Efectele Pozitive ale Activitatilor Educationale Centrate pe Dezvoltarea Stimei de Sine la Elevii de Gimnaziu

=== lucrrae ===

Rezumat

Obiectivul cercetării constă în demersul de a investiga stima de sine la elevii de gimnaziu, si importanta centrarii pe elev in actul educational, focalizant activitatile didactice ale proiectului pe dezvoltarea stimei de sine la elevi, definirea câtorva factori cu relevanță în formarea personalității la, elaborarea unui profil psihologic al elevului, explorarea unor cogniții legate de percepția propriei persoane, a factorilor de mass-media, familie si cercul de prieteni care-i influiențează într-un mod direct, cu sau fără voia lor si

Ideile de bază în stabilirea obiectivelor studiului experimental au fost fundamentate în partea teoretică și s-ar putea sintetiza ca stima de sine ca parte a personalitatii, in perioadă de formare, în care apar pe lângă nevoile primare, cele superioare, de actualizare a potențialului creativ-expresiv al persoanei: nevoi de autorealizare, cele cognitive și estetice, ca interval de viață cel mai receptiv la schimbările din societate, pe de o parte, și prezentarea programului de activitati educative pentru dezvoltarea stimei de sine.

Stima de sine este în general definită ca evaluarea globală a valorilor sinelui, ca persoană, mai bine zis gradul de satisfacție de sine insuși. Școala constituie una din principalele surse de evaluare ale individului, atât la nivelul competințelor cognitive cât și la nivelul comportamentelor, și aceasta pe parcursul unei lungi perioade din viața sa care, printre altele este și o perioadă crucială pentru dezvoltarea personalității. În consecință, școala are o influiență considerabilă în construirea imaginii de sine și a stimei de sine.

Introducere

Scopul principal este de a evidentia necesitatea implementarii unor programe educationale adresate elevilor de gimnaziu in cadrul orelor de consiliere si dirigentie, pentru dezvoltarea si cresterea stimei de sine.

Suntem de acord în a spune că stimă de sine este pe de o parte rezultatul unei construcții psihice și produsul unei activități cognitive și sociale. Astfel stimă de sine se contruiește progresiv și dezvoltarea sa este un proces dinamic și permanent. Dacă stimă de sine pare a fi determinată social, la nivel psihologic ea se construiește în perioada procesului de identificare, de interiorizare și de apropriere.

Începând de la 8-9 ani, copiii pot să se evalueze global ca persoane fiind capabili să-și estimeze competențele lor din diferite domenii. Această stimă de sine globală ar corespunde diferitelor combinații de evaluări de sine în domenii specifice. Totodată, aceste evaluări depind în mod de importanță mai mare care copiii o acordă domeniilor de expectanță ale anturajului.

Ce imi propun sa realizez prin elaborarea lucrarii?

Prin eleborarea lucrarii imi propun pe de o parte sa aplic un program educational pentru dezvoltarea stimei de sine, unui esantion de elevi de gimnaziu, din mediul rural. Eșantionul de control nu va beneficia de acest program. Pentru cele doua eșantioane de elevi, voi pregăti la început niște chestionare de evaluare, prin care se va stabili nivelul competențelor si abilităților ce ține de nivelul stimei de sine, după care voi incepe programul efectiv cu unul dintre eșantioane. La final voi aplica din nou chestionarele inițiale, pentru a evidenția dacă se înregistrează progresul scontat în urma aplicării programului. In egala masura voi urmari daca se inregistreaza si progres scolar, la elevii care participa la acest activitati educative.

Cunoasterea de sine, aceasta competenta are ca obiectiv de a dezvolta la elevi cunoasterea valorizanta a aptitudinilor lor, a capacităților fizice si mentale, a gusturilor, a punctelor lor tari, pe care vor putea sa se sprijine in situatii dificile. In egala masura ii facem sa-si cunoasca limitele pentru a le accepta.

