EFICIENȚA ACTIVĂRII ULTRASONICE A SOLUȚIILOR DE LAVAJ ENDODONTIC Coordonator științific: Asist. Univ. Dr. Sînziana Adina Scărlătescu Absolvent: Cebuc… [619590]

Universitatea de Medicină și Farmacie
“Carol Davila” București
Facultatea de Medicină Dentară

LUCRARE DE LICENȚĂ

EFICIENȚA ACTIVĂRII ULTRASONICE A SOLUȚIILOR
DE LAVAJ ENDODONTIC

Coordonator științific:
Asist. Univ. Dr. Sînziana Adina Scărlătescu

Absolvent: [anonimizat]

2018

2
Cuprins
I. INTRODUCERE …………………………………………………… …….. ……… 3

II. PARTE GENERALĂ
Capitolul 1: Morfologia endodontică a dinților ………………………………………… 5
Capitolul 2: Tehnici de lărgire manuală a canalelor radiculare …………………..……. 12
Capitolul 3: Tehnici de lărgire rotativă a canalelor radiculare …………………….…… 18
Capitolul 4: Substanțe de lavaj folosite în cursul tratamentului chemomecanic de canal .. 22
Capitolul 5: Tehnici de obturare a canalelor radiculare …………………………. ……… 29

III. PARTE PERSONALĂ:
Capitolul 6: Studiu experimental pe un număr de dinți extrași …………………… ……… 42
6.1: Introducere …………………………………………………………………………… 42
6.2: Materiale și metode …………………………………………………………… …….. 43
6.3: Rezultate ……. …………………………………………………………… ………….. 46
6.4: Discuții ……… ……………………………………………………………………….. 61
6.5: Concluzii ……………………………………………………………………………… 64

IV. CONCLUZII FINALE ………………………………………………………… …………. 65

V. BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………… …………… 67

3
I. Introducere

Endodonția este o specialitate stomatologică care are la baza studierea și tratarea
afecțiunilor pulpei dentare și mai departe a parodonțiului apical. Tratamentul endodontic implic ă
o succesiune de proceduri clinice care are drept scop e liminarea afecțiunii de la nivelul rădăcinii
dentare și de asemenea de a proteja zonele decontaminate pentru a preveni reinfecția.
În dorința de a prelungi viața unui dinte pe arcad ă, metodele actuale modern permit
salvarea unui dinte prin tratarea afecț iunii acestuia și chiar vindecarea în timp a afecțiunii
periapicale pe care o prezintă. Efectuarea studiilor asupra tehnicilor de instrumentare a pus în
evidență că prin tratamentul mecanic rotativ completat cu soluții de lavaj specifice duc la
menținerea unui dinte pe arcad ă care în trecut poate era sortit extracției.
Realizarea unui tratament adecvat pentru un dinte afectat implic ă o bună dezinfecție a
acestuia și eliminarea unei cantități cât mai mare de microoganisme. Un tratament mecanic nu
poate fi eficient dacă nu se însoțește de o irigare abunden tă și eficientă care să înlăture nu numai
țesutul necrotic alterat, ci și biofilme le care s -au format în interiorul sistemului endodontic.
Diverse moduri de a reduce nivelurile de infecție microbiană și anume chimice, mecanice
și combinația lor au dus la dezvoltarea de noi agenți antimicrobieni și tehnici de pregătire
biomecanică pen tru curățarea optimă și modelarea canalelor radiculare. Pentru a crește eficiența
instrumentării canalelor, se folosesc instrumentele rotative (endomotoare) și instrumente din
nichel -titan cu diferite forme de tăiere care permit o mai bună, mai ușoar ă și eficientă curățare și
modelare a canalelor. Apariția endomicroscopului în domeniul endodonției a deschis mari
oportunități pentru un endodont, putând fi utilizat în fiecare fază a tratamentului, de la
deschiderea accesului până la obturația canalelor radic ulare. Tratamentul astfel este mai sigur și
mai bine controlat, iar riscul de erori și accidente scade semnificativ. Studiul asupra diverselor
soluții de lavaj a pus în evidență eficacitatea acestora asupra multor bacterii, acestea reușind să
dezinfecteze canalul radicular și astfel să prevină reinfecția ulterioară. Acționând asupra
soluțiilor de lavaj cu ultrasunete se remarcă o îmbunătățire a tratamentului de canal și totodată
crește beneficiul pe care acestea le aduc endodonției. Introducerea de noi sist eme de obturație
cum ar fi sistemul B și tehnicile de obturație pe bază de căldură au făcut posibil umplerea
canalului radicular tridimensional cu materiale precum gutaperca , care s -a demonstrat a fi cel
mai potrivit și mai folosit material de obturație.

4
Astfel, u n tratament endodontic de succe s are la bază o instrumentare adecvată a
canalului radicular care să reușească să elimine cât mai mult din microorganismele prezente în
canal, instrumentare care se însoțește de un lavaj abundent cu soluții specifice. Etapa finală, cea
de obturație, trebuie să aisgure o obturație cât mai omogen ă și precisă care să nu lase loc
reinfecției ulterioare.
Menținerea unui dinte pe arcadă și amendarea simptomatologiei ține de minuțiozitatea
clinicianului în timpul realizării tratament ului de canal, dar și de reușit a unei restaurări coronare
ulterioare care să prevină infiltraț ia la nivel radicular , aceasta fiind intim adaptat ă țesutului
dentar r ămas.

5
Capitolul 1: Morfologia endodontică a dinților

1.1 Incisivul central superior
Incisivul central superior este un dinte frontal care prezintă cele mai mari dimensiuni
mezio -distale cât și vestibulo -orale. Coroana s a are o formă patrulateră și prezintă patru fețe
laterale (mezială, distală, vestibulară, palatinală) și o muchie incizală. Vârsta de erupție este de
7-8 ani iar formarea rădăcinii cu închiderea apexului se realizează la 10 ani. [1]
În ceea ce privește lung imea sa totală, aceeasta variază între 18 -28 mm cu o lungime
medie de 23, având lungimea radiculară între 8 -12,5 mm. Prezintă un singur canal cu o formă
conică ce se îngustează spre apex și este aplatizat în sens vestibulo -oral. [2]
La pacienții tineri cam era pulpară prezintă 3 coarne pulpare, motiv pentru care cavitatea
de acces va avea o formă triunghiulară, iar la pacienții maturi cavitatea va fi ovală, fiind realizată
pe fața palatinală supracingular. [1]
1.2 Incisivul lateral superior
Al doilea dinte a l maxilarului după incisivul central superior este incisivul lateral superior
care erupe la 8 -9 ani și își închide apexul la 10 -11 ani. Coroana incisivului lateral superior
seamănă cu coroana incisivului central superior, dar are dimensiuni mai mici și o f ormă mai
dreptunghiulară. [3]
Lungimea sa totală medie este de 22 mm având o lungime medie a rădăcinii de 13 mm.
Camera pulpară este asemănătoare primului incisiv și prezintă un singur canal radicular care este
aplatizat în sens mezio -distal și prezintă în cele mai multe cazuri o curbură accentuată la nivel
apical. [2]
Cavitatea de acces este la fel ca în cazul incisivului central superior, triunghiulară la tineri
și ovală la dinți calcifiați. [1]
1.3 Caninul superior
Este cel mai voluminos dinte dintre fro ntalii maxilari, erupe intre 11 -13 ani și își închide
apexul la 12 -14 ani. [3]
Coroana are formă caracteristică piramidală și poate fi asemănătoare unui vârf de lance.
Prezintă patru fețe laterale și o muchie incizală. Măsoară în lungime 26 de mm (lungime medie)
având o rădăcină de 16,5 mm. Sistemul pulpar este asemănător incisivilor și prezintă un singur
canal, pe secțiune ovoidal și aplatizat mezio -distal. [2]
Cavitatea de acces este ovoidală și se realizează supracingular pe fața palatinală. [1]

6
1.4 Premolarul superior 1
Premolarii primi superiori încep seria dinților din grupul dinților laterali. Coroana
primului premolar superior este de formă paralelipipedică și este turtită în sens mezio -distal.
Prezintă 4 fețe laterale și o față ocluzală. Erupe la 10 -11 ani și închiderea apexului se realizează
între 11 -13 ani. [3]
Lungimea medie este de 21 de mm iar lungimea radiculară este în medie de 12,5 mm. În
ceea ce privește morfologia radiculară aceasta este foarte variată întrucât poate prezenta o
rădăcină, două sau trei. Cel mai frecvent premolarul 1 prezintă 2 rădăcini ( 80% din cazuri), apoi
o rădăcin ă (19%) și rareori 3 rădăcini. În 95 % din cazuri prezintă 2 canale radiculare, un canal
în 4 % din cazuri și 3 canale în 1 % din cazuri. Camera pulp ară prezintă două coarne pulpare și
este aplatizată în sens mezio -distal. [4]
Cavitatea de acces va fi ovoidală fiind situată pe mijlocul șanțului central. În cazul unui
premolar cu 3 rădăcini, cavitatea va fi triunghiulară cu vârful spre palatinal și baz a spre
vestibular. [1]
1.5 Premolarul 2 superior
Premolarul 2 superior este asemănător primului premolar superior, deseori aceștia putând
fi confundați. În general, al doilea premolar superior are dimensiuni mai reduse decât primul
premolar. Un alt aspect ce îi diferențiază este faptul că primul premolar are cuspizii mai ascuțiți ,
asemănător caninilor iar la cel al doilea premolar prezintă cuspizii mai rotunjiți asemănător
molarilor. Erupția celui de -al doilea premolar se realizează la 10 -12 ani cu închider ea apexului la
12-14 ani. [3]
Lungimea medie este de 21 mm dintre care 12,5 o reprezintă lungimea radiculară.
Camera pulpară prezintă 2 coarne pulpare orientate vestibular și palatinal. În general premolarul
2 prezintă o rădăcină (90% din cazuri), dar poat e avea și 2 (9%) sau chiar 3 (1%). În ceea ce
privește numărul canalelor cel mai frecvent întâlnim o rădăcin ă (75%), 2 rădăcini (24%) sau 3
rădăcini (1%). Forma canalelor este aplatizată, fiind turtite mezio -distal. [4]
Cavitatea de acces va fi de asemenea , ovoidală, pe mijlocul șanțului central. În cazul
existenței a 3 rădăcini, cavitatea va fi triunghiulară. [1]
1.6 Molarul 1 superior
Ocupa poziția 6 în zona laterală a arcadei superioare, erupe în jurul vârstei de 6 -7 ani și
este cel mai voluminos dinte al maxilarului superior. Procesul de apexificare se încheie la vârsta
de 9 -10 ani. Lungimea sa medie este de 20,8 mm (după Tronstad) s au 20,5 (după Weine).
Morfologia coronară prezintă 4 fețe laterale și o față ocluzală caracterizată de prezența a 4 lobi

7
(mezio -vestibular, disto -vestibular, mezio -palatinal, disto -palatinal), dându -i coroanei un aspect
cuboidal. [3]
În ceea ce privește mo rfologia radiculară, molarul 1 superior prezintă 3 rădăcini dintre
care 2 situate vestibular și una palatinal cu o lungime medie de 13 mm. Rădăcina palatinală este
cea mai mare și mai lungă decât celelalte 2 și poate fi aplatizată în sens vestibulo -oral sa u
circulară, curbată spre vestibular sau dreaptă. Rădăcina mezio -vestibulară este curbă spre distal
și aplatizată medio -distal, iar rădăcină disto -vestibulară se poate prezenta dreaptă sau poate fi
curbată mezial sau distal. Ambele rădăcini au direcție ves tibulară cu un traiect divergent. [2]
Camera pulpară are cel mai frecvent forma patrulateră, fiind mai largă în sens vestibulo –
oral decât în sens mezio -distal. Prezintă 4 coarne pulpare, cel mezio -vestibular fiind cel mai
mare, apoi cel disto -vestibular, u rmate de cele 2 coarne pulpare palatinale.
Numărul canalelor s -a considerat multă vreme a fi de 3, unul pentru fiecare rădăcină, însă
dezvoltarea tehnică actuală a dovedit faptul că există în cele mai multe cazuri 4 ca nale, rădăcina
mezio -vestibular ă având 2. Procentual s -a dovedit existența a 3 canale în 10 -60% din cazuri, iar
cele cu 4 canale în 40 -90% din cazuri. [4]
Canalele mezio -vestibulare sunt în general subțiri și greu de instrumentat și în cele mai
multe cazuri acestea se unesc înainte de apex și se deschid într -un singur foramen apical. Primul
canal mezio -vestibular (MV1) se găsește sub cuspidul omolog iar al doilea canal (MV2) se
găsește pe linia ce unește orificiie de emergență ale canalelor MV1 și palatinal, la aproximativ o
treime din această distanță față de MV1.
Canalul disto -vestibular este cel mai subțire și curb, pe când cel palatinal este cel mai larg
și mai curb și prezintă cel mai voluminos orificiu de deschidere, acesta găsindu -se sub cuspidul
mezio -palatinal.
Pentru instrumentarea ac estor rădăcini se realizează o cavitate de acces triunghiulară,
situată în jumătatea mezială a dintelui, cu baza spre vestibular și vârful spre palatinal. Se va
încerca păstrarea crestei transversale de smalț, fiind considerată un element de rezistență al
dintelui. [4]
1.7 Molarul 2 superior
Se găsește pe poziția 7 a maxilarului având vecini ceilalți 2 molari superiori (molarul 1
mezial și molarul de minte distal). Erupe la vârsta de 11 -13 ani și își încheie procesul de
apexificare la 14 -16 ani. Lungimea sa medie este de 20 mm dintre care 13 mm sunt reprezentați
de rădăcină. Coroana este asemănătoare primului molar superior, având dimensiuni mai mici și
fiind mai aplatizată în sens mezio -distal. [3]

8
Morfologia radiculară prezintă asemenea primului molar supe rior 3 rădăcini (mezio –
vestibulară, disto -vestibulară și palatinală) cu dimensiuni mai reduse și care sunt mai puțin
divergen te, având o tendință de convergență , astfel încât , ajung în 46% din cazuri să fie
fuzionate.
Camera pulpară este mai aplatizată în sens mezio -distal, fiind mai redusă în dimensiuni
datorită orifici ilor de deschidere ale canalelor radiculare care sunt mai apropiate.
În ceea ce privește numărul canalelor, rădăcină mezio -palatinală poate avea ca și în cazul
molarului 1 superior 2 canale (40% din cazuri), iar celelalte rădăcini au câte un canal. [4]
Cavitatea de acces pentru instrumentarea acestor canale se găsește în jumătatea mezială a
coroanei, având o formă triunghiulară cu baza către vestibular, iar vârful spre palatinal. Pentru
realizarea tratamentului mecanic de canal se poate păstra creasta transversală nefiind necesară
distrugerea ei. Orificiile canalelor radiculare sunt dispuse asemănător molarului 1 superior. [1]
1.8 Molarul 3 superior
Este ultimul dinte de pe arcada superioară ș i prezintă o mare varietate morfologică atât
coronară cât și radiculară. Erupe la vârsta de 17 -22 de ani. [1]
Există cazuri în care numărul canalelor poate ajunge la 6 -7, iar datorită dimensiunilor
extrem de reduse tratamentul endodontic este dificil de ef ectuat. Datorită poziției sale posterioare
acest molar este greu de igienizat și predispus la diferite complicații, fapt care duce la extracția
lui c a metodă de elecție. Totuși în unele cazuri, în care se pierde molarul 1 sau molarul 2
superior, acesta se poate restaura f uncțional și prin mezializare s e va duce la continuitatea
arcadei. [4]
Morfologia radiculară poate fi destul de complexă prezentând în general între 1 și 3
canale. Cavitatea de acces pentru instrumentarea acestora vă fi triunghiulară când e xistă 2 -3
canale sau ovală în cazul unui singur canal. [1]
1.9 Incisivul central inferior
Incisivii centrali inferiori se găsesc pe primele poziții de la nivelul liniei mediene, la
stânga și la dreapta sa, pe arcada mandibulară. Coroana are o formă de dalt ă alungită, aplatizată
în sens vestibul -oral mai accentuat în cele 2/3 incizale și în sens mezio -distal în 1/3 cervicală.
Erup la 6 -8 ani, iar apexificarea se realizează la 9 -10 ani. [3]
Lungimea medie este de 21 mm din care 12 mm sunt reprezentați de rădă cină. Rădăcina
este unică și este ovală, aplatizată în sens mezio -distal. În 60 % din cazuri prezintă un singur
canal, iar în 40% din cazuri po ate avea 2 canale subțiri, aplatizate mezio -distal. [4]

