Efectul Internetului Asupra Participarii Politice

Pentru a fi activ în politică, este necesară înțelegerea modului în care funcționează lumea politică , și a modului în care o persoană o poate influența.În acest sens, activitățile online reprezintă o nouă formă de participare politică din ce în ce mai relevantă în societățile moderne.

În ultimii ani, tehnologia permite o modalitate de manifestare a democrației, prin dezbateri , sesiuni de intrebari si raspunsuri cu candidatii, si campanii de strangere de fonduri pe internet. In acest sens, exista cazuri foarte cunoscute. De exemplu, rapoartele jurnaliste arată ca utilizarea inteligenta a internetului a avut un rol cheie in victoria lui Barack Obama la intrunirea pre-electorala a votantilor aparținând Partidului Democrat, pentru alegerea candidatilor, si exista dovezi conform carora a fost cruciala pentru miscarile pentru dreptatea globala ( Della Porta si Mosca 2005) si alte miscari de protest.

Folosirea internetului ca instrument politic este eficienta. De exemplu, in anul 2004, Howard Dean, candidat la președintie s-a folosit de internet pentru a aduna sume remarcabile de bani pentru campania sa. In anii urmatori, internetul a devenit mult mai mult decat un loc pentru a dona bani candidatului sustinut, sau pentru o anumita cauza, acesta a devenit locul potrivit pentru implicare, pentru adresarea de intrebari si pentru angajarea intr-o discutie personala cu cei care vor sa acceada la functiile de lideri . Astfel exista o legatura directa intre candidati si electorat.

Totodată, în România, la ultimele alegeri prezidențiale, din anul 2014, internetul a avut un rol decisiv în ceea ce privește participarea politică si în special prezența ridicată a persoanelor la vot, cu preponderență în al doilea tur de scrutin, când a fost cea mai ridicată prezență la vot din ultimii 18 ani.

Putem afirma fără rezerve faptul ca internetul a ridicat cotele de participare politică, a adus o serie de metode noi care au costuri foarte scazute. Atunci cand ne referim la forme de participare politica online, ne putem referi fie la retele sociale cum este Facebook, unde utilizatorii pot sa devina suporteri ai politicienilor favoriti sau sa adere la diferite grupuri politice. Există si site-uri unde utilizatorii isi pot posta videoclipuri proprii, cum este youtube, unde se regasesc o multitudine de clipuri politice. De asemenea, exista site-uri unde indivizii pot sa isi exprime opiniile si se angajeaza in discutii politice. Alte forme ar mai fi blogurile personale , forumurile, petitiile online, si e-mailul poate fi folosit cu scopul de participare politica. Totodată, candidații au paginile lor personale pe retelele de socializare, unde comunica cu electoratul si unde indivizii pot sa urmareasca toate actiunile candidatilor pe care ii susțin.

Blogurile personale analizeaza toate noutatile legate de campanie, si oricine detine un calculator poate sa isi faca vocea auzita. De exemplu in Canada a aparut fenomenul asa ziselor “blogrolls” , care reprezinta niste agregatoare ale blogurilor de o anumita culoare politica. Cele trei mari partied politice din Canada au astfel de blogrolls . Sustinatorii Partidului Conservator au Blogging Torries, Sustinatorii Partidului Liberal au Liblogs, si sustnatorii New Democratic Party au New Democrats Online.

In anii 2000 a luat nastere un nou fenomen al internetului, petitiile online. O petitie online este o forma de petitie postata pe un site, unde vizitatorii isi pot adauga adresa de e-mail sau numele, si dupa ce au fost adunate suficiente semnaturi , rezultatul va fi trimis subiectului petitiei, pe e-mail. Acest format face posibila elaborarea unei petitii intr-un mod facil , si in orice moment. Unele site-uri permit oricui detine un computer sa protesteze pentru orice cauza , dar aceasta usurinta cu care ele sunt elaborate aduce si unele probleme, datorita abordari unor subiecte fara importanta. O alta problema este verificarea celor care semneaza, fara o verificare prin e-mail de exemplu sau orice alta forma, oricine poate sa faca o petitie cu nume si e-mailuri false. Prin comparatie petitiile traditionale , cer de cele mai multe ori un mod de a verifica semnatura. O forma similara de petitie online este cea prin e-mail, care reprezinta de fapt un email in lant. Unele agentii guvernamentale cum este parlamentul scotian, foloseste sistemul e-Petitioner, sau Parlamentul Queensland din Australia, si consiliul orasului Bristol din UK , au adoptat sisteme de petitionare electronica, pentru a arata angajamentul pe care il au fata de alegatori, si pentru a acorda o accesibilitate mai mare acestora catre operatiunile guvernamentale. In tara noastra, de asemenea, exista astfel de site-uri, destinate exclusiv petițiilor online, cum sunt : www.petitieonline.com, www.petitieonline.net, www.avaaz.org, etc.

