Efectele Procesului de Globalizare In Romania

EFECTELE PROCESULUI DE GLOBALIZARE ÎN ROMÂNIA

Introducere

Globalizarea nu are o definiție unanim acceptată. Specialiștii au definit-o în funcție de domeniul în care își desfășoară activitatea, însă toate definițiile se învârt asupra interdependențelor dintre statele lumii, problemele devinind mai rapid globale decât naționale.

Primul capitol al lucrării de licență evidențiază diferențele dintre procesul de globalizare și procesul de regionalizare. Exista 3 accepțiuni ale specialiștilor cu referire la cei doi termeni: globalizarea și regionalizarea sunt procese contrarii, globalizarea înglobează procesul de regionalizare, globalizarea și regionalizarea se antrenează reciproc. Tot în acest capitol sunt evidențiate primele manifestări ale regionalizării în România, precum și efectele incontestabile pe care globalizarea le-a avut la nivel local. Dintre aceste efecte, cele mai evidente sunt: atragerea de capitaluri străine, crearea de noi locuri de muncă,dezvoltarea comunicării, dezvoltarea tehnologiilor, precum și efecte negative: migrație tot mai crescută, piața financiară este mai instabilă.

În capitolul 2 al lucrării de licență am analizat efectele pe care criza economico-financiare le-a avut asupra României și în mod special asupra PIB-ului României. Care deși supus crizei economico-financiare nu a înregistrat scăderi semnificative decât în anul 2009 când au apărut efectele crizei. În vederea realizării evoluției principalilor indicatori macroeconomici am utilizat: rata șomajului, rata inflației și rata Produsului intern brut. În această analiză am evidențiat legătura dintre rata șomajului și rata inflației, care se influențează reciproc. Atunci când rata șomajului are un trend ascendent, rata inflației cunoaște tot un trend ascendent, ca urmare scăderii puterii de cumpărare, a stagnării salariului minim pe economie și a disponibilizării multor locuri de muncă. De asemenea există o legătură strânsă între rata șomajului și rata Produsului intern brut, astfel o scădere a produsului intern brut, arată o creștere a ratei șomajului.

În partea a doua a acestui capitol am vorbit despre viabilitatea politicilor publice. Utilizarea unui mix de politici economice este mult mai eficient decât utilizarea unei singure politici, neglijându-le pe celelalte. De asemenea utilizarea politicilor economice din mix trebuie corelate și coordonate între ele pentru a obține rezultate optime. Evoluția veniturilor și cheltuielilor este un alt subcapitol atins, care evidențiază un decalaj economic, numit deficit bugetar. Acest decalaj economic apare ca urmare a creșterii cheltuielilor publice mai mult decât veniturile. Însă acest deficit bugetar începe să ia valori apropiate celor dinaintea apariției și instalări crizei economico-financiare în România.

Capitolul 3 și cel mai complex, evidențiază Strategiile de dezvoltare și redresare a României în contextul crizei economico-financiare. Strategia descrisă în acest capitol este Strategia Europa 2020, precum și mix-ul de politici economice adoptate de România în vederea redresării și creșterii economice influențate de globalizare. Obiectivele Strategiei Europa 2020 sunt descrise și sunt evidențiate prin evoluția pe care au avut-o la nivelul României, dar și la nivelul Europei, împreună cu target-ul propus. Rata ocupării forței de muncă este influențată de criza economico-financiară cunoscând un trend descendent. Evoluția ratei abandonului școlar, ponderea absolvenților de studii superioare cunosc un trend ascendent, populația fiind mai interesata de educație și formare profesională. Despre excluziunea socială se poate spune că a avut un trend descendent până în 2011, în 2012 cunoscând un trend ascendent. Emisia gazelor cu efect de seră a scăzut datorită promovării intense și informării populației despre efectele nefaste pe care le poate avea. Alocarea unui procent din PIB pentru cercetare-dezvoltare are un trend ascendent pentru Europa, în schimb pentru România există un trend oscilant influențat de criza economică, care își pune amprenta pe PIB.

Tot în capitolul 3 am evidențiat măsurile propuse privind strategiile de relansare economică, precum și implementarea acestora.

În finalul lucrării de licență am realizat o analiză comparată între Strategia Europa 2020 și Strategia Lisabona și am evidențiat îmbunătățirile pe care Strategia Europa 2020 le-a adus, precum și motive pentru care Strategia Lisabona nu a fost rentabilă pentru economia globală a Europei și pentru economia națională.

Cocluzionând, cele 2 procese, globalizarea și respectiv regionalizarea, împreună cu efectele lor au influențat economia națională și globală atât în mod pozitiv, cât și în mod negativ, însă în vederea soluționării problemelor au fost elaborate măsuri și strategii de relansare și redresare economică.

Globalizare vs. Regionalizare

Globalizarea este un concept abstract. El nu se referă la un obiect concret, care poate fi pus în evidență pornind de la dimensiunile sale firești, ușor identificabile prin unitățile de măsură consacrate. Nu este niciun indicator sau un indice static, obținut prin calcule mai mult sau mai puțin sofisticate.

Pentru că nu există o definiție unanim acceptată, globalizarea descrie atât internaționalizarea pieței bunurilor și serviciilor cât și strategiile firmelor în privința evoluției acestora la nivel mondial prin schimbarea anumitor aspecte ale producției în vederea competitivității la nivel internațional.

Globalizarea și regionalizarea nu sunt procese contrarii, aflate în conflict. Destinația fluxurilor comerciale și financiare pot avea o bază regională, dar termenii în care ele se desfășoară sunt de natură globală, pentru că standardele competitive sunt globale, nivelul tarifelor și regulile juridice instituite sunt stabilite global, capitalul se mișcă într-o piață globală, tehnologiile și inovațiile folosite întrunesc exigențe globale, sistemul comunicațiilor are caracteristici globale.

Fenomen controversat, globalizarea a antrenat două tabere: pe de-o parte susținătorii acestui proces care consideră că globalizarea a generat o serie de efecte pozitive dimensiunii economice, sociale, culturale și politice și pe de altă parte cei care denigrează acest fenomen prin atribuirea unui preț mult prea mare efectelor pe care acest proces l-a generat: terorismul internațional; proliferarea armelor chimice, biologice și nucleare; amenințarea cibernetică, dar totodata și efectele negative pe care le are la nivel național: instalarea crizelor economice, rapiditatea schimbărilor care nu au lăsat timp statelor să se adapteze din punct de vedere cultural, mediu înconjurător a fost distrus.

Dintre efectele procesului de globalizare putem aminti: societățile transnaționale, investițiile străine directe, globalizarea pieței financiare internaționale, dereglementarea și liberalizarea, evoluția comunicațiilor globale, globalizarea sectorului public și efectele sociale. Comunicarea ca factor pozitiv al globalizării a înlăturat bariere georgrafice prin intermediul internetului, și a desființat granițele în deomenii ca: transportul, comerțul și tranzacțiile bancare, în care intermediarii au dispărut, precum și prezența fizică a persoanei care dorește să realizeze tranzacții ne mai fiind necesară. Dar tot odată acest efect al internetului induce nesiguranța comercializării produselor și serviciilor, a tranzacțiilor prin distrugerea rețelelor, prin spălare de bani și tot odată prin nesiguranța transferului de bani din cont.

Mișcarea liberă a factorilor de producție, a tehnologiei, a investițiilor, amplificarea și liberalizarea comercializării cresc eficiența economică la nivel mondial.

Globalizarea este prin cele mai importante schimbări sociale cu care se confruntă lumea de azi. Problemele fundamentale din prezent sunt: problemele ecologice, sociale și evitarea confruntărilor militare.

Ca efecte negative ale globalizării putem aminti despre adâncirea decalajelor economice ( discrepanța dintre bogații și săracii planetei), falimentarea unor bănci și societăți prin prezența pe piața locală a unor concurenți mult mai mari din alte țări prezenți acum datorită globalizării, destabilizarea unor state.

Există adepți care afirma că globalizarea și regionalizarea sunt două procese distincte aflate în conflict, precum și adepți care precizează că globalizarea și regionalizarea se antrenează reciproc, dar și ideea că regionalizarea este un factor în procesul de globalizare în mondializarea economiei.

Integrarea economică internaționlă reprezintă procesul complex de înfăptuire a interdependenșelor economice dintre economiile naționale, proces care se concretizează în formarea și funcționarea unor organizații regionale, subregionale, zonale etc., cu caracter economic ale statelor interesate, urmărindu-se dezvoltarea puternică și adâncirea colaborării între țările respective.

Integrarea europeană și-a propus mai multe măsuri în vederea creării unei Europe fără granițe- eliminarea exclusivității reciproce în condițiile existenței unor sisteme închise la nivelul statelor care presupune, realizarea unei culturi comune fie ca proces de difuziune a unei culturi existente, fie ca proces participativ-colectiv de creare a uneia noi.

Diversificarea relațiilor dintre entitățile economice sunt determinate de cele două procese complexe: regionalizarea și globalizarea, procese desfășurate concomitent. Apariția unui număr tot mai mare de grupări regionale integraționiste este bazat pe adâncirea tendinței de integrare a statelor.

Acordurile economice pot implica state cu stadii de dezvoltare economică diferită, iar stadiile integrării pot fi următoarele: zona de liber schimb (liberul schimb de produse și servicii, înlăturarea barierelor tarifare și netarifare în comerț), uniunea vamală (libera circulație a bunurilor și serviciilor prin vamă), piața comună (reglemtări naționale comune sau diferite), uniunea economică (unificarea politicilor economice sectoriale), uniunea monteră (monedă comună), uniunea politică (ultimile stadii integraționiste nu sunt posibile fără o anumită formă de integrare politică).

Printre efectele pozitive ale procesului de integrare economică putem aminti: tehnologiile moderne pot ajunge mai ușor dintr-un stat în altul, imbunătățirea infrastructurii pentru atragerea de investiții străine directe, creșterea concurenței și adâncirea economiilor de scară, progresul economic datorită liberei circulații. Stabilirea schimburilor valutare, riscul valutar este eliminat, costuri de convertibilitate ineexitente, monedă internațională, rata dobânzii redusă sunt doar cateva efecte pozitive ale regionalizării prin adoptarea monedei unice euro.

În procesul de regionalizare există de asemenea și efecte negative printre care putem aminti: criza economică mondială, creșterea migrației, noi reglementari la nivel regional.

În dezvoltarea regionalizării un rol important l-au avut organizațiile mondiale printre care putem aminti Uniunea Europeană împreuna cu toate stadiile ei ( de la C.E.C.O. până în prezent), N.A.F.T.A.(Integrare economică în America de Nord), A.S.E.A.N. (10 state din Asia de S-E).

