Eficienta Energetica a Diferitelor Sisteme de Lucrare Si Fertilizare la Principalele Culturi In Cadrul Fermei Ezareni, a Statiunii Didactice a Usamv Iasi

Eficiența energetică a diferitelor sisteme de lucrare și fertilizare la principalele culturi în cadrul fermei Ezăreni, a Stațiunii didactice a USAMV Iași

Cuprins

PARTEA A II-A – CONTRIBUȚII PROPRII

Lista tabelelor

Lista figurilor

INTRODUCERE

Solul constituie principalulpmijlocpde producție al agriculturiipși de aceea trebuie gospodărit cupmare grijă, lucru ce asigurăpmaximizarea productivității sale, reprezentând preocuparea de bază aptuturor specialiștilor din domeniu și a fiecărei țări.

Un lucru bine cunoscut,peste acela că, nimic nu este maipimportant pentru om decât producțiapde alimente sigure și pe o perioadă îndelungată. În acest context, disponibilitățiledde îngrășăminte șidenergie, sunt și vor continua să fie o bază importantăda agriculturii, care poate asigura producția de alimente sigure și pe o perioadă cât mai lungă.

Modernizarea șidintensivizareapagriculturii a fost posibilăpodată cu apariția tractorului și perfecționareapacestuia de-a lungul timpului, fapt care a dus la lucrarea maipintensă a solului și obținerea de recoltedmai mari. În schimb a fost neglijatădlatura proprietăților fizico-mecanice ale solului,dcare s-a concretizat încet dar sigur, în degradarea structurii sale.

În condițiile zilelordnoastre, agricultura a atins un nivel al performanțeidfoarte ridicat, iar față de perioadagcomunistă, se consideră că,datât consumul de combustibil cât și consumul de îngrășăminte chimice, a devenit multomai intens, generând astfel producțiipmai mari dar și costuri pe măsură.

Cea mai „mare” problemă cu care seoconfruntă omenirea la nivelpmondial, este reducerea rezervelor dephidrocarburi exploatabile, aspect ce este foartepdes pus sub semnul întrebării, făcând necesarăpgăsirea unor soluții alternative sau pe cât posibil, reducerea consumurilorpde combustibil.

În contextul celorpprezentate mai sus, lucrareapde față își propune să demonstrezepși să ofere informații cusprivire la consumurile energetice din agriculturăsdar și eficiența unor sisteme de lucrare șidfertilizare analizate de-a lungul uneiaperioade de doi ani (2012-2014).

Lucrarea cuprinde o analiză a eficiențeidenergetice a diferitelor sisteme de lucrare și fertilizare, efectuată îndcadrul fermei „Ezăreni” ce aparține Stațiunii Didactice adUniversității de Științe Agricole șidMedicină Veterinară din Iași. Analiza a urmăritasă justifice sub influența unor factori experimentați,dconsumurile de energie ce se realizează îngcadrul a trei culturi: grâu de toamnă, porumb și soia.

Pentru atingerea obiectivelorppropuse, s-au efectuat observații înppermanență, pe toată perioada devvegetație, deoarece pot apăreadschimbări neașteptate în creșterea și dezvoltarea plantelor.

Factorii experimentați pe parcursuldperioadei de studiu, cuprind:

sistem de lucraredconvențional (arat la adâncimea de 20 cm și arat la adâncimea de 30 cm);

sistem de lucrarefneconvențional (cizel, paraplow și lucrare doar cu grapa cu discuri)

doza de îngrășământdmineral (varianta fertilizatămcu N80P80, și varianta nefertilizată).

planta cultivată (grâu dedtoamnă, porumb, soia)

Experiența întreprinsă s-a amplasatddupă metoda „parcelelor subdivizate”, înmtrei repetiții, fiind de tip polifactorialfAxBxC, cu suprafațagunei parcele de 60 cm2.

Eficiența economică, nu planificăfdoar realizarea unor producții câtmmai mari pe unitatea de suprafață,ddeoarece putem întâlni situațiipînfcare o cultură este eficientă suboaspect economic, chiar dacă producțiilegobținute nudse ridică la nivelulgcompetitiv. Aici putem aminti faptul că, efectuând un sistemdminim de lucrare, consumul de energie vadfi mult mai redus, iar veniturile ce se obțin din producțiagvândută vor acoperi cu succesdcheltuielile pentruprealizarea acesteia.

Identificareagcelui mai eficientpsistem de lucrare, s-a pututgrealiza prin compararea celor cinci sisteme de lucrareoce s-a efectuat pe parcursul perioadei 2012-2014 îndcadrul fermei „Ezăreni”.

CAPITOLUL I

IMPORTANȚA ȘI NECESITATEA TEMEI LUATE ÎN STUDIU

Solul este definit ca fiinddprinicipalul mijloc de producție aldagriculturii, reprezentând partea superioară aslitosferei, aflată în continuă evoluțieddatorită influenței majore a factorilor pedogenetici. Pentru a putea obține ceagmai bună producție, acesta trebuie administratsși folosit astfel încât rezultatele obținutegsă satisfacă atât din punct de vedere economichcât și din punct de vedere agrotehnic.

Considerat a fi un organismsviu, solulpnu poate fi înlocuit cudniciun alt mijloc de producție. Este un nesfârșitfrezervor și acumulator de energie pe care o cedeazăsîntr-un mod lent plantelor și de aceea pentru apputea transfera mai multă energie acestora sub formă de elemente nutritive trebuie să i se creeze condițiivfavorabile pentru continua creștere a fertilității.

După studiile realizate pânăpîn prezent, s-a ajuns la concluzia că înpțara noastră, cât și pe plan mondial, pentrupa putea spori productivitatea soluluigexistă suficiente rezerve care conduc în final șipla creșterea eficienței economice. Aceste rezerve fac referirepîn primul rând, la menținerea și creștereapcapacității de producție a soluluipiar modul și mijloacele cupcare se intervine diferă în timp și spațiu.

În sol au loc înpmod regulat acțiuni fizico-mecanice, biologicehși chimice, care duc direct și nemijlocit la creșterea și dezvoltareapplantelor, respectiv a produțieipagricole. O bună gestionare a resurselorfde sol, nu poate fi posibilăgdacă nu se conosc însușirile și caracteristicile solului, ca fiinduun mediu de viață al plantelor și care seaaflă într-o permanentă interacțiune și corelație cu condițiilepîn care s-au format și au evoluat. În cazul în care sunt exploatate rațional, solurile nu se ,,consumă” într-unpciclu de producție, ci ajung să-și păstrezesfertilitatea, căpătând de cele mai multe ori calități și caracteristici noi.

Fertilitatea solului reprezintăgo însușiredfundamentală a acestuia, fiindgdefinită drept capacitatea acestuia de appunefsubstanțele nutritive, apa și aerul, la dispoziția plantelor, elemente absolut necesare creșteriifși dezvoltării lor. Potrivit academicianuluigEugene Fiodorov (2010), fertilitatea solului din punctddevvedere economic, este strâns legată de folosirea în mod corect de către om adrealizărilor științifice și mecanicedaflate în permanentă schimbare și care au ajuns să se influențeaze reciproc.

Pentru o eficiență economicăgcât mai ridicată, trebuie sa alegem din punct de vedere al condițiilorppedoclimatice, un sistem de lucrare și fertilizarepcare să fiepaplicat cât mai corect, la un cost redus, ca în final rezultatelepsă se suprapună cu obiectivele.

Printr-un sistemdde lucrare, se înțelege modul dedexecutare în complex a mai multor lucrări, indicând numarul lor, succesiunea.și perioada cand se execută (Onisie T. și colab., 1992).

În cadrul unui sistemsde lucrări, stabilireadtimpului, moduluidși numărul de lucrări ce trebuie efectutat, depinde în primul rândfde condițiile de climă și sol, de plantadpremergătoare, starea culturală a solului, planta ce urmează adse cultiva, dar în special deddotarea cu mașini și echipamentedagricole. Din totalul volumului de lucrăridagricole, se apreciază că,dcirca 67% se execută asupra solului și doar 33%dasupra plantelor (Magazin P. și colab., 2000).

În mod obișnuit, sistemeledclasice de lucrare a solului, constaudîn pregătirea acestuia prin lucrări dedbază și lucrări superficialedîn vederea însămânțării șidaplicării îngrâșămintelor. Îngrășămintele ce sedaplică solului și plantelor, au odcontribuție esențială la majorarea randamentuluidbioconversiei în procesul de fotosinteză,dvalorificând o cantitate mai mare din energiadluminii solare.

După unele cercetări s-a arătatdcă energia necesară procesului dedfotosinteză, este procurată în mod direct de ladsoare, astfel considerându-se practic gratuită șidinepuizabilă în comparație cu energiadfosilă care estedepuizabilă și nerecuperabilă. Energia transmisădpe pământ de ladsoare este egală cu aproximativddouă calorii pe minut pe cm2, sau putem afirma că solul primește aproximativ0400-600 calorii pe zi pe cm2, ori 40-60 milioane kcal pe zi la un hectar. Astfel creștereadrandamentului prin care plantele îșidrealizează procesul de fotosinteză, constituie un mijloc ieftin șidușor de mobilizare a energiei solare,dcare se înmagazinează sub formă de energiegchimică utilă în țesutul vegetal (Teșu I., 1984).

Agricultura modernă șidmai ales agricultura intesivă, îșidbazează rezultatele pe consumuri semnificativedde energie. S-a constatat că la începutuldacestui secol, în medie de 50-60% din energiadconsumată în agricultură, avea ca sursădmunca animalelor, 30% era dată de energia umană și doar 3% din consumul enegetic se datora îngrășămintelor. În schimb, în etapa contemporană, consumuldenergetic din agricultură ce revine îngrășămintelordși pesticidelor este în medie de 34%, cu mari tendințe deccreștere la tehnologiile și culturile cudcaracter superintesiv (Rusu M. și colab., 2005).

Încă din anul 1973, ca urmarepa impactului energetic care s-a manifestatfîn agricultură pe plan mondial, ce a afectat și tarasnoastră, imperativul major al strategiilor politice și economice a devenit reducereasconsumului de energie în paralel cu dezvoltarea.bazei energetice și a materiilor prime. Astfel, pe parcurs s-au demarat.diferite măsuri de raționalizare a consumului de energie, deidezvoltare a bazei energetice și dengospodărire mai judicioasă a energiei până în prezent.

Calea de economisire a energiei,oatât în diferite ramuri ale economiei darpmai ales în agricultură, o constituiegaplicarea unor tehnologii optime și care să fiesspecifică fiecărei culturi și zone pedoclimatice. Altfel spus, este absolut necesar să se dea importanță atât factorilor tehnologici care aduc undspor producției, practic fără a realizaoun consum suplimentar de energie, cum ar fidsoiul, asolamentul, epoca dedsemănat și densitatea, cât și.factorilor ce duc la creșterea producției și carednecesită un consum de energie cu randament energetic ridicat cum sunt îngrășămintele, irigațiile și mai ales asocierea acestora.

Nu mai puțin eficientesse condiseră adfi și lucrările de combatere a eroziuniihsolului și a excesului de umiditatedcare duc în final la diminuareadpierderilor de recoltă, echivalând ușor cu plusul de energiesce se regăseștesîn producția suplimentarăpobținută. Luând în considerare intrările și ieșirile de energie de orice formă, sub aspectouniversal, criteriul energeticeeste ușor comparat cu criteriul valoricddeoarece permite transformarea tuturor consumurilor și producției obținute într-un echivalentdenergetic comun, ca apoi, pe baza unordindicatori proprii acestui criteriu de analiză, producția si consumul de energie se fie supuse unor analize energetice multilaterale (Teșu I., 1984).

Pentru a putea înțelege maidbine noțiunile de energie, în literaturadde specialitate, unitățile de măsură sunt prezentatedsub următoarele forme: kWh (kilowat-oră), caloria (cal), CPh (cal-putere-oră), însă potrivitdsistemului internațional de unități de măsură,denergia se măsoară în Joule (J), cu următorii multiplii: kilo (kJ= 103J), mega (MJ= 106J), giga (GJ= 109J), terra (TJ=1012J). Echivalentul celdmai potrivit de transformare a conținutuluidfizic al produsului în conținut energetic este caloria, deoarece în agricultură rezultatul obținut în majoritatea cazurilor este de natură agroalimentară. Consumul specific dedenergie presupune o cantitate de lucru mecanic realizată de un agregatdpentru prelucrarea unei unități de suprafață, masă, volum (kWh/ha, GJ/ha, Nm/ha, kWh/t, GJ/t, Nm/t etc.)

În altă ordine de idei, reducereadconsumului de combustibil ar trebui să reprezinte cea mai mareopreocupare în zilele noastre deoarece avândgca argument prețurile aflate mereu în creștere, se estimează că producțiadde petrol a atins deja punctul culminant. Unii analiștidafrimă ca apogeul producției a fostdatins în anul 2010, iar în perioadele ce urmează,ns în anul 2010, iar în perioadele ce urmează, pentru a putea afirma cu convingere estimarea cantităților de petroludepinde doar de economie și tehnologie. Reducerea consumului deucombustibil are și un efect direct asupra reduceriiucantităților de CO2 din atomosferă, întrucâtude la o perioadă la alta se puneodin ce în ce mai mult problema încălzirii globale.

Criza energetică s-a accentuatoodată ce prețul petrolului aocrescut de aproape zece ori în deceniul alpoptulea, având drept cauze reducereaoconsiderabilă a rezervelor deohidrocarburi de pe glob accesibilepexploatării. Potrivit unor analiști, resurseledde petrol din anul 2040 vor fi asemănătoaredcu cele din anul 1980, iar evoluția industrieidși creșterea populației vadduce la o dependență tot mai mare față de petrolaastfel încât producția să fie depășită de cerere.

În agricultură, odatădcu creșterea semnificativă adproducției de îngrășăminte chimice, creșterea gradului dehmecanizare a proceselor dedproducție, creareadde hibrizi mult mai productivi, obținereadunor soiuri noi și de calitate superioară,ddezvoltarea sistemelor de irigație, a crescut și consumul direct și indirect de energie, consum ce poate atinge o pondere de circa 15% din totalul de energie utilizat în România.

