Eficienta Economică A Terenurilor Arendate DIN România Arendare Versus Asociere

EFICIENȚA ECONOMICĂ A TERENURILOR ARENDATE DIN ROMÂNIA ARENDARE VERSUS ASOCIERE

PETRE IONUȚ LAURENȚIU

Rezumat: Este arendarea, o metodă eficientă de exploatare a terenurilor agricole din România? În acestă lucrare se va răspunde la acestă întrebare, se va analiza evaluarea impactului produs prin arendarea terenului, asupra beneficiului fermierului în cauză. Se vor lua în calcul cauzele arendării, precum imposibilitatea lucrării parcelei, starea de sănătate a proprietarului, etc. Se va lua în calcul Legea arendării, dar și date statistice cu privire la terenurile aflate în acest stadiu. Se va efectua o analiză a beneficiului obținut de către proprietarul terenului, dar și o comparație în ceea ce privește asocierea sau cooperarea între fermierii proprietari. Studiul comparativ se va efectua în două cazuri distincte: primul, în care proprietarul dă în arendă bunurile agricole, iar al doilea când același beneficiar se poate integra sau poate da naștere unei asociații de proprietari. În final se va stabili, dacă, arendarea terenurilor, este într-adevăr o metodă eficientă de ”exploatare” a terenului, sau dacă este o metodă mai ”comodă”. Se vor face anumite recomandări, unele ce privesc negocierea și încheierea contractului de arendare, altele despre asociere, dar și recomandări despre legislația în vigoare.

Cuvinte cheie: arendarea terenurilor, asociații de producători, eficiență economică, legislație.

INTRODUCERE

În perioada curentă, pe care o tranversăm, terenurile agricole sunt, adesea, nelucrate, uitate în timp de către moștenitorii tineri, ai proprietarilor de drept ai acestor terenuri, prorpietari fie ce nu mai trăiesc, fie sunt în incapabilitatea de a mai exploata pământul. O soluție parțială, vom afla și cât de eficientă, este darea acestor terenuri în arendă, primind în schimb produse agricole, sau contra-valoarea acestora.

La baza procesului de arendare stă un contract, încheiat în acordul a două părți, una dintre acestea fiind „Arendatorul” care transmite bunurile agricole (terenuri sau animale), către „Arendaș”, acesta exploatând aceste bunuri o perioadă de timp stabilită prin contract, în schimbul „arendei„ (preț).

Legea arendării (nr.16/1994) a fost abrogată, odată cu apariția și aprobarea noului Cod Civil, în data de 1 octombire 2012, în care se regăsește, în secțiunea a treia, regimul jurific privind arendarea.

În conformitate cu art. 1836 Noul Cod Civil, bunurile agricole sunt considerate următoarele:

„- terenurile cu destinație agricolă, și anume terenuri agricole productive – arabile, viile, livezile, pepinierele viticole, pomicole, arbuștii fructiferi, plantațiile de hamei și duzi, pășunile împădurite, terenurile ocupate cu construcții și instalații agrozootehnice, amenajările piscicole și de îmbunătățiri funciare, drumurile tehnologice, platformele și spațiile de depozitare care servesc nevoilor producției agricole și terenurile neproductive care pot fi amenajate și folosite pentru producția agricolă;”

„- animalele, construcțiile de orice fel, mașinile, utilajele și alte asemenea bunuri destinate exploatării agricole.”

Cauzele dării în arendă a terenurilor agricole pot fi variate: pornind de la starea precară de sănătate corelată cu vârsta înaintată, de la lipsa tehnicii de prelucrare a terenului și lipsa cunoștințelor și a informațiilor necesare, până la dificultăți în realizarea producției.

Având în vedere varietatea relațiilor care se stabilesc în mediul intern al agriculturii sau între agricultură și alte domenii ale economiei, se disting o difersitate de relații de asociere. Astfel, în agricultură, potrivit legistației, se pot întâlni următoarele tipuri de asociere: „societăți agricole și alte forme de asociere în agricultură” (L.36/1991), „asociații” (L.246/2005), „cooperativele agricole” (L.566/2004).