9
În cazul pacienților tineri ce prezintă coarne pulpare, cavitatea de acces endodontic va fi
triunghiulară, în timp ce la pacienții maturi, va fi ovoidală, situată în treimea medie pe fața
linguală. [1]
1.10 Incisivul lateral inferior
Forma coroanei incisivului lateral inferior este asemănătoare cu cea a unei dă lți precum
incisivul central inferior. De notat este faptul că incisivul lateral inferior este mai mare în
dimensiuni față de incisivul central. [3]
Lungimea sa medie este de 21,7 mm, rădăcina având 12 mm. Prezintă o singură rădăcină,
ce este asemănătoare incisivului central inferior și poate prezenta, de asemenea, tot unul sau
două canale. Camera pulpar ă este redusă în dimensiuni și prezintă 3 coarne pulpare reduse în
volum. Cavitatea de acces prezintă aceleași caracteristici ca ale incisivului central su perior. [4]
1.11 Caninul inferior
Caninii inferiori se aseamănă cu cei superiori, dar au dimensiuni mai mici decât aceștia și
prezintă o formă alungită precum o lance. Caninii inferiori sunt mai turtiți în sens mezio -distal
atât la nivel coronar cât și la nivel radicular față cei superiori, ceea ce le conferă o formă mai
zveltă. Erupe la 9 -10 ani și închiderea rădăcinii se realizează la 13 ani. [3]
Lungimea sa poate varia între 22,9 mm și 27,5 mm cu o medie de 24 mm, iar lungimea
rădăcinii poate varia într e 11,5 și 20,5 mm cu o medie de 15 mm. Prezintă o singură rădăcină, în
general dreaptă sau ușor curbată la nivel apical. Rareori poate prezenta 2 rădăcini (2% din
cazuri). În 94% din cazuri prezintă un singur canal și în 6% din cazuri două canale. [4]
Came ra pulpară este aplatizată mezio -distal, iar pe secțiune este ovală. Cavitatea de acces
este și ea ovală fiind situată în treimea medie a coroanei, pe fața orală, supracingular. [4]
1.12 Premolarul 1 inferior
Coroana primului premolar inferior are o formă aproape cilindrică și prezintă patru fețe
laterale cu o față ocluzală. Erupția să se realizează la 10 -12 ani cu închiderea rădăcinii intre 12 –
13 ani. [3]
Lungimea sa medie este de 21,5 mm iar lungimea radiculară are o medie de 14 mm.
Particular poat e prezenta coroana angulată față de rădăcină. În gen eral prezintă o singură
rădăcin ă cu un singur canal ( în 75% din cazuri), 2 canale (20%) și rareori poate prezenta 3 canale
(5%). Rădăcina este pe secț iune rotundă, iar camera pulpar ă prezintă 2 coarne pul pare
corespunzătoare cuspizilor vestibular și lingual. Cavitatea de acces va fi ovalară, respectând
angulația față de rădăcină pentru evitarea perforațiilor. [4]

10
1.13 Premolarul 2 inferior
Coroana acestui premolar prezintă o formă cuboidală și are caractere morfologice
apropiate de ale molarilor. Frecvent premolarul 2 infe rior poate prezenta 3 cuspizi ( unul
vestibular și doi linguali) și este cel mai mare dinte din grupul premolarilor. Se diferențiază de
primul premolar printr -un cuspid lingual mai accentuat. Erupe în jurul vârstei de 11 -12 ani și își
realizează apexificarea la 13 -14 ani. [3]
Lungimea totală medie a sa este de 22 mm dintre care 14 mm sunt reprezentați de
rădăcină. Rădăcina s a este unică în general și este dreaptă sau ușor angulată spre distal. În cazuri
rare poate prezenta 2 sau 3 rădăcini. În ceea ce privește numărul canalelor în 89% din cazuri
acesta este unic dar poate avea și 2 canale (10% din cazuri) sau chiar 3 canale ( 1%). Forma
canalului este ovală, aplatizat în sens mezio -distal iar cavitatea de acces va fi situată central pe
fața ocluzală a dintelui, tot de formă ovală. [4]
1.14 Molarul 1 inferior
Este situat în zona laterală a arcadei inferioare, distal de cel de -al doilea premolar. Erupe
la vârsta de 6 ani și este cel ma i voluminos dinte. Lungimile sale sunt de 22,7 mm cea maximă și
19,1 cea minimă, având o lungime medie de 21 mm dintre care cea a coroanei de 7,5 mm (poate
varia între 6 și 10 mm).
Coroana are o formă dreptunghiulară cu 4 fețe laterale și o față ocuzală ce se poate înscrie
într-un trapez cu baza mare spre vestibular. Fa ța ocluzală prezintă o formă complexă cu 5 cuspizi
dintre care 3 vestibulari (mezio -vestibular, centro -vestibular, disto -vestibular) și 2 orali (disto –
lingual și mezio -lingual , cel mai mare) , 5 fosete (3 secundare, 2 principale) și 4 șanțuri. [3]
Molarul 1 inferior are 2 rădăcini, una mezială și una distală, care prezintă un aspect
aplatizat în sens mezio -distal, având diametrul mare vestibulo -oral. Numărul canalelor poate
varia, cel mai fre cvent se întâlnesc 3 canale (80% din cazuri), apoi 4 canale, rădăcin a distală
prezentând și ea 2 canale (13% din cazuri) și se mai întâlnesc cu 2 canale (7% din cazuri).
Rădăcina mezială prezintă 2 canale cu diametru redus și care sunt curbate mezio -vestib ular
precum rădăcina. Rădăcina distală , atunci când prezintă un singur canal, acesta este situat central
în sens vestibulo -oral și este mai larg, iar când sunt prezente 2 canale, acestea sunt situate
excentric și sunt mai subțiri. [4] Camera pulpară este pe secțiune transversală triunghiulară cu
vârful spre distal în cazul în care există 3 canale și patrulateră în cazul în care există 4 canale.
Cavitatea de acces în vederea instrumentării acestor canale este trapezoidală cu baza mare
spre mezial. La nivelu l rădăcinii meziale, orificiul de deschidere al canalului mezio -vestibular
este situat sub cupidul mezio -vestibular, ușor distal față de acesta, iar orificiul canalului mezio –
lingual este situat mai central. Orificiul canalului distal se află la intersecți a fosetelor vestibulare,

11
linguale și centrale și are o mare importanță, întrucât dacă acesta este situat pe mijlocul dintelui
pe linia mezio -distală atunci este unic. Dacă este plasat excentric față de această axă mezio –
distală atunci mai există un al doil ea canal. [1]
1.15 Molarul 2 inferior
Se găsește pe arcada inferioară pe poziția 7, având vecini ceilalți 2 molari. Erupe la vârsta
de 11 -13 ani și își realizează închiderea apexului la 14 -15 ani. Lungimea sa medie este de 20 mm
cu variații între 17 și 24 mm (Weine) dintre care înălțimea coroanei este de la 7 mm (variază
între 6 -8,5 mm).
Coroana are o formă cuboidală datorită diferenței mici dintre cele 2 diametre, mezio –
distal și vestibulo -oral. Fața ocluzală prezintă 4 cuspizi dintre care 2 linguali și 2 vestibulari. [3]
În ceea ce privește rădăcinile acestea sunt 2, mezială și distală, asemănătoare primului
molar, dar cu o tendință mai accentuată de apropiere a apexurilor. Prezintă 3 canale cel mai
frecvent (77% din cazuri), 2 în rădăcina mezială (unul ve stibular și unul lingual) și unul în
rădăcina distal ă. Există în 13% din cazuri varianta cu 2 canale, precum și varianta cu 4 canale,
câte 2 dispuse în fiecare rădăcină (7% din cazuri). În 3% din cazuri molarul 2 inferior poate
prezenta un singur canal și implicit o singură rădăcină, cazuri în care canalul este larg, în formă
literei „C” cu convexitatea sp re vestibular și care se poate ramifica apical cu 2 canale. [4]
Pentru a realiza cavitatea de acces spre canalele radiculare este necesară realizarea un ei
forme trapezoidale care să fie extinsă pentru identificarea tuturor canalelor. Molarul 2 inferior
poate avea însă și rădăcinile fuzionate ceea ce duce la existența unui singur canal mezial și unui
singur canal distal în formă de „C” deschis lingual. Rar există doar un singur canal. [1]
1.16 Molarul 3 inferior
Este ultimul dinte de pe arcada inferioară și poate prezenta o morfologie asemănătoare
molarului 1 inferior sau molarului 2 inferior. Erupe la vârsta de 17 -22 de ani. [3]
Rădăcinile sale pot fi separate, fuzionate sau poate fi doar o singură rădăcină, cu rbată sau
nu. Prezintă o mare varietate anatomică atât coronară cât și radiculară, având avantajul că este
mai ușor de accesat spre deosebire de molarul 3 superior, iar tratamentele acestui dinte pot fi un
real succes. [4]
Pentru instrumentarea canalelor se face accesul dinspre partea mezială a dintelui,
cavitatea având o formă ovoidală în c azul unui canal sau trapezoidal ă atunci când există mai
multe canale. [1]

12
Capitolul 2: Tehnici de lărgire manuală a canalelor radiculare

Pentru realizarea tratamentului mecanic de canal este necesară îndepărtarea în totalitate a
dentinei infectate și realizarea unei preparații pe toată lungimea canalului care să se potrivească
metodei de obturație aleasă.
De o mare importanță este examinarea radiologică, examinare ce trebuie efectuată cu
atenție, iar apoi după realizarea izolării și a cavității de acces endodontic se va îndepărta pulpa
coronară, utilizând instrumente manual e, se vor identifica toate orificiile de emergență ale
canalelor și cu un ac subțire se va realiza odontometria până la nivelul constricției apicale. Se va
continua apoi tratamentul mecanic cu una dintre tehnicile ce vor urma a fi prezentate, fiind
aleasă tehnica cea mai potrivită cazului res pectiv.
În prepararea canalului radicular trebuie să ținem cont de câteva aspecte: canalul trebuie
să aibă o formă conică, continuă, cu vârful spre apical și baza spre camera pulpară; se va respecta
forma inițială a canalului, implicit curburile sale și li mita apicală, fără a depăși sau desființa
constricția apicală. [4]
Instrumentarul utilizat în tratamentul mecanic de canal este manual și cu avansarea în
tehnică acesta este din ce în ce mai ergonomic, ma i flexibil și mai eficient. Cel mai frecvent ,
intrumentarul este alcătuit din oțel inoxidabil.
Intrumentarul format din nichel -titan (nichel 55%, titan 45%) are o flexibilitate mult mai
mare decât cel din oțel, caracterizându -se prin „superelasticitate” și „memoria formei”. Vârful
este netăietor ast fel încât se va evita riscul perforațiilor și al căilor false, respectând curburile
canalului. Alte avantaje ar fi: flexibilitatea, elasticitatea, rezistența la uzură, nu se oxidează,
biocompatibilitatea, eficiența, economice din punct de vedere al timpulu i. Dezavantajele se
referă la fracturarea lor fără a se putea prezice dinainte momentul separării, costurile și de
asemenea prin faptul că sunt mai greu de confecționat pot rezulta muchii tăietoare de o calitate
mai inferioară cu o eficiență mai scăzută.
Instrumentele din microtitan au în componența lor 95% titan și 5% aluminiu și au o
rezistență la fracturare și o capacitate de tăiere asemanantoare instrumentarului din oțel
inoxidabil. Flexibilitatea este mai mare dar nu revin la forma inițială după ce au fost folosite în
canalale curbe.
Ca și design instrumentarul manual este format din mâner, tija și o parte activă. Mânerul
poate fi metalic sau din plastic și prezintă o anumită culoare caracteristică diametrului ISO. Tija

13
face legătura dintre mâner și par tea activă, iar partea activă are o lungime de 16 mm și prezintă
diverse sisteme, fie de răzuire, fie de agățare. [6]

Instrumentele endodontice manuale de lărgire sunt:
a. Acele Kerr -burghiu ( Reamer)
Sunt unele dintre cele mai utilizate instrumente și sunt fabricate din oțel răsucit care pe
secțiune este triunghiular. Structura sa are în componență 8 -16 spire, numărul lor depinzând de
diametrul acelor. Se utilizează în odontometrie, în reperarea orificiilor de emergență ale
canalelor radiculare, în perm eabilizarea și cateterizarea canalelor, în realizarea stopului apical, în
pistonarea soluțiilor medicamentoase în canal, în introducerea pastelor moi, în dezobturarea
canalelor radiculare și se mai poate folosi și ca electrod în ionoforeză, di atermocoagula re,
diatermie. Ca și mecanism de acțiune, lamelele tă ietoare se angajează în dentină , se rotesc un
sfert până la jumătate de cerc în sens orar și apoi se retrag. [9]
b. Acele Kerr -pilă ( File)
Aceste ace sunt cele mai uzuale și sunt confecționate din oțel inoxidabil care pe secțiune
este pătrat. Are în componență 24 -36 de spire, diferind de diametrul acului. Acestea sunt mai
rigide și mai rezistente de acele Kerr -burghiu și se utilizează cu mișcări de du -te-vino în rotație,
după care se retrag. Se folosesc pentru odontometrie, în reperarea orificiilor de emergență ale
canalelor radiculare, în lărgirea canalelor, în îndepărtarea pulpei prin pilire, în permeabilizarea și
cateterizarea canalelor, în realizarea stopului apical, în pistonarea soluțiilor medicame ntoase în
canal, în introducerea pastelor moi, în dezobturarea canalelor radiculare și se mai poate folosi și
ca electrod în ionoforeză și diatermie. [9]
c. Acele Hedstro em
Sunt realizate prin șlefuirea unei piese conice care este pe secțiune rotundă și re zultă o
structură cu 14 -31 de conuri spiralate suprapuse (structură de brăduț). Mișcarea în canal va fi de
răzuire du -te-vino, fără a se roti în canal deoarece sunt predispuse la fractură. Se indică în
odontometrie, îndepărtarea pulpei radiculare, lărgirea canalelor după folosirea acelor Kerr ca o
completare, îndepărtarea corpilor străini și dezobturarea canalelor după folosir ea acelor Kerr ca o
completare. [7]

2.1 Tehnica convențională
Reprezintă o tehnică clasică ce este indicată canalelor drepte și care se vor obtura ulterior
prin tehnica monocon.
Pașii ce vor trebui urmați sunt:

14
– se stabilește lungimea de lucru și se fixează stopurile la nivelul acelor ce vor fi folosite;
– în funcție de grosimea canalului se începe cu ace Kerr nr. 0.8, 10 pt canalele subțiri sau cu ace
Kerr nr. 15, 20 p entru cele cu diametru mai mare;
– mișcările ce se vor realiza vor fi de pilire sau reaming (rotație de sfert de cerc și retragere) și se
vor efectua pe toți pereții, pe toată lungimea de lucru;
– lărgirea canalului se f ace introducând ace în ordine crescătoare până la nivelul constricției
apicale. Acul inițial poate fi d iferit în funcție de grosimea canalului, apoi se trece consecutiv la
ace de dimensiuni mai mari. Cu aproximativ 3 – 4 ace (nr. 15 – 30) canalul radicular se prepară
pe treimea apicală, apoi cu ace mai mari (35 – 40) ne retragem în treimea medie și apoi în
treimea coronară cu ace din ce în ce mai mari (50 – 60).
– canalul astfel preparat va avea un aspect de pâlnie, pereții vor fi netezi, iar diametrul maxim va
fi la nivel coronar, iar cel minim la nivel apical.
– pe tot parcursul instrumentării canalul va fi irigat cu soluții de lavaj endodontic și la nevoie se
pot utiliza chelatori sau lubrifianți.
– se va pratica recapitularea acului inițial după fiec are ac superior folosit; acest lucru este necesar
pentru evitarea formării pragurilor, pentru a îndepărta detrisul dentinar remanent care prin
acumularea lui ar putea duce la micșorarea lungimii de lucru și de asemnea este contraindicat să
se folosească pr esiuni mari asupra acelor pentru evitarea formării căilor false sau fracturi ale
acelor.
– aceasta tehnică poate fi utilizată și în canalele curbe dar cu mențiunea că acele folosite vor fi
precurbate conform datelor furnizate de radiografie și acestea trebuie să fie flexibile, eventual cu
vârful inactiv.
Această tehnică apico -coronară are avantajul că este ușor de efectuat, dar conicitatea va fi
redusă ceea ce impune că tehnica de obturație tehnică monocon și nu va fi indicată condensarea
laterală. [6]

2.2 Telescoparea regresivă (Step -back)
Este o tehnică apico -coronară recomandată în cazul canalelor cu o curbură ușoară spre
moderată, lărgirea efectuându -se sub formă de telescop.
După realizarea odontometriei cu acul ini țial (nr. 10 – 15), ac ce va intra în canal pe toată
lungimea de lucru până la constricția apicală, se prepară segmental apical care se lărgește cu ace
Kerr până la 2 – 3 – 4 numere superioare acului de odontometrie (nr 25 – 30) și realizează totodată
și stopul apical. Acul inițial îm preună cu 2 – 4 ace superioare diametrului său, vor prepara stopul
apical și acesta reprezintă limit a până la care se va realiza tratamentul de canal și implicit

