Efectele Sfantului Botez

Efectele Sfântului Botez

Cuprins:

Introducere

I. Sfântul Botez –generalități

II. Partea nevăzută a Sfântului Botez

III. Efectele Sfintei Taine a Botezului

Bibliografie

Introducere:

Am ales pentru expunerea de față să prezint Efectele Sfintei Taine a Botezului, în primul rând pentru importanța acestei Taine în viața creștinului, iar în al doilea rând pentru că este un subiect de actualitate, Sfântul Sinod al B.O.R. a consacrat anul 2011 ca fiind anul omagial al Sfantului Botez si al Sfintei Cununii în Biserica Ortodoxă Română.

Prin Taina Sfântului Botez omul se unește deplin cu Hristos, e Taina dumnezeiească ce oferă posibilitatea urcării pe treptele necesare ajungerii la plinătatea harului divin, aceasta oferă coroanei creației lui Dumnezeu drum liber pentru împărtășirea cu celelalte Sfinte Taine, Taine care sunt daruri ale lui Dumnezeu oferite omului pentru a-l ajuta în drumul său spre asemănarea cu Creatorul.

Această Taină este de o importanță capitală, întrucât reprezintă intrarea omului în Biserica lui Hristos, în Împărăția lui Hristos pe pământ, Botezul fiind ușa prin care omul începe să facă parte din Biserica luptătoare în sânul careia trebuie sa își câștige mântuirea. Prin el se intră nu numai în societatea creștinilor de pe pământ, ci și în comunitatea cerească a celor aleși.

Mântuirea este scopul vieții fiecărui creștin, aceasta dobândindu-se ca urmare a conlucrării omului cu harul divin. Omul este creat pentru Împărăția lui Dumnezeu, pentru împărtășirea și trăirea iubirii și a bunătății lui Dumnezeu.

Sfântul Maxim Mărturisitorul a numit Biserica „laboratorul Învierii” omul sfințindu-se numai în Biserică cu ajutorul sfintelor Taine. La Sfinții Părinți, Tainele Bisericii sunt absolut necesare pentru mântuire, fiecare din ele constituind etape pe care credincioșii trebuie să le străbată pentru dobândirea Împărăției cerurilor. Sfintele Taine transfigurează chipul desfigurat al omului căzut în păcat.Omul căzut nu poate renaște decât prin harul divin, iar acest har al renașterii se revarsă asupra creștinului prin taina Sfântului Botez.

Botezul este una dintre cele șapte Sfinte Taine și anume cea dintâi prin care primim mijloacele și semnele vizibile ale harului nevăzut, pe care Mântuitorul Hristos le-a instituit și stabilit pentru mântuirea omenirii. Sfântul Botez este întâia dintre Tainele Sfintei Biserici prin care omul devine membru al comunității și comuniunii lui Hristos. Prin Botez omul se naște duhovnicește și devine frate al lui Hristos, iar prin celelalte Taine crește de la starea de prunc la starea de bărbat desăvârșit, primind puterea de a se desăvârși și de a se perfecționa continuu. Sfântul Botez singur, nu poate garanta mântuirea fără conlucrare. Sfântul Marcu Ascetul spune în acest sens: “Într-adevăr Sfântul Botez este desăvârșit și prin el ni s-a dat harul, însă stă ascuns în chip nearătat, așteptând ascultatea noastră și împlinirea poruncilor pentru care am primit putere prin el.”

Gândindu-ne la noțiunea de „Taină” putem sa-i aflăm ca sinonim „mister”, cuvânt ce pune în evidență mai mult partea interioară și ascunsă a Tainei. Tainele își au temeiul fundamental în unirea lui Dumnezeu cu creația prin intermediul omului, care are misiunea, să înainteze cu creația spre eternizarea ei în Dumnezeu. Baza hristologică a Tainelor constă în faptul că Hristos este Săvârșitorul nevăzut al Sfintelor Taine, Care coboară în ființa credincioșilor odată cu harul Duhului Sfânt ca să lumineze omul și creația. Cele șapte Taine ale Bisericii Ortodoxe sunt: Botezul, Mirungerea, Împărtășania, Spovedania, Nunta, Maslul și Hirotonia. Din acestea, Botezul și Hirotonia sunt Tainele care nu se pot repeta, fiind ireversibile, însă unii dogmatiști greci precum Andrutsos sau Diovuniotis consideră și Mirungerea, susținând că ungerea cu Sfântul Mir a doua oară e doar o ierurgie. Botezul este unul, doarece și Hristos o dată a murit .

Rolul Sfintelor Taine este de a susține dialogul dintre Hristos și credincioși. Harul Tainelor este energia necreată a lui Hristos, sau lucrarea Lui. Prin fiecare Taină El retrăiește și iradiază în credincios trăirea și puterea altei stări prin care a ridicat umanitatea Sa până la înălțimea și îndumnezeirea ei deplină. Harul nu se dă integral printr-o singură Taină, ci se dă gradat, prin fiecare Taină. Nicolae Cabasila spune: „ Să vorbim despre chipul în care fiecare Taină lucrează unirea credincioșilor cu Hristos. Întâi de toate, pentru a ne uni cu Hristos va trebui să trecem prin toate cele prin care a trecut și El, să răbdăm, să suferim și noi câte a răbdat și a suferit și El” . Noi creștem în natura omenească din punct de vedere duhovnicesc, prin Sfintele Taine, cum a binevoit să crească și El cu natura Sa omenească. Nu putem sări peste etapele creșterii. Trebuie precizat că această creștere duhovnicească a credincioșilor prin Sfintele Taine nu se realizează numai prin lucrarea harului, ci și prin strădania personală a credincioșilor. Botezul este începtul drumului spre Hristos, iar efectele acestuia ne sprijină pe calea aleasă.

