Eficienta Economica In Turism la Sc Sa

1.1.ROLUL ȘI LOCUL TURISMULUI ÎN ECONOMIA NAȚIONALĂ

Schimbările politice și social-economice de după cel de-al doilea război mondial au determinat ca în foarte multe țări ale lumii să crească, de la an la an, numărul vacanțelor și călătoriilor turistice, în interiorul și exteriorul granițelor.

Varietatea activităților din domeniul turismului, interdependența dintre acestea, legăturile existente între acestea și alte ramuri ale economiei naționale, diversificarea motivațiilor, creșterea numărului de factori cu acțiune de durată și spațiere care influențează raporturile dintre cerere și ofertă au făcut ca turismul să devină o adevărată industrie, al cărui rol se găsește mereu în ascensiune.

Privit ca un sector economic distinct, turismul include o gamă variată de servicii și anume:

-servicii de publicitate și promovare

-servicii de informare

-servicii de cazare

-servicii de alimentație publică

-servicii de tratament balnear

-servicii de agrement și divertisment

În ansamblul unei economii naționale, turismul acționează ca un element dinamizator al sistemului economic global, el presupunând o cerere specifică de bunuri și servicii, cerere care antrenează o creștere în sfera producției acestora

De asemenea, cererea turistică determină o adaptare a ofertei, care se manifestă în dezvoltarea structurilor turistice și indirect, stimularea producției ramurilor participante la: construirea și realizarea de noi mijloace de transport, instalații de agrement pentru sporturi de iarnă, nautice, etc.. De mare importanță în economia țării este aportul de valută, prin participarea pe piața turistică internațională, fapt ce atestă posibilitatea de echilibrare și creare a unui sold pozitiv, activ în propria balanță de plăți.

Ca un sistem de sine stătător, rolul și locul turismului se definește prin activitățile componente – cazare, alimentație publică, transport, agrement, tratament – considerate ca sociale, politice, culturale și economice determinări sau influențe în alte sisteme.În literatura de specialitate, cazarea și alimentația alături de tratamente și transport, sînt considerate servicii de bază.

Serviciul de cazare vizează, prin conținutul său crearea condițiilor și confortul pentru adăpostirea și odihna călătorului și se prezintă ca o activitate complexă, decurgînd din exploatarea capacităților de cazare, fiind alcătuit dintr-un grupaj de prestații oferite turistului pe timpul sejurului în unitățile de cazare.

Serviciul de alimentație publică face parte din categoria serviciilor de bază și reprezintă o preocupare continuă a agenților economici din turism și comerț, urmărind adaptarea la cerințele clienților care devin tot mai exigenți.

Transportul reprezintă o componentă principală a prestației turistice, prin el se asigură deplasarea turiștilor de la locul de reședință la destinația turistică, iar în cazul turismului itinerant, pe toată durata sa.

În concordanță cu cerințele turistului, agrementul vizează destinderea și reconfortarea fizică ale acestuia, divertismentul și dezvoltarea capacităților sale.

Tratamentul ca serviciu, li se oferă turiștilor în toate stațiunile balneare unde serviciile balneoclimaterice sînt asigurate de unități moderne de tipul hotelurilor de cură și complexelor sanatoriale în care serviciile de cazare, masă, diagnostic și tratament sînt oferite în cadrul aceleiași clădiri.

Prin faptul că acționează în direcția introducerii în circuitul economic intern și internațional a condițiilor naturale, a patrimoniului cultural istoric a realizărilor economice, turismul contribuie direct și indirect la ridicarea economică a unor localități sau zone stimulînd dezvoltarea transporturilor, a circulației mărfurilor și creează noi locuri de muncă.

1.2.CONCEPTUL DE “INDUSTRIA TURISMULUI”

Volumul crescînd și complexitatea ofertei de servicii turistice au generat dezvoltarea unei adevărate industrii a turismului, ceea ce justifică tratarea fenomenului turistic ca o ramură distinctă a economiei naționale în plină dezvoltare, constituind o componentă a dviziunii muncii sociale.Prin natura sa fenomenul turistic este deosebit de complex cu adînci implicații.

Industria turistică reprezintă componenta ofertă a pieței turistice și cuprinde totalitatea întreprinderilor și dotărilor destinate producerii de servicii turistice într-o anumită țară.Rezultatul producției cuprinde un ansamblu de facilități și servicii specifice, grupate în diverse variante într-un tot unic, valorificat în cadrul unei ambianțe specifice create de factorii naturali și antropici de atracție dintr-o localitate, zonă sau țară.

Conform celui mai recent raport elaborat de Eurostat1, industria turistică include următoarele componente:

-mijloace și servicii de cazare;

-unități și structuri de alimentație publică;

-dotări și servicii pentru congrese/conferințe;

-dotări și structuri pentru agrement;

-transport aerian;

-transport feroviar;

-transport cu autocarul;

-transport fluvial sau maritim;

-birouri de informare turistică;

-agenții de turism, touroperatori și alți intermediari;

-firme specializate în turismul de sănătate;

-închirieri de mijloace de transport și echipament sportiv;

-activități comerciale destinate servirii turiștilor.

Pentru fiecare dintre aceste elemente componente ale industriei turistice există indicatori generali sau specifici, care dau mărimea calitativă sau cantitativă a acestuia.Indicatorii se raportează fie la raportul veniturilor și cheltuielilor, la rata profitului pe tip de structuri turistice, la gradul de ocupare, fie la determinarea numărului de turiști la durat medie a sejurului, la intensitatea circulației turistice în raport cu populația rezidențială, la gradul de utilizare a mijloacelor de transport în turism, la cheltuielile efectuate de turiști în zona turistică receptoare.

Inventariind principalele genuri de activități integrate în noțiunea de industrie a turismului constatăm că aici intră activități de trnsport, servicii de cazare, de alimentație publică, de agrement, serviciile agenților touroperatori, activitatea unităților comerciale aflate în zone de largă circulație turistică, precum și activitatea organelor centrale și locale însărcinate cu aplicarea politicii statului nostru în domeniul turismului.