15
obturația de canal. De asemenea, în timpul instrumentării se vor aplica după fiecare ac folosi t
substanțe specifice de lavaj. Acul ce va p ătrunde pe toată lungimea de lucru se va numi ac
master. La nivelul stopului apical recapitularea se face cu un ac inferior ultimului ac folosit până
ajungem la acul master Se prepară restul canalului crescând d iametrul acelor și retrăgându -se cu
câte un milimetru la fiecare ac, scurtând astfel lungimea de lucru. Astfel următorul ac ce va fi
folosit după definirea stopului apical, va fi cu un număr mai mare decât acul master apical, dar
lungimea sa de lucru va fi scurtată cu un milimetru față de lungimea totală măsurată la
odontometrie. Se va realiza lavajul endodontic al canalului radicular și se va recapitula acul
master pe toată lungimea de lucru. Acest proces se realizează pe 4 – 5 mm distanța față de stopul
apical, c rescând diametrul acelor dar mi cșorând lungimea lor cu câte un milimetru. Pentru
evitarea formării de praguri se verifică permeabilitatea canalului prin recapitularea acelor.
Ulterior, cu retragerea cu câte 1 mm recapitularea se va face cu acul ma ster până la nivelul
stopului apical, fiind însoțită de lavaje endodontice. Ultimul ac ce va f i folosit se va numi ac
final. [6]
Mișcările ce vor fi folosite vor fi de pilire circumferențială și pe t ot parcursul
instrumentării , canalul va fi irigat cu soluții endodontice specifice și lubrifianți care asigură
permeabilitatea canalului și împiedică blocarea acului pe canal.
Tehnica step -back se înscrie în tehnicile tradiționale de tratament biomecanic și dorește
păstrarea unui diametru cât mai mic la nive lul constricției apicale și de asemenea prin conicitatea
moderată ce reiese din instrumentare va împiedica extruzarea materialului de obturație dincolo
de apex și îl va retenționa în canal.
Avantajul față de tehnica convențională este faptul că această co nicitate din tehnica step –
back este mai mare și va permite ca tehnica de obturație condensarea laterală. De asemenea
prezintă avantajul unui risc mai mic de a perfora rădăcina sau de a construi căi false datorită
instrumentării din aproape în aproape, resp ectiv retragerea cu câte un milimetru.
Dezavantajele tehnicii Step Back: canalele sunt greu de irigat regiunea apicală, există mai
multe șanse de împingere a resturilor necrotice periapical, se consum ă destul de mult timp și
există multe șanse de fractur are a instrumentelor. [4][6][7]

2.3 Tehnica forțelor compensate
Această tehnică se utilizează în special pentru instrumentarea canalelor radiculare care
prezintă o curbură accentuată.
Inițial pentru permiterea pătrunderii acelor în canalul radicular se poate realiza lărgirea
treimii coronare sau a porțiunii drepte până la nivelul curburii cu freze Gates -Glidden. Tehnica

16
forțelor compensate folosește ace de tip pilă flexibile cu vârf net ăietor (pile Flex -R). Aceste ace
se introduc pe toată lungimea de lucru și prima mișcare ce se va efectua va fi de rotație de 90⁰ în
sensul acelor de ceasornic cu o ușoară presiune în sens apical. Apoi acul se va roti în sens
antiorar 120⁰ – 360⁰ cu aceeaș i presiune, obținând astfel raclarea pereților dentinari. Ultima
mișcare va fi tot de rotație de 90⁰ (mișcare de reaming) , pentru a încărca dentina, urmând apoi că
acul să se retragă din canal. Pe tot parcursul instrumentării, canalul va fi irigat din abud ență și se
vor folosi lubrifianți pt o alunec are mai facilă pe toată distanț a de lucru.
Această tehnică este recomandată în combinare cu tehnica pilirii și are avantajul că
permite tratamentul mecanic pe toată lungimea canalului până la ace de dimensiuni mai mari
(ISO 45 – 80) fără transpoziția apexului, canalul având astfel o lărgire suficien tă. Prin aceste
mișcări se evit ă îndreptarea curburilor și urmărindu -se anatomia canalului, implicit curbura, se
vor evita perforațiile, căile false sau pragurile. [4][6][7]

2.4 Tehnica telescopării progresive (Crown -Down)
Tehnica este recomandată în cazul unor canale înguste sau canale ce prezintă curburi
accentuate. Tehnica crown -down este o tehnică corono -apicală și asigură lărgirea conică,
telescopată a canalului iar instrumentarul endodontic se folosește în ordine descrescătoare.
În prima etapă se stabilește odontometria inițială (p e parcurs aceasta se poate modifica
datorită instrumentării), realizându -se totodată permeabilizarea canalului cu ace de dimensiuni
mici (nr. 0.8, 10, 15). Pasul următor este lărgirea porțiunii coronare; aceasta lărgire se poate face
și cu instrumente rota tive (freze Gates -Glidden) până la nivelul curburii. În continuare cu
instrumentar manual de dimensiuni mari se pătrunde spre apex. Acele sunt indroduse în ordine
descrescătoare cu câte un milimetru scăzând totodată și diametrul acului.
Prepararea stopul ui apical se realizează cu ace de dimensiuni mai mari asftel încât acul 25
să poată acționa pe toată lungimea de lucru. Se stabilește odontometria finală atunci când acul a
ajuns la 2 – 3 mm superior de constricția apicală. Netezirea finală a pereților se poate realiza cu
ace Hedstroem 30 – 35 cu o mișcare de pilire circumferențiala ușoară. De asemenea canalul se
irigă din abundență și se folosesc în prealabil lubrifianți.
Avantajele aceastei tehnici corono -apicale sunt reprezentate de:
– prepararea ințial ă a segmentului coronar duce la înlăturarea țesutului necrotic sau infectat,
evitându -se astfel transportarea materialului moale spre zona apicală sau chiar dincolo de apex;
– reducerea sensibilității postoperatorii care ar putea rezulta din extrudarea periapicală a
resturilor;

17
– canalul se irig ă mult mai eficient prin lărgirea zonei coronare, deoarece aceasta poate acționa
precum un rezervor prin creșterea cantității de soluții de lavaj endodontic;
– prin creșterea cantității de lavaj are loc o mai bun ă dizolvare a țesutului necrotic cu o penetrare
crescută soluțiilor în sistemul endodontic;
– prin prepararea inițială a segmentului coronar, devine mult mai facil accesul spre porțiunea
apicală a dintelui, ceea ce duce la scăderea oboselii instrumentarulu i, a eliminării interferențelor ,
calea de acces este mult mai largă și astfel tratamentul se realizează mai rapid și mai
eficient.[4][6][7]

2.5 Tehnica dublei telescopări
Este o tehnică combinată a tehnicilor step -down (telescopare progresivă) și step -back
(telescopare regresivă).
Această tehnică începe cu preevazarea coronară cu freze Gates -Glidden , dacă acele ce vor
fi folosite nu pot fi introduse. Apoi se instrumentează dinspre coronar spre apical cu ace de
dimensiuni mai mari până se ajunge la diametr ul acelor de 35, 30, 25, aproape de porțiunea
apicală. Se stabilește lungimea de lucru și se realizează permeabilizarea porțiunii apicale cu ace
nr 10, 15, urmând ca această porțiune să fie preparată prin tehnica step -back cu păstrarea corectă
a lungimii d e lucru și realizarea stopului apical.
Prin această tehnică avem avantajul că se îndepărtează dentina ramolită din porțiunea
coronară datorită faptului că se intru menteaz ă în prima fază. Scade astfel riscul infecției și se
evită transportarea materialului infectat dincolo de apex. De asemenea este asigurat accesul spre
apex mult mai ușor prin îndepărtarea interferențor mecanice.
Prin prepararea porțiunii apicale prin tehni ca step -back în ultima fază, stopul apical este
bine definit iar lungimea de lucru este corect păstrată. [4][6][7]

18
Capitolul 3: Tehnici de lărgire rotativă a canalelor radiculare

Instrumentarul rotativ utilizat în endodonție poate fi fabricat din oțel inoxidabil sau din aliaje
de nichel -titan. Instrumentarul endodontic rotativ din oțel este reprezentat de freze precum Gates
– Glidden, Largo, etc.
Frezele Gates – Glidden sunt freze tip burghiu cu o formă elipsoidală ce prezintă striații
active s curte și vârf inactiv. Sunt fabricate în șase dimensiuni de la ISO 50 până la ISO 150 și se
pot realiza pe două lungimi: 15 mm sau 19 mm. În cazul în care sunt supuse unor tensiuni
ridicate, aceste freze sunt programate să se fractureze la joncțiunea dintr e mâner și axul lung al
frezei. Fiind ușor agresive acestea trebuie manevrate cu atenție la nivelul porțiunii coronare
pentru e vitarea realizării unei fenestr ări sau căi false. Sunt indicate în preevazarea treimii
coronare drepte a canalului radicular. Se folosesc în prezența irigațiilor abundente pentru a
preveni blocajele și pentru a elimina detritusul dentinar remanent și de asemenea se folosesc la o
turație de 800 rpm. [4][8]
Instrumenta rul endodontic rotativ din aliaje de nichel -titan este considerat la ora actuală a fi
o metodă de evoluție foarte importantă care permite menținerea formei adecvate a canalului, iar
acest lucru se efectuează într -un timp mult mai scurt decât cu sistemele c onvenționale. Acest
instrument prezintă o mare varietate de design dar și de performanțe clinice , fiind de un real
succes în realizarea tratamentului endodontic dacă se respectă etapele folosirii lor pas cu pas. [9]
Pentru realizarea lărgirii rotative cu f reze din nichel -titan se respectă principiul telescopării
progresive (tehnica Crown – Down) ce include prepararea inițială a două treimi coronare iar apoi
prepararea treimii apicale a canalului radicular. Avantajele acestei tehnici se referă la faptul că
prin prepararea inițială a porțiunii coronare se elimină o bună parte din încărcătura bacteriană
prezentă în interiorul canalului și se scade riscul de transportare a materialului necrotic dincolo
de apex. Alt avantaj se constituie în faptul că se elimină i nterferențele coronare, astfel se reduc
tensiunile interne ale instrumentarului, scade oboseala lui precum și riscul de fractură.[6][9][10]
Ca și reguli ale lărgirii rotative acestea ar fi :
– inițial canalul radicular trebuie inspectat cu instrumentar man ual;
– se evaluează anatomia sistemului endodontic;
– se realizează preevazarea canalului prin pătrunderea cu freza în linie dreaptă în porțiunea
coronară;
– se măsoară calibrul apical;

19
– se realizează cu instrumentar manual traseul de alunecare pentru evitarea formării căilor
false;
– frezele se vor folosi în ordine descrescătoare a coni cității lor pentru a nu se bloc a;
– se respectă indicațiile producătorului pentru fiecare tip de freză în ceea ce privește
ajustarea cuplului de forță;
– frezele se vor introduce în canal în turație iar presiunea va fi minimă;
– se folosește pe tot parcursul instrumentării un lubrifiant;
– după retragerea din canal frezele se curăță de detritusuri, se face lavaj endodontic și se
verifică manual permeabilitatea canalului;
– nu se folosesc freze deteriorate;
– freza se deplasează permanent în rotație în interiorul canalului și se va retrage când a atins
lungimea de lucru;
– se va respecta întocmai protocolul prescris de producător pentru sistemul de freze folosit.
[4][6]
Sistemul ProTaper
Se găsește atât în varianta manuală cât și în varianta rotativă.
Varianta manuală a sistemului ProTaper are în componența 6 freze distribuite în două
categorii: ace pentru modelarea canalului (SX, S1, S2) și ace pentru finisat (F1, F2, F3).
Frezele se utilizează în ordine crescătoare (SX – F3) după ce canalul a fost permeabilizat
anterior cu ace Kerr -File 10, 15 sau chiar 20 ISO pentru a crea calea de alunecare.
Instrumentarul SX are la nivelul vârfului diametrul de 0,19 mm și o lungime de 19 mm.
Conicitatea să la baza este de 19% și realizează eliberarea orificiilor de emergență și preparare
inițială a canalelor radiculare.
Acul S1 are diametrul la vârf de 0,17 mm și o lungime care poate fi de 21 mm sau 24 mm.
Conicitatea la baza este de 11% și este utilizat în principal pentru prepararea treimii coronare a
rădăcinii.
Acul S2 are diametrul la vârf de 0,20 mm și o lungime care poate fi de 21 mm sau 22 mm, și
o conicitate la vârf de 4% și este folosit pentru prepararea treimii mijlocie a canalul ui.
Instrumentele de finisare F1 -F2-F3 sunt folosite pentru a pregăti treimea apicală și pentru a
finisa canalele radiculare. Diametrul la vârf crește progresiv de la 0,20 mm – F1 la 0,25 mm – F2
și 0,30 mm – F3. [4][8][10][11][20]
Protocolul clinic pentru sistemul ProTaper manual:
 Obținerea accesului direct asupra canalelor radiculare, acces care se poate realiza cu freze
Gates – Glidden;

20
 Înaintea utilizării sistemului ProTaper se realizează o cale de alunecare în canal cu ace Kerr –
File ISO 10, 15, 20;
 Pregătirea canalului începe cu utilizarea frezei SX care deschide și preevazeaza canalul în
cazul în care nu s -a făcut acest lucru cu freze Gates – Glidden sau se pot folosi la dinți mai
scurți;
 Împreună cu instrumentele S1 și S2 se prepară treimea coronar ă și mijlocie a canalului,
reușind cu S2 să atingă lungimea estimată a acestuia;
 Se verifică odontometria;
 Cu frezele F1 -F2-F3 canalul se prepară apical, atingând lungimea de lucru și se verifică cu
un ac din oțel inoxidabil corespunzător diametrului obțin ut;
 Pe tot parcursul instrumentării canalul se irig ă din abundență și se folosesc lubrifianți pentru
evitarea blocării acelor. [4][6]
Avantajele acestei metode se referă la faptul că medicul are o sensibilitate tactilă păstrată,
ceea ce împiedică depășirea constricției apicale. [20]

Sistemul ProTaper rotativ
Are în componența sa trei freze de preparare a treimii coronare (SX, S1, S2) și cinci freze
(F1 – F5) pentr u prepararea porțiunii apicale. Acele seamănă pe secțiune cu un ac Kerr -File.
Conicitatea lor crește dinspre vârf spre mandrin la instrumentele S1 – S2, iar la instrumentele de
finisare F1 – F5 conicitatea descrește. [8][11]
Tehnica de lucru este de telescopare progresivă (Crown – Down)
Protocolul de lucru:
 Se realizează cavitatea de acces și se as igură accesul în linie dreaptă în porțiunea coronară a
canalului;
 Cu ace Kerr -File ISO 10, 15 se cre ază calea de acces în prezența unui chelator (EDTA) și se
realizează odontometria;
 Freza S1 se introduce pasiv în cele două treimi coronare și cu mișcări de pensulare se
finisează accesul în linie dreaptă. Mișcările de pensulare se realizează pe peretele extern și
vor fi opuse de furcație;
 Se utilizează alternativ frezele S1 și S2 până când se ajunge la lungimea de lucru stabilită de
acul Kerr -File nr. 10, 15 ;
 Se verifică radiologic sau cu apex -locatorul lungimea de lucru și se fac mișcări de du -te-vino
cu acele Kerr -File nr. 10, 15;

21
 Se efectuează în continuare mișcări de pensulare pe peretele extern cu freza S1 și apoi cu S2
până când se ajunge la lungimea de lucru care se reconfirmă, existând șansa să se diminueze
datorită curburiii canalelor;
 Următoarea etapă este de a introduce freza F1 cu o mișcare de “ciupire” și nu de pensulare
până se atinge lungimea de lucru;
 Se verifică cu un ac Kerr -File 20 ISO dacă la lungimea de lucru acesta st ă fix, dacă stă fix,
tratamentul de canal s -a încheiat, dacă acul se mișcă liber se folosesc în continuare frezele F2
– F3 – F4 – F5 până când se întâmpin ă o rezistență la verificarea acului Kerr -File
corespunzător diametrului instrumentului rotativ; [4][6][20][22]
Pe tot parcursul instrumentării se folosesc iriganți pentru evitarea blocării acelor și pentru
îndepărtarea detritusului dentinar remanent. De asemenea frezele se introduc în canal în rotație
(300 rpm), nu se forțeaz ă, ci în cazul în care frezele nu mai înaintează se va recapitula cu
secvența anterioară.
După fiecare instrument rotativ se va recapitula cu un ac manual pentru permeabilizare și
verificare. [20][22]

22
Capitolul 4: Substanțe de lavaj folosite în cursul tratamentului
chemomecanic de canal

Pentru realizarea unui tratament endodontic de succes nu este necesară doar prepararea
mecanică sau rotativă a canalului radicular ci și dezinfecția acestuia cu substanțe de lavaj
specifice. Datorită faptului că există zone ale sistemului endodontic care nu sunt accesibile
instrumentării mecanice, prin aceste lavaje care completează instrumentarea, se asigură o mai
bună eradicare a microorganismelor și se previne astfel reinfecția.
Prin urmare lavajul endodontic este o etapă importantă în cadrul tratamentului endodontic și
pentru realizarea acesteia sunt utilizate diverse substanțe chimice ce se utilizează pe toată
perioada instrumentării mecanice. Scopurile lavajului sunt debridarea, solubilizarea, lub rifierea
și dezinfecția.
O soluție de lavaj ideală trebuie să îndeplinească următoarele criterii:
– să nu fie toxică;
– să nu fie caustică pentru țesuturile parodontale și respectiv să aibă o compatibilitate bună fa ță
de țesuturile periapicale;
– să dizolve materialul organic și anorganic respectiv și resturile necrotice, să îndepărteze
rumegușul dentinar;
– să aibă un spectru antibacterian larg;
– să lubrefieze canalele radiculare și să aibă o capacitate de penetrare mare;
– să nu aibă potențial ale rgenic, sau dacă există să fie redus;
– să nu aibă consecințe nefaste asupra dintelui, respectiv să nu îl coloreze sau să îi scadă
rezistență;
– costul să fie scăzut.[6]
Nicio soluție de irigare nu prezintă toate aceste calități, motiv pentru care se pot folosi în
combinații sau se alege substanța cea mai indicată pentru fiecare caz în parte.