Criticile principale ale acestor petitii sunt : faptul ca promoveaza un fel de activism , in care cetatenii vor o participare fara costuri, o schimbare sociala majora, fara efort. Cu toate acestea, cei care sustin ca petitiile online sunt inutile si nu au capacitatea de a schimba ceva, considera ca sunt niste utile pentru a aduce la cunostiinta tuturor, unele probleme care altfel nu ar primi atentie. De exemplu, in zilele de dinaintea atacului de la 11 septembrie, o petitie online legata de conditiile in care traiesc femeile din Afganistan , a adus in atentia publica ce se intampla in acea zona. Datorita puterii e-mailurilor de a distribui rapid si ieftin mesaje in toate zonele lumii, petitiile online pot sa adune foarte rapid mii de semnaturi si sa influenteze deciziile guvernamentale. Un exemplu in acest sens este ce s-a intamplat in Spania, pe 14 martie 2004. Dupa atacul terorist de pe 11 martie, partidul care era la guvernare, si media sustineau ca suspectul principal este E.T.A( Pamantul Basc si Libertate) ,dar o buna parte a opiniei publice era convinsa de faptul ca guvernul retine o serie de informatii pentru a-si garanta victoria la urmatoarele alegeri de pe 14 Martie. Prin mesaje pe internet si pe mobil, cetatenii spanioli au reusit sa se mobilizeze si astfel au avut loc o serie de demonstratii spontane, iar la alegerile de pe 14 martie, opinia publica a decis sa isi schimbe reprezentantii.

Un studiu spaniol a aratat faptul ca, desi utilizarea internetului pentru scopuri politice este mai putin comuna decat utilizarea lui pentru munca sau scoala, aproximativ jumatate din utilizatori cauta informatii politce, iar un sfert viziteaza site-urile unui partid politic sau ale unui candidat. Utilizatorii de internet tind sa aiba o mai mare apreciere pentru eficacitatea politicului, dar o incredere mai mica in institutiile politice. Acelasi studiu descopera faptul ca rolul internetului in cadrul unui anumit sistem politic este dependent de relatia acestuia cu alte modele culturale sau mediatice.

O alta cale de participare politica o reprezinta site-urile cu videoclipuri, cum este youtube, care pe 23 Iulie 2007 a gazduit prima dezbatere co-sponzorizata de CNN. Desi candidatii se aflau intr-o anumita locatie, au fost primite un numar urias de intrebari din toata tara prin intermediul internetului, iar aproape 3000 de oameni au atasat videoclipuri care au fost ulterior vizionate de o echipa de analisti politici ai CNN.

Implicarea civica si politica este de mult timp dominata de cei cu niveluri de educatie si venituri ridicate. Un raport al centrului de cercetare Pew, prin proiectul “Internet and American Life” arata ca internetul nu schimba caracterul fundamental socio-economic al participarii politice. Cu privire la activitatile online, cum sunt donatiile, contactarea unui oficial sau semnarea unei petitii online, majoritatea sunt din categoria celor bine educati si cu venituri ridicate. Totusi, exista semne care conduc la ideea ca noile forme de participare , mai exact, blogurile si retelele sociale au capacitatea de a modifica aceste pattern-uri. Aproximativ 19% din utilizatorii de internet au postat materiale online despre probleme politice sau sociale ori au folosit o retea sociala pentru o forma sau alta de participare, iar acest grup de utilizatori este unul foarte tanar. Aceasta evolutie este una interesanta deoarece tinerii nu sunt de obicei un grup foarte activ politic, dar sunt mult mai predispusi la angajarea in diferite forme de participare politica online decat cei mai in varsta .

Sidney Verba a declarat ca ar fi interesant sa se observe aceste activitati pentru a vedea daca se transforma in mai multa participare civica pe termen lung, sau din contra, participarea traditionala isi va confirma eficacitatea. Internetul a devenit si o parte a comunicarii zilnice intre grupuri politice sau civice, iar in interiorul lor, 57% din membri folosesc e-mailul pentru a comunica cu colegii lor . Un rezultat surprinzator al unui studiu, realizat in august 2008, arata ca persoanele care trimit e-mail-uri oficialilor guvernamentali, au aceleasi sanse de a primi un raspuns, si de a fi satisfacuti de raspunsul primit ca si cei care iau legatura cu alesii lor in persoana, prin telefon sau prin scrisori. Printre cei care au contactat o persoana oficiala prin mail, 64% sustin ca au primit un raspuns, iar 63% au fost multumiti de raspuns. Cifrele sunt aproape identice cu cele care se refera la contactarea unui oficial guvernamental prin telefon sau fax, unde 67% au primit raspuns si 66% au fost multumiti de acel raspuns.