Este absolut necesar ca odatădce crește eficiența economică a folosiriidenergiei, să se obțină și un consum minim dedenergie pe unitatea de suprafață sau pedunitatea de produs, prin aplicarea unor măsurioastfel încăt această pondere de energie consumată în țara noastră să nu se mărească. Cerințele au devenitddin ce în ce mai mari sub aspectuldcalității produselor agroalimentare iar intensificareadproducției agricole tot mai necesarădîn condițiile imposibilității de extindere adsuprafețelor de teren agricol.

În prezent, agricultura este multmmai intensivă decât în trecut. Față de perioada comunistă, în actualadperioadă, se consideră că atâtdconsumul de combustibil cât și consumul de îngrășămintedchimice a devenit mult mai intens, iar costurile păstrează același ritm de creștere. Intensificarea producției agricole seacaracterizează mai ales prin creșterea număruluiode mașini și tractoare agricole, adputerii acestora și în consecință a totalului de kW ce revine pe unitatea de suprafață. Comparând același consum deccombustibil la hectar din prezent cuhcel de câțiva ani în urmă, cheltuielile vorpapărea mai mari de cel puțin două-trei ori.

Agricultura tradițională sedcaracterizează printr-un raport ridicat întreeenergia produsă și cea consumată în procesul producției agricoleccomparativ cu agricultura modernă. Deși avea un consumdde energie ridicat, producțiile obținute erauddestul de scăzute și nu puteau asigura alimentația necesară unei populații aflate într-o continuă creștere. Astfel economiștii au admis ideea de intensificare aoagriculturii și că aceasta presupune un efort suplimentardpentru ca efectele obținute să fie mult mai mari însă diversele puncte de vedere constau în înțelegerea noțiunii de efort, din care rezultă și diferitele înțelesuri ale intensificării .

O problemă destul de complexăpo constituie aceea că în procesul producțieidagricole, sunt greu de comparat energiiledcheltuite, întrucât nici în literatura desspecialitate nu s-a ajuns la un punct comun asupraccoeficienților de echivalare a diferitelor forme de energie. Energia care se produce și cea care se utilizează în agricultură,aapare sub diferite forme. Cu toate că orice formă de energie se poate transformadîn alta, energiile se pot transfera și stoca în diferite moduri. Pentru a se putea apreciaddensitatea energiei, trebuie să ținem seama de costul unei unități energetice, de valoarea sa și cantitateadde energiecce revine pe un kilogram de masă.

Energia consumată în procesul de producțiedagricolă a fost structurată în trei grupe:

energie activă directă – este dată de energia umană, energia mecanică etc.

energie activădindirectă – utilizată pentru obținerea unor bunuridce se consumă într-un singur proces de producție (îngrășămintedchimice, pesticide, erbicide, semințe etc.)

energie pasivă – utilizată pentru fabricarea mijloacelordfixe (utilaje, echipamente, construcții etc.)

În cazul structurii consumurilordde energie, idiferent pe ce parte a globului neaaflăm s-a constatat că, ponderea ceadmai mare o deține consumul de energieppentru mecanizare și îngrășăminte. Cheltuielile energetice destinatedmecanizării cuprind în mare parte energia consumată pentrupproducerea de mașini și reparea acestora dar în special, energia necesară pentrudexploatarea lor. În general, consumul energeticddestinat exploatării utilajelor, este în medie de două ori mai mareddecât cel necesar pentru fabricarea lor. Se prevede că, în următoarea perioadă, pentru fabricația utilajelor și mașinilor agricole, necesarul de energie va crește cu 36,2%, iar pentru exploatarea acestora, creșterea va fi de aproximativ 39,3%.

Se estimează că, în ultimiiddouăzeci de ani, forța de muncă a fost economisită în foarte multe țări deoarece, consumul de combustibil ca sursă alternativă de consum a crescut foarte mult. De exemplu, în țările în care gradul de mecanizare al agriculturii estedfoarte ridicat, consumul anualade combustibil poatedatinge 200-250 l/hectar teren arabil. Reducerea consumului specific de combustibil a devenit posibilă odată cu perfecționareaaconstructivă a tipurilor de tractoare iar acestdlucru este scos în evidență prin caracteristicile tehnice ale tractoarelor pe roți și pe șenile (Cazacu D., 2008). Agricultura din România,ddatorită perfecționării mașinilordși utilajelor agricole, a înregistrat o scădere de circad10% în ceea ce privește consumul de energie aldagregatelor ce se folosesc în producția vegetală.

Mijloacele tehnice utilizatd în agricultură, au evoluat în timp astfel încât unealta de lucrudși forța motrică s-au dezvoltat permanent într-o strânsă interdependență iar perfecționările aduse în aceste direcții s-au influențat reciproc. Soluțiile depprognoză pe termen mijlociu și lung privind dezvoltareagmașinilor și echipamentelor de lucru, precum și a surselor energetice pentru acționarea acestora, ar trebui să fie tratate într-unpmod interdependent și unitar. Din altă perspectivă, trebuie să avemdîn vedere faptul că dezvoltarea mașinilor și echipamentelordagricole precum și viziunile asupra mecanizării lucrărilor și proceselor de lucru din agricultură, sunt în strânsăglegătură cu felul și modul în care vor evoluadde-a lungul timpului resursele tehnice energetice câtdși cu ritmul de evoluție al acestora, relativ lent.

Pornind de la studiul asupradeficienței energetice a ecosistemelor de-a lungulhevoluției lor, de la începuturi și până la aplicareactehnologiilor de mecanizare din prezent, stadiul actual al dezvoltării tehnice se poate descrie prin ceea cedînseamnă agricultură industrială. În cadrul unei asemeneadagriculturi, specifică țărilor dezvoltateddin punct de vedere economic și industrial, a crescut extrem de mult, în proporție de 95% energia tehnologică introdusă dedom prin combustibili fosili-convenționali, produse agrochimice, mașini și utilaje agricole iar restul de 5% revine energiei furnizate de om și animale.

Cercetări recente demonstreazădfaptul că, o asemenea agriculturădindustrializată, se caracterizează printr-un randamentpmic de utilizare a energiei, reprezentânddun raport mediu de 1/3 între energiadconsumată și cea înglobată prindprodusul obținut. De menționat că acestdraport ar fi mult mai satisfăcătordîntr-o agricultură mai puțin industrializată, în care mijloacele mecanice și tehnice de susținere adproducției agricole sunt mai puțin prezente (Berca M., 2011).

S-ar putea observa faptuldcă abandonarea acestor mijloacedtehnice ar putea fi o soluție pentru a creștedrandamentul energetic al proceselor de lucru din agricultură, idee agreată din ce în ce mai mult de specialiști pe plan mondial. Acest lucru ar însemna sădrenunțăm la cele mai multe mijloace pedcare tehnica le pune la dispoziție și să adoptămdun sistem de agricultură în care dominantădar fi forța umană și tracțiunea animală. Dar să nu uităm că agricultura industrializatădprezintă un set de avantaje printre care cele mai importantedar fi creșterea producțiilor agricole și a productivității muncii. Această perspectivă rămânedvalabilă în prezent și pentru viitorulaapropiat însă nu și pentru viitorul îndepărtat.

CAPITOLUL II

CERCETĂRI ÎN ȚARĂ ȘI ÎN STRĂINĂTATE PRIVIND TEMA LUATĂ ÎN STUDIU

În diverse țări, imaginea datădagriculturii este descrisă prin structuri de producție diferite. Asupra formăriiastructurilor de producție alături de condițiile naturale și-au maiapus amprenta și condițiile de naturăpeconomică, istorică, sau uneori chiar obiceiuri religioase care interzic consumul anumitor produse, iar capurmare, ramurile care le produc nu se întâlnesc în cultură.

Structurile de producție cedse practică în agricultura din diverse țări, se definesc nu doar prin feluldramurilor ci și prin legăturile și proporțiile ce se stabilesc între ele de-a lungul unei perioade. Modul prin care se manifestă diverșiddeterminanți ai structurii de producție, generază multiple modificăridstructurale. Intensitatea acestora poate fi diferitădîn funcție de felul în care se practică agricultura, fie ea unadcomercială sau o agricultură de subzistență, legatăddirect prin fluxuri economice internedși internaționale de bunuri agricole.

S-a pus de câteva deceniioproblema reducerii consumurilor, dar de curând s-a tras puternic semnalul deoalarmă din cauza crizei economice dedsupraconsum neacoperit din perioada 2008-2010, consideratăda fi una dintre cele mai profundeddin istoria omenirii pe timp de pace. Astfel, îndacestă direcție a apărut pentru prima dată șidtermenul de reducere a consumului de resursennaturale odată cu reducerea consumului de produse alimentare și energie, pentru ca în final omul sa aibă aceeași cantitate de eficiență și satisfacție (Berca M., 2011).

Din experiența acumulatăope parcurs în realizarea programelor de dezvoltaredenergetică a țării noastre, dar și dindacțiunile de raționalizare a consumurilor de energie,dîntr-un consens cu părerile de pe plandmondial, s-a ajuns la concluzia că cea mai eficientă și ieftină sursă de energie o reprezintă economisirea acesteia. Conceptuldde consum energetic trebuie să înglobezeaacțiuni susținute, care să se opunădfolosirii într-un mod irațional a resurselor energetice neconvenționale sau aflate într-o stare latentă în tehnologiilegmoderne și mai ales să se opună risipei de energie.

Intensele preocupări în aceastăddirecție, declanșate aproape în întreagaglume, au dus la rezultate apreciabile și totodatăaau clarificat în special metodele urmărite pentru economisirea energiei. Specialiștii din acest domeniudau ajuns la concluzia că, pentru adreduce consumurile de energie trebuie avute învvedere în mod deosebit, următoarele 3 măsuri:

organizarea unor acțiuni atâtvla nivelul sectoarelor și economiilor naționale, dar maidales la nivelul exploatațiilor agricole, caredsă minimizeze consumurile de energie;

antrenarea unor procesedde producție mai puțin energointensive;

realizarea unor produse finitedcare necesită consumuri mai scăzutedde energie și care pot avea un gradgde folosință mai îndelungat.

Aceste măsuri de economisireda energiei se recomandă a fi utilizatedcu precădere în industrire, transporturi, sectoaredlocativ comerciale dar și pentru producătorii dedenergie bazată pe combustibili fosili. Celelalte ramuridspecifice producțieidmateriale care nu suntdgeneratoare de energie, dindpunct de vedere aldeficienței energetice a produselor lor, se bazează doar pe reducerea consumurilor specifice dedcombustibili, de energie electrică, respeciv dedmateriale și materii prime ce revine pe unitatea de produs.

În domeniul agricol, producțiadvegetală este considerată singura ramură prindcare energia ce se consumă sub formădde muncă, combustibili, îngrășăminte, erbicide, pesticide și mijloace fixe, se materializează în produse agricole generatoare de energie. Acest lucru se datoreazădmai ales fotosintezei, proces prin care se transformă energia solară, apa și dioxidul de carbon într-o formă de energie vitală, cunoscută șidsub denumirea de energie biochimică alimentară. Prin simplul fapt că aceste elemente sunt puse la dispoziție de natură, face ca energie ce se obține din cultura plantelor să fie mereu mai mare decât cea consumată de om pentru obținerea acestora.

Datorită proceselor microbiologicedși celor fotosintetice, pe lângă energia alimentară accesibilă sub formă de produse, soluldînmagazinează imense energiidsub forma elementelor fertilizante ce se găsesc în humus și în alte substanțedmineralizate, ușor asimilabile de către plante. În acestffel, dacă solul este folositdîn mod rațional, nu doar că nu își reduce din rezervele energetice, ci chiar ajunge să și le mărească prin regenerare (Berindei T. și colab.,1978).

În contextul general dedstudiu al utilizării energiei, trebuie subliniat faptul că, consumul de energie este diferit de la o cultură la alta. După unele cercetări,dcheltuiala de energie care face referire lacvaloarea surselor nesolare directe sau indirecte folositădîn realizarea producției agricole, diferădde la o cultură la alta și în raport cu conținutul substanțelor ce se produc. Deosebirile sunt destul de mari șidele reflectă natura biologică a plantelor (Hartia S., 1978).

Majoritatea autorilor care s-audpreocupat de analiza energetică în agricultură,dnu au avut în vedere și eficiențaaeconomică a energiei sau fac referire, fără să o introducă în calcule ca un element de analiză, rezumându-se la ideea că nu ar fi lipsit de interes și aspectul economic. Plecând de la unele studii realizate dedFAO asupra energiei ce se consumă pedplan mondial pentru a se produce și folosi utilajele agricole, rezultă următoarea situație:

Tabel 2.1

Energia consumată pentru producerea și folosirea utilajelor agricole în

agricultură pe plan mondial și repartizarea pe zone

( sursa FAO, Cazacu D., 2008 )

Se poate observa cu ușurințădcă tendința de creștere a energie consumatedatât pentru producerea utilajelor cât și pentruafolosirea acestora este una destul de mare de la o perioadă la alta, deoarece progresulgtehnic a cunoscut un mare avânt. În perioadele ce urmează,mse preconizează că energia alocată fabricațieidutilajelor agricole va crește cu aproximativ 36%, în timp ce energia pentru exploatarea parcului de mașini se va spori cu circa 39%.

În contextul bilanțuluidenergetic, consumul de energie din agricultură are o pondere destul de mare îndconsumul global, și ca urmare, reducera acestuia în domeniul agriculturii poate duce la o serie devavantaje apreciabile, având învvedere tendința de epuizare a resurselor tradiționale de combustibil și nevoia de sporire a producției în funcție de creșterea populației planetei.

Structura consumurilor energeticegreprezintă un spectru destul de larg în cadrul bilanțului energetic general pozitiv al agriculturii. Astfel, potrivi unui studiu realizat de FAO pentru 29 de țări s-a constatat în medie un raportgenergetic (energia consumată raportată la energia produsă) de ordinul 1/2,5. Această medie este situată aproximativgla jumătate în raporturile extreme de 1/1,1 și 1/4. Tendința acestui raport pe termendscurt este de înrăutățire deoarece în multe cazuri se înregistrează rapoarte supraunitare.

Consumul de energie activă.directă constituie circa 45-50% din totalul energiei consumate în agricultură, iar dindenergia activă directă, aproximativ 6-12% estedreprezentată de consumul de energie electrică și ceaamai mare parte este dată de consumul de combustibilicconvenționali, în medie de 88-94%. După unele studii, în actuala perioadă, suprafața ce revine pe un tractor este de 70-75 hectare teren arabil, consumându-se anual circa 10 tone combustibil pe un tractor, iar la un hectar consumul este în jur de 130-140 kg combustibil. De asemenea s-a ajuns la concluzia că cel mai mare consumdde energie (consum de combustibil) din totalul lucrărilor executate pentru obținerea producției agricole, se înregistrează la executarea lucrărilor solului.