Dintr-o asemenea enumerare de activități se desprind următoarele aspecte:

1.Turismul ca activitate economică se înscrie în sectorul terțiar al economiei naționale, fiind constituit în principal din prestații de servicii.Plasarea turismului în această zonă a activității umane îl face să se încadreze într-o dinamică foarte rapidă, dinamică care reprezintă una din dimensiunile principale ale sectorului respectiv în condițiile civilizației contemporane.Mai mult, întrucît cererea de servicii turistice constituie în prezent (și acest lucru se va simții și mai puternic în viitor) una din cererile cu coeficienții de elasticitate cei mai ridicați, este de presupus că activitatea turistică, inclusiv forța de muncă ocupată cu desfășurarea acestei activități va înregistra (cu toate perfecționările care vor avea loc) creșteri sensibile.

2.Din cele arătate rezultă de asemenea că activitatea turistică poate fi caracterizată ca una din activitățile extrem de eterogene și în consecință, corelațiile interne sînt foarte numeroase;este de semnalat faptul că în cadrul raportului dintre cererea și oferta turistică, datorită particularităților unora din condițiile materiale care concură la desfășurarea activității turistice,oferta este mai puțin mobilă, mai puțin elastică, ea neputîndu-se adapta cu rapiditate -ca în cazul ofertei de mărfuri obișnuite sau al altor servicii- la modificările survenite în dimensiunile și structura cererii.

3.Un alt aspect care se desprinde, se referă la faptul că majoritatea activităților, cu excepția celor din domeniul agrementului și a celor referitoare la scopul final al călătoriei turistice sînt activități care ar putea fi denumite de acces, ele neavând decât rolul de a asigura turistului condiții pentru a putea profita cât mai bine de obiectivul esențial al călătoriei sale:odihnă, tratament, recreere, instruire-informare, sport, etc..

4.Ultimul aspect care trebuie subliniat în legătură cu specificul activității de turism este cel referitor la apartenența diverselor componente. Activitățile proprii exclusiv turismului sînt în principal cele legate de cazare și de agrement;celelalte sînt părți componente ale altor ramuri și anume:ale transporturilor, alimentației publice, circulației mărfurilor.

Întrepătrunderea componentelor sale eterogene dă naștere la un specific unic și original care nu se identifică cu nici unul din sectoarele tradiționale ale economiei naționale. Toate acestea justifică pe deplin tratarea acestui fenomen în mod autonom ca o nouă ramură a economiei naționale. Trebuie însă, precizat că totuși o ramură exportul și importul de mărfuri, comerțul invizibil se referă la acele prestări de servicii care, în relația dintre rezidenți și nonrezidenți, dau naștere la intrări și ieșiri de consecință a spre deosebire de alte sectoare de prestări-servicii, industria turismului rămâne cărei dezvoltare în fiecare etapă dată nu se va putea asigura în mod armonios, decât într-o strânsă corelare cu nivelurile și ritmurile de dezvoltare ale celorlalte ramuri ale economiei.

1.3. PIAȚA TURISTICĂ

Turismul ca și producerea mărfurilor și-a constituit în timp o piață proprie cu un anumit specific dar care are două componente: cererea și oferta.

Piața turistică este considerată sfera unde se interferează oferta turistică reprezentată de producția turistică exprimată prin servicii turistice realizate și cererea turistică, exprimată prin consumul de produse sau servicii turistice.

Spre deosebire de piața de mărfuri, piața turistică are o serie de particularități:

-locul ofertei turistice coincide cu locul consumului de produse sau servicii turistice, dar nu coincide cu locul de formare a cererii;

-oferta turistică apare sub forma informațiilor percepute de cei ce vor să beneficieze de oferta turistică;

-dacă cererea turistică este foarte elastică și este supusă unor permanente fluctuații date de anumiți factori, oferta turistică este rigidă (inelastică în timp și spațiu), nu poate fi stocată sau transformată.

Cererea turistică mai este întâlnită sub denumirea de consum turistic. Între cerere și consum există o mare asemănare, dar consumul turistic reprezintă instrumentul prin care se materializează cererea turistică. Cererea turistică este formată din ansamblul persoanelor care își manifestă dorința de a se deplasa periodic și temporar în afara reședinței proprii, pentru alte motive decât prestarea unor activități remunerate la locul de destinație. Consumul turistic este format din cheltuielile efectuate de cererea turistică pentru achiziționarea unor servicii și bunuri legate de activitatea turistică.

Oferta turistică cuprinde resursele turistice naturale și antropice, echipamentul de “producție” a serviciilor turistice, masa de bunuri alimentare, industriale destinate consumului turistic, forța de muncă specializată în activități specifice, infrastructura turistică și structurile de primire, condițiile de comercializare (prețuri, tarife, facilități, etc.).

1.4. TURISMUL ȘI COMERȚUL INVIZIBIL

Valorificarea prin intermediul turismului internațional, a muncii interne cheltuite pentru producerea unor mărfuri destinate consumului turistic se realizează în condiții mai avantajoase decît în cazul exportului de mărfuri prin comerțul internațional cu bunuri.

Dată fiind natura și formele concrete de exprimare pe plan internațional s-a acceptat la început în mod convențional, apoi definitiv, ca turismul să fie inclus în conceptul de comerț invizibil.Potrivit teoriei economice generale, comerțul invizibil grupează toate tranzacțiile economice care nu au ca obiect schimbul de mărfuri corporale și transferul de capitaluri.

Prin asimilare cu exportul și importul de mărfuri, comerțul invizibil se referă la acele prestări de servicii care, în relația dintre rezidenți și nonrezidenți, dau naștere la intrări și ieșiri de valută.În practica internațională, acestor operațiuni li se atribuie denumirea de comerț cu servicii non-factor, ele nereprezentînd factori ai producției de mărfuri.Comerțul invizibil, reunind o serie de tranzacții specifice printre care și turismul, alcătuiește așa numita balanță invizibilă, parte componentă a balanței de plăți externe.De aici decurge și necesitatea ca analiza comerțului să se facă nu numai pe total, ci și pe fiecare categorie de operațiuni invizibile în parte.Așadar, între turismul internațional pe de o parte, comerțul invizibil și balanța de plăți externe pe de altă parte, există aceeași dependență ca de la parte la întreg.

Pe un plan mai larg, ținînd seama de însemnătatea turismului internațional în economia a numeroase țări, nu mai există nici un motiv care să ne determine să facem distincție între industria turismului și industriile tradiționale de export.

