Efectele Relationale Determinate DE Practicarea Turismului In Mediul Rural

efectele relaționale determinate de practicarea turismului în mediul rural

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1 – CONSIDERENTE GENERALE PRIVIND TURISMULUI RURAL ȘI IMPORTANȚA SA

1. 1. PREMISELE APARIȚIEI ȘI DEZVOLTĂRII TURISMULUI RURAL

1. 2. NOȚIUNI GENERALE PRIVIND TURISMUL RURAL

1. 3. NECESITATEA EXTINDERII AFACERILOR ÎN TURISMUL RURAL

CAPITOLUL 2 – TENDINȚE ÎN EVOLUȚIA ACTIVITĂȚII TURISTICE RURALE ÎN ROMÂNIA

2. 1. EVOLUȚIA ACTIVITĂȚII TURISMULUI RURAL ÎN ROMÂNIA

2. 2. ANALIZA EFICIENȚEI UTILIZĂRII CAPACITĂȚII DE CAZARE ÎN FUNCȚIUNE A PENSIUNILOR AGROTURISTICE DIN ROMÂNIA

2. 3. CORELAȚIA DINTRE CAPACITATEA DE CAZARE ÎN FUNCȚIUNE ÎNNOPTĂRILE DIN PENSIUNILE AGROTURISTICE ROMÂNEȘTI

CAPITOLUL 3 – EFECTELE RELAȚIONALE DETERMINATE DE PRACTICAREA TURISMULUI ÎN MEDIUL RURAL

3. 1. PRODUSUL TURISTIC RURAL ÎNTRE PREZENT ȘI VIITOR

3. 2. POSIBILITĂȚI DE INTEGRARE ALE PRODUSULUI TURISTIC RURAL PE PIAȚA TURISTICĂ EUROPEANĂ

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Atunci când ne gândim la turism rural ne gândim la zone cu o densitate scăzută a populației, cu așezări mici, care au o economie bazată pe o producție nu prea variată de bunuri, care provin din resurse naturale, zone ce sunt situate în locuri îndepărtate. Spațiile rurale sunt, așadar, în general, spații culturale, tradiționale, care contribuie la făurirea unei diversități culturale și a unei identități naționale.

Definirea spațiului rural este dificilă, deoarece limitele sale nu sunt clare: pentru unii este un spațiu periferic al activității agricole sau o zonă a naturii unde se află sate și comune; alții îl identifică cu conceptul de câmp, cu tot ceea ce nu reprezintă aglomerare urbană.

Se poate afirma că spațiul rural este o zonă puțin populată, caracterizată prin faptul că:

– are o economie bazată pe folosirea resurselor naturale și pe producția de bunuri caracteristice locului respectiv;

– se află departe de centrele urbane și în principal este un loc izolat;

– nu este industrializată și de aceea își conservă aproape intactă identitatea și cultura.

Acest spațiu rural, menționat anterior, oferă un mare potențial turistic (atractiv, natural, cultural etc.) care este una din cauzele apariției turismului rural.

Turismul rural, în sens amplu, se poate traduce prin vacanțe de tip rezidențial în mediul rural. Bineînțeles, conceptul de agroturism este mai precis, deoarece se referă la acele activități de primire și ospitalitate exercitate de agricultor prin utilizarea propriei sale baze teritoriale a exploatării.

Din punct de vedere istoric, s-a observat în toate țările, în special în perioadele estivale, o deplasare la câmpie pentru petrecerea vacanțelor. Recent, termenul de turism rural apare în societățile industriale avansate, pornindu-se de la ideea conform căreia turismul este un fenomen de masă. Sensul acestui termen, care constituie o alternativă turistică, nu apare până la mijlocul anilor '50, când se termină în Europa procesul de reconstrucție economică de după finalizarea celui de-al Doilea Război Mondial.

Manifestul Turismului Rural (Franța, 1955) se configurează ca document de bază care sintetizează filozofia și obiectivele acestui tip de turism, care încearcă să fie:

– un factor de dezvoltare economică, socială și umană pentru lumea rurală față de dezvoltarea industrială a orașelor;

– o alternativă de relaxare care satisface necesitățile generate de viața urbană modernă, căutând în același timp conservarea patrimoniului istoric, arhitectonic și cultural al țării și echilibrul și integrarea în mediul înconjurător și în natură.

În sfârșit, conform Manifestului, prin turism rural se înțelege „întreaga valorificare turistică a lumii rurale, care are ca protagonist și destinatar al profitului său propria societate rurală, lăsând la o parte interpretările care încearcă să vadă turismul rural ca pe un apendice al exploatării agrare.

La nivel comunitar (U.E.) nu există o definiție clară a conceptului de turism în mediul rural, poate ca o consecință a faptului că însuși spațiul rural este considerat în moduri diferite de către diversele țări comunitare. Conceptul trebuie înțeles dincolo de posibilitatea ofertei de locuri de cazare, considerând necesar să se ofere și alte prestații de tip social, cultural sau sportiv, cu condiția ca dezvoltarea sa să se realizeze, respectând cu strictețe mediul natural.

Ar fi indicată găsirea unei definiții valabile pentru tot teritoriul european; fără îndoială, marile diferențe morfologice dintre diferitele țări, împreună cu diferențele de ideologie socială sau politică, îngreunează enorm această încercare de definire.

Spațiul rural a încetat să mai fie o dimensiune necunoscută pentru turismul din majoritatea țărilor industrializate. Se poate afirma că regiunile rurale cele mai dotate pentru turism sunt deja exploatate. Satele cu peisaje mai atractive, monumentele naturale și culturale excepționale sunt vizitate deja de turiști. Dar situația fiecărei țări europene este distinctă: de exemplu, față de experiența Franței ca țară cu un turism rural mai evoluat, mai dinamic și mai diversificat, atât ca informație, cât și ca promovare și comercializare, Spania încearcă să găsească forme alternative de turism din cauza saturării, a tendinței de scădere a turismului de soare și plajă și a necesității unei dezvoltări economice locale.

Potențialul turistic din România oferă posibilități de agrement în mediul rural pentru vizitatori prin: practicarea unor sporturi extreme de vară și de iarnă, vizitarea spațiilor prin drumeții montane, relaxarea și petrecerea unor momente de neuitat în unitățile turistice rurale

În demersurile efectuate de-a lungul lucrării am luat în considerare faptul că dacă nu privim turism ruralul ca un mijloc de susținere a dezvoltării societății rurale și ca un factor ce asigură păstrarea intactă a structurilor de primire din viața rurală, orice încercare de dezvoltare pe termen lung a acestei forme de turism va fi sortită eșecului.

CAPITOLUL 1

CONSIDERENTE GENERALE PRIVIND TURISMULUI RURAL ȘI IMPORTANȚA SA

1. 1. PREMISELE APARIȚIEI ȘI DEZVOLTĂRII TURISMULUI RURAL

Turismul, se dezvoltă ca activitate economică în interdependență cu toate domeniile, manifestându-se astfel rolul lui multiplicator în relațiile cu acestea. Procesul industrializării la scară mondială a anilor cuprins implicit și sectorul turistic, determinând specialiștii în domeniu să prezinte dezvoltarea a acestuia ca o industrializare a activității turistice.

Fenomenul industrializării turismului atât pe plan mondial cât și la nivel național, a avut ca fundament „viziunea productivistă” a activităților turistice, ceea ce a condus la concentrarea ofertei în centrul zonelor turistice, a investițiilor corespunzătoare cerințelor incluse procesului de amenajare în derulare, a standardizării produselor turistice, fapt ce a determinat apariția și accentuarea accelerată a supraaglomerării, diminuarea până la dispariție a economiilor locale.

Efectele negative provocate de procesul industrializării la scară largă, crizele și schimbările din plan politic manifestate la nivel internațional, au adus în ultimul deceniu modificări structurale remarcabile în toate domeniile de activitate.

Derularea activităților zilnice în condițiile unor transformări multiple și rapide pe toate planurile economico-sociale și în special în planul tehnico-informațional, favorizează în permanență apariția stresului citadin care devine o armă tot mai periculoasă pentru fiecare individ în parte și societate în ansamblul ei. Apare, astfel dorința individului de părăsire temporară a locului de muncă, spre zone liniștite, lipsite de poluare, în care natura să fie „cea mai bună prietenă a evadării”, pentru mișcare, odihnă, recreere, petrecere a timpului liber. Această dorință este facilitată de reducerea orelor săptămânale și a zilelor săptămânii de lucru, precum și de creșterea numărului zilelor destinate concediilor de odihnă, proces care de-a lungul anilor suferă o transformare în direcția fragmentării acestora.

Creșterea timpului liber și tendința individului de exercitare a mai multor activități remunerate, au și ele un efect favorabil asupra practicării activităților turistice. De asemenea, derularea unei activități remunerate la domiciliu, are dublă implicație în sensul că:

pe de o parte, oferă persoanei posibilitatea de a obține un venit suplimentar cu un efort minim pe care-l poate cheltui participând la activitățile turistice;

pe de altă parte, poate implica direct individul în activitatea turistică, fiind patronul unei societăți cu profil turistic; își creează venituri din care le va cheltui tot în același sector, fie prin investiții turistice, fie petrecându-și concediul într-o „oază turistică preferențială”.

Alături de aglomerația urbană, încă o treaptă în derularea procesului de dezvoltare durabilă a turismului include creșterea timpului liber, sporirea veniturilor individului și creșterea nivelului de cunoaștere și educație,. Reforma sistemului de învățământ, progresul tehnico-informațional și nu în ultimul rând, „explozia” mass-media sunt factorii care au ridicat nivelul de educație și cunoaștere a populației, care tinde tot mai mult spre un alt mod de petrecere a timpului liber.

Turismului i s-au conturat noi valențe prin practicarea turismului rural, acest nou tip, fiind adecvat epocii moderne actuale. Turismul rural se derulează în spații relativ nepoluate, neperturbate, locuite de comunități tradiționale, satisfăcând multiple nevoi:

nevoia de „evadare” pentru diminuarea stării de tensiune, aceasta fiind însoțită de o participare activă sau pasivă la desfășurarea activităților turistice;

nevoia pentru menținerea sau refacerea sănătății;

nevoia de apartenență și dragoste;

nevoia de cunoaștere și educare;

nevoia legată de dorința de vizitare a rudelor și prietenilor;

nevoia de frumos și inedit, etc.

Combinarea elementelor fundamentale determină apariția altor componente care favorizează dezvoltarea turismului rural durabil, după cum urmează:

segmentul de piață format din populația de vârsta a III-a își exprimă cererea pentru practicarea turismului rural în vederea refacerii sănătății, pătrunderea într-un cadru natural relaxant, pitoresc ce poate oferi chiar și experiențe inedite, în condițiile în care aceștia dispun de un buget redus;

ca principal punct de pornire, progresul tehnico-informațional, determină pe de o parte perfecționarea echipamentului specific turismului rural care conferă turistului un plus de confort și siguranță, iar pe de altă parte, permite o dezvoltare și modernizare a transportului și telecomunicațiilor, ameliorând situația infrastructurii generale;

crearea condițiilor de perfecționare a activităților de agricultură ar determina practicarea la scară mai largă a agroturismului, ca parte integrantă a turismului rural;

procesul de valorificare a resurselor turistice, cu precădere a celor care constituie unicate, și poate fi amplificat prin derularea procesului de promovare, care la rândul său trebuie supus perfecționării.

Mulți dintre specialiștii care au studiat turismul, prezintă și elemente privind practicarea turismului rural. Printre problemele abordate se situează și cea vizând factorii care favorizează derularea activităților turismului rural. Prezentați sintetic, factorii care influențează apariția și dezvoltarea acestei forme de turism sunt:

poluarea accentuată a mediului urban;

agravarea problemelor de sănătate cu care se confruntă tot mai profund populația;

pitorescul și ineditul așezărilor rurale ;

oferta diversificată și excepțională a zonelor montane;

accentuarea nostalgiei privind locurile natale;

sporirea complexității muncii, însoțită de intensificarea nevoii de recreere activă în zone nepoluate;

reducerea duratei săptămânii de lucru;

nevoia pentru „noi formule de vacanță”;

autenticitatea ofertei turismului rural;

scăderea accentuată a puterii de cumpărare;

diminuarea disponibilului bănesc necesar pentru sănătate și petreprezintă și elemente privind practicarea turismului rural. Printre problemele abordate se situează și cea vizând factorii care favorizează derularea activităților turismului rural. Prezentați sintetic, factorii care influențează apariția și dezvoltarea acestei forme de turism sunt:

poluarea accentuată a mediului urban;

agravarea problemelor de sănătate cu care se confruntă tot mai profund populația;

pitorescul și ineditul așezărilor rurale ;

oferta diversificată și excepțională a zonelor montane;

accentuarea nostalgiei privind locurile natale;

sporirea complexității muncii, însoțită de intensificarea nevoii de recreere activă în zone nepoluate;

reducerea duratei săptămânii de lucru;

nevoia pentru „noi formule de vacanță”;

autenticitatea ofertei turismului rural;

scăderea accentuată a puterii de cumpărare;

diminuarea disponibilului bănesc necesar pentru sănătate și petrecerea timpului liber;

elementele ofertei sunt vândute la prețuri accesibile tuturor categoriilor de consumatori;

accesibilitate în consumarea alimentelor proaspete, a produselor denumite „ecologice”, precum și creșterea interesului pentru preparatele culinare tradiționale;

gospodăriile și fermele mediului rural dispun de un spațiu de locuit excedentar;

oferta structurilor de primire turistică conține elemente auxiliare, care intensifică tentația turiștilor de practicare a unui turism rural activ, cu participare directă la activitățile desfășurate;

intensificarea practicării turismului religios;

existența tradițiilor etnofolclorico-culturale, care se doresc a fi transmise generațiilor viitoare;

tendința de îmbătrânire a populației, care este „aruncată” din mediul urban spre locurile liniștite, lipsite de poluare, care le conferă chiar și posibilitatea de a-și mai continua.

Relațiile structurale și funcționale care se manifestă actualmente în România, sunt luate în considerare în cadrul strategiilor de dezvoltare stabilite la nivel național. Sub acest aspect, dezvoltarea turismului în spațiul rural românesc a fost abordată de trei specialiști, din următoarele puncte de vedere:

1. din perspectiva sistemului exploatație agricolă – familie;

2. sub aspectul cercetării identității profesionale din mediul rural;

3. prin prisma relațiilor economico-sociale din mediul rural.

Acestea sunt privite și ca tendințe motivaționale ale cunoașterii activității de turism rural, în condițiile existenței în România a unor posibilitățile remarcabile de derulare a acestui tip de turism, argumentate prin prezența resurselor naturale și antropice într-un spațiu rural românesc cu multiple tradiții etnofolclorice, monumente cultural-istorice, muzee etc.