Diferențele de randament dintredsistemele alternative de lucrare adsolului și sistemul clasic se pot explica prin alegereadtehnologiei cele mai potrivite în anumite condiții, în cadrul unei rotații a culturilor specificedși de asemenea a lucrărilor ce se execută (Jităreanu, G., și colab., 1995).

În cadrul unor cercetări efectuatedla Stațiunea Didactică USAMVBT de către D. Popa, Tonea Cornelia și colab.dîn perioada 2003-2005, la cultura de porumbbboabe pe un cernoziom vertic puternic gleizat, profund salinizatdși alcalinizat, cu temperaturidmedii anuale cuprinse între 11° C și 12,7° C și percipitațiiccuprinse între 390 mm și 590 mm, s-au constatat consumuri de energieddiferite de la un sistem de lucrare la altul. Astfel, de-a lungul studiului s-au testat următoarele variante:

V1 (martor)- plug obișnuit cu cormană + grapă cu discuri

V2- combinator cu discuri ( două treceri)

V3- combinator cu grapă rotativă

V4- combinator cu discuri + combinator cu grapă rotativă

V5- combinator cu discuri + lucrare cu vibrocultor

V6- semănat direct

Tabel 2.2

Eficiența energetică a diferitelor sisteme de lucrare la cultura de porumb boabe

Din tabelul de mai susdreiese că, randamentul energetic pentru 1 MJ consumatdîn toate sistemele de lucrare, comparativ cu variantadmartor, se pot obține creșteri ale eficienței energetice între 8,61 și 8,91, maximul de eficiență fiind de 8,97 la sistemul de semănat direct.

Această variantă mai poartă și denumirea de no-till sau direct drill, iar primele încercări în direcția aceasta s-au realizat în anul 1938, în statul Ohio din S.U.A, iar mai tarziu s-au adăugat și alte cercetări efectuate de numeroase universități americane (Universitatea din New York, Universitatea Michigan etc.). Sitemul acesta prezintădun set de avantaje, atât din punct de.vedere economic cât și agrotehnic și anume: solul se tasează îndmai mică măsură, ca urmare a numărului redus de treceri, sedînmagazinează și se conservă mai bine apa în sol, structura este mai bine menținută iar în final se reducdcheltuielile de producție și agricultura devine mai rentabilă.

Semănatul direct la culturadde porumb, pentru obținerea biocombustibiluluidnu a determinat un impactdnegativ asupra aspectului energeticdal producției, dar nici nu a dus la creșterea eficienței acestui sitem de cultură (Constanze Boehmel și colab., 2008), din cauza consumurilor suplimentare.ce se realizează cu aplicarea substanțelor.de protecție a plantelor.

Tehnica aceasta se recomandă.pentru culturile anuale destinate obținerii de biocombustibil deoarece reducedimpactul negativ al tehnologizării asupradmediului (exprimat prin eroziune), intensifică fixarea carbonului în sol, iar în timp duce și laccreșterea fertilității acestuia. Rezultate asemănătoareds-au înregistrat în statul Nebraska (SUA), unde ca o medie pentru 16 ani, sistemul ,,no-till” a necesitat cel mai scăzutdconsum de energie (7,34 GJ/ha) în comparație cu subsolajul (7,96 GJ/ha) șidaratul (8,72 GJ/ha) (Rathke G.W. și colab., 2007).

În Elveția, pe soluriledcu o textură nisipoasă până la lutoasă, producția grâului a fost mai mică în varianta ,,no-till” cu doar 3% comparativ cu variantele sistemului convențional și minim de lucrare a solului (Rieger S. și colab., 2008). ÎndStatul Iowa (SUA), Kurkalova L. și colab. (2003), subliniază faptul cădintroducerea sistemelor minimedde lucrare a solului determină creșteri ale eficienței economicedprin reducerea costurilor de producție. Ribera L.A și colab. (2004) au constatat că, în sudul statului Texas (SUA) marea majoritate a fermierilor locali preferă sistemul de semănat direct în miriștea plantei premergătoare întrucât se reduce numărul de treceri iar cheltuielile cu combustibilul și forța de muncă scad considerabil.

Un alt studiu s-a realizat îndcadrul Universității din Craiova dedcătre Elena Roșculete, M. Susinski și colab, în perioadad2003-2005, privind bilanțul energetic la cultura defgrâu în condiții de neirigare sub influența unor doze diferite de îngrășăminte și lucrare diferită a solului. Acest studiu s-a efectuat pe un sol de tip cernoziom care în stratul arabil prezintă o reacție moderat acidă, slab aprovizionat cu azot, binedaprovizionat cu fosfor și spre foarte binedaprovizionat cu potasiu. Conform cerințelordde tehnică experimentală s-a ales ca metodă,dsubdivizarea parcelelor, cu trei repetiții ținânddcont de următorii factorii:

Factorul A- metoda de lucrarea a solului cu 3 etape:

A1- arătură la 18-20 cmdadâncime + pregătirea patuluiogerminativ prin 2 treceri cu discul

și o trecere cuccultivatorul

A2- cizel la 18-20 cm adâncime + pregătirea patului.germinativ prin 2 treceri cu discul

A3- cizel la 8-10 cm adâncime + 2 treceri cu discul

Factorul B- fertilizare cu azot în 4 etape:

B1 – N0

B2 – N50

B3 – N100

B4 – N150

Tabel 2.3

Randamentul și eficiențadenergetică pentru cultura grâului în funcțiedde anumiți factori

Calculele efectuate privinddenergia produsă (Mcal/ha), energia consumatădși randamentul energetic, prezintă valoripdiferite,dschimbându-se cantitativ în funcție de producția obținută și de factorii ce se alocă acesteia. Din punct de vedere energetic, analizele efectuate la cultura grâului indică valori ale consumuluidenergetic care variază între 1,19 și 1,67 Mcal/kg pe produs, având un randamentaenergetic mediu pe cele trei metode de lucrare a solului de 2,87.

Analiza consumului energeticdîn Mcal raportate la 1 kg de grâu, ca o medieapentru cei 2 factori analizați, indicădvalori care cresc odată cu mărirea dozeidde azot și în același timp cu simplificarea metodei de lucru,dexcepție făcând doza maximă de N150 care afecteazădproducția. Făcând referire ladlucrările solului, în ceea ce privește energia consumată, cea mai mare valoare s-a înregistrat la arătura clasică (7040 Mcal/ha) la o doză maximădde azot de N150, iar cea mai mică valoare se întâlnește la lucrarea cu cizelul la adâncimea de lucru 8-10 cm pentru varianta nefertilizată (2916 Mcal/ha). În concluzie, studiul indicădfaptul că pregătirea solului în toamnă cu cizelul (indiferent de adâncime) este o soluție economică pentru cultura de grâu în agricultura din zonă.

În alte condiții, Jităreanu G. și colab. (2007), pun în evidențădimportanța aprofundării cercetărilordprivind îmbunătățirea tehnologiilor ameliorativeppe solurile din România aflate într-o stare deddegradare (soluri compacte, erodate, slab fertile ș.a.). Așadar,aîn experiențe staționare, într-un asolament de 5 ani (grâu demtoamnă – floarea soarelui – fasole – grâu de toamnă – porumb) s-a dovedit interdependențadpozitivă dintre producția culturiloradin asolament și dozele de îngrășăminte minerale aplicate. Valorile însușirilordfizice ale solului (porozitate totală, porozitate de aerație, densitateaaparentă, conținut de humus și stabilitatea hidrică a structurii) s-au menținut apropiate de valorile inițiale (2,74%), în cazul unei fertilizări minerale echilibrate (180 kg/ha N și 80 kg/ha P2O5).

Tratând problema din punctdde vedere energetic a eficienței fertilizăriidîn cadrul asolamnetului, s-a constatat căaaceasta duce la obținerea unor cantități suplimentare de energie (Munteanu L.S. și colab.,(2001), dacă se ia în considerare faptul că, orice mijloc material, inclusiv cel de natură biologică, aredîn componența sa sub diferite.forme, o anumită cantitate de energie exprimată convențional în kWh.

Studiul efectuat pe un.sol de tip cernoziom levigat, moderat.erodat din cadrul S.C.C.C.E.S Perieni, la cultura.grâului de toamnă, a dus la concluzia că, în monocultură, cantitatea de energie ce se obține suplimentar a fost cuprinsă între 4258 kWh/ha la o doză de N32P32 și 6761 kWh/ha la doza de N96P96. În cadrul asolamentului de doi.ani, cantitatea de energie obținută/suplimentar prin fertilizare s-a situat .între 4473 kWh/ha și 10115 kWh/ha (la varianta fertilizată cu N128P128). Se poate observa o creștere semnificativă a cantităților de energie realizată prin fertilizare în comparație cu valorile din monocultură. Majorarea cantității. suplimentare de energie se datorează și creșterii număruluiade culturi din asolament, de asemenea, diversificarea acestuia contribuie în mare măsură la realizarea bilanțului energetic.

O altă experiență s-a desfășurat. în cadrul Stațiunii Didactice a Universității de Științe Agricole și Medicină.Veterinară ,,Ion Ionescu de la Brad” din Iași, în perioadaa2004-2010, pe un sol de tip cernoziom cambicdcu textura luto-argiloasă și fertilitate mijlocie spre bună. În cadrul experienței Răus L. și Jităreanu G., au urmărit influența.unor sisteme de lucrare și.fertilizare alcătuite din: arătura la.adâncimea de 20 cm, arătura la 30 cm, lucrare cu plug tip cizel și grapa cu discuri, la o rotație a culturilor fasole – grâu de toamnă – porumb, cu două niveluri de fertilizare (N60P60 și N90P60). Rezultatele energetice au fost foarte.mult influențate de metoda de lucru și nivelul de fertilizare. De asemenea, s-a observat că, consumul.de energie crește odată cu mobilizarea mai intensă a.solului și administrarea dozelor de îngrășăminte, astfel energia.produsă a fost superioară cu fiecare sistem. Bilanțul energetic.și coeficientul de eficiență au avut valori mai.mari la variantele arătură normală în comparație cu variantele de arătură fără întoarcerea brazdei, dar indicii au avut o evoluție inversă în funcție de dozele de îngrășăminte utilizate.

Experiența a fost una de tip.polifactorial (AxBxC) iar în amplasarea.experiențelor s-a utilizat ,,metod parcelelor.subdivizate” în 3 repetiții. Ca urmare, la cultura porumbului, energia totală produsă a variat.foarte mult atât între sistemul de lucrare a solului.cât și între nivelurile de fertilizare, iar din analiza bilanțului energetic reiese clar faptul că la această cultură arătura executată la adâncimea.de 30 cm este mai eficientă atât din punct de vedere energetic cât și economic. De asemenea, creșterea dozei de azot.cu numai 30 kg/ha poate aduce creșteri ale producției.care să asigure un surplus de energie utilă important per hectar. La aceastădcultură, cele mai mici.costuri energetice s-au realizat la varianta în care s-a efectuat o lucrare cu grapa cu discuri și o fertilizare cu N60P60 iar cele mai mari în cadrul variantei cu arătura la 30 cm adâncime.

În cazul culturii de fasole, energia/produsă a avut o evoluție liniară de la metoda de lucrare a solului cu grapa cu discuri până la executarea arăturii la adâncimea de 30 cm. Bilanțul energetic arată o rentabilitate mai mare pentru fiecare sitem de lucrare odată cu creșterea dozei de azot cu 30 kg/ha. În schimb, consumul total de energie a sporit pe măsură ce a crescut doza de îngrășământ iar ritmul de creștere a consumului de energie a fost mai mare decât cel de creștere a producției, lucru care a condus la diminuarea randamentelor energetice odată cu mărirea dozei de azot.

La cultura grâului de.toamnă, influența lucrărilor de bază ale solului șidnivelul de fertilizare a eficienței energetice, a fostaanalizată în baza variantei clasice de lucrare comparativ cu lucrările care nuinecesită întoarcerea brazdei și cu adâncimea stratului arat până la 30 cm. Bilanțul și randamentul energeticpau înregistrat valori mai mari în variantele arateddecât în variantele fără întoarcere a brazdei dar indicatorii au oscilat în sens invers proporțional cu dozele de îngrășăminte aplicate (în sensul că, o sporire a dozei de îngrășăminte a dus la o scădere a randamentului energetic al acestia). Creșterea adâncimii.de lucru a solului la 30 cm s-a arătat mai eficientă din punct de vederedenergetic doar în cazul fertilizării cu N60P60, în alte condiții indicatorii înregistrând valori apropiate/indiferent de adâncimea de lucru și dozele de îngrășăminte aplicate.

CAPITOLUL III

CARACTERIZAREA CADRULUI NATURAL

3.1 Așezarea georgrafică

Ferma Ezăreni este.amplasată în parteapde S-V la aproximativ 2,5 km de orașulpIași, în extremitatea sud-vestică apCâmpiei Moldovei. Aceasta aparținepPodișului.CentralpMoldovenesc care are o.suprafață de circa 25.000 km2, fiind.cel mai întinsppodiș al țării noastre. Principalele limite ale sale sunt: ObcinilepBucovinei, Lunca Prutului,pValea Dunării, nord-estul Câmpiei Române și Subcarpații Moldovei. Ferma Ezăreni, ca așezare geograficăpeste situată între coordonatele 47°05' – 47°10' latitudinepnordică, respectiv 27°28' – 27°33' longitudine estică.

Pentru Câmpia Moldovei estepcaracteristică limitarea văilorprâurilor Jijia și Bahlui prin terase întinse cu opînclinare de 3 – 5°, având un grad.scăzutpde fragmentare pe direcția sud-sud-est, ceea ce dă impresiapunei formațiuni cu aspect largpvălurit, cu interfluvii colinare și deluroase sub forma unor platouri joase.

3.2 Geomorfologia zonei

Procesul care a dus la formarea.reliefului Câmpiei Moldovei este eroziuneapselectivă, apărută în condițiilepsuccesiunii unor climate umede, predominantptemperate, mai reci sau mai calde, dinpperioadappliocenului și cuaternarului.

Relieful Câmpiei.Moldovei prezintăpo fragmentare colinar-deluroasă,pcu înălțimi de aproximativ.200 m, având openergie a reliefului de circa 60-70 m cu pante ale versanților în jur de 5°.