Sfantul Botez – generalităti

Cuvântul botez vine din limba greacă baptisma sau latină baptis-baptismum , care înseamnă afundare. Despre semnificația și rostul Botezului ca taină ne vorbește Însuși Mântuitorul: ”Adevarat, adevărat zic ție, de nu se va naște cineva din apa și din Duh nu va putea să între în Împărăția lui Dumnezeu”(Ioan 3, 5). Așadar, Botezul este poarta de intrare în Împărăția lui Dumnezeu.

Botezul este acea Sf. Taină care, prin lucrarea văzută a întreitei cufundări în apă și chemarea Sf. Treimi, împărtășește harul care șterge păcatul strămoșesc și celelalte păcate și face pe cel ce o primește membru al Bisericii, născut la o viață nouă în Hristos, cum zice Sf. Apostol Pavel: „Au nu știți că toți câți în Hristos lisus ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat? Deci ne-am îngropat cu El în moarte, prin botez, pentru că, precum Hristos a înviat din morți, prin slava Tatălui, așa să umblăm și noi întru înnoirea vieții” (Rom. 6, 3-4).

Botezul deschide împărăția cerurilor celor ce-l primesc, după cuvântul Mântuitorului:„De nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va putea să intre în împărăția lui Dumnezeu”(Ioan 3, 5).

„Botezul este o taină de o mare bogăție, așa cum arată numele multiple date în Noul Testament. El se dă nu numai pentru iertarea păcatului strămoșesc și numai copiilor. Botezul este și experiența personală a Cincizecimii, deoarece cel nou botezat intră acum în adunarea văzută a Bisericii, alăturându-se celor ce s-au sfințit în Ierusalim. De aceea, condiția esențială a Botezului este mărturisirea păcatelor și afirmarea personală a Simbolului de credință :<<Eu cred…>>. <<Eu cred…>> trebuie repetat și la primirea Tainei Împărtășaniei, care e nedespărțită de botez.”

Prezența Duhului Sfânt în creștinul botezat este de o valoare incomparabilă. Aceasta este asigurarea fermă că cel botezat va fi cu Hristos în veci: „Câți în Hristos v-ați botezat în Hristos v-ați și îmbrăcat” (Gal. 3, 27). Îmbrăcarea în Hristos este însă o experiență conștientă, activă. „Numai morții nu simt când sunt îmbrăcați”. Creștinul botezat nu este un corp inert, un cadavru. De aceea simțirea harului este un semn autentic al nașterii din nou începută la Botez. Creștinul este uns, consacrat, ca ostaș al lui Hristos, al cărui nume este înscris în Cartea vieții.

Botezul este Taina prin care omul, prin întreita cufundare în apă și prin rostirea formulei Botezului de către săvârșitor, din starea de robie a păcatului intră în starea harică, curățindu-se de păcatul strămoșesc și de păcatele personale făcute până atunci, fiind renăscut spre o viață nouă și părtaș roadelor răscumpărării prin jertfa crucii, devenind membru al Bisericii. După Mărturisirea Ortodoxă Botezul este o spălare și curățire de păcatul strămoșesc, prin cufundarea de trei ori în apă, când preotul zice aceste cuvinte: „În numele Tatălui. Amin. Și al Fiului. Amin. Și al Sfântului Duh. Amin”.

Această mare și dumnezeiască Taină a primit, pentru importanța sa, o sumedenie de numiri din partea Sfinților Părinți: „baie, scăldătoare”, (Sf.Ioan Gură de Aur, Clement Alexandrinul, Iustin Martirul și Filosoful, „izvor sfânt” ( Fer. Augustin ), „apa vieții” ( Barnaba și Iustin Martirul), “taina apei” (Tertulian) etc. Există și alte denumiri care s-au concentrat în rugăciunile de la rânduiala Sfântului Botez, reprezentând o fidelă mărturisire a tradiției Bisericii primare. Iată astfel de denumiri ale Botezului întâlnite în ritualul său: „Sfântă luminare”, „Baia nașterii celei de a doua”, „Apa binecuvântării Iordanului”, „Izvor de nestricăciune”, „Darul izbăvirii”, „Dezlegare de păcate”, „vindecare de boli”, „dracilor pieire”, „Apă de puterile potrivnice neatinsă”, „Apă plină de putere îngerească”, „Apă de sfințire”, „Innoirea duhului”, „Imbrăcămintea nestricăciunii”, „Izvorul vieții” ș.a.

Instituirea

Taina Botezului a fost instituită de Mântuitorul Hristos înainte de Înălțarea Sa la cer, prin cuvintele adresate Apostolilor: „Mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh…”(Mt. 28,19). Întruparea a fost „Botezul” lui Dumnezeu în firea omenească și tot ea constituie, în creație și istorie, premisa Tainei Botezului omului în viața lui Dumnezeu. De aceea, Sfinții Părinți văd întemeierea Botezului atât în Nașterea, cât și în Botezul Domnului. Ea a fost prefigurată încă din Vechiul Testament prin: circumciziunea fiilor lui Israel, ca semn al legământului lor cu Dumnezeu (Deut, 30, 6 ; Col., 2, 11 ; Rom., 2, 28-29). Botezul lui Ioan, așa cum spune Ioan însuși, nu este botezul creștin (Ioan, 1, 33), însă a preînchipuit botezul creștin, fiind în același timp un ritual pregătitor pentru primirea lui Mesia de către evrei și adeverirea lui față de lume (Matei, 3, 11). Botezul lui Ioan, deși era de la Dumnezeu (Ioan, 1, 33 ; Luca, 3, 2-3) și se săvârșește prin cufundare în apa ca și cel creștin instituit de Hristos, este totuși inferior celui creștin fiindcă nu se conferea prin el harul dumnezeiesc. El era doar un botez al pocăinței spre iertarea păcatelor (Matei, 3, 11; Luca,3,3).