Cele mai folosite soluții sunt:
– hipocloritul de sodiu
– EDTA
– soluții iodurate
– digluconatul de clorhexidină
– MTAD

23
4.1 Hipocloritul de sodiu
Se folosește în m edicina dentară la o concentrație eficientă de 0,5 – 5,25%. Datorită faptului
că soluția este extrem de iritantă, hipertonică și alcalină se recomandă să se dilueze cu soluție
0,5% bicarbonat de sodiu, aceasta diluție neafectând proprietățile sale bacteric ide. În cazul unor
concentrații crescute sunt necesare precauții suplimentare, deoarece soluția poate afecta
țesuturile periapicale.[15]
Irigantul îndeplinește o serie de proprietăți:
– dizolvă structurile organice ale țesuturilor și componentele organice ale detritusului
dentinar;
– are efect bactericid asupra multor microorganisme de la nivelul canalului și al apexului
prin faptul ca molecule de hidrogen aminogrup se amestecă cu clorul, rezultând cloraminul cu un
important rol antibacterian și de asemenea prin proprietățile pH -ului ridicat alcalin (11,5 – 12);
– spectrul ambimicrobian este larg;
– are capacitatea de a inactiva endotoxinele.[6][17]
La concentrația de 1% hipocloritul de sodiu acționează doar asupra țesuturilor necrozate,
dizolvându -le. În co ncentrație mai mare acesta acționează asupra țesuturilor vitale, și cu cât
crește concentrația, crește și acțiunea asupra lor. Trebuie avut în vedere că la o concentrație de
5,25% irigantul poate avea un efect distructiv mai pronunțat și mai rapid asupra ț esutului dentar
sănătos decât asupra microorganismelor și din acest motiv în cazurile în care necesită aceast ă
concentrație, expunerea va fi limitată (maxim 60%). [15][16]
Studiile au dovedit faptul că dacă se încearcă scăderea concentrației și respectiv a
citotoxicitații, se va diminua implicit și eficiența privind dizolvarea țesuturilor necrotice și de
asemenea va scădea și efectul antibacterian. [15]
Deși prezintă dezavantaje precum efectul inflamator, citotoxic și este o substanță iritantă,
această solu ție de lavaj endodontic este cea mai frecvent folosită. Pentru a -i spori avantajele și
pentru a înlătura detritusul dentinar remanent în urma utilizării, se folosește în combinație cu o
soluție chelatoare EDTA, și împreună formează o structură poroasă a ca nalulu i radicular, fiind
mai facil de îndepărtat. Canalele astfel instrumentate și irigate vor fi dezinfectate eficient și
deasemenea structura pereților lor va fi propice pentru adeziunea cu materiale de obturație. [4][6]

4.2 EDTA
După instrumentarea canalelor vor rămâne resturi organice sau anorganice, detritusuri
dentinare care acoperă tubulii dentinari. Studiile recomandă și îndepărtarea acestor resturi –
smear layer – pentru a crește permeabilitatea dentinei și pentru că acestea reprezintă surse de

24
microorganisme. De asemenea prin îndep ărtarea acestora crește adeziunea materialului de
obturație. [4][6]
Acidul etilendiaminotetracetic (EDTA) este un agent chelator care ajută la îndepărtarea
detritusului dentinar remanent, dizolvând componența sa anorganică, fapt ce l -a introdus în
procesele de irigare endodontică. Concentrația optimă la care se folosește este de 17%. [17]
EDTA este relativ netoxic și foarte puțin iritant, iar efectul său depinde de concentrația în
care se foloseșt e și de timpul în care are contact cu dentina. S -a constatat un efect mai mare la un
pH neutru și la o concentrație mai mică pentru instrumentarea canalelor radiculare. [18]
Mecanismul de acțiune are la bază inhibarea creșterii bacteriilor și distrugerea l or prin
înfometare, deoarece ionii metalici care sunt necesari pentru hrănirea microorganismelor vo r fi
chelați cu EDTA, după chel area ionilor se auto -limitează și formează o legătură stabilă cu
calciul, dizolvând dentina.
Ca și avantaje și utilizarea EDTA are rol de lubrifiere, emulsifiere, reține resturile dentinare
în suspensie, îndepărtează detritusul dentinar remanent, are proprietăți de dizolvare a dentinei,
ajută la lărgirea canalelor înguste, facilitează manipularea instrumentelor, reduce timpul nec esar
pentru debridare.
EDTA se poate găsi sub formă de gel sau soluție lichidă și s -a demonstrat prin diverse studii
că prin utilizarea combinată a hipocloritului de Na și a EDTA se realizează o curățare eficientă a
canalelor radiculare. [4][6][18]

4.3 Peroxidul de uree
Este o substanță sub formă de pulbere cristalină albă care este solubilă în apă, a lcool și
glicerin ă.
Ca mecanism de acțiune aceasta se descompune rapid când este expusă la căldură, lumină
sau umiditate, disociindu -se în uree și peroxid de hidrogen (apă oxigenată). Avantajele adăugării
de glicerină (glicoxid) sunt faptul că se sporește stabilitatea soluției, acționează ca un lubrifiant
(facilitează instrumentarea canalelor radiculare), iar prin combinarea cu E DTA pereții radiculari
se curăț ă mult mai bine.
Ca dezavantaje aceasta se disociază mai lent ca peroxidul de hidrogen, iar efervescența s a nu
mai este la fel de pronunțată. Acest inconvenient poate fi depășit prin irigarea alternativă cu
hipocloritul de sodiu. [4][6]

25
4.4 Clorhexidina
Este cea mai stabilă în forma sa de săruri – gluconat de clorhexidină. Este un antiseptic
puternic, fiind cel mai frecvent utilizată în controlul plăcii bacteriene în cavitatea bucală la
concentrația de 0,2%.
În ceea ce privește folosirea s a ca irigant en dodontic, aceasta are o acțiune antibacteriană
optimă la un pH de 5,5 – 7,0, și se folosește în concentrație de 2%. Aceasta concentrație
combinată cu hipocloritul de Na este utilizată ca soluție de lavaj endodontic, deoarece
clorhexidina formează săruri al e acizilor organici, iar hipocloritul de sodiu fiind un agent de
oxidare, duce la oxidarea gluconatului de clorhexidină și a celorlalte forme de acid gluconic. De
asemenea această combinație are un pH mai alcalin având astfel o acțiune mai eficientă.
Clorh exidin a are un spectru antimicrobian larg care la concentrații scăzute are efect
bacteriostatic iar la concentrații mai mari determină coagularea și precipitarea citoplasmei
acționând ca un bactericid. De asemenea are avantajul unei activități antimicrobie ne reziduală de
72 de ore.
Clorhexidina nu este considerată principalul irigant standard în endodonție dar aceasta se
folosește mai des în retratamente endodontice c a irigant precum și ca pansament intracanalar
antiseptic.
Ca dezavantaje, clorhexidina nu p oate dizolva țesuturile necrotice și este ineficientă în
îndepărtarea detritusului dentinar remanent. [4][6][19]

4.5 MTAD
Este o soluție ce cuprinde tetraciclină, acid acetic și detergent, și a fost introdusă în 2000 ca
o irigare finală pentru dezinfecta rea sistemului radicular. Studiile au arătat că este capabilă să
elimine componenta organică și anorganică a detritusului dentinar, fără efecte nocive asupra
dentinei și deasemenea este eficientă împotriva Enterococcus faecalis, un microorganism
rezistent la acțiunea medicamentelor antimicrobiene.
MTAD reușește să dezinfecteze dentina, să îndepărteze detritusul dentinar remanent, să
deschidă tubulii dentinari, permițând astfel accesul agenților antimicrobieni.
Printre avantajele sale se mai număra biocompatibilitatea, efect minim nociv asupra dinților,
efectul bacteriostatic, promovarea vindecării și un efect antibacterian prelungit. [4][6]

26
4.6 Ultrasunetele în endodonție
Puterea vibrațiilor cu ultrasunete a fost exploatată în domeniul stomatol ogiei – evoluând
și fiind utilizată din ce în ce mai frecvent.
Primul principiu științific care a permis producția de vibrații mecanice prin ultrasunete
fost descoperită în 1880 de Pierre și Jacques Curie și are la bază efectul piezoelectric. Termenul
de piezoelectric înseamnă "electricitate prin presiune" un cuvânt creat de Wilhelm Hankel în
1881 pentru a descrie fenomenul generării unei încărcături electrice la aplicarea energiei
mecanice sau a tensiunii pe un material piezoelectric cristalin.
Benefici ul tehnologiei cu ultrasunete în practica stomatologică și endodonție apare mai
ales din producția de mișcare vibratoare, și nu de la producția de energie electrică. În urma
efectului piezoelectric, rezultă energie mecanică care este exploatată sub formă de ultrasunete și
acestea se comport ă ca unelte de tăiere sau vârfuri care produc micro -vibrații și mișcări în
domeniul de frecvență ultrasonic.
Aplicarea ultrasonicii în endodonție se datorează lui Richman, care a scris despre
aplicarea ultrasunetelor în terapia canalului radicular și în manevrele de rezecție radiculară în
1957. Literatura de cercetare din anii 1950 reflectă un accent deosebit pe utilizarea ultrasonicii și
în pregătirea cavității. Cercetarea din următoarele două decenii a căutat să d ezvolte efectul
ultrasonic în parodontologie, și de asemenea a căutat să găsească noi aplicații pentru ultrasunete
în stomatologie.
În 1976, un studiu realizat de Martin cu privire la utilizarea ultrasonicii pentru a crește
eficiența bactericidă a irigăr ii în timpul terapiei canalului rădicular a fost publicat, și susține
folosirea unui aparat magnetostrictiv ultrasonic adaptat pentru a produce mișcări oscilante într –
un spațiu endodontic. Martin a constatat că aplicarea ultrasonicii la un agent bacterici d a condus
la o ucidere mai eficientă a lui. Cu ajutorul ultrasonicii în agitație și activarea iriganților în
timpul curățării chimice s -a dus la o foarte bună curățare și instrumentare endodontică a
canalelor radiculare.
Ultrasunetele în endodonție prin capacitățile sale au dus la o gamă largă de funcții și
indicații de utilizare în timpul procedurilor cum ar fi accesul și trata mentul, re -tratamentul pe
canal , rezecția apicală.
Irigarea eficientă a beneficiat de o mare importanță în procesul ch emome canic al
canalului radicular și al dezinfecției. Se recunoaște incapacitatea instrumentarelor rotative
mecanice de debridare și curățare totală (acestea acționând pe aproximativ 40% din suprafața
canalului rădăcinii), și s -a subliniat necesitatea ca sub stanțele de irigare să intre în contact cu
întregul canal radicular pentru o mai bună înlăturare a bacteriilor. Agitarea ultrasonică sau

27
activarea iriganților în canalul radicular prin microtransmisia acustică are un efect îmbunătățit
asupra proprietățilo r lor și permite iriganților să pătrundă în complexitatea canalului, cum ar fi
canalele laterale, cu mai mare eficacitate decât metodele convenționale de irigare și, de asemenea
să elimine în mod semnificativ detritusul dentinar remanent.
Nu este clar exa ct cât timp de activare este necesar pentru a face o bună curățare, dar
mai multe studii au arătat că la un minut de activare au rezultat canale mult mai curate și o
penetrare mai bună a iriganților în canalele laterale .
Metodele actuale de folosire a ultrasunetelor sunt pasive și continue. Metoda pasivă de
irigare cu ultrasunete se referă la intenția de a activa pur și simplu soluția de lavaj, și nu de a
reduce sau de a contacta dentina cu instrumente tăietoare. În timpul irigării cu ultrasunete pasive,
soluția de lavaj este realimentată intermitent cu ajutorul unei seringi convenționale de irigare. Un
studiu recent a arătat că în timpul contactului peretelui radicular cu soluția de lavaj activată prin
ultrasunete, a fost de fapt signifiant , crescând eficiența acesteia.
Irigarea ultrasonică continuă se realizează prin livrarea simultană și continuă a soluției de
lavaj în timpul activării cu ultrasunete printr -un port de apă încorporat în vârful ultrasonic. Spre
deosebire de irigarea ultrasonică pasivă, reaprovizionarea soluției de lavaj cu o seringă
convențională între activări le ultrasonice nu este necesară. Irigarea cu ultrasunete continuă s -a
dovedit a fi mai eficace în îndepărtarea resturilor plasate apical decât alte mo dalități de irigare.
Atunci când se compară cele două metode, s -a dovedi t că ambele modalități efectuaz ă în
mod similar îndepărtarea resturilor dintr -un canal radicular. Într -un alt studiu, s -a demonstrat că
ambele modalități sunt mai bune decât cele con venționale. Canalele laterale infectate sunt o
posibilă cauza a insuficienței de tratament recurente sau tardive, iar livrarea irigantului în
întregul sistem de canal radicular, inclusive în canalele laterale, este important pentru succesul
previzibil pe termen lung de tratament endodontic.
Tehnica Irrisafe
Toate publicațiile actuale demonstrează că utilizarea irigării ultrasonice pasive este
considerată a fi cel mai bun protocol pentru curățarea și dezinfecția canalului. Tehnicile moderne
actuale pentru canale radiculare integrează utilizarea ultrasunetelor, ca o secvență obligatorie și
o consideră o garanție a succesului tratamentului endodontic.
PROTOCOL
• Diametrul cel mai subțire este recomandat pentru majoritatea cazurilor clinice, cel mai
mare i nstrument poate fi folosit pentru tratamentul canalelor juvenile.
• Instrumentul trebuie să vibreze liber în interiorul canalului rădăcină. IrriSafe este
disponibil sub mai multe dimensiuni (IRR20/21, IRR20/25, IRR25/21, IRR25/25).

28
• IrriSafe este inserat în 2 mm de la lungimea de lucru și poate fi pre curbat , dacă este
necesar.
• 20 ml de soluție de lavaj se injectează în canal cu o seringă. IrriSafe este activat timp de
10 secunde, la nivelul de putere recomandat și se deplasează instrumental de -a lungu l canalului.
Acesta conduce resturile și stratul de frotiu spre suprafață. Smear -layer -ul este atfel indepartat.
• Se reîmprospătează soluția de lavaj de 3 ori și se repeta procesul în fiecare rădăcină.
Designul său exclusiv ajută la eliminarea smear -layer și la distrugerea bacteriilor, chi ar și
în zone greu accesibile ( treimea apicală) sau în canalele curbate. Poate fi folosit în condiții de
siguranță, fără riscul de deteriorare a structurii apicale. În combinați e cu hipocloritul de sodiu și
EDTA , IrriSa fe garantează o prognoză mai bună pentru tratamentele endodontice non –
chirurgicale.

