Eficienta Investitiilor In Turismul din Romania”

=== 4c45530a6ca207eaa58a50ce7e3cdb57d388f1ee_647425_1 ===

INTRODUCERE

Turismul – înțeles ca toate relațiile și fenomenele generate de satisfacerea necesităților de consum ale călătorilor – răspunde cerințelor unei arii distincte de activitate, reprezentând o ramură importantă a economiilor naționale. Diversitatea activităților din industria turismului, precum și prezența unora dintre ele în alte ramuri ale economiei, caracterizează turismul ca o ramură a interferențelor și a sintezei. De aici rezultă amplitudinea și complexitatea legăturilor dintre turism și celelalte componente ale economiei; astfel încât, pentru a realiza activitatea turistică, avem nevoie și de alte ramuri: agricultura, industria alimentară, industria construcțiilor și, indirect, materialele de construcții, industria energetică, industria automobilelor etc. de asemenea, turismul este conectat direct la transport, telecomunicații, cultură și artă. Turismul contribuie, de asemenea, la asigurarea consumului populației, împărtășind această sarcină cu educația, sănătatea, comerțul și altele, în funcție de produsele pe care le oferă. Toate acestea arată poziția importantă a turismului în structura mecanismului economic și rolul său activ în procesul de dezvoltare și modernizare a economiei și societății. Turismul, considerat un sector economic distinct, include o varietate de servicii, începând cu servicii de publicitate, promovare, informare, cazare, alimentație, tratament spa, diverse activități de agrement și divertisment. Prin urmare, în întreaga economie națională, turismul acționează ca element dinamic al sistemului economic global, necesitând o cerere specifică de bunuri și servicii, cererea care implică o creștere a zonei producției lor. De asemenea, cererea turistică determină o ajustare a ofertei, materializată în dezvoltarea structurilor turistice și indirect în stimularea producției în ramurile participante la: construirea și realizarea mijloacelor de transport, facilități de divertisment pentru sporturile de iarnă, sporturi nautice , etc. Dezvoltarea turismului duce la o creștere semnificativă a producției.

Capacitatea României de a se poziționa la același nivel cu celelalte state membre ale UE poate fi sprijinită în domeniul turismului prin intermediul fondurilor structurale europene. În măsura în care diferențele cu privire la alte state sunt mari și experiența în timpul aplicării este diferită, România a început să stabilească primele puncte de referință în această direcție între 2007 și 2013.

Potrivit OMC, România este bine reprezentată din punct de vedere turistic, dar este subminată de lipsa de unitate a strategiei în acest domeniu (adică în Spania se promovează litoralul românesc, în Franța – castelele țării). Cel puțin aceasta a fost situația până în 2007, dar integrarea politică europeană a determinat această strategie să ia în considerare punctele de referință comune la nivelul UE, făcând astfel mai puțin probabil ca o abordare haotică să existe.

România este, ca atare, implicată într-o dinamică integrată. Proiectele europene din domeniul turismului trebuie percepute într-o imagine mai amplă. În plus, fondurile structurale fac parte din conceptul de coeziune teritorială (Parlamentul European, 2015). Prin coeziunea teritorială, România trebuie nu numai să reducă diferențele în turism înregistrate în comparație cu alte state, ci și să devină competitivă în acest domeniu sugerând alternative naționale specifice. De asemenea, în cazul în care guvernul va acorda un accent mai mare pe dezvoltarea sectorului turismului și turismului (Blanke & Chiesa, 2013), potențialul de creștere a conectivității transportului aerian – și, prin urmare, creșterea creșterii economice pe termen lung – ar putea crește. Încurajarea dezvoltării prin inițiative private în turism reprezintă un obiectiv important pentru reducerea acestor diferențe în România, mai ales acolo unde lipsesc inițiativele de dezvoltare economică. Dezvoltarea economică a regiunilor prin turism se bazează pe modalități de exprimare a caracterului specific național – cel mai puternic element în elaborarea strategiei de turism. Acesta reprezintă un mijloc de valorificare a potențialului turistic, istoric și cultural regional. Aceasta va contribui la creșterea activității regionale a turiștilor, a investitorilor, precum și a locuitorilor din zonă. Îmbinarea potențialului natural, bine reprezentat, cu potențialul cultural, istoric și sportiv este direcția care a avut succes în majoritatea statelor care au implementat fonduri structurale.

CAPITOLUL I. INVESTIȚIILE TRĂINE DIRECTE

1.1 Strategia Uniunii Europene și impactul investițiilor străine directe asupra dezvoltării regionale din România

Anumite aspecte ale dezvoltării regionale în UE au generat una dintre cele mai intense dezbateri în domeniul studiilor europene; există puncte de vedere diferite cu privire la rolul regiunilor și al măsurilor de politică regională în dezvoltarea economică și socială a unei anumite țări. În acest subcapitol ne-am propus să studiem influența managementului strategic al UE și influența ISD în dezvoltarea regională și reducerea disparităților dintre cele mai bogate și cele mai sărace regiuni ale României. Am luat în considerare următorii indicatori: Produsul intern brut pe cap de locuitor (PIB / locuitor), rata șomajului, suma acordată și rata absorbției fondurilor structurale, precum și investițiile străine directe (ISD).

Politica de dezvoltare regională este un ansamblu de măsuri planificate și promovate de autoritățile administrației publice locale și centrale, cu diverși actori (privați, publici, voluntari), pentru a asigura o creștere economică dinamică și durabilă prin utilizarea eficientă a resurselor locale și potențial regional, pentru a îmbunătăți condițiile de trai (conform datelor oficiale ale Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice).

Politicile de dezvoltare regională au două funcții (Draghici, A.; Dobrea, R.C., 2012):

– Funcția de prevenire, care vizează eliminarea cauzelor care au generat lipsa de dezvoltare sau dezvoltarea dificilă a ratei șomajului anumitor regiuni;

– Funcția combativă, menită să înlăture efectele încetinirii regiunilor în curs de dezvoltare. Fondurile structurale acordate pentru dezvoltarea regională, inclusiv cele destinate să reducă disparitățile dintre cele mai bogate și cele mai sărace țări / regiuni din UE, au crescut de la o perioadă la alta.

România are diferite decalaje între nivelurile de dezvoltare economică și socială din diferite regiuni ale țării. Acest lucru se datorează faptului că până în 1989 activitatea industrială – ramura economică care a generat dezvoltarea – a fost concentrată în câteva regiuni ale țării, în special cele cu resurse minerale și energetice, în timp ce celelalte regiuni ale României dominate de economia agricolă erau mai sărace decât cele industrializate regiuni. După căderea regimului socialist și de la introducerea economiei de piață, ISD au tendința să se concentreze asupra fostelor regiuni agricole, cu un potențial ridicat de dezvoltare.

În consecință, regiunile cele mai sărace, care cunosc o dezvoltare artificială bazată pe industrie, sunt în prezent puternic afectate de tranziția și ajustarea structurală la tranziția către un sistem de economie de piață (Geamanu, 2012). În contextul transformărilor politice și economice care au avut loc în România după 1989, a apărut un nou concept pentru politica de dezvoltare regională. România a făcut pași importanți în acest domeniu prin crearea cadrelor juridice și instituționale și a mecanismelor specifice de dezvoltare regională. Politica de dezvoltare regională urmărește, în principal, să intervină în activitățile economice din zonele în criză, pentru a evita declinul economic și social al întregii regiuni, pentru a sprijini zonele care în mod tradițional au un nivel scăzut de dezvoltare și pentru a stimula potențialul intern dezvoltarea tuturor ariilor unei țări pentru a deveni mai competitivă în noul context economic al economiei de piață (Bogoi, 2006).

Strategia UE de reducere a disparităților economice și sociale în regiunile românești este finanțată din Fondurile Structurale și de Coeziune ale UE: Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de Coeziune. Strategia de dezvoltare regională a UE este implementată în România prin programe operaționale sectoriale: transportul, mediul, competitivitatea economică, dezvoltarea capacității administrative și dezvoltarea resurselor umane (informații oficiale de pe site-ul oficial al Fundației Structurale). După anul 2007, când România a aderat la UE, au fost create condiții pentru ca țara să beneficieze de fonduri UE în cadrul politicii de coeziune. Analizele preliminare sugerează că programele din cadrul politicii de coeziune din România au contribuit substanțial la o creștere globală a PIB / locuitor cu 15% și crearea a aproximativ 200.000 de noi locuri de muncă.