Problemele României se resimt prin întârzierea integrării în globalizarea mondială datorită prăbușirii tarzii a comunismului (sfârșitul lui ꞌ89), efectele de atunci resimțindu-se asupra întregii țări prin întârzierea reformelor din domenii ca transportul, informației, comunicațiilor, productivității muncii. Fiind o țară comunistă, efectele globalizării s-au resimțit după 1990, fiind efecte devastatoare: produsele erau scumpe pentru nivelul de trai al populației, inflație creștea cu rapiditate, economia era ineficientă. Întâmpină adesea dificultăți în atragerea investițiilor străine datorită anumitor factori: slaba dezvoltare a infrastructurii, fiscalitate ridicată. Dar să nu uităm că globalizarea are și efectele ei pozitive: dezvoltarea turismului, dezvoltarea comuncațiilor care elimină aproape distanțele fizice (deși internetul a evoluat destul de târziu putem spune că este un efect pozitiv), noi tehnologii, privatizarea ia amploare.

Efectele integrării economice a României sunt pozitive prin libera circulație a bunurilor, serviciilor, oameniilor și capitalurilor, procent mai mare din populație aspiră către studii superioare, import-export crescut. Ca efecte negative au fost întâlnite: migrarea populației către state dezvoltate cu un nivel de trai mai ridicat, marii concurenți internaționali care îi înlătură pe mici comercianți locali, efectele ireversibile ale economiilor internaționale care au impact asupra celor naționale, norme și standarde noi ale UE aspura României.

Aderarea României la UE s-a realizat pe data de 1 ianuarie 2007 și implică următoarele obiective: dezvolatrea comerțului și sprijinirea dezvoltării economice a României; dezvoltarea cooperării economice, financiare, sociale și culturale; sprijinirea țării noastre în procesul tranziției la economia de piață și în consolidarea democrației; dezvoltarea și instituționalizarea dialogului politic.

Globalizarea nu a produs încă o entitate instituțională mondială, consacrată juridic, capabilă să poată conduce și controla eficient procesul de omogenizare, tensiunile existente, sau să realizeze o distribuire a păcii sau prosperității în lume, pe când regionalizarea se concretizează prin instituții, organisme și agentii ca de exemplu în cazul Uniunii Europene avem: Parlamentul European, Consiliul European, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, Fondul European de Investiții etc.

Cădera regimurilor totalitariste și încheierea Razboiului Rece au condus la demersuri în vederea aderării regionale prin eliminarea anumitor constrângeri și reguli, precum și alte aspecte printre care putem enumera: interese economice, presiuni ale concurenței, dezvoltarea schimburilor comerciale.

Social, identitatea națională începe să dispară, persoanele identificându-se mai repede ca locuitor al Pământului și nu ca locuitor al unui stat. Barierele culturale, sociale, lingvistice dispar, apărând o unitate în ceea ce privește elementele menționate anterior. Tradițiile, obiceiurile, meșteșugurile, toate încep să dispară într-o lume în care unitatea înseamnă totul, iar noi, România importăm chiar și tradiții ale altor țări.

I.1. Primele manifestări ale regionalizării în România

Integrarea economică internațională poate fi considerată ca o modalitate calitativ superioară de colaborare economică a țărilor, un răspuns la problemele complexe și variate cu care se confruntă statele lumii, în condițiile adâncirii interdependențelor economice internaționale și care impun soluții adecvate de colaborare economică.

Interdependențele economice la nivelul bătrânului continent Europa, se identifică în cazul Uniunii Europene, formată din 28 de state și în continuă extindere, aderând state care îndeplinesc criteriile acesteia, extindera fiind și în interesul statelor membre, făcând un loc mai sigur și mai prosper prin promovarea pieței unice și a libertăților fundamentale. Uniunea Europeană acordă sprijin financiar tuturor statelor membre și în special celor noi în vederea dezvoltării capacității de adaptarea în aplicarea normelor europene.

În literartura economică, procesului de integrare economică internațională i se dau accepțiuni care variaze în limite destul de largi, de la un autor la altul și de la un curent de gândire la altul, precum și în funcție de problemele noi, deosebit de dinamice, care apar în economia mondială. Se constată însă că un element comun important de conținut al acestor opinii variate este faptul că au în vedere caracterul obiectiv al adâncirii interdependențelor economice dintre state în perioada postbelică și aspecte calitative noi pe care aceste interdependențe le dobândesc mereu în economia mondială contemporană.

Se consideră că în economia contemporană, există 4 forme principale ale procesului de integrare economică care se completează între ele și care sunt într-o continuă evoluție: zona de comerț liber (formă de integrare prin care statele membre hotărăsc să înlăture barierele tarifare și netarifare din cadrul schimburilor economice, iar față de statele ce nu fac parte din această zonă fiecare țară adoptă o politică comercială proprie), uniunea vamală (statele elimină orice fel de barieră vamală, iar față de țările din exteriorul acestei uniuni adoptă un tarif vamal comun), piața comună (pe lângă uniunea vamală, se înlătură barierele privind fluxul de factori de poroducție care au loc între statele membre) uniunea economică (pe lânga adoptarea liberei circulații a mărurilor și a factorilor de producție, statele membre armonizează politicile monetare, fiscale, sociale, etc).

Principal actor comercial, Uniunea Europeană este cel mai mare importator și exportator, piața sa însumând jumătate de miliard de consumatori. Cele patru libertăți fundamentale (libera circulație a mărfurilor, oamenilor, capitalurilor și factorilor de producție) însumează împreuna factorul cel mai important în procesul de comerț exterior cu bunuri și asigură o competitivitate mai mare între marii concurenți economici prezenți în Europa.

1969 este anul în care relațiile României cu Uniunea Europeană devin oficiale. Au încput serii de negocieri cu privire la acorduri tehnico-sectoriale ce privesc anumite produse agroalimentare finalizate în anul 1970. Aceste acorduri implicau scutirea de taxe suplimentare a produselor, în schimbul păstrării unui anumit nivel al prețului în vederea armonizării pieței comune. În Sistemul Generalizat de Preferințe, România a fost inclusă în anul 1974, urmând ca în anul 1981 România să încheie un alt Acrod privind comercializarea produselor industriale, suspendat însă datorită sistemului comunist. În 1982 începe examinarea posibilităților de negociere a unui acord de comerț, cooperare comercială și economică între România și Comunitatea Economică Europeană.

Căderea comunismului și reorientarea României către valorile democratice aduce după sine încheierea negocierilor privind Acordul de Comerțul și Cooperarea, reluate însă în anul 1990, intrând în vigoare în 1991. Acordul de asociere cu Uniunea Europeana (numit și Acordul European) a fost semnat la 1 februarie 1993, însă intră în vigoare la 1 februarie 1995. Acest Acord de asociere are ca obiectiv principal pregătirea României în vederea aderarii la Uniunea Europeană, precum și dezvoltarea comerțului, dezvoltarea economico-socială a României, crearea unor condiții pentru România în vederea integrării, cooperare economică.

România depune cererea oficială de aderare la Uniunea Europeana la data de 22 iunie 1995. Începând cu anul 1997, Uniunea Europeană începe să publice rapoarte despre evoluția României, Comisia Europeană recomandând începerea negocierilor cu anumite condiții bine puse la punct. Iunie 1999, România înaintează Programul Național de Aderare la Uniunea Europeană, urmând ca negocierile oficiale să înceapă la 15 februarie 2000, 2004 fiind anul în care negocierile încetează, Consiliul European confirmând 1 ianuarie 2007, ca anul efectiv al aderării României la Uniunea Europeană.

25 aprilie 2005, Luxemburg, Tratatul de Aderare a României la Uniunea Europeană a fost semnat urmând ca aderarea propriu-zisă să se realizeze la 1 ianuarie 2007 în condițiile realizării reformelor cerute pentru soluționarea deficiențelor existente la acel moment. Statul devine tot mai monitorizat, Uniunea Europeană dorind să verifice îndeplinirea tuturor angajamentelor României.

Optimizarea integrării României în Uniunea Europeană implică: asigurarea unui ritm sustenabil de creștere economică în vederea eliminării decalajelor prezente, îmbunătățirea sănătății muncii, eliminarea sărăciei.

Implicațiile integrării subliniază că din punct de vedere al abordării lor teoretice există o anumită asimetrie în sensul că în țările UE se vorbește foarte mult de costuri, în timp ce în România se vorbește foarte mult despre beneficii. Beneficiile/avantajele integrării României în Uniunea Europeană se vor lăsa probabil mult timp așteptate, ele manifestându-se treptat, pentru început fiind mai vizibile costurile, deoarece: există importante decalaje economice, de nivel al dezvoltării, decalaje structurale, tehnologice, de productivitate și competitivitate între România și Uniunea Europeană; beneficiile integrării României vor întârzia să apară și datorită faptului că firmele românești le va fi foarte greu să reziste presiunilor concurențiale atât din cauza decalajelor calitative, de productivitate și competitivitate, cât și din cauza gradului foarte redus de concentrare a producției; firmele de dimensiuni mici și mijlocii nu vor obține prea curând beneficiile potențiale ale integrării României în Uniunea Europeană.

Avantajele integrării României la Uniunea Europeană sunt multiple. Libera circulație a bunurilor implică traficul nerestricționat al acestora în cradul Uniunii, așa cum este regăsit în interiorul țării. Produsele trebuie să respecte anumite reguli și standarde stabilite la nivel european, statele neimpunând restricții privind cantitatea importurilor și exporturilor cu excepția anumitor produse specificate în Tratatul CE.

Libera circulație a persoanelor în căutarea unor locuri de muncă mai bune, sau doar pentru turism este o altă libertate desprinsă din principiul liberei circulații. Persoanele au dreptul de a practica profesii recunoscute la nivel național, în întreaga Uniune. Cetățenii au drept la vot prin participarea activă la viața politică a Uniunii, precum și dreptul de rezidență pe întreg teritoriul Uniunii Europene.

Costurile tranzacțiilor s-au micșorat, atragerea capitalurilor implică dezvoltarea economiei, circulația capitalurilor cunoscând o dezvoltare extraordinară.

Uniunea Europeană reglementează agricultura prin implementarea unor norme și reguli în mai multe domenii precum: politica în domeniul calității, sistemul de control, sănătatea animalelor și comerțul cu acestea, subvenții acordate de stat, asigurarea corespunzătoare de viață pentru animale, legislația specifică.

Volumul schimburilor comerciale ale României au crescut; prețurile au tendința de uniformizare în cadrul pieței unice; consumatorii se confruntă cu o varietate de produse și servicii; noi tehnologii; noi strategii de marketing, management și concurențiale în economia de piață; sincronizarea legislației României cu cea a Uniunii Europene sunt efecte pozitive care conduc eficiență și creștere economică.

