Eficienta Interventiei Hidrokinetoterapiei In Recuperarea Genunchiului Traumatizat

Medicina

Eficienta Interventiei Hidrokinetoterapiei In Recuperarea Genunchiului Traumatizat

Byadmin ianuarie 1, 2024

STUDIU CONSTATATIV PRIVIND EFICIENTA INTERVENTIEI HIDROKINETOTERAPIEI IN RECUPERAREA GENUNCHIULUI TRAUMATIZAT

Tema referatului:

Recuperarea Genunchiului Posttraumatic prin Hidrokinetoterapie

Hidrokinetoterapia

Esteeoemetoda terapeuticaerecent introdusa innpractica medicalaede specialitatee Hidrokinetoterapiaaconsta in intrebuintareaaapei in scoppterapeutic, folosita ca tratamente extern. Apa se utilizeaza pentru proprietatileesale fizice (temperatura si presiune), catasi pentru cele biochimiceeale eventualelor substante ce pottfi dizolvatetin eaa

aTratamentul prinzHidrokinetoterapie constaain aplicarea mai multorrtehnici si metodeespecifice, care auula baza realizareaumultipleloreobiective:

· ewcombaterea dureriiesi a procesului inflamator;

· qaprevenirea si combatereaetulburarilor vasculare si a circulatiei;

· zkaprevenirea si combaterea pozitiilor vicioase, realiniereaearticulara;

· ameliorareaetonusuluizmuscular;

· aqzrecuperarea fortei musculare si a stabilitatii articulare;

· dasasuplizarea tesuturilor moi siimobilitatiiearticulare;

· zsrecastigarea stabilitatii bipodaleesieunipodale si sigurantei in mers;

· zsa respectarea regulii de igiena alecgenunchiului.

zaMijloacele care seuutilizeaza pentru atingerea acestor obiective, pot fi sistematizatezastfel:

vPentruecombatereaedurerii si a procesuluieinflamator:

– edrerepaus articular – se obtine in pozitia degdecubit dorsal, zgenunchiul flectat usor (25°- 35°) sustinut de ozperna. In aceasta pozitiezcapsula zarticulara si ligamentelecsunt relaxate, iar presiunea intraarticulara scade;

– cdamedicatie antialgica si antiinflamatorie: se poate administra local prin infiltratii intra – si periarticulare, unguente, comprese;

– cxzfizioterapie prin formele de termoterapieerece (crioterapia): masaj cu gheata; comprese cu gheata; termoterapia: cu efect sedativ, spasmolitic; aplicare locala, sub forma deccataplasmercu parafina de 40°C timppde 20 minute; aplicare generala sub forma de baiila temperatura de 37°C.

fFizioterapia prin procedee de electroterapiezvor fi: curenti galvanici – se pot aplica longitudinal sau transversal; TENS – utilizeaza curenti cu impulsuri dreptunghiulare de joasa frecventa cu parametri reglabili – efect antialgic; curenti Träbert – curenti de joasa frecventa (150 Hz) – cu efect analgetic si hiperemiant; curenti diadinamici: cu efecte analgetice, hiperemiante, dinamogene, cu mai multe forme: MF, DF, PS, PL, RS, care se aplica latero – lateral la nivelul genunchiului; curentii interferentiali cu efecte: decontracturant, analgetic, vasculotrofic, hiperemiant, resorbtiv; ultrasunete cu efect caloriczprofund, micromasajztisular; magnetodiaflux: – campuri magnetice de joasa frecventa in administrare continua sau intrerupta, ritmic sau aritmic.

Hidrokinetoterapia in vanaztrefla, bazine pentrunefectul analgetic, vasodilatator, relaxant – prin crestereazaportului de sange innmusculatura; pentru reluarea mersului prinndescarcarea greutatii corpuluicdatorita efectuluinhidrostatic si a nivelului apei in care se realizeaza; crestevelasticitateabtesuturilor moi;

– nbmasajul: prin framantare se obtine ameliorareancirculatieivsangelui, creste elasticitateamligamentelor si anmuschilor; tapotamentul, cernutul, rulatul, vibratia – ajuta la reducereabedemului.

