Efectele Violentei Televizate Si Solutii

ARGUMENT

Un subiect mult controversat este daca mijloacele de comunicare in masa produc sau sporesc violenta.Majoritatea oamenilor, inclusiv dintre specialistii disciplinelor socioumane cred ca da.De catva timp, exista o vointa aproape obsesionala de a stabili o relatie cauzala intre violenta din mass-media si violenta tinerilor.

Violenta ocupa unul dintre primele locuri, ca pondere pe canalele tv din intreaga lume.Desi in ultimii ani fenomenul violentei pe micul ecran a atras cele mai multe dezbateri publice, critici si sanctiuni, televiziunea continua sa transmita din ce in ce mai multa violenta, iar telespectatorii din toata lumea, mai ales tinerii, cauta cu aviditate aceste programme.Presa, scrisa sau audiovizuala, informeaza in permanenta cu privire la diverse manifestari ale acestui fenomen.De la formele cele mai agresive, precum razboaiele ori crimele, bataile, violurile, furturile, distrugerile de bunuri ,si pana la cele mai putin socante (dar nu mai putin vinovate), cum ar fi violentele verbale, toate acestea, sustinute de o abundenta de imagini violente se perinda zilnic prin fata ochilor nostril.

CUPRINS

CAPITOLUL 1.

AGRESIVITATEA-TRASATURA INVATATA

Agresivitatea ca trasatura invatata………………………………

Agresivitatea umana……………………………………………..

Modelul invatarii sociale…………………………………………

CAPITOLUL 2.

INFLUENTA DIVERSILOR FACTORI ASUPRA PERSONALITATII TANARULUI

2.1 Muzica……………………………………………………………

2.2 Filmele……………………………………………………………

2.3 Televiziunea………………………………………………………

2.4 Desene animate……………………………………………………

CAPITOLUL 3.

FUNCTIA AMBIGUA A TELEVIZIUNII.TEZE DE BAZA

3.1 Abordarea catartica……………………………………………….

3.2 Analize facute in stimuli agresivi…………………………………

3.4 Intarirea……………………………………………………………

3.5 Cultura violentei………………………………………………….

CAPITOLUL 4.

EFECTELE VIOLENTEI TELEVIZATE SI MASURI CARE POT FI LUATE

4.1 Efectele violentei televizate……………………………………….

4.2 Simptome………………………………………………………….

4.3 Masuri care pot fi operate …………………………………………

CAPITOLUL 5.

STUDIU DE CAZ……………………………………………………………………………..

1.AGRESIVITATEA – TRǍSǍTURA INVAȚATǍ

1.1Agresivitatea ca trasatura invatata Ca multe alte componente sociale complexe,agresivitatea este dobandita prin invatarea sociala.Procesul de socializare inseamna si achizitia de raspunsuri agresive,fie prin invatarea directa-acordarea de recompense sau pedepse unor comportamente-,fie mai ales prin observarea conduitelor si a consecintelor lor la altii.Experimentele lui A. Bandura si ale colaboratorilor sai (1963) au demonstrat rolul adultului ca model in insusirea comportamentului la copii.(Petru Ilut,2004,p.110)

Dupa ce au vazut cum un adult agreseaza o papusa sau se joaca linistit cu ea,copiii au fost pusi in situatia de a avea ei insisi de-a face cu o serie de jucarii,printre care si papusa respectiva.Cei ce au asistat la un comportament agresiv din partea adultului s-au comportat si ei agresiv.Mai mult,s-a observat ca agresivitatea a crescut atunci cand :modelul a fost recompensat;modelul a fost de acelas sex cu respectivul copil;modelul a avut inainte legaturi intense cu copilul(prieten de familie,invatator etc).Astfel incat, chiar daca nu sunt educati expres in a fi agresivi-in multe culturi acest lucru se intampla-,copiii invata din experienta proprie prin reintarire sau imita persoanele semnificative si/sau autoritare.

1.2 Agresivitatea umana

Bandura si Walters (1963) au verificat efectul modelelor agresive asupra copiilor.O prima grupa a vazut nemijlocit cum un adult maltrata o papusa de cauciuc; o a doua grupa a vazut acelas lucru pe ecranul unui televizor;o a treia grupa a vazut un desen animat in care o pisicuta executa acelas act agresiv;a patra grupanu a putut vedea un model agresiv.Apoi ,toate grupele au fost frustrate si ulterior li s-a urmarit jocul.S-a constatat ca copiii din cele trei grupe care au vazut un model agresiv erau mult mai agresivi decat copiii din prima grupa care vazusera agresiunea reala.

O alta cercetare efectuata de Hicks (1965) a aratat ca este vorba de efecte de durata.El a reluat experimental lui Bandura.Cercetand subiectii sase luni mai tarziu, el a putut constata ca influenta modelului era pe deplin vizibila insa doar in cazul in care modelul fusese oferit de actiunea unui adult.