Dimpotrivă, avantajele pe care le prezintă turismul au determinat multe țări să-și sporească eforturile pentru dezvoltarea acestuia, considerat pe bună dreptate ca fiind un factor extrem de important al economiei naționale, aparținînd serviciilor aflate în plină ascensiune.În sprijinul acestei afirmații ne vin o serie de date statistice care arată că în ultimul timp, încasările din turism au sporit într-o proporție și într-un ritm superior exporturilor mondial (vezi tabelul nr1)

Tabelul nr. 1.1.

Structura expoturilor mondiale .

Sursa: D. Morariu, Concepte și politici de turism internașional, Ed.Alfabet, Deva,1999

1.5. EFECTUL MULTIPLICATOR AL TURISMULUI

Din punct de vedere economic dezvoltarea turismului se concretizează într-o cerere specifică de bunuri și servicii, cerere care stimulează activitatea dintr-o serie de sectoare productive, care sectoare contribuie prin obiectul lor de activitate la dezvoltarea bazei tehnico-materiale a turismului realizînd amenajările de infrastructură generală, precum: rețeaua de drumuri, aeroporturi, lucrări de sistematizare teritorială, lucrări de modernizare a telecomunicațiilor contribuind la extinderea rețelei comerciale.Investițiile pentru realizarea de noi obiective turistice determină la rîndul lor creșterea vînzărilor în comerț, sporirea veniturilor persoanelor care lucrează în aceste sectoare, a veniturilor generate de exploatarea obiectivelor respective.

Din punct de vedere economic, turistul este consumator de bunuri și beneficiază de servicii; din mijloacele financiare rezultate din activitatea unităților economice ale industriei turismului (cazare, alimentație, transport, alte servicii), o parte revin direct acestor unități, sub formă de beneficii și de fonduri bănești pentru plata retribuțiilor lucrătorilor ocupați în întreprinderile respective, altă parte intră în bugetul statului sub formă de impozite, taxe, cote-părți, de amortisment, etc., iar a treia parte este transmisă diverselor ramuri ale economiei naționale pentru plata produselor livrate și a serviciilor prestate de aceste sectoare pentru necesitățile industriei turismului.

Cuantificarea influențelor generale ale cheltuielil turiștilor străini asupra unor economii naționale poartă denumirea de efectul multiplicator al turismului.

Studierea efectului turismului asupra dezvoltării economice a unei țări se manifestă prin valențe multiple și duce la constatarea existenței a trei efecte multiplicatoare importante:

1.-efectul multiplicator al turismului în general – respecitiv incidența unei unități de cheltuială bănească a turistului din punctul de vedere al creării de noi venituri în economia națională;

2.-efectul multiplicator al investițiilor turistice;

3.-efectul multiplicator al comerțului exterior – adică exportul vizibil al unei anumite părți a producției de mărfuri, consumate de turiștii străini în țara vizitată.

Studierea efectului multiplicator al turismului a condus la constatarea că avem de-a face cu mai multe momente, aparent distincte între ele, dar până la urmă foarte strâns interconectate.

Este vorba în primul rând, despre un așa-numit “efect direct” care constă în creșterea veniturilor în sectorul turistic, ca uemare a cheltuielilor efectuate de turiști în decursul unei anumite perioade de timp, de obicei un an.În al doilea rând avem în vedere “efectul indirect” care vizează impactul creșterii cheltuielilor pentru serviciile turistice, apelează în mod inevitabil pentru a-și susține oferta turistică la parametrii competitivi.În sfârșit în al teilea rând, poate fi urmărit și un “efect indus” asupra întregii economii naționale, deoarece veniturile celor care lucrează nemijlocit în turism, cît și cele care revin sectorului producător de bunuri de consum sunt reinvestite în vederea procurării altor mărfuri și servicii de care au nevoie.

Detaliind cele trei efecte menționate mai sus se poate afirma că ele își găsesc reflectarea în următoarele transformări pozitive:

-sporirea volumului vânzărilor rezultate din tranzacțiile economice;

-crearea de noi locuri de muncă în aproape toate ramurile economiei naționale cu care turismul se află în legătură directă sau indirectă;

-mărirea veniturilor bugetului de stat prin posibilitatea impozitării unor activități economice prospere de pe urma dezvoltării turismului;

-efectul multiplicator al turismului asupra comerțului exterior, îndeosebi a celui invizibil.

EFECTUL MULTIPLICATOR

DIRECT

Creșterea vînzărilor Cifra de afaceri Creșterea vânzărilor

Cazare Hrană Magazine Touroperatori Transport specific

INDIRECT

Agricultură Consrucții Construcții de mașini

Industria alimentară Mobilă Mijloace de transport

Artizanat Lemn Industria ușoară

Industria chimică Telecomunicații

Celuloză și hîrtie Industria poligrafică

Săpunuri și cosmetice Artă

Creșterea animalelor

Directe Vînzări încasări Indirecte

În turism În ramuri complexe

În sezon Permanent În sezon Permanent

Figura 1.1.Efectul multiplicator al turismului

2.1. TURISMUL BALNEAR ÎN ROMÂNIA

Turismul balneoclimateric și medicina balneară capătă pe zi ce trece noi valențe, paralel cu dezvoltarea social-economică a țării noastre și cu creșterea și modernizarea structurilor de primire pentru cazare, alimentație publică, tratament și agrement din stațiuni.

România dispune de un fond bogat și variat de factori naturali terapeutici: apa minerală, apa și nămolul unor lacuri, emanațiile de gaze, etc., factori răspîndiți cu generozitate pe aproape întreaga suprafață a țării în diferite zone climatice.Varietatea mare a acestor factori se datorează așezării geografice și structurii geologice complexe a scoarței pămîntului țării noastre. Prezența lor a permis ca aceștia să fie folosiți pentru tratament încă de pe vremea dacilor și romanilor, precum și în continuare, de-a lungul anilor îndeosebi după anii 1880-1900, dezvoltîndu-se treptat stațiunile de cură.

Principalele stațiuni care dispun în prezent de condiții moderne de cazare, masă și tratament sînt: Băile Felix, Băile Herculane, Călimănești-Căciulata, Eforie-Nord, Sovata, Buziaș, Sîngeorz-Băi, Vatra Dornei, Covasna, Olănești, Băile Tușnad, Mangalia și alte stațiuni care atrag an de an un număr crescut de curanți români și străini.