Din punct de vedere.al structurii,pCâmpia Moldovei face.parte din vecheapPlatformă Moldovenească, fiind opprelungire a Platformei Ruse pe teritoriul țăriipnoastre. Alcătuirea geologică.este reprezentată în exclusivitatepprintr-un aspect argilo-marnospsarmațian cu intercalații subordonate depnisipuri fine de aceeași vechime. Această câmpie cuprinde un etaj inferior precambrian, alcătuitpdin roci cristaline cimentate și un etaj superior, alcătuit din depozite suplimentarepcu grosimi mai mari de 100 m.

Etajul superior,.cunoscut și sub denumireapde fundament, a cunoscutprând.pe rând o serie de scufundări șipridicări de-a lungul erelor.geologice, devenind fie fund de mare, fie regiune cu.teren uscat.

În concluzie, Câmpia.Moldovei are o origine.sculpturală, menționată încă din anul 1883 depcătre Grigore Cobălcescu și în 1903 de Ion Simionescu,pconfirmată ulterior.prin studiile lui Martiniuc C., 1955 și Băcăuanu V., 1968. Originea sculpturală a fost precizată prin definirea acestei unități ca ,,fluvioplenă” (Coteț P.,1973) sau ,,pseudopeneplenă” (Sârcu I., 1965).

3.3 Geologia și litologia zonei

În cadrul Podișului.Moldovenesc, din punctpde vedere geostructural, se disting trei unități: Platforma Covurluiului, PlatformapBârladului și Platforma Est-Europeană.pFormațiunile geologice ce aparțin sarmațianului inferior,pau suferit procese de alterare în orizonturile superioare, astfel s-au format marnele löessoidizate (luturi), care au servit ca rocipde solificare pentru cernoziomurile cambice.

Principalele tipuri de relief din cadrul Podișului Moldovei sunt următoarele:

reliefpstructural;

relief de acumularep(care s-a format în principal de-a lungul văilor).

Relieful de tip structural.este definit de suprafețe interfluviale deperoziune, având o fragmentare colinară și deluroasă,.constituind astfel relieful dominant al acestei ferme. Suprafețele acestea s-au formatppe unlcomplex argilo-marnos, fiind puternic fragmentat de rețeaua hidrografică din zonă. Tot în aceastăkcategorie sunt inclușipși versanții, care au avut de suferit în urma unorpprocese geomorfologice actuale (alunecări, eroziune liniară în stadii diferite, spălări etc.).

De-a lungul văilor întâlnim.relieful de acumulare, care datează din perioada Holocenului, fiind de origine.aluvială inundabilă, este reprezentat de albia.pârâului Cornești iar în partea estică a teritoriului,întâlnim terasele.

Actualul relief al fermei.Ezăreni sepintegrează în aspectul geomorfologic general al Câmpiei Moldovei. Partea cea.mai marepdin suprafața fermei cuprinde platouri largi, având altitudini medii de circap100 – 130 m și pante cu o înclinație de 2 – 4%.pCea mai mare altitudine.este dep170 m (Dealul Nucului) iar înălțimeapcea mai.mică de aproximativ 60 m aparține văii pârâului Ezăreni.

3.4 Hidrografia și hidrologia zonei

Potrivit rețelei.hidrografice, în general esteppredominant tipul de rețea paralelă, datorită planului topograficpconstant înclinatpdinspre podiș spre Câmpia.Moldovei. Acestui tip de rețea paralelă i se.mai asociază șipalte tipuri de rețea, în special tipul.convergent corespunzător bazinelor deprecepție.torențialepdin sectorul superior alpCoastei Iașului și bazinelor morfologice sculptate în parte interioară (Voinești, Ciurea-Mogoșești, Lungani, Horlești, Osoi, Strunga etc.); la tipul convergent se asociază și cel divergent.

În această zonă nu.este reprezentatăprețeaua hidrografică cu debit permanent, existând numai câteva.formepdepresionare care constituie traseelde concetrare a scurgerilor de la suprafață, ca urmareaapcăderilorpde ploaie însemnatepcantitativ saupformate la topirea zăpezilor. Pârâul Ezăreni reprezintă cel mai important element al rețelei cu debit nepermanent, fiind un afluent al pârâului Nicolina. Acesta este regularizat prin douăpbazine de acumulare datorită regimului hidrologic torențial.

Cantități mari de pământ.din stratulpsuperficialpfertil sunt antrenate și curg cupviteză pe terenurile cu pantapmai mare de 8%, de cătrepapele de la suprafață provenite din ploi și zăpezi. În perioada de viitură, turbiditateapapei este foarte ridicată, de peste 300 mg/l, iar mineralizarea are o plajă depvariație între 100 și 150 mg/l.

Alt element hidrologic.importantpeste iazul Ezăreni, având o lungimeode aproximativ 3 km și adâncimi ce variază între 0,5 și 3 m, fiind folosit înlgeneral pentru pisciultură și ca sursă de irigație.

Nivelul apelor freatice din aceastăpzonă este în strânsă legătură cu condițiile litologice și geomorfologice. Pe văi întâlnim unlnivel de 1 – 1,5 m, în cadrul versanțiloroacesta este de 3–10 m, iar pe interfluvii se gasește la adâncimi mai mari de 10 m.

Pe unii versanți, lalaproximativp10 – 20 m întâlnim o linie de izvoarekaparținând unui strat freatic cepse găsește pe depozitelde argilă soliferă. În această zonă apele freatice sunt în general dure și alcaline, contribuind astfel la declanșarea unor alunecări de teren.

3.5 Condițiile climatice din zonă

3.5.1 Regimul termic

Podișul Moldovei are o climăpde tip.temperat-continental, cu nuanțe excesive,pdin cauza poziției sale geografice și.deschideriipcătre masele de aer continental, de origine asiatică. În primul rând, caracterul.climatic continental este.evidențiat prin oscilațiile mari ale valorilor temperaturii.de la an la an. Datorită interacțiunilorpce au loc.între proceselepde circulație orizontală șilcelepde circulație locală, generate depbilanțulccaloric al suprafeței active, în timpul verii temperaturaaaerului poate atinge 35 °C, ajungând la chiar peste 40 °C, în timp ce, pe perioada iernii, în toate subunitățile podișului coboară sub -25 °C uneori chiar sub -35 °C.

Masele de aer circulăppredominantpdin direcția vest și nord-vest în anii normali, având o umiditatepsatisfăcătoare. În anii în care masele.de aer înregistrează în mare parte o circulație estică, precipitațiile.devin aproape insuficiente, dar înpschimb apare o perioadă mai mare de strălucire a soarelui dar și amplitudini termice diurne și sezoniere. Zonei geografice a Iașului îi este caracteristică o climă temperată, având unele particularități determinate de influența climei din stepa rusească.

Ferma Ezăreni este încadrată.în provinciapclimatică IIDps (după Clima României) sau Dfbx (potrivit clasificăriipfăcute de Köppen). Temperatura minimăpeste de -8,1 °C realizându-se în luna ianuarie, maximapfiind de 28,4 °C înregistrându-se.în luna iulie, iar temperatura medie multianuală este de 9,5 °C.

În luna iulie (1909), s-a.înregistratptemperatura maximă absolută de 40,2 °C iar.valoarea minimăpabsolută de -36,3 °C s-a putut înregistra în luna februarie.a anului 1937. Amplitudinea anuală este.una destulpde însemnată și poate atinge valori de aproximativ 76 °C, date de temperaturilepmaxime absolute din luna iulie (care sunt de circa 40 °C) și de cele minime absolute din luna februarie (care sunt de circa -36,3 °C).

Primul îngheț apare.depobiceipîn jurul datei dep20 octombrie și la.data de 10-20 mai se produce ultimul, iarptemperaturile pozitive în.timpul iernii se pot înregistra începând cu perioada 25-28 februarie și odată cu intervalul 1-5 decembrie începe coborârea temperaturilor sub 0 °C.

Tabelul 3.1

Factorii care.caracterizează regimul termic la Iași – media pe 50 ani, °C

(sursa Administrația Națională de Meteorologie)

3.5.2 Regimul pluviometric

Potrivit datelor obținute.de la Stația Meteorologică din Iași, valoarea medie a precipitațiilorppentru.intervalul 1901-2000, a fost dep517,8 mm/an.(tabelul 3.2) iar în anul 2012, cantitatea totală a scăzut la 507,5 mm/an.

Ținând cont de datele.prezentate în tabelul 3.2, precipitațiilepsunt repartizate.neuniform și se diferențiază în funcție de anotimp:

primăvara, cantitateapmedie a precipitațiilor este de 128,2 mm, ceea ce înseamnă 24%;

vara, cantitateapeste de 207,9 mm, adică circa 40%;

toamna, 114,8 mm, adicăpaproximativ 21%;

iarna, 86,3, adică în jur de 15%.

Se poate observa faptul că,.pentru regiunea Iași, precipitațiile au.o repartiție neuniformă pe decade, luni șiaanotimpuri, având un efect nefavorabil asupraccreșterii și dezvoltării plantelor de cultură dinpaceastă zonă. Acest fenomen de repartiție neuniformăaa precipitațiilor de-a lungul anului, face ca un an sa fie considerat secetosddeși cantitatea totală anuală de precipitații este excedentară.

Tabel 3.2

Precipitații înregistrate la stația meteo Iași în perioada 1901-2000

(sursa Administrația Națională de Meteorologie. Anuarul Statistic al României)

Fig. 3.1 Precipitații înregistrate la stația meteo Iași în perioada 1901-200 (mm)

În zonă se poate întâlnipun.fenomen periculos numit grindină. Aceasta poatepcădea în perioada verii, provocând pagube foarte mari culturilor deoarece reduce densitatea plantelor, le expune atacului agenților patogeni și dăunătorilor, iar dacă acest fenomen, sub aspect cantitativ este însemnat, poate compromite cultura din anul respectiv.

3.5.3 Influența condițiilor climatice aspura creșterii și dezvoltării plantelor în cursul anului agricol

Având o conductibilitate.termicăpredusă, aerul nu reține decât în foartepmică parte energia solară ce pătrunde în atmosferă, iar cea mai mare parte din această energie ajunge la suprafața Pământului și esteptransformată în căldură. Procesul cel mai.important de încălzire a aerului se numește.convecție termică, ceea ce înseamnă că aerul se încălzește în contact cu solul, densitatea.lui reducându-se pe suprafețe mari, ceea ce duce la o mișcare ascensională, transportând căldura la înălțime.

Alături de lumină și apă, temperatura.condiționează.desfășurarea proceselor fundamentale care.se realizează în plante. Evoluția factorilor climaticipde la un an la altul, relațiile acestora cu fazele de creștere și dezvoltare.prezintă o importanță deosebită, deoarece pe baza lor se pot intreprinde măsuri tehnice și organizatoricepfoarte importante pentru nivelul calitativ, cantitativ și economic al producțiilor.

În regiunea Iașului, condițiile.climatice au o influență pozitivă asupra creșterii și dezvoltării plantelor întrucât aproape toate culturile ce se realizeză în această zonă beneficiază de condiții favorabile.

3.6 Alți factori ecologici de natură climatică

3.6.1 Lumina și nebulozitatea

În județul Iași se înregistrează.opperioadă de 106 zile pe an cu cer senin, frecvența cea mai mare.întâlnindu-se în luna august (14,5 zile) și septembrie (14,2 zile), iar numărul de zile în care cerul este noros este de 115 anual și 144 de zile când cerul este parțial noros.

Lunile în care strălucirea.soareluipînregistrează cea mai lungă durată, în ordine descrescătoare.sunt iulie (295,1 ore), august (288,2 ore) și iunie (274,3 ore), fiind un mare avantaj pentru.cultura de rapiță, plantă de zi lungă, ce are nevoie de o durată.maximă de iluminare pentru realizarea produției.

Durata cea mai scurtă de.strălucire a soarelui se înregistrează.în lunile de toamnă-iarnă (noiembrie,pdecembrie, ianuarie). Nebulozitatea are o evoluțiepinvers.proporțională cu durata de strălucire a soarelui, adică.nebulozitatea cea mai mare se întâlnește în lunile noiembrie, decembrie și ianuarie, iar cea mai.mică în lunile iulie, iunie și august.

Tabelul 3.3

Durata de strălucire a soarelui în județul Iași (ore)

Iluminarea se poate caracteriza.printr-o durată de strălucirepzilnică a.soarelui de 5,6 ore/zi în cursul unui an agricol și de 8,6 ore/zi în perioada de vegetație. Nebulozitatea are o valoare de circa 6 ore/zi, cu amplitudinea medie anuală egală cu 3,5 ore.

Evapotranspirația potențială (ETP) mediepanulă ce se determină.pentrupperioada de vegetație este de 648,7 mm, înregistrând.valori maxime în luna august (circa 115,7 mm) și valori minime în luna.octombrie (65,6 mm). Indicele de ariditate are o valoare de 26,4 și corespunde în mare măsură condițiilor climatice de silvostepă.

3.6.2 Regimul eolian

În perioada iernii, dinamicapatmosfericăaeste caracterizată de vânturile care bat preponderent din.direcțiapnord și nord-vest, având o viteză medie de circa 2,8 m/s, în special crivățul care bate din partea de est a Europei, producând viscolelputernice și frig. În perioada verii, vânturiledau direcția sud și sud-est, având o viteză medie de 2,1 m/s. Vânturile care au o viteză de peste 2,5 m/s, au opfrecvență de circa 80%, contribuind în foarte mare măsură la evaporarea apei din sol. De obicei, frecvența maximă advânturilor se suprapune cu perioada cea mai ploioasă a anului.

Calmul atmosferic seaînregistrează mai alesaîn luna iulie, fiind egal cu 26,6%. Primăvara se înregistrează ceapmai maredfrecvență a vânturilorpce bat din toatepdirecțiile,adiminuând procesul de calm atmosferic. Toamnadse cunoaște o evidentădscădere a frecvenței vânturilor dinspre nord-vesteîntrucât în estul țării începe să se simtă influențadanticiclonului siberian.

În altă ordine de idei, vânturile.din această zonă, în mod normal nu au efecte negative asupra creșterii șiodezvoltării plantelor, singurul efect favorizat de acest fenomen este acela că sporește evaporarea apei din sol, accentuând seceta din lunile mai puțin ploioase.