Elementele de condiționare a turismului și dezvoltării rurale, care le completează pe cele prezentate, includ:

infrastructura regională;

resursele funciare și umane din spațiul rural;

structura producțiilor, veniturilor și cheltuielilor în sectorul agricol, ca element de evaluare a potențialului agroturistic.

Etapele de restructurare a economiei, se derulează în strânsă corelație cu cele privind dezvoltarea durabilă a turismului rural românesc, care vizează:

orientarea spre activitățile din mediul rural, în sensul că la producătorii agricoli apare cerința de a produce mai mult și mai bine; reconstituirea fostelor proprietăți agricole, aplicarea liberei inițiative acționează asupra mecanismului pieței mijloacelor de producție și a piețelor produselor agricole, astfel nivelul de trai al locuitorilor mediului rural devenind dependent de volumul și calitatea produselor vândute. Funcționalitatea activităților turismului rural este în acest mod activată, fiind corelată cu structurile existente și cu relațiile economico-social-culturale stabilite;

conturarea și stabilirea celor mai adecvate forme de organizare a turismului rural, ceea ce presupune conturarea limitelor zonelor teritoriale ale acestei forme de turism, pentru a face față cererii din mediul urban;

dezvoltarea efectivă a turismului rural, care se manifestă prin perfecționarea structurilor de primire turistică, prin amplificarea activităților legate de câteva forme ale acestui tip de turism: agroturism sau pelerinaj religios, precum și de tendințele de integrare în structurile europene.

Alternativă a dezvoltării durabile a României, turismul rural este considerat un agregat de tipul produs-preț-consum, care conferă țării multiple șanse de integrare în structurile europene.

1. 2. NOȚIUNI GENERALE PRIVIND TURISMUL RURAL

Turismul în spațiul rural s-a practicat dintotdeauna, dar s-a conturat, a fost apreciat și solicitat pe măsura evoluției civilizației, în condițiile accentuării fenomenelor de industrializare și urbanizare, care au devenit factori nocivi urmare a accentuării stresului în mediul urban poluant.

Ieșirea lumii din acest impas a determinat practicarea turismului într-un mediu nepoluat, propice contactului direct al turistului cu natura, prin care acesta se întoarce temporar la obârșie, în armonia vieții rurale.

Turismul rural, în forma sa pură ar trebui să fie:

localizat în zone rurale;

rural din punct de vedere funcțional – bazat pe trăsături specifice ale lumii rurale cu întreprinderi mici, spațiu liber, contact cu natura și lumea naturală, moștenire tradițională, comunități tradiționale și practici tradiționale;

redus la scară – atât în ceea ce privește construcțiile, cât și așezările;

tradițional, dezvoltându-se încet și sistematic și strâns legat de familie. Este sub control local și se dezvoltă în funcție de binele pe termen lung al zonei;

de diferite feluri, reprezentând modelul complex al mediului înconjurător, economia, istoria și amplasarea.

Orice definiție funcțională a turismului rural trebuie să stabilească parametrii de cerere, de ofertă, de experiență în turism și măsura în care acesta este întreprins cu caracter de continuitate în mediul urban sau rural.

În sens larg, turismul rural a fost definit de OECD prin „petrecerea vacanței în spațiul rural”. Această definiție include practicarea, într-o perioadă limitată, a unor activități turistice în mediul rural, de către turiștii care sunt găzduiți în structuri rustice special amenajate în scopul creării climatului favorabil derulării acestui tip de turism.

Un grup de cadre didactice din Academia de Studii Economice – București a formulat o definiție a turismului rural într-o exprimare mini-max (minimum de cuvinte, maximum de informație), prin care acesta este considerat „un concept care cuprinde activitatea turistică organizată și condusă de populația locală, și care are la bază o strânsă legătură cu mediul ambiant, natural și uman”.

Impactul turismului rural în planul tehnologic, economico-socio-profesional, al surselor de venit, al echilibrului ecologic, prin minimizarea consecințelor negative și maximizarea avantajelor, conturează și accentuează caracterul de activitate intersectorială și plurifactorială.

În acest context s-au putut delimita trei elemente esențiale:

comunitatea rurală dornică sau angajată în activitatea turistică: Comportamentul acestei comunități nu se evaluează prin respectarea prescripțiilor legale privind primirea, găzduirea clientelei, a turiștilor, deși acestea au importanța lor bine definită. Educația, instruirea specifică pentru intensificarea și perfecționarea activităților specifice turismului rural ocupă un rol important, însă decisivă rămâne capacitatea de primire a comunității.

patrimoniul natural, cultural și cel construit: Ambianța în care se află oferta turistică trebuie să fie atractivă, dar în același timp ea trebuie să fie obligatoriu subliniată și oferită ca un buchet de flori bine asortat, capabil să smulgă admirația, să impresioneze, să se imprime în memoria turistului nu numai ca o amintire plăcută, de excepție, dar și ca o rechemare insistentă. În cadrul patrimoniului trebuie să se remarce o prezența următoarelor tipuri de valori:

valoare „evenimențială”: adică să nu fie un loc izolat, uitat, ignorat de mijloacele mass-media;

valoare de „modernitate”: care oferă posibilitatea de a se întâlni și discuta cu parteneri cunoscuți sau necunoscuți, dar mai ales de a participa și a se integra în noua comunitate culturală pe care dorește să o cunoască și pentru care a venit;

valoarea de „notorietate”: apare din nevoia de informații pe care turistul încearcă să le verifice la fața locului, comparând totul și judecând în stilul său propriu veridicitatea și acuratețea informațiilor;

valoarea de „individualizare”: caracterizat prin efortul de a se sustrage tendinței de uniformizare și maximizare existent în reclame turistice, prin sublinierea acelor valențe care dau personalitate teritoriului gospodăriei, locului unde se află turistul;

valoare „simbolică” a zonei în care turistul își petrece vacanța, care include aspectele deosebite de natură estetică, artistică, istorică, ce reprezintă componentele motivației și deciziei turistului de a cunoaște, verifica și savura oferta aleasă;

mediul înconjurător și societățile rurale: Turismul acutizează problemele ecologice prin prezența frecventă, organizată a omului în mediul înconjurător. Această grijă pentru apărarea mediului ambiant se extinde asupra turismului rural a cărui implementare trebuie să fie de tip ecologic. Acest tip de turism trebuie să fie o formă de educare colectivă în care binele, frumosul, cinstea, curățenia, ajutorul reciproc prevalează negativele acestora.

Entitățile organizatorice ale turismului rural, cu o structură funcțională de servicii și cazare eterogenă, debutează cu gospodăria țărănească, cea mai dorită și apreciată formă de găzduire, care este completată cu alte structuri și forme de primire a turiștilor, motel, hotel rustic pavilionar, camping, pensiune, sat de vacanță, tabăra școlară de creație artistică sau pentru activități ecologice.

Gospodăria este structura de primire turistică cea mai reprezentativă pentru turismul rural, aici împletindu-se armonios primirea și găzduirea turiștilor cu serviciile de servire a mesei, care includ oferirea unor alimente proaspete și băuturi din surse proprii, locale, precum și cu serviciile ce cuprind activități de destindere și animație cuprinzând elemente legate de arta și creația populară, de manifestările etnofolclorice, tradiții, sărbători, specific local etc.

Acest tip complex de structură de primire turistică poate fi abordată din punct de vedere sistemic, considerându-se că îndeplinește caracteristicile principale specifice unui sistem:

în cadrul obiectivelor, a motivațiilor și finalității existenței gospodăriei sunt consemnate: obținerea produselor de origine vegetală, animală, oferirea de produse și servicii specifice practicării turismului rural;

componenta constructivă, care din punct de vedere teoretic trebuie să cuprindă totalitatea elementelor sau entităților sistemului, pentru gospodărie este reprezentată de elementele de natură umană, materială, financiară, tehnologică, organizatorică;

componenta funcțională sau dinamică a sistemului, inlude relațiile și raporturile stabilite între elementele componente.

Caracteristicile prezentate conferă gospodăriei posibilitatea de a funcționa nu numai ca un sistem cibernetic, dar și ca unul tehnico-economic, social, complex, dinamic, deschis și probabilistic, astfel:

caracterul tehnico-economic este determinat de natura tehnică și tehnologică a elementelor componente care sunt utilizate de subsistemul operaționalîn procese de producție specifice, dar obligatorii în viziunea economică, întrucât ele intervin prin calitatea, cantitatea și costul lor;

sistemul social este rezultatul existenței componentei umane a gospodăriei;

caracterul complex este dat de complexitatea elementelor sale primare și structurale, a factorilor care acționează asupra ei, a relațiilor din interiorul acesteia și cu exteriorul;

caracterul dinamic este rezultatul necesității adaptării permanente la modificările mediului și a unor factori externi,modificându-și starea în sensul asigurării unui echilibru, dar mai ales în sensul amplificării ei;

sistem deschis întrucât face parte din sisteme superioare, ea devenind de fapt, un subsistem al acestora, intrând în multiple relații cu alte subsisteme – unități economice furnizoare de ceea ce are nevoie, unități care preiau sau unde valorifică produsele obținute, sau în relații cu sistemul general care este economia națională;

caracterul probabilistic al sistemului „gospodărie țărănească” este imprimat de faptul că este permanent influențată de factori naturali, biologici, externi, legați de existența sau inexistența unor resurse, de elementele pieței resurselor a pieței produselor și serviciilor.

În condițiile în care gospodăriei i se atașează terapia muncii fizice, deci turiștii participă la activitățile specifice acesteia (hrănirea animalelor, tăiatul lemnelor, strânsul fânului și recoltelor etc.) se poate vorbi de practicarea agroturismului.

Agroturismul, ca formă particulară a turismului rural, este limitat la nivelul gospodăriei țărănești, prin valorificarea cadrului natural, a ofertei de cazare și a serviciilor agroturistice, având o ofertă de cuprindere mai restrânsă decât turismul rural. Astfel, el poate fi privit din următoarele puncte de vedere:

al structurii de primire turistică: ca element de valorificare a excedentului spațiului de cazare existent într-o gospodărie, care este amenajat și pregătit pentru primirea clienților-turiști;

al activităților: ca un ansamblu de bunuri și servicii oferite de gospodărie în vederea consumului de către clienții-turiști care sosesc în spațiul rural cu dorința de a-și satisface motivațiile sosirii prin implicare directă, activă dar neremunerată;

al economiei locale: ca o sursă de realizare și sporire a veniturilor locale.

El este tratat ca un sistem complex, ale cărui elemente componente se află într-o strânsă relație de interdependență, fiind privit ca un sistem cibernetic deschis în jurul mediului extern. Activitățile din gospodărie se desfășoară în strânsă corelație, agroturismul fiind definit din acest punct de vedere ca „un ansamblu de bunuri și servicii oferite de gospodăria țărănească, spre consumul persoanelor care, pe o perioadă determinată vin în mediul rural pentru relaxare, odihnă și agrement, cure terapeutice, tranzacții sau afaceri, pentru satisfacerea unui hobby, inițiere în arta meșteșugurilor tradiționale, pentru studii și documentare, precum și multe alte activități specifice”.

Deși se desfășoară în același spațiu, agroturismul și turismul rural sunt două noțiuni care se identifică până la un anumit nivel, fiecare fiind completat și conturat de diferite elemente de departajare.

Un element specific turismului rural este reprezentat de celelalte tipuri de structuri de primire:

motelul este inclus în cadrul structurilor de primire ale turismului rural atâta timp cât e situat în apropierea localității rurale și oferă servicii specifice acestui tip de turism;

hotelul rustic pavilionar este considerat acel tip de hotel turistic situat în mediul rural, oferind mai multe pavilioane rustice;

cazarea în campinguri necesită pentru turismul rural elaborarea și aplicarea unor reglementări specifice acestei forme de turism care să includă elemente legate atât de terenurile pe care sunt amplasate, cât și de comportamentul turiștilor;

pensiunile turistice au, ca și gospodăriile, o capacitate cuprinsă între 3-20 camere, oferind turiștilor găzduirea, servirea mesei și servicii de agrement, dar ele pot funcționa atât în cadrul locuințelor cetățenilor cât și în clădiri independente ce includ spații special amenajate pentru cazarea turiștilor pregătirea și servirea mesei acestora;

în cadrul taberelor școlare, de creație artistică sau pentru activități ecologice, se desfășoară activități ce asigură menținerea și transmiterea unor tradiții cultural-artistice populare românești dezvoltarea unor aptitudini și îmbogățirea cunoștințelor din diverse domenii sau chiar de creație artistică, în contextul menținerii, protejării și conservării mediului natural.

Pe fondul acestora, turismul rural ecologic și cultural prinde contur prin desfășurarea unor simpozioane colocvii sau expoziții, cu o tentă adecvată.

Structura de primire turistică împreună cu satul și spațiul, în condițiile derulării activităților specifice turismului rural creează tendința de comprimare a timpului și spațiului, conferind acestuia o activitate și un interes crescând pentru practicarea lui, modificându-și favorabil dimensiunile dezvoltării economice, sociale și culturale.

Satul reprezintă „agregatul” care include îmbinarea armonioasă a capacității de primire, servire a mesei și de desfășurare a unor activități de agrement, a serviciilor aferente acestora, a resurselor naturale și antropice și a vieții cotidiene specifică localităților rurale cu dimensiunea umană de la simplii localnici până la remarcabil artizani și meșteșugari cu intimitatea socială și animația locală în contextul promovării tradițiilor culturale, etnofolclorice, a păstrării și conservării mediului rural. El este definit ca o „așezare rurală pitorească, bine construită, situată într-un mediu nepoluat, păstrător de tradiții și cu un bogat trecut istoric, care în afara funcțiilor politico-administrative, sociale, economice și culturale proprii, îndeplinește sezonier sau în tot cursul anului și funcția de primire și găzduire a turiștilor pentru petrecerea unui sejur cu durată nedefinită”.

Petrecerea timpului liber în mediul rural, în condițiile derulării vacanței, presupune practicarea unui turism rural care este rezultatul unei profunde întrepătrunderi între 3 elemente:

cadrul rural, care presupune existența mediului rural sub aspectul așezării din punct de vedere geografic, economico-social și politic;

potențialul uman, ce vizează localnicii atât ca rezidenți ai așezării rurale, dar și în dubla lor ipostază de locuitori ai acestui spațiu și forța de muncă din turism, în contextul vieții locale cotidiene.

produsul animației turistice, reprezentând efectul motivației care stă la baza deplasării turismului către așezarea rurală; acesta include o multitudine de elemente de la preparatele gastronomice și băuturile alcoolice sau nealcoolice tradiționale consumate, până la rezultatele drumețiilor, a vizitării obiectivelor ce țin de potențialul antropic, a practicării sporturilor, a participării la derularea activităților din gospodării, ateliere meșteșugărești, sau a celor legate de manifestările etnofolclorice.