Tinerii care au vizionat un film in care aparea un duel cu sabii s-au comportat mai agresiv in testul care a urmat decat tinerii care vizionasera un film tot atat de lung, dar cu un continut neutru (Walters si Thomas,1963)

Aceste exemple sunt suficiente pentru a ilustra importanta modelului pentru promovare atitudinii agresive.Ele atesta in acelas timp efectul de stimulare al agresivitatii pe care-l au filmele de televiziune care prezinta scene violente.Cei care demonstreaza efectul catartic al unor astfel de filme si implicit lipsa lor de nocivitate au in vedere doar efectul de scurta durata.Ei neglijeaza efectul de lunga durata, care consta intr-o crestere a agresivitatii.(Irenäus Eibl-Eibesfeldt, pp 148-151)

1.3 Modelul invatarii sociale

Bandura atrage atentia asupra faptului ca oamenii invata numai privindu-I pe ceilalti.Observandu-i pe altii individual codeaza informatia despre comportamentul lor,iar in ocazii ulterioare foloseste aceasta informatie codata drept ghid pentru actiunile proprii.

Raportarea la modele si imitarea comportamentului modelului constituie o forma de invatare prezenta in multe situatii de viata cotidiana.Daca ne referim la copiii pana la varsta preadolescentei, modelele sunt reprezentatede personae adulte (parinti sau alti membrii ai familiei,profesori).Incepand cu preadolescenta si, mai tarziu , in adolescenta isi aleg modelele dintre grupul de prieteni sau dintre vedetele sportului, muzicii sau din mass-madia.Unele filme, de exemplu, pot sa serveasca drept referenta pentru o intreaga generatie sis a conduca la modelarea unor comportamente, a unor atitudini. Efectele comportamentale ale expunerii la stimuli modelatori sunt: achizitionarea de noi raspunsuri care nu existau anterior in repertoriul comportamental al subiectului, inhibarea raspunsurilorcomportamentale deja elaborate si facilitarea manifestarii raspunsurilorcomportamentale atunci cand situatia o impune.

In cele mai representative studii ale sale, Bandura a urmarit modul in care copiii observa si reproduce un comportament agresiv.Intr-unul din aceste studii, copiii impartiti in trei grupuri au vizionat un film in care un model adult se comporta agresiv. Apoi, primul grup a vazut ca agresorul era pedepsit pentru comportamentul lui;al doilea grup a vazut ca agresorul era recompensat,iar al treilea grup nu a vazut nici un fel de consecimta a actiuniiagresorului. Observarea ulterioara a comportamentului copiilor a dezvaluit grade diferite de imitare. Grupul care a vazut ca agresorul a fost rasplatit a dezvoltat un comportament mai agresiv decat celelalte doua grupuri. Totisi, cand copiilor li s-a oferit ulterior o recompense pentru imitarea comportamentului modelului, toate cele trei grupuri au produs, in aceeasi masura, un comportament agresiv. Atat Bandura , cat si alti autori au fost preocupati de determinarea factorilor ce favorizeaza imitarea comportamentului unui model:

Sunt imitate mai ales acele comportamente ale modelului care au fost recompensate, si nu cele care au fost pedepsite;

Sunt imitate mai frecvent modele cu un status superior decat cele cu un status inferior;o explicatie este aceea ca primele constituie autoritati si sunt mai attractive, deoarece se presupune ca vor fi mai curand urmate de o intarire pozitiva;

Sunt imitate mai frecvent comportamentele modelelor considerate competente decat cele considerate incompetente;

Interactiunea afectuasa dintre model si observatory faciliteaza imitatia;atractia fata de model si competenta modelului interactioneaza in impactul lor asupra comportamentului imitative;

Sunt imitate mai ales acele modele pe care observatorul le crede asemanatoare cu el insusi (similaritatea favorizeaza imitatia);

Recompensa financiara poate stimula mai mult imitatia decat o fac sanctiunile sociale (aprobarea sau dezaprobarea celorlalti);

Exista tendinta ca modelele masculine sa fie mai frecvent imitate decat cele feminine.(Salavastru Dorina, 2004, pp.33-38)

2.FUNCTIA AMBIGUA A TELEVIZIUNII

Influenta diversilor factori asupra personalitatii tanarului si adultului Cercetarile si observatiile realizate in ultimile decenii au scos in evidenta importanta mai mare sau mai mica a anumitor factori ca: muzica, filmele, televiziunea in modelarea mentalitatii si comportamentului tanarului si chiar a adultului.Gravitatea influentei acestor factori nu a atras atentia cercetatorilor decat dupa anii ’60-’70 si doar in anumite tari occidentale.Astazi aceasta problema este dezbatuta si analizata in aproape toate tarile lumii. Toate aceste influente negative au aparut odata cu dezvoltarea mijloacelor de comunicare in masa (presa, televiziunea, internetul).