Dezvoltarea stațiunilor balneare a apărut în condițiile solicitărilor crescînde de cură cu factori terapeutici naturali și ale îmbogățirii și înnoirii conținutului medicinii balneare moderne, care își găsește astăzi o fundamentare științifică pentru multe dintre metodele tradiționaliste folosite în mod empiric în trecut.În modernele baze de tratament constuite în stațiuni s-au creat condiții optime de utilizare complexă a factorilor naturali de cură, pe baza rezultaelor obținute în cadrul cercetării științifice medicinale. Bazele de tratament complexe cuprind compartimente de kinetoterapie, hidroterapie, electroterapie, mecanoterapie, pneumoterapie și altele, dotate cu aparatură și instalații moderne.

În unele stațiuni balneoclimaterice, pe lîngă procedurile balneoclimaterice sau în asociație cu acestea, s-au introdus tratamente și cu medicamente originale românești: GEROVITAL, BOICIL, PELL-AMAR, etc..Varietatea apelor minerale existente în țară și calitățile lor, fac, ca această resursă naturală să constituie o valoroasă și importantă ofertă turistică a României.

2.2. POTENȚIALUL TURISTIC AL S.C.T.B. BUZIAȘ S.A..

2.2.1.Date istorice și geografice

Existența sigură a așezării în secolul al XIV-lea este argumentată de diploma din 2 februarie 1321 a regelui CAROL ROBERT de ANJOU, care donează Buziașul, nobililor din Buleni. Pentru prima dată oficialitatea a fost sesizată de existența apelor minerale în anul 1805, dar captura primului izvor mineral a avut loc în anul 1811 când afost deschis și primul sezon balnear la Buziaș.În anul 1906, familia Muschong(o familie de industriași) a devenit proprietara băilor.Fiind industriași, acești oameni cu simțul afacerii au știut să exploateze resursele existente în patrimoniul lor, construind diferite obiective pantru turiști.Profitând de abundența izvoarelor, au deschis o fabrică de îmbuteliere a apelor minerale și iată cum proprietarii au îmbinat turismul și medicina cu îmbutelierea apelor minerale, toate acestea pentru un singur scop –obținerea de profit.La 11 iunie 1948 a avut loc naționalizarea băilor, acestea trecând în proprietatea statului. Ca unități economice de bază, iau naștere Întreprinderea Economică Balneară și Serviciul Medical Balnear, legate prin specificul lor de deservire a oamenilor veniți la odihnă și tratament în stațiune.Din anul 1990 denumirea s-a schimbat în Societatea Comercială de Tratament Balnear BUZIAȘ S.A.

Orașul stațiune BUZIAȘ este situat în vestul României, la întretăierea paralelei de 45 grade și 37 minute latitudine nordică, cu meridianul de 21 grade și 48 minute longitudine estică. În limitele actuale, teritoriul orașului are o suprafață de 105,2 kilometri pătrați, este situat la o altitudine de 128 metri și se desfășoară pe terasa superioară a Timișului la contactul dintre cîmpia și dealurile bănățene și se află în partea de sud-est a județului Timiș, care este cel mai mare județ al țării (3,6% din suprafața României).

2.2.2. Clima și termalismul

Clima este temperat-continentală cu influențe mediteraneene, iar temperatura medie anuală este de 11,5C. Clima favorizează tratamentul afecțiunilor cardiovasculare în toate sezoanele, iar principala caracteristică a stațiunii este aerul puternic ionizat. Sursele de apă minerală provin din apele care prin infiltrație sosesc de la mare adîncime și revin la suprafață încărcate de gaz carbonic și săruri.

Varietatea compoziției chimice și concentrația puternică a apei, permit tratarea mai multor boli:

-boli cardiovasculare:-cardiopatie ischemică

-hipertensiune vasculară

-miocardiopatie

-arteroterapie periferică

-insuficiență aortică

-valvulopatie

-boli ale sistemului nervos central:-depresii

-semipareze

-nevroze astenice

-boli de metabolism:-diabet

-obezitate

-gută

-afecțiuni ale tubului digestiv

-boli reumatismale:-artroze

-degenerări articulare

2.3.SITUAȚIA SPAȚIILOR DE CAZARE ȘI ALIMENTAȚIE PUBLICĂ

Tabel nr. 2.1.

Totalul locurilor de cazare în hoteluri este de 674.

Numărul locurilor de cazare la vile este de 366.

Tabel nr. 2.2.

Sursa: Anuarul statistic din anul 1999

Pentru Buziaș avem:

Tabel nr. 2.3.

Numărul locurilor de cazare existente la S.C.T.B. Buziaș S.A. este de 1040 și reprezintă 0,54% dintotalul de locuri de cazare la hoteluri și vile existente în România.

Cele 674 de locuri dela hoteluri reprezintă 0,72% din totalul locurilor la hotelurile de 2 stele din țară.

Turiștii cazați la Buziaș în anul 1998 au ocupat 0,16% din totalul locurilor de cazare la hoteluri și vile disponibile pe teritoriul țării.

Pentru stațiunile balneare avem următorul tabel

Tabel nr. 2.4.

Ponderea numărului de hoteluri în totalul hotelurilor hotelurilor din stațiunile balneare din țară este de 2,97%, iar cea a numărului de locuri este de 2,3%.

Numărul turiștilor cazați în hotelurile din Buziaș reprezintă aproximativ 1,21% din totalul de 622000 turiști înregistrați în stațiunile cu profil balnear la nivelul anului 1998.

3.1.CONCEPTE ȘI DEFINIȚII

În sens larg, eficiența înseamnă obținerea unor efecte cît mai favorabile în urma unei activități. Orice activitate umană este, în același timp, consumatoare de resurse și producătoare de efecte. În acest sens, noțiunea de eficiență devine aplicabilă celor mai variate preocupări ale omului.

În alt sens, mai restrictiv, eficiența compară rezultatele unei acțiuni cu resursele consumate pentru producerea acesteia.

Eficiența economică este exprimată prin relația dintre rezultatele obținute într-o anumită activitate economică și cheltuielile efectuate în activitatea respectivă.