Astfel, în perioada 2014-2020, România este eligibilă pentru fonduri structurale în valoare de 21,825 miliarde de euro. Potrivit Ministerului Finanțelor Europene, la șase ani de la începutul programului financiar 2007 – 2013, situația României privind absorbția fondurilor europene este nesatisfăcătoare. Din totalul fondurilor structurale acordate pentru dezvoltarea regională în perioada 2007 – 2013, România a reușit să absoarbă un procent foarte mic, rata de absorbție a fondurilor structurale fiind în iulie 2013 de 19,10% (19,668 miliarde euro).

Rata scăzută de absorbție a fondurilor structurale poate fi explicată prin faptul că România nu dispune de un cadru bine definit pentru implementarea fondurilor structurale, iar birocrația împiedică dezvoltarea integrată a României. Evoluția și creșterea ratei șomajului are o mulțime de cauze. În primul rând, rata de creștere economică în condițiile unei productivități ridicate a forței de muncă nu este capabilă să creeze noi locuri de muncă pentru a asigura o ocupare completă a forței de muncă. O criză economică, caracterizată prin stagnarea sau declinul activităților economice, sporește numărul șomerilor. (Stanef, R., 2009)

1.2 Impactul investițiilor străine directe asupra pieței muncii din România

În literatura de specialitate, unul dintre cele mai citate efecte ale intrărilor de ISD este capacitatea sa de a influența rata șomajului din țara gazdă. Acest efect este benefic dacă câștigul de locuri de muncă net este pozitiv. Impactul influxurilor de ISD asupra forței de muncă este puternic influențat de modul de intrare al companiilor străine pe o piață: fie prin investiții de tip brownfield, care de obicei duc la șomaj pe termen scurt, fie prin investiții greenfield care generează noi locuri de muncă (Matei, 2004).

Potrivit lui Iacovoiu (2009), pierderile locurilor de muncă din cauza privatizării firmelor locale nu sunt considerate un dezavantaj semnificativ atunci când companiile privatizate beneficiază de capital străin și sunt restructurate, ceea ce duce la un câștig de eficiență. Mai mult, datorită efectelor sale, ar putea genera noi locuri de muncă. Cu toate acestea, Ernst (2005) arată că intrările mari ale ISD în Argentina, Brazilia și Mexic au avut o contribuție minimă pozitivă, chiar și negativă, uneori la reducerea șomajului în aceste țări. El presupune că principala cauză a acestui efect este tipul de intrare, deoarece cele mai multe ISD nu au fost făcute în activități noi de producție. O altă cercetare demonstrează, de asemenea, că ISD atrase de statele din Caraibe au dus la o creștere a ratei șomajului (Craigwell, 2006). Pe lângă aceste studii care subliniază impactul inexistent sau chiar negativ al intrărilor de ISD asupra ocupării forței de muncă, majoritatea analiștilor consideră că ISD au efecte pozitive asupra numărului de locuri de muncă ale economiei-gazdă.

Într-un studiu empiric realizat în Republica Cehă între 1997 și 2004, Bezila (2007) a constatat că companiile multinaționale care au intrat în această țară au reușit să creeze oportunități de locuri de muncă eficiente, să realoce resursele de la activități mai mici la activități productive mai mari și, pentru a spori ocuparea totală. Cu toate acestea, atunci când multinaționalele au intrat pe piața cehă, crearea de locuri de muncă străine a fost însoțită de o treime din distrugerea locurilor de muncă interne. Cu toate acestea, pe parcursul întregii perioade analizate, efectul de deplasare a fost redus în mod semnificativ prin crearea noilor locuri de muncă.

Rezultatele similare ale impactului ISD asupra ocupării forței de muncă s-au constatat în cazul a 48 de țări din Africa Subsahariană, analizate în perioada 1991-2011 (mai 2015). În studiul său, Mayom (2015) concluzionează că creșterea fluxului de ISD în țările din Africa Subsahariană este asociată cu o creștere a ratei ocupării forței de muncă. Alți analiști consideră că impactul intrărilor de ISD asupra ratei de ocupare a țării gazdă depinde de domeniile spre care sunt îndreptate investițiile. Mai exact, Lall (1995) susține că ISD conduc la un nivel mai ridicat al ocupării forței de muncă dacă țările direcționează ISD către anumite industrii, pe baza nevoilor lor de forță de muncă. Ideea a fost dezvoltată ulterior de Karlsson et al. (2009), care a realizat un studiu privind filialele de producție ale multinaționalelor din China, între 1998 și 2004. Concluziile studiului său arată că ISD pot influența pozitiv apariția de noi locuri de muncă în industria chineză analizată. Pe lângă aceste efecte directe ale investițiilor străine directe asupra numărului de locuri de muncă în economia gazdă, ISD ar putea avea, de asemenea, o influență indirectă asupra ratei șomajului din țară, prin efectele spillover, deoarece firmele străine pot crea legături cu furnizorii sau subcontractorii locali, rândul său, să genereze noi locuri de muncă. În Irlanda, legăturile cu firmele locale au fost mai puternice între companiile nou înființate și alte companii locale, decât între companiile străine și cele locale dar diferențele nu au fost semnificative (McAleese & McDonald, 1978). Cu toate acestea, în Vietnam, firmele de investiții aveau tendința de a importa majoritatea bunurilor necesare, creând astfel mai puține legături cu companiile locale (Jenkins, 2006).

Literatura privind impactul intrărilor de ISD asupra ocupării forței de muncă în România este, din păcate, destul de limitată. Majoritatea studiilor efectuate asupra statelor din Europa Centrală și de Est, în general, și în special asupra României, s-au concentrat asupra influenței ratei de ocupare a forței de muncă în atragerea intrărilor de ISD (Hilber & Voicu, 2009). Cu toate acestea, o cercetare realizată de Misztal (2010) arată că intrările de ISD au reprezentat un factor cheie cu un impact pozitiv semnificativ asupra PIB-ului în România între 2000 și 2009, cea mai mare influență asupra creșterii PIB fiind asupra variațiilor ratei de ocupare a forței de muncă. Luând în considerare aceste aspecte, considerăm că o analiză a impactului intrărilor de ISD asupra nivelului de ocupare a forței de muncă din România ar putea sublinia rezultate valoroase. Analizând relația dintre intrările de ISD și ocuparea forței de muncă în țara gazdă, am formulat prima ipoteză:

În România, intrările de ISD au un impact pozitiv asupra nivelului de ocupare a forței de muncă.

Literatura de specialitate arată adesea că ISD are un efect puternic și pozitiv asupra venitului net al lucrătorilor locali din țările în curs de dezvoltare. Acest efect poate fi analizat din două puncte de vedere. În primul rând, se consideră că companiile străine oferă salariaților salarii semnificativ mai mari datorită faptului că aceștia investesc de obicei în domenii cu intensitate tehnologică, având o productivitate globală mai mare comparativ cu companiile locale (Matei, 2004). În acest context, preferă să plătească mai mult angajații decât să investească frecvent în programele de formare, în cazul în care forța lor de muncă s-ar schimba permanent. Un exemplu este prezentat de Bircan (2013), care a studiat situația unor fabrici de producție din Turcia. El susține că lucrătorii non-productivi din companiile multinaționale sunt principalii beneficiari ai așa-numitei "prime de salarii". Între timp, lucrătorii din producție nu par să beneficieze de un salariu mai mare. Un alt motiv pentru care companiile străine oferă salarii mai mari este că vor să limiteze răspândirea tehnologiei (Fosfuri, Motta & Ronde, 2001), ca o compensație pentru o muncă mai solicitantă, comparativ cu cea necesară în firmele locale (Fabri, Haskel & Slaughter, 2003). Multe studii confirmă acest aspect, dar trebuie prudență, deoarece companiile străine investesc de obicei în domenii în care, în general, salariile sunt mai mari (Lipsey, 2004).