29
Capitolul 5: Tehnici de obturare a canalelor radiculare

Tratamentul endodontic al canalului radicular cuprinde îndepărtarea completă a pulpei
infectate, urmat de o curățare, modelare și o umplere a canalului cu un material biocompatibil
care să blocheze posibilitățile de infectare sau reinfectare a parodonțiului apical.
Motivele pentru care este nevoie să se realizeze u n tratament de canal pe rădăcină sunt
bazate pe faptul că pulpa este non -vitală și fiind avasculară nu mai are posibilități de apărare, iar
țesutul deteriorat din canalul radicular se autolizează și produșii rezultați încep să difuze în
țesutul din jur, inclusiv periapical unde pot ap ărea semne de contaminare bacteriană. De aceeea
este necesar să se realizeze sigilarea tridimensională a canalului radicular cu un material de
obturare corespunzător.
Actual se folosește gutaperca, și pentru că aceasta nu are calități adezive la dent ină, se
folosește împreună cu un sealer (sigilant) care are rolul de umplere a canalelor radiculare, a
canalelor accesorii, a golurilor și spațiilor din canal, crescând astfel șansele de reușită ale
tratamentului endodontic. [4][12][13]
Materialul de sigil are trebuie să îndeplinească cât mai multe calități:
– să poată fi preparat și manipulat ușor;
– să poată fi îndepărtat ușor;
– să obtureze etanș canalul, acest lucru incluzând aderența la pereții radiculari, coeficient de
contracție cât mai mic, fluiditate, să nu se dizolve, să nu se absoarbă și să fie impermeabil
pentru microorganisme;
– să aibă radioopacitate;
– să fie bacteriostatic, bactericid și histofil;
– să nu coloreze dintele și să aibă o altă culoare decât a dentinei;
– să nu aibă miros neplăcut;
– să se poată s teriliza ușor;
– să nu provoace răspunsuri imunologice și să nu fie mutagen;
– costul să fie scăzut.[6]
Scopurile obturației de canal:
 să prevină pătrunderea bacteriilor și fluidelor în țesutul periapical;
 să împiedice accesul în canal a fluidelor periapicale pe cale retrogradă;
 să înlocuiască spațiul gol al canalului cu un material inert care să ajute la vindecare sau chiar
să prevină infecțiile recurente. [6]

30
În ceea ce privește o obturație de canal reușită, aceasta trebuie să sigileze tridimensional
canalul, limita sa apica lă să se observe radiologic la 0 – 2 mm de apex, să fie omogenă și
realizată corespunzător diametrului canalului respectiv.
Materialul de obturație solid cel mai folosit este reprezentat de gutapercă. Este un material
indispensabil pentru u mplerea spațiului endodontic după permeabilizarea și curățarea canalului.
Gutaperca își mărește volumul la căldură și revine la forma inițială la o temperatură normală. De
aceea este necesar în momentul în care este aplicată în canalul radicular să fie sub o presiune
verticală pentru a compensa volumul ce se schimbă la răcire. Trebuie întotdeauna asociată cu un
ciment de sigilare pentru că gutaperca nu aderă la dentin ă. Se găsește sub formă de conuri de
gutapercă care pot fi calibrate sau necalibrate, sunt neresorbabile și se pot dezobtura ușor.
Deasemenea se mai găsesc și sub formă de batoane care se folosesc în tehnicile de obturare prin
injectare. [4][6][24]
Avantajele gutapercii sunt: compactare (se adaptează la pereții canalului), stabilitate
dimensional ă, este tolerată de țesuturi, este inertă, este radioopacă, se poate plastifia la încălzire
și se poate dizolva în unii solvenți precum cloroformul, ulei de eucalipt, etc. [24]
Ca dezavantaje se număr ă lipsa rigidității, faptul că se deplasează ușor prin presiune și că nu
are calitate adezivă. [24]
Ca și instrumentar pentru obturare se folosesc:
1. Acele Lentullo – se utilizeaz ă pentru introducerea materialului de obturație în stare
plastică în interiorul canalelor radiculare. Acestea transportă pasta în rădăcina dentară preparată.
Se prezintă ca o spiră inversată din oțel inoxidabil și sunt foarte flexibile sau elastice. Se găsesc
sub forma manuală (Handy – Lentullo) sau se pot acționa mecanic la piesa con traunghi. Se
folosesc pentru introducerea diferitelor paste în canal (paste medicamen toase, paste cu
antibiotice, pa ste pentru obturația de canal). Ca și mod de utilizare, acul se verifică inițial să nu
fie deteriorat, îndoit, rupt, după care se încarcă cu pastă la vârful său și se introduce fără rotație la
nivelul treimii apicale, după care se acționează piesa contraunghi și se retrage în turație. [4][8][9]
2. Spreaderele – sunt confecți onate din oțel inoxidabil / Ni -Ti și au o formă conică, pe
secțiune ro tundă și cu o suprafață netedă. Prezintă vârful ascuțit și se pot clasifica după
dimensiunile conurilor de gutapercă accesorii în spreadere A, B, C, D sau în funcție de diametrul
de la vârf de la 15 la 40. Se împart în 2 clase după forma mânerului: hand -spreadere cu mâner
asemănător sondelor, care este metalic sau din material termorezistent (prezintă avantajul că se
pot utiliza în zonele distale ale cavității orale și permit aplicarea unei presiuni crescute) și finger –
spredeare cu mâner asemănător acelor K err sau Hedstro em (prezintă o sensibilitate tactilă mai

31
bună, permit rotirea spreaderului cu ușurință în jurul axului sau în ambele sensuri și se pot
îndepărta cu ușurință din canal fără a disloca gutaperca).
Indicația lor principală este în condensarea la terală a gutapercii (la rece sau la cald). Se mai
pot folosi pentru încălzirea gutapercii având rol de “heat -carrier”. [4][8][9]
3. Pluggerele – sunt instrumente endodontice cilindrice sau cu o conicitate redusă, fabricate
din oțel inoxidabil sau Ni-Ti. Suprafața lor este netedă, pe secțiune sunt rotunde și au vârful teșit.
Se clasifică la fel ca spreaderele în funcție de mâner în hand -pluggere și finger -pluggere. În
funcție de dimensiuni acestea se clasifica de la 1 la 8 în funcție de diametrul la vârf (0, 7 mm –
1,4 mm) sau după standardele ISO cu o dimensiune de 0,3; 0,4; 0,5; 0,6 mm de la vârf.
Principala lor indicație este în condensarea verticală la cald, utilizându -se reci pentru a
condensa gutaperca încălzită. În anumite sisteme de condensare verticală pot avea și rol de
încălzire a gutapercii (heat -carrier). Se mai pot utiliza în ultima etapă de condensare laterală la
rece pentru a putea compacta conurile de la nivelul emergenței canalelor verticale la cald în val
continuu în cazul unor conuri cu o conicitate mai mare de 2%. [4][8][9]

Tehnici de obturare cu gutapercă :
5.1 Cimentarea unui con unic calibrat la apex
Această tehnică utilizează un con de gutapercă cu o conicitate de 2% sau mai mare
corespunzătoare dimensiunilor ultimelor freze din sistemul rotativ cu care s -a realizat tratamentul
de canal. Pentru a avea o obturație de succes cu această tehnică este necesar ca în momentul
introducerii conului pe toată lungimea de lucru acesta să manifeste fenomenul de tug -back, adică
în momentul înce rcării desprinderii acestuia din canal, să prezinte o rezistență, acest lucru
inducând o fixare festă la nivel apical. Conul de gutapercă se fixează la final cu ciment de
sigilare care va completa spațiile rămase între con și pereții radiculari.
Această te hnică este indicată pentru obturarea canalelor ce au fost lărgite controlat, f ie cu
instrumentar manual (ace Kerr), fie cu instrumentar rotativ (sisteme de freze Ni – Ti; ProTaper),
care permit utilizarea unor conuri cu o formă și dimensiune corespunzătoar e ultimelor ace din
instrumentarul de lărgire folosit. Tehnica se mai poate folosi și în mod deosebit pentru obturarea
canalelor mezio -vestibulare ale primilor molari superiori care au fost insuficient lărgite din cauza
accesului dificil sau curburii accen tuate.[4][6]
Avantajele acestei tehnici sunt simplitatea și rapiditatea cu care se pot realiza obturațiile și
faptul că se poate folosi că etapa inițială a condensării.
Dezavantaje sunt într -un număr mai mare și includ:
– faptul că si gilantul este solubil î n majori tatea cazurilor;

32
– conul nu po ate asigura o sigilare eficient ă singur;
– dacă se prelucrează canalul manual, poate exista o neconcordanță între diametrul conurilor și
a instrumentarului folosit;
– canalul lărgit va fi întotdeauna mai mare în cele 2/3 cor onare față de diametrul
instrumentarului folosit;
– premisa că va fi sigilat canalul doar pe 2 – 3 mm distanță de constricția apicală;
– riscul să existe porțiuni din canal obturate doar parțial cu ciment;
– nu asigura o eficiență optimă în prevenirea microinfiltraț iilor. [4][6]
Timpii operatori de lucru :
a) proba conului
Se poate face clinic sau radiologic. Clinic constă în introducerea celui mai gros con în
concordanță cu ultimul instrumentar folosit pentru lărgirea treimii apicale a canalulu i și
aprecierea fenomenului de tug -back, conul să fie fixat fest la nivelul treimii apicale. Radiologic
conul trebuie să ajungă la o distanță mai mică de 1 mm de constricția apicală care a fost
determinată prin odontometrie.
b) irigarea finală și toaletare a canalului printr -o spălătura endodontică.
c) uscarea canalului radicular cu conuri de hârtie absorbante sterile.
d) introducerea materialului de obturație pe canal astfel:
– cu un ac Kerr Burghiu de calibru mai mic decât ultimul ac folosit la instrumenta rea
segmentului apical se depune ciment la nivelul constricției apicale prin încărcarea vârfului
acului.
– se depune apoi ciment pe pereții canalului prin rotirea rapidă în sens antiorar a acului Kerr.
– se încarcă treptat acul cu material până obturează î n întregime canalul după care se
introduce lent conul de gutapercă încărcat în prealabil cu ciment în canal pentru a permite
refularea excesului de material.
În cazul unor canale cu o porțiun e apicală neregulată, aplatizată , ovală sau în cazul canalelor
cu apexul larg deschis se ind ividualizează conul de gutaperc ă la vârf.
Se pregătește canalul prin lavaje endodo ntice (canalul umectat împiedic ă gutaperca să se
lipească de pereții radiculari), după care se ramolește gutaperca la vârf, fie prin introducerea de
apă la 40 -500 fie prin introducerea în cloroform 1 -2 secunde și sub o ușoară presiune se aplică în
canal până la nivelul segmen tului apical care se va amprent a la nivelul vârfului conului. [4][6][8]

33
5.2 Tehnica de obturare radiculară prin modelarea individuală a conului
Se folosește pentru canalele ma i largi decât conul de gutapercă cel mai gros standardizat și
se obține prin ramolirea prin încălzire a mai multor conuri cu diametrul mai mare.
Conurile individuale se încălzesc simultan fiind ținute cu o pensă în flacără, după care se
rulează sub presiune între două plăcuțe de sticlă p ână se obține o masă de gutaperc ă omogenă. Se
modelează în funcție de calibrul canalului după care conul obținut se răcește în apă.
Se verifică radiologic și clinic adaptarea conului în canalul radicular. Acesta trebuie să se
găsească la 1 -2 mm distanță de apexul radiologic și să fie fixat corect în canal prin fricțiune. În
cazul unui con prea subțire, se îndepărtează succesiv porțiuni de la vârf pentru a crește în
diametru, iar în cazul unui con prea gros se repetă manevrele de ramolire și rulare până se o bține
diametrul corespunzător.
Prin această tehnică se obține un con master care va fi folosit în continuare pentru obturarea
canalelor radiculare prin una dintre cele două tehnici de condensare laterală: la rece sau la
cald.[4][6][8]

5.3 Tehnica condensă rii laterale la rece
Este una dintre cele mai folosite tehnici de obturare a canalelor radiculare și se realizează
prin umplerea întregului sistem endodontic cu conuri de gutapercă și ciment de sigilare. În jurul
conului master se introduc progresiv conuri auxiliare de dimensiuni mai mici care vor fi
condensate lateral de pereții canalului radicular.
Condensarea laterală se realizează cu instrumente speciale, spreadere, care se pot utiliza în
ambele forme hand -spreadere sau finger -spreadere.
Protocolul de l ucru include:
– toaletarea și uscarea canalului radicular;
– se probează spreaderul, acesta ar trebui să ajungă până la nivelul apical;
– se alege conul master care trebuie să se oprească la 0,5 -1 mm distanță față de constricția
apicală și astfel va trebui ales cu un număr mai gros decât calibrul ultimului ac folosit pentru
lărgirea canalului; se poate verifica clinico -radiologic dacă conul a pătruns pe toată lungimea de
lucru și cum este adaptat la nivel apical;
– se coafează pereții radiculari cu ciment d e sigilare;
– se coafează conul principal cu ciment de sigilare și se introduce în canal până la 0,5 – 1 mm
distanță față de constricția apicală;
– se introduce spreaderul pe lângă conul principal și îl deplasează lateral cu o ușoară
presiune și rotație, a vând grijă să se păstreze apropierea de constricția apicală;

34
– spreaderul se menține în această poziție 15 – 30 de secunde după care se îndepărtează din
canal cu mișcări de rotație reciproce de 30 – 400;
– se introduce imediat un con accesoriu cu vârful co afat cu ciment de sigilare în locul lăsat
gol de spreader, pe lângă conul principal;
– se reintroduce spreaderul și se condensează în același timp ambele conuri;
– se repetă aceste manevre până când se obturează complet canalul și nu se mai poate
introduce alt con accesoriu mai mult de 2 -3 mm;
– se secționează conurile de gutaperc ă cu un fuloar ce a fost încălzit în prealabil la nivelul
orificiului de emergență al canalului radicular;
– la final se realizează o condensare fermă, verticală cu ajutorul unui plugger;
– la dinții monoradiculari se îndepărtează cimentul de s igilare până la joncțiunea smalț –
cement pentru a evita colorarea dintelui;
– la dinții pluriradiculari se aplică ciment de sigilare pe podeaua camerei pulpare și se
condensează la cald guta perca peste stratul de ciment pentru a sigila și canalele accesorii ;
– se face radiografie de control, după ca re se aplică obturație de bază și obturație coronară
provizorie.
Avantajele aceste tehnici ar fi că asigură o mai bună sigilare a canal elor radicu lare față de
tehnic a monocon și a avut un succes clinic îndelungat, deși are dezavantajul unei obturații
neomogene prin strângerea unui mănunchi de conuri separate ce sunt alipite prin cimentul de
sigilare. [4][6][8]

5.4 Tehnica condensării laterale la ca ld
Această tehnică parcurge aceleași etape că în tehnica condensării laterale la rece cu
mențiunea că spreaderul introdus în canal va fi încălzit anterior. Gutaperca se va ramoli în canal
și va deveni mai ușor de condensat, ducând la o obturație mai omogen ă și cu o densitate mai
crescută.
Față de condensarea laterală la rece, unde conurile de gutapercă sunt doar alipite sub o
presiune laterală a spreaderului, în condensarea la cald gutaperca se va ramoli iar conurile vor
fuziona într -o masă omogenă și densă .
Are avantajul unei protecții mai eficiente împotriva infiltrațiilor și este indicată pentru
ameliorarea obturațiilor efectuate prin tehnica condensării laterale la rece ce prezintă o densitate
necorespunzătoare în cele 2/3 coronare sau în cazul în care p rezintă spații vide și nu este
omogenă.

35
Timpii operatori sunt aceiași cu cei de la tehnica condensării laterale la rece , până când s -au
introdus câteva conuri auxiliare, moment în care se introduce spreaderul încălzit pentru a ramoli
conurile de gutapercă.
Se introduce apoi un spreader neîncălzit în scopul condensării laterale și se reintroduce un
con auxiliar care va fi condensat tot la cald. Se repetă manevrele până la obturarea completă a
canalului. [6][26]

5.5 Tehnica condensării verticale la cald
Această tehnică constă în obturarea canalelor radiculare prin aplicarea unei presiuni suficient
de mare care să forțeze gutaperca să pătrundă cât mai des și omogen în întregul sistem
endodontic prin ramolire.
Pentru realizarea condensării verticale la cal d este necesară folosirea pluggerului. Acesta se
verifică înainte în canal și trebuie că porțiunea teșită de la vârf să vină în contact cu o porțiune
cât mai întinsă de gutapercă. Nu trebuie să existe presiuni directe pe pereții radiculari și se aleg
2 – 4 pluggere de dimensiuni diferite care vor fi folosite pe măsură ce crește conicitatea canalului
și obturația se apropie de porțiunea coronară.
Protocolul de lucru cuprinde 2 faze de lucru :
1) down – pack: obturarea inițială a treimii apicale a canalului;
2) back – fill: obturarea retrogradă a treimii medii și coronare a canalului – introducerea
cimentului de sigilare în treimea apicală a canalului;
Down -pack:
– introducerea conului master (trebuie să se oprească la 1-2 mm de constricția apicală),
acesta va fi trecut în prealabil cu vârful prin cimentul de sigilare;
– conul introdus se secționează la baza orificiului de emergență cu un fuloar încălzit;
– cu un p lugger neîncălzit se fulează în canal extremitatea ramolită a conului, după care cu
un spreader încălzit se ramolește conul spre apex și se fulează cu un plugger neîncălzit
corespunzător calibrului canalului;
– manevrele de ramolire și condensare se repetă până când se obține o obturație compactă la
nivelul porțiunii apicale, doar din conul principal;
Back -fill:
– porțiunea medie și coronară a canalului se va obtura prin adăugarea succesivă a unor
segmente de gutapercă de 3 mm. Acestea se vor ramoli cu un spreader încălzit având grijă ca
noua porțiune adăugată să se omogenizeze cu gutaperca deja prezentă în canal, după care se va
condensa cu un plugger corespunzător porțiunii canalului;

36
– nu se va aplica ciment de sigilare pe segmentele plastifiate deoarec e va împiedica aderarea
acestora la gutaperca din canal.
Avantajele aceste tehnici se referă la faptul că oferă o bună omogenitate a obturației fiind
astfel de o bună calitate și sunt obliterate și canaliculele laterale prin presiunea aplicată în
momentul compactării.
Dezavantajele includ: tehnica este laborioasă, necesită timp îndelungat, este nevoie de o
lărgire semnificativă a canalului și deasemenea este nevoie de mult antrenament pentru
realizarea corectă a tehnicii. [4][6][26]

5.6 Tehnica condensării verticale la cald în val continuu (System B)
System B este un sistem nou dezvoltat de Buchanan , care termoplastifiază gutaperca în
canal furnizând căldură prin conectarea la o sursă de curent electric.
System B Sybron Endo are în compo nența sa 4 pluggere de dimensiuni diferite,
corespunzătoare conurilor de gutapercă nestadardizate (plugger 06 – conuri “fine”; plugger 08 –
conuri “fine – medium”; plugger 10 – conuri “medium”; plugger 12 – conuri “medium – large”.
Acest sistem are următoa rele avantaje:
– pluggerul poate fi folosit alternativ, prin încălzire se poate termoplastifia gutaperca iar prin
răcire (întreruperea curentului electric) se condensează vertical;
– temperatura optimă de utilizare este de 2000C și aceasta se menține const antă pe toată
perioada utilizării;
– gutaperca va fi compactată sim ultan pe toată lungimea de lucru;
– prin conicitatea pluggerului (asemănătoare conurilor nestandardizate) se va asigura un val
de termoplastifiere și compactare unic, ducând la o obturație densă și omogenă.
Această tehnică se împarte în doi timpi operatori:
1) down – pack: obturarea inițială a treimii apicale a canalului;
2) back – fill: obturarea retrogradă a treimii medii și coronare a canalului.[4][6]
Protocolul de lucru cuprinde:
 obturar ea inițială a treimii apicale
– alegerea conului master corespunzător diametrului canalului;
– alegerea pluggerului System B c are să ajungă în canal până la 4 – 6 mm față de constricția
apicală pentru a nu termoplastifia excesiv în segmentul apical; acesta va avea un stopper ocluzal
care să marcheze distanța până unde trebuie să ajungă. La fel se va face și pentru celelalte trei
pluggere reci care vor pătrunde pe rând în celelalte segmente ale canalului;
– se va toaleta și usca canalul;

37
– conul de gut apercă va fi trecut cu vârful prin cimentul de sigilare și va fi introdus în canal
până la nivelul constricției apicale;
– conul de gutapercă va fi secționat la nivelul orificiului de emergență al canalului și va fi
condensat cu pluggerul de diametru maxim neîncălzit;
– cu ajutorul pluggerului System B incalzit , se încălzește masa de gutapercă și se avansează
în canal până la reperul apical stabilit cand se dezactiveaz ă caldura . Se menține câteva secunde ,
3 pana la 10 sec . pentru a compensa schimbarea volumetrică a gutapercii;
– se retrage rapid pluggerul din canal printr -o încălzire scurtă la 2000C (1 sec .), moment în
care se evit ă dislocarea gutapercii din canal;
– se introduce pluggerul cu diametru cel mai mic, neîncăl zit și se condenseaz ă segmentul de
gutaperc ă apical.

 obturarea retrogradă a celorlalte două treimi ale canalului
– se injectează termoplastic volume mici de gutapercă, succesiv, de 2 -3 mm care vor fi
compactate vertical cu pluggerele reci medii și mari.