Părerile unor teologi apuseni că această Taină a fost instituită la botezul Domnului sau la convorbirea Mântuitorului cu Nicodim, ca și afirmația că Botezul creștin nu se deosebește de botezul lui Ioan, sunt cu totul greșite. Cea dintâi cade, fiind contrară referatelor evanghelice, din care rezultă că Domnul a venit la Iordan să primească botezul lui Ioan, numai spre a împlini „toată dreptatea” , acest botez fiind doar o preînchipuire a Botezului creștin, pe care însuși Ioan Botezătorul îl aștepta să vină în viitor. A doua părere iarăși e greșită, deoarece în convorbirea cu Nicodim, Mântuitorul îl lămurește pe acesta asupra semnificației și importanței Botezului creștin care avea să vină în viitor, fără însă să fie vorba de vreo instituire a lui.

Materia

Materia folosită la botez este apa, apa curată care a primit din Sfânta Tradiție obiceiul a fi sfințită. Apa a avut un rol important pentru lume încă de la facerea ei și are un rol vital pentru oameni și în ziua de azi.”Botezul se face cu apă și nu cu alt element pentru că din lucrarea Sfântului Duh asupra apelor au luat ființă toate segmentele creației ”. Sfântul Iustin Martirul și Filosoful (+165) numește Botezul prin materia sa: “apa vieții singura care poate curăți pe cei ce se pocăiesc”.

Săvârșitorul

Din moment ce Botezul este o Taină dumnezeiască, se cuvine ca săvârșitorul ei să fie încredințat tot de către Dumnezeu, sacramental. Astfel, săvârșitorul Botezului este preotul sau episcopul hirotonit canonic. Doar în caz de urgență, din temerea de moarte apropiată a celui ce are să primească Botezul, această Taină poate fi săvârșită și de diacon sau chiar un creștin ortodox care n-a decăzut de la dreapta credință. Dar, în aceste din urmă cazuri, Botezul, dacă cel botezat trăiește, trebuie completat de preot, conform rânduielii din Molitfelnic.

Tertulian scria că “dreptul de a administra botezul îl are slujitorul cel mai mare care este episcopul. Apoi preotul și diaconul, însă nu fără autoritatea episcopului.” Aceleași date ni le oferă canoanele 46-50 apostolice, Constituțiile Apostolice cap III,9-11, iar Sfântul Epifanie și Sfântul Ipolit descriind modul de săvârșire al botezului, arată atribuțiile fiecăruia dintre cei trei săvârșitori.

În secolele IV-V Taina Botezului era mult mai complexă și mai solemnă întrucât erau mulți catehumeni ce doreau botezul care nu se săvârșea decât după o perioadă de pregătire. Catehumenii se pregăteau mai multe luni, pentru ca în Săptămâna Patimilor să participe la rugăciunile de exorcizare care se făceau timp de 7 zile, după care urma lepădarea de satana, unirea cu Hristos și ungerea prebaptismală, mărturisiri de credință existând chiar și înainte să se afunde în apă, Botezul având loc de Învierea Domnului, serbându-se biruința stăpânului Hristos asupra diavolului și a morții.

Din cauză că majoritatea catehumenilor erau adulți, era nevoie de mai mulți. În cazul femeilor, preotul era ajutat de diaconițe, săvârșitorul fiind după o perdea și botezând cu ajutorul mâinilor fără să vadă pe ceea ce primea Botezul.

Este de remarcat formula completă de lepădare de satana din acele timpuri pe care Hrisostom ne-o relatează: „Mă lepăd de tine, satana, și de toată pompa(strălucirea) ta, și de slujirea ta, și de lucrurile (faptele) tale”, observând dialogul direct dintre viitorul creștin și diavol.

În Biserica Ortodoxă se folosește de către săvârșitor formula „se botează robul lui Dumnezeu…” tocmai pentru a accentua faptul că preotul sau episcopul este un slujitor mijlocitor între cel ce se botează și Hristos, preotul fiind săvârșitorul vizibil încredințat cu înfăptuirea Tainei, însă Hristos este cel deplin, cel Care revarsă puterea peste noul botezat.

Primitorii

Primitorii Botezului sunt toți cei nebotezați ,indiferent de vârstă, care voiesc să se curățească de păcatul strămoșesc, să renască la o viață nouă și să devină membri ai Bisericii lui Hristos. Copiii moștenesc păcatul strămoșesc prin naștere de aceea botezul este necesar și pentru ei. „Biserica, chiar de la începuturile ei, a botezat pe lângă adulți și copii. ” Învățătura de credință ortodoxă ne învață: „ceea ce privește faptul că pruncii nu pot să-și mărturisească credința creștină, Biserică are ca garant pe nașii care-i primesc la botez, care mărturisesc pentru aceștia credința creștină rostind Crezul și care își iau îndatorirea ca finii lor să fie crescuți de ei în credința Bisericii.”

Dacă primitorii sunt maturi cel ce se botează trebuie să se pocăiască de toate păcatele săvârșite și să creadă în Iisus Hristos ca în Dumnezeu și ca în Mântuitorul lumii, cum îndeamnă Sf. Petru pe viitorii primi creștini: „Pocaiți-vă și să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre și veți primi darul Sfântului Duh” (Fapte 2, 38).

Noul Testamant nu oferă date directe despre botezul copiilor în sensul de a recomanda sau de a descrie în mod clar botezarea lor. Indirect însă analizând temeinic cazurile descrise în Noul Testament, când au fost botezate “case întregi”, reiese cu foarte mare claritate că botezul era adresat și administrat și copiilor: casa Lidiei (Faptele Apostolilor 16,15), casa temnicerului din Filip (Faptele Apostolilor 16,33), casa lui Ștefana (I Cor. 1,16).

Hristos a spus: „De nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va intra în împărăția lui Dumnezeu” (In.3,5), însă Biserica, alături de Botezul „din apă și din Duh”, recunoaște și echivalează cu aceasta așa numitul Botez al sângelui, precum și Botezul dorinței.