Turismul rural reprezintă un ansamblu complex alcătuit din 4 componente care se întrepătrund: potențialul turistic rural, industria ospitalității rurale, baza tehnico-materială rurală și potențialul uman rural.

Prin turismul rural se poate înțelege deplasarea unei persoane într-o zonă rurală nepoluată, unde este găzduită cel puțin 24 de ore într-o structură de primire turistică adecvată mediului rural, cu scopul petrecerii timpului liber într-un mod cât mai diversificat, în strânsă concordanță cu natura, cultura și arta țărănească, în condițiile existenței posibilității de a consuma alimente proaspete naturale.

Această formă de turism presupune ca turistul să accepte stilul de viață rural, confortul și serviciile corespunzătoare acestuia.

Turismul rural itinerant poate fi și el spontan sau organizat. Cel organizat se derulează apelând la mijloacele clasice de transport (autocar, tren, avion, șalupă etc.) sau la unele specifice practicării acestui tip de turism: cai, căruțe, sănii, mocănițe (tren cu ecartament îngust), biciclete, bărci etc.

Promovarea turismului rural itinerant este obiectivul principal pe care trebuie să se axeze dezvoltarea acestuia, el presupunând utilizarea unor mijloace tradiționale: suporturi de vânzare (ghiduri, broșuri, pliante, cataloage), obiecte publicitare, prezența la manifestări de turism, utilizarea mediei (TV, publicații, radio, internet), oferind posibilitatea transmiterii informațiilor în cât mai multe limbi de circulație internațională.

Tot ca forme particulare ale turismului rural se pot evidenția și următoarele două tipuri:

turismul verde: desfășurat în spații rurale apropiate parcurilor naționale, a celor naturale, a rezervațiilor biosferei, a celor naturale; este un turism practicat în special de cei care iubesc produsele ecologice;

turism alb: turismul sporturilor de iarnă;

turism albastru: turism practicat la mare.

Practicarea oricărei forme particulare a turismului rural are ca efect o dezvoltare durabilă a acestuia datorată:

conservării și valorificării superioare a resurselor naturale și antropice;

implicării reciproce a silviculturii;

desfășurării la scară largă a manifestărilor culturale specifice spațiului rural, activităților de păstrare, conservare și transmitere a artei și meșteșugurilor locale, a festivităților și obiceiurilor etnofolclorice tradiționale;

protejarea și valorificarea gospodăriilor, a structurilor de primire turistică rurală;

îmbunătățirii aduse mediului rural din punct de vedere a infrastructurii;

diversificării meseriilor și a locurilor de muncă prezente în respectivele spații rurale, păstrarea unor locuri de muncă de o mare importanță pentru desfășurarea activităților turismului rural;

accentuarea rolului femeilor în cadrul activităților derulate pentru practicarea turismului rural.

Studierea complexă a turismului rural este necesară pentru explicarea conținutului, evoluției și consecințelor practicării acestuia asupra fiecărui individ și a societății în ansamblul ei. Evaluarea rezultatelor activităților acestei forme de turism permite persoanelor implicate direct în organizarea și desfășurarea lor, precum și celorlalți operatori sau agenți economici să ia decizii privind o mai profundă implicare în acest domeniu.

1. 3. NECESITATEA EXTINDERII AFACERILOR ÎN TURISMUL RURAL

Serviciul de Extindere din Minessota în anul 1991 discută în amănunt numeroasele probleme vizând resursele, cererea, oferta și organizarea turismului rural la nivel mondial. Analizele lor operative privind extinderea afacerilor în turismul rural includ următoarele elemente:

1. Factorii de accesibilitate și de spațiu

Multe activități recreative sunt inerent considerate rurale deoarece desfășurarea lor necesită un spațiu mare, deschis, în aer liber, caracteristic regiunilor din mediul rural. Astfel, preferă mediul rural cei care doresc să se plimbe, să „hoinărească”, să practice drumețiile, să schieze, să joace golf, să pescuiască, să meargă cu barca, să participe la diferite obiceiuri și festivități tradiționale sau chiar la activitățile din fermele sau gospodăriile unde s-au cazat. Unele din aceste activități sunt în declin din cauza distanței, turiștii din multe țări preferând ca acestea să se deruleze cât mai aproape de domiciliu.

Pentru unele afaceri individuale din turismul rural, facilitarea accesibilității este esențială, deoarece depărtarea, izolarea este avantajoasă si înseamnă un alt preț care, inevitabil este absorbit de clienți. Modelarea proceselor de variație din spațiu, în circuitul urban-rural și factorii care le explică, a fost analizată de mulți specialiști în domeniu, care au considerat că mobilitatea în creștere de-a lungul timpului a condus la o mai mare penetrare a zonelor rurale în scopul recreerii și dezvoltării durabile a turismului rural. De asemenea, s-a ajuns la un concept despre turismul rural, care vizează traseul turistic, după cum se arată în „Rute Culturale în Europa”, ce include drumuri cu circuite bine stabilite, care scot în evidență direct patrimoniul rural, sau panourile publicitare ce includ oferta acestui tip de turism.

2. Exploatarea complexă privind integrarea afacerilor de turism rural în cadrul localităților

Baza de resurse a turismului rural este asociată cu cea din diverse sectoare de activitate. Turismul rural este considerat un aliat natural al agriculturii, în special din punct de vedere al conservării și protejării peisajului rural, precum și a elementelor culturale, integrarea întreprinderilor de turism rural în cadrul localităților vizând stabilirea unor corelații adecvate.

Silvicultura și turismul sunt compatibile, astfel încât, înființarea întreprinderilor de turism rural să se realizeze în condițiile în care cei direct implicați în aceste afaceri, să se adapteze sau să încheie acorduri pentru o exploatare comună si complexă corespunzătoare obiectivelor stabilite de comun acord.

Zonarea în timp și spațiu este tot mai mult vizată în diversele programe de înființare și dezvoltare a întreprinderilor de turism rural, astfel încheindu-se acorduri interactive și reglementări care să cuprindă priorități și facilități în direcțiile stabilite. De asemenea, se încearcă a se rezolva probleme legate de capacitatea de cazare având în vedere întrebări ca: „Pot oare fermierii sau alți rezidenți din mediul rural să găzduiască un număr tot mai mare de turiști? Câte amplasamente de căsuțe ecologice constituie o amenințare asupra mediului? Va fi turismul un efort excesiv pentru sate de a absorbi traficul, sau pentru autoritățile legale de a asigura infrastructura? Aceste conflicte se pot amplifica până la punctul în care un grup de beneficiari suferă sau este înlăturat?”.

Ca o concluzie, se poate menționa, că integrarea întreprinderilor de turism rural în cadrul localităților trebuie să fie rezultatul unei exploatări complexe a teritoriului, a activităților domeniilor cu care turismul intră în contact direct sau indirect.

3. Infrastructura și tehnologia

Cei implicați în programele de înființare și dezvoltare a întreprinderilor turismului rural se vor confrunta în permanență cu problemele vizând infrastructura, atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ.

Adesea infrastructura este concentrată în câteva localități, sau de-a lungul autostrăzilor, astfel încât, dezvoltarea drumurilor, asigurarea cu energie electrică încurajează traficul și diminuează atractivitatea originală a zonei, deși la început, rezidenții primesc cu bucurie aceste îmbunătățiri.

Argumentele privind crearea locurilor de muncă, a utilizării unui sistem de taxe adecvat, sar putea să nu fie atrăgătoare dacă rezidenții nu văd unele îmbunătățiri în serviciile de care beneficiază, în costurile adiționale care adesea sunt suportate de întreprinzătorii rurali pentru a asigura și întreține infrastructura de bază, în special : drumurile, energia electrică, apa, salubrizarea și telecomunicațiile.

4. Forța de muncă

Unul din obstacolele dezvoltării și extinderii turismului rural, îl constituie lipsa forței de muncă calificate. Complexitatea conducerii une întreprinderi de turism a crescut considerabil, o problemă în acest sens, fiind pregătirea de specialitate. Micii întreprinzători din turismul rural nu au acces la pregătirea de specialitate de care beneficiază marii întreprinzători. Pentru a veni în sprijinul și întâmpinarea operatorilor rurali este nevoie de programe flexibile, inclusiv educația la distanță, oportunități extra-sezon și stimulente economice. Acest lucru duce la ridicarea standardelor calitative de producție și servicii și la certificarea și acreditarea operatorilor de turism, acestea în cele mai multe cazuri fiind condiționate de pregătirea lor profesională.

5. Design-ul

Integrarea în mediul rural și conservarea ambientului sunt obiective foarte importante pentru întreprinderile de turism rural. Nu numai sistematizarea arhitectonică trebuie sa fie cea potrivită, dar și amplasarea în funcție de priveliște este importantă si, de asemenea, evitarea tulburării modului de viață.

Acolo unde se găsesc elemente de stil tradițional, autenticitatea este o chestiune foarte importantă. Austria și Elveția, de exemplu, sunt renumite pentru stilul și elementele lor tradiționale, atât în sistematizarea urbană, cât și în cea rurală. Încorporarea motivelor tradiționale este de dorit și posibilă, chiar și unde nu predomină un singur stil. Conservarea patrimoniului este în mod clar unul dintre scopurile turismului rural, pentru ca foarte multe dintre clădirile vechi pot fi adaptate creativ pentru uzul modern.

Sectorul comercial adesea contribuie la acest proces, pentru ca vechile clădiri și stilul tradițional ajută la crearea mediului social și comercial dorit. Motivele regionale și naționale pot fi exprimate nu numai fizic (prin clădiri), dar și prin evenimente culturale, artă, meserii, îmbrăcăminte și alte tradiții. Întreprinderile din mediul rural sunt capabile să întrețină si să stimuleze tradițiile în multe aspecte ale stilului și operațiunilor lor.

6. Caracterul sezonier

Activitățile de turism rural se confruntă cu „perioade de vârf” în sezonul estival, cuprinzând șederi la ferme, „tururi” de vizitare, practicarea diferitelor activități de agrement sau sporturi, înregistrându-se astfel, un adevărat „fenomen de aglomerare”, datorată numărului ridicat de turiști sosiți în spațiile rurale. În acest sens, unele strategii pentru extinderea sezonului turistic au venit în contradicție cu doleanțele comunităților rurale, care doresc să se bucure de liniștea și pacea rurală o mare parte a anului.

Beneficiarii de la sate sunt cei care pot împiedica „vizitele extrasezoniere” sau le pot încuraja, prin atragerea turiștilor pentru a participa la recoltare sau la unele festivități tradiționale desfășurate în perioadele respective. De asemenea, unii investitori iau foarte în serios în calcul caracterul sezonier atunci când doresc să facă finanțări în acest tip de turism.

7. Finanțele

Costurile privind dezvoltarea turismului rural sunt adesea ridicate în zonele rurale izolate, datorate în principal infrastructurii necesare. Asigurările și costurile ridicate sunt o problemă pentru turismul rural din Australia, în timp ce pentru Europa acest tip de turism este considerat o opțiune de vacanță mai puțin costisitoare, accasul în unele zone restrângându-se în mod artificial pentru a creea sentimentul de zonă izolată.

8. Activități de susținere a turismului rural

Tipul, locul, măsura și ritmul dezvoltării turismului în mediul rural necesită unele considerații speciale. Turismul poate copleși o localitate, prin distrugerea unui mod de viață, a tradițiilor culturale, prin „alterarea tiparelor” de muncă si timp liber, datorită incapacității de administrare și dezvoltare a acestuia.

Determinarea caracterului adecvat al turismului din zonele rurale înseamnă realizarea unui acord între necesitățile turismului și sistemul de management și aprovizionare din locul respectiv, sau între necesitățile industriei și dorințele rezidenților.

Legată de problema caracterului adecvat al turismului este paradigma susținerii. Intensificarea susținerii necesită existența a două sisteme:

1. monitorizarea printr-o cercetare a impactului;

2. urmărirea implicării comunității.

Conflictul dintre specialiștii care se ocupă de mediu și cei care lucrează în exploatările forestiere, demonstrează cât de dificil este să se ajungă la un consens în ceea ce de fapt înseamnă susținere.

De un interes deosebit în acest context sunt acele impacte pur rurale, cum ar fi efectele asupra agriculturii (ex. pierderea locurilor de pășunat) și unele modificări ale peisajului. Healey a adus în discuție câteva metode de a se surmonta problema „resurselor comune” și acestea au fost considerate strategii în dezvoltarea susținerii:

• privatizarea resurselor;

• cooperarea, prin asociere, a proprietarilor particulari.

Afacerile din zonele rurale, și mai ales acelea din medii sensibile, trebuie să facă față unor condiții unice, care nu se găsesc la oraș. Chiar și vremea poate deveni un factor foarte costisitor, în special dacă activitățile de afaceri trebuiesc oprite când drumurile sunt blocate de zăpadă, când nivelul apelor este prea mare, sau când vântul sau temperatura fac de nedorit vizita într-o zonă rurală.

Zonele rurale și așezările mici, simt de obicei lipsa unui sistem de management sofisticat, așa cum se aplică la firmele din mediul urban, sau de la nivel guvernamental, care include mai puține resurse și probabil altfel de cunoștințe tehnice în cercetare, planificare, marketing și management operațional.

Funcția turistică a unei așezări rurale care dorește să intre în circuitul turistic este îndeplinită în condițiile respectării următoarelor criterii:

criteriul valorii etnofolclorice care include elemente etnofolclorice: tradiții și ocupații tradiționale, arhitectură, instituții muzeale, manifestări folclorice;

criteriul valorii turistice: are în vedere potențialul natural socio-economic, cultural-istoric care să favorizeze oferirea unor programe diversificate (culturale-sportive);

criteriul existenței și calității gospodăriilor țărănești care presupune respectarea unor standarde de confort, dotare și igienă sanitare, elaborate de ministerul de resort în concordanță cu normele internaționale;

criteriul calității ecologice, care privește calitatea mediului așezării rurale și a cadrului natural limitrof pe baza relației turism-mediu;

criteriul înzestrării tehnico-edilitare care include elemente ce țin de alimentarea cu apă, energie, canalizare, unități sanitare și comerciale, artere stradale, chiar și dotări sub forma echipamentelor turistice (de agrement, sportive);

criteriul accesibilității care are în vedere atât accesibilitatea în așezarea rurală, cât și la gospodărie sau obiectivele agrementului;

criteriul poziției geografice, vizează așezarea rurală ca destinație turistică față de centrele emitente de turiști, zonele și obiectivele turistice de mare valoare, punctele de frontieră, magistralele rutiere și feroviare etc.