2.1 Muzica

In unele situatii, are efecte pe care multi nu le cunosc si nici nu le pot concepe.Aici este vorba de acele genuri de muzica (hip-hop sau heavy mental) ce contin versuri care incurajeaza abuzurile si umilirea sexuala a femeilor,violenta.Mesajele muzicii sunt si mai puternice cand provin direct de la staruri,eroi ce sunt adorati de fanii lor.(Cucos Constantin,Efectele perverse ale mediatizarii culturii, in revista Psihologia, nr. 2/1998, Ed Tehnica, Buc, pp.3-5)

2.2 Filmele.

O multime de productii cinematografice se intrec astazi in a etala morbiditate, maladivitatea, anormalitatea.Teoria potrivit careia evadarea imaginative in rau(prin vizionarea unor scene “tari” ,morbide) ne-ar descarca de unele pulsiuni, ne-ar proteja si ne-ar indeparta de savarsirea raului este departe de adevar.Psihologii au aratat ca defularea nu constituie un antidote la savarsirea reala a faptelor.Dimpotriva, vizionarea scenelor de violenta, de groaza, de abatere comportamentala, ne inspira sau ne predispune catre reeditarea si “experimentarea” lor in fapte.Multi tineri incearca sa imite actele prezentate in film, in special cele de violenta.

Prezentarea cu prea mare regularitate a violentei in filme ii poate obisnui pe copiii cu insasi idea de violenta, creandu-le tendinta de a ramane indiferenti de suferintele altora.Raul cel mai mare insa nu consta in aceea ca se arata scene de violenta, ci ca se creeaza un amestec intre fictive si real care duce la confuzie mentala si morala pentru copil, la dificultatea de a separa fictivul de real.(Chelcea,A.,”Televizorul, internet-ul si celularul-inamici sau prieteni”,revista Psihologia, nr.6/1999-1/2000,Ed Tehnica, Buc,pp.4-5)

2.3 Televiziunea

Exista convingerea ca era noastra este una violenta si ca suntem martorii unei izbucniri a comportamentului agresiv in intreaga lume.

Intalnim agresivitatea sub multiplele ei expresii, oferite de carti, ziare, reviste cu pagini intregi si imagini care prezinta crime si violuri,de radio si televiziune unde se difuzeaza neincetat informatii despre ucigasi ori despre atacuri de orice fel.

Agresivitatea lumii se infatiseaza fiecaruia si in fiece moment prin televiziune, ca principala sursa de informare.

Un subiect mult controversat este daca mijloacele de comunicare in masa (cinematograful si televiziunea) produc sau sporesc violenta.Majoritatea specialistilor cred ca da.S-a constatat o oarecare legatura pozitiva intre volumul expunerii la violenta mass-media si comportamentul deschis de tip agresiv.Controversa este insa cat de semnificativa e corelatia, care este sensul cauzal al ei si care sunt mecanismele ce opereaza.(Radu,I.,2004,pp282-285)

George Gerbner si grupul de cercetare de la Annenberg School of Communication(cf. Dragan,1996,p. 215) argumenteaza eficacitatea televiziunii prin:

Sistemul repetitive si continuu de mesaje prin care reuseste sa intareasca valorile si comportamentele conventionale;

Amploarea audientei datorata programelor care incearca sa implineasca cerintele telespectatorilor;

“realismul” artificial de care beneficiaza prim-planul mesajelor televizate, prin care subiectii sunt determinati sa vada lumea asa cum este prezentata prin teleobiectivele care se interpun intre oameni si realitati;

Producerea si difuzarea centralizata a programelor bazate pe standizare, uniformizare si stereotipizare-avand efecte similare asupra publicului sub aspect cultural si al educatiei, instaurand automatisme in receptarea mesajelor;

Influenta globala a televiziunii-actiunea ei stimuland agresivitatea.

Copiii raman cei mai expusi, ramanand zilnic in fata televizorului mai multe ore decat media populatieisi, uneori, mai mult decat timpul rezervat pentru scoala.

Televiziunea a fost declarata responsabila,intr-o oarecare masura, de agresivitatea tinerilor si de extinderea valului de violenta in societate.

Violenta mass-media a devenit o tema centrala in studiile si dezbaterile asupra functiilor si disfunctiilor acestora.

Unii analisti caracterizeaza marii consumatori de televiziune prin frica si angoasa, considerandu-se ca violenta televizata tinde sa genereze pe scara mare sentimente de insecuritate si stari de panica. (Soitu, L., Havarneanu,C., ”Agresivitatea in scoala”,pp.168-171)

Cea mai afisata acuzatie impotriva televiziunii este descrierea violentei creste violenta stradala.Aproape fiecare are un televizor in casa , unii chiar doua.

Urmarirea la televizor a scenelor violente tinde sa dezvolte comportamentul agresiv.Expunerea repetata la violenta sporeste acceptarea de catre noi a violentei ca pe un mod legitim de a rezolva problemele.De aceea se fac demersuri serioase, atat la nivel national si de Uniune Europeana, cat si la nivel mondial.