Potrivit legii numărul 246 din 18 iulie 2005, emisă pentru aprobarea OG. nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii, art. 4 precizează faptul că:

„Asociatia este subiectul de drept constituit de trei sau mai multe persoane care, pe baza unei intelegeri, pun in comun si fara drept de restituire contributia materiala, cunostintele sau aportul lor in munca pentru realizarea unor activitati in interes general, al unor colectivitati sau, dupa caz, in interesul lor personal nepatrimonial.”

Având în vedere cele două metode de exploatare a terenurilor, vom analiza din punct de vedere economic rentabilitatea și eficiența fiecăreia și le vom pune în antiteză, pentru a putea observa avantajele și dezavantajele deținute de fiecare dintre acestea.

Beneficiarii acestui studiu pot fi reprezentați de proprietarii de teren agricol, atât persoanele fizice, cât și cele autorizate; arendașii precum și asociațiile de proprietari.

MATERIAL ȘI METODĂ

Studiul comparativ se va efectua pe o exploatație de dimensiune mică (3-5ha), în două cazuri distincte: primul, în care proprietarul dă în arendă bunurile agricole, iar al doilea când același beneficiar se poate integra sau poate da naștere unei asociații de proprietari. Cele două cazuri vor fi interpretate economic, având în vedere reglementările noului Cod Civil (în cazul arendei), precum și Legea 246/2005 (în cazul asociației de producători). Se vor stabili diferențele venitului din exploatație, diferențele de profit, atât pentru beneficiari cât și pentru prestatorii de servicii.

Dimensiunea bunului agricol care sta la baza analizei comparative, va fi corelată cu dimnesiunea medie a suprafeței terenurilor în cazul celor 3,8 milioane de producători, ajungând la valoarea de 3,5 hectare. Se va efectua o analiză economică în care va fi evidențiat beneficiul arendatorului și respectiv membrul asociației de producători, fie beneficiu de ordin material fie natural, corelat cu nivelul cheltuielilor în fiecare dintre cazuri. Avantajele și dezavantajele acestor două sisteme putându-se observa într-un table comparativ.

REZULTATE ȘI DISCUȚII

La sfârșitul anului 2015, în România existau aproximativ 800.000 de fermieri ce dețineau proprietăți cuprinse între 1 și 5 hectare de teren agricol, ceea ce reprezintă în total aproape 4 mil. de hectare de pământ.

„Activitatea economică a unei țări se desfășoară pe ramuri, subramuri și sectoare de producție, fiecare cu specificul și condițiile concrete de muncă, care, desigur, își pun amprenta asupra modului de organizare a procesului de producție.”

Resursele de fond funciar atrase în circuitul producției agricole reprezintă un factor de producție – care, prin cantitate (suprafața), particularități, calitate (nivelul fertilității) și preț determină potențialul, modul de organizare, structura și eficiența economică a producției agricole.

Arendarea terenului

Așa cum am stabilit la capitolul Material și Metodă, arendarea se face în baza reglementăriilor din noul Cod Civil; aceasta făcundu-se pe bază de contract în care cele două parți, arendatorul și arendașul, stabilesc perioada de timp a acordului, dar și valoarea plății (arendei) pe care o va primi proprietarul terenului la perioada de timp prestabilită tot prin acel contract. De regulă valoarea arendei se situează la nivelul de 30-35% din valoarea venitului brut.

Prin urmare dacă un propietar deține o suprafață arabilă de 3,5 hectare și decide să o dea în arendă, acesta va realiza eforturi, și va beneficia și de anumite efecte; făcând o simulare pentru această suprafață și presupunând că acesta va cultiva grâu vom avea următoarea situație:

Tabelul nr.1 Eforturile și efectele arendatorului

Sursă: Calculații prorpii

După cum se poate observa în tabelul 1, singura cheltuială majoră în această situație, cea a arendării, este cea cu impozitul pe pământ. Aceasta s-a calculat având în verere zona unde se află terenul, considerânndu-se zona de sate (Rangul localității fiind V- cee ace înseamnă un coefficient de corecție de 1,00. Acest coefficient de corecție înmulțindu-se cu 42 valoarea impozitului pentru terenul arabil, și cu sprafața de 3,5 hectare). Prin urmare cheltuielile cu impozitul, așa dar cheltuielile totale se ridică la valoarea de 147 de lei, pentru cele 3.5 hectare.