Necesitatea extinderii afacerilor în turismul rural este rezultatul creerii condițiilor favorabile de armonizare a unor elemente care cuprind:

tipuri variate de ofertă pentru cazare;

aprovizionare cu produse agroalimentare, de artă populară tradițională, meșteșuguri și folclor se face direct de către exploatația agricolă, familia și comunitatea rurală;

oferta împrejurimilor naturale și cerințele ecologice sunt compatibile cu activitățile turistice;

oferta de locuri de muncă plătite în mediul rural;

echipamentul infrastructural în sectorul serviciilor publice și private, de a căror servicii depinde turismul de afaceri (transporturi, comerț, industrie etc.).

Omologării și brevetării instalațiilor și echipamentelor turismului rural românesc este necesar să i se atașeze o politică adecvată care ar trebui să cuprindă printre altele și următoarele aspecte:

stabilirea unor obiective precise și judicios eșalonate în timp, cu implicarea mai activă a Ministerelor Agriculturii și Alimentației, Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriale;

ameliorarea infrastructurii generale;

amenajarea unor ferme, pensiuni, gospodării turistice model sau pilot, ca dotare și organizare a activității, dar cu respectarea arhitecturii și tradițiilor locale;

identificarea, inventarierea și valorificarea resurselor turistice și limitrofe; dezvoltarea și modernizarea celor introduse în circuitul turistic cu accent special pe divertisment, animație, agrement și practicarea sportului;

realizarea sistemului de rezervări național sau includerea echipamentelor într-unul din sistemele de rezervări viabile;

întocmirea unei evidențe a principalelor evenimente din viața satului.

Operatorii din turism trebuie să se organizeze în vederea marketing-ului, a planificării și autofinanțării, iar în mediul rural acest lucru este dificil din cauza numărului scăzut de membrii, distanțelor mari, posibilități scăzute, și din cauza factorilor culturali care acționează împotriva colaborării. Dependența de unele inițiative comune de marketing este adesea regăsita în turismul rural.

S-a insistat pe ideea ca turismul rural să fie integrat în programe de dezvoltare globală, iar dintre condițiile necesare pentru ca acest tip de turism să fie încununat de succes, putem enumera: susținerea să vină din partea comunității și nu din inițiative particulare; utilizarea fonduri de capital activ; existența coordonatorilor profesioniști și încurajarea marketingului.

CAPITOLUL 2

TENDINȚE ÎN EVOLUȚIA ACTIVITĂȚII TURISTICE RURALE ÎN ROMÂNIA

2. 1. EVOLUȚIA ACTIVITĂȚII TURISMULUI RURAL ÎN ROMÂNIA

În România, tranziția spre o economie de piață a determinat restructurări în toate domeniile de activitate, declanșând multiple implicații economico-sociale, politice și culturale. Astfel, s-a accentuat stresul din viața citadină, s-a înregistrat un gradul ridicat de urbanizare și de poluare a mediului și s-a redus durata săptămânii de lucru. Aceste schimbări au influențat turismul, în sensul modificării destinațiilor de vacanță în favoarea celor active, derulate în mijlocul naturii, cu implicații favorabile și profunde în activitatea turismului rural.

Deoarece turismul rural se sprijină pe atributele spațiului rural și reprezintă o convergență a intereselor socio-economice existente pe plan local, factorii de influență asupra acestui tip de turism pot fi structurați și ca factori bio-psiho-sociali, respectiv:

• conștientizarea nevoii de a duce o viață sănătoasă este un concept în continuă ascensiune; zonele rurale sunt favorabile derulării activităților de recreere în mijlocul naturii, plimbări, ciclism, ascensiuni etc., mediul rural fiind considerat cel mai sănătos, tonificând organismul prin aer curat, mediu nepoluat, trai liniștit lipsit de condițiile majore de stres;

• pacea și liniștea.- stresul, ritmul citadin accelerat sunt elemente care au favorizat orientarea turiștilor spre locurile ce oferă acea pace și liniște mult dorite. Un studiu asupra pieții turistice a relevat faptul că deconectarea, relaxarea și odihna au fost principalele motivații ale celor ce doreau să plece în vacanță (dintre 66% subiecți care au avut acest argument, 47% doreau schimbarea mediului și o experiență în natură, iar 32% căutau aer curat și mediu nepoluat);

• populația de vârsta a III-a este în continuă creștere. Deoarece, pe plan internațional, populația activă iese la pensie mai devreme, rămânând active și peste 60 de ani, pentru a-și menține vitalitatea și puterea, persoanele tind spre o alimentație naturală și rațională. Vacanța la țară asigură, într-o proporție covârșitoare o alimentație ecologică, sănătoasă, din ce în ce mai rară sau mai scumpă din mediul urban;

• turismul rural este benefic pentru copii. Acest mediu este favorabil sănătății, vigorității copiilor, atât prin alimentația naturală (cu alimente proaspete și de calitate), cât și prin legătura creeată cu natura, cu rol important în formarea, conturarea personalității acestora (se realizează o legătură directă cu plantele și animalele), realizându-se o descărcare și echilibrare psihică.

Reîntoarcerea temporară la natură, la modul de viață simplu, constituie o motivație pentru toate categoriile de vârstă, sex, socio-profesionale, reprezentând rezultatul tendinței de conservare, sănătate, confort fizic și spiritual.

Valențele mediului rural reprezintă un atuu care atinge conotații tot mai profunde, datorate contextului în care se derulează viața economico-socială actuală la nivel național și internațional.

Activitatea turismului rural românesc, ca și a celorlalte domenii, este supusă procesului de restructurare. Accelerarea și amplificarea acestei restructurări este rezultatul proceselor de globalizare și dezvoltare durabilă, manifestate la toate nivelele economiei naționale.

Dispunând de un cadrul natural favorabil practicării turismului rural, România a avut posibilitatea să acționeze în direcția pregătirii și promovării ofertei turistice rurale pentru a se alinia la nivelul standardelor internaționale.

Pentru a intra în circuitul agroturistic, orice gospodărie trebuie să fie evaluată și să dețină un certificat de conformitate, certificat obținut ca urmare a îndeplinirii condițiilor cerute. Evaluarea se face pe baza unei „Fișe de evaluare a potențialului agroturistic al gospodăriei”, iar dacă gospodăria primește un „Certificat de conformitate”, acest certificat îi conferă dreptul de a practica agroturismul.

Deoarece aceste gospodării țărănești se caracterizează printr-o mare diversitate ele pot fi clasificate după mai multe criterii. Cele mai semnificative criterii sunt considerate acelea care clasifică gospodăriile țărănești din punct de vedere al utilității și destinației, precum și al serviciilor

oferite turiștilor.

a) Din punct de vedere al utilității și destinației gospodăriei:

• gospodării pentru satisfacerea nevoilor proprii;

• gospodării construite pentru satisfacerea nevoilor proprii și pentru alternativa agroturistică;

• gospodării nou construite și asistate de specialiști, prevăzute cu echipamente și utilități necesare pentru a răspunde cerințelor agroturistice.

b) Din punct de vedere al serviciilor:

• gospodăria agroturistică de găzduire: gospodarul oferă turiștilor cazare și mic dejun;

• gospodăria agroturistică de găzduire și sejur: gospodarul oferă turiștilor cazare, mic dejun și mesele de prânz și seară;

• gospodăriile agroturistice de găzduire și sejur pentru copii: gospodarul oferă copiilor turiștilor și însoțitorilor atât cazare, mic dejun, mesele de prânz și seară, cât și alimente de bază produse și preparate în propria gospodărie în proporție de 50%.

În România, cazarea turistică rurală a condus la conturarea următoarelor tipuri majore de gospodării:

• gospodării țărănești realizate înainte de 1990;

• gospodării țărănești realizate după 1990, care se pot clasifica după tipul utilităților, astfel:

gospodării țărănești cu utilități comune;

gospodării țărănești cu utilități separate:

În momentul de față, în România există în principal două tipuri de structuri turistice de cazare: pensiuni turistice și agroturistice.

• pensiuni turistice – reprezintă structuri de primire pentru turiști ce oferă găzduirea și servirea mesei; acestea pot pune la dispoziție între 3 și 20 camere, funcționând în locuințele proprietarilor sau în imobile independente, care pot oferi și mijloace de agrement;

• pensiuni agroturistice – structuri turistice cu aceleași funcțiuni ca și pensiunea, având 3 și 10 camere, în aceleași locuințe cu proprietarul care asigură toate materiile prime și alimentele din resurse proprii sau locale.

Aceste forme majore de cazare sunt recunoscute și sub aspect legislativ, prin sistemul național de omologare a structurilor de cazare rurale din țara noastră, înregistrarea lor regăsindu-se în publicațiile Institutului Național de Statistică și Studii Economice ca număr de pensiuni agroturistice.

2. 2. ANALIZA EFICIENȚEI UTILIZĂRII CAPACITĂȚII DE CAZARE

ÎN FUNCȚIUNE A PENSIUNILOR AGROTURISTICE DIN ROMÂNIA

Numărul pensiunilor agroturistice este considerat indicatorul vital pentru derularea activității turismului rural, luând în considerare că, nici o activitate de turism rural nu se poate desfășura fără existența unei baze de primire turistică.

Analiza evoluției numărului pensiunilor agroturistice, realizată pe baza datelor prezentate în tabelul nr. 2.1 evidențiază tendința de creștere a numărului structurilor de primire turistică rurală din România în perioada 2000-2014.

Intensificarea cererii pentru practicarea turismului rural a influențat pozitiv preocupările managerilor din turism și a investitorilor, în sensul reorientării lor spre activitățile acestei forme de turism. Acesta reprezintă principalul argument care evidențiază creșterea medie cu 26,90% a pensiunilor agroturistice din România.

Tabelul nr. 2.1

Numărul pensiunilor agroturistice din România

Sursa: http://statistici.insse.ro – Institutul Național de Statistică: 2000-2014

Graficul nr. 2.1 – Dinamica numărului pensiunilor agroturistice din România

Tendința generală de creștere, este evidențiată și prin trendul care sintetizează variațiile sistematice și modificarea ritmică derulată pe perioada analizată.

Concluzia este că, evoluția ascendentă a numărului structurilor de primire turistică din România este rezultatul tendinței de dezvoltare a turismului în general. Acesta, și-a îndreptat atenția în ultimii ani spre turismul rural ca urmare a schimbărilor intervenite și în acest domeniu, preferințele potențialilor turiști fiind orientate spre activități variate, recreative, derulate într-un spațiu cât mai puțin poluat.

Capacitatea de cazare existentă este exprimată prin numărul locurilor de cazare oferite de pensiunile agroturistice ale României (tabelul nr. 2.2):

Tabelul nr. 2.2

Capacitatea de cazare existentă a pensiunilor agroturistice din România

Sursa: http://statistici.insse.ro – Institutul Național de Statistică: 2000-2014

Graficul nr. 2.2 – Dinamica capacității de cazare existente a pensiunilor agroturistice

În perioada 2000-2014, s-a înregistrat o creștere continuă a capacității de cazare existentă (tabelul nr. 2.2), ca urmare a sporirii numărului pensiunilor agroturistice din România. Ritmul mediu de creștere de 31,51%, este superior cu 9,87% față de cel înregistrat de numărul structurilor de primire turistică, deoarece problema dezvoltării activităților turismului rural vizează latura intensivă și de dezvoltare durabilă. În acest sens se pune accent mai puțin pe înființarea pensiunilor agroturistice și mai mult pe construirea unor unități care să dispună de cât mai multe locuri și utilități adecvate acestui tip de turism.

Procesul de sporire a ofertei de cazare sub forma locurilor puse la dispoziția turiștilor sosiți în pensiunile agroturistice, se explică prin intensificarea privatizării, în sensul apariției mai multor unități de cazare private, urmare a creșterii cerințelor pentru practicarea turismului rural.

Rezultatul analizei numărului de locuri oferite de pensiunile agroturistice din România în perioada 2000-2014, sub forma capacității de cazare existente, ne indică o evoluție mult mai ascendentă comparativ cu a numărului unităților turismului rural, ca urmare a procesului de dezvoltare durabilă în care este cooptat și acest tip de turism.

Aceste rezultate, în ceea ce privește evoluția capacității de cazare în funcțiune, se justifică prin atitudinea patronilor și managerilor din turismul rural, care conduc și coordonează activitățile, astfel încât structurile de primire turistică să funcționeze la capacitate maximă, calitatea serviciilor de întreținere și reparare a acestora derulându-se sub alte forme și coordonate decât în cazul celorlalte tipuri de unități din cadrul turismului în general.

Evoluția activității turismului rural nu se reflectă numai prin analiza fluctuațiilor indicatorilor care evidențiază situația ofertei: număr structuri de primire turistică rurală, capacitatea de cazare existentă, capacitate de cazare în funcțiune. Alți doi indicatori se alătură primilor trei, pentru a întregi imaginea schimbărilor cu care se confruntă activitatea turismului rural.

Aceștia surprind starea cererii turistice rurale și sunt reprezentați de numărul turiștilor sosiți în structurile de primire turistică rurală din România și numărul înnoptărilor corespunzătoare respectivelor unități, din perioada 2000-2014.

Cererea de practicare a turismului rural s-a intensificat de la un an la altul, ca urmare a schimbării condițiilor de viață și a mentalităților vizând practicarea unor forme de turism care să includă prezența turistului în natură și participarea lui activă la derularea activităților specifice.

Tenta de manifestare a evoluției numărului turiștilor o urmează pe cea a indicatorilor ofertei turistice rurale, în sensul înregistrării unei creșteri susținute. Această creștere este mult mai accentuată, în medie stabilindu-se 53,21% pe an, fiind rezultatul amplificării cererii și consumului pentru această formă de turism.

Evoluția numărului turiștilor a cunoscut cea mai mare creștere, comparativ cu a numărului structurilor de primire turistică, a capacității de cazare existentă și în funcțiune, ca urmare a manifestării tot mai pregnante a acestora, în sensul modificării preferințelor de petrecere a timpului liber. Ei doresc să părăsească pentru un timp locul în care-și desfășoară activitățile zilnice și să se îndrepte spre acele regiuni care le conferă mai multă liniște, odihnă și recreere, într-un mediu cât mai puțin poluat: zone de practicare a turismului rural.

Deși, în perioada 2000-2013 numărul turiștilor sosiți a cunoscut o evoluție destul de accentuată, ritmul mediu depășind 25%, totuși nici perioada lor de ședere nu a lăsat de dorit (tabelul nr. 2.3). Odată ajunși departe de stresul vieții citadine, au preferat să rămână cât mai multe zile în aceste locuri. Astfel, se justifică tendința de creștere asimilară cu a numărului de turiști. Totuși, ritmul mediu de creștere apropiat de al numărului turiștilor, nu a putut fi depășit datorită situațiilor financiare și puterii de cumpărare reduse, cu care se confruntă turiștii în conjunctura economică actuală.