Avantajele System B
– prin crearea unui va l de încălzire masa de gutapercă este foarte bine compactată și adaptată
pereților radiculari;
– obturația va fi densă și omogenă și va pătrunde în canalele accesorii;
– tehnica este superioară altor tehnici de obt urație de canal.
Dezavantajele includ un echipament costisitor, necesitatea unui antrenament adecvat și are
un mare risc de depășire apicală în cazul folosirii unor presiuni prea mari. [4][6][27]

5.7 Tehnica condensării termomecanice (Mc Spadden)
Mc Spadden a introdus o tehnică care folosește căldură generată prin frecare de un
instrument rotativ numit compactor. Compactorul se utilizează la o piesă convențională, la 8.00 0
– 10.000 rotații/minut și seamănă cu un ac Hedstroem doar că are conurile dispuse invers, având
baza spre vârf. Sub căldura degajată prin frecare se înmoaie gutaperca și aceasta va intra în cea
mai mare parte a sistemului endodontic.
Protocolul de lucru:
– se prob ează conul principal care va trebui să ajungă la 1,5 mm distanță de constricția
apicală;

38
– se alege compactorul care va trebui să aibă același calibru cu ultimul ac Kerr folosit pentru
lărgirea până la 1,5 mm distanță de constricția apicală;
– se probează compactorul în canal și se marchează pe tijă distanța până la care trebuie să
pătrundă în canalul radicular;
– se coafează vârful conului principal cu ciment de sigilare, după care se introduce în canal și
se fixează la reperul stabilit;
– se introduce com pactorul în canal și se acționează la turația maximă indicată, ramolind
gutaperca până la nivelul apical.
Pentru realizarea acestei tehnici sunt necesare următoarele:
– canalul să fie lărgit prin tehnica step – back;
– stopul apical să fie bine definit;
– să se facă o trecere uniformă din treimea apicală în treimea medie a canalului printr -o
lărgire corespunzătoare pentru a asigura o condensare omogenă a gutapercii.
Această tehnică se indică în resorbțiile radiculare interne și se contraindică în canalele
înguste sau curbe.
Printre avantajele acestei tehnici se număra faptul că este o metodă rapidă de obturare (10
secunde), obturația va fi de o den sitate și omogenitate superioară , va fi obturată o mare parte din
sistemul endodontic și prin asocierea cu un ci ment de s igilare se va asigura o eficien tă
etanșeizare.
Dezavantajele sunt mai numeroase și includ:
– tehnica este mult mai laborioasă în practică și necesită antrenament îndelungat pentru a
putea fi stăpânită;
– datorită turațiilor mari la care sunt folos ite compactoarele, acestea se pot fractura;
– în lipsa unui stop apical bine definit există riscul depășirilor;
– generează o foarte mare cantitate de căldură într -un spațiu mic, de aceea nu se folosesc mai
mult de câteva secunde;
– există riscul unor leziuni ale paradonțiului de susținere prin căldura mare generată (leziuni
termice);
– experimental s -a dovedit la animale faptul că induc resorbția radiculară sau anchiloza
rădăcinii. [4][6][28]

5.8 Tehnici de injectare termoplastice
Prin aceste tehnici gutaperca încălzită se introduce în canal cu ajutorul unui dispozitiv tip
seringă.

39
a) Sistemul Obtura
Are în componență un pistol în care se încarcă fragmente de gutapercă. Lăcașul în care se
găsește gutaperca este înconjurat de o rezistență electrică ce prod uce căldură și ramolește
gutaperca. La baza pistolului se montează un ac care va trebui să ajungă până la nivel apical.
Pentru obturarea cerută cu acest sistem este necesar ca lărgirea canalului să fie suficientă,
vârful acului să fie plasat corect în cana l, să se injecteze gutaperca la temperatură și consistență
indicată și să se verifice în prealabil pluggerele pentru a ajunge la nivelul dorit.
Gutaperca se va ramoli la 1600 C și va fi injectată prin canale canule de calibru 20/23/25 (Ø
= 0,5 mm).
Protocolul de lucru:
– se realizează stopul apical cerut prin lărgirea la acest nivel cu minim acul nr. 30;
– se alege canula corespunzătoare care să ajungă până la 3/5 mm distanță de constricția
apicală;
– se aleg pluggere care să pătrundă până în treimea medie a canalului;
– se coafează pereții cu ciment de sigilare;
– se injectează lent gutaperca în canal și se obturează în circa 5 -10 secunde porțiunea
apicală;
– se obturează treptat restul canalului prin retragerea treptată a canulei;
– se condensează final gutaperca cu pluggerele probate.
Această tehnică se folosește pentru obturarea canalelor accesorii, obturarea rădăcinilor cu
resorbție internă sau perforații, obturarea canalelor în C.
Dezavantajele includ: riscul depășirilor apicale, supraîncălzirea țesuturilor din jur și faptul că
tehnica este una laborioasă. [4][6][25]

b) Sistemul Ultrafil
Este similar si stemului Obtura dar gutaperca s e ramolește la 700 C și se injectează printr -o
seringă cu o canulă de calibrul 22. Gutaperca se găsește în 3 consi stențe: regular Set (foarte
fluidă), firm Set (fluidă), și endo Set (vâscozitate crescută).
Timpii operatori sunt aceiași ca la sistemul Obtura și se folosește în prezența unui ciment de
sigilare.
Avantajele includ o bună adaptare la pereții radiculari și faptul că poate ajunge să penetreze
canaliculele dentinare. [25]

40
5.9 Tehnica Thermafil
Are la baza obturarea canalelor radiculare cu ajutor ul unor obturatoare de gutapercă . Acestea
sunt alcătuite dintr -o tijă care poate fi din metal sau plastic și este acoperită cu gutaperca faza
α – (alfa). Obturatoarele au dimensiuni standard ISO sau sunt clasificate în funcți e de conicitatea
frezelor Ni – Ti sau ProTaper.
Sistemul Th ermafil are în componență și verificatoare care permit alegerea cu exactitate a
obturatorului corespunzător.
Timpi operatori:
– se alege verificatorul potrivit care să se oprească la 1 mm distanță de constricția apicală;
– se notează reperul pentru lungimea de lucru;
– se îndepărtează cu bisturiul o porțiune din gutapercă de la nivelul mânerului pentru evitarea
refluării;
– se dezinfectează obturatorul un minut în soluție NaOCl (2,5 – 5,25%) și se spal ă cu alcool
etilic 96% sau cu apă distilată;
– se îndepărtează detritusul dentinar remanent (EDTA 17%);
– se toaletează și se usucă canalul radicular;
– se coafează pereții radiculari cu ciment de sigilare;
– gutaperca se ramolește prin plasarea obturatorului în cuptorul de încălzire conform
indicațiilor producătorului (Therma Prep Plus);
– obturatorul încălzit se introduce până la nivelul apical și se menține sub presiune minim 10
secunde;
– se face radiografie de control;
– la 1 – 2 mm peste nivelul orificiului de emergență al canalului se secționează ș tiftul
obturatorului;
– în final se face condensarea verticală pentru gutaperca refluată din canal.
Avantajele acestei tehnici:
– gutaperca se introduce ușor datorită rigidității tijei;
– tija este flexibilă și nu este necesară precurbarea ei;
– în rădăcin ă sunt prezente tensiuni remanente mai mici;
– gutaperca poate penetra în toate neregularitățile canalului;
– se pot crea imediat lăcașuri pentru pivoți fără a fi afectată sigilarea apicală.
Dezavantajele includ dificultatea reintervențiilor pe canal și gu taperca se poate deplasa de pe
tijă în momentul propulsării obturatorului. [4][6][27]

41
5.10 Tehnici de obturație adezive
Sistemele adezive au în componență un primer autogravant, un ciment de sigilare (rășină
compozită cu priză duală ) și conuri polimerice sintetice termoplastice.
Acestea se utilizează prin aceleași metode și tehnici apli cate pentru gutapercă : condensarea
laterală la rece, condensarea verticală la cald și injectare termoplastică.
Timpi operatori
– se face lavaj endodontic cu EDTA 17% 3 minute pentru a îndepărta detritusul dentinar
remanent;
– se spal ă EDTA -ul cu apă distilată, ser sau clorhexidină;
– se face lavaj cu digluconat de clorhexidină 2%;
– se dezinfectează conurile de Resilon în soluție NaOCl 2,5%, 1 minut;
– se toaleteaz ă și se usucă canalele;
– cu ajutorul conurilor de hârtie absorbante se aplică pe pereții radiculari primerul
autogravant, după care tot cu conuri de hârtie se coafează pereții cu ciment de sigilare Epiphany;
– se introduce conul de Resilon și se compactea ză fie prin prin condensare laterală, fie prin
condensare verticală în val continuu. Se mai poate injecta termoplastic (Sistemul Obtura II
Spartan);
– priza în canal durează în tre 25 – 45 de minute, iar priz a materialului din treimea coronară se
poate grăb i prin fotopolimerizare. [4][6]

42
III. PARTE PERSONALĂ:

Capitolul 6: Studiu experimental pe un număr de dinți extrași

6.1: Introducere
Principalul motiv pentru care tratamentul endodontic eșuează este persis tența infecției în
canalul radicular chiar și după obturația acestuia. Eșecul se datorează faptului că morfologia
extrem de variată a dinților nu permite instrumentarea mecanică a tuturor canaliculelor prezente.
Din acest considerent tratamenul chemomecanic și antiseptic are un rol crucial în reușita pe
termen lung a obturațiilor de canal . S-a demonstrat că microorganismele din spațiul
interradicular se dispun sub forma unui biofilm bacterian, care cr ează un mediu favorabil
multiplicării acestora și prin configurația sa este mai difi cil de îndepărtat. Soluțiile de irigare
folosite trebuie să fie capabile să distrugă structura acestui biofilm și să ajute astfel la prevenirea
reinfecției. Pentru eliminarea bacteriilor s -a demonstrat că activarea ultrasonică a soluțiilor de
irigare are u n efect mult mai bun decât aplicarea manuală a acestora, prin faptul că ajută irigantul
să pătrundă și să își exercite pro pietațile pe o suprafață mult mai mare a sistemului radicular.
Scopul studiului a fost evaluarea radiologică a omogenității obturațiil or de canal realizate
prin condensare verticală la cald a gutapercii, după prepararea rotativă cu sistemul Protaper
Universal și agitația pasivă ultrasonic ă a soluției de hipoclorit finale, cu ajutorul sistemului
Irrisafe.
Obiectivele studiului au fost:
1. Stabilirea dimensiunilor lungimilor de lucru
2. Precizia obturațiilor de canal
3. Calitatea radiografică a obturațiilor la dinții la care s -a folosit sau nu agitație pasivă
ultrasonic ă
4. Omogenitatea obturațiilor
5. Eventuale accidente survenite

43
6.2: Materiale si metode
În prezentul studiu s -au folosit 20 de dinți extrași în principal cu o rădăcină dreptă, dar
morfologia endodontică variată a pus în evidență nu numai canale radiculare unice drepte (ceea
ce s-a dorit) , ci și cu o formă variabilă sau canale radiculare multiple. Studiul s -a efectuat pe
dinți din fiecare grup, atât frontali, cât și laterali de pe ambele arcade. Partea comună a constat în
prezența unei rădăcini cât mai drepte.
Prima etapă a constat în crearea cavităților de acces ale dinților cu freze sferice cu gât
lung diamantate de turbină, iar pentru îndepărtarea completă a tavanului camerei pulpar e s-au
folosit freze Endo -Z. Reperarea orificiilor radiculare și permeabilizarea dinților s -a realizat cu
ace Kerr file nr 0.6; 0.8; 1 0 pe întreaga lungime de lucru. Lungimea de lucru s -a măsurat de la
reperul ocluzal/incizal până la foramenul apical, lungime care a fost verificată și constatată apoi
radiologic.
Pentru tratamentul mecanic de canal , inițial s -a efectuat lărgirea manuală până la acul
Kerr File nr. 20, pentru a realiza calea de alunecare în vederea instrumentării rotative ulterioare.
Dintii au fost preparați prin sistemul rotativ ProTaper. Pregătirea canalului a început cu utilizarea
frezei SX care deschide și preevazează, facilitând accesul în continuarea canalului radicular.
Împreună cu instrumentele S1 și S2 s -a preparat treimea coronară și mijlocie a canalului, reușind
cu S2 să se atingă lungimea estimată a acestuia. S -a verificat odontometria, iar în continuare cu
freze le F1 -F2-F3 canalul s -a preparat apical, atingând lungimea de lucru.
În decursul preparării s -au efectuat lavaje endodontice din abundență cu hipoclorit de
sodiu 5% până la 2 mm față de limita apicală; după fiecare ac folosit s -au introdus cu acele
speciale de lavaj (Endo -Eze) 2 ml, fiind completat cu EDTA pentru lubrifiere și demineralizare
sub formă de gel 17%, dispus pe ac.
Protocolul final se realizează după instrumentarea rotativă cu acul F3, acesta fiind acul
final. Dinții se împart în 2 lotu ri, fiecare lot cuprinzând 10 dinți.
Primul grup are parte de un lavaj final cu hipoclorit de sodiu 5%, 5 ml alături de 1 ml EDTA
lichid pt îndepărtarea smear layer -ului ( aproximativ 1 – 2 minute). Dinții s-au spălat apoi cu apă
distilată și s -au usucat fiind pregătiți pentru obturare.
Tratamentul chemo -mecanic pentru al doilea grup de dinți va fi completat cu ajutorul
activării ultrasonice a soluției de lavaj. Sistemul ales include tehnica Irrisafe și presupune
agitarea ultrasonică pasivă. Se alege acul c u diametrul cel mai subțire pentru majoritatea