Activitatea de turism, ca orice altă activitate umană și economică, este, pe de o parte, consumatoare de resurse, iar pe de altă parte, producătoare de efecte.

În activitatea turistică, efectele utile au un caracter complex, astfel că eficiența economică este strîns legată de cea socială.

Pentru a evalua eficiența unei activități economice este necesar să se compare efortul cu efectul, avînd în vedere permanent influența factorilor

timp și spațiu și trebuie ca fiecărui efort să îi fie atribuit numai efectul său și fiecărui efect să îi fie recunoscut tot efortul depus. Problema eficienței se pune peste tot unde se cheltuiește muncă socială, se consumă resurse materiale, umane și financiare. Este cunoscut faptul că orice activitate economică trebuie să corespundă unor cerințe concrete ale societății, să răspundă unor cerințe reale ale vieții materiale și spirituale ale oamenilor.

Eficiența economică în turism are un caracter complex deoarece exprimă rezultatul unui ansamblu de activități specifice: turism intern, turism internațional, alimentație publică, prestări servicii, desfaceri de mărfuri, transporturi turistice, etc..

Eficiența economică, constă în determinarea încasărilor obținute pentru sumele investite în vederea intrării în funcțiune a unor instalații și amenajări.

Latura respectivă a eficienței este condiționată de durata recuperării banilor investiți, de încasarea medie pe zi – turist etc.. Iată de ce, de cea mai mare însemnătate este diminuarea sezonalității utilizării bazei materiale, prin promovarea sporturilor de iarnă, a turismului de congrese, cantonamente sportive etc..

Într-o definiție general acceptată, eficiența este expresia raportului dintre efectul util (rezultatul) și cheltuiala (efortul) făcută pentru obținerea lui, formula de exprimare uzitată fiind următoarea:

în care: E=eficiența economică

Q=volumul anual al producției obținute(valoric)

C=volumul anual al cheltuielilor de producție

3.2.INDICATORII EFICIENȚEI ECONOMICE

În practica economică, se optează pentru un sistem de indicatori în ideea surprinderii întregului conținut al eficienței oricărei activități economico-sociale. Construirea sistemului de indicatori ai eficienței activității de turism se bazează pe componentele eforturilor și efectelor.

Ținând seama de complexitatea activității turistice și necesitatea utilizării unui sistem de indicatori, în continuare ne vom opri asupra principalilor indicatori pe care îi considerăm abssolut necesar a fi utilizați în analiza, urmărirea și proiectarea diferitelor laturi ale activității turistice:

Indicatori fizici:

• număr de turiști

• număr zile turist

• sejurul mediu

• gradul de ocupare

Indicatori generali

• volumul total al încasărilor

• încasarea medie pe turist și încasarea medie pe zi/turist

• cheltuieli totale

• venitul net

• gradul de utilizare a forței de muncă

C) Indicatorii eficienței de cazare

• coeficientul de utilizare a capacității

D) Indicatorii de eficiență a alimentației

• rata rentabilității în alimenație

E) Indicatorii de eficiență economică utilizați la fundamentarea

investițiilor turistice noi:

• valoarea investiției

• capacitatea

• investiția specifică

• durata de realizare

• volumul beneficiilor

• rata profitului

F) Indicatorii de lichiditate:

• rata lichidității generale

• testul acid (rata lichidității imediate)

G) Indicatorii de solvabilitate:

• rata datoriilor

H) Indicatorii de rentabilitate:

• rentabilitatea capitalului social

• rentabilitatea profitului brut

I) Propuneri de noi indicatori:

• venitul net actualizat

• raportul venituri/costuri

• rata internă de rentabilitate

Indicatorii eficienței economice în activitate de turism a S.C.T.B. BUZIAȘ S.A. îi vom calcula pentru o perioadă de 6 ani(1997, 1998, 1999, 2000, 2001, 2002). Valorile de care avem nevoie pentru calculul indicatorilor pentru cei 2 ani, anul curent(2001) și anul viitor(2002), le vom obține printr-o metodă matematică(metoda celor mai mici pătrate), pe baza valorilor reale pe care le cunoaștem din anii precedenți.

EXEMPLU: pentru volumul încasărilor care este un indicator general, vom avea:

Observăm faptul ă graficul valorilor reale se situează de-a lungul unei parabole de gradul 2. Putem ajusta prin metoda celor mai mici pătrate astfel încât să obținem curba ce reprezintă valorile aproximative ce vor fi obținute. Funcția de gradul 2 este de forma:

Parametri a,b,c, necunoscuți se determină din următorul sistem:

unde: n=4

1997 8610281000

1998 13201102000

1999 17517987000

30905300000

Și vom avea:

pentru a fi mai ușor de calculat vom face urmăoarele notații:

1997=anul 1

1998=anul 2

1999=anul 3

2000=anul 4

și vom obține:

vom face următoarele notații:

Acum.vom rescrie sistemul (2) cu notațiile făcute:

și obținem un sistem din 3 ecuații cu 3 necunoscute a,b și c.

Am ales ca mod de rezolvare a sistemului, regula lui Crammer și vom avea următorii determinanți:

D C B E C B D E B

Δ= C B A Δa= F B A Δb= C F A

B A n G A n B G n

D C E

Δc= C B F

B A G

de unde:

D C B 354 100 30

Δ= C B A = 100 30 10 = 42480+30000+30000-27000-35400-40000=

B A n 30 10 4 =80

E C B 693 100 30

Δa= F B A = 205 30 10 =83160+61500+68000-61800-69300-82000 =

G A n 68 10 4 =160

D E B 354 693 30

Δb= C F A = 100 205 10 =290280+204000+207900-184500-240720-

B G n 30 68 4 -277200=-240

D C E 354 100 693

Δc= C B F = 100 30 205 =722160+693000+615000-623700-752700-

B A G 30 10 68 -680000=760

După ce am aflat parametri a,b,c, înlocuim în ecuația,

și asfel vom afla care sunt valorile pentru anii 2001(pe care îl vom nota cu 5) și 2002 (pe care îl vom nota cu 6).

x=5 pentru anul 2001

x=6 pentru anul 2002

Volumul încasărilor pentru: 2001 = 44500000 (mii lei)

2002 = 63500000 (mii lei)

Așa vom proceda pentru toate graficele care au puncte ce se situează de-a lungul unei parabole.