De exemplu, Te Velde și Morrisey (2001) arată că, în țările africane, salariile plătite de companiile care investesc în sectorul de producție sunt cu 20-37% mai mari decât cele plătite în companiile locale similare, dar când autorii au inclus ajustări specifice firmelor străine, cum ar fi dimensiunea, mixul de competențe și intensitatea capitalului, diferența scade între 8-23%. Acest lucru este similar cu concluziile lui Haddad și Harrison (1993) care arată că, în Maroc, salariile erau cu 70% mai mari în firmele de investiții, însă ajustând în funcție de aspectele particulare ale companiei, această diferență scade la 30%. Blomström și Persson (1983) subliniază că, în Mexic, firmele străine plătesc salarii cu 25-30% mai mari decât cele oferite de firmele locale, cu excepția companiilor care produc bunuri de capital, unde diferența este mult mai mică. Acest rezultat a fost confirmat parțial de Feenstra și Hanson (1997). Alte studii au arătat rezultate similare în Polonia (Bedi & Cielik, 2002) și Indonezia (Hill, 1990; Manning, 1998).

Deși aceste studii arată că firmele străine plătesc cu adevărat salarii mai mari decât cele locale, suntem de acord cu opinia lui Lipsey (2004), conform căreia acest rezultat nu este foarte fiabil, deoarece multe studii nu iau în considerare dacă angajații companiilor străine au așteptările privind veniturile mai mari și faptul că companiile străine pot "fura" lucrătorii din firmele locale și, astfel, salariul mediu ar putea fi nemodificat. În al doilea rând, salariile dintr-o țară în curs de dezvoltare ar putea fi ridicate de ISD prin efectele lor pozitive asupra productivității firmelor naționale. Dacă crește productivitatea, salariile din firmele locale ar putea crește, de asemenea. Aitken și colab. (1996) au analizat acest lucru, relația dintre efectele de extindere a ISD și salariile din Mexic, Venezuela și Statele Unite, între 1977 și 1990. Concluziile lor arată că atât pentru lucrătorii calificați, cât și pentru cei necalificați, o cotă mai mare a ISD crește nivelul salariilor atât în ​​firmele străine, cât și în cele locale. De fapt, rezultatele acestora sugerează că o creștere cu 10% a ponderii investițiilor străine în ocuparea globală a unei regiuni duce la o creștere a salariilor cu 2,2%. Având în vedere că firmele străine investesc de obicei în domenii foarte productive care necesită lucrători calificați, Gopinath și Chen (2003) au investigat impactul ISD asupra salariilor țării gazdă, luând în considerare factorul de dotare a cunoștințelor. Ei au concluzionat că intrările de ISD măresc doar nivelul salarial al forței de muncă calificate, atât în ​​țările dezvoltate, cât și în cele în curs de dezvoltare.

Analizând efectele pozitive ale ISD asupra salariilor țării gazdă, alte studii au luat în considerare pozițiile ocupate de angajați în firmele locale. De exemplu, o cercetare realizată de Lipsey și Sjöholm (2003) în Indonezia arată că, în toate cazurile examinate, a avut loc o spargere salarială pozitivă, în special pentru managerii locali. Toate aceste aspecte pot ridica preocuparea că intrările de ISD vor spori inegalitățile de venituri în economia gazdă. Această problemă a fost abordată de Herzer și Nunnenkamp (2011), într-un studiu asupra a zece țări europene analizate în perioada 1980-2000. Concluziile lor arată că, deși ISD are un efect pozitiv pe termen scurt asupra inegalității veniturilor în Europa, pe termen lung, efectul este, în medie, negativ, ceea ce înseamnă că o creștere a ISD reduce inegalitatea veniturilor.

Ca și în cazul ocupării forței de muncă, literatura privind impactul intrărilor de ISD asupra nivelului salariilor din România este de asemenea limitată.

Majoritatea studiilor s-au axat pe impactul nivelului salariilor în atragerea investitorilor străini în statele central și est-europene (Bellak, Leibrecht & Riedl, 2008) și în România (Birsan & Buiga, 2008). Prin urmare, analiza consecințelor fluxurilor de ISD asupra nivelului salariilor din România acordă o importanță deosebită literaturii. Având în vedere aspectele menționate în literatura de specialitate privind impactul intrărilor de ISD asupra salariilor diferitelor țări gazdă, putem menționa a doua ipoteză:

Există o legătură pozitivă între intrările de ISD și nivelul salariilor din România.

Un al treilea aspect semnificativ pe care ne concentrăm este impactul intrărilor de ISD asupra numărului IMM-urilor din țara gazdă. Din nefericire, literatura de specialitate nu oferă un context teoretic consistent cu privire la acest impact, iar studiile asupra României sunt aproape inexistente pe această temă. Majoritatea analiștilor au subliniat consecințele generale ale ISD asupra numărului total al companiilor dintr-o țară sau asupra efectelor de extindere a investițiilor străine directe asupra firmelor de diferite mărimi. În acest context, se consideră că legăturile strânse dintre companiile străine și cele locale pot conduce la o creștere generală a numărului de companii locale, generând apoi o reducere a ratei șomajului. În general, acesta este rezultatul faptului că societățile străine stabilesc legături în amonte și în aval cu firmele locale. De fapt, Dunning (1992) a identificat cinci tipuri principale de legături și efecte de spillover, prin care prezența companiilor multinaționale poate influența pozitiv dezvoltarea afacerilor în economia gazdă: legăturile înapoi cu furnizorii, legăturile în avans cu clienții, legăturile cu concurenții, cu partenerii tehnologici și alte efecte de spillover. Un exemplu care susține ideea legăturilor dintre firmele străine și partenerii locali este prezentat de Blomström și Persson (1983) și Kokko (1994) care au constatat efecte pozitive semnificative statistic ale prezenței companiilor multinaționale asupra furnizorilor și distribuitorilor mexicani.

Malaezia este un alt exemplu pozitiv de țară în care s-au creat legături între companii multinaționale și firme locale. De fapt, în acest caz, există legături între fabricile multinaționale de semiconductori și IMM-urile locale, stabilite la sfârșitul anilor 1980, deoarece schimbările tehnologice și scurtarea ciclului de viață a produselor au încurajat primii să delege mai multă responsabilitate furnizorilor interni (Altenburg, 2000). Rezultatul a fost dezvoltarea bazei locale de aprovizionare oferite de IMM-uri. Concluzii similare au fost elaborate de Smallbone (2006) care afirmă că unul dintre factorii care au dus la creșterea numărului de IMM-uri în Bulgaria în ultimii 30 de ani a fost creșterea activităților de outsourcing ale companiilor multinaționale. Un alt exemplu îl oferă Soo Kim și Leblebicioglu (2016) în cazul Coreei de Sud.

De fapt, ei estimează că o creștere cu 2 puncte procentuale în prezența firmelor multinaționale ridică rata de investiție a furnizorilor interni cu 2,29 puncte procentuale. Intervențiile pozitive între industrii care pot apărea prin legăturile dintre companiile străine și furnizorii dintr-o țară sunt, de asemenea, confirmate de Gerschewski (2013). Cu toate acestea, el consideră că efectele de extracție a productivității intra-industriei sunt negative. Acest lucru poate fi explicat prin faptul că firmele străine reduc concurenții locali care nu sunt în măsură să concureze împotriva lor, deoarece companiile locale nu pot să asimileze și să absoarbă cunoștințele companiilor multinaționale.

Alți autori, cum ar fi Ayanwale (2007), consideră că efectele spillover tehnologice ale companiilor străine asupra firmelor din economia gazdă au loc și ele chiar sporesc productivitatea și eficiența întreprinderilor locale. În opinia lui Dutse (2008), ISD facilitează productivitatea unei economii gazdă în curs de dezvoltare, generând efecte pozitive asupra companiilor locale, încurajând inovația în întreprinderile mici și mijlocii, permițând adoptarea tehnologiei și dezvoltarea capitalului uman. Un impact clar al ISD asupra IMM-urilor locale este prezentat de Ayanwale și Bamire (2001). Rezultatele studiului lor arată că efectele spillover ale companiilor străine asupra productivității firmelor interne au loc în special în România, cazul IMM-urilor locale. O concluzie contrară a fost făcută de Subair și Salihu (2011), cu privire la cazul Nigeriei, unde ISD a influențat negativ dezvoltarea IMM-urilor. Acest rezultat a fost atribuit așteptărilor cu privire la profitul scăzut din partea IMM-urilor și, probabil, faptului că firmele străine care intră în Nigeria erau mai averse de risc, deoarece multe dintre ele preferau să importe, să achiziționeze de la alte filiale ale companiilor multinaționale sau să producă produse interne în loc să investească în dezvoltarea legăturilor cu IMM-urile locale.