Tabelul nr. 2.3

Numărul turiștilor sosiți în pensiunile agroturistice din România

Sursa: http://statistici.insse.ro – Institutul Național de Statistică: 2000-2013

Graficul nr. 2.3 – Dinamica numărului de turiști sosiți în pensiunile agroturistice

Continuarea analizei evoluției activității turismului rural prin prisma cererii manifestate în perioada 2000-2013, are în vedere studierea modificărilor numărului înnoptărilor înregistrate în cadrul pensiunilor agroturistice din România (tabelul nr. 2.4). Numărul înnoptărilor este influențat în mod direct de numărul turiștilor sosiți în pensiunile agroturistice și indirect prin oferta turismului rural, nu atât prin existența ei, ci cu precădere prin calitatea serviciilor puse la dispoziția turiștilor.

Tabelul nr. 2.4

Numărul înnoptărilor înregistrate în pensiunile agroturistice din România

Sursa: http://statistici.insse.ro – Institutul Național de Statistică: 2000-2013

Graficul nr. 2.4 – Dinamica numărului înnoptărilor înregistrate în pensiunile agroturistice

Tabelul nr. 2.5

Numărul înnoptărilor înregistrate în pensiunile agroturistice din România pe categorii de confort în perioada 2006-2013

Sursa: http://statistici.insse.ro – Institutul Național de Statistică: 2006-2013

Graficul nr. 2.5 – Dinamica numărului înnoptărilor înregistrate în pensiunile agroturistice, pe categorii de confort în perioada 2006-2013

Tabelul nr. 2.6

Capacitatea de cazare turistică existentă a pensiunilor agroturistice din România, pe categorii de confort, în perioada 2006-2013

Sursa: http://statistici.insse.ro – Institutul Național de Statistică: 2006-2013

Tabelul nr. 2.7

Numărul turiștilor sosiți în pensiunile agroturistice din România, pe categorii de confort, în perioada 2006-2013

Sursa: http://statistici.insse.ro – Institutul Național de Statistică: 2006-2013

Orice așezare rurală își are specificitatea ei, componentele teritoriale și sociale conferindu-i o anumită caracteristică, fiind rezultatul relației om-mediu, vatra satului fiind privită ca valoare a mediului natural, a bunurilor culturale și a elementelor etnografice, ca loc de muncă, în totala întrepătrundere cu populația abordată atât ca nivel potențial demografic, dar și economic.

Derularea activității de turism rural este rezultatul combinării elementelor de acțiune cu cele care țin de mediul ambiant. În România, aceste componente pot să fie modelate la standarde ridicate, existând posibilități de accelerare, accentuare și mobilizare a tuturor resurselor de care dispune acest teritoriu.

Aceste aspecte au început a fi evidențiate prin mutațiile structurale înregistrate la nivelul României, în perioada 2000-2014, de către principalii indicatori care au capacitatea de a reflecta evoluția activității de turism rural: număr structuri de primire turistică rurală, capacitate de cazare existentă și în funcțiune, număr turiști și număr înnoptări.

Modificările structurale survenite în activitatea turismului rural, sunt determinate de fluctuațiile înregistrate de baza materială turistică, ce include și capacitatea de cazare existentă și în funcțiune, precum și de numărul turiștilor sosiți, cu înnoptările corespunzătoare acestora.

Eficienței activității turismului rural i se poate contura o imagine în condițiile analizei eficienței utilizării capacității de cazare în funcțiune, care a fost studiată pe baza datelor din 2005-2013, datorită absenței informațiilor privind indicii de utilizare a capacității de cazare în funcțiune a pensiunilor agroturistice pe categorii de confort din 2000-2004.

Stabilirea eficienței utilizării capacității de cazare în funcțiune are ca fundament determinarea indicelui de utilizare a capacității de cazare în funcțiune.

Tabelul nr. 2.8

Indicii de utilizare a capacității de cazare în funcțiune în pensiunile agroturistice din România, pe categorii de confort, în perioada 2005-2013

Sursa: http://statistici.insse.ro – Institutul Național de Statistică: 2005-2013

Valorile indicilor de utilizare a capacității de cazare în funcțiune, determinați pe categoriile de confort ale structurilor de primire turistică rurală (tabelul nr. 2.6), ne indică o eficiență foarte redusă. Această eficiență scăzută a utillizării capacității de cazare în funcțiune se manifestă atât în 2010, cât și în 2013, pe fiecare tip de categorie de confort, dar și la nivelul tuturor unităților turistice rurale. Ea reprezintă rezultatul folosirii destul de reduse a capacității de cazare în funcțiune, numărul înnoptărilor înregistrate fiind mult prea mic în comparație cu oferta unităților de cazare turistică rurală.

Comparând rezultatele indicilor de utilizare a capacității de cazare în funcțiune obținute în fiecare an, pe cele cinci categorii de confort, se poate evidenția că, la nivelul pensiunilor agroturistice de 5 flori, eficiența utilizării capacității de cazare în funcțiune este cea mai ridicată, celorlalte patru categorii corespunzându-le valori în scădere, direct proporționale cu confortul. Se poate concluziona că, în perioada 2005-2013, turiștii care au preferat să practice turism rural sunt în primul rând cei care au dispus de un buget mai substanțial sau care au ținut măcar o dată pe an să facă un efort financiar deosebit, pentru a se caza într-un spațiu care să ofere condiții de confort cât mai ridicate, chiar dacă timpul liber și-l petrec efectiv cu activități recreative rurale.

Pe ansamblu, trebuie să precizăm că, valorile tuturor indicilor de utilizare a capacității de cazare în funcțiune, sugerează utilizarea foarte scăzută a capacităților de cazare în funcțiune, numărul înnoptărilor fiind extrem de reduse comparativ cu capacitatea de cazare în funcțiune oferită de pensiunile agroturistice.

2. 3. CORELAȚIA DINTRE CAPACITATEA DE CAZARE ÎN FUNCȚIUNE

ȘI ÎNNOPTĂRILE DIN PENSIUNILE AGROTURISTICE ROMÂNEȘTI

Evoluția fiecărui indicator în parte, a înnoptărilor, a capacității de cazare în funcțiune și a indicelui de utilizare a capacității de cazare în funcțiune, se va analiza și pe baza stabilirii dinamicii corespunzătoare acestora. Fiecare a cunoscut de la un an la altul o creștere/scădere care s-a evidențiat prin rezultatele supraunitare obținute pe categorii de confort, dar și pe total pensiuni agroturistice.

Numărul înnoptărilor a cunoscut cea mai mare creștere în 2013 față de 2006 la nivelul pensiunilor agroturistice de 3 flori, indicele stabilit fiind de 51,94% în 2013, față de 27,08 în 2006. Deși numărul cel mai mare de înnoptări a fost înregistrat pentru pensiunile agroturistice de 3 flori, totuși, la nivelul acestora s-a stabilit o scădere în 2013 față de 2006, de la 14,6% la 12,6%.

Dinamica stabilită pentru capacitatea de cazare în funcțiune ne indică o altă ierarhie a indicilor determinați pe categorii de confort. Astfel, cea mai ridicată valoare aparține indicelui capacității de cazare în funcțiune a pensiunilor agroturistice de 5 flori în 2013, al cărui rezultat de 15,9% ne indică o scădere a acestuia față de 2006 cu 4,70%.

În valoare absolută, capacitatea de cazare în funcțiune a pensiunilor agroturistice de 3 flori a crescut în 2013 cu 393.192 locuri-zile față de 2006. O creștere doar de 1,05 ori, deci cu 4,47% ceea ce ca modificare absolută reprezintă un spor cu doar 11.296 locuri-zile, este semnalată la nivelul pensiunilor agroturistice de 2 flori. Indicele stabilit pentru pensiunile agroturistice de 1 floare reprezintă o scădere în 2013 cu 87,18% față de nivelul anului 2005, rezultând o scădere cu 20.525 locuri-zile. Capacitatea de cazare în funcțiune a pensiunilor agroturistice de 4 flori a crescut în 2013 la 170.278 locuri-zile, cu 137.487 locuri-zile mai mult decât în 2006. La fel și în cazul pensiunilor agroturistice de 5 flori, capacitatea de cazare în funcțiune a crescut de la 5.211 locuri-zile în 2006 la 20.892 locuri-zile în 2013.

Dinamica indicilor de utilizare a capacității de cazare în funcțiune stabilită pe fiecare categorie de confort, ne plasează în anul 2013 pe primul loc pensiunile agroturistice de 5 flori, pe al doilea pensiunile agroturistice de 4 flori, pe locul al treilea pensiunile agroturistice de 1 floare, pe locul al patrulea pensiunile agroturistice de 3 flori, pentru ca ultimul loc să aparțină celor de 2 flori. Indicii determinați ne indică o scădere în 2013 față de 2005 cu 2,62% ca total medie, respectiv de la 16,54% în 2005 la 13,92% în 2013.

Înnoptările pot fi considerate drept măsură absolută a eficienței capacității de cazare în funcțiune, fiind dependente în mod direct de circulația turistică și oferta materială de cazare. Dinamica înnoptărilor, considerată ca o rezultantă medie a celor doi ani, este influențată și implicit condiționată de cei doi factori: indicele de utilizare a capacității de cazare în funcțiune și capacitatea de cazare în funcțiune.

Influența conjugată a celor doi factori permite ca în anul 2013 să se înregistreze o creștere relativă a înnoptărilor față de 2006 cu 46,10%, căreia îi corespunde o creștere absolută cu 537.713 înnoptări.

Modificare capacității de cazare în funcțiune din 2013 față de 2005 determină o scădere a înnoptărilor de 1,18259 ori, deci cu 2,62%.

Asupra evoluției pozitive a înnoptărilor, cea mai mare influență au avut-o indicii de utilizare, modificarea lor de la un an la altul, pe cele cinci categorii de confort, conducând la o creștere cu 537.713 înnoptări în 2013 față de 2006, adică, efectiv cu 46,10%. Eficiența activității turistice din pensiunile agroturistice ale României în 2013 față de 2006 este evidențiată și prin calculul indicilor medii de utilizare a capacității de cazare în funcțiune stabiliți sub influența următorilor doi factori:

• x – indice de utilizare a capacității de cazare în funcțiune;

• f – capacitatea absolută a cazării în funcțiune.

Pe total pensiuni agroturistice, indicele mediu de utilizare a capacității de cazare în funcțiune a scăzut în 2013 față de 2006, sub influența conjugată a ambilor factori, cu 48,13% ceea ce reprezintă o scădere cu 0,036 înnoptări.

La acest proces de scădere a indicelui mediu de utilizare a capacității de cazare în funcțiune, indicele de utilizare a capacității de cazare în funcțiune are cea mai mare influență, fapt remarcat prin deficitul obținut, cu 0,036 înnoptări reprezentat în valoare relativă de cele 46,10%.

Capacitatea de cazare în funcțiune influențează creșterea indicelui mediu de utilizare a capacității de cazare în funcțiune doar cu 0,67% adică, efectiv doar cu 0,0005 înnoptări. Dinamica stabilită la nivelul tuturor pensiunilor agroturistice, atât în ceea ce privește numărul înnoptărilor, cât și a indicelui mediu de utilizare a capacității de cazare în funcțiune, ne indică o creștere a celor doi indicatori, ceea ce reprezintă o evoluție pozitivă, pe ansamblu, a eficienței utilizării capacității de cazare în funcțiune în 2013 față de 2006.

Tendințele în evoluția activității turismului rural românesc sunt completate printr-o analiză a legăturii și interdependenței dintre capacitatea de cazare în funcțiune și înnoptările corespunzătoare pensiunilor agroturistice din România pe perioada 2005-2013.

În general, legăturile dintre fenomene sunt fundamentate pe faptul că fiecare fenomen se manifestă sub influența unui complex de factori, unii esențiali, alții cu o influență mai redusă și mai puțin semnificativă. Cercetarea acestor legături are la bază utilizarea fie a unor metode și procedee simple de interpretare a legăturilor, fie a unor metode analitice aplicabile prin folosirea unor funcții și procedee matematice.

Existența și intensitatea legăturii dintre capacitatea de cazare în funcțiune și numărul înnoptărilor înregistrate pentru pensiunile agroturistice din România, au fost analizate prin aplicarea metodei corelației și a regresiei.

Indiferent de metoda utilizată, s-a stabilit și evidențiat că, pe ansamblu, în perioada 2006-2014 cei doi indicatori: capacitatea de cazare în funcțiune și înnoptările pensiunilor agroturistice din România au evoluat într-o strânsă corelație, ceea ce conturează tendința favorabilă a activității turismului rural spre o dezvoltare durabilă a acestuia.

Tabelul nr. 2.9

Valorile estimate ale numărului de turiști după trendul liniar

pentru perioada 2015-2025

Graficul nr. 2.6 – Dinamica valorilor estimate ale numărului de turiști în pensiunile agroturistice, în perioada 2015-2025

CAPITOLUL 3

EFECTELE RELAȚIONALE DETERMINATE DE PRACTICAREA TURISMULUI ÎN MEDIUL RURAL

3. 1. PRODUSUL TURISTIC RURAL ÎNTRE PREZENT ȘI VIITOR

Dezvoltarea economico-socială se îmbină armonios cu dezvoltarea turismului rural, între cele două existând o relație de corespondență și reciprocitate. Afirmația este argumentată prin dubla implicare ce apare ca un circuit, în sensul că activitățile specifice turismului rural prin complexitatea lor, contribuie la dezvoltarea în ansamblu a zonelor rurale, în timp ce această dezvoltare, va determina la rândul ei, o creștere a circulației turistice.

Din momentul declanșării „actului” de derulare a activităților turistice elementele componente specifice turismului rural, prin ansamblul complex pe care-l creează, influențează evoluția altor domenii, determinând efecte de bază ale economiei naționale. Interacțiunea acestor elemente componente, determină efecte imediate sau pe termen lung, de natură economică, socială, culturală etc., care se manifestă nu numai la nivel național dar și zonal, putând evidenția pe această bază influența turismului rural în dezvoltarea economico-socială a unei zone turistice.

Procesul prin care se încearcă anticiparea viitorului și în acest fel, stabilirea cursului care trebuie urmat în scopul obținerii celor mai bune rezultate, pentru realizarea anumitor obiective, stă la baza tuturor deciziilor privind strategia dezvoltării turismului rural.

Previziunea este privită ca o modalitate, un procedeu sau un ansamblu de procedee, cu ajutorul căreia realizăm cercetarea, analiza, cunoașterea, și descrierea realității obiective, în scopul anticipării, inițierii și organizării unei acțiuni viitoare pe bază de criterii de eficiență. Metoda nu se referă la o cunoaștere în mod pasiv a realității, ci arată care sunt cele mai bune căi de urmat.