Aplicarea politicii comerciale comune implică și România cu respectarea următoarelor aspecte: tarif vamal comun cu scopul formării uniunii vamale (o dată adoptată această uniune, statele membre nu mai pot modifica sau aplica alte taxe vamale și nu mai pot adopta autonomie vamală), măsuri de apărare comercială ( toate importurile sunt supuse măsurilor de apărare comerciale din cadrul Uniunii Europene), acorduri preferențiale comerciale și de cooperare cu alte țări (acordarea reciprocă de concesii, precum și consultare și cooperare în domeniile economice, științifice și tehnice).

Promovarea, dezvoltarea și modernizarea infrastructurii țării cu asistență din partea Uniunii Europene va aduce infrastructura în rețeaua trans-europeană de tranport.

Ca efecte negative resmițite ca urmare a integrării României în Uniunea Europeană putem spune despre deficitul bugetar prin cotizarea cu suma de 2,5 miliarde de euro pentru fondurile europene, precum și despre creșterea inflației ca urmare a ajustării prețurilor la nivelul apropiat a celor din Uniunea Europeană ceea ce implică o putere de cumpărare mai mică a populației țării, însă diversificarea produselor aduce avantaje prin prisma posibilei alegeri dintr-o multitudine de bunuri a celor potrivite fiecăruia.

Conform Comisiei Europene, Strategia Europa 2020 vizeaza următoarele obiective principale: ocuparea forței de muncă (o rată de ocupare a forței de muncă de 75% în rândul populației cu vârste între 20 și 64 ani), cercetare și dezvoltare (alocarea a 3% din PIB-ul UE pentru cercetare și dezvoltare), schimbările climatice și utilizarea durabilă a energiei (reducerea cu 20% a gazelor cu efect de seră față de nivelurile înregistrate în 1990, creșterea ponderii surselor de energie regenerabilă până la 20%, creșterea cu 20% a eficienței energetice), educație (reducerea sub 10% a ratei de părăsire timpurie a școlii, creșterea la peste 40% a ponderii abslovenților de studii superioare în rândul populației cu vârsta cuprinsă între 30 și 34 de ani), lupta împotriva sărăciei și a excluziunii sociale (reducerea cu cel puțin 20 de milioane a numărului de persoane care suferă sau riscă să sufere de pe urma sărăciei sau a excluziunii sociale).Uniunea Europeană își propune împreună cu toate statele membre ca până în 2020 să îndeplinească obiectivele mai sus menționate în vederea creșterii economice generale și naționale.

Îmbunătățirea alocării resurselor și disponibilităților statelor; stimularea difuzării rapide a tehnologiilor, perfecționarea infrastructurii în țările membre, ieftinindu-se transportul și operațiunile de export-import; crearea de comerț și deturnarea de comerț; economiile de scară; amplificarea concurenței; stimulează procesul investițional în strânsă legătură cu înăsprirea concurenței; o cale importantă a dezvoltării și progresului economic al statelor sunt câțiva factori care au consecințe pozitive asupra creșterii economice prin armonizarea unui sistem complex de interese.

I.2. Efectele incontestabile ale globalizării la nivel local

Globalizarea oferă oportunități extinse pentru o dezvoltare reală la nivel global, dar se manifestă printr-un proces innegal pe regiuni. Unele țări devin din ce în ce mai integrate în economia mondială, cu o viteză mult mai mare decât altele. Țările care au reușit să devină parte a sistemului unic global pe cale să se contureze se bucură de creșteri economice mult mai însemnate și de o reducere mult mai importantă a sărăciei.

Globalizarea a început să fie un concept controversat, lăsând loc unei neliniști tot mai greu de ascuns, în legătură tocmai cu eventualele efecte controlate pe care le-ar putea stârni. În opinia multor oameni teama pe care nu și-o pot reprima este generată mai puțin de deschiderea piețelor, de liberalizarea lor, ci, mai degrabă, de faptul că nu vor beneficia de avantajele globalizării, în condițiile în care, cel puțin până acum, acumularea de noi bogății s-a înfăptuit în paralel cu sporirea sărăciei la scară mondială.

Tranziția României de la vechiul sistem comunist la economia de piață determină pe de-o parte un nou curs politic, iar pe de altă parte a fost stimulată în vederea întreprinderii unor acțiuni la nivel mondial și regional cu scopul de a elimina anumite bariere care împiedicau relațiile economice cu alte state, precum și comerțul cu acestea.

Obiectivele prioritare ale României constau în integrarea europeană și euro-atlantică, substanțial condiționate de raportul de forțe pe plan mondial și pe continentul european. Dispariția barierelor economice specifice perioadei “Războiului Rece” a permis accentuarea procesului de globalizare a economiei României, de liberalizare a comerțului și finanțelor international, precum și creșterea mobilității forței de muncă.

Orașe industriale impunătoare, uzine, fabrici, România de altă dată dispare și tot odată în locul ei apare o altă Românie influențată de procesul de globalizare și de efectele acestuia într-o țară nepregătită din punct de vedere economic, unde impactul a fost radical și în care populația a fost luată prin surprindere de rapiditatea cu care economia, politica, cultura și relațiile sociale trec prin diverse stadii. O Românie marcată de ani întregi de comunism, în care globalizarea nu și-a făcut efectul, ea fiind prezentă de decenii, secole în Europa. Rapiditatea cu care s-a instalat în România de după 1990, nepregătită în fața unei schimbări majore a adus în primă faza un impact negativ: prețurile erau mari, migrația la fel, economie ineficientă, inflație crescută, discrepanțele dintre nivelul de trai al oamenilor se făceau simțite.

Globalizarea atrage după sine, încă din anii ꞌ90 un declin demografic mare, datorită migrației populației tinere și apte de muncă. Studiile superioare sunt orientate mai mult către domeniile economice și juridice, lăsând domeniile tehnice și de medicină în cădere. Acest efect este o urmare a inadecvării structurale a României, și a populației ca urmare a globalizării. Nivelul de dezvoltare al unei societăți este determinat de nivelul de educație al populației și de performanța învățământului.

Piața financiară globală poate naște crize economico-financiare cu urmări devastatoare, deoarece tendința este aceea de a lovi țările în curs de dezvoltare. Criza economică aduce după sine și alți factori negativi: rata șomajului crește, PIB pe cap de locuitor scade, inflația crește, nivelul salarilor stagnează, discrepanțele dintre nivelurile de trai devin tot mai evidente. Ciclicitatea economică este influențată de tranzacțiile financiare la nivel mondial și de economia mondială.

Dar globalizarea aduce după sine și efecte pozitive. Atragerea de capitaluri străine în România datorită factorilor de producție ieftini (investițiile străine directe, societățile transnaționale), aduc tot odată creearea unor locuri de muncă noi. Oportunitățile de investiție sunt multiple: agricultură, turism, industria petrolieră.

Tot ca factori pozitivi pot fi amintiți: inovarea și dezvoltarea tehnologiilor de producție de bunuri, dezvoltarea mijloacelor de comunicare (și amintim dezvoltarea internetului), extinderea cererii și ofertei de bunuri și servicii la nivel mondial prin liberalizarea comerțului.

La nivel local se poate observa o creștere a concurenței în toate domeniile care pe de-o parte are efectele ei, atât pozitive, cât și negative și putem aminti câteva dintre ele: eliminarea micilor concurenți locali; stimularea comerțului, producției și liberalizarea acestora; stimularea marketingului prin noi metode de promovare; reducerea prețurilor.

Strategii de management și marketing, precum și strategiile concurențiale au fost influențate ca urmare a ineficienței și ineficacității acestora la nivel local prin adoptarea unor noi stiluri de management și a unor noi tehnici de promovare, fidelizare a clienților.

Comprimarea timpului și spațiului se face tot mai des simțită prin tranzacționarea on-line de bunuri și servicii de către populația în special din mediul urban. Prezența fizică, dar și timpul pentru deplasare au fost limitate odată cu evoluția internetului. Produse și servicii diversificate, dar și personalizate, toate pot fi comandate acum cu ușuriță prin intermediul on-line doar din fața unui calculator. Totuși tranzacționarea on-line este împiedicată uneori de prezența hackerilor, ce implică nesiguranța achiziționării de bunuri și servicii. Însă hackerii sunt eliminați ușor din mediu virtual datorită dezvoltării mediuliu informațional și în special dezvoltarea în IT.

Costurile de transport reduse prin eliminarea barierelor vamale sau prin eliminarea anumitor taxe vamale și progresul tehnologic conduc la scăderea costurilor de producție, ceea ce determină accesibilitatea populației la o gamă mai largă de produse prin prețul mai scăzut al acestora.

Amprenta globalizării este pusă și pe mediul rural în care obiceiurile, tradițiile și meșteșugurile sunt influențate de acest proces, prin înlăturarea obiectelor de artizanat realizate de meșteșugari cu cele procesate industrial. Obiceiurile și tradițiile sunt pierdute ca urmare a împrumutării unor sărbători din alte țări cu obiceiuri diferite precum “Valentine’s day” și “Halloween”.

Barielele lingvistice și culturale sunt eliminate, oamenii comunicând mai ușor, dezvoltând tot odată valori comune, însă calitatea de membru al unei națiuni dispare. Limba națională începe să fie tot mai puțin utilizată, fiind adesea înlocuită de limbile utilizate la nivel mondial (engleză, franceză, germană) sau de multe ori sunt introduse neologisme din limbile folosite la nivel internațional.

Creșterea comerțului internațional, a investițiilor, intensificarea concurenței sunt factori influențați de liberala circulație și eliminarea barierelor vamale ce conduc în mod direct la bunăstarea societății.

Instabilitate economică, inflație, crize economice, tensiuni între state, degradarea mediului, terorism, revolte, droguri, discriminarea anumitor minorități sunt efecte negative resimțite la nivelul României, dar și a celorlalte state ale lumii. Deși efecte negative, acestea sunt combătute prin diferite măsuri la nivel local, precum și la nivel global.

Ca urmare a proceselor de globalizare și respectiv de regionalizare se poate aminti despre aderarea României la Organizația Tratatului Atlanticului de Nord și la Uniunea Europeană, prin care România se obligă să asigure sprinjin militar și respectiv economic statelor membre și prin care primește de asemenea sprijin din partea membrilor. Se poate aminti despre împrumuturile acordate de Fondul Monetar Internațional pentru rezolvarea problemelor României de ordin intern, prin care România se obligă să respecte niște reguli și termene limită în vederea creșterii economice. Standardele de siguranță alimentară impuse de Uniunea Europeană împiedică exportul de produse românești ca urmare a neîndeplinirii sau îndeplinirea partial a acestora. Domenii precum: agricultura, turismul, industria, comerțul, toate sunt influențate de standardele Uniunii Europene. Micile întreprinderii sunt obligate să se alieze standardelor sau să dispară de pe piața locală. Însă Uniunea Europeană oferă micilor întreprinzători, agricultori sau cetățenilor care își înființează societăți comerciale fonduri rambursabile, sau nerambursabile, precum și subvenții ceea ce stimulează economia României. Politica de dezvoltare regională a Uniunii Europene este axată pe asistența țărilor mai puțin dezvoltate care împiedică dezvoltarea la nivel general.