1.4 Scurt istoric privind ISD în România

România a devenit în ultimii ani o țintă atrăgătoare pentru un număr mare de investitori străini. Această tendință a fost accentuată după 1 ianuarie 2007, când România a aderat la UE (împreună cu Bulgaria), reprezentând o nouă șansă pentru dezvoltarea economiei. Dar ar trebui să se țină cont de faptul că procesul de integrare al Uniunii Europene implică și costuri la nivel economic și politic, nu numai oportunități. Aderarea la UE este o ancoră de stabilitate pentru investitorii străini atrași de îmbunătățirea condițiilor de afaceri și de creșterea consumului.

Prin urmare, una dintre implicațiile aderării României la Uniunea Europeană este reprezentată de creșterea investițiilor străine directe (ISD), deoarece reprezintă o problemă principală în jurul căreia este plasat întregul proces de cuantificare a costurilor și avantajelor, ținând cont de nevoia actuală de capital. Există două tipuri de motive pentru ca statul gazdă să atragă ISD (Voinea, 2002): motive generale, derivate din necesitatea de a îmbunătăți funcționarea generală a economiei, cum ar fi: necesitatea unei administrări eficiente a resurselor (implică schimbări de proprietate); nevoia de schimb valutar; lipsa avantajelor de localizare; motive conjuncturale, derivate din interesul specific al guvernelor, cum ar fi: nevoia de capital politic intern (în cazul în care ISD creează sau salvează locuri de muncă); nevoia de imagine externă (pentru a obține o finanțare externă oficială).

Faptul este că investițiile străine directe pot juca un rol important în ridicarea nivelului tehnologic al unei țări sau a unei regiuni, a eficienței sale productive și a capacității sale de a concura pe plan internațional. Firmele străine aduc noi tehnologii, noi cunoștințe și noi abilități manageriale, iar firmele locale pot învăța din aceasta. Prin urmare, prezența firmelor străine poate îmbunătăți competitivitatea, expansiunea capacităților productive, scăderea șomajului, dar se pot pune și temeri că, concurenții străini elimină firmele locale și nu poate fi luat de bun un efect pozitiv net asupra economiei locale sau regionale.

Investițiile străine directe au crescut în ultimii ani în România și Bulgaria, iar influxurile ajungând la vârfuri istorice în 2006. Aceasta se datorează parțial privatizării, dar și noilor proiecte de investiții în domeniul serviciilor financiare, comerțului și imobiliar. De fapt, aceeași tendință a fost înregistrată de țările din Europa de Sud-Est, fiind rezultatul creșterii economice crescătoare și al progresului transformării. ISD modelează structurile de piață și concurența în mediile țării gazdă și prezintă probleme de guvernanță autorităților locale, limitând instrumentele de conducere a politicilor macroeconomice.

Într-o economie în tranziție, cum era cazul României, impactul investițiilor străine directe asupra dezvoltării economice era amplificat de distorsiunile moștenite ale pieței și de instabilitatea instituțională. Investițiile străine directe nu pot avea succes în absența unor politici și instituții complementare (Rodrik, 1999). Investițiile generează câștiguri de eficiență numai în legătură cu îmbunătățirea simultană a cadrului juridic și de reglementare general. Pentru a îmbunătăți climatul de afaceri și a oferi stimulente pentru proiecte de investiții mari, legislația românească care reglementează investițiile străine directe este încă supusă unor revizuiri frecvente. Investitorii străini din România sunt stimulați și atrași de accesul liber la piețele interne, de posibilitatea de a participa la privatizări, de a nu se limita impunerea participării străine la întreprinderile comerciale. De asemenea, investitorii străini sunt liberi să înființeze întreprinderi cu capital străin în România. Investitorii străini pot folosi ca principale modalități de a se angaja în activități de afaceri în România:

– Înființarea unei noi societăți comerciale, a unei filiale sau a unei sucursale (deținută integral sau în parteneriat cu o parte din România);

– Achiziționarea de acțiuni sau prin majorarea capitalului unei societăți existente;

– Achiziționarea concesiunilor sau a contractelor de leasing.

În conformitate cu legislația românească, investiția directă cu impact semnificativ asupra economiei are o valoare mai mare de 1 milion USD (sau echivalent), se face în formele și modalitățile prevăzute de lege și contribuie la dezvoltarea și modernizarea infrastructurii economice românești, determinând un efect pozitiv în economie și crearea de noi locuri de muncă. Investițiile directe cu impact semnificativ asupra economiei sunt permise în toate sectoarele economice, cu excepția celor financiare, bancare, de asigurări și reasigurare, precum și a sectoarelor reglementate de legi speciale. Un pas important spre îmbunătățirea relației cu investitorii este înființarea unei agenții guvernamentale responsabile cu atragerea și menținerea contactului cu investitorii străini din România. Aceasta este Agenția Română pentru Investiții Străine (ARIS), care are ca principal obiectiv majorarea semnificativă a volumului de investiții în România, promovarea activă a oportunităților de investiții și oferirea de servicii profesionale investitorilor străini pe tot parcursul ciclului de investiții.

Mediul de afaceri din România necesită libertate economică și impozitare prietenoasă pentru antreprenori și, în special, pentru investitorii străini. Printre țările lumii s-a dezvoltat o concurență acerbă pentru a crea condiții favorabile pentru atragerea investițiilor străine directe.

Astfel, experiența internațională a arătat că principala condiție pentru atragerea investitorilor străini este îmbunătățirea climatul investițional. Referindu-se la dinamica investițiilor străine directe în România, putem spune că din 2003 au înregistrat o tendință pozitivă. Acest lucru este explicat în primul rând din cauza au crescut fluxurile de ISD din UE în România (România se apropia de momentul de aderare la UE), dar și datorită performanței economice a țării noastre. Această creștere poate fi explicată prin faptul că investitorii străini au privit profitul oportunității, relativ mari, în economia românească, fie ca investiții greenfield, fie prin achiziții – fuziuni. (Zaharia, R., Vintilă, D.,2012)

Investițiile străine directe reprezintă o componentă importantă a resurselor financiare necesare pentru dezvoltarea oricărei economii. Atragerea acestora ar trebui să reprezinte un deziderat în strategiile de dezvoltare economică, ceea ce necesită asigurarea unui climat favorabil, generat de un set de condiții economice, politice, sociale sau legale. Efectele generate de ISD la nivel macroeconomic sunt raportate în planul creșterii economice, la nivelul balanței de plăți și al bugetului de stat, precum și pe piața muncii.

Necesitatea atragerii investițiilor străine nu poate fi pusă la îndoială. Indiferent de gradul de dezvoltare al unei țări, posibilitatea de a procura resurse financiare externe mult mai stabile în comparație cu alte tipuri de resurse reprezintă un obiectiv al oricărei guvernări. Astfel, se consideră că, la nivelul țărilor în curs de dezvoltare, investițiile străine directe reprezintă una dintre cele mai stabile componente ale fluxurilor de capital, fiind, de asemenea, un factor favorabil progresului tehnologic (Bonciu F.,2009). Sunt preferabile investițiile străine directe în comparație cu investițiile de portofoliu (cele două categorii se disting prin modul de exercitare a controlului asupra investiției de către investitor ), deoarece acestea sunt influențate într-o proporție mai mică din efectele crizei financiare (investițiile de portofoliu au o legătură directă cu piețele financiare, volatilitatea acestora fiind influențată direct de fluctuațiile acestora). În plus, investițiile directe sunt surse de finanțare externă care nu afectează nivelul datoriei externe, iar efectul pozitiv asupra creșterii economice nu poate fi contrazis. (Benassy-Quere A., Coupet M., Mayer T.,2007)

De fapt, între creșterea economică și nivelul ISD există o legătură reciprocă. Numeroase studii au arătat o legătură pozitivă între creșterea economică și nivelul ISD: Mottaleb (2007), Asafu-Adjaye (2000), Alfaro ș.a. (2001), Bengoa și Sanchez-Robles (2003), Kapuria – Foreman (2007), Thilakaweera (2011), Pearson și alții (2012). Conform Manualului FMI privind balanța de plăți, ISD implică o relație de investiții pe termen lung între două entități, un rezident și un non-rezident. O astfel de relație se bazează pe exercitarea unei influențe semnificative în gestionarea societății rezidente de către investitorul străin. În acest sens, se consideră că investitorul direct, rezident într-o altă economie, trebuie să aibă cel puțin 10% din capitalul social sau puterea de vot. Pentru a analiza investițiile străine directe sunt utilizați doi indicatori importanți: fluxurile de ISD și stocurile de ISD. Prima reflectă intrările și ieșirile de capital dintr-o țară, corespunzătoare investițiilor realizate de nerezidenți într-o țară, respectiv de către rezidenții acestei țări în alte țări. Al doilea reprezintă valoarea investițiilor străine directe realizate într-un timp determinat.