Printre multiplele metode de previziune utilizate (metode mecanice sau analitice), un loc semnificativ ocupă și metoda lanțurilor Markov, care permite previzionarea modificărilor structurale ale diferiților indicatori supuși proceselor de analiză statistică. Activitatea turismului rural previzionată cu ajutorul metodei lanțurilor lui Markov vizează numărul turiștilor și a înnoptărilor pensiunilor agroturistice din România.

Previzionarea structurală a numărului turiștilor și a înnoptărilor pensiunilor agroturistice din România s-a realizat pentru anul 2015, pe baza unui algoritm de calcul a cărei metodologie de calcul presupune parcurgerea următoarelor etape, preluate din „Economia Serviciilor – culegere de probleme teoretice și practice”:

Calcularea matricilor de tranziție – care necesită determinarea mai multor matrici de tranziție în funcție de numărul anilor; în fiecare matrice, se ia cea mai mică valoare, la intersecția liniilor cu coloanele, determinându-se „diagonala fidelității”, astfel încât diferențele determinate se repartizează în cadrul matricii și reprezintă procentele de creștere și scădere a structurii indicatorului analizat;

Calcularea matricei totale de tranziție – reprezintă etapa în care se însumează elementele matricilor de tranziție determinate anterior;

Determinarea matricei probabilităților de tranziție – constă în împărțirea fiecărui element al matricei totale de tranziție la totalul de pe linie;

Stabilirea structurii previzionate – care presupune înmulțirea transpusei matricei probabilităților de tranziție cu vectorul structurii ultimului an cunoscut.

Numărul turiștilor sosiți în pensiunile agroturistice din România fiind determinat structural atât pe cele două categorii: români/străini, cât și pe categoriile de confort ale structurilor de primire turistică rurală, a permis aplicarea metodei lanțurilor lui Markov.

Structura previzionată pentru turiștilor care practică turismul rural în România, s-a stabilit ca fiind de 88,7% români și doar 11,3% străini, în condițiile în care din 2000 până în 2013 s-au înregistrat următoarele modificări structurale, în anii comparați remarcându-se creșterea procentuală atât a turiștilor români cât și a celor sosiți din străinătate, astfel:

– în 2002 față de 2000 cu 130,22% pentru turiștii români, respectiv cu 170,73% pentru turiștii străini;

– în 2006 față de 2002 cu 234,85% pentru turiștii români, respectiv cu 108,82% pentru turiștii străini;

– în 2010 față de 2006 cu 33,60% pentru turiștii români, respectiv cu 9,12 pentru turiștii străini %;

– în 2012 față de 2010 cu 54,22% pentru turiștii români, respectiv cu 53,35% pentru turiștii străini;

– în 2013 față de 2012 cu 12,22% pentru turiștii români, respectiv cu 26,55% pentru turiștii străini.

Previzionarea structurii numărului turiștilor determinată pe categoriile de confort ale unităților de primire turistică rurală din România a stabilit pentru 2015 că: 9,93% dintre turiști se vor caza în unitățile de 1 floare, 18,19% în cele de 2 flori, 38,42% în cele de 3 flori, 20,57% în cele de 4 flori și 12,89% le vor prefera pe cele de 5 flori, după ce pe parcurs s-au cunoscut următoarele evoluții structurale:

în 2008 față de crescut ponderea numărului turiștilor cazați în unitățile de 5 flori cu 443,11%, în cele de 4 flori cu 76,35%, în cele de 3 flori cu 79,55%, în cele de 2 flori cu 58,37%, iar în cele de 1 floare cu 23,29%, în condițiile scăderilor procentuale înregistrate la structurile de cazare turistică a pensiunilor agroturistice de 1 floare cu 4,54% și creșterii procentuale înregistrate la celelalte tipuri astfel: la cele de 2 flori cu 8,31%, la cele de 3 flori cu 46,18%, la cele de 4 flori cu 43,47% și la cele de 5 flori cu 73,92%;

în 2010 față de scăzut ponderea numărului turiștilor cazați în unitățile de 5 flori cu 27,00%, în cele de 2 flori cu 66,70% iar în cele de 1 floare cu 138,00%, pe când în cele de 3 flori și 4 flori s-a înregistrat o creștere cu 13,21%, respectiv cu 20,55%, în condițiile scăderilor procentuale înregistrate la structurile de cazare turistică a pensiunilor agroturistice de 1 floare cu 7,26%, la cele de 2 flori cu 12,74%, pe când la celelalte tipuri înregistrând o creștere cu 31,50% la cele de 5 flori, cu 99,55% la cele de 4 flori și cu 90,61% la cele de 3 flori;

în 2011 față de crescut ponderea numărului turiștilor cazați în unitățile de 5 flori cu 65,12%, în cele de 4 flori cu 65,47% iar în cele de 3 flori cu 37,05%, pe când în cele de 2 flori și 1 floare s-a înregistrat o scădere cu 3,20%, respectiv cu doar 0,22%, în condițiile scăderilor procentuale înregistrate la structurile de cazare turistică a pensiunilor agroturistice de 1 floare cu 35,71% și la cele de 2 flori cu 14,01%, pe când la celelalte tipuri s-a înregistrat o creștere cu 16,41% la cele de 3 flori, cu 36,70% la cele de 4 flori și cu 41,07% la cele de 5 flori;

în 2012 față de crescut ponderea numărului turiștilor cazați în unitățile de 5 flori cu 16,42%, în cele de 4 flori cu 24,92%, în cele de 3 flori cu 36,47%, iar în cele de 2 flori cu 7,15%, pe când în cele de 1 floare s-a înregistrat o scădere cu 18,54%, în condițiile creșterilor procentuale înregistrate la structurile de cazare turistică a pensiunilor agroturistice de 4 flori cu 20,51%, la cele de 3 flori cu 47,52% iar la cele de 2 flori cu 26,64%, pe când la celelalte tipuri s-a înregistrat o scădere cu 6,61% la cele de 5 flori și cu 17,76% la cele de 1 floare;

în fine, în 2013 față de crescut ponderea numărului turiștilor cazați în unitățile de 4 flori cu 25,45%, în cele de 3 flori cu 10,63%, în cele de 2 flori cu 9,89% iar în cele de 1 floare cu doar 0,72%, pe când în cele de 5 flori s-a înregistrat o scădere cu 18,99%, în condițiile scăderilor procentuale înregistrate la structurile de cazare turistică a pensiunilor agroturistice de 2 flori cu 4,99%, pe când la celelalte tipuri s-a înregistrat o creștere cu doar 0,37% la cele de 1 floare, cu 8,74% la cele de 3 flori, cu 22,56% la cele de 4 flori și cu 2,30% la cele de 5 flori.

Cel de-al doilea indicator previzionat cu această metodă este numărul înnoptărilor pensiunilor agroturistice din România a cărei structură este stabilită pentru anul 2015 tot pe cele două clasificări: după tipul turiștilor români/străini și după categoria de confort a structurii de primire turistică rurală. Fluctuațiile structurale determinate de la un an la altul, în ceea ce privește înnoptările celor două categorii de turiști, români și străini se prezintă astfel:

– în 2002 față de 2000, ponderea înnoptărilor turiștilor străini a crescut cu 97,84% concomitent cu creșterea procentuală a înnoptărilor turiștilor români cu 128,24%, pe când ponderea numărului turiștilor străini sosiți în pensiunile agroturistice din România a crescut cu 170,73% iar a celor români cu 125,05%;

– în 2006 față de 2002, ponderea înnoptărilor turiștilor străini a crescut, deasemenea, cu 131,05% concomitent cu creșterea procentuală a înnoptărilor turiștilor români cu 233,92%, pe când ponderea numărului turiștilor străini sosiți în pensiunile agroturistice din România a crescut cu 108,82% iar a celor români cu 254,23%;

– în 2010 față de 2006, ponderea înnoptărilor turiștilor străini a crescut cu 14,81% concomitent cu creșterea procentuală a înnoptărilor turiștilor români cu 33,65%, pe când ponderea numărului turiștilor străini sosiți în pensiunile agroturistice din România a crescut cu 9,12% iar a celor români cu 35,81%;

– în 2012 față de 2010, ponderea înnoptărilor turiștilor străini a crescut cu 37,77% concomitent cu creșterea procentuală a înnoptărilor turiștilor români cu 51,19%, pe când ponderea numărului turiștilor străini sosiți în pensiunile agroturistice din România a crescut cu 53,35% iar a celor români cu 54,29%;

– tot astfel, în 2013 față de 2012, ponderea înnoptărilor turiștilor străini a crescut cu 10,75% concomitent cu creșterea procentuală a înnoptărilor turiștilor români cu 9,85%, pe când ponderea numărului turiștilor străini sosiți în pensiunile agroturistice din România a crescut cu 26,55% iar a celor români cu 11,19%.

9,93% dintre turiști se vor caza în unitățile de 1 floare, 18,19% în cele de 2 flori, 38,42% în cele de 3 flori, 20,57% în cele de 4 flori și 12,89% le vor prefera pe cele de 5 flori

Parcurgerea următoarelor etape de calcul prezentate metodologic, au condus la stabilirea structurii înnoptărilor la nivelul anului 2015, astfel încât românilor le revin 88,7%, iar străinilor 11,3%. Structura numărului înnoptărilor previzionată pentru anul 2015 prezintă pe primul loc structurile de primire turistică de 3 flori cu 38,42%, urmate o distanță considerabilă de cele de 4 flori cu 20,57%, de cele de 2 flori cu 18,19%, de cele de 5 flori cu 12,89%, respectiv de cele de 1 floare cu 9,93%.

Analiza modificărilor structurale determinate ca urmare a aplicării metodei de previziune a lanțurilor lui Markov, pentru ambii indicatori, determinați la nivelul României, pe cele două tipuri de clasificări, au condus la concluzia că față de anii precedenți, atât numărul turiștilor cât și al înnoptărilor, din punct de vedere structural, se confruntă cu tendința ultimilor patru ani, adică din 2010 până în 2013.

Previzionarea realizată pe baza datelor statistice culese poate să devină realitate, numai în condițiile continuării procesului de realizare a unui echilibru între cererea și oferta turismului rural pe piața specifică acestuia și promovarea produselor turistice rurale pe piața turistică internă și internațională.

Oferta turistică rurală se identifică, de fapt cu produsul turistic rural, care actualmente este tot mai solicitat pe piața turistică.

Componentele acestor produse includ elemente specifice tradiționale spațiului rural inclus în circuitul turistic local, astfel încât particularitățile acestora se conturează pe baza patrimoniului turistic local, a resurselor forței de muncă și a serviciilor implicate în derularea activității turistice, în condițiile respectării principiilor dezvoltării durabile.

Rolul primordial în prezentarea produselor turistice rurale, revine activității promoționale care trebuie să se deruleze sub forma publicității, a promovării vânzărilor, a relațiilor publice, a utilizării mărcilor, a manifestărilor promoționale și forțelor de vânzare. Obiectul acțiunilor promoționale este de a comunica auditoriului informații și motive care să stârnească interesul și să-l determine să-și petreacă sejurul în zona

Alegerea mijloacelor, tehnicilor și instrumentelor folosite pentru desfășurarea propriu-zisă a campaniei publicitare se face în concordanță cu publicul căruia îi este destinat produsul turistic. Pentru început segmentul de public vizat poate fi tineretul, știut fiind că acesta este receptiv la noutăți. El va fi tratat diferențiat în funcție de zona de provenință și de mediul de apartenență, recurgându-se în acest scop la metode, imagini, limbaje adecvate.

În prezent, se face acut resimțită lipsa unei reclame organizate pe plan intern și internațional. În acest sens, este necesară elaborarea unor cataloage de prezentare în detaliu a ofertei turistice. Includerea gospodăriei turistice în aceste cataloage necesită realizarea unei documentații asigurate în întregime de experți, cuprinzând câteva etape:

– formularea unei cereri din partea gospodarului;

– expertizarea locuinței pentru determinarea gradului de confort al spațiilor de cazare, precum și natura serviciilor oferite;

– clasificarea gospodăriei conform normelor internaționale pentru definirea opțiunilor în funcție de preț și preferințe;

– eliberarea certificatului de atestare agroturistică;

– prezentarea grafică și descriptivă a cadrului natural și a posibilităților de agrement din zona de amplasare a gospodăriei;

– tipărirea în condiții grafice deosebite a cataloagelor.

După caracterul informațiilor pe care trebuie să le conțină materialele publicitare elaborate, se are în vedere utilizarea următoarelor tipuri:

materiale ce conțin informații de detaliul – ele cuprind prezentarea cât mai amănunțită a gospodăriei, a modului în care se poate ajunge în zonă și în sat, precum și a celor mai interesante elemente din programul turistic;

materiale ce conțin informații generale – creativitatea, originalitatea, inventivitatea trebuiesc avute în vedere pentru ca, împreună cu elementele concrete să contribuie la realizarea unui material atractiv și interesant.

La nivelul gospodăriilor, dacă exista posibilități financiare, este bine ca fiecare din acestea să posede propriul ghid sau pliant în care să fie prezentată atât gospodăria respectivă, cât și împrejurimile, cu zonele de atracție, în materialul publicitar respectiv prezentându-se pe scurt și satul, comuna din care face parte gospodăria.

Indiferent de prezentare, materialul trebuie să inventarieze totalitatea gospodăriilor care sunt amenajate pentru turism rural; de asemenea va include informații referitoare la ansamblul teritoriului, elemente de inedit ce pot fi întâlnite etc. Pe plan extern, întrucât, produsele turistice de acest gen sunt cunoscute și apreciate de către consumatori, segmentele de piața vizate sunt mult mai numeroase (tineri, adulți și chiar persoane de vârsta a treia).

Acțiunile publicitare propriu-zise se pot desfășura utilizând:

– presa: este indicată atât presa cotidiană cât și cea periodică. Acțiunile publicitare prin presă se vor realiza fie prin publicarea unor materiale informative (reportaje, articole legate de tema produsului turistic), fie prin anunț publicitar. Acesta trebuie să conțină o ilustrație cât mai edificatoare (de exemplu, imaginea unei încăperi, unei case, un context cât mai concis care să dea un minim de informație necesară să stârnească interesul, dar mai ales să degaje căldură umană, sinceritate).