Activitatile programului le vor permite elevilor sa se cunoasca mai bine intr-un mod valorizant, dezvolta la ei increderea si stimă de sine. Profesorii vor fi suportul pentru elevi iar prin atitudinea pozitiva asupra elevilor, prin validarea performantelor si recunoasterea ansamblului lor de competente, care nu se limiteaza doar la un singur domeniu: cognitiv.

Intr-o societate individualista si competitiva, dezvoltarea stimei de sine este o necesitate. Stimă de sine permite, de fapt, sa iasa din conditionarile copilariei, de a devei insasi, de a se deschide o lume, de a reusi. Permite de asemenea de a persevera in alegerile sale, oricare ar fi obstacolele si influientele exterioare, presiunea media, a modei, a societatii de consum. Stima de sine este vitala.

Diferite cercetări au demonstrat că există o legatură semnificativă între stimă de sine și stilul educativ, dar de asemenea și între stimă de sine și reușita sau eșecul școlar. Ultimele depinzând în mare parte de o evaluare a achizițiilor care poziționează elevul în raportarea lui cu obiectivele școlare. Asta însemnând că va trebui o anumită adecvare între ceea ce un copil este capabil să facă și exigențele fixate de sistemul de învățământ. Trebuie de luat in vedere conditiile de relationare cele mai favorabile care permit copilului sa abordeze notiuni noi, in particular rolul educatorului, atitudinea si asteptarile sale in ceea ce privesc elevul si modul in care este perceput de catre cel din urma. Se doreste o experienta reusita a unei activitati propuse, care permite întărirea încrederii in sine pe care elevul poate sa-si dezvolte prin propriile capacități de invatare dar de asemenea si profesorul care il ghideaza pe calea unor noi descoperiri, ceea ce in consecinta reuseste o intarire a stimei de sine. Un ansamblu de transformari pedagogice si formularea de noi obiective de invatare introduce in ulimii ani in sistemul educativ, ofera o reala oportunitate de a lua in calcul mai bine dimensiunea stimei de sine in invatarea scolara. Cu cat diversificarea actiunilor pedagogice, schimbarea de statut a esecului si intaririi al autonomiei care dezvoltarea comunicarii si socializarii, constitue teren privilegiat pentru construirea unei intariri pentru o stimă de sine pozitiva care va aduce doar beneficii elevului si invatamantului. Ramane de profitat din plin de aceasta oportunitate si de dezvoltat instrumentele de actiune care permit concretizarea lor.

Stima de sine este definita ca fiind evaluarea pozitiva de sine insusi. Aceasta este fondata pe constiinta propriei valori si de importanta sa inalienabila ca fiinite umane. Nu este vorba doar de a avea calitati, obiceiuri, aptitudini si competente. Este vorba mai intai de te cunoaste. O persoana care se stimeaza se trateaza cu bunavointa si se simte demna de a fi iubita si de a fi fericita. Stima de sine este in mod egal fondata pe sentimentul de securitate care da certitudinea de a putea sa utilize liberal arbitru, capacitățile sale si facultatile de invatare de aface fata, intr-un mod responsabil si eficace, evenimentelor si provocarilor vietii. In acelasi timp stima de sine nu se poate reduce doar la o justa cunoastere a punctelor sale forte; ea presupune in acelasi timp o justa percepere a propriilor dificultati si a limitelor sale. Aceasta trebuie sa permita asumarea esecurilor intr-un mod senin, de a relativiza si chiar de a face ocazii pentru a atrage lectii favorizante progresului.

O buna stimă de sine necesita cunoasterea calitatilor proprii, a competentelor, a valorilor, dar de asemenea de a accepta propriile imperfectiuni. Ele presupun deci o buna cunoastere de sine, a corpului sau, a fiintei sale ganditoare, a capacităților senzorio-morotii, a sentimentelor si nevoilor proprii, a sexualitatii, etc.