Tabelul 3.4

Frecvența și viteza vânturilor.la Ferma Ezăreni, Iași

(sursa Administrația Națională de Meteorologie)

Neuniformitatea vitezeidmediipa vânturilor este dată de faptul căpdepășește 16 m/s pe o perioadă de 50 zile/an și celppuțin 22 m/s pe o perioadă de 5 zile/an. Cea mai mare viteză a vântului a fost atinsă în anul 1966, fiind de circa 40 m/s.

Fig. 3.2 Frecvența și viteza vânturilor înregistrate la Ferma Ezăreni, Iași

3.7 Aspecte generale ale vegetației naturale și buruienele dominante

În această zonă, vegetația.naturală este dată, în principal,pprin specii ierboase caracteristicepclimatului.din zona de silvostepă. Asociațiipde plante ierboase mezofile și xeromezofile, alcătuite în generalpdin graminee și.leguminoase, predomină înppășunile naturale. Astfel, pe terenurile.relativ plane întâlnim specii ca: Agrostispcapillaris (iarba câmpului), Poa pratensis (firuță), Festuca.rubra (păiuș roșu), Agropyron.repens (pir târâtor), Trifolium.repens (trifoi alb), Festuca.vallesiaca (festuca), Medicago.falcata (lucerna galbenă), Melilotus officinalis (sulfina) ș.a. Pe versanți sepregăsesc următoarele specii: Stipapcapillata (năgara), Andropogon ischaemum (bărboasa), Salvia nemorosa (salvie), Salvia austriaca (coada-lupului), Phlomis pungesp(bundița-vântului), Phlomis tuberosa (solovârfița), Achillea millefolium (coada șoricelului), Galium verum (sânziene) etc.

Putem întâlni și arbuști, cum ar fipHippophae rhamnoides (cătina albă), Cornus sanguinea (sângerul),pBerberis vulgaris (dracila) și Rosa canina (măceșul).

Pe solurile salinizatedde pe coaste și lunci întâlnim asociații de plantephalofite din care fac parte următoarele specii: Lepidium.ruderale (păducherniță), Statice.gmelini (garofiță-de-mare), Matricaria.chamomilla (mușețel), Artemisia maritima (pelinița maritimă) ș.a.

Pe câmpurile.experimentale,pcele mai întâlnite buruienipsunt: Agropyron.repens (pirul târâtor), Convolvulus.arvensis (volbura), Sonchus.arvense (susaiul), Setaria glauca (mohorul), Amaranthusmretroflexusm(știrul),pCapsellapbursa-pastorism(traistamciobanului),pRaphanus raphanistrum (ridichioara),pSolanum.nigrum (zârna), Polygonum.convolvulus (hrișca urcătoare), Sinapis arvensis (muștarul sălbatic), Xanthium strumarium (scaietele popii), Veronica chamaedris (șopârlița), Thlaspi arvense (pungulița) etc.

Printre culturile de câmp.reprezentative și care daugcele mai buneprezultate, pentru această zonă, putem numi porumbul, grâul, floarea-soarelui, soia, rapița etc.

3.8 Solul

Sub acțiunea complexăda factorilorppedogenetici, pe teritoriulffermei Ezăreni s-au format următoareledtipuri de sol: cernoziom cambic,dcernoziompcambic tipic lutos, aluvisolul molic și gleiosolul saliniziat.

Cernoziomul cambic, luto-argilos, moderatperodat, format pe unele depoziteplöessoide, are următoarea secvență morfologică Am-A/B-Bv-Cca. Reacția solului estepuna neutră-slab alcalină (pH 6,9 – 8,4). Conținutulpde humus.este mijlociu (2,78 g %) iar media în.azot total de aproximativ 0,198%. Este foarte slab aprovizionatpcu fosfor mobil (1,22 mg %), mijlociu aprovizionat cuppotasiu mobil (11,7%) și ocupă versanți cu pante mici (3-5%), fiind caracterizați de un climat mai arid decât regiunile vecine.

Cernoziomul cambic tipic lutos, s-a format pe depozite de löess și luturi, având secvența morfologică de tipul Am-A/B-Bv-Cca. Solul arepo reacție slab acidă cătrepnetură (pH 6,6 – 6,9) întâlnită în orizontul Am și crește până la 8,5 în orizontul Cca. Acestptip de sol a luat naștere pe versanți slab înclinați și pe platouri, având arealul cel mai mare de răspândire în cadrul fermei.

Aluvisolul molic, luto-argilos, estepslab salinizat, foarte profund,ps-a format pe depozite aluviale. Morfologiapacestui sol este de tipul Amsc-Cca. Solulpeste bine aprovizionat în fosfor și potasiu mobil, mediupaprovizionat în azot total și humus iar reacțiapeste una slab alcalină cu valori ale pH-ului cuprinse între 8,1 – 8,3. Acest tip de sol s-a formatppe albiile majore ale pâraielor.

Gleiosolul salinizat, este luto-argilos,pformat pe argile. Are o secvențăpmorfologică de tipul Amsc – Agosc – Gr și are o reacțiepslab alcalină (pH 8,3), cu un conținut în săruri solubile de 232 mg %, întâlnindu-se pepvăile pâraielor cu apă freatică la adâncime mică.

Eroziunea, atât antropică cât și naturală, pe teritoriul fermei Ezăreni, se manifestă cu intensitățipși ritmuri diferite.pEroziunea de suprafață, care se desfășoară lentppână la moderat, este prezentă pe platourile orizontale și slabpînclinate cu pante până la 4-5%, înregistrând pierderi anuale de sol în limite admisibile. Pe versanții care au pante mai mari, întâlnimpcondiții de manifestare apfenomenului cu intensitate moderată spre puternică.

CAPITOLUL IV

ASPECTE ECONOMICO-ORGANIZATORICE

4.1 Prezentarea fermei Ezăreni

Stațiunea Didactică a Universității depȘtiințe Agricole și Medicină Veterinară ,,Ion Ionescu de la Brad” Iași, asigurăpbaza.materială și tehnică pentru integrarea cercetărilor agricole cu producția. Este o unitate.cupfuncționalitate multiplă, organizată.pepsectoare de producție și servire funcționând pe principiul gestiunii economice interne.

Această Stațiune Didactică face.parte din structura Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară Iași, fiind organizată pe ferme, înpcorelație cu profilurile și specializările din cadrul Universității.

Ferma.nr. 1 Ezăreni.este subordonată.Universității Agronomice Iași și.reprezintă baza tehnico-materialăppentru procesul de.învățământ, organizareapcâmpurilor.didactice, instruirea practică a studenților dar și pentru activitățile experimentale din cadrul contractelor de cercetare.

Sub aspectul activitățiipmanageriale, în cadrul Stațiunii Didacticeese stabilesc două tipuri de legături: de autoritatedși de funcționalitate. La nivelul Universității, centrele deddecizie și linia ierarhică de autoritate sunt: Senat – Catedra de Agrotehnică, Senat – Rector – Director executiv – Șeful fermei.

Rectorul Universității estenmanagerul principal alpacesteia iar DecanulpFacultății de Agricultură iaedecizii în interesulpfacultății, care capătă un caracter imperativddupă aprobarea Rectorului,ptransmițându-seppe linia de autoritate directoruluipexecutiv care este managerul general al Stațiunii Didactice. Decanul, Directorul executiv al Stațiunii Didactice și Șeful fermei, urmăresc în permanență dacă ferma asigură condițiile normale pentru realizarea activităților didactice, de cercetare științifică și practice.

Ferma Ezăreni, are ca vecini Ocolulpsilvic Ciurea în partea vestică, satulpProselnici în partea de sud-vest, satul Corneștipla sud, în partea estică se învecineazăpcu pășunea Primăriei Miroslava iar în partea de nord are ca vecin satul Balciu.

4.2 Mijloace de producție

Pentru a se respecta tehnologiilepde cultură și încadra lucrările agricole, în epoca optimă, pe cât posibil, ferma nr. 1 ,,Ezăreni”, are în dotare proprie următoarea bază tehnico-materială.

Tabelul 4.1

Baza tehnico-materială a Fermei ,,Ezăreni” Iași

4.2.1 Modul de folosință a terenului la ferma ,,Ezăreni”

Ferma „Ezăreni” dispune de o suprafață de 117,45 ha teren, care este structurat pe categorii depfolosință după cum se observă în tabelul 4.2.

Tabelul 4.2

Modul de folosință a terenului la Ferma „Ezăreni” Iași

4.3 Organizarea muncii

Forța de muncă în cadrulpstructurii de producție a spațiului rural, arepun rol extrem de important deoarece efectuareapîn bune condiții și la timp a lucrărilor,pinfluențează în mod hotărâtor rezultatele, mai ales în domeniul agricol.

Necesarul de forță de muncă dinpcadrul unei exploatații agricole, diferă de la o unitate la alta, în funcție depmomentul în carepse efectuează lucrările agricole. Repartizarea forței de muncă, constă înporganizarea unor formațiuni de muncă a cărorpstructură și dimensiune să poată asigura executarea lucrărilor conform tehnologiei stabilite, menite astfel încât să asigure un nivel ridicat al producției.

În prezent, ferma „Ezăreni” dispune de un numărpde 6 angajați, din care: 1 șef de fermă, 3 tractoriști și 2 zilierippermanenți. În perioada campaniei agricole, cândpvolumul lucrărilor crește, ferma angajează și muncitori zilieri.

CAPITOLUL V

OBIECTIVELE CERCETĂRII ȘI METODA DE LUCRU

5.1 Scopul și importanța cercetărilor întreprinse

Solul, ca urmare a intervențiilor antropicepîn agricultură, înregistrează toate modificările cele mai rapide și intense asupra sa, având o serie de consecințe asupra celorlalte resurse din mediul înconjurător.

Una dintre consecințele negativepcele mai semnificative ale agriculturii moderne, este considerată a fi degradarea stării fizice a solului, lucru ce duce, fără îndoială, la apariția fenomenului de eroziune și compactare, datorită lucrărilor intensive ale solului.

Eroziunea nu doar că poate avea efectepnegative asupra producției, dar poate influența în acceașipmăsură și funcțiile solului, reducând adâncimea de penetrare a rădăcinilor plantelor, diminuarea cantităților de nutrienți și a materiei organice dar mai ales reducerea cantităților de apă pe care solul le pune la dispoziția plantelor.

Activitățile agricole, au cunoscutdde-a lungul timpului o creștere majoră a producțiilor, în special în decursul ultimelor decenii. O serie de factori cum ar fi noi soiuri și hibrizi, erbicide, pesticide, îngrășăminte, tehnologii performante ș.a., au contribuit la dublarea și chiar triplarea producțiilor în ultimii cincizeci de ani.

Odată cu evoluțiapagriculturii, s-a schimbat și concepția fermierilor despre practica agricolă, având în vedere protejarea mediului înconjurător. Astfel, lucrările solului prin metode convenționale, ce presupun întoarcerea brazdei, sunt tot mai des puse sub semnul întrebării în zilele noastre, datorită consumului mare de energie și al degradării, fapt ce contribuie la o scădere semnificativă a fertilității acestuia.

La nivel mondial, se observă optendință de substituire a metodelor clasice de lucrare a solului cu metode minime de prelucrare a acestuia, metode recomandate din ce în ce mai des, datorită consumului redus de combustibil, dar mai ales din punct de vedere al conservării solului.

Activitatea de cercetare întreprinsăpa urmărit analiza și determinarea.eficienței energetice a cinci sisteme de lucrare și două variante de fertilizare, aplicate în cadrul următoarelor culturi: grâu de toamnă, porumb și soia.

Cercetările s-au efectuat înpcondițiile existente la Stațiunea Didactică a Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară Iași.

Eficiența economică, nu presupuneddoar realizarea unor producții ridicate pe unitatea de suprafață, deoarecepputemdîntâlni situații în care o cultură este eficientă subpaspect economic, chiar dacă producțiile obținute nu se ridică la nivelul competitiv. Aici putem aminti faptul că, efectuând un sistem minim de lucrare, consumul de energie va fi mult mai redus, iar veniturile ce se obțin din producția vândută vor acoperi cu succes cheltuielile pentru realizarea acesteia. Cu cât alegem un sistem de lucrare mai complex (aici putem face referire la sistemele de lucrare clasice), care necesită mai multe treceri (arat, pregătirea patului germinativ, semănat, lucrări de întreținere) până la recoltare, cu atât consumul de energie crește, ajungând ca la sfârșitul anului agricol să se constate ca ar fi putut ajunge la aceleași obiective cu cheltuieli mai mici.

Identificarea celui mai eficient sistem de lucrare, s-a putut realiza prin compararea celor cinci sisteme de lucrare ce s-a efectuat pe parcursul perioadei 2012-2014 în cadrul fermei „Ezăreni”.

5.2 Obiectivele cercetărilor

În cadrul activității de cercetare întreprinse, printre obiectivele prioritare amintim:

extinderea suprafețelor cultivate înssistemul de lucrare conservativaal solului, pe baza rezultatelor obținute în urma cercetărilor;

determinarea gradului de infuență, addiferitelor sisteme de lucraredșiffertilizare, asupra eficienței energetice și avvolumului de producție la culturile de grâu de toamnă, porumb și soia;

cunoașterea factorilor favorabilippentru creșterea și dezvoltarea plantelor din asolament, potențialul de producție al terenului și modul cum se compensează;

stabilirea sistemului de lucrarepși fertilizare cel mai eficient, sub aspect energetic și care dă cel mai bun randament în funcție de planta cultivată;

optimizarea raporturilor.energetice în procesul de producție;

evidențierea efectuluipîngrășămintelor și al rotațiilor culturilorpasupra producției și elementelor de productivitate.

5.3 Factorii experimentați

Experiența întreprinsă s-a amplasat dupămmetoda „parcelelor subdivizate”, în trei repetiții, fiind de tipppolifactorial AxBxC, cu suprafața unei parceledde 60 cm2. În studiu s-au luat următorii factori:

Factor A: Lucrările solului

Sistem neconvențional:

a1- lucrat doar cu grapa cu discuri

a2- paraplow

a3- lucrat cu cizel + lucrare pentruppregătirea patului germinativ cu freza cu

rotorivverticali

Sistem convențional:

a4- arat la adâncimeadde 20 cm

a5- arat la adâncimea de 30 cm

Factor B: Doza de îngrășământlmineral (kg s.a./ha)

Grâu Porumb Soia

b1- N80 P80 b1- N80 P80 b1- N80 P80

b2- nefertilizat b2- nefertilizată b2- nefertilizat

Factor C: Planta cultivatăp

c1- grâu

c2- porumb

c3- soia

5.4 Metoda de cercetare și determinări efectuate

Experiența s-a realizat înpcadrul Stațiunii Didactice a USAMV Iași – Ferma „Ezăreni”, în aniipagricoli 2012-2014. După recoltarea planteippremergătoare, în vara anului 2012, s-au executatplucrările de bază ale solului șipfertilizarea. Terenul se caracterizează printr-o pantă de 3-4 %, sol de tip cernoziompcambic, cu textură luto-argiloasă, cu un pH slab acid, având o fertilizare mijlocie spre bună.