Pentru realizarea stabilitatii/membrului inferior:

·stabilitatea pasiva: tehnicile FNPbsi exercitiindebtonizare si crestere de forta avmusculaturiivstabilizatoare a genunchiului ( a celor „patru fatete”;

cxtractiuni usoare sauttelescopari repetate pentruncresterea rezistenteilligamentelor; respectareahregulilor denigiena a genunchiului, scadereabgreutatii corporale, vevitarea mersului pe teren cu denivelari, folosirea bastonului in timpul mersului, sa nu se pastreze o pozitie cu flexia puternica aggenunchiului;

· vstabilitatea activa:bexercitiitde crestere a forteibtuturor muschilor ce participa la stabilizarea genunchiului prin: exercitii izometrice, izotonicet, exercitii cu rezistenta,DAPRE,tonizarea ischiogambierilor prin:vexercitiibizometrice, exercitii cu rezistenta; tonizarea tricepsuluibsural prin: exercitii izometriceb, exercitii cu rezistenta; tonizarea tensoruluibfasciei lata: exercitii cu rezistenta, din decubit heterolateral; exercitii pe suport oscilant;

bvPentru cresterea amplitudinii articulare (mobilitatii): cu aparatele Kineteck ndupa inerventii chirurgicale, mobilizari ale rotulei in sens longitudinal si transversal; exercitii pasive – active si activezajutate; tipurile devstretching adecvat cazului; exercitii active; exercitii gestice:vpasit peste obstacole, urcat – coboratr trepte.

Pentru mentinerea unei bune functionalitati si troficitati a intregului segment se recurge cat maicprecoce la mobilizarivpasivo-active si active alectuturor articulatiilor membruluicinferior, miscari care nu afecteazabzona lezata.

Amplitudinea de miscare este determinata de gradul de tractiune pe care-l determinavtegumentele, pe care il permite leziunea. Miscarile se executa la limita durerii. Mobilizarilebvor evita redorile articulare si vorbasigura o mai buna circulatie a segmentului. Contractiile statice, izometrice executatebordonat in toate grupelebmusculare vor preveni instalarea hipotrofiilor musculare.

2. Program kinetic pentruvrecuperarea genunchiului

In continuare, propun un model de program de recuperare alcgenunchiului care, inclus partial sau integral inbsedinta de recuperare, poate contribui lateducarea sau refacerea posturii corecte.

Obiectivele stabilite pentru programul de lucru sunt:

– nreducerea durerii, care estebfactorulbdeterminant invcadrul recuperarii, deoarece gonalgia ingreuneaza sau face imposibila aplicarea programului recuperatore;

– uobtinereacstabilitatii, care este de faptaprincipala functie a genunchiului;

– nobtinerea mobilitatii;

– ncoordonarea miscarii membrului inferior.

vbReeducareaaincepe a doua zi dupaboperatie, cand piciorul se afla pe atele.zLa inceput se executancontractii izometrice pentru cvadriceps aflat in exces. Contractiile cvadricepsului se vor repeta de 5-6 ori la fiecare ora,cpana cand muschiul devine suficientqde puternic. In acest moment se facpridicari ale membrului inferior cu atela cu tot.vSe trece apoi la exercitii de flexiewale genunchiului la marginea patului, dupa scoaterea bandajelor si apoi mers cuzbaston din a 10-a zi de la operatie.

Recuperarea continua cu:

-zelectroterapie antalgica sivantiinflamatorie;

-vtonifiereaccvadricepsului;

-amasaj coapsa-gamba, cu evitareadgenunchiului;

-zmobilizareacarticulatiei;

-dcrioterapia;

Din saptamana a 3-a se incepe urcatul siccoboratul scarilor.

Dupa efectuarea acestor mijloace, se are in vedere refacereacmobilitatii articulare, care este deccele mai multe ori afectata si greu de recuperat.

bqaaReeducarea flexiei se realizeaza prin:

· zprin posturari:

1. Pacientul in decubitcventral, prinde glezna cu mana si tine gambasin flexie.

2. Pacientul in decubitxdorsal sau sezut, gamba lacmarginea mesei; pe 1/3 superioara a gambei si la nivelul gleznei se atarna greutati la glezna, care sa reprezinte doar jumatate din valoareaccelei atarnate laagamba pentru a evita un impactzarticular prea mare.