Stima de sine este dimensiunea fundamental a personalitatii noastre. Pentru a ne simti bine in pielea noastra, avem nevoia de a fi iubiti si apreciati si de a ne simticompetenti. Aceasta nevoie de valorizare in ochii altora ghideaza toate actiunile noastre. Sa avem o parere despre noi insine este deci vital pentru echilibrul nostrum psihologic, caci ne ofera sentimentul de securitate interna necesara pentru a face fata dificultatilor vietii. O judecata negative, din contra antreneaza suferinte putand avea consecine dezastruoase asupra dezvoltarii unei persoane si asupra eficacitatii actiunile sale.

De cativa ani, societatea noastra are tendinta de a acorda o importanta crescuta la dezvoltarea fiecaruia, fie in cadrul familial, scolar sau professional. Dezvoltarea armonioasa a unui copil devine deci o preocupare esentiala care priveste nu doar parintii, dar in egala masura toti profesionistii educatiei. Stimă de sine ca si concept care participa la constructia subiectului a inceput sa ocupe un anumit loc in conceptia noastra de a fi bine, care se reflecta in numeroasele lucrari stiintifice.

Scoala cauta sa integreze acest proces de individualizare si sa adapteze progresiv obictivele ale pedagogice la aceste noi preocupari. Se constata ca scoala indeplineste o misiune foarte diversificata care depaseste functiile sale traditionale privind invatarea de baza (citire, scriere, calcule). Scolarizarea unui copil nu inseamna doar ai transmite cunostinte, ci si ai oferi un cadru favorizand dezvoltarea schimburilor dintre elevi, respectul mutual, cooperarea si care incurajeaza dorinta de a invata, afirmarea ca subiect, exprimarea emotiilor increderea in sine si stimă de sine.

In noul context pedagogic care reprezinta reforma invatamantului se mentioneaza o dimensiune a carui importanta afost déjà subliniata la inceputul secolului de Claparede si care consista in a pune elevul in centrul actiunii pedagogice.

O slaba stimă de sine va fi adesea la originea manifestarilor de depresie, de anxietate, de simptome somatic, de vulnerabilitate, etc. Tinand cont de notiunea de stimă de sine in contextul scolar si introducerea in obiectivele de invatare, inseamna ca scoala ii acorda o anumita importanta in procesul socializarii si se poate concepe jucarea unui rol in procesul de dezvoltare al stimei de sine afiecarui elev. Dar cum scoala isi defineste acest rol? Cum isi imagineaza influentarea stimei de sine unui copil si cum se gandeste sa favorizeze achizitionarea unei stime de sine pozitive? Cum este raportul intre stimă de sine si invatare?

Capitolul I Bazele teoretice

Stabilirea scopului tezei

Scopul principal este de a evidentia necesitatea implementarii unor programe adresate elevilor de gimnaziu in cadrul orelor de consiliere si dirigentie, pentru dezvoltarea si cresterea stimei de sine.

Ce imi propun sa realizez prin elaborarea lucrarii?

Prin eleborarea lucrarii imi propun pe de o parte sa elaborez sis a aplic un program de activitati educative pentru dezvoltarea stimei de sine, unui esantion de elevi de gimnaziu, din mediul rural. Eșantionul de control nu va beneficia de acest program. Pentru cele doua eșantioane de elevi, voi pregăti la început niște chestionare de evaluare, prin care se va stabili nivelul competențelor si abilităților ce ține de nivelul stimei de sine, după care voi incepe programul efectiv cu unul dintre eșantioane. La final voi aplica din nou chestionarele inițiale, pentru a evidenția dacă se înregistrează progresul scontat în urma aplicării programului, asteptandu-ma sa se inregistreaze si progres scolar.

Cunoasterea de sine, aceasta competenta are ca obiectiv de a dezvolta la elevi cunoasterea valorizanta a aptitudinilor lor, a capacităților fizice si mentale, a gusturilor, a punctelor lor tari, pe care vor putea sa se sprijine in situatii dificile. In egala masura ii facem sa-si cunoasca limitele pentru a le accepta.