Pana la 31 octombrie 2001 nouazeci de milioane de utilizatori au aderat la diverse grupuri online. Dintre acestia, 22% contacteaza grupuri politice online. Cei mai multi membrii ai grupurilor de acest fel, sunt barbatii educati, si sunt printre cei mai activi dintre toti participantii la grupurile online.

In septembrie 2009, Sidney Verba, Aaron Smith , Kay Leham Scholzman si Henry Brady organizeaza un studiu numit “ Internetul si participarea civica” pentru a masura daca si in participarea online se mentine tendinta mai ridicata de participare a celor cu un nivel de educatie superior si cu venituri mai mari, la fel ca in metodele de participare traditionala. Pentru a masura acest lucru, cercetatorii au impartit activitatile de participare in doua categorii, cele online si cele offline, care se refereau la contactarea oficialilor fie printr-o scrisoare, fie pe internet, semnarea unei petitii traditionale, si semnarea unei petitii online, facerea unei donatii personal sau prin internet, si comunicarea cu un grup civic sau politic fata-in-fata sau utilizand o retea sociala online. Respondentii au fost clasificati si ei in doua categorii, cei activi offline si cei activi online. 27% dintre adultii Americani au luat parte la doua sau mai multe activitati offline, iar 18% au participat la activitati pe internet. S-a descoperit ca este mai probabil ca cei activi online sa fie activi offline decat vice versa, iar activitatile politice online sunt marcate de aceleasi niveluri de stratificare, in functie de venituri si educatie ca si cele offline. Aproape toate formele de activitati civice sunt stratificate in functie de statutul socio-economic. Pe masura ce creste venitul si nivelul de educatie, creste si activismul politic, si alte tipuri de implicare . Unul din cinci din categoria celui mai mic venit, ia parte la doua sau mai multe activitati online, comparat cu 45% dintre cei care castiga peste $100 000 pe an, astfel existand o diferenta de 27 de puncte procentuale. Pentru participarea online diferenta este identica , 8% dintre cei care au venitul incadrat in cea mai joasa categorie, in contrast cu 35% pentru cei din categoria cea mai inalta.

Un studiu realizat in Statele Unite, in anul 2008, arata ca 28% din populatia chestionata este activa prin metode traditionale, si doar 18% este activa online. De asemenea, doar 24% din populatia care are acces la internet este implicata in participarea politica online. In cazul populatiei tinere, intre 18-24 ani, participarea politica offline este foarte scazuta. In contrast, populatia in varsta de peste 65 de ani este cel mai putin activa online. In cadrul acestui studiu, respondentii au fost clasificati ca fiind activi, daca au utilizat doua sau mai multe dintre urmatoarele metode, fie folosind mijloace traditionale, fie folosind tehnologii digitale : au contactat un oficial, au semnat o petitie, au facut o contributie politica, au comunicat cu un grup civic/politic, au trimis o scrisoare unui editor.

Un studiu norvegian, realizat in anul 2011, arata urmatoarele date :

https://www.ssb.no/en/kultur-og-fritid/statistikker/orgakt/hvert-3-aar/2011-12-08

In urma unor studii realizate pe tema eficientei celor doua tipuri de participare politica, s-a ajuns la concluzia ca desi internetul si participarea politica “online” conduc la scaderea costurilor marginale pentru anumite activitati politice si numeroasele mesaje tranmise prin intermediul acesta, pot influenta comportamentul anumitor cetateni. La ora actuala, participarea politica traditionala este mai eficienta decat cea «online». Impactul provocat de demonstratiile pasnice, de greve si chiar si rezultatele obtinute in urma contactarii personale a unor oficiali este mult mai mare decat cel al petitiilor online, a aderarii la grupuri de proteste de pe retelele sociale online, sau a exprimarii opiniei prin intermediul blogurilor.

Cei care apreciaza participarea online, fac referire in general la comoditate, la costurile scazute ale acestei participari in comparatie cu celalalt tip de participare, si o considera o alternativa de viitor, dar numai pentru anumite categorii sociale, si cu un nivel limitat de eficienta. Un respondent a mentionat faptul ca ar dori sa isi exercite dreptul la vot online, iar doi si-au sustinut opinia pozitiva legata de participarea online prin rapiditatea cu care aceasta se poate exercita pe internet. Un respondent afirma faptul ca exprimarea parerilor pe internet este mult mai facila decat cea traditionala si mult mai eficienta, avand sanse sa ajunga la mult mai multi indivizi.