· aprin mobilizaricpasive:

1. Subiectul incsezand, asistentul face priza pe 1/3 distala a coapsei si afgambei efectuandfflexia.

2. Pacientul infdecubit dorsal, cu soldulfflexat, asistentul executafflexia genunchiului (dreptulcanterior estefrelaxat);

· cprin mobilizaricauto-pasive:

1. Ceadmai simplacmobilizare este presarea pe fatacanterioara a gambei cu gambacmembrului opus, sanatos, pacientulcfiind in sezand sau decubitcventral;

2. Dinfortostatism, cu mainile pe o bara, se lasa corpul in jos infgenuflexiune.

· cprin mobilizari active:

1. Dinfdecubitfdorsal cu sau fara ofpatina cu rotila pe picior, pacientul aluneca pe o placa in flexie-extensie saufpedaleaza in aer.

rrrrrrrrrReeducarea extensiei se face:

· xprinfposturari:

1. Subiectul in decubit ventralccu gamba in afara mesei si coapsa fixata intr-o chinga; de gamba se atarna o greutate sau se recurge la scripeti;

2. Pacientul in decubitfdorsal cu gheata deftractiune pe picior, se tractioneaza continuu infax.

·sprin mobilizarifpasive:

1. Pacientul in sezand cu trunchiul aplecat in fata, kinetoterapeutul executa extensia facand douafprize: una peffatafanterioara a coapsei fixand-o lafscaun si alta pe gamba distal. Exercitiulfurmareste intindereafischiogambierilor.

2. Pacientul in decubit ventral cu coapsa fixata la masa prin priza asistentului; cealalta priza pe gamba distalfexecuta extensia. Pentru extensiafcompleta se aseaza ofperna sub coapsa.

· sprin mobilizari auto-pasive: pacientul infdecubit ventral cu coapsa fixata: gamba si piciorulfcontrolateral imping spre exteriorfmembrul inferiorfafectat.

· fprin mobilizarifactive: se poateffolosi exercitiulfde la flexie caci reprezinta de faptfexercitiul si pentrufextensiafgenunchiului.

ddddReeducarea miscarii defrotatie

In redorile de cauza strict articulara, mobilizarea defrotatii degajeazafaceasta importantafcomponenta ce participa lafflexie-extensie. Exercitiilefsunt pasivefsi au caracter defmanipulare.

Se potfexecuta autofmobilizari prinfabductia sifadductia de soldfrealizandu-se rotatii interne sifexterne ale genunchiului, pacientul fiind in pozitiefsezanda cu piciorulffixat.

adReluareafmersului este un alt obiectivfimportant alfprogramului defrecuperare, deoarece, imposibilitateafexersarii mersului pentru perioadeflungi de timpfpoate sterge din memorie acest actfmotric. Defaceea, reeducareaftrebuie initiatafinca din perioadafimobilizarii la pat. Exercitiile vor pregati mersul cufmijloacefajutatoare, fantrenand in acest scopfmuschiiftrunchiului si membrelorfsuperioare.

fExercitiile defreluare afmersuluifincep gradat, cu perioade defadaptare la fortostatism. In momentul in care statiunea in picioare e posibila faraftulburari de fechilibru, se incepefmersul.

Utilizareafcarjelor sifbastonului. Un traumatizat la membrulfinferior va fi fobligat pentru o perioada mai lunga sau mai scurta de timps, cu sau fara aparatf fgipsat, sa utilizeze un ajutor de sprijin la mers. Desi nimic nu pare mai banal decat utilizareafunui bastonfsau a uneifcarje, totusi rareori se poate constata cafaceasta utilizarefeste si corecta.

fRefacerea completafafmersuluifsolicita o serie defexercitii care sa refaca fcoordonarea fsenzitivo-motorie. Inffunctie de tipulflezionar saufsechele,fmersul se va reluafprogresiv cu sprijin intrefbarefparalele sau in cadru defmers, carje, baston.

fAceasta e o etapafobligatorie pentrufreadaptarea lafmersul cu sprijin pefambele membrefinferioare. In aceastafetapa nu sefurmarestefrefacereafechilibrului fmuscular, desi sefrealizeaza, cifmersul in sine ca mijloc defadaptare. Se urmareste apoi:

– ssantrenarea incarcarii alternative pe fiecarefmembrufinferior infrectitudine si moderata ftripla flexie.