Indicatori fizici

Numărul de turiști.

Număr zile turist – este produsul dintre numărul turiștilor și numărul zilelor sejurului mediu

Gradul de ocupare – este un indicator care exprimă gradul de folosire a capacității și este un raport între numărul de zile turist realizate și numărul de zile turist posibile de realizat totul, înmulțit cu 100.

Go=gradul de ocupare

Nztr=număr zile turist realizate

Nztp=număr zile turist posibile

Graficul pentru gradul de ocupare este următorul

Indicatori generali ai eficienței economice

1.Volumul încasărilor totale

Evoluția grafică a volumului încasărilor pe perioada celor 6 ani este următoarea:

2. Încasarea medie pe turist

-încasarea medie pe turist este dată de raportul dintre totalul încasărilor pe o anumită perioadă de timp și numărul turiștilor din perioada respectivă.

-pentru anul 1997 avem următorul raport:

-pentru anul 1998 avem:

-pentru anul 1999 avem:

-pentru anul 2000 avem:

-pentru anul 2001 vom avea:

-pentru anul 2002 vom avea:

Grafic, evoluția încasărilor medii pe turist arată în felul următor

3. Încasarea medie pe zi turist

-încasarea medie pe zi turist este dată de raportul dintre totalul încasărilor pe o anumită perioadă de timp și numărul zile turist din perioada respectivă.

-în anul 1997 încasarea medie pe zi turist a fost:

-în anul 1998 încasarea medie pe zi turist a fost:

-în anul 1999 încasarea medie pe zi turist a fost:

-în anul 2000 încasarea medie pe zi turist a fost:

-în anul 2001 încasarea medie pe zi turist va fi:

-în anul 2002 încasarea medie pe zi turist va fi:

Graficul pentru încasarea medie pe zi turist este

4.Cheltuieli totale

Graficul pentru cheltuielile totale este următorul:

5.Rata profitului

-rata profitului se poate calcula în trei variante:

a) rata profitului comercial

unde: R =rata profitului comercial

P =profitul brut

Vî=volulmul total al încasărilor

b) rata profitului economic

unde: R =rata profitului economic

P =profitul brut

Ch=volumul cheltuielilor totale

c) rata profitului financiar

unde: R =rata profitului financiar

Ef=fonduri fixe

Mc=mijloace circulante

a) rata profitului comercial

b) rata profitului economic

c) rata profitului financiar

6. Gradul de utilizare a forței de muncă este redat de productivitatea muncii astfel:

W=productivitatea muncii

Vî=volumul total al încasărilor

N =numărul mediu al lucrătorilor/an

Graficul pentru productivitatea muncii

Indicatori ai activității de cazare

În structura serviciilor turistice, cazarea ocupă primul loc cu circa 40% din volumul total al realizărilor economice.Deși eficiența sa poate fi apreciată și evaluată prin intermediul indicatorilor generali(profit, rata rentabilității, încasări, cheltuieli), sunt și câțiva indicatori specifici cum ar fi: încasarea medie pe un loc de cazare, profitul mediu pe pat, ș.a.

Cel mai reprezentativ indicator de apreciere a eficienței activității de cazare este -coeficientul de utilizare a capacității de cazare-(CUC).

CUC=coeficientul de utilizare a capacității

CU=capacitatea utilizată

CD=capacitatea disponibilă

Evoluția grafică în cei 6 ani a coeficientului de utilizare a capacității de cazare arată astfel:

Indicatori de eficiență a alimentației

Rata rentabilității în alimentație exprimă volumul profitului obținut la fiecare mie lei desfaceri în alimentația publică și se calculează ca raport procentual între masa profitului (P) și volumul de desfaceri (D).

R=rata rentabilității în alimentație

P=masa profitului

D=volumul desfacerilor

Evoluția ratei rentabilității în alimentație pentru cei 6 anieste următoarea

Indicatorii de eficiență economică utilizați la fundamentarea investițiilor turistice noi.

1. Investiția specifică, arată volumul de investiții necesar pentru realizarea unui loc de cazare sau unui loc la masă în alimentație.

a) pentru cazare vom folosi formula:

Ic=volumul investițiilor pentru cazare

Nc=numărul locurilor pentru cazare

b) pentru alimentație vom folosi formula:

Ia=volumul investițiilor pentru alimentație

Na=numărul locurilor la mese

Graficul pentru investiția specifică în alimentație arată astfel:

2. Volumul beneficiilor -se calculează după formula:

Bt=beneficii totale

Ît=total încasări

Ct=cheltuieli totale

Evoluția beneficiilor totale este următoarea:

Propuneri de noi indicatori

În vederea fundamentării unor proiecte de investiții în turism, propunem folosirea în studiile de oportunitate și de fezabilitate, a unor indicatori noi de maximă actualitate și importanță.

Venitul net actualizat (V.N.A.) al unui proiect este dat de suma veniturilor nete actualizate.

Vt=venitul net în anul t

It=costul investiției în anul t

Ct=cheltuieli de exploatare în anul t

i=rata de actualizare 15%

Condiția limită pentru acceptarea unui proiect de investiție este ca V.N.A.>0, dar în cazul de față toate cele 6 valori obținute sunt negative, deci proiectul de investiție nu se poate realiza.

2. Raportul venituri/costuri (Rv/c)

Vt=venitul net în anul t

It=costul investiției în anul t

Ct=cheltuieli de exploatare în

anul t

i=rata de actualizare 15%

Condiția limită pentru acceptarea proiectului de investiție este ca Rv/c>1, iar în cazul nostru constatăm că toate valorile obținute sunt mai mici decât 1, așadar proiectul de investiție nu poate fi acceptat.

Indicatorii de lichiditate

Rata lichidității generale (Rl)

Indicatorul exprimă marja pe care o are o firmă pentru activele sale curente, până în momentul în care apar dificultăți în respectarea obligațiilor financiare pe termen scurt.