Evoluția principalilor indicatori macoreconomieci în România

II.1. Impactul crizei economico-financiare

Sfera financiară nu este singura afectată, criza economica aducând după sine efecte la nivelul mondial al economiei asupra creșterii economice, dar și a forței de muncă.

Acordarea în proporții necontrolabile a creditelor unor persoane juridice nesolvabile, sau a persoanelor fizice fără justificări în vederea plății integrale a creditului, creșterea prețului activelor de natură imobiliară sunt doar câteva dintre efectele negative instalate ca urmare a izbucnirii crizei economice în anul 2008 din România.

Falimentarea unor instituții bancare ca urmare a nerecuperării creditelor acordate în proporții mari, valoarea acțiunilor la bursă au scăzut, creșterea economică globală are un trend descendent, prăbușirea pieței imobiliare, creșterea șomajului, devalorizarea monedei naționale sunt cațiva factori instalați ca urmare a apariței crizei la nivel național, dar și mondial.

Efectele globale ale crizei au fost resimțite ca urmare a interdependențelor relațiilor de natură comercială dintre state fiind accentuate în mod special de politicile vamale protecționiste, activitatea economică restrângându-se și șomajul crescând.

Anul 2006, primele semne ale crizei au început să se resimtă la nivelul SUA. Ca efecte putem aminti: evoluția în scădere a PIB, scăderea volumului vânzărilor, restângerea dezvoltărilor imobiliare, acordarea de credite ipotecare nerambursate. Efectele resimțite la nivelul economiei României au vizat în principal scăderea numărului locurilor de muncă, precum și scăderea volumului vânzărilor de bunuri. Desfășurarea activităților IMM-urilor este împiedicată de o serie de efecte ale crizei economico-financiare: fiscalitate și birocrație ridicate, legislație instabiliă, scăderea cererii de produse și servicii, scăderea exporturilor de produse și servicii, creșteri semnificative la energie electrică și la materii prime, plăți efectuate cu întârziere, ajutoare acordate din partea statului nesemnificative, controale excesive din partea statului. Efectele generate de criza economico-financiară aduc după sine creșterea numărului radierilor societăților comerciale din registru comerțului. Printre măsurile pe care le putem enumera în vederea soluționării deficitelor apărute ca urmare a instalării crizei economico-financiare putem aminti: creșterea portofoliului de clienți stabili din punct de vedere financiar, selectarea piețelor de desfacere sau intrarea pe noi piețe de desfacere, scăderea cheltuielilor care nu sunt necesare în desfășurarea activității societății.

Indicator al performanței economice, Produsul Intern Brut al României este calculat odată la 3 luni (trimestrial) de Institutul Național de Statistică și evaluează activitatea economică a unei țări reprezentând veniturile și cheltuielile într-o economie.

Modificarea Produsului Intern Brut poate fi atribuită factorilor: forța de muncă (în analiza indicatorilor macroeconomici apare corelația dintre PIB și rata șomajului), capitalul fix, consumului de materiale, dar integral unuia din factorii enumerați.

Grafic nr.1

Evoluția Produsului Intern Brut în România în perioada 2005-2013

Sursa: www.bnro.ro

Produsul Intern Brut a avut o evolouție oscilantă în perioada 2005-2013 după cum urmează: în perioada 2005-2008 a avut un trend ascendent, urmând ca în anul 2009 să înregistreze un trend descendent ca urmare a izbucnirii crizei economico-financiare și al impactului pe care l-a avut la nivelul economiei. Anul 2010 față de anul 2009 înregistrează o creștere de 22,3 mld.lei, urmând ca următorii ani să continue trendul ascendent.

Este cunoscut faptul că situația în care se afla România se datorează unei incapacități a creșterii în ponderea Produsului Intern Brut a veniturilor bugetare și a cheltuielilor, factori influențați de apariția crizei economico-financiare și de efectele pe care le-a avut atât la nivel local, cât și la nivelul Uniunii Europene.

II.1.1. Analiza evoluției indicatorilor macroeconomici în perioada 2007-2013

În vederea analizelor macroeconomice este nevoie să se cunoască evoluția principalilor indicatori sintetici (agregați) ce reflecta activitatea economică desfășurată de agenții economici la nivelul economiei naționale.

Prin utilizarea indicatorilor macroeconomici se poate stabili nivelul economiei la un moment dat, prin modificările apărute la nivelul acestora, ca urmare o oscilațiilor apărute.

În contextul actual al economiei, șomajul este readus în prim-plan de criza economică și de efectul nefast pe care l-a avut asupra pieței muncii. Concurența mare pe un număr restâns de locuri de muncă, ca urmare a resturcturării societățiilor în vederea supraviețuirii crizei economico-financiare aduce după sine ca efect major creșterea șomajului. Angajatorii sunt mai selectivi în ceea ce privește angajarea de personal nou, datorită pieței suprasaturate de personal specializat în toate domeniile. Creșterea generală a prețului influențată de lipsa unor bunuri sau servicii sau de cererea mare a acestora, precum și datorită circulației masei monetare în sensul creșterii generează creșterea inflației ca efect al crizei economice sau a unui decalaj la nivelul unei economii la un moment dat.

Grafic nr. 2

Evoluția ratei șomajului și a ratei inflației în perioada 2005-2013

Sursa: www.bnro.ro

Rata inflației are o evoluție oscilantă în perioada analizată, o creștere apărând la nivelul anului 2007 ca efect al aproprierii crizei economice, înregistrând în anul 2011 cea mai mare creștere având o valoare de 9,45%. Efectele creșterii inflației sunt resimțite la nivelul populației prin scăderea puterii de cumpărare ce are ca efect scăderea nivelului de trai, al vânzărilor companiilor și scăderii profitului acestora.

Rata șomajului cunoaște în perioada 2005-2007 un trend descendet ca urmare a creșterii economice și al boom-ului economic din perioada respectivă urmând ca în perioada 2007-2011 această rată să înregistreze un trend ascendent datorită impactului crize economico-financiare intervenite la nivelul economiei. Creșterea inflației din această perioadă este strâns corelată cu rata șomajului, întrucât populației aptă de muncă ii scade puterea de cumpărare ca urmare a stagnării salariului minim pe economie, sau în cazul nostru ca urmare a creșterii șomajului. Creșterea cu care se confruntă România apare ca urmare a barierelor apărute între cerere și ofertă: salariu minim pe economie impus, dar și ca urmare a cerințelor tot mai mari din partea angajatorilor. Efectele crizei economico-financiare împiedică reintegrarea forței de muncă într-un interval de timp redus. Creștera șomajului influențează starea de bine a populației din cauza efectelor nefavorabile pe care le aduce la acest nivel. Lipsa unui loc de muncă implică pentru un număr mare de persoane o stare de depresie indusă de sărăcie și de lipsa unui trai decent. În ultmii 2 ani rata șomajului înregistrează o ușoară scădere ca urmare a ocupării forței de muncă active aflate în strânsă corelație cu rata inflației care de asemenea scade datorită puterii de cumpărare mai mare a populației, dar și ca urmare a creșterii salariului minim pe economie de la 800 de lei la 850 de lei.

Trendul ascendent cu care se confruntă România ca urmare a izbucnirii crizei economico-financiare aduce efecte negative la nivelul de ansamblu al economiei. Cel mai ridicat nivel al ratei șomajului a fost înregistrat în anii 2010-2011 ca urmare a reducerii volumului activității firmelor în perioada de recesiune.

În urma graficului prezentat se poate identifica tipul inflației, fiind o inflație prin ofertă, deoarece oferta de cumpărare fiind mare, puterea scăzând datorită creșterii șomajului corelată cu inflația din această perioadă.

Printre efectele incontestabile pe care inflația le poate avea la nivelul economiei putem aminti: deprecirea monedei naționale, potențează riscul și incertitudinea, antrenează și extinde șomajul, afecteză creditarea, populația își redistribuie veniturile asupra unor bunuri durabile.

Țintirea directă a inflației este strategia adoptată de BNR din anul 2005 în vederea scăderii sub 10% a ratei inflației.

Legătura clară la nivelul unei economii dintre PIB și rata șomajului este evidentă. În perioada de recesiune o scădere a PIB influențează o creștere a ratei șomajului.

Grafic nr.3

Evoluția Ratei Produsului Intern Brut în perioada 2005-2013

Sursa: Eurostat

În perioada analizată rata de creștere a Produsului Intern Brut este oscilantă, cu o creștere deosebită în perioada de boom economic din anii 2006-2008 și de o scădere ajungând la valori negative în anii 2009 (-6,6%) și 2010 ca urmare a instalării crizei economice și a perioadei de recesiune cu care se confruntă România. Există o strânsă corelație între rata de creștere a PIB cu rata șomajului și prin urmare și cu rata inflației. Astfel se poate evidenția că în urma creșterii Produsului Intern Brut, rata șomajului scade , ceea ce genereaza și o scădere a inflației, întrucât populația activă ocupată are o putere de cumpărare mai mare ducând la creșterea PIB-ului. De asemenea scăderea PIB-ului la o valoare negativă în 2009 la -6,6% indică efectele pe care criza economico-financiară le-a generat asupra economie și aduce după sine creșterea ratei șomajului, precum și o creștere a ratei inflației, cei 3 indicatori fiind în strânsă corelație și influențându-se reciproc în funcție de starea economică de la momentul analizat. PIB depinde de nivelul populației ocupate, precum și de productivitatea muncii.

Pentru anul 2013 se cunoaște o creștere a PIB-ului ca urmare a strategiilor și măsilor adoptate în vederea redresării, relansării și creșterii economiei locale, împreună cu cea de la nivelul Uniunii Europene.

II.2 Viabilitatea politicilor publice

Modul de realizare al obiectivelor politicilor publice macroeconomice reflectă realizarea creșterii sustenabile a economiei prin viabilitatea aplicării lor. Politicile economice conduc la creștere economică pe termen lung în mod indirect prin interacțiunea factorilor de producție.

Datorită consecințelor negative asupra organismului economic și social, inflația constituie un obiectiv major al practicilor macroeconomice din toate țările cu economie de piață. De aceea politicile actuale de combatere a inflației au fost elaborate încât să stopeze inflația și, în același timp, să permită creșterea economică și limitarea șomajului.