– finvatarea balansului (echilibrului) prinftrecerile defincarcare succesiva de pe unfpicior pe altul cufschimbareafpozitiei acestuia,fangrenandu-se intregul corp.

-fmersulfghidat de 1-2 liniifparalele in care sefurmarestefasezarea fpiciorului cufcalcaiul de o parte si de alta afliniei, iarfvarful rotat infafara.

-fse introduc grade de dificultate cum ar fi mersul inainte, inapoi, lateral, mersul cu pasii incrucisati, pe varfuri, pe calcaie, pe marginea interna sau externa a piciorului, pe panta de inclinare ascendenta, descendenta, laterala, pe teren accidentat.

Variind toti acesti parametrii, tipul pasitului si structura solului dupa dorinta, se pot obtine exercitii de diferite dificultati care sa corespunda stadiului de afectare a membrului inferior. Mobilitatea controlata in mers trebuie obtinuta si prin rotatia capului si trunchiului spre inapoi (incercarea de a privi in spate in timpul mersului). Aceasta e performanta maxima pentru un mers normal in echilibru complet.

Hidrokinetoterapia reprezinta o varianta terapeutica recent intrata in practica medicala de specialitate. Hidrokinetoterapia consta in utilizarea apei in scop terapeutic, sub forma de tratament extern. Apa poate fi utilizata pentru proprietatile sale fizice (temperatura si presiune), cat si pentru cele biochimice ale eventualelor substante ce pot fi dizolvate in ea.

Apa asigura un mediu de facilitare a programelor de kinetoterapie (miscare efectuata in scop terapeutic). Aspectele legate de presiunea apei se refera la rolul jucat de presiunea hidrostatica, cat si la cel jucat de rezistenta hidrodinamica in contextul imersiei corpului uman in apa. Presiunea hidrostatica, se stie, este direct proportionala cu gradul imersiei in apa, se bazeaza pe legea lui Arhimede si asigura modificarea greutatii corpului. Toate acestea se traduc printr-o reducere a greutatii corpului sau prin fenomenul de descarcare, proportia descarcarii depinzand de nivelul imersiei.

La ce ne foloseste aceasta terapie
Avantajele hidrokinetoterapiei sunt:
– prin schimbarea nivelului de imersie se modifica si gradul de solicitare mecanica a aparatului locomotor;
– facilitarea miscarii in apa, chiar si pentru forte musculare scazute, cu posibilitatea de a asista miscarea la mobilizarea activa;
– posibilitatea de a sustine corpul sau segmente ale acestuia pe parcursul exercitiilor efectuate;
– facilitarea circulatiei de intoarcere la nivelul membrelor inferioare (aspect util in insuficientele venolimfatice, precum varice si/sau edemele gambiere);
– refacerea schemei de miscare si de pozitie a membrelor (aspect deosebit de util in suferintele neurologice).
Rezistenta hidrodinamica se refera la rezistenta opusa de catre apa la deplasarea corpului imersat sau a unui segment al sau.

Avantajele rezistentei hidrodinamice sunt:
– rezistenta opusa miscarilor de catre apa variaza cu viteza de executie a acestora prin cresterea suprafetelor de contact cu apa pe parcursul efectuarii miscarii, creste si efortul muscular;
– daca miscarii i se opune un jet de apa se realizeaza o contractie musculara de tip izometric, care nu necesita deplasare articulara (creste astfel forta musculara fara sa se deplaseze segmentul imobilizat).
Temperatura mediului ambiant, la care organismul aflat in repaus isi mentine temperatura centrala, fara sa solicite mecanismele de termoreglare, se numeste temperatura de indiferenta. Pentru atmosfera, temperatura variaza in jur de 26°C iar pentru apa, aceasta este de 34-35°C.

Avantajele hidrokinetoterapiei sub aspectul factorului termic sunt:
– termoconductibilitatea crescuta a apei, ceea ce duce la accelerarea schimburilor termice intre corpul imersat si apa din bazin;
– hidrokinetoterapia efecuata in apa calda conduce la vasodilatatie periferica, cu scaderea tensiunii arteriale (utila la hipertensivi), tahicardie si cresterea muncii inimii;
– apa calda conduce si la scaderea tonusului muscular cu miorelaxare si sedare;
– tot temperatura scazuta a apei din bazin asigura scaderea sensibilitatii periferice cu modularea perceptiei la durere;
– apa rece prezinta efecte inverse, ceea ce conduce la instalarea efectului tonifiant.