Rl=rata lichidității generale

AC=active curente

PC=pasive curente

Graficul pentru rata lichidității generale este următorul:

Rata lichidității imediate (Rta)

Rta=rata lichidității imediate

A.C.=active curente

P.C.=pasive curente

Testul de situație favorabilă: Rta>1, dar la noi situația nu este favorabilă din cauză că rata lichidității imediate este mai mică decât 1 în fiecare din cei 6 ani.

indicatorii de solvabilitate

1.Rata datoriilor (Rd) –exprimă capacitatea unui agent economic de a-și onora

obligațiile financiare față de terți din activele proprii.

Rd=rata datoriilor

Dt=datorii totale

At=active totale

Testul de situație favorabilă: Rd<1.În cazul de față situația nu este favorabilă deoarece în ultimii 3 ani valorile sunt supraunitare, deci firma nu-și poate onora obligațiile financiare față de terți din acivele proprii.

Indicatorii de rentabilitate

1. Rentabilitatea capitalului social (Rcs).Este un indicator utilizat de conducerile societăților comerciale în analiza oportunității realizării unei investiții noi, înainte de luarea unei decizii.El arată ponderea profitului net în total capital social, care poate fi utilizată în realizarea unor investiții pentru extinderi, modernizări, dotări, etc..

Rcs=rentabilitatea capitalului social

Pn=profitul net

Cs=capital social

Rezultatele obținute de firmă în ultimii 3 ani analizați arată o creștere a ponderii profitului net în total capital social, dar nu suficient de mare pentru a realiza eforturi investiționale.

2.Rentabilitatea activelor totale (Rat).-exprimă posibilitatea agentului economic de a suporta un efort investițional propriu, pe baza profitului brut realizat, raportat la total active.

P=profitul brut

At=total active

Din rezultatele obținute ne dăm seama că firma nu poate finanța o investiție din resursele sale proprii.

3.3. EVALUAREA REZULTATELOR

Indicatorii fizici ne arată ceea ce vom vedea mai târziu la cei valorici, doar că aceștia din urmă certifică părerile care deja ni le-am format, prin faptul că exprimă valori.

Numărul de turiști în ultimii 3 ani ai perioadei de analiză scade foarte mult, iar între anii 1999 și 2002 este o diferență de 1427 turiști, număr care reprezintă 16% din totalul sosirilor înregistrate la nivelul anului 1999.Scăderea cu 16% în numai 3 ani este o problemă care dacă nu va fi rezolvată în scurt timp mai târziu nu va mai putea fi rezolvată deloc.Numărul turiștilor sosiți influențează toți ceilalți indicatori, dar în cazul nostru îi influențează negativ, iar gradul de ocupare în primii 3 ani crește de la 26,91% până la 30,42% și scade în următorii 3 ani de la 30,42% până la 24,19%.

Primul dintre indicatorii valorici este volumul total al încasărilor, care cunoaște o creștere cu aproximativ 75% de la un an la altul chiar în condițiile în care numărul de vizitatori scade.Cheltuielile totale au crescut de 7 ori în anul 2002 față de anul 1997, cu o medie de 1,6 ori pe an.Deoarece în anul 1999 totalul cheltuielilor a depășit totalul încasărilor, firma a înregistrat pierderi.

Productivitatea muncii crește în fiecare an de aproape 2,5 ori față de anul precedent, dar dacă aruncăm o privire asupra numărului mediu de lucrători/an, observăm că acesta scade în ultimii 3 ani.

Coeficientul de utilizare acapacității de cazare nu depășește 30% în nici un an din perioada de analiză, iar în anul 2002 va fi aproximativ 23,25%, ceea ce este foarte puțin având în vedere faptul că societatea funcționează tot timpul anului.Graficul investițiilor specifice pentru cazare are o evoluție destul de sinuoasă, lucru care arată că investițiile pentru întreținerea și modernizarea unităților de cazare diferă mult de la un an la altul.Volumul beneficiilor are o evoluție care crește vizibil numeric, dar acest lucru se întâmplă după anul 1999, an în care firma a înregistrat pierderi.

Venitul net actualizat în fiecare an este negativ. iar condiția limită pentru acceptarea unui proiect de investiție este ca V.N.A.>0, așadar valorile noastre nu prezintă viabilitate.

Raportul venituri/costuri trebuie să fie >1 pentru aputea fi acceptat un proiect de investiție, însă valorile noastre sunt subunitare și iarăși nu sunt îndeplinite condițiile în ceea ce privește investiția din fonduri proprii.

Rata lichidității generale exprimă marja pe care o firmă o are pentru activele sale curente, până în momentul în care apar dificultăți în respectarea obligațiilor financiare pe termen scurt.Rezultatele obținute de societate sunt aceleași în fiecare an (Rl=1), adică firma nu dispune de o marjă de lichiditate optimă față de obligațiile sale curente.

Rata lichidității imediate exprimă capacitatea unui agent economic de a-și onora datoriile pe termen scurt din activele curente.Pentru ca firma să-și poată onora aceste datorii trebuie ca rata lichidității imediate să fie >1, iar în cazul de față această rată este subunitară și firma nu are capacitatea de a-și onora obligațiile pe termen scurt din activele curente.

Rata datoriilor arată că în primii 3 ani societatea a fost capabilă să onoreze obligațiile financiare față de terți, pe când în ultimii 3 ani nu mai are această forță.

Rentabilitatea capitalului social arată ponderea profitului net în total capital social, care poate fi utilizată în realizarea unor investiții pentru extinderi, modernizări, dotări, dar rezultatele obținute ne spun că nu e posibil un efort investițional pe baza profiului net obținut.

Rentabilitatea activelor totale validează concluzia privind inexistența posibilităților reale ca firma să realizeze investiții folosindu-se exclusiv de resursele sale interne.

CONCLUZII

Am abordat această temădatorită faptului că locuiesc în localitatea Buziaș și sunt interesat să văd cum a evoluat și cum va evolua activitatea economică a firmei.

Renumele localității este dat în primul rând de activitatea desfășurată de S.C.T.B. BUZIAȘ S.A. și mai apoi, apei minerale carbogazoase produsă și îmbuteliată de o altă firmă din localitate.

Activitatea de tratament balnear a luat ființă cu aproximativ 200 de ani în urmă, mai precis în anul 1811 când a fost deschis primul sezon balnear la Buziaș, după care activitatea s-a dezvoltat treptat.În anul 1906 familia Muschong, o familie de industriași a devenit proprietara stațiunii și observând abundența izvoarelor minerale au profitat și au deschis o fabrică de îmbuteliere a apelor minerale.La 11 iunie 1948 a avut loc naționalizarea băilor.