2.4 Desene animate

Copiii din Romania vad 60-70 de scene violente pe ora la canalele de desene animate.Un studiu comandat de Consiliul National al Audiovizualului a fost realizat de Centru de studii media si noi tehnologii de comunicare din Bucuresti in toamna anului 2004.Urmarind timp de 14 zile 9 posturi de televiziune generale si 2 destinate copiilor (Fox Kids si Cartoon Network),studiul a scos la iveala date ingrijoratoare cu privire la violenta inregistrata in programele destinate copiilor. In cazul posturilor pentru copii, ponderea violentei este de sapte ori mai mare decat la posturile generaliste inregistrand 69 de scne de violenta pe ora. (Adevarul, 20 ianuarie 2005)

Constatand gravitatea situatiei, raportul Kriegel propunea interzicerea absoluta a imaginilor de violenta intre orele 6.30-22-.30,ca si inasprirea sanctiunilor penale pentru difuzarea violentei.(Amalou,F.,”Ecrans violents:le raport Kriegel veut bannir la violence de la television”,in Le Monde,15 nov 2002,p.20)

Toate aceste desene animate se disting, pe cateva paliere de agresivitate, prezenta in exprimare, in gestica personajelor si in imagini.

Violenta de limbaj apare in toate tipurile de desene animate;

Violenta de imagine.In fiecare episode din 90% din seriale exista cazuri de violenta imagistica. Avem din acest punct de vedere cadre cu explozii, lupte, foc, arme ultrasofisticate, distrugeri imobiliare etc.Personajele pozitive alunga, omoara sau distrug monstri.

Gestica violenta.Tonalitatea vocii, expresiile fetei si gestica personajelor de desene animate in situatii de stress, frica sau entuziasm sunt in mod surprinzator asemanatoare intre ele si agresive.

Astazi televizorul a convertit basmele in desene animate.La noi posturile de desene animate dublate in limba romana permit o receptare facila chiar si pentru cei mai mici copii.De la ora 7 pana la ora 20 ei vad seriale extreme de agresive si violente.

3.TEZE DE BAZA

3.1 Abordarea catartica

Din aceasta perspectiva,in viata de zi cu zi, indivizii se confrunta cu un anumit numar de situatii frustrante care pot degenera in scene agresive.Catarsisul reprezinta acea “usurare” de acest gen de frustrare, prin intermediul participarii imaginare la o scena agresiva.

Televiziunea serveste asadar drept mijloc de usurare a agresivitatii indivizilor.Cu alte cuvinte, mass-media permite telespectatorilor sa-si elibereze agresivitatea.In acest sens, putem spune ca fenomenul e chiar salutar.Contrar succesului repurtat in anii ’60,teoria nu i-a convins cu adevarat pe oamenii de stiinta.

3.2 Analize facute in termini de stimuli agresivi

Berkowitz (1962), situandu-se la polul opus tezei catartice, vede in mass-media o sursa de indici agresivi, capabila sa amplifice comportamentul agresiv. Expunerea la stimuli agresivi va amplifica tensiunea emotionala a individului, care, la randul sau, va creste posibilitatea unui comportament agresiv. Modul de a prezenta o scena agresiva constituie o variabila determinate pentru reactia spectatorului. Daca actul agresiv este prezentat ca “justificat” atunci va creste si probabilitatea unui raspuns agresiv din partea spectatorului. Aceasta teza, vizand efectele pe termen scurt, este foarte raspandita in randul psihologilor. ( Gilles Ferreol si Adrian Neculan, 2003, pp. 179 – 181 ).

Belson gaseste ca efectele puternice ale violentei TV asupra comportamentului se inregistreaza la tinerii care s-au expus pe o perioada lunga la urmatoarele materiale (in ordinea descrescatoare a importantei) :

Piese de teatru sau filme in care relatiile personale sunt tema majora si care prezinta violenta verbala sau fizica ;

Programe in care violenta e introdusa fara nici un motiv, chiar daca nu este necesara intrigii ;

Programe care prezinta violenta functionala a unei situatii realiste ;

Programe in care violenta e prezentata ca fiind o cauza dreapta ; (Virgiliu Gheorghe, 2005, pp. 316-317)

Prin mesajele violente, media constituie o sursa de stimulare a agresivitatii si a comportamentelor violente. Expunerea la stimuli agrsivi mareste starea emotionala a individului, care la randul ei va creste probabilitatea aparitiei unui comportament agresiv. Imbibati de spectacolul violentei, tinerii pot ajunge sa creada ca violenta este singurul mijloc de a-si rezolva conflictele. Cu cat privim mai mult la televizor, cu atat credem ca lumea este mai periculoasa, sentimental de teama creste.