Activitatile programului le vor permite elevilor sa se cunoasca mai bine intr-un mod valorizant, dezvolta la ei increderea si stimă de sine. Profesorii vor fi suportul pentru elevi iar prin atitudinea pozitiva asupra elevilor, prin validarea performantelor si recunoasterea ansamblului lor de competente, care nu se limiteaza doar la un singur domeniu: cognitiv.

Intr-o societate individualista si competitiva, dezvoltarea stimei de sine este o necesitate. Stimă de sine permite, de fapt, sa iasa din conditionarile copilariei, de a deveni insasi, de a se deschide o lume, de a reusi. Permite de asemenea de a persevera in alegerile sale, oricare ar fi obstacolele si influientele exterioare, presiunea media, a modei, a societatii de consum. Stima de sine este vitala.

Stima de sine este definita ca fiind evaluarea pozitiva de sine insusi. Aceasta este fondata pe constiinta propriei valori si de importanta sa inalienabila ca fiinite umane. Nu este vorba doar de a avea calitati, obiceiuri, aptitudini si competente. Este vorba mai intai de te cunoaste. O persoana care se stimeaza se trateaza cu bunavointa si se simte demna de a fi iubita si de a fi fericita. Stimade sine este in mod egal fondata pe sentimentul de securitate care da certitudinea de a putea sa utilize liberal arbitru, capacitățile sale si facultatile de invatare de aface fata, intr-un mod responsabil si eficace, evenimentelor si provocarilor vietii. In acelasi timp stima de sine nu se poate reduce doar la o justa cunoastere a punctelor sale forte; ea presupune in acelasi timp o justa percepere a propriilor dificultati si a limitelor sale. Aceasta trebuie sa permita asumarea esecurilor intr-un mod senin, de a relativiza si chiar de a face ocazii pentru a atrage lectii favorizante progresului.

O buna stimă de sine necesita cunoasterea calitatilor proprii, a competentelor, a valorilor, dar de asemenea de a accepta propriile imperfectiuni. Ele presupun deci o buna cunoastere de sine, a corpului sau, a fiintei sale ganditoare, a capacităților senzorio-morotii, a sentimentelor si nevoilor proprii, a sexualitatii, etc.

Stima de sine ajuta a nu avea frica de esec nici de judecati si de a lua toata experienta vietii ca si o ocazie de invatare. Putem spune ca increderea in sine, este stimă de sine in actiune.

Stima de sine ajuta la afirmare indraznand sa exprime emotiile sale, sentimentele sale, gandurile sale si nevoile sale, invatand sa formuleze cereri clare si stiind a spune ‘’nu’’ cand este oportun de a o spune. Putem spune ca afirmarea de sine, este stimă de sine in legatura sociala, in relatie cu ceilalti.

Gradul stimei de sine poate varia de la un domeniu la altul al vietii (familie, profesie, relatii), este de asemenea intr-o evolutie constanta de la copilaria mica la varsta adulta. Securitatea material si afectiva, acompanierea in procesul cunoasterii de sine si invatarea valorizarii succesului analizand esecurile, educatia creeaza un climat favorabil pentru ca copilul sa se perceapa ca cineva care are valoare, cineva demn de a fi iubit.

Pe parcursul vietii, continuand sa-si cunoasca mai bine calitatile sale, obiceiurile, punctele tari, limitele, analizarea esecurilor si a realizarilor sale pentru a face astfel incat sa renasca, aprecierea semnelor de recunoastere si de a avea o privire pozitiva supra celorlalti: este ceea ce contribuie la constructia stimei de sine.

Stima de sine creste cand lucram la comunicare, la respectul diferentelor, cand dezvoltam cooperarea, cand aprofundam cunoasterea altor culturi, altor persone si a noastra insine. Este una din competentele psihosociale de cultivat in orice program de educatie de pace si nonviolenta.

Cunoaterea de sine se dezvolta odata cu varsta si cu experientele prin care treceme. Pe parcursul vietii se dobandeste o capacitate mai mare si mai acurata de auto-reflectie. Cunoasterea de sine este un process cognitive-afectiv si motivational individual care suporta influentele din mediu..