Prin Botezul sângelui se înțelege moartea martirică pentru credința în Hristos, suferită de o persoană nebotezată, ca urmare a prigoanelor, suferințelor și chinurilor la care aceasta a fost supusă. Puterea sfințitoare a unui asemenea sfârșit ne-o arată Mântuitorul prin cuvintele: „Oricine își va pierde viața sa pentru Mine și pentru Evanghelie, acela o va mântui”(Mc. 8,35). Numeroși Sfinți Părinți ne vorbesc despre acest Botez; de asemenea, practica Bisericii de a-i venera pe acești martiri ca sfinți, confirmă această credință.

Prin Botezul dorinței se înțelege dorința arzătoare a unui om nebotezat de a deveni membru al Bisericii lui Hristos, împreună cu pocăință, evlavie și viață virtuoasă. Dacă un astfel de om nu poate primi Botezul dintr-o cauză pe care nu o poate înlătura (de exemplu, nu există nimeni în acel loc care să-l poată boteza), acesta se socotește a fi botezat cu Botezul dorinței, după cuvintele Mântuitorului: „Cel ce are poruncile Mele și le păzește, acela este cel ce Mă iubește” (In. 14,21).

Locul săvârșirii

Botezul este taina prin care se intră în Biserica lui Hristos, fapt pentru care este evident că și Taina trebuie săvârșită și desăvârșită în sânul Bisericii. Așadar locul săvârșirii este Biserica. Ridicarea din moarte a omului vechi, a celui ce se botează, la starea de viață adevărată a omului nou nu înseamnă că este chemat la o existență individualistă, ci să facă parte din comunitatea celor ce constituie Biserica, trupul comunitar al Domnului.

Necesitatea Botezului

Necesitatea Botezului reiese din cuvintele Mântuitorului: „De nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va putea să intre în împărăția lui Dumnezeu” (In.3,5). Și tot așa de clar: „Cel ce va crede și se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi” (Mc.16,16). Rezultă limpede de aici necesitatea botezului pentru toate neamurile.

La predica Sf. Apostol Petru s-au botezat ca la trei mii, iar Sf. Apostol Pavel spune că „ne-a mântuit după a Lui îndurare, prin baia nașterii celei de a doua și prin înnoirea Duhului Sfânt” (Tit 3,5). Referindu-ne la clădirea bisericii, Taina Botezului se săvârșește în naos, deasupra noastră avându-L pe Iisus Hristos Pantocrator, pentru a aduce aminte tuturor creștinilor că Hristos este cu noi până la sfârșitul veacului și în orice Taină El este prezent. De aceea, după Botez, cel nou botezat este dus în Sfântul Altar, în fața ușilor împărătești și este împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului ca semn al încorporării lui depline în Biserică.

Ritualul Botezului se încheie cu îmbisericirea, când preotul, săvârșitorul duce noul botezat (de obicei copii) din pronaos până la ușile împărătești unde îl închină Domnului, Cel Care a binevoit a primi pe noul încreștinat în Biserica Sa cea sfântă.

„Nimeni nu intră în împărăția cerurilor altfel decât prin botez”. Deci Taina Botezului e necesară și pentru iertarea păcatelor ,pentru că păcatul originar se transmite de la Adam, dar mai e necesară și pentru primirea celorlalte Taine, deoarece fără botez nu poți primi nici Mirungere, nici Împărtășanie, nici Pocăință, nici orice altă Taină.

Partea nevazută a Sfântului Botez

Pentru a putea vorbi despre partea nevăzută a Sfântului Botez trebuie precizat faptul că orice Sfânta Taină din cele șapte are o parte vazută și una nevăzută. Sfintele Taine sunt lucrări văzute, instituite de Mântuitorul Hristos și încredințate Sfintei Sale Biserici, prin care celor ce le primesc se împărtășește harul nevăzut al Duhului Sfânt, scopul lor fiind mântuirea și sfințirea acestora prin harul pe care îl conferă.

Din punct de vedere ecleziologic, ele sunt mijloace prin care Hristos îi unește cu Sine și cu Biserica pe toți cei ce cred în El. Așadar, ele au o funcție unificatoare a credincioșilor în Hristos și în Biserică. Tocmai în această constă ființa Tainelor, în legătura divină supranaturală prin care Dumnezeu transmite creștinilor harul sfințitor și mântuitor.

Reformatorii vedeau în Taine doar o acțiune simbolică, o acțiune de aducere aminte a unui eveniment din viața Mântuitorului, nerecunoscând esențialul, scopul Tainelor, adică transmiterea harului. Însă negarea supranaturalului din Taine este în contradicție cu Sfânta Scriptură, din care rezultă că ele se dau „spre iertarea păcatelor”, „spre înnoirea vieții”, sau că „Duhul Sfânt a venit asupra lor” (F.A.2,38; 8,17; In. 3, 5-7) ceea ce dovedește că lucrarea Tainelor, o lucrare văzută, este împreunată cu o lucrare sfințitoare a Duhului Sfânt, de unde rezultă că Tainele sunt cu adevărat mijloace de împărtășire reală a harului divin, deci de sfințire a credincioșilor.

În ceea ce privește partea văzută a Tainei Sfântului Botez, aceasta este partea sensibilă sau externă, slujba (ritualul) rânduită de Biserică pentru săvârșire, cuprinzând materia, actele făcute, cuvintele rostite de săvârșitor.

Învățătura de Credință ne învață că : “partea internă sau nevăzută a Sfintelor Taine este harul dumnezeiesc care se împărtășește prin partea văzută.”

Partea nevăzută, internă este constituită în Taina Sfântului Botez prin pogorârea Sfântului Duh peste apă la îndemnul preotului „Însuți, dar, Iubitorule de oameni, trimite și acum harul Tău prin pogorârea Prea Sfântului Tău Duh și sfințește și apa aceasta”. De asemenea la dezlegările ce se fac pruncului când preotul zice „Izgonește de la el toate puterile cele potrivnice” Dumnezeu prin Sfântul Duh este alături de preot și slujește împreună cu el, sacralizând slujba, precum și harul transmis prin Sfânta Taină noului creștin, al cărei săvârșitor nevăzut este Însuși Hristos: „Harul nefiind decât lucrarea lui Hristos, săvârșitorul lor(al Tainelor) este Hristos.”