3.3 “Ucenicia” prin observatie

Propusa de doi psihologi, Bandura si Walters (1963), abordarea consta in a demonstra cum copiii – observand scenele agresive din mass-media – pot deprinde astfel de comportamente si, in functie de context, ajunge sa le practice.

Cercetatorii nu invoca aici o imitare automata a conduitelor violente, ci o adevarata “ucenicie” ce produce efecte pe termen lung intr-o situatie proprice. Psihologii insista asupra notiunii de “uncenicie”, care presupune ca – in functie de recompensare ori pedepsire – modelul vazut la televizor este mai mult sau mai putin adoptat de catre copil.

3.4 Intarirea

Aceasta teza sugereaza ca agresiunea prezentata de mass-media intareste agresivitatea naturala a indivizilor. Dupa Klapper (1960), unul dintre sustinatorii ideii, violenta din mass-media nu contribuie direct la cresterea agresivitatii, ci activeaza predispozitia individului (ceea ce deja exista ). Perceperea mesajului agresiv variaza de la individ la individ, in functie de masura in care normele si valorile culturale, rolurile sociale si caracteristicile personale sunt determinante pentru comportamentul violent. Imaginile violente ce apar pe ecran pot astfel intari normele stabilite in cazul individului violent. In schimb, persoana mai putin violenta va efectua un gen de selectie a imaginilor agresive si nu va percepe decat mesajele conforme cu normele sale nonviolente. Aceasta abordare impartaseste cu celelalte accentual pus pe diferentele individuale. Totusi, daca adeptii tezei efectului catartic si cei ai “ucenicie” prin observare au inserat doar cateva variabile sociale in afirmatiile lor, partizanii ideii de “intarire” pun accentual in special pe cadrele sociale si pe relatiile sociale dintre indivizi. Pe de o parte, ei pretind ca indivizii din categorii sociale similare au tendinta de a impartasi aceleasi valori, atitudini, si comportamente si, pe de alta parte, ca indivizii ale caror relatii sociale sunt stabile nu isi modifica reactiile (agresive ) in functie de scenele violente vizionate. Aceasta ar insemna ca emisiunile violente nu actioneaza decat asupra comportamentului indivizilor putini echilibrati, instabili, prost integrati in societate.

3.5 Cultura violentei

Aceasta teza, elaborate de echipa lui George Gerbner in cadrul Annenberg School of Communication, Universitatea din Pennsylvania, propane un cu totul alt tip de abordare. La originea ei fiind sociologi accentual cade mai curand asupra dimensiunii sociale, sin u psihologice, a audientei. Atentia se indreapta exculsiv inspre televiziune, deoarece acest mijloc de comunicare in masa a devenit “ arma culturala” a societetii americane care a generat un fel de “mediu cultural symbolic” . In acest univers simbolic violenta face parte din cotidian, si, in majoritatea cazurilor, este exercitata de catre personajele din programele fictionale ca instrument al puterii. Fenomenul se rasfrange extrem de negativ asupra tinerilor telespectatori aflati in cautare de modele si avand tendinta de a percepe lumea asa cum este prezentata pe micul ecran. Contrar celorlalte teze, care se concentreaza asupra comportamentului violent, aici accentual cade mai ales pe emotii cum ar fi teama si anxietatea generate de emisiunile televizate.

Observam ca nicio teza nu stabileste o cauzalitate directa si incontestabila intre comportamentul violent si mass-media. Insa toate recunosc ca media constituie unul dintre factorii comportamentului agresiv.( Gilles Ferreol si Adrian Neculau, 2003, pp.180-182)

4. EFECTELE VIOLENTEI TELEVIZATE SI SOLUTII

Efectele violentei televizate

Multe studii au demistrat ca una dintre principalele cause ale comportametului agresiv al copiilor este violenta televizuala, violenta incurajata de televizor.

Tocmai cei care ar trebui sa fie protejati vad la televizor mai multa violenta decat adultii. Copii vad, percep si recepteaza violenta altfel decat adultii fiind mai puternic impresionati de aceasta.

Potrivit concuziilor specialistilor care analizeaza fenomenul circa 80 % dintre emisiunile TV vizionate de copii sunt destinate adultilor, iar majoritatea acestora se situeaza in intervalul de maxima audienta (19 – 23.30) definit ca acela al “televiziunii familiale “ sau “ al marelui public “ in care o pondere importanta o detin copiii. O nefericita coincidenta face ca in aceleasi intervale orare sa existe sic ea mai mare densitate de programme cu continuturi violente si o concentrare masiva a televizionarii, inclusiv catre copii.

In al doilea rand, respectivele studii de specialitate dezvaluie faptul ca programele Tv din Romania contin, comparative o cantitate mult mai mai mare de violenta decat cele occidentale, in conditiile in care respectarea signalecticii antiviolente (adica respectarea recomandarilor CNA-ului) este mult mai precara la noi.

Permisivitatea parintilor amplifica serios accesul indistinct al copiilor si al adolescentilor la programele Tv violente.