Prețul sau arenda pe care o primește acesta este în valoarea naturală de 3769,5 kilograme. Acesta s-a calculat având în vedere nivelul mediu de producție al grâului în anul 2014, conform proiectului ADER 13.1.2 susținut de Institutul de Cercetare pentru Economia Agriculturii și Dezvoltare Rurală fiind de 3590 de kilograme la hectar; ponderea de 30% negociată în contractul de arendare înmulțită cu producția medie și asimilată la cele 3,5 ha au dus la această cantitate de produs agricol.

Din punct de vedere economic, această cantitate valorificată la prețul de 0,65 lei per kilogram ar însemna o valoare brută de 2450,17 lei. Aceasta aplicându-i-se impozitarea pe venit de 16%, rorpietarul va încasa suma de 2058 lei. Astfel acesta va obține un rezultat net de 1911 lei pentru cele trei hectare și jumătate.

Asociații de producători

În prezent se vorbește tot mai mult de agricultură eficientă doar în corelație cu formele de asociere de prorpietari sau cu cooperații agrocile. Tot mai multe revesite de specialitate în agricultură editează articole în care sugerează că agricultura fără asociere sau cooperație nu va avea viitor.

La bază asociației de producători stă Legea 246/2005 prin care se pot creea asociații și fundații cu interes și scop comun. Astfel simulând o situație asemănătoare cu cea a arendării vom avea următoarea structură a cheltuielilor și veniturilor:

Tabelul nr.2 Eforturile și efectele membrului asociatiei

Sursă: http://m.business24.ro; http://agrointel.ro

În cea de-a doua situație, în care proprietarul face parte dintr-o asociație de producători, cheltuielile totale în valoare de 6653 de lei vor cuprinde cheltuielile de producție pentru cele 3,5 hectare -6506 lei (1859 lei/ha) și impozitul pe teren 147 lei. Din rândul câștigurilor ce alcătuiesc venitul total se va evidenția, valorificarea producției la același preț de piață, având în vedere producția ridicată de 5 t/ha, precum și valoarea subvenției de 165 de euro pentru suprafețele între 1-5 hectare (la un curs valuatar de 1 euro= 4,5 lei). Astfel rezultatul net al membrului asociației este de 6149 lei, ceea ce reprezintă o rată a profitului de 42%.

Figura nr.1 Comparație profit net

Din figura de mai sus se poate observa diferența de profit net între cele două cazuri analizate, și anume arendarea unui teren de 3,5 hectare sau încadrarea aceluiași teren într-o asociație de producători.

CONCLUZII

Acest studiu a avut un caracter obiectiv, în care s-au evidențiat două situații de abordare sau exploatare a terenurilor agricole, nu s-a vrut a avantaja sau dezavantaja unul dintre cele două sisteme, fiecare fiind aplicabil în funcție de mulți factori interni sau externi ai proprietarilor.

În încheierea acestui studio se vor prezenta avantajele și dezavantajele celor două modalități evidențiate, prin care prorpietarii de pământ vor putea obține anumite beneficii de pe urma acestora:

Tabelul nr. 3 Avantaje și Dezavantaje

În acest studiu am evidențiat caracteristicile și beneficile aduse proprietarului, prin utilizarea a uneia dintre cele două modalități de exploatare a pămnântului, arendarea terenului agricol sau înființarea, ori, integrarea într-o asociație de producători. Acești proprietari vor alege subiectiv, din primsa posibilitățiilor și factoriilor de care sunt influențați, cu am fi, vârsta, incapabilitatea exploatării terenului, zona de reședință, pregătirea profesională, resursele disponibile, și altele.

BIBLIOGRAFIE

Manole, V., Boboc,D, Ion, Raluca Andreea – „Grupurile de producători și cooperativele de marketing” Editura Tribuna Economică, București, 2009

Centrul de Investigații Strategice și Reforme (CISR) – „Arenda pământului în Republica Moldova”- Chișinău, 2001

Marin Popescu – „Eficiența economică a utilizării pământului” , Agricultura României v.16 , 2005

Proiect ADER 13.1.2 – Institutul de Cercetare pentru Economia Agriculturii și Dezvoltare Rurală (ICEADR)

*** Legea nr. 246 din 18 iulie 2005

*** Noul Cod Civil

http://m.business24.ro

http://agrointel.ro

http://www.stiriagricole.ro

Birou de Avocatura Bucuresti – Cuculis si Asociatii

http://lapar.org