E necesar de subliniat, pentru a nu se crea confuzii, faptul că partea văzută din rânduiala Tainei, deși e esențială acesteia, nu trebuie considerată un instrument magic care lucrează de la sine, transmițând harul în chip mecanic. Căci ea, deși e rânduită de Biserică, este expresia voinței Întemeietorului Tainelor, Iisus Hristos, Care lucrează nemijlocit în Biserica Sa prin Duhul Sfânt. Deci partea văzută lucrează în Taină nu de la sine și prin sine, ci prin prezența Duhului Sfânt, în conformitate cu voința Celui ce a instituit-o.

Sfântul Simeon al Tesalonicului a explicat foarte frumos în opera sa partea nevăzută a Tainei: „Botezul, spune el, preînchipuie Iordanul, iar apa din ea simbolizează apele potopului, care au curățat pământul de nelegiuirea oamenilor, fumul de tămîie înseamnă mireasma și sfințenia Duhului, iar luminile care se aprind arată luminarea Duhului, pentru că cei care se botează vin la lumină și se fac fii ai luminii.”

Sfântul Nicolae Cabasila vorbind depre partea nevăzută a Tainei Botezului spune; "Când ieșim din apa Botezului, noi avem în suflete pe Însuși Mântuitorul nostru, și încă nu numai în suflet, ci și pe frunte, în ochi, ba și în mădulare și în cel mai ascuns ungher al ființei noastre, și anume Îl avem plin de mărire, curat de orice păcat, lipsit de orice stricăciune, așa precum a înviat, așa cum S-a arătat apostolilor, precum era când S-a înălțat la cer și, în sfârșit, cum va fi când Se va întoarce iarăși să ne ceară comoara ce ne-a încredințat-o."

"Botezul este moarte și înviere", spune Sfântul Ioan Gură de Aur, rezumând lapidar cunoscuta concepție fundamentală despre simbolismul botezului, formulată inițial de Sfântul Apostol Pavel și reluată, apoi, într-un fel sau altul, de toți mistagogii epocii patristice. "Căci este îngropat omul cel vechi în păcat și înviază cel nou, înnoit după chipul Ziditorului", continuă el, citind pe marele Apostol Pavel (comp. Col. ÎI, 12 și III, 10). "Ne dezbrăcăm și ne îmbrăcăm: dezbrăcăm adică haină cea veche, cea pângărită de mulțimea păcatelor, și îmbrăcăm pe cea noua, neatinsă de nici o pată. Dar ce spun? Ne îmbrăcăm în Hristos Însuși; căci câți în Hristos v-ați botezat – spune (Sfântul Pavel) – în Hristos v-ați și-mbracat" (Gal. III, 27) 49. "Prin coborârea în sfintele ape, se înmormântează omul cel vechi și înviază cel nou, cel reînnoit după chipul Celui ce l-a zidit. Atunci, în sfârșit, prin cuvintele preotului și prin mâna sa, survine pogorârea Sfântului Duh și (din ape) se ridica un alt om în locul celui vechi, un om spălat de toată întinăciunea păcatelor, dezbrăcat de haina veche a păcatului și îmbrăcat în veșmântul cel împărătesc".

Partea nevăzută a Sfintei Taine a Botezului este strâns legată de efectele acesteia, care rezultă din ea. Lucrarea harului transmisă prin Sfânta Taină nu poate rămâne fără efecte asupra primitorului. Sfinții Părinți și teologii ortodocși au îmbinat prezentarea părții nevăzute a Sfintei Taine cu efectele acesteia , cele două componente neputând fi despărțite.

III. Efectele Sfintei Taine a Botezului

Efectele Sfintei Taine sunt formulate în Mărturisirea Ortodoxă astfel: „Iar rodul și folosul acestei taine ușor îl poate înțelege fiecine. Căci întâi, taina aceasta șterge toate păcatele, la prunci pe cel strămoșesc, iar la cei mari atât pe cel strămoșesc, cât și pe cele de voie. Al doilea, omul se înnoiește și se așează în dreptatea aceea pe care o avea când era nevinovat și fără de păcat, după cum mărturisește și Apostolul, zicând <<Dar v-ați spălat, dar v-ați sfințit, dar v-ați îndreptat în numele Domnului Iisus Hristos și în Duhul Dumnezeului nostru>> (I Cor. 6,11) Apoi cei botezați se fac membre ale trupului lui Hristos și se îmbracă cu Domnul nostru, precum zice Apostolul: <<Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați îmbrăcat>>”

Sfântul Botez este începutul tuturor Tainelor Bisericii pentru Sfântul Nicolae, pentru că el „ne dă însăși ființa și trăirea noastră întru Hristos”. Fără Sfântul Botez oamenii „sunt morți și plini de stricăciune și abia prin ea , prin viața dumnezeiască primită la Botez pășesc la viață”.

Sfântul Ioan Gură de Aur vorbește, cu o deosebita staruință despre efectele Botezului, nu numai în Catehezele baptismale, ci și in unele din omiliile sale exegetice. El accentuează, mai mult decât alți Sfinți Părinți, puterea curațitoare a botezului, care spală în apele lui orice păcat, oricât de mare : "Chiar dacă cineva este moleșit ori desfrânat, ori idolatru, chiar dacă ar fi făcut orice rău, chiar dacă ar fi plin de toata răutatea omenească, – totuși, daca se va pogorî in cristelnița apelor, va ieși din dumnezeieștile valuri mai curat decât razele soarelui…".