Efectele acestora se regasesc in proportii variate, la copiii in cauza si pot fi definite astfel :

Imitatie si invatare ( identificarea copiilor cu personaje agresive) ;

Impregnarea ( asimilarea, chiar inconstienta, a stilului violent de relationare umana) ;

Dezinhibarea ( imaginile violente pot favoriza trecerea minorilor la acte violente) ;

Catharsis ( eliberarea de pulsiuni agresive) ;

Incubatie ( angoasa, spaima, sentiment de insecuritate) ;

Copiii devin mai usor victime ale violentei pentru ca mintea lor nu le permite sa analizeze critic informatiile primite, pentru ca sunt la varsta la care personalitatea lor este in formare si asimileaza tot ceea ce vad in jur si pentru ca au foarte usor acces la televizor. (Dragan I., 2004, pp.36-48)

Din majoritatea cercetarilor efectuate, rezulta ca violenta de la televizor are urmatoarele efecte :

Faciliteaza agresivitatea si comportamentul antisocial ;

Dezvolta insensibilitatea la violenta sau la victimile violentei ;

Intensifica perceptia telespectatorilor ca traiesc intr-o lume periculoasa in care ei pot deveni victime

Studiile lui Centerweall au mai gasit ca :

Rata omuciderilor a crescut mai intai la oras si mai apoi in comunitatile rurale (televiziunea a fost introdusa pentru prima oara la oras si mai tarziu s-a extins si la sate) ;

Rata omuciderilor a crescut mai intai in randul albilor (minoritatile nu-si permiteau la inceput sa-si cumpere televizor) ;

Rata criminalitatii a crescut mai intai in acele regiuni unde televiziunea fusese introdusa cu mai mult timp in urma ;

Simptome

Este bine ca smptomele unui posibil comportament violent al copiilor sa fie observate din timp, inainte ca minorul sa aiba o conduita agresiva propriu-zisa (implicarea in batai, incercari de a-i rani pe altii, etc. Simptome :

Manie intensa. Atunci cand este nervos sparge, tranteste, loveste tot ce ii apare in cale, aduce injurii si ii ameninta pe cei apropiati ;

Pierderile frecvente ale cumpatului si izbucniri necontrolate ;

Iritabilitate extrema

Impulsivitatea foarte mare. Nu se gndeste la actiunile sale ;

Devine cu usurinta frustrate. Atunci cand ceva nu este conform dorintelor sale isi pierde rabdarea, controlu, incepe sa planga sau are manifestari agresive ;

Masuri care pot fi operate fata de expunerea la violenta televizata

Modalitati posibile pentru diminuarea acestor influente :

Prin limitarea timpului petrecut de copil in fata televizorului ;

Discutand cu copilul asupra a ceea ce se intampla in programul lui preferat ;

Atunci cand la televizor este vizionat un incident violent, este necesar sa se discute cu copilul despre ceea ce a cauzat comportamentul agresiv al persoanei respective. Trebuie sa i se spuna copilului ca acel tip de comportament nu este characteristic adultilor,pentru ca ei isi rezolva in alt mod conflictele : discutand, negociind, prin solutii nonviolente ;

Trebuie sa i se explice copilului ca anumite secvente nu sunt reale, ca oamenii respectivi nu au fost loviti sau ucisi, insa in realitate daca acest lucru li s-ar intampla ar fi raniti foarte grav ;

Prin interzicerea vizionarii de catre copil a programelor prea violente,oferindu-i insa, de fiecare data, o explicatie pentru decizia luata. Astfel acesta nu va intelege interdictia ca pe o pedeapsa, nu ca pe un lucru facut spre binele lui ;

Prin incurajarea copilului sa se uite la documentare si programme educationale de tipul celor care prezinta viata plantelor si a animalelor ;

Este deosebit de important de a indemna copilul sa faca sport si sa-si petreaca cat mai mult timp cu prietenii ;

Copilul trebuie angajat la activitati placute, care sa inlocuiasca privitul la televizor, sau la diverse treburi prin casa ;

Ca sa nu existe presiuni asupra copilului din partea colegilor de clasa, este necesar ca parintii sa stabileasca impreuna aceleasi reguli ;

A se evita instalarea unui televizor in camera copilului ;

A nu se uita la televizor in timpu servirii mesei ;

Este preferabil ca parintii si dascalii sa fie modele pentru copii sis a-si investeasca timpul in activitati mult mai sanatoase decat privitul la televizor ;

Atentionarea publicului asupra continutului emisiunilor atat la inceput cat si pe perioada transmisiei emisiunii respective ;

Desfasurarea unor campanii de constientizare a publicului asupra efectelor nocive pe care le poate avea violenta televizata atat asupra copiilor cat si a intregii societati ;

Educarea parintilor pentru a identifica emisiunile cu constinut violent care pot influenta negativ copiii ;