Politicile economice urmăresc prin utilizarea lor creșterea economică, stabilizarea prețurilor, creșterea gradului de ocupare al forței de muncă, echilibrarea balenței de plăți și nu în ultimul rând controlul deficitului bugetului de stat.

Pricipalul obiectiv al politicilor inflaționiste este stabilirea unui nivel general al prețurilor, fiind o acțiune permanentă și de mare întindere.

Cea mai viabilă politică antiinflaționistă pentru România a fost politica monetară axată pe controlul masei monetare având ca scop blocarea sau reducerea acesteia în vederea atingerii echilibrului ofertei de monedă. Se realizează prin scăderea ratei dobânzii, creșterea ratei rezervei obligatorii și prin reducerea volumului creditelor. Începând cu anul 2005, politica monetară utilizată de BNR, viza menținerea la cote scăzute a inflației prin țintirea acesteia. Politicile monetare inflaționiste elimină posibilele distorsiuni ce se pot manifestat asupra pețurilor în vederea eliminării posibilităților speculative ce pot conduce la alocarea ineficientă a resurselor financiare.

Obiectivul fundamental al politicii macroeconomice este reprezentat de atingerea unui anumit nivel al variabilelor: rata inflației, rata șomajului, PIB.

Realizarea unui mix de politici adecvate este mult mai importantă decât fiecare politică în parte. Restrictivitatea sporită a politicii monetare nu poate compensa decât pe termen scurt lipsa susținerii din partea reformelor structurale, a politicii fiscal-bugetare și a politicii veniturilor, iar situația rezultată ar fi suboptimă din perspectiva convergenței reale. Politica monetară prezintă o flexibilitate mare în ceea ce privește adoptarea măsurile, pe când politica fiscală este rigidă, sistemul fiscal neputând fi modificat în intervale scurte de timp.

Având în vedere o inflație ridicată, eficiența și viabilitatea unui mix de politici publice monetar-fiscal este mult mai bun în realizarea stabilității economice decât prin aplicarea independentă a fiecărei politici. Politica fiscală acționează asupra sistemului de stimulente privind agenții economici( putem aminti de taxe, subvenții), iar politica monetară acționează asupra stabilizării prețurilor diminuând incertitudinea economică.

Coordonarea politicilor publice vizează adoptarea măsurilor într-un anumit domeniu care influențate de celelalte politici să nu le anuleze.

II.2.1. Analiza și evoluția veniturilor și cheltuielilor din sectorul public

Deficitul bugetar provoacă o creștere a ratei inflației, dificultăți în plata datoriilor externe conducând la stagnarea creșterii economice precum și la influențarea în mod negativ a acesteia.

Apariția deficitului bugetar apare în România ca urmare a creșterii mai rapide a cheltuililor publice față de veniturile publice ca urmare a alocării incorecte a resurselor financiare disponibile la un moment dat, precum și a cheltuielilor inadecvate realizate de către stat. Un efect al deficitului bugetar este reprezentat și de scăderea veniturilor ca urmare a impactului pe care l-a avut criza economico-financiară la nivelul macroeconomic dar și asupra agenților economici plătitori de taxe care cotizau în mod regulat la bugetul de stat.

Graficul nr. 4

Evoluția veniturilor și cheltuielilor din sectorul public în perioada 2005-2013

Sursa: Consiliul Fiscal, Ministerul finanțelor publice

Perioada 2005-2013 aduce pentru România un deficit bugetar, ce aduce după sine o stagnare a creșterii economice.Impactul crizei economico-financiare se resimte și la nivelul veniturilor și cheltuielilor publice, întrucât veniturile din această sferă au scăzut ca urmare a neachitării taxelor și impozitelor societăților afectate de această criză și a creșterii cheltuielilor din sectorul public ca urmare a continuării aplicării bugetului de stat. Astfel în anul 2009 criza economică are cel mai mare impact asupra deficitului bugetar (-7.2%), urmând ca în anii următori statul să ia măsuri în vederea scăderii acestuia ajungând în anul 2013 la un deficit bugetar de -2.1 puncte procentuale apropiindu-se ușor de valorile pe care acesta le avea înaintea instalării crizei economico-financiare. Scădere volumului producerii de bunuri și servicii conduce prin prisma scăderii veniturilor publice prin reducerea taxelor și impozitelor achitate de persoanele fizice și juridice la deficitul bugetar cu care România se confurntă în ultimii ani. Imposibilitatea de plată a societăților comerciale a taxelor, impozitelor și accizelor ca urmare a efectelor apărute în urma instalării crizei economico-financiare conduc la scăderea veniturilor (anul 2009) și mai ales a deficitului bugetar în condițiile în care cheltuielile stagnează sau chiar cresc.

Reducerea cheltuielilor din sectorul public împreună cu stimularea creșterii veniturilor din acest sector conduc la reducerea defictului bugetar.

Ca urmare a redresării economiei, România aplică strategii privind: țintirea ratei dobânzii, țintirea cursului valutar, agregatelor monetare.

Tabel nr.1

Structura veniturilor și cheltuielilor în perioada 2005-2012

Sursa: Consiliul Fiscal, Ministerul finanțelor publice

Veniturile totale au o evoluție oscilantă în perioada analizată, o influență majoră având-o veniturile fiscale. Criza economico-financiară a influențat veniturile prin scăderea lor ca urmare a dizolvării mai multor societăți care contribuiau cu regularitate la creșterea veniturilor din impozite pe venit, profit, TVA, accize.

În condițiile unei crize economice care a cuprins România, alocarea resurselor financiare a devenit un obiectiv principal al celor atribuiți în acest domeniu. Evoluția cheltuielilor are un trend ascendent în perioada 2005-2010 ca urmare a factorilor determinanți de natura demografică precum: îmbătrânirea populației care aduce mai multe cheltuieli cu pensiile și cu asistență medicală, dezvoltarea sistemului de infrastructură al țării, creșterea cheltuielilor cu siguranța publică. Se poate observa că ponderea cea mai mare în cheltuielile totale o are asitența socială care deși având un trend oscilant are o influiență mare în creșterea cheltuielilor datorită influențelor de natură medicală care împiedică populația să-și poate realiza propriile venituri. De asemenea o pondere semnificativă în cazul creșterii cheltuielilor o au și cheltuielile cu personalul implicat în serviciile oferite de instituțiile publice. Deși o alocare a resurselor corectă, exitența deficitului bugetar se datorează cheltuielilor publice în creștere mai rapidă decât a veniturilor publice.

Strategii de dezvoltare și redresare a României în contextul globalizării

Alinierea deplină la standardele Uniunii Europene reprezintă Strategia Națională a României, care în contextul globalizării încearcă să recupereze decalajele economice dintre țară și celelalte state membre ale Uniunii Europene prin stabilirea unor obiective pentru trecerea la o strategie ce induce o îmbunătățire a anumitor elemente la nivelul unei economii naționale.

În contextul globalizării, dezvoltarea durabilă a căpătat valori politice. Obiectivul principal general vizează îmbunătățirea continuă a calității vieții prin utilizarea în mod eficient a resurselor în vederea obținerii prosperității pe mai multe planuri.

Strategia 2020 a fost elaborată într-o perioadă în care efectele globalizării și regionalizării s-au făcut foarte bine simțite și în care criza economică a atacat statele mai puțin dezvoltate, astfel obiectul principal al acestei strategii find creșterea PIB-ului și creșterea locurilor de muncă, împreună cu îmbunătățirea nivelului de viață a întregii populații. Principiile acestei strategii se bazează pe trei tipuri de creștere: sustenabilă, inteligentă și incluzivă.

Strategia Europa 2020 își propune să asigure o creștere economică: inteligentă, prin investiții mai eficiente în educație, cercetare și inovare; durabilă, prin orientarea decisivă către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon; și favorabilă incluziunii, prin punerea accentului pe crearea de noi locuri de muncă și pe reducerea sărăciei.

Tranziția României la economie de piața, în urma căderii blocului comunist evidențiază o gestionare defectuoasă a resurselor. Trecerea de la agricultură la industrie, urmând ca în cele din urmă să se treacă la construcții și servicii aduc o scădere semnificativă a produsului intern brut la nivel național.

Criza financiară a pus în fața guvernelor o serie de provocări, din care amintim cele mai importante:

O nouă abordare a politicilor fiscal bugetare de către guverne

Un răspuns global coordonat al autorităților din țările afectate

Necesitatea recunoașterii îmbunătățirii serviciilor publice și reforma acestora, nevoia de a face mai mult cu mai puține resurse, respectiv un parteneriat între guverne.

Existența unui mix de politici și strategii sunt mult mai eficiente decât utilizarea uneia. În vederea soluționării efectelor apărute ca urmare a instalării crizei, dar și pentru redresarea economică, România a realizat un mix de politici ce cuprinde:

Politica fiscală: constă în restituirea unor finanțe publice

Politica bugetară: are în vedere reforma cheltuielilor, precum și atragerea fondurilor europene structurale și de coeziune

Politica monetară și financiară : au ca obiectiv stabilitatea economică

Reformele structurale : principalul obiectiv este creșterea economică sustenabilă

Utilizarea mix-ului de politici economice concomitent cu realizarea unor reforme concură în mod direct la redresarea și relansarea microeconomică și macraeconomică a României împreună cu celelalte state membre ale Uniunii Europene.

III.1. Impactul globalizării la nivelul politicilor

Ca urmare a integrării economice a României în Uniunea Europeană, dezvoltarea durabilă a devenit un obiectiv prioritar pentru care se dorea creștere sustenabilă economică.

În vederea implementării acestei strategii , responsabilitățile aplicării îi revin organelor abilitate de stat. Astfel, în aplicarea strategiei de dezvoltare durabila, România corelează în vederea echilibrării principiile directoare precum: protecția drepturilor omului, calitatea politicilor aplicate, integrare economico-politcă, dezvoltarea societății democratice.

Pentru a verifica implementarea Strategiei de Dezvoltare Durabila se analizează indicatori corelați pe nivele, care odată analizați la nivel național de către Institutul Național de Statistică, sunt transmiși mai departe către Eurostat în vederea corelării cu Europa pentru a vedea concret nivelul la care se afla România față de alte state.

Ca urmare a căderii regimului comunist în 1989, România devine mai preocupată de Strategiile de Dezvoltare, astfel creându-se partide ecologiste și organizații non-guvernamentale.

Aderarea României la Uniunea Europeană presupune aplicarea aquis-ului comunitar în toate domeniile și în mod special al termenelor limită de realizare a obiectivelor de mediu în care putem include: depozitarea deșeurilor, poluarea industrială și alimentarea cu apă, precum și tratarea celor care sunt uzate.