Amintind ceea ce spune Sfântul Apostol Pavel în Epistola I catre Corinteni VI, 11 : "Și așa ați fost unii, dar v-ați spălat, v-ați sfințit, v-ați îndreptat în numele Domnului nostru Iisus și în Duhul Dumnezeului nostru", Sfântul Ioan adaugă : "Noi ne vom stradui sa vă aratăm că cei ce se apropie de baia (botezului), devin curati de orice rautate ; dar cuvântul nostru a arătat mai mult: că ei devin nu numai curați, ci și sfinți și drepți. Căci (Sfantul Apostol) nu spune numai : "Ați fost spalați…, ci : Ați fost sfințiți și ați fost îndreptați…". Dupa cum o scânteie care cade in viitoarea apelor se stinge îndată, tot așa păcatul omenesc, căzând în colimvitra dumnezeieștilor ape, se scufunda și se nimicește. Botezul se numește regenerare, tocmai pentru ca el este o nouă creație, o zidire din nou. Așa cum o statuie de aur, întunecată de fum, de vechime, de rugină sau de praf, dacă este retopită își recapată stralucirea inițială, tot așa Botezul este ca o topitoare a Duhului, în care firea noastră, întinată de urmele păcatului, e retopită prin focul harului, redobândindu-și strălucirea curăției originare și plămădind un om nou din cel vechi.

Vorbind în altă parte tot despre efectele botezului, Sfântul Ioan Gură de Aur subliniază ca neofitul este o faptură cu totul nouă, amintind cuvintele Sfantului Apostol Pavel : "Dacă cineva este în Hristos, el este o faptura nouă" (II Cor. V, 17). „Harul lui Dumnezeu remodelează și toarnă din nou sufletele, făcând din ele altele decât cele dinainte, nu transformând natura, ci schimbând voința și luminând ochiul minții, pentru a vedea limpede urâciunea păcatului și frumusețea virtuții. Foștii idololatri adoră acum pe Ziditorul făpturii și disprețuiesc pe idolii adorați. Ei au devenit membri ai unei alte cetăți, ai Ierusalimului ceresc, noi soldați ai lui Hristos, soldați duhovnicești ai Bisericii.”

Într-o altă cateheză a sa, Sfântul Ioan Gură de Aur descrie și enumeră, cu știuta lui solemnitate oratorică și într-o minunata gradație, efectele multiple ale Botezului. „Neofiții – spune el – sunt ca niște stele care strălucesc pe pământ mai mult decât stelele pe ceruri, acelea dispar la venirea zilei, acestea încep să strălucească o data cu ziua cea neapusă a învierii lui Hristos și vor straluci și mai puternic în ziua cea înfricoșată a arătării Lui din urmă, când <<drepții vor străluci ca soarele în împarația cerurilor>> (Matei XIII, 43). <<Cei ce ieri erau robi, acum sunt liberi (Matei VIII, 36) și cetățeni ai Bisericii; cei ce mai înainte erau în rușinea păcatelor, sunt acum în siguranță și în dreptate. Căci ei sunt nu numai liberi, ci și sfinți, nu numai sfinți (Rom. I, 7) ci și drepți (Rom. II, 13), nu numai drepți ci și fii (Rom.VIII, 14), nu numai fii , ci și moștenitori (Rom. VIII, 17), nu numai moștenitori ci și frați (Matei XII, 50) ai lui Hristos, nu numai frați ai lui Hristos, ci și împreună-moștenitori (Rom. VIII, 17), nu numai împreună-mostenitori ci și mădulare (I Cor. VI, 15), nu numai mădulare, ci și templu (I Cor. III, 16), nu numai templu ci și organe ale Duhului.”

„Cea mai puternica armă pe care Duhul a dat-o noilor Săi atleți înrolați în oastea luptătorilor lui Hristos și pe care ei o pot folosi în lupta împotriva demonilor și a păcatului, este sângele lui Hristos, sângele Noului Legământ.” Sângele și apa care au curs din coasta Domnului cea împunsă cu sulița pe Cruce, erau simbolul apei Botezului și al sângelui Sfintelor Taine. Din coasta Sa a făcut deci Hristos Biserica în timpul morții Sale cu trupul, după cum din coasta lui Adam făcuse pe Eva în timpul somnului acestuia.

După botez, adică după nașterea pentru har, Hristos Însuși hrănește necontenit cu propriul Său sânge, pe cei nascuți de El. Aceștia dobândesc cinstea de a fi numiți creștini și credincioși prin harul lui Dumnezeu.” Fiți deci vrednici de aceasta mare cinste! – îndeamnă Sfîntul Ioan Gură de Aur pe neofiți- Fugiți de toate ispitele diavolului, împodobiți-vă cu zelul pentru virtute, frecventați biserica, petreceți-vă ziua în rugaciune și mulțumire, în lectură și zidire sufletească, în conversații spirituale, căci botezul nu folosește la nimic, dacă după Botez continuăm a duce o viață nedemnă"

Efectele Sfintei Taine a Botezului asupra primitorului, în viziunea Sfântului Ciprian al Cartaginei, se regăsesc în lucrarea ,,Către Donatus": "După ce cu apa renăscătoare mi-am spălat petele din trecut și-n inima curățită de păcate a pătruns lumina purificatoare, după ce cu ajutorul Duhului Sfânt a doua naștere m-a transformat într-un om nou, ca prin minune mi se părea că deodată îndoielile mi se spulberă, cele închise se deschid, cele întunecate se luminează, ceea ce înainte mi se părea greu devine ușor, socoteam că pot înfăptui ceea ce este imposibil. Era astfel ușor de recunoscut că tot ce aveam trupesc și supus greșelilor venea din lumea pământească și că a început a aparține lui Dumnezeu ceea ce era de acum însuflețit de Duhul Sfânt"

„Fiul S-a întrupat pentru a face posibilă unirea omului cu Dumnezeu”, de aceea este necesar ca cei botezați să-și asume prin Botez Întruparea, Patimile, Moartea și Învierea Domnului, așa cum ne învață și Sfântul Nicolae Cabasila: „Căci, într-adevăr, noi de aceea ne și botezăm, ca să ne îngropăm și să înviem împreună cu El, de aceea ne ungem cu Sfântul Mir, ca să ajungem părtași cu El prin ungerea cea împărătească a dumnezeirii și, în sfârșit, de aceea mâncăm hrana cea preasfântă a Împărtășaniei și ne adăpăm din dumnezeiescul potir, ca să ne cuminecăm cu însuși trupul și sângele pe care Hristos le-a luat asupră-Și. Așa că, la drept vorbind, noi ne facem una cu Cel ce S-a întrupat și S-a îndumnezeit, cu Cel ce a murit și a înviat pentru noi."