Existența unor condiții favorabile din punct de vedere geografic, economic, politic si social, pot reprezenta un cadru favorabil pentru investițiile străine atrase de mediul de afaceri din România. În acest sens, putem menționa mai întâi elementele geografice și demografice, care poziționează țara noastră printre locațiile cele mai atractive pentru investitorii străini: deschiderea spre Marea Neagră, accesul pe piața europeană, trecerea coridoarelor europene 4, 7 și 9, numărul mare de oameni. Existența resurselor naturale bogate și a forței de muncă calificate, dar ieftine, potențialul turistic (din păcate, prea puțin exploatat în condițiile unei infrastructuri inadecvate), stimulentele fiscale și o rată redusă a profiturilor fiscale în comparație cu alte țări europene reprezintă elemente suplimentare care au facilitat procesul de atragere a ISD.

România a reprezentat o oportunitate pentru investițiile străine directe după 1990, în special în ceea ce privește privatizarea, ceea ce a determinat un ritm pozitiv în tendința înregistrată la nivelul stocului de ISD (fluxurile anuale au fost înregistrate și scad, semnificativ în perioada 2009-2012). În plus, mărimea pieței, costul redus al forței de muncă, localizarea geografică și potențialul resurselor naturale au constituit argumente serioase pentru investitorii străini. În același timp, orientarea investitorilor străini a fost determinată din ce în ce mai mult de alți factori, cum ar fi nivelul economic, dezvoltarea, competitivitatea economiei, stabilitatea politică, capacitatea instituțiilor guvernamentale de a asigura un mediu stabil, transparent, fără corupție, un cadru legal simplu și stabil, care să corespundă realităților economice, facilităților și stimulentelor, existenței unei infrastructuri dezvoltate. Din păcate, aceste condiții nu au fost îndeplinite în întregime și nici într-o perioadă lungă de timp, fapt reflectat de evoluția fluxurilor de ISD.( Dobrotă G., Ungureanu M.D., Chirculescu M.F., 2013)

Dacă se consideră originea capitalului investit în România, se constată că pe pozițiile de lider se mențineau în 2012 față de 2008, Olanda, Austria, Germania, Franța și Italia.

În România, evoluția favorabilă a fost determinată de investițiile străine (stimulate în principal de costul scăzut al forței de muncă), creșterea cererii interne, creșterea exporturilor și creșterea productivității muncii, în contextul în care și economia internațională cunoscută (de la o rată de creștere de 2,3 în 2002 la 5,3 în 2007), datorită creșterii comerțului internațional și reducerii costurilor de achiziție a capitalului. (Dobrotă G., Ungureanu M.D., Chirculescu M.F., 2013) Criza economică și financiară a influențat creșterea economică, care a afectat și fluxurile de ISD. Astfel, în intervalul 2009-2011, există o reducere semnificativă a nivelului fluxurilor de ISD. Chiar dacă în 2012 a început să crească (cu 17,8% față de 2011), fluxurile de ISD au rămas mult sub nivelul anului 2008 (cu 77,5% mai mic, spre deosebire de majoritatea țărilor vecine și UE). ISD pot influența într-un mod benefic balanța de plăți a unei țări, în cazul în care entitățile create obțin obiectul de export. În plus, intrările de capital se reflectă în contul financiar care generează o sursă de finanțare a deficitului de cont curent, iar profitul reinvestit poate genera efecte pozitive.

Evident, importurile realizate de entitățile create determină creșterea deficitului comercial și utilizarea împrumuturilor externe pentru a asigura că resursele pentru finanțarea ISD conduc la niveluri mai ridicate ale datoriei private externe. În acest sens, potrivit raportului băncii centrale privind investițiile străine directe în România în anul 2012, exporturile de întreprinderi ISD au fost de 30,672 milioane euro, în timp ce importurile au înregistrat un nivel de 33,197 miliarde euro. Excedentele comerciale au fost înregistrate doar în sectorul producției (transport, metalurgie, produse din lemn, textile, îmbrăcăminte și piele) și agricultură, silvicultură și pescuit. În ceea ce privește finanțarea deficitului de cont curent, la nivelul României, se constată că ISD au cote semnificative în resursele necesare, cel mai mic procent înregistrat în 2011 (32,33%) și 2012 (36,59%).

În ceea ce privește bugetul consolidat, efectele pozitive sunt înregistrate în cazul în care entitățile create prin intermediul ISD plătesc impozite și angajează personal salariat. În schimb, dacă privatizarea se efectuează odată cu restructurarea personalului, vor fi înregistrate cheltuieli suplimentare, ajutoare de șomaj adecvate și venituri din impozitul pe salarii. Bugetul poate fi afectat de acordarea de stimulente fiscale (care ar putea genera venituri mai mici din faza de implementare a ISD, dar ele pot reprezenta elemente determinante pentru atragerea investitorilor străini, iar impactul pozitiv va fi înregistrat pe termen lung).

În România, tranziția spre o economie de piață a influențat tipul de ISD, în sensul că majoritatea a vizat investiția prin privatizări. Acest lucru a avut un impact asupra bugetului în sensul negativ, o recuperare înregistrată în perioada în care investiția în teren a devenit dominantă. Investițiile străine directe influențează investițiile de capital, având un efect stimulativ prin resursele suplimentare care determină un plus în formarea brută de capital fix, rezultând și dezvoltarea investițiilor interne. (Dobrotă G., Ungureanu M.D., Chirculescu M.F.,2013)

Abilitatea de a atrage investiții străine directe demonstrează nivelul de dezvoltare economică a unei țări, dar și stabilitatea acesteia și existența unor condiții legale și instituționale favorabile. Astfel, o legislație clară, consistentă și stabilă privind înființarea și funcționarea companiilor, falimentul, impozitarea, rapoartele contabile privind concurența etc., dorința guvernului de a atrage investiții străine, oportunitățile de investiții în diverse domenii, existența unei infrastructuri dezvoltate, gradul de competitivitate a economiei, stabilitatea sistemului bancar, existența unor structuri economice flexibile etc. sunt elemente determinante ale ISD.

În același timp, trebuie să promoveze stimulente prudente pentru a evita discriminarea dintre capitalul intern și străin și ieșirile de capital sub forma remunerării forței de muncă pentru nerezidenți (pentru a obține profituri mari, datorită utilizării practicilor anticoncurențiale). România are un șir de avantaje economice, politice și sociale atrăgătoare pentru uzura investitorilor străini, din aceste perspective.(Bonciu F., 2009) Atunci când se analizează impedimentele cauzate de schimbările repetate ale legislației și ambiguitățile acesteia, nivelul ridicat al birocrației, corupția, competitivitatea scăzută, instabilitatea politică din ultimii ani, răspunsul slab al autorităților în gestionarea crizei financiare, dezechilibrele majore în dezvoltarea economică regională, decalajele economice comparativ cu majoritatea țărilor UE, nivelul scăzut al dezvoltării parteneriatelor public-privat etc., poate găsi o explicație a nivelului scăzut al fluxurilor de ISD. Studii efectuate la nivelul capacității de atragere a investițiilor străine directe și a efectelor principale determinate de acestea la nivel macroeconomic, a subliniat o serie de aspecte care decurg din particularitățile înregistrate în România din punct de vedere al nivelului, structurii, distribuției zonale și variației anuale a ISD. Astfel, putem formula câteva idei, respectiv:

– ISD este un indicator important al dezvoltării economice a unei țări, dar depinde de particularitățile sale;

– Evoluția stocului de ISD a înregistrat o tendință pozitivă, fiind influențată în mod semnificativ de privatizarea și oportunitățile mediului economic din România; România rămâne una dintre puținele țări din UE în care nivelul fluxurilor de ISD nu a revenit la nivelul înregistrat înainte de criză;

– Distribuția ISD în regiune este inegală, detașarea netă București-Ilfov de celelalte regiuni (60,6% în 2012);

– ramura industriei este preferată de către investitorii străini, cu cel mai important flux de ISD, de 85,5% din fluxul total din 2012;

– ISD exercită influențe combinate, atât pozitive, cât și negative, în plan macro și microeconomic, la nivelul creșterii economice, balanței de plăți, bugetului consolidat, pieței forței de muncă, investițiilor de capital, calității vieții, nivelului tehnologic etc.