Stimularea dezvoltării economiei naționale este regăsită și în Planul Național de Dezvoltare 2007-2013 care presupune alinierea României cu statele membre ale Uniunii Europene în vederea dispariției discrepanțelor dintre acestea pentru dezvoltarea țării, implicând utilizare resurselor regenerabile, dezvoltarea infrastructurii, creșterea standardelor de viață, dezvoltarea unei piețe a muncii mai moderne și mai flexibile, utilizarea corectă a fondului funciar, protecția patrimoniului național, creșterea performanței administrative.

Trecerea României la o noua strategiei de dezvolater a României vizează în primul rând recuperarea ramânerii în urmă în anumite domenii pentru a ajunge din urmă statele dezvoltate.

Impactul globalizării asupra strategiilor implică corelarea celor naționale cu cele ale Uniunii Europene, astfel printre obiectivele comune se poate vorbi despre emisia de gaze cu efect de seră și schimbările climatice ca urmare a creșterii acestora. România își propune ca până în anul 2020 să reducă emisia de gaze cu efecte de seră cu 20%, precum și să crească utilizarea resurselor regenerabile cu 20% din ponderea energiei și cu 10% creșterea utilizării biocarburanților. Acest lucru se realizează prin promovarea efectelor pozitive pe care le poate avea utilizarea de resurse regenerabile precum și de biocarburanți. Instabilitatea pieței energiei, precum și monopolizarea de către țările deținătoare de aceste surse implică adoptarea acestor obiective ca fiind prioritare pentru România și Uniunea Europeană.

Satisfacerea nevoilor de transport ale populației corelate cu scăderea efectelor negative pe care acestea le au asupra mediului, reprezintă un obiectiv primar al României. Implicațiile acestui obiectiv se regăsesc prin îmbunătățirea transportului fluvial, maritim, rutier, feroviar și aerian într-o lume în continuă evoluție în care globalizarea a pus amprenta pe întreg globul pământesc.

Populația devine tot mai interesată de producția și consumul intern, spre deosebire de cele importante. România ar putea susține consumul întregii populații, și deși se știe acest lucru, se preferă ca produsele să fie importate pentru marile orașe.

Interesul pentru conservarea mediului natural, a faunei, florei, apei și tot ce ține de mediul natural a devenit tot mai crescut într-o epocă în care poluarea crescută este efectul evoluției tehnologiei și industriei.

Sistemul medical este supus unor serii de modificări în vederea evoluției serviciilor pentru a ajunge la standardele impuse de Uniunea Europeană și a se aliniea sistemelor statelor dezvoltate. Sănătatea populației a devenit prioritară, România încercând prin diferite campanii să ofere servicii accesibile tuturor cetățenilor.

Stabilizarea și redresarea creșterii migrației din ultimii ani este un obiectiv prioritar al politicilor demografice ale României. În vederea acestui obiectiv, țara încearcă să reducă sărăcia și excluziunea socială prin egalitatea de șanse încercând să țină sub control migrația. Deși greu de ținut sub control, datorită efectului produs de regionalizare, libera circulație a oamenilor, țara încearcă să adopte măsuri privind redresarea acestui fenomen, care se află într-o continuă creștere de la 1989, când blocul comunist a căzut. Acest fenomen a cunoscut o creștere fără margini din 2007 când prin aderarea la Uniunea Europeană, oamenii au dreptul de a circula liber între statele membre, fiind necesar doar posesia unui act de identitate.

Educația și formarea profesională reprezintă un factor cheie de dezvoltare a țării în viitor prin difersificarea și îmbunătățirea ofertei educaționale, dar și prin evoluția și dezvoltarea factorului uman.

Obiectivele prioritare ale României constituie punctul de elaborare al bugetului statului, precum și al bugetelor locale de cheltuieili în vederea implementării și realizării în termenele limită stabilite. Pe lângă bugetul de stat, fondurile de finanțare pentru atingerea obiectivelor sunt: fonduri structurale oferite de Uniunea Europeană, creditele externe, precum și atragerea de investiții externe directe.

Din perspectiva mondială, provocările crizei financiare globale pentru politica monetară pot fi abordate sub următoarele aspecte:

Provocări privind elaborarea și aplicarea politicii monetare: politica monetară trebuie să privească dincolo de balanța de plăți și finanțarea lichidității imediate, pentru a contribui la relansare, creștere și dezvoltare sustenabilă

Impactul crizei globale asupra economiilor naționale: guvernul trebuie să ofere stimuli fiscali și să ajute comerțul, consistența abordărilor lor și eficacitatea intervențiilor fiind cruciale în menținerea credibilității capacității sectorului public de a lupta împotriva crizei și de a continua să acționeze ca împrumutant principal de ultimă instanță.

În elabolararea politicilor, trebuie avut în vedere anticiparea evenimentelor externe generate de globalizare și de regionalizare, precum și efectele pe care aceste evenimente le pot avea la nivelul economiei naționale.

III.2. Strategii de relansare economică

În vederea relansării economice, Comisia Europeană a lansat o noua strategie comercială în interiorul Uniunii Europene ce are ca scop crearea de noi locuri de muncă, precum și promovarea intereselor economice și comerciale.

Politica de relansare economică se aplică în momentul în care economia unei țări se afla într-o perioadă de recesiune sau declin economic și se concretizează printr-un ansamblu de măsuri ce urmează a fi aplicate în vederea creșterii economice sustenabile.

Relansarea economică la nivelul României se poate realiza prin scăderea numărului de impozite sau prin diminuarea ratei de impozitare, stimularea creșterii cererii și indirect a PIB-ului, creșterea producției care conduce și la creșterea numărului de locuri de muncă și la scăderea șomajului, creșterea cererii influențează și creșterea importurilor și implicit o creștere a masei monetare, deficitul public poate fi acoperit cu resurse interne.

În vederea relansării economiei Uniunii Europene, dar și a Româniai, strategia adoptată atât local, cât și la nivel de regiune este “Europa 2020”.

Într-o lume aflată în permanentă schimbare, Uniunea Europeană dorește să devină o economie inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii. Aceste trei priorități se sprijină reciproc și sunt în măsură sa ajute Uniunea Europeană și statele membre să obțină un nivel ridicat de ocupare a forței de muncă, de productivitate și de coeziune socială.

În practică, Uniunea Europeană a stabilit cinci obiective majore privind:

Ocuparea forței de muncă

Inovarea educației

Excluziunea socială și combaterea sărăciei

Mediu/Energie

Cercetare și dezvoltare

În ceea ce privește primul obiectiv al Uniunii Europene, se propune ca până în anul 2020 creșterea populației ocupate să ajungă la 75% în rândul populației cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 ani. Deși se dorește a se ajunge la acest target în anul 2020, se pare că Europa este profund afectată de globalizare, regionalizare și de efectul său nefast numit criză economică, care aduce după sine scăderea populației ocupate într-un mod semnificativ și în mod special aceste efecte sunt resimțite la nivelul României începând cu anul 2007.

Pentru inovarea educației, Uniunea Europeană își propune să scadă rata abandonului școlar sub 10%, precum și creșterea numărului absolvenților cu studii superioare între persoanele cu vârste curprinse între 30-34 ani. În vederea acestui obiectiv România a realizat o serie de reforme în acest domeniu, care de multe ori mai rău au bulversat decât au ajutat educația.

Un alt obiectiv principal al acestei strategii este scăderea cu cel puțin 20 de milioane al numărului de persoane care suferă de sărăcie la nivelul Europei dar și a Uniunii Europene.

Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 20%, creșterea ponderii în utilizare a resurselor regenerabile cu cel puțin 20%, creșterea eficienței energetice cu 20% sunt obiectivele realizabile, care de la stabilirea lor și până în prezent cunosc un trend ascendent, populația fiind deschisă în vederea implementării acestor obiective. Promovarea intensă a acestor obiective, precum și reformele prin care se aplică nu fac decât să aducă un plus economiei. Deși greu de implementat, aceste obiective sunt influențate de factori din diverse medii precum: social, economic, familial care le împiedică în procesul de realizare a target-ului stabilit.

Uniunea Europenă își propune să aloce un procent de 3% din PIB pentru domeniul de cercetare și dezvoltare.

Obiectivele principale stabilite la nivelul întregii Uniuni, sunt adoptate la nivel național în funcție de necesitățile fiecărei economii, urmând a se stabili obiective naționale derivate din cele principale, aplicate în termenele și condițiile stabilite încă de la început.

Target-ul pentru îndeplinirea fiecărui obiectiv, se stabilește la nivel local pentru fiecare țară în funcție de necesitatea cu care se confruntă și de nivelul de recesiune la care se află, precum și la nivelul întregii Europe.

Uniunea Europeană a stabilit pentru România o serie de recomandări în vederea soluționării problemelor economice și sociale

Comisia Europeană a emis opt recomandări pentru România, menite să o ajute să-și îmbunătățească performanța economică:

Punerea în aplicare a unui program preventiv.

Finanțe publice și un sistem de impozitare sustenabil

Reformarea sectorului sanitar

Piața muncii, șomajul în rândul tinerilor și sărăcia

Reforma învățământului

Modernizarea administrației publice

Mediu de afaceri

Energia și transporturi

În ceea ce privește finanțarea economică, Uniunea Europeană susține:

Inovarea

Cercetarea

Dezvoltarea infrastructurii

Resursele și energiile regenerabile

Dezvoltarea mediului de afaceri

Internetul

Noi locuri de muncă

Formarea profesională

Pentru o creștere economică, instrumentele de politică externă se bazează pe coordonarea și completarea reciprocă a politicilor macroeconomic

III.2.1. Evoluția obiectivelor Strategiei Europa 2020

Ocuparea forței de muncă în Europa și în România

Grafic nr.5

Evoluția ocupării forței de muncă în Uniunea Europeană și în România

Sursa: http://epp.eurostat.ec.europa.eu/

Targetul Uniunii Europene în privința ocupării forței de muncă a populației cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani este de 75%. Acest target este fixat pentru a fi îndeplinit până în anul 2020 cu modificările și completările ulterioare ce pot avea loc la fiecare revizuire. Rata ocupării forței de muncă are un trend descendent datorită influențelor negative pe care criza economică le-a implementat atât la nivel de Europa, cât și la nivel de fiecare stat.

În ceea ce privește România, targetul pe care și l-a propus în ceea ce privește ocuparea forței de muncă este de 70%. În primii ani ai crizei cunoaște de asemenea un trend descendent ca întreaga Uniune, însă începând cu anul 2012 în România se cunoaște o îmbunătățire în ceea ce privește acest obiectiv al Strategiei Europa 2020. Deși încă departe de atingerea obiectivului fixat de Europa 2020, România se apropie de valorile pe care acesta le avea înainte de instalarea crizei economico-financiare.