Rezumat

Lucrarea este structurata pe patru capitole si prezinta efectele pe care le are mass-media, mai ales televiziunea, asupra personalitatii adolescentului si copilului in ceea ce priveste comportamentul agresiv.Primul capitol vizeaza agresivitatea pe care oamenii o invata prin imitare, dupa modelul invatarii sociale. Oamenii invata numai privindu-i pe ceilelti, deci iata importanta modelului pentru promovarea atitudinii agresive. Influenta diversilor factori ( muzica, filmele, televiziunea, desene animate ) asupra personalitatii tanarului este prezentata in al doilea capitol. Violenta de limbaj, de imagine, gestica violenta ii inspira pe copii si ii predispune la “experimentarea lor in fapte “. In al treilea capitol sunt abordate tezele de baza : efectul catartic ( eliberarea de frustari prin participarea imaginara la scenele violente ) ; media constituie o sursa de stimulare a agresivitatii ; agresivitatea mass-mediei intareste agresivitatea naturala a indivizilor ; “ucenicia“ prin observatie ; cultura violentei . Capitolul patru arata efectele violentei televizate ,simptome si masuri care pot fi luate pentru diminuarea lor.

Studiu de caz

Prezentarea cazului

Stoian Valentin, baiat, nascut la data 13 octombrie, 2001, in Slatina.

Anamneza

La doar cinci ani copilul supradotat sties a scrie si sa citeasca . Este pasionat de geografie si de matematica si are un vocabular bogat. Ar vorbi despre capitalele Europei minute in sir. Urmareste emisiuni cu lupte dintre animale si oameni, care au un continut violent de pe Discovery, dar obsesia lui sunt desenele animate (preferate Tom & Jerry ). Vrea sa cunoasca tot ce e nou, sa fie provocat intelectual, este deschis spre orice fel de informatie.

Ancheta sociala

Micutul provine dintr-o familie de oameni simpli. Doi parinti din oraselul Slatina cu probleme cu care s-ar putea confrunta din ce in ce mai multe familii din Romania. Ambii parinti lucreaza sin u au foarte mult timp la dispozitie pentru educatia copilului. S.V. este singurul copil din famile. Conditia materiala este modesta dar copilul are un televizor in camera lui.

Examen psihologic

Baiatul este dezvoltat armonios, inteligenta supramedie. Este foarte agresiv si isi foloseste forta fizica pentru a se impune. Este irascibil, plin de energie, nu socializeaza cu cei de varsta lui.

Relatia cu prietenii si colegii

Copilul nu are prieteni de varsta lui fiind prea violent cu ei . A fost exmatriculat din trei gradinite deoarece era prea agresiv si isi lovea colegii de cate ori il nemultumea ceva. Este incapabil sa-si gaseasca un loc printre cei de varsta lui din cauza violentei de care se foloseste in toate imprejurarile. Agreseaza o colega si apoi declara : “M-am jucat asa cum am vazut la televizor” .

6.Relatia cu parintii si educatorii

Se pare ca parintii nu verifica si nu controleaza eficient activitatile copilului care se comporta intr-o maniera agresiva, ceea ce atrage consecinte negative. Alaturi de mass-media, consider ca familia are un rol important in prevenirea efectelor nocive pe care le poate avea consumul de violenta televizuala. Dintre toti adultii, parintii sunt cei care in mod constant se afla alaturi de copii toata viata. Daca ei nu se implica atunci batalia este pierduta din start, cu toate eforturile depuse de societate. Unul dintre factorii determinanti ai agresivitatii este lipsa de disciplina eficienta din partea parintilor

Educatoarele incapabile sa-l stapaneasca au cerut parintilor sa sedese copilul inainte de a-l adduce la gradinita. Unii psihologi spun ca baiatul supradotat copiaza ceea ce vede la televizor, fiind lasat toata ziua in fata ecranului. Violenta desenelor animate e greu de suportat, chiar si pentru un adult, iar copiii incep sa adopte comportamentul eroilor incercand sa distruga inamicii. O parte din vina o au si parintii care isi abandoneaza copilul in propria casa, bucurosi ca televizorul i-a scapat de o grija. Ingrijorarea parintilor a capatat proportii atunci cand evidentele au fost tulburatoare. Educatoarele de la trei gradinite le-au sugerat sa-I dea medicamente, ca sa-si linisteasca fiul, iar medical de familie le-a recomandat sa-l duca la psiholog.

Reproduce replicile si imita gesturile personajelor negative

Transformarea micutului intr-un adevarat “pericol social” s-a facut brusc. Uitandu-se ore in sir la desene animate, acesta a inceput sa foloseasca replicile si amenintarile personajelor negative. N-a ramas imun la modelele comportamentale ale creaturilor malefice sau ale supereroilor care isi rezolva conflictele numai prin violente. A inceput sa-si impuna convingerile prin forta fizica, a devenit irascibil, reactionand cu pumnul la tot ceea ce nu-I este pe plac. In societate joaca frecvent rolurile personajelor preferate. Distinctia intre bine si rau aproape a disparut, iar intre realitate si fictiune granite a devenit din ce in ce mai transparenta.