În acest context, este evident necesară formularea unei strategii clare în ceea ce privește atragerea și stimularea investițiilor străine directe. Atragerea de ISD în detrimentul creditelor ar trebui să fie o prioritate în politicile macroeconomice, ceea ce ar reduce deficitul de cont curent. În plus, managementul adecvat al politicilor de atragere a ISD pentru a asigura maximizarea efectelor pozitive asupra celor negative, dezvoltarea infrastructurii, optimizarea instituțiilor implicate în formularea răspunsurilor sau eliberarea documentelor solicitate de investitorii străini, creșterea competitivității și crearea unui climat investițional favorabil sunt obiective care pot oferi parametrii necesari dezvoltării economiei românești.

CAPITOLUL II. INVESTIȚIILE STRĂINE ÎN TURISMUL DIN ROMÂNIA

Investitorii străini aleg România, deoarece este o economie de piață bazată pe statul de drept, o democrație liberală și un membru al UE și al NATO. România este o piață mare, cu o poziție strategică. Investitorii străini vin aici pentru stabilitatea ultimilor ani și pentru forța de muncă bine educată. Cu toate acestea, nu trebuie să uităm că punctele forte ale României au fost construite cu mult efort și, pentru a spori competitivitatea țării, este necesară continuarea reformelor structurale. Rolul politicilor publice care vizează încurajarea investițiilor străine este de o importanță capitală.

Investițiile străine directe și creșterea economică în ROMÂNIA ÎN REGIUNEA NORD-EST

ISD – relație de creștere economică: relația reciprocă dintre investițiile străine directe și creșterea economică se datorează, pe de o parte, impactului acestora asupra mediului economic din fiecare țară și, pe de altă parte, influențelor pozitive pe care o creștere economică durabilă și durabilă peste fluxurile de active externe primite. Potrivit experților, pentru o anumită țară, perioadele intense de creștere se caracterizează prin atragerea unor fluxuri importante de investiții străine directe. În același timp, investițiile indigene și străine reprezintă un factor esențial al creșterii economice, modelele elaborate în această chestiune (cea mai cunoscută fiind cea a lui RFHarrod), care reflectă legătura funcțională și reală dintre rata de acumulare și rata de creștere a venitul național, mediat de coeficientul de capital. Potențialul impact pozitiv al ISD atrase într-o anumită țară asupra creșterii sale economice trebuie văzut și prin unghiul de redistribuire. Investițiile străine directe (ISD), factorii determinanți ai acesteia și efectele sale au fost studiate pe larg. De mult timp, s-a recunoscut că beneficiile investițiilor străine directe pentru țara gazdă pot fi semnificative, inclusiv transferul de cunoștințe și tehnologie către firmele naționale și forța de muncă, răspândirea productivității, creșterea concurenței și îmbunătățirea accesului la export în străinătate, în special în țara sursă. Mai mult, deoarece fluxurile de ISD nu creează datorii, ele sunt o metodă preferată de a finanța deficitele de cont curent externe, în special în țările în curs de dezvoltare, unde aceste deficite pot fi mari și susținute. În același timp, investițiile străine directe pot fi o binecuvântare mixtă. În economiile mici, mari companii străine pot – și adesea – să abuzeze de pozițiile lor dominante pe piață și, în special în țările în curs de dezvoltare, să încerce să influențeze procesul politic intern. Investitorii mari sunt uneori capabili să conecteze concesii din partea guvernelor țărilor în schimbul localizării investițiilor acolo și să utilizeze agresiv prețurile de transfer pentru a-și minimaliza obligațiile fiscale. ISD pot genera, de asemenea, fluxuri potențial volatile ale balanței de plăți. Pe de altă parte, însă, consensul din literatura de specialitate este că beneficiile investițiilor străine directe tind să depășească în mod semnificativ costurile pentru țările gazdă. Alți autori oferă studii generale utile despre literatura de specialitate cu privire la impactul ISD asupra țării gazdă. Pain (1998) prezintă dovezile privind difuzarea inovației și Javorcik, iar Alfaro și alții (2003) discută problemele de productivitate. În cele din urmă, Lipschitz, Lane și Mourmouras (2002) prezintă o imagine teoretică a implicațiilor politice ale fluxurilor mari de capital, inclusiv ISD. Regiunea Nord Est este regiunea mai puțin dezvoltată a României (PIB / locuitor 70% din media națională, 2000).

Zona extinsă a sărăciei cuprinde sudul județului ​​la sud-est de județul Neamț, la est de județul Bacău și județele Botoșani și Vaslui în întregime. Regiunea vestică, cea mai mare parte, care în anii '60 -'70 a fost obiectul industrializării forțate (mobilier, chimie, materiale de construcție, construcții de mașini, textile) a intrat într-o deindustrializare în ultimii 10 ani (fabrică din industria chimică și petrochimică , industria ușoară, construcția de mașini, mobilier), ceea ce a agravat starea economică; astfel, estul acestei regiuni este în mod tradițional sub-dezvoltat. Numeroase persoane active din această regiune lucrează astăzi, temporar sau permanent, în diferite domenii din Europa de Vest sau Israel. După forța de muncă a tinerilor de sex masculin care trăiește din satele Bucovina, se observă o tendință de emigrare a femeilor, care doresc să lucreze în străinătate; astfel, bătrânii și copiii sunt singurii locuitori ai acestor sate.

Aspectul impresionant din aceste sate este activitatea de construcție. Acesta este modul în care discrepanțele dintre localități sunt evidențiate din punct de vedere general al dezvoltării și, în plus, din dotarea infrastructurii. Rata șomajului pentru fiecare județ depășește media țării, fiind depășită în județul Neamț (14,1%) și județul Vaslui (13,3%). Aceasta indică un nivel scăzut al activității economice în aceste județe. În ultimii 3 ani sa constatat o scădere a populației ocupate în regiune. Faptul este întărit în județul Botoșani, unde cea mai mare parte a populației lucrează în agricultură. Dacă celelalte județe ale regiunii au observat indicii ale unor schimbări economice, situația economică este încă precară în Botoșani, Iași și Vaslui, chiar dacă există numeroase fabrici de textile care activează în sistemul Lohn aici; cele mai mici mișcări de solicitări internaționale conduc la reducerea salariilor, șomajul sau chiar închiderea fabricilor. Infrastructura rutieră, rețeaua de apă și canalizare sunt problematice în județele Botoșani, Iași și Vaslui. De asemenea, aceste județe se confruntă cu o întârziere evidentă din punct de vedere al tehnologiilor industriale și agricole, un nivel redus al populației calificate și probleme de mediu, cauzate de lipsa resurselor de apă, vechi descompuneri, gradient de pământ alunecos și strat profund freatic. Pe lângă diferențele de dezvoltare dintre vest și est, diferențele dintre mediul urban și cel rural sunt mai evidente în regiunea de Nord-Est, din punct de vedere general al dezvoltării, infrastructurii, implicațiilor investițiilor. Există, de asemenea, un fenomen alarmant privind declinul orașelor mici și mijlocii, mai ales cele monoindustriale, care tind sau chiar opresc legătura cu procesul economic crescut, fiind incapabile să-și îndeplinească funcțiile urbane.