Observăm că Botezul, Mirul și Împărtășania se prezintă într-o triadă nelipsită la Sfântul Cabasila, căci „Botezul este cel care ne dă însăși ființa și trăirea noastră în Hristos, căci până nu primesc această Taină, oamenii sunt morți și plini de stricăciune și abia prin ea pășesc la viață. Ungerea cu Sfântul Mir desăvârșește pe noul născut la viața Duhului, întărindu-i puterile de care are nevoie aici pe pământ. Iar dumnezeiasca Împărtășanie susține această viață, păstrând-o într-o stare înfloritoare." Și toate aceste Taine se oglindesc în viața Mântuitorului, după Nicolae Cabasila. Astfel, „pentru aceea Domnul a binevoit să primească botezul de la Ioan, vrând prin aceasta să arate ca într-o oglindă măreția Botezului pe care El îl va întemeia." Deschiderea cerurilor la Botezul Domnului arată că „taina Botezului este aceea prin care ne învrednicim să vedem desfătările cerești."

După Taina Sfântului Botez așadar mai rămân doar urmările păcatului originar: moartea, bolile, suferințele, foamea, înclinarea către păcat. Dar acestea ca un simbol spre virtute, pentru că aici se vede voința celui care prin luptă vrea să se încununeze.

Un alt efect al Botezului, care-i atrage și necesitatea este efectul social. Prin Botez intrăm în comunitatea lui Hristos, în Biserica Sa căpătăm demnitatea de fii ai lui Dumnezeu și astfel suntem uniți printr-o legătură de frățietate, aceasta implicând la rândul ei egalitate și iubire.

”Atât renașterea cât și desăvârșirea sunt strâns legate de Biserică, numai rămânând în Biserică cel nou botezat rămâne în Hristos și această rămânere în Hristos asigură calitatea de om nou care înaintează spre Înviere și spre comuniunea eternă cu Dumnezeu.”

În slujba Botezului se face sfințirea prealabilă a apei în care se va afunda viitorul creștin. În rugăciunea de sfințire a apei se cere venirea Duhului pentru curățirea apei de lucrarea puterilor demonice, pentru ca ea să devină, prin pogorârea deplină a Duhului, sân al nașterii omului nou în Hristos. Dar Taina ca un tot, în care intră și lucrarea deplină a Duhului, se săvârșește prin întreita afundare a celui ce se botează în numele Sfintei Treimi, afundare prin care cel botezat se pune în relație intimă nu numai cu Hristos, ci cu Sfânta Treime, astfel devenind fiu al lui Dumnezeu.

Această Sfântă Taină alungă diavolul: "Prin botez, diavolul este alungat prin credința celui ce crede, dar se întoarce atunci când credința se clatină". Spiritele rele nu mai pot rămâne într-o persoană "botezată și sfințită, în care Duhul Sfânt începe să locuiască". Botezul, deoarece asigură iertarea păcatelor, stinge focul Gheenei și salvează de la moarte.

Sfinții Părinți vorbesc depsre omul cel nou care iese din apa botezului, iar Părintele Profesor Stăniloae spune că “din Botez, ca o existență cu totul nouă.” Sf. Chiril al Ierusalimului consideră “dezbrăcarea de haine însemnă dezbrăcare de omul cel vechi și îmbrăcarea cu omul cel nou” . Așadar omul încreștinat are o viață nouă așa cum spune Sf. Nicolae Cabasila: « Dar ce este cu această viață nouă întru care ne naștem? – se întreabă Cabasila. Și tot el ne răspunde: „este începutul vieții ce va să fie". „După cum nici viața de aici n-am putea-o duce dacă n-am avea simțirea lui Adam și puterile cerute oricărui om ca să trăiască, tot așișderea nici în lumea fericirii n-am putea ajunge fără a ne fi pregătit printr-o nouă viață dusă în Hristos și fără să fi viețuit după chipul și asemănarea Lui."

În al doilea rând, viața cea nouă presupune împărtășirea vieții lui Hristos, adică devenim mădulare ale lui Hristos „or, cât timp trăim aici pe pământ, capul acestor mădulare stă undeva ascuns și se va arăta abia în viața ce va veni. Atunci însă și mădularele vor străluci împreună cu capul și vor împrăștia și ele aceeași lumină, arătându-se lămurit fiecare în parte." De mirare lucru socotește Sfântul Cabasila faptul că și cei ce nu s-au botezat vor învia, deși „nu toți vor trăi în fericire". El arată că învierea întru nestricăciune se dă în dar tuturor, nu numai celor înviați prin Botez , dar bucuria de a sta față către față cu Dumnezeu se dă numai celor ce au dorit-o fierbinte.

Roada Botezului este o bucurie negrăită și o dragoste nesfârșită, în lumina Sfântului Duh: "toată slujba Botezului e o sărbătoare a luminilor: făclii, cântări, închinăciuni pe la icoane, arătări pline de biruință, nimic ce n-ar fi bucurie." "Iată, pe scurt, care sunt roadele Botezului: ștergerea păcatelor, împăcarea omului cu Dumnezeu, sălășluirea lui Dumnezeu în om, deschiderea ochilor sufletului în fața razei celei dumnezeiești, cu un cuvânt, orânduirea vieții în așa fel încât să privească numai spre viața viitoare." Dacă această Taină nu lucrează în toți aceleași roade, nu înseamnă că e neputincioasă, ci ea e "aceeași în toți și pentru toți", dar fie unii au risipit comoara, fie nu s-au pregătit pentru ea. Căci am greși dacă am zice "că luminarea dă alte roade decât o arată însuși numele ei."