Din 1990 activitatea turistică se desfășoară în cadrul “Societății Comerciale de Tratament Balnear Buziaș”.Din anul 1994 când societatea a devenit societate pe acțiunui, structura acționariatului este următoarea:

-F.P.S.=43,17

-S.I.F. Transilvania=48,07%

-Acționari individuali=8,71%

-Manager=0,5%

iar la denumirea societății s-a mai adăugat S.A..

Astăzi stașiunea dispune de 1040 locuri pentru cazare în hoteluri de 2 stele și vile de 2 stele și o stea și de 910 locuri la mese în restaurante de categoria I-a și a II-a.Stațiunea mai are și o bază de tratament unde se pot trata: boli cardiovasculare, boli ale sistemului nervos central, boli de metabolism, și afecțiuni reumatismale.

Am urmărit căile de creștere a eficienței economice în activitatea S.C.T.B. BUZIAȘ S.A. și am folosit indicatorii eficienței economice calculați pentru activitățile desfășurate de societate.Analiza eficienței economice am realizat-o pentru o perioadă de 4 ani (1997,1998,1999,2000) și am realizat o proiecție pentru anii 2001 și 2002.Valorile pentru anul în curs și anul viitor le-am obținut pe baza rezultatelor reale înregistrate de firmă în cei 4 ani anteriori, printr-o metodă de previziune matematică și anume, “metoda celor mai mici pătrate”.În urma graficelorrealizat pentru valorile celor 4 ani am constatat că rezultatele respective se situează de-a lungul unei parabole, iar funcția cu ajutorul căreia am calculat valorile aproximative pentru anii 2001și 2002 este de forma:

după care am format un sistem de 3 ecuații cu 3 necunoscute:

necunoscutele sunt a, b și c pe care le-am aflat cu regula lui Cramer.

În final am înlocuit în funcția de mai sus și am obținut valorile pentru anii 2001 respectiv 2002 și astfel au fost obținute toate valorile aproximative pentru cei 2 ani valori care au fost folosite la calculul indicatorilor.Am calculat o parte din indictorii fizici și anume cei care au fost necsari mai târziu în calculul indicatorilor eficienței economice a firmei de turism.

Principalii factori care influențează creșterea eficienței economice au fost analizați deoarece prin intermediul lor se pot găsi și rezervele de creștere a eficienței economice.Dintre acestea avem:

a)Cifra de afaceri – pe baza valorilor cifrei de afaceri din cei 4 ani anteriori am observat o creștere evidentă de la un an la altul a acesteia.Pentru a vedea evoluția cifrei de afaceri vom construi grafiul.

Evoluția cifrei de afaceri Tabel nr 1.1.1 .

Fig. nr. 1.1.1.

Graficul evoluției cifrei de afaceri pentru anii 1997…..2000

Valorile cifrei de afaceri pentru anul 2001 și 2002 le-am calculat cu ajutorul metodei matematice descrise mai sus și am obținut:

Tabel nr.1.1.2.

Fig. 1.1.2.

Evoluția cifrei de afaceri 1997…………….2002

Arătăm că cifra de afaceri crește dacă prețurile la procedurile balneare vor fi reașezateîn funcție de cheltuielile pe care le are firma și pentru asta apelăm la structura veniturilor pe categorii:

Structura veniturilor pe categorii Tabel nr.1.1.3.

Observăm mărimea veniturilor din alimentație în comparație cu celelalte venituri, dar pentru a fi mai convingător am construit următorul tabel:

Ponderea veniturilor pe categorii în total venituri. Tabel nr.1.1.4.

Veniturile din tratament ocupă o pondere foarte mică în comparație cu alimentația și cazarea în total venituri de aceea consider că prețul la procedurile balneare ar trebui ridicat, deoarece acesta este principalul motiv pentru care turiștii vin aici.

b) reducerea costurilor – este o altă cale importantă de creștere a eficienței economice

Tabelul cheltuielilor pentru cei 4 ani

Tabel nr. 1.1.5.

Fig. 1.1.3.

Evoluția grafică a cheltuielilor totale

Pentru anii 2001 și 2002 cheltuielile totale le-am previzionat cu ajutorul metodei celor mai mici pătrate și am obținut următoarele valori:

Tabel 1.1.6.

Totalul cheltuielilor pentru anul 2001 față de anul 2000 cresc cu 28% în timp ce totalul încasărilor pentru aceiași ani crește cu 32%.Pentru anul 2002 față de 2001 cheltuielile cresc tot cu 28%, în timp ce încasările cresc cu 30,5%.

Fig. 1.1.4.

Evoluția grafică a cheltuielilor totale

În continuare vom arăta că putem obține o reducere a costurilor dacă numărul de zile turist crește.

Tabel nr.1.1.7.

Dacă ponderea numărului de zile turist realizate în numărul de zile turist posibile de realizat crește de la o medie de 27,82% pentru toți cei 6 ani la o pondere de 50%, atunci cheltuiala medie pe zi turist se va reduce cu aproximativ 40% în fiecare din cei 6 ani.

Pentru o pondere de 50% avem următorul tabel:

Tabel nr. 1.1.8.

Așadar, creșterea numărului de zile turist este o soluție pentru reducerea costurilor în viitor și implicit pentru creșterea eficienței economice.

c)Creșterea productivității muncii

Pentru anii 1997, 1998, 1999 și 2000 productivitatea muncii a crescut în fiecare an cu 30% față de anul precedent.

Productivitatea muncii pentru 1997…….2000

Tabel nr. 1.1.9.

Fig. 1.1.5.

Pentru anii 2001 și 2002 am previzionat numărul mediu de angajați la nivelul fiecărui an prin metoda celor mai mici pătrate și totalul încasărilor și am obținut următoarele valori:

Tabelul productivității muncii 1997………….2002

Tabel nr. 1.1.10.

În anii 2001 și 2002 se constată o creștere a productivității muncii cu aproximativ 40% față de anul anterior pentru fiecare din cei 2 ani.

Fig. 1.1.6.

Graficul pentru productivitatea muncii 1997……………2002