Pornind de la efectele potențiale ale ISD spre implantarea economiilor și dezvoltarea regiunilor în funcție de gradul de penetrare a investițiilor străine, mai propun o analiză a Regiunii Nord-Est a României; vreau să subliniez caracteristicile în curs de dezvoltare, concentrându-mă asupra rolului investițiilor străine directe în atingerea obiectivelor de dezvoltare economică. Pentru aceasta, voi analiza activitățile de dezvoltare regională, subliniind principalele caracteristici ale regiunii, relațiile de investiții străine directe – creștere economică, disimilitudinea regională în Europa și România. Regiunea Nord-Est este marcată atât de dependența de agricultură, cât și de proximitatea frontierelor moldovenești și ucrainene. Acest lucru este valabil, într-o oarecare măsură, și pentru regiunea Sud-Muntenia, de asemenea, în funcție de agricultură, având ca un obstacol Dunărea în comerțul transfrontalier. Regiunile vestice și centrale ale țării au fost avantajate de poziția lor mai apropiată față de piețele occidentale și de dependența mai mică a sectorului primar. Până acum, au beneficiat cel mai mult de investițiile străine directe. În ciuda studiilor insuficiente privind disimilitudinea regională, este încă evident că, alături de reducerea sectorului de stat în economie, disimilitudinea interregională s-a adâncit și agravat, tinzând să domine realitatea românească.

În general, discrepanțele din Regiunea Nord-Est sunt evidențiate ca un nivel, dar și ca un potențial de dezvoltare între vestul mai dezvoltat al regiunii și cele mai puțin dezvoltate din est (județele Botoșani, Iași, Vaslui). Șansele pentru zonele estice, adiacente frontierei de est a Uniunii Europene, Ucrainei și Moldovei, constau în dezvoltarea unei zone de servicii de tranzit pentru mărfuri originare din țările fostei URSS (depozitare, înnoire și pregătire pentru segmentare și ambalare etc.) . În acest sens, trebuie să se facă muncă în infrastructură, pentru crearea unor zone cu facilități specifice, similare cu cele din porturile belgiene, olandeze și germane, specializate în astfel de servicii. Zonele montane și deluroase din regiunea vestică (județele Suceava, Neamț, Bacău) au un potențial turistic prețios, mai ales (cu excepția Bucovinei) insuficient dezvoltat, dar care, cu ajutorul unor măsuri adecvate, pot intra cu ușurință în circuitul turistic european – turismul religios‖ (Putna, Neamț, Sucevita, Moldovita, Voronet), turismul balneo-terapeutic, agroturismul, turismul de vînătoare.

Atât rangul de dotare a localităților, cât și originalitatea și specificul deosebit al satelor, cu un rang înalt de populație civilizată, pot juca un rol în turismul de lungă durată, cu activități sportive, recreere și îmbunătățirea sănătății (Vatra Dornei, Cacica, Valea Bistritei). În consecință, în măsura în care România poate rezolva și elimina cauzele care generează "în spatele" înregistrată până în prezent, ea poate atrage, de asemenea, fluxuri mari de investiții străine directe, capabile să genereze efectele lanțului dorit produse de ISD în economiile unde masa critică capitalul străin a fost atins (cum ar fi Ungaria, Republica Cehă, Slovacia etc.), accelerând astfel procesul de convergență reală cu țările Uniunii Europene.

Având în vedere acest context, creșterea economică internă (consumul privat), susținută de investiții productive locale și străine, va determina creșterea dorită a productivității muncii, în principal, ca urmare a îmbunătățirii calității productivității factorilor existenți. Prin urmare, pătrunderea masivă a capitalului străin orientat către activitățile care încorporează un nivel ridicat de resurse locale și, mai ales, de tehnologie și cunoștințe, va favoriza îmbunătățirea calității factorilor de producție existenți și crearea unor factori de producție specializați, similar cu situația înregistrată în alte centre și țările est-europene care au aderat la Uniunea Europeană în 2004, cu un impact pozitiv semnificativ asupra nivelului social și economic.

CONCLUZII

Dat fiind că fluxurile mai mari și mai mari de investiții străine directe penetrează economia, impactul lor asupra mediului economic și social va depinde în mod semnificativ de politicile guvernamentale aplicate de factorii decizionali. Astfel, atât teoria, cât și practica economică, inclusiv celelalte state din Europa Centrală și de Est, dovedesc importanța aplicării unor măsuri active, de orientare a investițiilor străine directe atrase, precum și a acțiunilor din țara gazdă în vederea modernizării infrastructurii și a creșterii nivelul de calificare al populației. Având în vedere contextul, apreciem că strategia de dezvoltare pe termen lung a României trebuie să se concentreze cu prioritate asupra îmbunătățirii capacităților umane și tehnologice, singura opțiune viabilă de reducere a discrepanțelor față de ceilalți membri ai Uniunii Europene.

În consecință, măsurile de corespondență ar trebui să se concentreze asupra următoarelor aspecte:

• Îmbunătățirea calității resurselor umane prin creșterea investițiilor în educație, inclusiv cele axate pe formarea continuă a forței de muncă, deoarece construirea unei societăți bazate pe cunoaștere este posibilă numai în condițiile a unei educații.

• stimularea activităților de cercetare-dezvoltare, inclusiv prin realizarea de parteneriate între sectorul public și cel privat;

• Încurajarea inițiativelor locale, prin reducerea ierocrației și crearea unui cadru administrativ eficient;

• Încurajarea firmelor investitoare să dezvolte activități care să genereze o valoare adăugată ridicată și să investească acele activități care sporesc avantajele comparative ale resurselor indigene;

• Stimularea formării clusterelor bazate pe activități conexe, inclusiv prin implicarea mai activă a administrației locale în rezolvarea problemelor și solicitărilor investitorilor.

BIBLIOGRAFIE

Aguiar, M., & G. Gopinath (2005). Fire-Sale Foreign Direct Investment and Liquidity Crises. Review of Economics and Statistics

Aitken, B., Harrison, A., & Lipsey, R. (1996). Wages and Foreign Ownership A Comparative Study of Mexico, Venezuela, and the United States. Journal of International Economics

Altenburg, T. (2000). Linkages and Spillovers between Transnational Corporations and Small and MediumSized Enterprises in Developing Countries – Opportunities and Policies. Berlin: German Development Institut.

Angelescu Coralia, Jula D., 1997, Timpul liber. Condiționări și implicații

ANGHEL, I.E. (2002), Investițiile străine directe în România, Expert Publishing House, București.

Antràs, P., & C. Fritz Foley (2015). Poultry in motion: A Study of International Trade Finance Practices. Journal of Political Economy

Antràs, P., & S.R. Yeaple (2014). Multinational Firms and the Structure of International Trade. Handbook of International Economics

Ayanwale, A. B. (2007). FDI and Economic Growth: Evidence from Nigeria. African Economic Research Consortium Research Paper No. 165.

Baker, M., C. Fritz Foley, & J. Wurgler (2009). Multinationals as arbitrageurs: The effect of stock market valuations on foreign direct investment. Review of Financial Studies, 22(1)

BARBU. GH. (coord.), 1981, Turismul în economia națională, Editura Sport-Turism,

BÂRSAN, M., HUNYA, G., SIEDSCHLAG, I. (2008), Foreign Direct Investment, Economic Growth and Labor Market, Ed. Fundației pentru Studii Europene, Cluj-Napoca.

Bedi, A., S., & Cielik, A. (2002). Wages and growth in Poland: The role of foreign direct investment, Economics of Transition

Bellak, C., Leibrecht, M., & Riedl, A., (2008). Labour costs and FDI flows into Central and Eastern European countries: a survey of the literature and empirical evidence, Structural Change and Economic Dynamics, 19(1

Benassy-Quere A., Coupet M., Mayer T., Institutional determinants of Foreign Direct Investment, The World Economy, 2007

Bengoa, Marta, & Sanchez-Robles, Foreign Direct Investment, Economic Freedom and Growth: New Evidence from Latin America. European Journal of Political Economy, 2003

Bezila, L. (2007). Impact of Foreign Direct Investment on the Labour Market in the Czech Republic and other European Countries. University of Economics, Prague. Retrieved from

Bircan, C. (2013). Foreign direct investment and wages: does the level of ownership matter? European Bank for Reconstruction and Development Working Paper No. 157.