Indicatiile specialistului
Nu trebuie neglijate nici avantajele hidrokinetoterpiei si ale imersiei in apa asupra sistemului nervos. Efectul psihologic care se constata consta intr-o stare de confort psihic, mergand pana la euforie la copii. Acest efect se explica prin capacitatea apei de a facilita miscarile, cat si prin efectul antialgic, miorelaxant, decontracturant.

Indicatiile hidrokinetoterapiei constau intr-o serie de suferinte ale aparatului locomotor, precum:
– sechelele posttraumatice: fracturi si interventii ortopedico-chirurgicale pentru patologia membrelor inferioare si neurochirurgicale pentru hernie de disc, entorse, traumatisme musculare si tendinoase, traumatismele care au presupus interesare de parti osoase articulare si leziuni neurologice, arsurile intinse cu cicatrice, retracturi tisulare si aderente. Aceste situatii se pot intalni la orice varsta, mai ales la persoanele tinere, active.
– suferintele ortopedice de tipul distrofiilor de crestere la copii, precum scolioze, cifoscolioze, cifoze, epifizite sau dupa interventii chirurgicale care necesita mobilizare cu descarcare de greutate si facilitare a miscarilor efectate. Situatiile prezentate se intalnesc cu precadere la copii, adolescenti si tineri.
– reumatologie, in contextul suferintelor reumatismale degenerative (artroze) si inflamatorii (in afara puseului acut), suferintele discovertebrale manifestate prin lombalgie, lombosacralgie, lombosciatipatie, nevralgie cervicobrahiala si cevicooccipitala, nevralgie intercostala prin miorelaxarea, decontracturarea si starea de sedare, de bine, de confort pe care le induc, cat si de facilitare a miscarilor effectuate. Aceste situatii se vor intalni la orice categorie de varsta, in special la tineri.
– suferintele neurologice, cele vasculare, circulatorii, cardiovasculare, pulmonare etc. Aceste situatii se pot intalni la orice varsta, adulti sau persoane de varsta a treia, la ambele sexe si indiferent de mediul de provenienta.

Contraindicatii
Contraindicatiile hidrokinetoterapiei sunt aflate in legatura cu starea pacientului si cu gradul de solicitare din partea exercitiilor efectuate in apa. Prima categorie se refera la: afectiunile acute, starile febrile, tulburarile trofice cutanate, suferinte ale aparatului locomotor cu evolutie rapida si severa (saceroza in placi, miopatii, cancer), afectiuni intercurente care agraveaza suferintele cardiovasculare si respiratorii si contraindica efortul. Cea de-a doua categorie se refera la: afectiunile cardiovasculare de tip coronarian, hipertensiunea arteriala instabila, cardiopariile valvulare grave, boli infectioase cu leziuni cutanate (eczema, escare suprainfectate, fistula), bronsita acuta, angina, sinuzita, diaree, anumite psihopatii.

Bibliografie:

1. Baciu, Clement – „Semiologia clinica a aparatului locomotor', Editura Medicala, Bucuresti, 1975

2. Baciu, Clement – „Anatomia functionala a aparatului locomotor', Editura Medicala, Bucuresti, 1981

3. Baciu Clement – „Kinetologia pre – si postoperatorie', Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1981

4. Ionescu, A. – „Gimnastica medicala', Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1964 si Editura AII, 1994

5. Ionescu, A. – „Gimnastica articulara', Editura Cultura Fizica si Sport, Bucuresti, 1954

6. Ionescu, A. – „Masajul – procedee, tehnici, metode, efecte, aplicatii in sport, Editura A II, 1995

7. Motet, Dumitru – „Bazele teoretice ale exercitiului in kinetoterapie (activitatii motrice) – note de curs', Universitatea Bacau, 1995

8. Sbenghe, Tudor – „Kinetologie profilactica, terapeutica si de recuperare', Editura Medicala, Bucuresti, 1987

9. Sbenghe, Tudor – „Recuperarea medicala a sechelelor posttraumatice ale membrelor', Editura Medicala, Bucuresti, 1981