44
cazurilor clinice, iar instr umentul trebuie să vibreze liber în interiorul cana lului radicular.
IrriSafe este inserat în canal până la 2 mm de la lungimea de lucru și cei 5 ml de soluție de
hipoclorit de sodi u se injectează în canal, iar IrriSafe este activat timp de 20 secunde și se
deplasează instrumental de -a lungul canalului. Printre efectele h ipocloritului de sodiu se numără
puterea de a dizolva structurile organice ale țesuturilor și componentele organ ice ale detritusului
dentinar; efectul bactericid și capacitatea de a inactiva endotoxinele, efecte care prin activarea
ultrasonică pasivă se potențează, mărind astfel eficacitatea hipocloritului. Se reîmprospătează
soluți a de lavaj de 3 ori și se repetă procesul în fiecare rădăcină. Mare parte din țesutul necrozat
va ieși la suprafață în urma irigării dar se va depune și detritus dentinar pe suprafața pereților
radiculari, fiind astfel necesară asocierea cu substanțe chelatoare. Apoi s -a efectuat lavaj tim p de
1 min cu EDTA 17% sub formă lichidă în cantitate de 2 -3 ml. Dintii au fost spălați cu apă
distilată și vor fi pregătiți pt obturație.
Ambele loturi de dinți au fost obturate prin aceeași tehnică de obturație de canal și anume
prin condensare vertical ă la cald pentru a putea observa mai bine eficien ța asupra canalelor
laterale sau accesorii, care în urma irigării ultrasonice sunt mai permeabile și permit obturarea
unei suprafețe radiculare mai extinse. Pentru realizarea obturației s -au folosit conuri c alibrate F3
de gutaperc ă și ciment de sigilare. Obturația s -a realizat în 2 etape: down pack și back fill.
Conului calibrat F3 i s -a verificat tug -back-ul și s -a ales heat carrierul potrivit pt conul master
ales. Proba heat carrier -ului a constat în ajunge rea acestuia până la 4 mm de la nivelul
constricției apicale (se scad 4 mm din lungimea de lucru a fiecărui dinte). Conul de gutaperc ă ce
va fi folosit se măsoară conform lungimii de lucru, se marchează și se are în vedere pătrunderea
acestuia până la nive lul constricției apicale. Dinții sunt pregătiți pt obturare, fiind uscați în
prealabil, după care vârful conului master se coafează în cimentul de sigilare și se introduce până
la nivelul apexului conform marcajului anterior. Cu heat -carrierul încălzit și cu stoperul aplicat
pe o lungime cu 4 mm mai mică decât lungimea de lucru se taie conul master, retrăgându -se
rapid și se scoate împreună cu restul conului, urmând apoi cu un plugger rece să se compacteze
gutaperca restan tă din canal. În continuare, în a doua etapă a obturării, back fill, gutaperca este
încălzită și injectat ă lent în canal. Vârful încălzit se introduce pasiv în interiorul canalului și se
așteaptă 4 – 5 secunde pen tru a se încălzi gutaperca de la nivelul apic al. Gutaperca încălzită va fi
încet depusă și se va observa cum odată cu depunerea acesteia, va împinge acul afară din canal.
Este necesară o ușoară rezistență astfel încât să fie posibilă umplerea tuturor golurilor. În
momentul în care este obturat ă și treimea coronară a canalului, se îndepărtează ușor vârful acului
printr -o mișcare circulară și se scoate din canal. Gutaperca încălzită de la acest nivel va fi

45
compactată din nou cu ajutorul unui plugger neîncălzit, de un diametru mai mare, utilizând o
presi une suficientă pentru a favoriza pătrunderea cât mai bună gutapercii în canalul radicular.
Dinții au fost radiografiați inițial și după obturația de canal. Pe radiogafiile post -obtura ție
s-a urmărit compararea celor 2 loturi de dinți, în ceea ce privește eficien ța activării ultrasonice a
soluțiilor de lavaj și calitatea obturațiilor. Se urmărește dacă în urma activării ultrasonice a
soluțiilor de lavaj este permis accesul către canalele accesorii, gutaperca reușind să acopere o
mai mare parte din sistemul radicular.

Fig. Nr. 1. Ansa ultrasonică Irrisafe (Acteon, Satelec) utilizată la agitația NaOCl

46
6.3: Rezultate:
1.Dimensiunea lungimilor de lucru

Fiecare lot de dinți a cuprins cate 10 dinți la care s -au tratat 22 de canale. Lungimea de
lucru s -a măsurat de la nivelul reperului incizal -ocluzal p ână la apex.

Nr. Canale Valoare medie Valoare maxim ă Valoare minim ă
Lot neactivat 12 18.75 mm 21 mm 15 mm
Lot activat 10 18.8 mm 23 mm 17 mm

La nivelul lotului neactivat lungimea maximă a fost de 21 mm, iar cea minimă de 15 mm
cu o medie de 18,75 mm. În ceea ce privește lotul activat lungimea maximă înregistrată a fost de
23 mm, cea minimă de 17 mm cu o medie de 18,8 mm.
Mediile celor două lo turi a fost foarte apropiată, dar în primul lot s -au tratat 12 canale
radiculare, iar în cel activat 10. Ambele loturi au cuprins și canale netratate, deoarece s -a urmărit
în principal tratarea rădăcinilor drepte.

Dimensiunea la nivelul apexului a fost d e 0.30 mm la ambele loturi de dinți, acestea fiind
tratate cu sistemul ProTaper rotativ succesiv până la nivelul acului F3.

Tabel I : Dimensiunea lungimilor de lucru

47
2. Precizia obtura țiilor de canal

Pe radiografii a fost măsurată distanța dintre apex și limita apicală a obturației. S-au
constatat in urma realizarii radiografiilor post -obtura ție, obtura ții incomplete precum și dep ășiri
cu con de gutaperc ă.

Tabel II : Obtura ții incomplete (mm)

În tabelul II se constată o prevalență mai ridicată a numărului de canale obturate
incomplet și o valoare mai mare a suprafeței neobturate la nivelul lotului neactivat ultrasonic față
de cel activat. Astfel la nivelul lotului neactivat suprafața neobturată a avut o med ie de 3,5 mm,
față de cel activat care a prezentat mai puține canale neobturate cu o suprafață medie de 2,25
mm.

Tabel III : Obtura ții cu dep ășiri cu con de gutaperc ă (mm)

Nr. canale Nr canale obturate
cu depășiri Valoare
medie Valoare
maxim ă Valoare
minim ă
Lot neactivat 12 2 0.75 mm 1 mm 0.5 mm
Lot activat 10 3 2.66 mm 3 mm 2 mm

Tabelul III relev ă o frecvență mult mai ridicată a depășirilor cu conuri de gutaperc ă la
nivelul lotului de dinți activați ultrasonic față de cel neactivat. Valoarea medie la nivelul acestui
lot este de 2,66 mm pe când la nivelul lotului neactivat s -au observat doar 2 canale cu depășiri
având o medie de 0,75 mm.
Nr. canale Nr. canale obturate
incomplet Valoare
medie Valoare
maxim ă Valoare
minim ă
Lot neactivat 12 5 3.5 mm 6 mm 1.5 mm
Lot activat 10 2 2.25 mm 3 mm 1.5 mm

48

Fig. 2. Evaluarea procentual ă a depășirilor /obtura țiilor incomplete

Prezentul grafic susține faptul că la nivelul lotului neactivat depășirile au fost procent ual
mai redus e (16.66%) față de lotul activat (30%). Se constată un procent mai ridicat de 41.66% în
ceea ce priv ește obturațiile incomplete la nivelul lotului neactivat pe când la nivelul lotului
activat , procentul este de 20%. Lotul activat ultrasonic pune în evidență un procent mai ridicat în
ceea ce privește obturațiile complete de 50%, iar cel neactivat de 41.66 %.

16.66%30%41.66%
20.00%41.66%50.00%
0.00%10.00%20.00%30.00%40.00%50.00%60.00%
Lot neactivat Lot activatDepășiri
Obt. Incomplete
Obt. complete

49
3. Omogenitatea radiologică

Calitatea radiologică a obturațiilor a fost evaluată folosind scala de 4 puncte concepută de
Gilhooly și colaboratorii, 2001 .

Scor 1. Obturație bine condensată pe întreg canal radicular, bine adaptată la pereții radiculari și
care arată doar câteva arii minore de relativă radiotransparență (mai puțin de 0,25 mm diametru);
Scor 2. Obturație condensată imperfect, cu neregularități de adaptare la pereți și interior de mai
puțin de 1 mm;
Scor 3. Obturație condensată i mperfect, cu neregularități mai mari de 1 mm, dar mai mici de 2
mm;
Scor 4. Obturație prost condensată, cu neregularități mai mari de 2 mm. [29]

Tabel IV : Scoruri ob ținute
Nr. radiografii Scor 1 Scor 2 Scor 3 Scor 4
Lot neactivat 10 5 2 1 2
Lot activat 10 8 1 1 0

Obtura ții omogene si bine condesate se întălnesc la nivelul ambelor loturi, însă scoruri mai
bune se deosebesc la nivelul lotului activat ultrasonic. Dinții din lotul activat prezintă niște
radiografii post -obtura ție pe ca re se constată o adaptare mai b ună la pereții radiculari interesând
chiar și canalele accesorii (Fig. nr. 2 5, Fig. nr. 3 3). La nivelul lotului neactivat se oberv ă
obturații prost cond ensate și realizate (Fig. nr. 1 7, Fig, nr. 1 9), situație care s -a înregistrat într-un
procent mult mai mic la nivelul lotului activat ultrasonic.

50

Procentual se constată că la nivelul lotului activat ultrasonic succesul unor obturații
corect condensate a fost mai ridicat (80%), față de lotul neactivat ultrasonic (50%).

Omogenitatea radiologică și calitatea radiologică în urma comparării celor două loturi se
remarcă a fi mai bine pusă în evidență la nivelul lotului activat ultrasonic.

Accidentele survenite au constat în fractur a coronar ă parțială la nivelul a doi dinți, în
momentul creării cavității de acces, accident survenit datorită faptului că dinții fiind deshidratați
sunt și foa rte casanți, putându -se fractur a ușor. Alt accident înregistrat a fost creearea unei căi
false la nivelul unui dinte, cel mai probabil în timpul tratamentului mecanic de canal.

50%
20%
10%20%80%
10% 10%
0%
0%10%20%30%40%50%60%70%80%90%
Scor 1 Scor 2 Scor 3 Scor 4Lot neactivat
Lot activat
Fig. nr. 3: Scoruri obținu te in urma analiz ării radiografiilor

51

LOTUL 1. Din ții au avut parte de un tratament chemo -mecanic f ără a fi activa ți ultrasonic.

Fig. 4 . Rx
inițială Fig. 5 . Rx
obturație canal
1.3 – 1 canal
– Lungime de lucru: 19 mm
– Ac master apical: F3
– Con master : con F3
– Obturație: omogen ă, scor 2
– Precizie: 1,5 mm de la apexul radiologic neobtura ți
– Accidente: n u s-au înregistrat

3.5 – 1 canal
– Lungime de lucru: 16 mm
– Ac master apical: F3
– Con master: con F3
– Obturație: omogen ă, scor 1
– Precizie: dep ășire 1 mm
– Accidente: dep ășire con de gutaperc ă
Fig. 6 . Rx
inițială Fig. 7 . Rx
obturație canal

52

4.6 – 3 canale
– Lungime de lucru: 16 mm (ML); 18mm (MV)
– Ac master apical: F3
– Con master: con F3
– Obturație: neomogen ă, incomplet ă, scor 4
– Precizie: 5 mm d e la apexul radiologic neobtura ți (ML); 6 mm (MV)
– Acciden te: netratarea si neobturarea r ădăcinii distale Fig. 8 . Rx
inițială Fig. 9 . Rx
obturație canal

2.1 – 1 canal
– Lungime de lucru: 21 mm
– Ac master apical: F3
– Con master: con F3
– Obturație: omogen ă, scor 1
– Precizie: 0.5 mm depășire con de gutaperc ă
– Accidente: Nu s -au înregistrat
Fig. 10 . Rx
inițială Fig. 11. Rx
obturație canal

53

2.8 – 2 canale
– Lungime de lucru: 16 mm
– Ac master apical: F3
– Con master: con F3
– Obturație: neomogen ă, scor 3
– Precizie: 2 mm pâ nă la apexul radiologic neobtura ți
– Accidente: netratarea si neobturarea canalului mezial

2.1 – 1 canal
– Lungime de lucru: 20 mm
– Ac master apical: F3
– Con master: con F3
– Obturație: omogen ă, scor 1
– Precizie: p ână la apexul radiologic
– Accidente: Nu s -au înregistrat
Fig. 14 . Rx
inițială Fig. 12 . Rx
inițială
Fig. 15. Rx
obturație canal Fig. 13 . Rx
obturație canal

54

1.4 – 2 canale
– Lungime de lucru: 22 mm (V); 20 mm (P)
– Ac master apical: F3
– Con master: con F3
– Obturați e: neomogen ă, scor 3
– Precizie: pân ă la apexul radiologic
– Accidente: n u s-au înregistrat

1.4 – 2 canale
– Lungime de lucru: 21 mm (V)
– Ac master apical: F3
– Con master: con F3
– Obturație: neomogen ă, scor 4
– Precizie: pâ nă la apexul radiologic 3 mm neobtura ți
– Accidente: netratarea si neobturarea r ădăcinii palatinale
Fig. 16 . Rx
inițială Fig. 17 . Rx
obturație canal
Fig. 19 . Rx
obturație canal Fig. 1 8. Rx
inițială

55

2.2 – 1 canal
– Lungime de lucru: 15 mm
– Ac master apical: F3
– Con master : con F3
– Obturație: omogen ă, scor 1
– Precizie: până la apexul radiologic
– Accidente: fractur ă coronar ă

1.3 – 1 canal
– Lungime de lucru: 21 mm
– Ac master apical: F3
– Con master : con F3
– Obturație: omogen ă, scor 1
– Precizie: până la apexul radiologic
– Accidente: Nu s -au înregistrat
Fig. 23 . Rx
obturație canal Fig. 21 . Rx
obturaț ie canal
Fig. 22 . Rx
inițială Fig. 20 . Rx
inițială

56
Lotul 2. Dinți au fost activa ți ultrasonic

4.1 – 1 canal
– Lungime de lucru: 19 mm
– Ac master apical: F3
– Con master: con F3
– Obturație: omogen ă, scor 1
– Precizie: până la apexul radiologic
– Accidente: fractur ă coronar ă

1.5 – 1 canal
– Lungime de lucru: 17 mm
– Ac master apical: F3
– Con master : con F3
– Obturație: neomogen ă, scor 3
– Precizie: 3 mm pâ nă la apexul radiologic neobtura ți
– Accidente: Nu s -au înregistrat
Fig. 26 . Rx
inițială Fig. 24 . Rx
inițială Fig. 25 . Rx
obturație canal
Fig. 27 . Rx
obturație canal

57

3.1 – 1 canal
– Lungime de lucru: 17 mm
– Ac master apical: F3
– Con master: con F3
– Obturație: omogen ă, scor 1
– Precizie: dep ășire apexul radiologic (3 mm)
– Accidente: cale fals ă, dep ășire con, neobturarea celui de -al doilea canal
2.1 – 1 canal
– Lungime de lucru: 18 mm
– Ac master apical: F3
– Con master: con F3
– Obturație: omogen ă, scor 1
– Precizie: pâ nă la apexul radiologic
– Accidente: nu s -au inregistrat
Fig. 28 . Rx
inițială
Fig. 30 . Rx
inițială Fig. 29 . Rx
obturație canal
Fig. 31 . Rx
obturație canal

58

1.1 – 1 canal
– Lungime de lucru: 18 mm
– Ac master apical: F3
– Con master: con F3
– Obturație: omogen ă, scor 1
– Precizie: dep ășire apexul radiologic (2mm)
– Accidente: dep ășire con de guta percă

4.4 – 1 canal
– Lungime de lucru: 23 mm
– Ac master apical: F3
– Con master : con F3
– Obturație: omogen ă, scor 1
– Precizie: până la apexul radiologic
– Accidente: neobturarea celui de -al doilea canal
Fig. 34 . Rx
inițială Fig. 32 . Rx
inițială Fig. 33 . Rx
obturație canal
Fig. 35 . Rx
obturație canal

59

4.1 – 1 canal
– Lungime de lucru: 21 mm
– Ac master apical: F3
– Con master: con F3
– Obturație: omogen ă, scor 2
– Precizie: 1.5 mm până la apexul radiologic neobtura ți
– Accidente: n u s-au înregistrat

4.4 – 1 canal
– Lungime de lucru: 18 mm
– Ac master apical: F3
– Con master: con F3
– Obturație: omogen ă, scor 1
– Precizie: până la apexul radiologic
– Accidente: nu s -au înregistrat
Fig. 38 . Rx
inițială Fig. 36 . Rx
inițială
Fig. 39 . Rx
obturație canal Fig. 37 . Rx
obturație canal

60

2.5 – 1 canal
– Lungime de lucru: 18 mm
– Ac master apical: F3
– Con master: con F3
– Obturație: omogen ă, scor 1
– Precizie: până la apexul radiologic
– Accidente: n u s-au înregistrat

2.1 – 1 canal
– Lungime de lucru: 19 mm
– Ac master apical: F3
– Con master: con F3
– Obturație: omogen ă, scor 1
– Precizie: d epășire apexul radiologic (3mm)
– Accidente: dep ășire con de gutaperc ă
Fig. 40 . Rx
inițială
Fig. 42 . Rx
inițială Fig. 41 . Rx
obturație canal
Fig. 43 .Rx
obturație canal

61

6.4 DISCUȚII

În prezentul studiu au fost aleși dinți cu rădăcini drepte, în care să se evidențieze un canal
radicular relativ drept alături de care să se observe și prezența canalelor accesorii. Dintii au
cuprins incisivi, canini, premolari și molari, de lung imi variate. Cavitatea de acces a fost
efectuată într -un mod clasic conform standardelor actuale iar în ceea ce pr ivește preparația
chemo -mecanic ă, diferența a constat la nivelul lavajului endodontic. Studiul a cuprins 2 loturi
care până la un punct au urm at aceeași tehnică de preparare. La finalul tratamentului primul lot a
avut parte de un lavaj cu 5 ml hipoclorit de sodiu și 1 ml EDTA lichid, urmând a fi spălat la
final cu apă distilată, iar la al doilea lot cei 5 ml de hipoclorit de sodiu au fost agitați și activați
ultrasonic pasiv cu ajutorul tehnicii IrriSafe, apoi pentru îndepărtarea smear -layer -ului s -a folosit
1 ml EDTA lichid. Lavajul final a fost tot cu apă distilată și ambele loturi de dinți au fost uscate
cu conuri de hârtie. Pentru a put ea compara cele 2 loturi s -a realizat același tip de obturație de
canal și anume tehnica obturației verticale la cald.
La nivelul fiecărui canal s -a efectuat tratamentul mecanic cu ajutorul sistemului ProTaper
până la nivelul acului F3 stabilind astfel dia metrul la nivelul constricției apicale de 0,30 mm.
După realizarea obturațiilor am realizat radiografii și am urmărit:
– atingerea lungimii de lucru : obturații complete/incomplete, depășiri
– adaptarea la pereții radiculari
– omogenitatea obturației: obtur ații complete/incomplete, prezenta golurilor
– prezen ța canalelor radiculare laterale și eventuala lor obturare
– eventualele accidente

Evaluarea radiologică a obturațiilor:
Lungimea de lucru a fost atinsă la majoritatea dinților, putându -se observa o mai mare
frecvență a depășirii apicale la lotul activat ultrasonic, ceea ce denotă o mai bună răzuire a
pereților dentinari în urma activării ultrasonice. Soluția de lavaj activa tă ultrasonic a ajutat la
curățarea mai bună a pereților dentinari iar folosirea EDTA -ului a dus la o demineralizare
eficientă a canalelor calcifiate.