Birsan, M., & Buiga, A. (2009). FDI determinants: case of Romania, Transitions Studies Review, 15(4)

Blomström, M., & Persson, H. (1983). Foreign investment and spillover efficiency in an underdeveloped economy: Evidence from the Mexican manufacturing industry. World Development, 11(6)

Blouin, J., H. Huizinga, L. Luc, & G. Nicodème (2014). Thin Capitalization Rules and Multinational Firm Capital Structure. International Monetary Fund.

Bogoi, D. S. (2006). Dezvoltarea Regională în teoria și practica economică, Revista Finanțe – Provocările viitorului, V(5)

Bonciu F., Investițiile străine directe și noua ordine mondială, Editura Universitară, București, 2009

Bran, Florina, Marin, D., Simon, Tamara, 1997, Turismul rural. Modelul european, Editura Economică, București

Bran, Florina, Marin, D., Simon, Tamara, 1997, Turismul rural. Modelul european, Editura Economică, București

BRAN. FLORINA, MARIN, D., SIMON, TAMARA, 1998, Economia turismului și mediul înconjurător, Editura Economică, București

BRAN. FLORINA, MARIN, D., SIMON, TAMARA, 1998, Economia turismului și mediul înconjurător, Editura Economică, București.

C. (2005). The FDI-employment link in a globalizing world: The case of Argentina, Brazil and Mexico. ILO Employment Strategy Papers.

CETINA, IULIANA, 2001, Marketingul competitiv în sectorul serviciilor, Editura Teora, București;

CETINA, IULIANA, 2001, Marketingul competitiv în sectorul serviciilor, Editura Teora, București

Craigwell, R. (2006). Foreign Direct Investment and Employment in the English and DutchSpeaking Caribbean. Port of Spain: ILO

CRISTUREANU, CRISTIANA, 1992, Economia și politica turismului internațional, Editura ABEONA, București;

Desai, M., C. Fritz Foley, & J.R. Hines (2004). A Multinational Perspective on Capital Structure Choice and Internal Capital Markets. Journal of Finance, 59(6)

Desbordes, R., & S.-J. Wei (2014). The Effects of Financial Development on Foreign Direct investment. World Bank Policy Research Working Paper

Dobrotă G., Ungureanu M.D., Chirculescu M.F., Stimulation of economic growth in Romania between reality and desiderate, Annals of Constantin Brâncuși University of Târgu Jiu, Economy series, Issue 6, 2013;

Draghici, A.; Dobrea, R.C. (2012). Ingineria și Managementul Investițiilor, Timișoara, Editura Politehnica.

Dutse, A.Y. (2008). Nigeria economic Growth emphasizing the role of foreign Direct investment in transfer of Technology. Communication of IBIMA, 3, 11-16. Ernst,

Fabri, F., Haskel, J., E. & Slaughter, M., J. (2003). Does Nationality of Ownership Matter for Labor Demands? Journal of the European Economic Association, Papers and Proceedings, 1(2-3)

Feenstra, R. C., & Hanson, G. H. (1997). Foreign direct investment and relative wages: Evidence from Mexico's maquiladoras. Journal of International Economics, 42(3-4)

Fosfuri, A., Motta, M., & Ronde, T. (2001). Foreign Direct Investments and Spillovers through Workers' Mobility. Journal of International Economics, 53(1)

GABRIELA, STĂNCIULESCU, CRISTINA, MICU, 2009, Economie și gestiune în turism, Editura C.H.Beck, București;

Geamanu, M. (2012). Fluxuri ale investițiilor străine directe din România – modele de analiză, definiții, Revista de statistică nr. 12.

Gerschewski, S. (2013). Do Local Firms Benefit from Foreign Direct Investment? An Analysis of Spillover Effects in Developing Countries. Asian Social Science, 9(4)

Gopinath, M., & Chen, W. (2003). Foreign Direct Investment and Wages: A Cross-Country Analysis. Journal of International Trade & Economic Development, 12(3)

Haddad, M., & Harrison, A. (1993). Are there positive spillovers from direct foreign investment? Journal of Development Economics, 42(1)

Harrison, A. E., & M.S. McMillan (2003). Does direct foreign investment affect domestic credit constraints? Journal of International Economics, 61(1)

Harrison, A. E., I. Love, & M.S. McMillan (2004). Global capital flows and financing constraints. Journal of Development Economics (Vol. 75)

Herzer, D., & Nunnenkamp, P. (2011). FDI and Income Inequality: Evidence from Europe. Kiel Institute for the World Economy, Working Paper No. 1675,

Hilber, C.A., & Voicu, I. (2009). Agglomeration Economies and the Location of Foreign Direct Investment: Empirical Evidence from Romania. Regional Studies, 44(3)

Hill, H. (1990). Indonesia's industrial transformations, Part II. Bulletin of Indonesian Economic Studies, 26(3)

Hudea O., Stanciu S., 2012. Foreign Direct Investments, Technology Transfer and Economic Growth. A Panel Approach, Romanian Journal of Economic Forecasting, no.2/2012

Iacovoiu, V. B. (2009). Investițiile străine directe între teorie și practică economică: analize comparative. Bucharest: ASE.

Jenkins, R. (2006). Globalization, FDI and employment in VietNam. Transnational Corporations, 15(1)

Kapuria-Foreman, V., Economic Freedom and Foreign Direct Investment in Developing Countries. The Journal of Developing Areas, 41(1), 2007

Karlsson, S., Lundin, N., Sjoholm, F., & He, P. (2009). Foreign Firms and Chinese Employment. World Economy, 32(1)

Lehmann, A., S. Sayek, & H.G. Kang (2004). Multinational Affiliates and Local Financial Markets. IMF Working Paper.

Lipsey, R. E. (2004). Home- and Host-Country Effects of Foreign Direct Investment. NBER Chapters, (February)

MAYNARD H. B., 1970, Conducerea activității economice, vol. I, Editura Tehnică, București;

Mayom, D. A. (2015). The Impact of Foreign Direct Investment on Labor Market Measures: Evidence from Sub-Saharan Africa. The University of san Francisco

McAleese D., & McDonald D. (1978). Employment Growth and the Development of Linkages in Foreign-owned and Domestic Manufacturing Enterprises. Oxford Bulletin of Economics and Statistics, 40(4)

MINCIU, RODICA, 1995, Amenajarea turistică a teritoriului, Editura Sylvi, București;

Ministry of Overseas Indian Affairs (2012). Impact of FDI on SMEs. Press Information Bureau, Government of India

Misztal, P. (2010). Foreign Direct Investments as a factor for economic growth in Romania. Review of Economic and Business Studies, III(1), 39-54. National Bank of Romania (2015). Foreign direct investment in Romania, 2006-2014

National Institute of Statistics, 2016

PRIBEANU, GH., 2014, Marketingul produselor agroalimentare, Editura University Press, Arad;

Smallbone, D. (2006). Foreign direct investment and SME development: some policy issues for transition and developing countries. Proceedings of the international conference “Entrepreneurship in the United Europe: Challenges and Opportunities”, Sunny Beach, Bulgaria.

SNAK O., BARON P., NEACȘU N., 2001, Economia turismului, Editura Expert, București

Soo Kim, K., & Leblebicioglu, A. (2016). The Impact of FDI in Vertically Integrated Sectors on Domestic Investment: Firm-level Evidence from South Korea. Working Paper

Stanef, R. (2009). Evoluția ratei șomajului, Academia de Studii Economice București.

Subair, K., & Salihu, O. (2011). Foreign direct investment and development of small and medium scale enterprises in Nigeria. African Journal of Accounting, Economics, Finance and Banking Research, 7(7)

Te Velde, D. W., & Morrisey O. (2001). Foreign Ownership and Wages: Evidence from Five African Countries. CREDIT Research Paper No. 01/19, Centre for Research in Economic and International Trade, University of Nottingham.

Voinea, L., “Revisiting FDI patterns in transition. The case of Romania”, EACES Conference, 2002

Zaharia, R., Vintilă, D., “Foreign direct investements and economic growth in Romania”, Business and Management, 2012