În cadrul studiului s-au avut în.vedere două variante ale sistemului convențional de lucrare a solului (arătură lapadâncimea de 20 cm respectiv arătură la adâncimea de 30 cm) și trei variante ale sistemului neconvențional de lucrare a solului (lucrat numai cu grapa cu discuri, paraplow și lucrat cu cizelul), într-un asolament grâu/porumb/soia pentru fiecare variantă aplicându-se un agrofond de N80P80 și unul N0P0 (nefertilizat).

Cele cinci variante de lucrarepa solului luate în studiu sunt: a1 lucrat cupgrapa cu discuri GDU 3.4 + U 650, realizându-se ommobilizare a stratului de sol pe adâncimea de 12 cm, a2 lucrat cu plugul paraplow + Valtra C90 pe adâncimea de 22-25 cm, a3 lucrarea.solului cu cizelul în agregat cu tractorul VALTRA C90 la o adâncime de 22-25 cm, a4 arat la 20 cm, a5 arat la 30 cm, ultimele două variante realizate cu OPAL REVERSIVIL 5 TRUPITE + VALTRA T190. Până în toamnă terenul s-a menținut curat de buruieni prin realizarea a două treceri cu GDU-3.4 + U650. În cadrul sistemelor neconveționale de lucrare s-au păstrat la suprafața solului circa 30% resturi vegetale (paie, coceni, vreji).

În toamnă, patul germinativ pentru semănarea grâului, a fost pregătit în preziua semănatului, folosindu-se combinatorul, iar semănatul s-a executat cu SUP-29 + U650, utilizând o normă de sămânță de 280 kg/ha din soiul Fundulea 4.

Pregătirea patului germinativ pentru culturile de porumb și soia s-a realizat cu GDU-3.4 + U650 și apoi lucrarea cu combinatorul în ziua în care s-a efectuat semănatul pentru variantele în care lucrarea de bază s-a făcut cu GDU-3.4, paraplow PP 3.30 iar pentru varianta lucrată cu cizelul, patul germinativ s-a pregătit printr-o singură trecere cu freza cu rotori verticali, echipată cu tăvălugi Parker și bară nivelatoare.

Pentru cultura porumbului s-a folosit hibridul Pioneer PR38V91, cu o capacitate de producție superioară, acest hibrid caracterizându-se printr-o foarte bună rezistență la tăciunele inflorescențelor (Sorosporium holci-sorghi) și la tăciunele comun (Ustilago maydis), toleranță bună la secetă și rezistență bună la temeperaturile scăzute din primăvară. S-a utilizat o normă de sămânță astfel încât la recoltare să se obțină circa 65.000 plante/ha.

În cadrul culturii de soia, s-a folosit hibridul PR92M35 – Pioneer. Acesta caracterizându-se printr-o bună productivitate, rezistență la scuturare și cădere, toleranță față de principalele boli, stabilitate bună la recoltare. Norma de sămânță utilizată a fost de 90 kg/ha, cu o desime a boabelor de 40-50 b.g./m2.

Pentru atingerea obiectivelor propuse, s-au efectuat observații în permanență, pe toată perioada de vegetație, deoarece pot apărea schimbări neașteptate în creșterea și dezvoltarea plantelor.

CAPITOLUL VI

REZULTATE PRIVIND INFLUENȚA SISTEMELOR DE LUCRARE ASUPRA PRODUCȚIEI

6.1 Rezultate de producție obținute la cultura grâului de toamnă

La nivelul țării noastre, producțiile medii ale cerealelor variază de la an la an, fiind în mare măsură dependente de condițiile climatice dar în comparație cu potențialul pe care îl are România, rămân relativ scăzute.

Producțiile obținute la nivel național la cultura grâului de toamnă, în perioada 2012-2014, conform estimărilor Institutului Național de Statistică, a fost de 7.377 kg/ha iar la cultura porumbului pentru boabe au fost de 11.519 kg/ha.

În anul agricol 2012-2013, temperaturile au fost relativ apropiate de valoarea normală, abaterile fiind aproape nesemnificative, iar precipitațiile din toamna anului 2012, s-au dovedit a fi favorabile culturilor de toamnă. Per total, cei 704 mm, înregistrați și repartizați uniform pe parcursul întregului an agricol 2012-2013, precum și regimul termic favorabil, ne indică un an bun sub aspect cliamtologic, ceea ce se reflectă în producții mari realizate în această perioadă.

Producțiile obținute la cultura grâului de toamnă, în anul 2012-2013, sunt prezentate în tabelul 6.1; analizând datele, se poate observa o diferență foarte mare în defavoarea variantei de lucru cu grapa cu discuri, iar în schimb, la varianta de lucru cu plugul paraplow se observă un deficit de 434,5 kg/ha, diferență considerată semnificativă.

Sistemul conservativ de prelucrare a solului (cizel+freză cu rotori verticali), a dus la obținerea unei producții bune, de 5463 kg/ha, mai mică decât varianta martor (arat 20 cm), cu 2,32%. Cel mai mare spor de producție s-a înregistrat la varianta arat la 30 cm, cu un plus de 5,87%.

Anul agricol 2013-2014, a fost la fel de favorabil pentru toate culturile, înregistrând o ușoară creștere a producțiilor față de anul precedent. Astfel, cel mai mare spor de producție s-a putut observa la fel ca anul agricol 2012-2013, la varianta arat 30 cm fiind de 6028,5 kg/ha, mai mare față de varianta martor (arat 20 cm) cu aproximativ 1,73%. În schimb, de-a lungul studiului s-a putut observa că, o productivitate foarte bună a fost realizată la varianta de lucru cu plugul paraplow 6003,8 kg/ha, fiind o productivitate foarte apropiată de varianta martor. Varianta cu cel mai scăzut spor de producție s-a întâlnit la varianta de lucru numai cu grapa cu discuri, circa 4497,9 kg/ha, cu o diferență a producției de 1530,6 kg/ha față de martor.

Tabel 6.1

Influența sistemului de lucrare asupra producției de grâu de toamnă

Dintre cei doi ani analizați, anul agricol 2013-2014, a fost mai favorabilpculturii grâului de toamnă, obținând înpperioada aceasta cele mai mari producții. De asemenea, se potăobserva diferențe între cele două sistemepde lucrare (clasic și conservativ) relativ apropiate, excepție făcând varianta de lucru numai cu grapa cu discuri, unde 4446,5 kg/ha arată o diferență negativă foarte mare față de martor (circa 1364,3 kg/ha).

Variantele de lucrare fără întoarcerea brazdei, cu plugul paraplow și cizel, au diferențe mai mici față de varianta martor cu doar 229,6 respectiv 102,3 kg/ha. De asemenea se poate observa că arătura la 30 cm, nu aduce sporuri de producție semnificative, diferența fiind mai mare cu doar 216,2 kg/ha.

Tabel 6.2

Influența interacțiunii factorilor sistempde lucrare x nivel de fertilizare asuprapproducției de grâu de toamnă

Tabel 6.3

Influența interacțiunii factorilor sistempde lucrare x nivel de fertilizare asupra producției de grâu de toamnă – valori medii 2012-2014

Urmărind influența factorilor sistem de lucrare a solului și nivel de fertilizare, valorile medii obținute după cei doi ani de experimentare (tabelul 6.3), ne indică o valoare mai mare decât cea a martorului, doar în cazul variantei arat la 30 cm pe agrofond N80P80, în timp ce la același nivel de fertilizare, variantele conservative paraplow și cizel, obțin produții apropiate de varianta martor, diferențele fiind de -218,5 kg/ha, respectiv -142,5 kg/ha.

În toate cele cinci sisteme deplucrare a solului, se poate observa că, variantele nefertilizate oferă diferențepmari față de varianta martor (arat 20 cm pe agrofond N80P80), cea mai mare diferență înregistrându-se la varianta de lucru arat 30 cm nefertilizată (-4362,7 kg/ha).

În concluzie, sisteme de lucrarepneconvenționale, ca formă a agriculturii durabile, ar trebui sa devină o componentă importantă a strategiilor agrare și de protecție a mediului înconjurător, deoarece prevede pe termen lung asigurarea apei și a hranei în cantități suficiente pentru întreaga populație.

6.1.1 Elemente de productivitate la cultura grâului de toamnă

Lucrările solului, doza de îngrășământpaplicată și condițiile climatice au avut unpanumit grad de influență asupra elementelor de productivitate la cultura grâului de toamnă.

Tabel 6.4

Influența interacțiunii factorilor sistempde lucrare a solului x nivel de fertilizare

asupra MMB lapcultura grâului de toamnă

Masa a o mie de boabe (MMB) – în tabelul 6.4, sunt prezentate diferențiat pepfiecare variantă și pepfiecare an agricol, precum și mediile obținute după cei doi ani de experimentări pe variantele fertilizate și nefertilizate.

Valorile medii ale acestuipindicator au variat la variantele nefertilizate între 46,5 g, valoarea minimă înregistrându-se la varianta lucrată numai cu grapa cu discuri și 49,4 g la varianta arat 30 cm. La varianta fertilizată cu N80P80, valorile MMB au oscilat între 46,6 g și 50,1 g. Varianta martor, arat la 20 cm, cu un nivel de fertilizare N80P80, cu 49,9 g a fost sub valoarea maximă dată de varianta arat la 30 cm, superioară cu circa 0,4%.

Analizând acest element depproductivitate, pe parcursul celor doi ani, valorile cele mai mari sepevidențiază în anul agricol 2013-2014, când au existat condiții climatice foarte bune pentru această cultură.

Tabel 6.5

Influența interacțiunii factorilorpsistem de lucrare a solului x nivel de fertilizare

asupra MH la cultura grâului de toamnă

Luând în calcul alt element depproductivitate, masa hectolitrică (MH), valorile medii obținute după cei doi ani experimentați, au variat pe variantelemnefertilizate între 77,5 kg, valoare întâlnită la varianta lucrată doar cu grapa cu discuri și 78,1 kg, la varianta arat 30 cm.

Variantele de lucrupconservative, cu plugul paraplow și cizel au obținut aceleași valori în sistem nefertilizat 78,0 kg, diferențele față de martor, arat 20 cm – fertilizat, fiind însemnate. Valoarea minimă pe agrofond N80P80 s-a observat la varianta lucrată doar cu grapa cu discuri 78,1 kg iar maximul s-a înregistrat la sistemul de lucrare clasic, prin arat la 30 cm, 78,9 kg, o diferență superioară cu 0,25% față de martor.

6.2 Rezultate de producție obținute la cultura porumbului

În cadrul experienței,pporumbul s-apsemănat după cultura grâului de toamnă, asigurându-se o densitate de circa 65.000 plante/ha, din hibridul depla Pioneer PR38V91. Acest hibrid este capabil de rezultatepexcepționale dacă i se asigură condițiipcorespunzătoare, fiind un hibrid cu o reacție foarte bună laoo tehnologie intensivă depcultivare. Semănatul s-a efectuat la o temperatură de 10° C în sol, cu tendințe de încălzireda vremii, la o distanță între rânduri de 70 cm, cu semănătoarea SPC 8.

Pentru cultura porumbului s-a folositcca martor varianta arat la 30 cm pe un agrofond N80P80, fiind cea mai utilizată în zonăapentru această cultură. Precipitațiile căzute pe teritoriul fermei Ezăreni, înpperioada 2012-2014, sunt optime pentru creșterea și dezvoltarea culturii, aspect ce s-a reflectat în producțiile obținute la cele cinci variante de lucrare.

Tabel 6.6

Influența sistemului de lucrare asupra producției de porumb

În anul 2013, datorită condițiilor climaticedbune, cultura porumbului s-a dovedit ceammai productivă la varianta arat 30 cm, iar sporuldde producție față de ce-a de-a doua variantă, lucrat cu plugul cizel, fiind de 290 kg/ha. Varianta de lucru cu paraplow a realizatdo producție de 9020 kg/ha, mai mică cu aproximativ 16% față de martor. Cea mai mică producție s-a putut observa la lucrarea numai cu grapa cu discuri (6300 kg/ha), diferența față de varianta martor fiind foarte mare, circa 4910 kg/ha.

Condițiile climatice foarte favorabile din anul 2014, au dus la obținera celor mai mari producții din cei doi ani analizați. Varianta martor, arătura la 30 cm, a dus la obținerea unei producții medii de 12150 kg/ha, fiind urmată de varianta de lucru cu plugul cizel 11400 kg/ha și paraplow 9835 kg/ha, iar cea mai mică valoare a producției s-a putut observa la varianta de lucrare numai cu grapa cu discuri (6520 kg/ha), (tabelul 6.6).

Tabel 6.7

Influența interacțiunii factorilor sistemdde lucrare x nivel de fertilizare asupra producției de porumb

Analiza valorilor medii pe anii 2012-2014, ne arată diferențe semnificative în cazul variantei de lucrare arat la 20 cm și în cazul variantei de lucrare numai cu grapa cu discuri. Acest aspect subliniază faptul că, odată cu creșterea adâncimii de lucru, la cultura porumbului, se pot observa sporuri mari de producție.

Monitorizând inluența sistemelordde lucrare a solului x nivelul de fertilizare, pepparcursul celor doi ani experimentați, se observă în modeevident, în cazul culturii de porumb, superioritatea variantei martor, arat 30 cm pe un agrofond N80P80, în comparație cu celelalte variante de lucrare (tabelul 6.7).

Tabel 6.8

Influența interacțiunii factorilor sistemxde lucrare x nivel de fertilizareaasupra producției de porumb – valori medii 2012-2014

Condițiile climatice întâlnite în anul 2014, au fost foarte favorabile și au dus la realizarea producției maxime la varianta martor arat 30 cm pe un agrofond N80P80 (14200kg/ha), în timp ce la varianta de lucrare numai cu grapa cu discuri nefertilizată, s-a obținut doar 5316 kg/ha, diferența fiind una foarte mare (-8884 kg/ha).