Firește că omul poate greși inclusiv după Botez, care îl spală de orice rău și-l sădește în Hristos. Dar Spovedania și Împărtășania sunt cele care îl vor întrema iarăși, “fără să-l scoale pe credincios așa ca Botezul, fără strădanie, ci lăsându-l să și lupte, ca unul ce nu mai e nou-născut, ci crescut și puternic. " 

Așadar efectele botezului sunt: ștergerea păcatului strămoșesc și a eventualelor păcate personale, în cazul adulților și celor maturi, renașterea duhovnicească prin primirea primului har și o viață nouă în Hristos. Botezul nu se repetă, dar “ creșterea în virtute este posibilă datorită puterilor Duhului Sfânt primate la Botez ".

Sfântul Nicolae Cabasila , cel care ne vorbește așa minunat despre Botez ne spune despre efectele botezului asupra sufletelor primitorilor “sufletele celor botezați ajung să înfrunte răutăți atât de mari, încât oamenii cu greu și le pot închipui, ba nici trupul nu se mai sperie de un asemenea curaj, ci suferă atâtea chinuri câte a vrut sufletul."

Concluzii

Scopul vieții omului este mântuirea, iar mântuirea fără botez nu este posibilă. Instituită de Însuși Hristos, având ca materie apa sfințită, săvârșită de cel cosacrat,sau în caz de urgență de orice creștin ortodox, primită de cel pregătit pentru luminare în locașul sfânt, Taina Botezului este covârșitor de importantă pentru viața în Hristos.

Botezul este acea Sf. Taină care deschide ușa Bisericii pentru creștin. Prin lucrarea văzută a întreitei cufundări în apă și chemarea Sf. Treimi, Botezul împărtășește harul (partea nevăzută) care are ca efecte ștergerea păcatului strămoșesc și celorlalte păcate și face pe cel ce o primește membru al Bisericii, născut la o viață nouă în Hristos.

Sfântul Grigorie Teologul zice că Scriptura cunoaște trei feluri de nașteri: cea trupească, cea din botez și cea din înviere. Fără nașterea prin Botez, nu e cu putință nașterea prin Înviere.

Bibliografie:

Izvoare:

Biblia sau Sfânta Scriptură, E.I.B.M.B.O.R., București, 2002;

Marcu Ascetul, Răspuns acelora care se îndoiesc despre Dumnezeiescul Botez, în Filocalia Vol.1, traducere și note Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Ed. Institutului de Arte Grafice „Dacia Traiană”, Sibiu, 1947;

Sfântul Ioan Gură de Aur, în colecția Părinți și Scriitori Bisericești, P.S.B. 23, Scrieri, partea a treia, Omilii la Matei, carte tipărită cu binecuvântarea PF Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, traducere, introducere și note de Pr. Dr. Fecioru, E.I.B.M.B.O.R., București, 1994, pp.926-938;

Învățătura de credință creștină ortodoxă, Tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, E.I.B.M.B.O.R., București, 2008, pp. 144-157;

Molitfelnic, Slujba Botezului, E.I.B.M.B.O.R., București, 2002;

Sfântul Maxim Mărturisitorul, Ambigua, traducere, introducere și note de Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, E.I.B.M.B.O.R., București, 2006;

Sf . Nicolae Cabasila , Despre viața în Hristos, E.I.B.M.B.O.R., București, 2002;

Sf. Ciprian, Către Donatus , în PSB vol. III, traducere , introducere și note de Pr. Prof. Nicolae Chitescu, E.I.B.M.B.O.R., București ,p. 417;

Cărți:

Bria, Pr. Prof., Dr., Ioan, Dicționar de Teologie Ortodoxă, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,București,1994;

Mircea, pr. dr., Ioan, Dicționar al Noului Testament, E.I.B.M.B.O.R., București, 1995;

Movilă, Petru, Mărturisirea Ortodoxă, Traducere de Traian Diaconescu, Editura Romania Orientalis, București, 2001;

Lossky, Vladimir, Introducere în teologia ortodoxă, traducere de Lidia și Remus Rus , prefață de Pr. Prof. Dr. Gh. Popescu, Editura Enciclopedică, București, 1993;

Stăniloae, pr. prof., Dumitru, Teologia Dogmatică Ortodoxă, Vol. III, Ediția a II-a, E.I.B.M.B.O.R., București, 1997, pp. 4-6;

Tache,Pr.Dr. Sterea, Mântuitorul Hristos și Biserica, Editura Sigma, București,2006;

Todoran ,Pr., Isidor și Zăgrean, Ioan, Dogmatica Ortodoxă, Ed. Renașterea, Cluj-Napoca, 2005;

Articole și studii:

Braniște, Pr. Prof., Ene Explicarea botezului în „Catehezele batismale” ale Sf. Ioan Gură de Aur, în ,,Studii Teologice”, seria a II-a, anul XXII, nr.7-8, iulie-august, București 1970, pp.516-537;

Gheevarghis, Dr. Diacon, Aruppala ,Slujba Botezului și a Mirungerii , în ,,Ortodoxia”, Nr.1,București, 1971,pp.60-75;

Bria, Pr. Prof. Ioan ,Despre Sfintele Taine, în ,,Studii Teologice”, seria a II-a, anul XLIX, nr.3-4, , București, 1997, pp.19-32;

Petcu, Dr., Sorin, Rânduiala și explicarea Botezului și a Mirungerii după Arhiepiscopul Simeon al Tesalonicului, în ,,Studii Teologice”,Nr.9-10, București, 1972, pp.689-702;

Saucă, Drd., Ioan ,Taina Sfântului Botez de-a lungul vremii în ,,M.B.”, NR. 5-6 , 1984,pp.276-302;