– publicitatea prin afișaj: se recomandă afișele atât interioare cât și exterioare, de durată, imprimate direct pe panouri de lemn, tablă, carton. Textul afișului trebuie să fie concis, convingător și să se prezinte sub forma de invitație. Uneori textul poate lipsi. Ilustrația trebuie să aibă la bază o idee care să capteze atenția trecătorilor și să convingă. Afișele pot fi amplasate în școli, universități, agenții de voiaj care vând produsul respectiv;

– panourile indicatoare se pot instala fie în punctele principale de acces în localitate, care să furnizeze informații privind denumirea localității, sediul biroului de cazare, fie în stațiile auto sau S.N.C.F.R. Montarea unui panou într-un amplasament adecvat, poate să conțină planul localității și al împrejurimilor, indicând principalele obiective turistice și unități de servire, precum și localizarea gospodăriilor găzduitoare;

– pliantul, prospectul și broșura: aceste suporturi nu numai că lărgesc conținutul informațional, promoțional al mesajului publicitar transmis, dar elementele specifice anunțului publicitar – ilustrație, text și slogan – redate cu mijloace tipografice specifice și originale, urmăresc să stimuleze interesul cititorului la o parcurgere integrală, să-l incite în efectuarea actului de cumpărare. Textul în care este redactat trebuie să fie clar, cu un stil concis, sub formă de reclamă, astfel încât să furnizeze pe scurt toate informațiile necesare stimulării interesului turiștilor pentru produsul turistic enunțat. Ilustrațiile care însoțesc textul trebuie să dezvăluie originalitatea produsului turistic, elementele care îl particularizează;

– alte canale promoționale: pe măsură ce segmentul de piață se mărește, gama de mijloace și tehnici promoționale trebuie să crească în mod corespunzător. Deci, într-o a doua fază, se poate trece și la o publicitate prin radio, televiziune, cinematograf, se pot face reduceri de tarife, cadouri promoționale, se pot promova tehnicile relațiilor publice, ale manifestărilor promoționale;

– reducerea tarifelor are un efect promoțional incontestabil. Ea poate fi avută în vedere: fie ca mijloc de eliminare a reținerilor de la cumpărare a anumitor categorii de consumatori pentru care prețul este considerat prea ridicat, fie pentru menținerea vânzărilor la un anumit nivel în perioadele când se constată un reflux al cererii, fie pentru contracararea acțiunilor concurenței, fie folosirea oportunităților oferite de anumite conjuncturi ale pieței.

Căderile promoționale reprezintă oferirea gratuită a unor obiecte (de la cele mai uzuale – agende, pixuri -, până la cele artizanale) sau în anumite condiții, chiar a unor excursii gratuite împuterniciților unor agenții de turism partenere și chiar unor turiști ce manifestă o fidelitate deosebită.

Participarea la manifestări cu caracter expozițional se poate realiza prin organizarea de pavilioane sau standuri proprii la târguri și expoziții. Prin agențiile de turism se poate realiza o publicitate la locul vânzării prin afișe, fotografii, pliante, difuzarea de filme publicitare sau chiar diapozitive, ce cuprind imagini reprezentative ale încăperilor, clădirilor, obiectivelor turistice.

Dorind o cât mai bună organizare, prestarea unor servicii de calitate și afirmarea produsului turistic, ofertanții și-au unificat pasiunea și eforturile prin diverse asociații și organizații naționale sau internaționale. În perioada 18-20.03.1994 în Germania a avut loc Adunarea Generală care a primit noi membrii din Spania, Finlanda, Suedia și România. România a fost acceptată prin „BRAN IMPEX” – Societate de turism rural, cultural și ecologic. „BRAN IMPEX” este membră a Federației Române de Dezvoltare Montană. În cadrul acestei organizații regionale de turism rural sunt înscrise 150 de case, care au găzduit peste 1.000 de turiști din țară, S.U.A., Elveția, Franța, Olanda. Zona de răspândire a caselor este Bran-Moeciu-Fundata. Fluxul turistic este permanent; de Paști și de Crăciun cererile fiind mai mari decât capacitatea de cazare. Promovarea se face prin buletine lunare, sesiuni de comunicări (susținute , București, Praid, Vatra Dornei, Cluj Napoca, Brașov), discuții directe cu turiștii și cu proprietarii de case.

3. 2. POSIBILITĂȚI DE INTEGRARE ALE PRODUSULUI TURISTIC

RURAL PE PIAȚA TURISTICĂ EUROPEANĂ

Tradiționala ospitalitate românească, trăsătură specifică țăranului român, devine ofertă a turismului rural, în condițiile canalizării acesteia pe direcția acțiunii de pregătire a gospodăriei țărănești pentru a ajunge la stadiul în care să fie purtătoarea ofertei comerciale. Ea trebuie să permită prestarea de servicii atât pentru obținerea veniturilor, din care o parte sunt reinvestite pentru dezvoltarea acesteia, cât și pentru creșterea nivelului prestațiilor oferite.

Fiecare gospodar trebuie asistat și ajutat să obțină atestarea gospodăriei pentru a deveni capabil să presteze servicii turistice, conferindu-i astfel dreptul de a fi introdus în banca de date și implicit în rețeaua turismului rural, devenind astfel cunoscută. Trebuie creată structura și tehnica managerială care să supervizeze pregătirea ofertei comerciale a gospodăriilor. Este necesar să fie asigurate legăturile dintre oferta turismului rural și turiștii – consumatori ai programelor turismului rural.

Activitățile de pregătire în detaliu a ofertelor de produse turistice rurale la toate nivelele, de pregătire a gospodăriilor și agenților economici, nu pot fi transpuse în practică decât prin intermediul unui management funcțional, atât local cât și global.

Trebuie să se aibă în vedere modul de identificare a potențialului turismului rural, sub toate aspectele sale, acesta trebuind să reunească și să îmbine armonios factorii naturali, materiali și spirituali, atât din punct de vedere al gazdei, cât și al turistului. Pentru armonizarea acestor resurse este necesar ca, la început, să fie testată și identificată persoana care să posede un minim de însușiri și cunoștințe necesare, care implicit va fi instruită, devenind factorul ce trebuie să acționeze în vederea formării și pregătirii potențialului turismului rural local.

Evaluarea potențialului turismului rural se face prin prisma „agreării” zonei din punct de vedere a existenței unei infrastructuri minime, a unui cadru construit integrat armonios în cadrul natural, a posibilităților identificării și realizării unor programe de odihnă și agrement, care să activeze tradiții și meșteșuguri ce vor constitui elemente de atracție pentru turiști.

Agentul local, format și atestat, a trecut astfel la desfășurarea activității și în cadrul unor agenții sau organizații în scopul racordării zonei la rețeaua națională și internațională Pentru facilitarea intrării în corespondență cu partenerii interni și externi, la toate nivelele, pe orizontală și pe verticală, este nevoie de adoptarea unor standarde în ceea ce privește criteriile de evaluare, modul de realizare a reclamei și publicități, însemnele folosite etc.

Turismul rural reprezintă una dintre soluțiile de dezvoltare a întregului spațiu rural. Apariția și amenajarea lui în cadrul sătesc oferă surse noi de venituri populației, mai ales în condițiile în care zona dispune de un potențial deosebit, resurse umane de calitate, precum și de infrastructura corespunzătoare.

Succesul scontat se poate realiza printr-o dezvoltare de ansamblu a mediului rural, pe baza unei creșteri moderate în timp și în beneficiul spațiului rural deoarece, o dezvoltare rapidă sau dezordonată a turismului rural poate deteriora medul înconjurător, poate duce la o afectare a ambientului populației locale. De asemenea, populația locală trebuie pregătită social și profesional pentru activitățile turistice, iar prin studii de piața fezabile, trebuie organizată producția alimentară cu adaptarea la cerere, precum și prin motivația turistică. Astfel, turismul rural poate fi înscris în ansamblul activităților turistice ale regiunii precum și în contextul politicii zonale integrate.

Fiecare produs folcloric reprezintă o parte a diversității unui anumit model cu calitate de unicat. El devine colectiv pentru că el include suma elementelor exprimate de o întreaga comunitate. Folclorul zonelor rurale, respectiv al satului, este de regulă, cel mai bine conservant, coerent și echilibrat. El oferă și asigură identitatea fiecărei zone geografice a țării.

Indiscutabil că, în decursul timpului, cultura orală, datinile și folclorul au suferit influențe puternice, determinate de procesul evolutiv al transformărilor socio-culturale inevitabile. Cu toate acestea se poate afirma că satul românesc a străbătut cu succes perioade mai puțin faste ale istoriei, păstrând în cea mai mare măsură nealterată puritatea culturii sale străvechi.

Societatea modernă, deosebit de dinamică, va promova în continuare noi valori culturale și noi creatori de valori spirituale. Dar pentru ca respectivele valori să fie durabile, este necesar ca cei ce le creează să dispună de competență și de informații previzionale corecte și complexe, iar cultura orală reține ca produse perene numai ceea ce reprezintă necesitatea reală.

Arhitectura rurală își are la rândul său, problemele inevitabile cu care se confruntă. Satul ca element important al structurii administrative, este un rezultat specific al evoluției sociale și istorice. Așezările rurale sunt, în egală măsură, opera diferitelor comunități și a timpului. Ele trebuiesc păstrate ca moștenire culturală a umanități.

În condițiile industrializări accentuate, după cel de-al doilea război mondial, peste tot în lume, exodul populației rurale spre oraș a luat proporții de masă, ceea ce a pus probleme urgente privind conservarea habitatului rural. Problematica conservării se situează într-un cadru mult mai larg decât politica de păstrare a calități mediului construit. Este evident că locuitorii satelor doresc și trebuie să profite de progresele vieții moderne. Ca urmare, caracterul satelor se transformă de la o zi la alta omul integrându-se în epoca sa. Apare ca rezultat un conflict între tradiție și modernitate, între conservare și evoluție, care se manifestă diferit în funcție de condițiile fiecărui spațiu geografic.

În vederea soluționări acestui conflict trebuie avută în vedere atât integrarea acestor construcții în cadrul siturilor tradiționale, cât și continuitatea spiritului acestora. Reacții în favoarea conservări se manifestă peste tot în lume indiferent de motiv și au stimulat o acțiune concertată la scară mondială.

Pentru zonele în care habitatul se păstrează ca în formele tradiționale apar două imperative: pe de o parte necesitatea conservări satelor și a naturii cu toate elementele care formează un ambient coerent, iar pe de altă parte un efort maxim pentru trezirea conștiinței privind inestimabila moștenire culturală în scopul păstrării identității culturale.

Reanimarea așezărilor rurale, trecerea de la arhitectura tradițională la arhitectura modernă fără să se stânjenească una pe cealaltă, reprezintă un efort dificil care cere studiu, timp și fonduri; cea mai seducătoare soluție pentru reanimarea satelor este introducerea lor în cadrul marilor circuite turistice. Ideea trebuie acceptată însă, numai după luarea unor măsuri corespunzătoare deoarece grupurile de turiști nu sunt întotdeauna orientate spre cunoașterea și respectul față de civilizația rurală, în turismul individual provocând adesea uzarea materială a monumentelor.

În acest scop sunt necesare intervenția începând cu elaborarea sau perfecționarea cadrului juridic care să permită declararea unor sate sau părți din sate ca situri ocrotite de lege, ținând cont de toate implicațiile ce decurg din faptul că monumentele respective sunt în cvasitotalitatea lor proprietate particulară, elaborarea unor programe prioritare și de perspectivă, privind conservarea, restaurarea ansamblelor și monumentelor de arhitectură rurală, includerea lor în trasee turistice internaționale, crearea unor asociații locale care să participe la conservarea monumentelor și să vegheze asupra modului de exploatare a lor, publicarea de monografii pentru a contribui în spiritul înțelegerii valorilor, implicarea reprezentaților administrației regionale și locale și nu în ultimul rând sprijinul populației în realizarea unor proiecte de case și construcții, prin folosirea documentațiilor privind specificul local, păstrarea arhitecturi tradiționale etc.

Toate aceste programe de conservare și reanimare trebuie concepute în dezvoltarea culturală și în relație cu alte aspecte ale dezvoltări sociale și economice. Tocmai de aceea este de neconceput o separare între conservarea arhitecturii tradiționale și noile construcții fără a aborda problemele modului în care la nivelul identității culturale regionale, bine reprezentată prin arhitectură apar trăsăturile sale specifice, numai prin această perspectivă conservarea tradiției devine o parte a programelor de dezvoltare în care mediul natural, economia și cultura se dezvoltă deschizând un dialog constructiv între conservarea și dezvoltarea arhitecturi vechi și orientările noi, moderne în domeniu.

În ceea ce privește diversificarea activităților în zona Bran-Moeciu se tinde la favorizarea industriilor mici nepoluante a producției de artizanat, acționându-se asupra infrastructurilor și procedurilor administrative și fiscale pe stimularea și sprijinirea inițiativelor în domeniul turismului rural. De asemenea, se urmărește punerea în valoare a resurselor locale, exploatarea rațională a potențialului hidroenergetic, promovarea energiilor alternative și regenerabile precum și ameliorarea sistemelor de încălzire a locuințelor pentru a obține randamente superioare prin folosirea reziduurilor lemnoase și a altor resurse secundare.

Programele cercetărilor trebuie să se așeze pe domeniile biotehnologiilor, economiei ecologiei și sociologiei, în domeniul culturii; este prioritară conservarea bogăției și diversității patrimoniului prin protejarea tradițiilor și formelor de expresie a legăturilor din zona consolidări identității culturale a populației și stimularea vieții asociative.

Rolul unui management global este acela de a uni toate inițiativele individuale în vederea racordării acestora la o rețea națională și internațională, de a asigura transpunerea acestora în standarde care să devină ușor accesibile, atât în conducere, cât și pentru oferta turismului rural.

Forma organizatorică sub care se desfășoară acest tip de management este fie o asociație profesională sau nonprofit, fie societate comercială cu rol de dispecerat care poate forma rețea proprie de agenții, filiale locale specializate în astfel de servicii.

Din acest punct de vedere în România, Federația Română pentru Dezvoltare Montană a elaborat un astfel de management global pentru dezvoltarea turismului rural, concretizat într-o concepție proprie, prin care s-a format și un standard în organizarea și implementarea acestui tip de turism. Ea dispune de o rețea proprie, creată pe baza standardului elaborat, la care se raportează și activitatea turismului rural.

La nivel național se impune punerea în aplicare a unei politici de dezvoltare rurală, care să fie capabilă să stimuleze eforturile întreprinse în direcția scoaterii din izolare a satului românesc, a unor reglementări care să permită utilizarea ei, precum și a unor instituții care să funcționeze în același scop, și nu în ultimul rând existența unor fonduri alocate în direcția dorită.

Dezvoltarea și promovarea turismului se bazează pe existența unui potențial turistic care prin atractivitatea sa are menirea să incite și să asigure integrarea unei zone, regiuni cu vocație turistică în circuitele turistice interne și internaționale și care să permită accesul turiștilor prin amenajările corespunzătoare.

În ceea ce privește capacitatea de cazare în funcțiune, exprimată în număr locuri-zile, la nivel regional, aceasta relevă sezonalitatea care caracterizează turismul și este în strânsă corelare cu tipul de turism practicat în regiunea respectivă.