Programele violente genereaza comportamente violente

Psihologul scolar din Slatina afirma ca si desenele animate apparent inofensive au inseraratii de comportamente neadecvate. Apar persoane care fumeaza, folosesc expresii argotice nepotrivite. Nu tot ceea ce ii face placere copilului ii este si util. Este foarte important ca parintele sa urmareasca nivelul de violenta a programelor vizionate de copil, sa respecte indicatiile gen “interzis copiilor sub 12 ani” .

Televizorul doar compenseaza lipsa afectivitatii

Un copil abandonat, chiar daca nu la orfelinat, ci neglijat emotional se poate transforma intr-un adult nevrozat. Lipsa de afectiune il poate urmari toata viata. Sunt carente care vor ramane, iar adaptarea in societate se face tot mai greu. Manifestarile de agresivitate ale copiilor sunt de fapt solicitari de atentie. Neglijarea parintilor si abandonul il determina pe copil sa imprumute modele comportamentale de la televizor si din jocurile de pe calculator. Eu nu sunt impotriva ca un copil sa se uite la televizor, dar trebuie sa fie controlt cat si la ce se uita. Parintii trebuie sa le ofere alternative de petrecere a timpului liber, in care sa existe interactiune cu cei de varsta lor. Sunt multi tineri care spun ca nu au timp sa stea cu copiii din cauza serviciilor. Nu este importanta cantitatea ci calitatea momentelor in care le sunt aproape.

Personajele preferate : Tom & Jerry

Cele mai aprecdiate personaje de desene animate sunt Tom & Jerry. Potrivit psihilogilor este una din cele mai violete productii Tv : la fiecare 20 de secunde un personaj e lovit, cade sau sufera un accident si alte personaje sunt enumerate in cele trei topuri, dar exista si unele care apar in topul celor cu peste un procent, numai la anumite categorii de varsta. Exemplu : Blinky Bell, Summy, sau Ciocanitoarea Woody .Pentru elevii din grupa de varsta 7- 10 ani Cartoon Network, Pro tv si Minimax ocupa primele trei locuri.

Concluzii

In conditiile in care un copil nu vede decat violenta la televizor este normal sa adopte un comportament agresiv. Televiziunea influenteaza atitudinile, opiniile si comportamentul uman. Efectele violentei televizuale ii incita pe tineri ei riscand sa devina si mai impulsive decat in alte conditii. Chiar daca stim ca violenta TV poate duce la o crestere a comportamentului agresiv, cercetatorii considera ca este necesar sa cunoastem mai mult despre cum au loc aceste schimbari, comportamente sociabile indezirabile. Cercetarile arata o supra expunere la programele TV, consumul ajungand la patru ore pe zi. Violenta este in crestere, pe micul ecran dominand si prodictiile adresate minorilor.Desi violenta face parte din viata noastra sin u poate fi radicata complet, mass-media trebuie sa tina seama de efectele pe care le poate avea expunerea exagerata la scenele violente asupra dezvoltarii copiilor si adolescentilor. De aceea ar trebui luate masuri drastice si acordata o mai mare atentie calitatii programelor Tv. Ar trebui interzicerea absoluta a imaginilor violente intre anumite ore la care copiii au acces si inasprirea sanctiunilor penale pentru difuzarea violentei, atentionarea publicului asupra continutului emisiunilor atat la inceput cat si pe perioada transmisiei emisiunii respective.

BIBLIOGRAFIE :

1. Dorina Salavastru, Psihologia educatiei, Editura Polirom, Iasi, 2004 ;

2. Petru Ilut, Valori,atitudini si comportamente sociale, Editura Polirom, Iasi, 2004 ;

3.Virgilui Gheorghe, Efectele televiziunii asupra mintii umane, Editura Evanghelimos, Bucuresti, 2005 ;

4. Laurentiu Soitu, Cornel Havarneanu, Agresivitatea in scoala, Editura Polirom, Iasi, 2005 ;

5. Constantin Cucos, Efectele perverse ale mediatizarii culturii, in revista Psihologia, nr.2/1998, Editura Tehnica, Bucuresti ;

6. Amalou F., Ecrans violents : le raport kriegel veut banner la violence de la television, in Le Monde, 15 nov, 2002 ;

7. Gilles Ferreol si Adrian Neculau, Violenta-aspecte psiho-sociale, Editura Polirom, Isi, 2003 ;

8. Irenäus Eibl-Eibesfeldt, Agresivitatea umana, Editura Tehnica, 1998 ;

9. Chelcea, A., Televizorul,internetul si celularul-inamici sau prieteni, Revista Psihologia, Nr. 6/1999-1/2000, Editura Tehnica, Bucuresti;

10. Radu I, Psihologie sociala, Editura Polirom, Iasi, 2004 ;