62

Deși, canalul radicular a fost obtur at într -o mare măsură a suprafa ței interradiculare în
ambele lotur i, se observă o adaptabilitate mai bună și mai eficientă la pereții radiculari ai dinților
din lotul activat ultrasonic. Acest lucru se explică prin eficiența soluțiilor de lavaj endodontic
activate ultrasonic care reușesc să realizeze un tratament chemo -mecanic superior altor tehnici de
preparare. Răzuirea pereților dentinari este mai bine efectuată în urma activă rii ultrasonice pasive
a irigan ților, aceștia reușind să pătrundă chiar și în canalele accesorii, facilitând o mai bună
dezinfectare a canalelor, fiind distruse într -un procent mult mai ridicat bacteriile responsabile de
reinfecția ulterioară. Numeroase studii au evidențiat eficien ța asupra microorganismului
Enteroccocus faecalis a hipocloritului de sodiu, care prin activarea ultrasonică reușește o inhibare
a dezvoltării bacteriei și a distrugerii sale mult superio ară tehnicii clasice. Prin combinarea
factorului mecanic și a factorului chimic, biofilmul ce s -a format în urma infecției va fi distrus,
iar îndepărtare a smear -layer -ului restant va fi facilitat ă de acțiunea EDTA -ului.
În ceea ce privește omogenitatea obturațiilor, din nou, lotul activat ultrasonic denotă o
mai bună calitate prin faptul că se realizează o mai bună curățare a întregului sistem radicular
prin utilizarea subtantelor de lavaj activate ultrasonic.
Se mai pot observa canale accesorii care au reușit a fi penetrate cu gutaperc ă în urma
obturației de condensare verticală la cald. Acest lucru a fost posibil prin înlăturarea dentinei ce
acoperea canalul. Cum intrumentarul rotativ nu a r putea pătrunde în toate aceste canalicule
dentinare, succesul se datorează tot soluțiilor de lavaj activate ultrasonic care reușesc să
răzuiască dentina afectată și să elibereze canalele și canaliculele dentinare, permițând apoi
gutapercii să le umple.
Astfel prin cumularea unor fact ori mecanici, chimici, propiet ăților irigan ților folosiți și a
tehnicilor utilizate se obține un tratam ent de canal eficient, cu o rat ă mult mai mare de succes pe
termen lung prin eliminarea unei mari cantități de microorganis me.
Accidentele au constat în fracturarea unor părți din porțiunea coronară a dinților, datorită
faptul ui că sunt foarte casanți și cr earea unei căi false în timpul tratamentului mecanic de canal.
Conform unui alt studiu inter national: „Efficacy of syringe irrigation, RinsEndo and
passive ultrasonic irrigation în removing debris from irregularities în root canals with different
apical size (Rodig T, Sedghi M, Konietschke F, Lange K, Ziebolz D, Hulsmann M)”, rezultatele
obținute au fost asemănătoare. Eficacitatea irigării cu soluțiile de lavaj și utilizarea
ultrasunetelor pasive s -a pus în evidență la nivelul a 30 de canale radiculare cu diferite

63
dimensiuni apicale. Rădăcinile au fost de asemenea cât mai drepte. Dintii au fost îm părțiți în 3
loturi, au fost tratați meca nic cu sisteme rotative din Ni -Ti după care un lot a fost irigat simplu
cu 30 ml NaOCl, al doilea a fost irigat prin sistemul RinsEndo (seringa specială) și la nivelul
ultimului lot s-a activat hipocloritul de sodi u cu ultrasunete. Dintii au fost secționați apoi
longitudinal și s -au comparat cele 3 loturi la nivel radicular. Se observa astfel c ă la nivelul
dinților tratați prin sistemul RinsEndo și cei tratați ultrasonic suprafața de dentin ă răzuită și
curățate a fo st net superioară primului lot. De asemenea prin compararea ultimelor 2 loturi la
microscop și măsurarea cantității de denti nă îndepărtată cu aparate speciale s -a constatat că în
urma activării ultrasonice pasive a soluției de lavaj a avut loc o îndepărta re mai ridicată a
resturilor necrotice. Astfel studiul a pus în evidență faptul că irigarea activată ultrasonic
îndepărtează reziduurile din sistemul endodontic semnificativ mai mult în comparație cu alte
tehnici folosite. [30]
Alt studiu „The effectivene ss of passive ultrasonic irrigation on intraradicular
Enterococcus faecalis biofilms în extracted single -rooted human teeth (Bhuva B, Patel S, Wilson
R, Niazi S, Beighton D, Mannocci F.)” pune în evidență eficacitatea irigării pasive cu
ultrasunete pe bi ofilmele Enterococcus faecalis la dinți umani cu o singură rădăcină. Scopul a
fost de a compara eficacitatea irigării cu ultrasunete pasive a hipocloritului de sodiu 1%, cu cea a
irigar ării cu seringa convențional ă a hipocloritului de sodiu 1% pe biofilmele Enterococcus
faecalis intaradiculare. Biofilmele de E. faecalis au fost cultivate de pe pereții canalelelor
radiculare care au fost la rândul lor longitudinal secționate. După reacolarea rădăcinilor,
grupurile experimentale au fost tratate prin tehnici convenționale (irigarea simplă cu soluție de
hipoclorit de sodiu 1% – grupul experimental A) și cu ultrasunete pasive a soluției de hipoclorit
de sodiu 1% (grupul B). Rădăcinile au fost separate și au fost analiza te la microscop pentru a
evidenția biofilmele rămase în urma lavajelor efectuate. S -a constatat că nu au existat diferențe
majore între cele două grupuri, hipocloritul de sodiu fiind foarte eficient în ambele cazuri. Însă o
sensibilă diferența s -a sesizat la lotul activat ultrasonic. La dinții analizați de la nivelul grupului
irigat prin tehnică cu ultrasunete s -a observat o mai bună curățare a bilofilmelor Enterococcus
faecalis, punând încă o dată în evidență eficienț a folosi rii soluțiilor de lavaj endodon tic activat e
ultrasonic. [31]

64

6.5: Concluziile studiului
1. Lungimile de lucru s -au situat între 15 mm și 23 mm.
2. Diametrul preparațiilor apicale a fost de 0.30 mm la ambele loturi.
3. Precizia obturațiilor de canal s -a situat între 0 și 6 mm .
4. La nivelul lotului neactivat ultrasonic 41.66% din obturațiile de canal au fost complete,
41.66% au fost obturații incomplete și 16.66% obturații cu depășir e de sealer sau gutaperc ă.
5. La nivelul lotului activat ultrasonic 50% din obturațiile de cana l au fost complete, 20% au fost
obturații incomplete și 30% obturații cu depășire de sealer sau gutaperc ă.
6. Scorul cel mai frecvent întâlnit a fost scorul 1 și s -a înregistrat la nivelul lotului activat
ultrasonic. 80% din dinții de la nivelul lotului u ltrasonic au prezentat scorul 1 și numai 50% la
nivelul lotului neactivat.
7. Scorul cel mai nefavorabil, 4, a fost înregistrat doar la nivelul lotului neactivat ultrasonic
(20%). Scorurile intermediare: 2 a fost întălnit la nivelul lotului neactivat în proporție de 20%,
iar la nivelul celui activat în propor ție de 10%; iar scorul 3 a fost întălnit la nivelul ambelor loturi
in propor ție de 10%.
8. Ac cidentele au constat în fractur a coronar ă a dinților și în realizarea unei căi false.

65
IV. CONCLUZII FINALE

1. Beneficiul irigațiilor ultrasonice în endodonție s -a demonstrat a fi net superior tehnicilor
clasice, aceste a reușind să potențeze propieta țile bactericide ale soluțiilor de lavaj și să creeze
condiții optime pentru obturații de canal cât mai ermetice prin înlăturarea detrisului dentinar
remanent.
2. În urma activării pasive ultrasonice a soluției de lavaj endodontic la finalul instrumentării au
rezultat obturații mai omogene decât în cazul efectuării lavajelor fără agitație ultrasonică ;
3. Adaptabilitatea la pereții radiculari este mai bună în cazul dinților ce au fost activați ultrasonic
prin faptul că pereții radiculari sunt mult mai bine curățați și permit adaptarea gutapercii
încălzite.
4. În timpul timpul activării ansa de activare ultrasonică s -a încălzit, căldura fiind transmisă
hipocloritului de sodiu din canalele radiculare. Astfel, proprietățile acestuia au fost accentuate.
5. Tratamentul chemo -mecanic de canal s -a demonstrat a fi mai eficient alături de activarea
ultrasonică p asivă a soluțiilor de lavaj prin facilitarea realizării unor obturații mult mai compacte,
obținându -se asfel scoruri mai bune la nivelul lotului activat ultrasonic în ceea ce privește
omogenitatea radiologică.
6. Procentual s -a evidențiat o pondere mai mar e a obturațiilor complete și corecte la nivelul
lotului activat ultrasonic față de lotul neactivat.
7. Lungimile de lucru s -au situat între 15 mm și 23 mm.
8. Diametrul preparațiilor apicale a fost de 0.30 mm la ambele loturi.
9. Precizia obturațiilor de c anal s -a situat între 0 și 6 mm .
10. La nivelul lotului neactivat ultrasonic 41.66% din obturațiile de canal au fost complete,
41.66% au fost obturații incomplete și 16.66% obturații cu depășir e de sealer sau gutaperc ă.
11. La nivelul lotului activat ult rasonic 50% din obturațiile de canal au fost complete, 20% au
fost obturații incomplete și 30% obturații cu depășire de sealer sau gutaperc ă.
12. Scorul cel mai frecvent întâlnit a fost scorul 1 și s -a înregistrat la nivelul lotului activat
ultrasonic. 80% din dinții de la nivelul lotului ultrasonic au prezentat scorul 1 și numai 50% la
nivelul lotului neactivat.

66
13. Scorul cel mai nefavorabil, 4, a fost înregistrat doar la nivelul lotului neactivat ultrasonic
(20%). Scorurile intermediare: 2 a fost întălnit la nivelul lotului neactivat în propor ție de 20%,
iar la nivelul celui activat în propor ție de 10%; iar scorul 3 a fost întălnit la nivelul ambelor loturi
in propor ție de 10%.
14. Accidentele au constat în fractur a coronar ă a dinților și în realizarea unei căi false.

67
V. Bibliografie
1. Castelucci A. – Endodontics, Volume I, Il Tridente Firenze, 2005, 244-249, 250, 226 -231, 393 –
409
2. Grossman L. – Endodontic Practice -12th Edition, 2010 , 176-218, 221 -253, 263-273, 279 -304
3. David Vichente Dumitru – Morfologie dentară, 2003 , 44-88
4. Iliescu A. – Tratat de endodonție, Volumul 1, 2, Editura medicala, 2015 , 69-86, 450 -518,
602-642;
5. Vertucci F.J. – Root canal morphology and its relationship to endodontic procedures,
Endodontics Topics, 2005 , 47-58, 80 -97
6. Caste lucci A. – Endodontics, Volume II, Il Tridente Firenze, 2009 , 420 -431, 448 -451, 599 -617,
645-666;
7. Gafar M, Iliescu – Endodonție clinică și practică, ed. a II -a, Editura medicala, 2016 , 160-171,
214-245;
8. Cherlea I. V. – Endodonție, 2010 , 55-70, 85 -110;
9. Krell K. V. – Endodontics instruments În: Walton R.E., Torabinejad M. (eds.): Principles and
practice în endodont ics. W.B. Saunders Company,1989 , 114 -120; 189 -210;
10. Buchanan L.S. – The predefin ed endodontic preparation: instrument and technique updates for the
greater taper system, 2001 , 25-36, 45 -99, 112 -118;
11. Buchanan L.S.: Innovations în endodontic instruments and techniques: how they simplify
treatment. Dent, 2002 , 23-55; 64 -90;
12. Ingle, J.I.: Endodontics 3rd Edition. Lea and Febiger, 1985, 513 -517, 528 -534,540 -545, 616 –
618;
13. Schilder, H.: Filling root canals în three dimensions. Dent. Clin. North Amer., 1967 ; 26-30; 45 –
66
14. Green, D.D.: The HERO 642® System : A GDP’s experi ences. Endodontic Practice,1999 ,
35-40, 44 -47;
15. Berutti, E., Marini, R.: A scanning electron microscopic evaluation of the debridement capability
of sodium hypochlorite at different temperatures, 2001 , 20-45; 110 -127;
16. Grey, G.C.: The capabilities of sodium hypochlorite to d igest organic debris from root canal,
with emphasis on accessory canals. Thesis. Boston University, 1970 , 88-92;
17. Lewis, P.R.: Sodium hypochlorite root can al therapy. J. Fla. Dent., 1954 , 53-60;
18. Ruddle, J.C.: Cleaning and shaping the root canal system. În C ohen S., Burns R.C. eds.:
Pathways of the pulp. 8th ed.,2002 , 16-19; 20 -25; 44 -52;

68
19. Delany, G.M.: The effect of chlorhexidine gluconate irrigation on the root canal flora of freshly
extracted necrotic teeth., 1980 , 66-93;
20. Blum, J.Y., Machtou, P., Ruddle, C. J., Micalleff, J.P.: Analysis of mechanical preparations în
extracted teeth using ProTaper rotary instruments; value of the safety quotient. J. Endod., 2003 ,
26-30;
21. Buchanan, L.S.: GT Rotary Files: Advantages and benefits. Presentation during the Fifth
I.F.E.A. Endodontic World Co ngress. Madrid 13 -16 June, 2001 , 10-19; 26 -35;
22. Ruddle, C.J.: The ProTaper technique: endodontics made easier. Dent. Today, 2001 , 36-58; 60 –
68;
23. Schilder, H.: Cleaning and shap ing the root canal. Dent., 1974 , 9-18; 22 -26;
24. Schilder, H ., GOODMAN, A., ALDRICH, W.I.: The thermomechanical properties of gutta –
percha. I. The compressibility of gutta -percha. Oral Surg., 1974 , 3-6; 23 -34; 36 -42;
25. Gutmann, J.L., Rakusin, H.: Perspectives on root canal obturation with thermoplasticized
injectable gutta -percha. Int. Endod. J., 1987 , 6-25; 66 -75;
26. Martin, H.: Thermal endodontic condensers: the warm lateral condensation te chnique. Dentistry
Today., 2000 , 12-25;
27. Cantore, G.: “Thermafil versus System B”. Endodontic Pr actice, 2001 , 18-32; 44 -52;
28. McSpadden, J.T. : Multiphase gutta -percha obturation technique. Dent. Econom., 1993 , 36-44
29. Gilhooly Ralph M. P., S. J. Hayes, Susan T. Bryant, P. M. H. Dummer. Comparison of lateral
condensation and thermomechanically compacted warm
-phase gutta -percha wi th a single cone
for obturating curved root canals, Oral Medicine Oral Surgery Oral Pathology Volume 91, 2001,
pag 91 -93;
30. „Efficacy of syringe irrigation, RinsEndo and passive ultrasonic irrigation în removing debris
from irregularities în root canals with different apical size ” (Rodig T, Sedghi M, Konietschke F,
Lange K, Ziebolz D, Hulsm ann M) ;
31. „The effectiveness of passive ultrasonic irrigation on intraradicular Enterococcus faecalis
biofilms în extracted single -rooted human teeth ” (Bhuva B, Patel S, Wil son R, Ni azi S,
Beighton D, Mannocci F ).