Pentru România, o țară preponderent agricolă, dar cu un patrimoniu natural și cultural divers, în mare parte în stare bună de conservare, turismul rural reprezintă o alternativă viabilă, încă insuficient exploatată, pentru diversificarea activităților în vederea obținerii unor venituri adiționale pentru populația din zonele rurale.

Turiștii devin tot mai interesați de oportunitățile pe care le prezintă turismul rural și pentru a răspunde cererii pieței în acest sens este nevoie să punem accentul pe diversificarea ofertei turistice prin îmbinarea ingenioasă a odihnei pasive cu o implicare activă în vederea învățării unor meșteșuguri și tradiții, precum și a practicilor agricole din gospodărie, evidențiind astfel și componenta educativă a turismului.

Totodată stimularea activităților recreative în ambianța spațiului rural combinate cu promovarea unor activități culturale tradiționale aduce beneficii atât turiștilor cât și populației rurale implicate în aceste tipuri de activități.

În perioada de programare 2007-2013, turismul rural a fost sprijinit prin intermediul Programului Național de Dezvoltare Rurală, în perioada 2009-2012 în cadrul măsurii 313 „Încurajarea activităților turistice” fiind aprobate 679 proiecte ce vizau înființarea sau modernizarea structurilor de primire turistică cu funcțiune de cazare și proiecte ce aveau în vedere activitățile recreaționale. Cu tot acest suport, infrastructura turistică rurală cu funcțiune de cazare de mici dimensiuni (pensiuni agroturistice și turistice rurale) nu a ajuns la un nivel de dezvoltare satisfăcător, în special din punct de vedere calitativ, pentru cerințele pieței atât la nivel național cât și internațional.

Există puține metode de măsurare a succesului și rentabilității investițiilor în turism, din cauza naturii semi-informale a activităților, a promovării și marketingului slab organizate mai ales la nivel județean și local, ceea ce face dificil ca întreprinzătorii/operatorii să ajungă pe piață și să-și dezvolte afacerile corespunzător.

Totuși, cu un marketing adecvat și alte tipuri de sprijin coordonat, produsele unicat ale turismului românesc vor putea fi valorificate pe măsura diversității și atractivității lor, susținând astfel un turism ce minimizează impactul negativ asupra mediului și a culturii locale, dar în același timp generează venituri prin creare de locuri de muncă și contribuie la conservarea patrimoniului natural și cultural.

Agroturismul, permite valorificarea disponibilităților de cazare ale gospodăriei țărănești, pregătită și amenajată adecvat pentru primirea oaspeților, asigurarea serviciilor pentru servirea mesei și pentru alte activități complementare, dependente în mod direct de specificul economic al fermei, precum activități de agrement, inițiere în diferite îndeletniciri tradiționale, echitație, pescuit, cure terapeutice etc.

Reducerea veniturilor cetățenilor datorită crizelor economice, a șomajului, sau a inflației a afectat și turismul de masă, iar categoria socială care face parte din „clasa de mijloc” cu venituri mai modeste se îndreaptă înspre agroturism.

Capacitatea de cazare existentă în pensiunile agroturistice, corelată cu capacitatea de cazare în funcțiune din aceste structuri, situează regiunea Centru pe primul loc, cu o creștere continuă a capacității de cazare existentă în perioada analizată (cu aprox. 58% ajungând la 28.775 locuri în 2013) și a capacității de cazare în funcțiune (cu aprox. 44% ajungând la 996.475 locuri-zile în 2013).

Aceste diferențe înregistrate la nivel regional sunt explicate prin faptul că dezvoltarea agroturismului depinde foarte mult de specificul fiecărei regiuni: de tipul de turism preponderent în regiunea respectivă, de existența și calitatea pensiunilor agroturistice, de prezența unor tipuri variate de activități, de folclor, de existența regiunilor etnografice și de practicarea diverselor activități agricole.

Numărul unităților de cazare din zona montană a crescut cu 22% în ultimii ani. Dintre acestea, creșterea cea mai semnificativă au înregistrat-o pensiunile turistice și agroturistice (cu 23%) datorită în mare parte existenței fondurilor europene de dezvoltare rurală pre și post aderare.

Această dezvoltare nu s-a realizat într-o manieră durabilă și cel mai frecvent nu a fost corelată cu dezvoltarea infrastructurii de transport, a serviciilor și unităților de agrement. Este încă precară infrastructura de turism în privința marcajelor turistice, a cabanelor montane sau a deservirii monumentelor naturale și istorice.

CONCLUZII

Mileniul III debutează sub spectrul globalizării, al dezvoltării durabile și al calității. Implicarea cea mai profundă aparține serviciilor cărora le revine un rol esențial și în creșterea economică. Această tendință manifestată pe plan mondial, este sensibil sesisată și la nivelul României, prioritară fiind dezvoltarea durabilă a turismului, ca o componentă esențială a sectorului terțiar. Apartenența turismului la sectorul serviciilor derivă din modul de realizare a unora din trăsăturile sale definitorii ca mobilitate, dinamism sau capacitate de adaptare la exigențele fiecărui turist, precum și din particularitățile produsului turistic, deoarece acesta este rezultatul unei armonioase combinări de servicii cărora le corespund trăsături specifice și mecanisme proprii de utilizare.

Procesul globalizării și a dezvoltării durabile a turismului vizează practicarea activităților turistice sub incidența ecologicului și a utilizării raționale a resurselor, actualmente turismul rural fiind cel care răspunde cel mai bine respectivelor cerințe.

Nevoia de coordonare a eforturilor atât la nivel regional, cât și național pentru realizarea unor mari proiecte în domeniul turismului rural este corelată cu procesul de comensurare a activităților implicate în practicarea acestui tip de turism.

Pe fondul prezentării noțiunilor privind turismul rural au fost atinse și aspecte legate de particularitățile activității turismului rural, permițând astfel particularizarea setului de indicatori, în funcție de elementele specifice activităților derulate prin practicarea acestei forme de turism. Adaptat noilor cerințe interne și internaționale, acest sistem de indicatori aplicat turismului rural a fost stabilit în mod original pornind de la evidențierea indicatorilor utilizați în turism, conturați în funcție de metodologia de clasificare conformă cu cerințele EUROSTAT.

Concluzia desprinsă din analiza realizată este că, în perioda 2000-2014, numărului pensiunilor agroturistice, capacității de cazare existentă, capacității de cazare în funcțiune, numărului turiștilor sosiți în structurile de primire turistică rurală și numărului înnoptărilor aferente acestora, l-i s-a stabilit o tendință generală de creștere. În al doilea rând, oscilațiile au fost stabilite și prin determinarea procentuală a schimbărilor survenite în structura numărului turiștilor și a înnoptărilor, cu clasificare pe cele două categorii: români și străini, precum și pe categoriile de confort ale unităților turistice rurale: o floare, două, trei, patru sau cinci Flori.

După cum am constatat, există puține metode de măsurare a succesului și rentabilității investițiilor în turism, din cauza naturii semi-informale a activităților, a promovării și marketingului slab organizate mai ales la nivel județean și local, ceea ce face dificil ca întreprinzătorii/operatorii să ajungă pe piață și să-și dezvolte afacerile corespunzător.

Totuși, cu un marketing adecvat și alte tipuri de sprijin coordonat, produsele unicat ale turismului românesc vor putea fi valorificate pe măsura diversității și atractivității lor, susținând astfel un turism ce minimizează impactul negativ asupra mediului și a culturii locale, dar în același timp generează venituri prin creare de locuri de muncă și contribuie la conservarea patrimoniului natural și cultural.

Creșterea concurenței atât la nivel național, cât și internațional și nu în ultimul rând creșterea exigențelor clienților, obligă operatorii și managerii din turismul rural, pe baza unor analize și concluzii elocvente privind rezultatele activităților desfășurate, să recurgă la noi instrumente de marketing și management în direcția obținerii unor rezultate deosebite cu care să se încadreze pe traiectoria satisfacerii calității la standarde internaționale.

BIBLIOGRAFIE

1. Andreea Băltărețu, Nicolae Neacșu, Monica Neacșu, Economia Turismului. Studii de caz. Statistici. Legislație, Editura Uranus, București, 2008.

2. I. Bold, E. Buciuman, M. Drăghici, Spațiul rural: definire, organizare, dezvoltare, Editura Mirton, Timișoara, 2007.

3. Mioara Borza, Marketing turistic sustenabil, Editura Tehnopress, București, 2014.

4. Florina Bran, Dinu Marin, Tamara Simon, Economia turismului și mediul înconjurător, Editura Economică, București, 2009.

. Constantin, M. Costescu M., Turismul și dezvoltarea rurală în România, Revista Română de Statistică, nr. 11-12/2000, București.

6. Ion Cosmescu, Turismul – Fenomen complex contemporan, Editura Economică, București, 1998.

7. Mihaela Diaconu, Management-marketing în servicii, Editura Independența Economică, Pitești, 2007.

8. Aurel Gheorghilaș, Geografia turismului. Metode de analiză în turism, Editura Universitară, București, 2011.

9. Vasile Glăvan, Potențialul turistic și valorificarea sa, Editura Fundației „România de Mâine”, București, 2006.

10. Ion Ionescu, Turismul fenomen social-economic și cultural, Editura Oscar Print, București, 2000.

11. Rodica Minciu, Economia turismului, Ediția a III-a, revăzută și adăugită, Editura Uranus, București, 2004.

12. Șt. Mitrache, V. Manole, M. Stoian, F. Bran, I. Istrate, Agroturism și turism rural, Editura FaxPress, București, 1996.

13. Neacșu Nicolae, Petre Baron, Oscar Snak, Economia turismului, Ediția a II-a, Editura Pro Universitaria, București, 2008.

14. Ilie Niță, Constantin Niță, Piața turistică a României. Realități. Mecanisme. Tendințe, Editura Economică, București, 2008.

15. Page and Don Getz S., The business rural tourism international perspectives, International Thomson Business Press-London, 1997.

16. Puiu Nistoreanu, Ecoturism și turismul rural, Ediția a 3-a, Editura ASE, București, 2006.

17. Carmen Vantina Rădulescu, Dezvoltarea durabilă și implicațiile economico-financiare ale organizării exploatațiilor agricole, Editura ASE, București, 2003.

18. Joseph E. Stiglitz, Globalizarea. Speranțe și deziluzii, Editura Economică, București, 2006.

19. Maria Stoian, Managementul pensiunilor. Manual de formare managerială în turism, Editura Psihomedia, Sibiu, 2001.

20. *** Proiect Orientări strategice naționale pentru dezvoltarea durabilă a Carpaților 2014-2020.

21. *** Raport anual de progrese privind implementarea PNDR în anul 2012.

22. *** Strategia națională pentru dezvoltare regională 2014-2020, Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, București, 2013.

23. *** The tourism satellite account as an ongoing process: past, present and future development, WTO, Madrid, Spain, 2002.

24. http://www.insse.ro

25. http://www.madr.ro

26. http://www.world-tourism.org.

27. Hotărârea Guvernului nr. 709 din 10 iunie 2009 privind clasificarea structurilor de primire turistice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 26 iunie 2009.

28. Ordonanța Guvernului nr. 58 din 21 august 1998 privind organizarea și desfășurarea activității de turism în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 26 august 1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 755 din 27 decembrie 2001 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 58/1998 privind organizarea și desfășurarea activității de turism în România, modificată și completată ulterior.

BIBLIOGRAFIE

1. Andreea Băltărețu, Nicolae Neacșu, Monica Neacșu, Economia Turismului. Studii de caz. Statistici. Legislație, Editura Uranus, București, 2008.

2. I. Bold, E. Buciuman, M. Drăghici, Spațiul rural: definire, organizare, dezvoltare, Editura Mirton, Timișoara, 2007.

3. Mioara Borza, Marketing turistic sustenabil, Editura Tehnopress, București, 2014.

4. Florina Bran, Dinu Marin, Tamara Simon, Economia turismului și mediul înconjurător, Editura Economică, București, 2009.

. Constantin, M. Costescu M., Turismul și dezvoltarea rurală în România, Revista Română de Statistică, nr. 11-12/2000, București.

6. Ion Cosmescu, Turismul – Fenomen complex contemporan, Editura Economică, București, 1998.

7. Mihaela Diaconu, Management-marketing în servicii, Editura Independența Economică, Pitești, 2007.

8. Aurel Gheorghilaș, Geografia turismului. Metode de analiză în turism, Editura Universitară, București, 2011.

9. Vasile Glăvan, Potențialul turistic și valorificarea sa, Editura Fundației „România de Mâine”, București, 2006.

10. Ion Ionescu, Turismul fenomen social-economic și cultural, Editura Oscar Print, București, 2000.

11. Rodica Minciu, Economia turismului, Ediția a III-a, revăzută și adăugită, Editura Uranus, București, 2004.

12. Șt. Mitrache, V. Manole, M. Stoian, F. Bran, I. Istrate, Agroturism și turism rural, Editura FaxPress, București, 1996.

13. Neacșu Nicolae, Petre Baron, Oscar Snak, Economia turismului, Ediția a II-a, Editura Pro Universitaria, București, 2008.

14. Ilie Niță, Constantin Niță, Piața turistică a României. Realități. Mecanisme. Tendințe, Editura Economică, București, 2008.

15. Page and Don Getz S., The business rural tourism international perspectives, International Thomson Business Press-London, 1997.

16. Puiu Nistoreanu, Ecoturism și turismul rural, Ediția a 3-a, Editura ASE, București, 2006.

17. Carmen Vantina Rădulescu, Dezvoltarea durabilă și implicațiile economico-financiare ale organizării exploatațiilor agricole, Editura ASE, București, 2003.

18. Joseph E. Stiglitz, Globalizarea. Speranțe și deziluzii, Editura Economică, București, 2006.

19. Maria Stoian, Managementul pensiunilor. Manual de formare managerială în turism, Editura Psihomedia, Sibiu, 2001.

20. *** Proiect Orientări strategice naționale pentru dezvoltarea durabilă a Carpaților 2014-2020.

21. *** Raport anual de progrese privind implementarea PNDR în anul 2012.

22. *** Strategia națională pentru dezvoltare regională 2014-2020, Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, București, 2013.

23. *** The tourism satellite account as an ongoing process: past, present and future development, WTO, Madrid, Spain, 2002.

24. http://www.insse.ro

25. http://www.madr.ro

26. http://www.world-tourism.org.

27. Hotărârea Guvernului nr. 709 din 10 iunie 2009 privind clasificarea structurilor de primire turistice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 26 iunie 2009.

28. Ordonanța Guvernului nr. 58 din 21 august 1998 privind organizarea și desfășurarea activității de turism în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 26 august 1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 755 din 27 decembrie 2001 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 58/1998 privind organizarea și desfășurarea activității de turism în România, modificată și completată ulterior.