Restul producțiilor obținute la variantele neconvenționale de lucrare a solului, paraplow și cizel, au fost foarte apropiate de varianta maror, în special varianta de lucrare cu cizelul pe un agrofond N80P80 (13320 kg/ha).

6.2.1 Elemente de productivitate la cultura porumbului

Valorile medii ale MMB au variat,ppe agrofond N0P0, între 258,5 g, la varianta lucrată numai cuggrapa cu discuri și un maxim de 293,5 g la varianta arat 30 cm (tabelul 6.9). La nivelul de fertilizare N80P80, valoarea cea mai mică s-a înregistrat la varianta lucrată doar cu grapa cu discuri 294,5 g dar net superioară față varianta nefertilizată, iar maximul de 345 g s-a obținut la varianta martor.

Lucrarea solului în sistem conservativ cu plugul cizel, a dus la obținerea unor valori apropiate cu cea a martorului, diferența fiind doar de 3,77%.

Tendința de evoluție redă un trend ascendent odată cu creșterea adâncimii de lucru și mărirea gradului de mobilizare a solului.

Tabelul 6.9

Influența interacțiunii factorilor sistemdde lucrare a solului x nivel de fertilizare

asupra MMB laccultura porumbului

În ceea ce privește valorile MH, valorile medii după doi ani de analiză au avut o oscilație cuprinsă între 68,5 și 72,1 kg la variantele nefertilizate și între 73,5 și 79,5 kg la variantele fertilizate cu N80P80.

Analizând acest indicator putem observadfaptul că varianta martor arat 30 cm pe un agrofond N80P80, este superioară celorlalte variante de lucrare a solului, cea mai apropiată valoare fiind la varianta de lucru cu cizelul (78,5 kg).

Tabel 6.10

Influența interacțiunii factorilorpsistem de lucrare a solului x niveldde fertilizare

asupra MH la cultura porumbului

6.3 Rezultate de producție obținute la cultura de soia

Potrivit condițiilor climatice, anul 2013 a fost unul favorabil culturii de soia. Cerințele acestei plante față deaapă la germinarea boabelor, au fost în totalitatepsatisfăcute de precipitațiile căzute în primăvara acestui an. În perioada de formarepa organelor de reproducere, înflorire și umplere apseminței, necesarul de apă a fost de asemeneaaacoperit pe deplin, înfluențând în mod direct producția.

Tabelul 6.11

Influența sistemului de lucrare.asupra producției de soia

Nivelul producției a fost unul satisfăcător, diferit în cele cinci sisteme de lucrare, iar efectul fertilizăriiccu azot și fosfor a putut fi observat pe deplin. Rezultatele, din punct de vedere al influenței sistemului de lucrare asupra producției, sunt prezentate în tabelul 6.11.

În anul 2013, valoarea recoltei a oscilat între 2730,5 kg/ha și 3155,5 kg/ha. Cea mai mare diferență a producției, 425 kg/ha, s-a înregistrat între varianta martor arat la 20 cm și varianta de lucrare numai cu grapa cu discuri. În acest an s-a observat că varianta de lucrare arat la 30 cm, nu dă sporuri de producție la această cultură.

Anul 2014, se caracterizează prin producțiimmai mari decât anul precedent, diferențele fiind mai evidente între variantele de lucrare a solului. De menționat faptul că varianta de lucru arat la 30 cm, a determinat un spor depproducție față de varianta martor arat la 20 cm, de 140 kg/ha, în schimb varianta de lucru doar cu grapa cu discuri a generat o producție mult mai mică decât varianta martor cu 566,5 kg/ha.

La varianta minimă de lucrare a solului cu plugul cizel, s-au obținut 3295 kg/ha, producție ce se apropie foarte mult de valoarea realizată la varianta martor, reprezentând aproximativ 97% față de această variantă.

Analizând valorile medii, se poate observa căvvarianta de lucru cu cizelul a furnizat valori foarte apropiate de cele realizate la varianta martor arat la 20 cm, fiind mai mici cu 26 kg/ha. Singura variantă care are diferențe foarte mari față de martor este varianta de lucru numai cu grapa cu discuri -495,8 kg/ha , urmată apoi de varianta de lucru cu paraplow -211,5 kg/ha, iar varianta de lucrare arat la 30 cm, s-a arătat a fi la fel de productivă ca varianta martor, cu un plus față de aceasta de 21,5 kg/ha.

Tabelul 6.12

Influența interacțiunii.factorilor sistem de lucrare x.nivel de fertilizare asupra producției de soia

În tabelul 6.12, este prezentatăppe cei doi ani experimentali, influențaPinteracțiunii factorilor sistem de lucrarePși nivel de fertilizare. Astfel, se poate observa că, la cele cinci sisteme de lucrare a solului, variantele nefertilizate auddiferențe foarte mari față de varianta martor arat la 20 cm pe un agrofond N80P80.

Analizând valorile medii pe perioada celor doi ani (tabelul 6.13) se poate observa că la variantele fertilizate, diferențele la cele cinci sisteme de lucrare nu sunt foarte mari față de varianta martor. Varianta de lucrare numai cu grapa cu discuri + N0P0, prezintă cea mai mare diferență în minus față de martor -2027,5 kg/ha, urmată apoi de varianta de lucrare cu paraplow + N0P0, de -1875 kg/ha. Dintre variantele nefertilizate, arătura la 30 cm s-a arătat a fi cea mai apropiată de martor (-1684 kg/ha).

Tabelul 6.13

Influența interacțiuniiffactorilor sistem de lucrare x nivel de fertilizareaasupra producției de soia – valori medii 2012-2014

Aceste sisteme conservative de lucrarePa solului, reprezintă o foarte bună alternativă pentru lucrareadde bază a solului, pregătirea patului germinativ și semnănat, întrucât se reduce considerabil consumul de combustibl și eroziunea, mărindu-se capacitatea de acumulare și păstrare a apei în sol, favorizând semănatul în epoca optimă.

6.3.1 Elemente de productivitate la cultura de soia

Hibridul de soia PR92M35 de la Pioneer, s-a semănat cu semănătoareaSSPC-8, în epoca optimă, când în sol s-a atins temperaturadde 7° C, cu o medie zilnică aatemperaturii de circa 15° C, după cultura porumbului. Norma de sămânță utilizată, a fost de 90 kg/ha, cu o densitate de cultivare de circa 40-50 b.g./m2. Rezultatele obținute au fost satisfăcătoare datorită condițiilor favorabile și tehnologiei optime de cultivare.

Elementele de productivitate înregistrate la cultura de soia, au oscilat în funcție de sistemul de lucrare al solului, nivelul de fertilizare dar și de condițiile climatice întâlnite în perioada luată în studiu.

Diferențele dintre mediammultianuală și temperatura medieaanuală înregistrată a fost de circa 1° C, în anul agricol 2012-2013. De asemenea, abateri mici s-au înregistratșși în perioada de vegetație a culturii soiei, ceea ce au corespuns cu cerințele dinddiferite faze de vegetație a acestei culturi.

Tabelul 6.14

Influența interacțiunii factorilorssistem de lucrare a solului x nivel de fertilizare

asupra MMB la cultura de soia

În ceea ce priveștevvalorile MMB din anul agricol 2012-2013, au fost mai mici decât în anul 2013-2014. Analizând media valorilor, se poate observa valoarea maximă la varianta martor, arat la 20 cm pe un agrofond N80P80 (208,5 g), iar minimul valorii se întâlnește la varianta de lucrare numai cu grapa cu discuri nefertilizată (175,5 g). De remarcat faptul că, varianta de lucru arat la 30 cm, nu generază valori mai mari ale MMB decât varianta martor pe perioada celor doi analizați.

Masa hectolitrică (MH) la cultura soiei, a avut o plajă de variație la variantele nefertilizate între 69,5 kg la varianta de lucrare doarccu grapa cu discuri și 72 kg la varianta de arat la 30 cm. În cazul variantelor fertilizate, s-au realizat 73 kg la varianta lucrată doar cu grapa cu discuri și un maxim de 77,5 kg la varianta arat la 30 cm, valoare mai mcare decât varianta martor cu doar 0,5%.

Tabelul 6.15

Influența interacțiunii.factorilor sistem de lucrare aăsolului x nivel de fertilizare

asupra MH la cultura de soia

Varianta de lucrare arat la 20 cm, pe un agrofond N80P80 (martor), a obținut o valoare de 77 kg, apropiată de variantele sistemului minim de lucrare, cizel și paraplow fertilizate, care au înregistrat valori de 76,5 kg respectiv 74,5 kg.

CAPITOLUL VII

EFICIENȚA ENERGETICĂ A SISTEMELOR DE LUCRARE ȘI FERTILIZARE ANALIZATE

7.1 Cheltuieli energetice

Calea de economisire a energiei, atât în diferite ramuri ale economiei dar mai ales în agricultură, o constituie aplicarea tehnologiilor optime și care să fie specifică fiecărei culturi și zone pedoclimatice. Altfel spus, este absolut necesar să se acorde importanță atât factorilor tehnologici care aduc un spor producției, practic fără a realiza un consum suplimentar de energie, cum ar fi soiul, asolamentul, epoca de semănat și densitatea, cât și factorilor ce conduc la creșterea producției și care necesită un consum de energie cu randament energetic ridicat cum sunt îngrășămintele, irigațiile și mai ales asocierea acestora.

Arătura, considerată lucrarea de bază a solului, consumă cea mai mare cantitate de energie mecanică, reprezenând aproximativ 35% din totalul de energie, ce se înregistrează pentru realizarea lucrărilor mecanizate în producția vegetală. În cadrul lucrărilor agricole, energia consumată este puternic influențată de o serie de factori, cum ar fi: tipul de sol, starea vremii, tipul mașinilor utilizate și gradul de exploatare optimă a utilajelor agricole, viteza de lucru, dimensiunea parcelelor etc.

Pe măsură ce gradul de.mecanizare crește, ponderea energiei.umane și a tracțiunii animale scade, în schimb se.mărește consumul de combustibil, de energie.pasivă (înglobată în utilajele agricole) și de energie electrică. Însă, per total, necesarul de energie crește în mod exponențial, mărindu-se mult mai rapid decât nivelul de mecanizare.

Calculele statisticepefectuate.în unele țări europene de către FAO, indică.faptul că media consumului.de energie.este de 531 kWh/ha, la un grad de mecanizarepredus, de 20-30%, unde ponderea principală o deținepmunca manuală 63,9%. În cazul în care gradul de.mecanizare este ridicat (80%) iar ponderea muncii manuale.se reduce la 3,5%, consumul mediu de energie crește până la 1406 kWh/ha, ceea ce înseamnă.de 2,6 ori mai mare decât prima ipoteză.

Măsurile de reducere.a consumului de energie prin reducerea.consumului de combustibil și energie pasivă, pot avea o influențăppozitivă asupra nivelului consumului total doar atunci când, în cadrulptuturor proceselor de lucru se asigură un grad.ridicat de mecanizare.

Pentru evaluarea eficiențeipenergetice a proceselor de prelucrare a solului, o măsură adecvată o constituiepdeterminarea consumului de energie pe unitatea de suprafață, care la nivel general, pentru diferite sisteme de lucrare a solului, are valori cuprinse între următoarele limite:

semănatpdirect: 35-80 MJ/ha;

lucrări minimepale solului: 100-230 MJ/ha;

tehnologia convenționalăp(arătura cu plugul cu cormană): 200-360 MJ/ha.

Tabel 7.1

Influența interacțiuniipfactorilor „sistem de lucrare a solului x nivel de fertilizare”

asupra.cheltuielilor energetice la cultura grâului.de toamnă, valori.medii 2012-2014

Monitorizând influențapinteracțiuniilfactorilor,.sistem de lucrare și nivel de fertilizare asupra cheltuieliloroenergetice la cultura grâului deptoamnă în perioada 2012-2014 (tabelul 7.1), se observă că, la varianta de lucrare în sistem clasic, arat la 30 cm pe agrofond N80P80, s-a consumat cea mai mare cantitateyde energiep(5892 kWh/ha), iar la varianta de lucru numai cu grapa cu discuri, nefertilizată, s-a înregistrat un consum de aproape două ori mai mic (2815 kWh/ha). Sub aspectul energiei active indirecte, ponderea cea mai mare este deținută de cheltuielile energetice cu îngrășămintele chimice.

Tabel 7.2

Influența interacțiuniipfactorilor „sistem de lucrare a solului x nivel de fertilizare”

asupra cheltuielilor.energetice la cultura.porumbului, valori medii.2012-2014

Analizând cantitățileptotale de energie consumată,.se poate observa că aceasta crește în același.timp cupcreșterea gradul de mobilizare al solului și cantitățile de.îngrășăminte aplicate.

Tabel 7.3

Influența interacțiunii factorilorp„sistem de lucrare a.solului x nivel de fertilizare”

asupra cheltuielilorpenergetice la cultura de soia,pvalori medii 2012-2014

La cultura porumbului (tabelul 7.2) și la cultura de soia (tabelul 7.3), se observăpacelași ritm de creștere a cheltuielilor energetice odată cu mărirea nivelului de fertilizarepde la N0P0 la N80P80. La fel ca în cazul culturiiode grâu, la varianta de lucrare a.solului doar cu grapa cu discuri nefertilizată, se înregistrează celpmai mic consum de energie . De menționat faptul că, în cadrul culturilor de grâu și soia, variantaode lucrare a solului în sistem clasic, arat la 30 cmppe.agrofond N80P80, s-a obținutocel mai mare consum de energie, acesta depășind valoarea variantei martor.

7.2 Eficiența energetică pe culturi

În.agricultură,podată cu creștereassemnificativă a producției.depîngrășăminte.chimice, creșterea gradului de.mecanizare a proceselor de producție, crearea de.hibrizi mult mai productivi,.obținerealde soiuripnoi și de o.calitate mai bună, dezvoltarea sistemelor de irigație, a crescut și consumul direct și indirect.de energie, consum ce poate atinge o pondere de circa 15% din totalul de energie folosit în România.

Criza energetică s-a accentuatpodată ce prețul.petroluluipa crescut de aproape.zece ori în deceniul al optulea, având drept cauze reducereapsemnificativă a rezervelor de hidrocarburi de pe glob accesibile exploatării.

