Cucoș, Constantin, 1998, Psihopedagogie, Iași, Editura Polirom

Gîrboveanu, M., Negoescu, V., Nicola, G., Onofrei, A., Roco, M., Surdu, Al., 1981, Stimularea creativității elevilor în procesul de învățământ, București, Editura didactică și pedagogică

Joița, Elena, 2003, Pedagogie și elemente de psihologie școlară, București, Editura Arves

Moraru I., 1998, Psihologia creativității, Ed. Victor, București,;

Munteanu, A., 1994, Incursiuni în creatologie, Ed. Augusta, Timișoara,;

Popescu, G., 2007, Psihologia creativității, Ed. Fundației „România de mâine”, București;

Roco, M., 2004, Creativitate și inteligență emoțională, Iași, Editura Polirom

Roco, M., 1979, Creativitatea individuală și de grup, București, Editura didactică și pedagogică

Roșca, Al., 1972, Creativitatea, București, Ed. Enciclopedică Română

Sternberg, R., 2005, Manual de creativitate, Iași, Editura Polirom

Stoica, A., 1983, Creativitatea elevilor, București, EDP

Stoica-Constantin, A., 2004, Creativitatea pentru elevi și profesori, Iași, Institutul european

Țopa, L., 1980, Creativitatea, București, Editura Științifică și Enciclopedică

Zlate, M., 1994, Fundamentele psihologiei, partea a III-a, Ed. Hyperion, București,