Factori de influență privind evoluția ocupării forței de muncă în România și în Europa:

Globalizarea/regionalizarea și efectele ei. Migrația este un efect de influență importantă pentru România, doarece o dată cu libera circulație, populația activă a țării a început să migreze spre țări în care nivelul de trai este mai ridicat simțindu-se mult mai în siguranță datorită economiei în creștere a acestor țări

Criza economico-financiară și efectele pe care aceasta le-a generat. Investitori străini si-au restras afacerile, mici întreprinzători au dat faliment, acestea ducând în mod direct la scăderea locurilor de muncă. Alte efecte ale crizei economico-financiare sunt: scaderea PIB-ului, creșterea ratei inflației, efecte ce conduc la impedimente pentru investitorii străini care au ales alte țări de destinație pentru afacerile lor.

Studiile superioare ale persoanelor care nu-și găsesc un loc de muncă în domeniul în care și-au finalizat studiile, preferând să stea în șomaj.

Strategia Europa 2020 vizează pentru acest obiectiv un target de 75% pentru Europa, respectiv 70% pentru România, ce are ca termen limită anul 2020. La 4 ani de la acest obiectiv îmbunătățiri semnificative nu se resmit nici la nivelul Europei, dar nici la nivelul României.

Educație

În ceea ce privește acest domeniu, Europa propune 2 obiective majore:

Scăderea ratei abandonului școlar sub 10% la populația cu vârsta curpinsă între 18 și 24 ani

Creșterea ponderii absolvenților de studii superioare la peste 40% pentru populația cu vârsta cuprinsă între 30-34 ani.

Grafic nr.6

Evoluția ratei abandonului școlar

Sursa: http://epp.eurostat.ec.europa.eu/

Trendul pe care este situată Europa este unul descendent, văzându-se vizibil o îmbunătățire în ceea ce privește rata abandonului școlar, care din anul 2008 este în continuă scădere, ajungând de la o valoare de 14.8% la o valoare de 12% apropiindu-se vertiginos de targetul stabilit în Strategia Europa 2020.

Pentru România situația se schimbă, deoarece nu se poate vorbi despre aceași evoluție favorabilă. Din 2008 până în 2010 evoluția este una crescătoare, începând cu anul 2011 să realizeze o scădere de 0.9 puncte procentuale. Pentru următorii ani, România își continuă trendul descendent, ajungând la valoarea de 17.3, departe de targetul stabilit de 11.3.

Factorii determinanți pentru abandonul școlar:

Nivelul de dezvoltare a zonei de rezidență

Nivelul de educație al familiei

Situația financiară

Gradul de ocupare și implicare a familei în educație

Modelul oferit de familie

Starea de sănătate fizică și psihică

Anturajul

Integrarea în colectiv

Accesul la computer și la internet

Absenteismul și repetenția

Reședință în mediu rural

Obțiunea elevilor de a renunța la studii influențează nivelul de dezvoltare al țării în acest domeniu, clasând-o pe ultimile locuri în Europa.

Pentru combaterea abandonului școlar, România a elaborat o serie de reforme privind educația, precum și consilierea părinților/elevilor predispuși la acest fenomen, oferirea de modele pentru stimularea elevilor. Sistemul de educație din România este unul dinamic, încercând să adopte reformele stabilite, dar care bulversează populația, deoarece aceste măsuri sunt adoptate de la un an la altul și de multe ori implică schimbări majore cu care elevii și părinții nu se pot adopta foarte rapid și ușor.

Grafic nr. 7

Evoluția ponderii absolvenților de studii superioare

Sursa: http://epp.eurostat.ec.europa.eu/

Atât la nivelul Europei, cât și la nivelul României, evoluția ponderii absolvenților de studii superioare are un trend ascendent, populația fiind îndreptată spre universități, fie ele particulare sau de stat. Deși mai sunt mulți pași de făcut pentru atingerea targetului propus de 40% și respectiv 26,7% , ritmul de creștere este promițător și se estimează că până în anul 2020 acest obiectiv va fi atins.

Excluziune socială și combaterea sărăciei

Targetul pentru acest obiectiv este scăderea cu cel puțin 20 de milioane a numărului persoanelor care suferă de pe urma excluziunii sociale și a sărăciei. Discrepanțele dintre cei săraci și cei bogați sunt tot mai evidente odată cu evoluția globalizării și a regionalizării. Uniunea Europeană permite aderarea atât a statelor dezvoltate, cât și celor în curs de dezvoltare, ceea ce evidențiază discrepanțe între economiile dezvoltate și cele mai puțin dezvoltate, însă acordă ajutor celor din urmă prin fonduri rambursate treptat. Uniunea Europeană încearcă să aducă la același nivel social toate statele membre, ajutându-le să crească economic, să se dezvolte și să colaboreze în vederea unei economii globale mai prospere și mai evoluate, în care discrepanțele sociale să dispară, iar bunăstarea economică să se resimtă la nivelul întregii Europe, dar și la nivelul fiecărui stat în parte.

Grafic nr. 8

Evoluția excluziunii sociale și combaterea sărăciei în România și în Europa

Sursa: http://epp.eurostat.ec.europa.eu/

Pentru Europa deși trendul a cunoscut inițial o ușoară scădere de 0.5 puncte proncentuale, începând cu anul 2010 rata excluziunii sociale și a sărăciei a crescut. Un efect posibil pentru această creștere este reprezentat de discrepanțele dintre țările dezvoltate și tările în dezvoltare. Putem aminti despre discrepanța dintre România și întreaga Europă.Nivelul de trai scăzut din România este influențat atât de economia țării, cât și de efecte sociale precum cele legate de nivelul de educație, cultură. Sărăcia se resimte mai ales la nivelul economiilor în curs de dezvoltare care se confruntă cu o recesiune economică, în care rata șomajului și inflația au valori ridicate și care evidențiază puterea de cumpărare scăzută cu care se confruntă. Astfel din indicatorii sunt analizați la capitolul 2 al lucării de licență și este evidențiat faptul că sărăcia este influențată de aceștia.

Mediu/Energie

Pentru aceste domenii sunt prevăzute 3 obiective majore:

scăderea emisiilor de gaze cu 20%

creșterea ponderii utilizării resurselor regenerabile în total resurse utilizate cu până la 20%

creșterea cu 20% a eficienței utilizării energiei

Grafic nr. 9

Scăderea emisiilor de gaze în Europa și România

Sursa: http://epp.eurostat.ec.europa.eu/

Deși se vede o reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, activitățile industriale continuă să emane cantintăți uriașe. În vederea reducerilor emisiilor de gaze cu efecte de seră din cadrul activității industriale este necesară utilizarea unor noi tehnologii privind utilizarea mai scăzută și mai rentabilă a energiei.

În România, pe perioada anilor 2008-2010 se observă p scădere semnificativă privind emisia gazelor de aproximativ 10 puncte procentuale, însă anul 2011 aduce cu el o creștere de aproximativ 3 puncte procentuale. Până în anul 2012 se observă o scădere de aproximativ 7 puncte procentuale din emisia de gaze cu efect de seră, ceea ce pare a fi un început promițător, deoarece scăderea cu 20 de puncte procentuale a acestor gaze cu efect de seră nu este un impediment nici pentru Europa, dar nici pentru România.

Gazele cu efect de seră au un impact negativ la nivelul mediului înconjurător, fiind considerate cei mai mari poluanți factori ai plantei. Acestea influențează de la sol, la păduri, la ape, până la clima, fauna, floră și om.

Grafic nr. 10

Creșterea ponderii utilizării resurselor regenerabile în România și în Europa

Sursa: http://epp.eurostat.ec.europa.eu/

Targetul propus de Europa pentru ponderea utilizării resurselor regenerabile în total resurse utilizate este de 20%. Deși Europa cunoaște o creștere lentă a acestui obiectiv, probabilitatea ca acesta să se indeplinească este una foarte mare.

Pentru România, targetul stabilit este de 24% utilizarea resurselor regenerabile în total resusrse utilizate, cu 4 procente mai mare ca Europa, care de asemenea cunoaște un trend ascendent, crescând din 2008 până în 2012 cu 2,5 puncte procentuale. Pentru a ajunge la targetul propus este nevoie de o creștere de 1,1 puncte procentuale , ușor realizabile pentru România, datorită evoluției din trecut de 2.5 puncte procentuale în 4 ani.

Promovarea intensă a acestui obiectiv a creat o dorință tot mai mare a populației de a trăi ecologic, eliminând pe cât posibil utilizarea de gaze cu efect de seră, care pe lângă consumul mare de resurse neregenerabile influnențează în mod negativ natura, omul și clima.

Viitorul este promițător dacă Europa, dar și România vor utiliza în industrie resurse regenerabile. Deși costurile pentru început vor fi mult mai mari, deoarece acestea implică schimbarea tehnologiilor din catru uzinelor, fabricilor, mai târziu efectele pozitive nu vor întârzia să apară. Profitul va crește deoarece costurile pentru resurse vor scădea, puterea de cumpărare va fi mai mare pentru că produselor vor fi mai ieftine, natura va avea și ea de câștigat pentru că nu va mai fi la fel de poluată, omul va avea o stare de bunăstare.

Cercetare și dezvoltare

Grafic nr. 11

Alocarea unui procent din PIB pentru cercetare și dezvoltare în Europa și România

Sursa: http://epp.eurostat.ec.europa.eu/

Criza economică marchează și domeniul de cercetare-dezvoltare. Scăderea PIB-ului influențează în mod direct și procentul alocat pentru acest domeniu. Pentru Europa, acest procent se află în creștere continuă, pe când în România, fluctuațiile cu care se confruntă țara apar datorită deficitelor bugetare, scăderii PIB-ului și în mod direct acesta influențează și procentul acordat domeniului de cercetare-dezvoltare.

Impactul Strategiei Europa 2020 la nivelul României

IV.1. Eficiența strategiilor propuse

Eficiența strategiei Europa 2020 se bazează pe o creștere durabilă concomitent cu scăderea emisiilor de de dioxid de carbon si o creștere a utilizării resurselor regenerabile.

În condițiile provocărilor actuale precum: globalizarea, creșterea șomajului, migrația, îmbătrânirea populației, strategia Europa 2020 pare a fi eficientă în condițiile stabilirii și aplicării obiectivelor stabilite la nivelul Uniunii, precum și a celor adaptate la nivel de economie națională.

În prezent, când criza economică este instalată, cheltuielile publice cresc într-un ritm mai rapid decât veniturile, ceea ce implică lipsa de resurse financiare necesare în vederea realizării de reforme în domenii precum piața muncii, pensii,educație.