Analiza eficiențeipenergetice pentruocele trei culturi avutepîn studiu, s-a efectuat cu ajutorul unoroindicatori care s-au determinat atât pentruoproducția principală cât și pentruptotalul culturii (producție principală + producție secundară). Acești indicatori cuprind:pbilanțul energetic (obținut ca diferență între energia totală produsă și energia consumată), randamentul (calculat prin raportul dintre valoarea energetică a producției sau energia produsă și energia consumată), consumul specificdde energie.pe kg producție principală (CSE) șipefectul energetic. Toate calculele au avut la bază fișele tehnologice ale fiecărei culturi analizate.

Potrivit datelor obținutepla cultura.grâului de toamnă (tabelul 7.4), se poate observa.faptul că, din punct.de vedere al bilanțului energetic, cea.mai mare valoare a producției principaleps-a înregistrat în cazullvariantei de lucrare arat la 30 cm șilfertilizată cu N80P80 (17501 kWh/ha), superioară varianteipmartor arat la 20 cm cu 999 kWh/ha. Această situație se.poate observa și în cazul randamentului energetic, unde la producția principală, la varianta arat 30 cm s-a obținut o valoare de 3,97 unități, mai marepdecât martor cu 0,12 unități. Variantele de lucrarepnefertilizate confirmă faptulpcă odată ce dozele de îngrășăminte cresc, duc la o scădere a randamentului energetic, acesta fiind superior față de variantele fertilizate la cultura grâului de toamnă.

Tabel 7.4

Eficiența energeticăpla cultura grâului de toamnă, valori medii 2012-2014

Tabel 7.5

Eficiența energetică la culturapporumbului, valori medii 2012-2014

Tabel 7.6

Eficiența energeticăpla cultura de soia, valori medii 2012-2014

Tot în cadrul culturii.grâului de toamnă, efectul energetic cel mai mare la producția principală, s-a înregistrat pe agrofond N80P80 în varianta arata la 30 cm (297%). În cazul variantelor nefertilizate, sistemul neconvenționalpde lucrare cu cizelul, redă efectul energetic cel mai ridicat (336%), urmată apoi de cele două variante ale sistemului convențional de lucrare. La varianta de lucrarepnumai cu grapa cu discuri, s-a înregistratpvaloarea cea mai mică a efectului energetic, atât la varianta fertilizată, cât și la cea nefertilizată.

Analiza consumului.specific de energieppe kg producție principală, arată faptul că efectul energetic pe untitatea de produs, a scăzut odată cu sporirea consumurilor energetice de producție datorate sistemului de lucrare a solului.

În cadrul culturii de porumb (tabelul 7.5), se evidențiază randamentul energetic cel mai ridicat, în comparație cu celelalte două culturi analizate, fiind cuprins la nivelul de fertilizare N80P80 între 5,37 unități la varianta lucrată doar cu grapa cu discuri și 7,02 unități la varianta martor arat 30 cm, pentru această cultură. Varianta minimă de lucrare a solului cu cizelul, s-a situat pe locul al doilea, obținând un randament de 7 unități, iar locul al treilea, varianta de lucrare cu plugul paraplow cu 6,66 unități. Din punct de vedere al efectului energetic la producția principală, a oscilat la variantele fertilizate între 437-602% iar la variantele nefertilizate între 801-997%.

La cultura de soia (tabelul 7.6), bilanțul energetic oscilează la variantele fertilizate între 9957 și 13231 kWh/ha, iar la variantele nefertilizate între 7250 și 9079 kWh/ha. Comparând rezultatele obținute la această cultură cu valorile obținute la cele două culturi, se poate observa că valorile sunt mult mai mici.

În ceea ce privește efectul energetic, acesta a avut o plajă de variație între 348% și 422% la variantele nefertilizate, în schimb la variantele fertilizate, acesta a fost cuprins între 210% și 272%. Cel mai mare consum specific de energie pe kg producție principală s-a înregistrat la varianta de lucrare doar cu grapa cu discuri pe agrofond N80P80 de 1,87 unități, mai mare decât varianta considerată martor (arat la 20 cm pe agrofond N80P80) cu 0,29 unități.

CAPITOLUL VIII

CONCLUZII

Una dintre componentele sistemeloratehnologice de cultivare a plantelor sau dintre verigile/agrotehnice cu o influență puternică asupra diferitelor resurse ale mediului înconjurător, o reprezintăplucrarea solului, care la începutul folosirii sale, era doar o simplă acțiune de „săpare” cu unelte manuale foarte simple.

Așadar, de-a lungulodezvoltării societății și tehnologiei, activitățile agricole/au înregistrat în decursulpultimelor decenii, o creștere semnificativă a producției. Această creștere a putut fi posibilă prin introducerea unorpnoi soiuri și hibrizi în cultură, tehnologii de înaltă performanță și productivitate, erbicide, îngrășăminte ș.a., toate acestea folosite într-o manieră de consum foarte ridicată.

Analizând toate sistemele și factorii de producție, s-a ajuns la concluzia că sistemele clasice de prelucrare a solului (arătura cu plugul cu cormană) determină cel mai mare consum de combustibil. Pe lângă acesta s-a constatat că sistemele clasice de lucrare a solului duc și la o degradare în timp a solului.

Pe plan mondial există tendința de înlocuire a metodelor clasice de lucrare a solului, prin utilizarea lucrărilor minime, metodă recomandată atât sub aspectul conservării solului cât și pentru reducerea consumului de combustibil. În România, aceste sisteme de lucrare a solului, au avut un ritm lent de extindere din cauza lipsei unei strategii de susținere a tehnologiei, lipsei unor cunoștințe de specialitate legate de acest sistem de prelucrare a solului, lipsei unor mașini agricole adecvate ș.a.

În literatura/de specialitate/a țării noastre, există unele domenii/incomplet abordate privind sistemul de lucrări/minime și nevoia de intensificare/a cercetărilor în acest/domeniu, în scopul promovării și dezvoltării sistemelor de conservare a solului.

Potrivit analizelor efectuate în această lucrare, se poate observa eficiența energetică a diferitelor sisteme de lucrare și fertilizare în cadrul a trei culturi (grâu de toamnă, porumb și soia).

În.cadrul.culturii.grâului, odată ce a crescut gradul de mobilizare a solului și dozele de îngrășămintelaplicate, s-a înregistrat.o creștere?atât?a?cheltuielilor energetice active directe, cât și cele indirecte pe unitatea de suprafață. Mărirea dozei de îngrășăminte generează cheltuieli energetice mai mari decât adâncirea statului arat, fapt ce se evidențiază prin valorile ridicate ale cheltuielilor cu energia activă indirectă. Energia produsă a fost net superioară cu fiecare sistem ce presupune o mobilizare mai intensă a solului și o doză mai mare de îngrășământ.

La cultura porumbului, s-a observat o creștere a consumurilor energetice mai mult odată cu creșterea dozei de îngrășăminte și mai puțin odată cu marirea gradului de mobilizare al solului. Energia produsă a avut o plajă de variație foarte mare atât între variantele de lucrare a solului, cât și între nivelurile de fertilizare, iar analiza bilanțului energetic arată clar că, la această cultură, arătura efectuată la adâncimea de 30 cm este cea mai eficientă din punct de vedere economic și energetic, cu diferențe mari față de celelalte variante.

La cultura.soiei.cheltuielile.energetice.pe/unitatea/de suprafață s-au modificat în aceeași măsură, în funcție de sistemul de lucrare și nivelul de fertilizare, în sensul că cei doi indicatori au crescut ca valoare de la variantele de lucrare fără întoarcerea brazdei la variantele lucrate după metoda clasică cu întoarcerea brazdei și de la varianta nefertilizată la cea fertilizată. Bilanțul energetic arată o rentabiliate mai mare pentru toate sitemele de lucrare în același timp cu nivelul de fertilizare.

BIBLIOGRAFIE

Berca.M., 2011- Agrotehnică, Editura Ceres, București

Berindei T.?și colab., 1978- Întocmirea și analiza bilanțurilor energetice în industrie, Editura tehnică, București

Budoi Gh.,?Penescu A.,.1996- Agrotehnica, Ediutra Ceres, București

Cazacu D.,.2008- Reducerea consumului de combustibil și a tasării solului în agricultură, Editura „PIM”

Chiriac.Gh., Răus L., Jităreanu G. și colab., 2011- The influence of minimum tillage systems on soil physical state in Central–Northern Area of Moldavian Plateau, Al 6-lea Simpozion cu participare Internațională – SISTEME DE LUCRĂRI MINIME ALE SOLULUI, CLUJ-NAPOCA, ISSN 2247-7535

Constanze Boehmel și colab., 2008- Comparing annual and perennial energy cropping system with different management intensities, Agricultural System, nr. 96, ISSN 0308-521X

Cornelia Tonea și colab., 2010- Research concerning the rational load of the power base upon aggregate formation, Research Journal of Agricultural Science, Editura Agroprint

Elena Roșculete, Susinski M. și colab., 2009- Bilanțul energetic la cultura de grâu în condiții de neirigare sub influența unor doze diferite de îngrășăminte și lucrare diferită a solului, Analele Universității din Craiova, seria Agricultură – Montanologie – Cadastru Vol. XXXIX, Editura Univeristaria Craiova

Fiodorov E., 2010- Collection of Scientific Articles, Editura Eco-TIRAS

Jităreanu G., Ailincăi C., Bucur D., 2007- Soil fertility management in North-East Romania, Journal of Food, Agriculture & Environement, vol.5, ISSN 1459-0263

Kurkalova L. și colab., 2003- Multiple Benefits of Carbon-Friendly Agricultural Practices: Empirical Assessment of Conservation Tillage, Environmental Management, vol. 33, nr. 4, ISSN 0364-152X

Magazin P. și colab., 2000- Economie agrară, Editura „Ion Ionescu de la Brad”, Iași

Munteanu L. și colab., 2001- Fitotehnie, Editura „Ion Ionescu de la Brad”, Iași

Onisie T. și colab., 1992- Agrotehnică, C.M. Institutul Agronomic Iași

Rathke G.-W. și colab., 2007- Tillage and rotation effect on corn-soybean energy balances in eastern Nebraska, Soil & Tillage Research, nr. 97, ISSN 0167-1987

Ribera L.A., 2004- An Economic Comparison between Conventional and No-Tillage Farming Systems in Burleson Country, Texas, Agronomy Journal, ISSN 1435-0645

Rieger S. și colab., 2008- Growth ,yield and yield components of winter wheat and the effects of tillage intensity, preceding crops, and N fertilization, Europ. J. Agronomy, nr. 28, ISSN 1161-0301

Roman Gh. V., Robu T. și colab., 2011- Fitotehnie, vol. 1- Cereale și leguminoase pentru boabe, Editura Universitară, București

Rusu M. și colab., 2005- Tratat de Agrochimie, Editura Ceres, București

Teșu I., Baghinschi V., 1984- Energia și Agricultura,Editura Ceres, București

Toma D., Bianu I., 1984- Folosirea economică a energiei în mecanizarea agriculturii, Editura Ceres, București

Țopa D., 2010- Influența unor sisteme neconvenționale de lucrare a solului asupra însușirilor productive ale acestuia (teză de doctorat), USAMV Iași

BIBLIOGRAFIE

Berca.M., 2011- Agrotehnică, Editura Ceres, București

Berindei T.?și colab., 1978- Întocmirea și analiza bilanțurilor energetice în industrie, Editura tehnică, București

Budoi Gh.,?Penescu A.,.1996- Agrotehnica, Ediutra Ceres, București

Cazacu D.,.2008- Reducerea consumului de combustibil și a tasării solului în agricultură, Editura „PIM”

Chiriac.Gh., Răus L., Jităreanu G. și colab., 2011- The influence of minimum tillage systems on soil physical state in Central–Northern Area of Moldavian Plateau, Al 6-lea Simpozion cu participare Internațională – SISTEME DE LUCRĂRI MINIME ALE SOLULUI, CLUJ-NAPOCA, ISSN 2247-7535

Constanze Boehmel și colab., 2008- Comparing annual and perennial energy cropping system with different management intensities, Agricultural System, nr. 96, ISSN 0308-521X

Cornelia Tonea și colab., 2010- Research concerning the rational load of the power base upon aggregate formation, Research Journal of Agricultural Science, Editura Agroprint

Elena Roșculete, Susinski M. și colab., 2009- Bilanțul energetic la cultura de grâu în condiții de neirigare sub influența unor doze diferite de îngrășăminte și lucrare diferită a solului, Analele Universității din Craiova, seria Agricultură – Montanologie – Cadastru Vol. XXXIX, Editura Univeristaria Craiova

Fiodorov E., 2010- Collection of Scientific Articles, Editura Eco-TIRAS

Jităreanu G., Ailincăi C., Bucur D., 2007- Soil fertility management in North-East Romania, Journal of Food, Agriculture & Environement, vol.5, ISSN 1459-0263

Kurkalova L. și colab., 2003- Multiple Benefits of Carbon-Friendly Agricultural Practices: Empirical Assessment of Conservation Tillage, Environmental Management, vol. 33, nr. 4, ISSN 0364-152X

Magazin P. și colab., 2000- Economie agrară, Editura „Ion Ionescu de la Brad”, Iași

Munteanu L. și colab., 2001- Fitotehnie, Editura „Ion Ionescu de la Brad”, Iași

Onisie T. și colab., 1992- Agrotehnică, C.M. Institutul Agronomic Iași

Rathke G.-W. și colab., 2007- Tillage and rotation effect on corn-soybean energy balances in eastern Nebraska, Soil & Tillage Research, nr. 97, ISSN 0167-1987

Ribera L.A., 2004- An Economic Comparison between Conventional and No-Tillage Farming Systems in Burleson Country, Texas, Agronomy Journal, ISSN 1435-0645

Rieger S. și colab., 2008- Growth ,yield and yield components of winter wheat and the effects of tillage intensity, preceding crops, and N fertilization, Europ. J. Agronomy, nr. 28, ISSN 1161-0301

Roman Gh. V., Robu T. și colab., 2011- Fitotehnie, vol. 1- Cereale și leguminoase pentru boabe, Editura Universitară, București

Rusu M. și colab., 2005- Tratat de Agrochimie, Editura Ceres, București

Teșu I., Baghinschi V., 1984- Energia și Agricultura,Editura Ceres, București

Toma D., Bianu I., 1984- Folosirea economică a energiei în mecanizarea agriculturii, Editura Ceres, București

Țopa D., 2010- Influența unor sisteme neconvenționale de lucrare a solului asupra însușirilor productive ale acestuia (teză de doctorat), USAMV Iași