Constângerile economice de la nivelul Uniunii Europene, dar în special de la nivelul României, împiedică aplicarea obiectivelor pe termen mediu și lung, axându-se doar pe obiectivele pe termen scurt în vederea eliminării efectelor negative resimțite datorită crizei economice instalate la nivelul întregii regiuni a Uniunii Europene.

Eficiența strategiei Europa 2020 este influențată de efectele negative precum: resurse insuficiente, lispa coordonării între diferite politici sau instrumente de politică, necesitatea utilizării unui sistem mai simplificat de administrare, dar în mod special de lispa de informare a populației despre această strategia, ceea ce împiedică o absorbție mai lentă.

IV.2. Parghii (măsuri) de politică economică

Printre măsurile luate privind strategiile de relansare economică aplicate în România putem aminti despre:

Absorbția eficientă a fondurilor structurale și de coeziune acordate de Uniunea Europeană prin acordarea de asistență de specialitate cetățenilor interesați de o invesiție privind plafonul de accesare a acestor fonduri conducând concret către creștere economică rapidă prin investițiile realizate.

Comasarea micilor exploatații agricole cu marii fermieri, cheltuielile cu transferul de proprietate fiind suportate de stat, cresc producția de produse agricole, vegetale și animale asigurând necesarul de consum populației țării precum și exportul acestora către statele membre Uniunii Europene sau a altor state din afara acesteia.

Dezvoltarea infrastructurii rutiere conduc către atragerea de investiții străine directe prin accesibilitatea mai rapidă către piețele externe în vedere exportului din România, dar și transportul mai rapid din interiorul țării. Se poate realiza un parteneriat public-privat în vederea dezvoltării infrastructurii prin accesibilitatea statului la tehnologii noi, precum și de accesibilitatea firmelor specializate la fonduri privind realizarea de autostrăzi.

Schimbarea sistemului fiscal prin: încasarea TVA doar la o cifra de afaceri ce depășește 65 000 Euro, declarații fiscale și financiare întocmite odata la 3 luni conducând la simplificarea legii contabilității pentru IMM-uri.

Stimularea societăților care angajează tineri șomeri prin scutirea de plată a CAS-ul suportat de angajator, nu mai mult de 500 lei/luna, timp de 1 an, cu condiția ca angajatorul să realizeze un contract de muncă pe perioadă nedeterminată și obligația să îl aibe ca angajat pe o perioadă de cel puțin doi ani din momentul angajării, stimulează crearea și încadrarea pe locuri de muncă a noilor specialiști de pe piața muncii, dar și a celor care au rămas fără un loc de muncă ca urmare a efectelor nefavorabile pe care criza economică le-a avut.

Promovarea exporturilor în vederea creșterii producției naționale

Susținerea dezvoltării durabile privind toate obiectivele pe care aceasta le implică, dar și programele pe care această măsură le susține. Pentru exemplificare putem aminti de “programul rabla”, “programul privind creșterea producției de energie din resurse regenerabile”.

Stimularea antreprenoriatului feminin prin acordarea de fonduri pentru tinerele femei care inițiază afaceri

Măsuri privind combaterea evaziunii fiscale prin controale dese și riguroase, prin aplicarea taxării inverse a TVA

IV.2.1. Implementarea măsurilor propuse

Pentru implementarea măsurilor propuse, conform Strategiei Europa 2020 sunt necesare eforturi însemnate din partea instituțiilor publice naționale, regionale și locale care ar trebui să colaboreze și să lucreze în parteneriat.

Implementarea Strategiei Europa 2020 se resimte și la nivelul României prin implementarea noii legi a fiscalității, prin reforma pensiilor, dar și prin măsurile impuse în vederea îmbunătățirii procesului de bugetare. Cu toate acestea sistemul de sănătate încă pune semne de întrebare și reprezintă încă o problemă majoră pentru România, precum și eficacitatea utilizării finanțelor publice.

Printre problemele importante cu care se confruntă România în vederea implementării Strategiei Europa 2020, se numără și cea a impozitării, și aici putem aminti despre TVA, precum și de impozitarea forței de muncă. Nerespectarea plății TVA-ului de către persoanele juridice și a impozitului pe venituri și de natură salarială ce revine în sarcina lor, precum și nerespectarea plății impozitului pe natura veniturilor realizate de persoane fizice duce în mod direct la scăderea veniturilor bugetului de stat.

În îndeplinirea obiectivelor Strategiei 2020, criza economică a avut un impact semnificativ asupra locurilor de muncă, a creșterii și dezvoltării economică și tehnologică, nivelul de sărăcie a crescut, toate aceste efecte frânând progresele pe care strategia trebuia să le înregistreze ca urmare a implementării obiectivelor propuse. Singurul obiectiv al strategiei care nu a fost afectat de criza economică și care și-a urmat cursul firesc de creștere este obiectivul ce priveste reducerea emisiei de gaze cu efect de seră.

IV.3. Strategia Europa 2020 vs. Strategia Lisabona

Strategia Lisabona reprezintă un set de obiective, domenii prioritare de acțiune, ținte și măsuri, pentru orientarea politicilor europene de creștere economică și ocupare a forței de muncă către realizarea obiectivului strategic al Uniunii Europene de a deveni cea mai competitivă și dinamică economie bazată pe cunoaștere.

În ceea ce privește Strategia Lisabona, aceasta viza revigorarea politicilor comunitarea, combaterea efectelor globalizării și dezvoltarea cu repeziciune a societății informaționale.

Principalul obiectiv al Strategiei Lisabona este acela de a dezvolta Uniunea Europeană într-o economie puternică, dinamică și competitivă. Ulterior, după revizuirea acestei Strategii, obiectivele principale au devenit: crearea de noi locuri de muncă, susținerea inovării și nu în ultimul rând dezvoltarea Uniunii pentru a deveni mai atractivă pentru a atrage noi investiții străine în țările membre acesteia.

Strategia Europa 2020 reprezintă o îmbunătățire a Strategiei Lisabona, folosindu-se de punctele forte ale acesteia din urmă dintre care putem aminti: obiectivele privind dezvoltarea economică a statelor, precum și crearea unui număr semnificativ de locuri de muncă și prin încercarea de a transforma punctele slabe ale Strategiei Lisabona în puncte forte pentru Strategia Europa 2020. Principalele puncte slabe ale Strategiei Lisabona sunt reprezentate în mod special de aplicarea neuniformă și nesincronizată a acesteia prin neconcordanța aplicării reformelor între state și în interiorul acestora.

Îmbunătățirile pe care le aduce Strategia Europa 2020 în fața Strategiei Lisabona sunt:

Stimularea unui nou tip de creștere (inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii) prin:

Creșterea nivelului competențelor și consolidarea educației de-a lungul vieții

Încurajarea cercetării și inovării

Folosirea mai inteligentă a rețelelor inteligente și a economiei digitale

Modernizarea industriei

Promovarea unei utilizări mai eficiente a energiei și a resurselor

Consolidarea guvernanței prin:

Monitorizarea periodică și transparentă

Luarea deciziilor la cel mai înalt nivel politic

Coordonare economică mai strânsă

Prin această coordonare economică, statele trebuie să prezinte concomitent rapoarte privind programele de reforme ce urmează a se implementa, precum și disponibilitatea resurselor necesare pentru implementarea acestora.

Concluzii

În condițiile actuale ale economiei, schimbările apărute la nivel de țară sunt influențate în mod special de efectele globalizării și regionalizării dintre care putem aminti în mod special de: criza economică și impactul ei asupra PIB-ului, inflației și ratei șomajului, migrație crescută datorită liberei circulații, discrepanțele sociale dintre cei bogați și cei săraci, eliminarea micilor concurenți locali de marii jucători de pe piața internațională precum și câteva efecte pozitive: inovarea și dezvoltarea tehnologiei, oferta mai mare de bunuri și servicii, dezvoltarea mijloacelor de comunicare, noi tehnici de management și marketing la nivel de corporații.

Dezvoltarea internetului și a comerțului on-line precum și dezvoltarea comunicării la nivel de internet sunt factori ce au survenit ca urmare a instalării globalizării în România, după anul 1989 când blocul comunist a căzut.

Aderarea României la Uniunea Europeana, Organizația Tratatului Atlanticului de Nord sunt efecte ale regionalizării de care țara beneficiază și de ale cărei efecte pozitive și negative se resimt.

România a început să aibe relații și să încheie acorduri cu Uniunea Europeană, încă din anul 1969, evoluând treptat ajungând la aderarea țării în anul 2007. În prezent, următorul pas al României este adorptarea monedei unice Euro, ce se preconizează a se realiza în anul 2019, când România va îndeplini toate criteriile de convergență la care a fost supusă de Uniunea Europeană.

Integrarea economică europeană reprezintă factorul de plecare pentru globalizare și pentru liberalizarea economiei. Realizată între state, oferă colaborare comercială, lăsând alianța fără bariere economice. Din cauza convergențelor și contrastelor dintre state, regionalizarea și globalizarea nu se pot realiza de odată, ci doar treptat, în etape bine definite, respectând criterii bine puse la punct.

Efectele incontestabile ale globalizării și respectiv regionalizării se resimt atât la nivelul bătrânului continent, precum și la nivelul fiecărui stat în parte. Criza economică, apărută ca urmare a acordării necontrolate a creditelor, prăbușirii pieței imobiliare, devalorizării monedei naționale, a creat efecte care se resimt și azi. Rata șomajului și inflația au crescut, Pib-ul a scăzut, efecte greu de controlat și de reglat, pentru care România și în prezent se chinuie să le aducă la nivelul echilibrului macroeconomic sau măcar la nivelul la care se aflau înaintea izbucnirii crizei economico-financiare.

În vederea creșterii economice, România, precum și alte state ale Europei au adoptat o strategie, numita Strategia Europa 2020, care implică pentru toate țările realizarea de reforme în domenii cheie, care contribuie la dezvoltarea economiei la nivel național și tot odată la întreg nivelul Europei.

Mix-ul de politici economice adoptate atât de România, cât și de celelalte state membre ale Uniunii Europene, sunt mai viabile și mai eficace, decât utilizarea unei singure politici, neglijându-le pe celelalte.

Globalizarea este un fenomen necontrolat care este într-o continuă dezvoltare și ale cărei efecte pozitive, dar și negative nu pot fi controlate. Adeptii acestui proces văd oportunitățiile pe care globalizarea le oferă lumii, pe când cei care nu susțin acest proces, îl consideră a fi unul ce aduce doar efecte negative.

Involuntar lumea a cunoscut o evoluție rapidă și necontrolată în ultimile decenii, ca urmare a instaurării globalizării.

Consider că efectele pozitive ale globalizării au o pondere mai mare, ceea ce implică dezvoltarea lumii.

Dinamica economiei cu care se confruntă România, este influențată preponderent de efectele scontate pe care procesele analizate în această licență le are asupra ei.