Imaginea de sine se refera la totalitatea perceptiilor privind abilitatile, aptitudinile si comportamentele personale. Imaginea de sine poate fi inteleasa ca o reprezentare mentala a propriei persoane.

Capitolul II – Metodologia cercetării

Elaborarea cadrului metodologic, testarea si elaborarea instrumentelor de cercetare

2.1. Metodologia cercetării

Cercetarea pedagogică de tip combinat: teoretico-fundamentală și practico-aplicativă pornind de la încadrarea acivitatilor didactice într-un spațiu teoretic și ajungând la reliefarea implicațiilor practice menite să îmbunătățească, să optimizeze activitatea de învățare. Din punct de vedere metodologic, cercetarea este experimentală pentru că prin introducerea în activitatea copiilor a jocurilor didactice se declanșează acțiuni educaționale noi, ale căror rezultate sunt înregistrate și prelucrate în vederea demonstrării valorii pe care o au.

2.2. Organizarea experimentului

1. Cunoașterea particularităților de vârstă psiho-fiziologice ale copiilor;

2. Adaptarea activităților la ritmul de învățare al elevilor;

3. Utilizarea unor strategii didactice care răspund stilurilor individuale de învățare ale copiilor.

2.3. Scopul experimentului

Realizarea unor activități pe domenii experiențiale și integrate într-o formă atractivă,

flexibilă, mobilizatoare, care să conducă activitatea copilului spre investigare, documentare, cercetare și aplicare practică a celor învățate

Dezvoltarea stimei de sine la elevii de gimnaziu

Dezvoltarea personalității copiilor

Imbunatatirea performantelor scolare.

2.4. Obiectivele cercetării

Obiectivele majore pe care mi le-am propus să le urmăresc vor fi reflectate în activitățile

desfășurate, utilizând metode active, focalizate pe elevi:

cunoașterea nivelului inițial al stimei de sine la elevi;

însușirea unor abilități de operare si competente pentru stima de sine;

evidențierea efectelor produse desfășurând activitățile educative propuse in acest acest program de în care sunt folosite metode active-participative;

– înregistrarea progreselor copiilor la finalul demersului educativ-formativ;

2.5. Ipotezele cercetării

Orice activitate trebuie să fie o reușită, trebuie să aducă în fiecare zi ceva nou și interesant în

formarea personalității elevului. Nu trebuie ignorat faptul că la această vârstă se învață mai

Ipoteza acestei cercetări a fost următoarea: Utilizarea metodelor activ-participative în

activitățile de învățare a poveștilor contribuie la îmbunătățirea semnificativă a performanțelor școlare.

2.6. Design-ul cercetării

Stabilirea metodologiei de cercetare a reprezentat un moment esențial în realizarea investigației

pedagogice concrete, de aceea am studiat cu atenție metodele specifice acestui tip de activitate

didactică, încercând adaptarea lor la tema lucrării. Sistemul metodelor de cercetare reprezintă un „algoritm necesar” în organizarea cercetării pedagogice.

2.6.1.Tipul cercetării

Prezenta lucrare reprezintă o încercare de cercetare pedagogică de tip experimentala, iar metodologia trebuie să fie în concordanță cu tipologia lucrării.

Cercetarea experimentală nu se mai limitează la a observa sau constata, ci urmărește în mod explicit modificarea, producerea fenomenelor și evaluarea consecințelor. Nota distinctivă a acestui tip de cercetare este intervenția intenționată și controlată a cercetătorului în desfășurarea fenomenelor, metoda tipică de cercetare fiind experimentul. În cazul cercetărilor experimentale, pe lângă normele metodologice privind controlul intervenției, apar și norme deontologice mult mai stricte, întrucât în domeniul educațional, care implică oameni, nu se poate experimenta orice și în orice condiții, sensul pozitiv și preponderența șanselor de succes fiind obligatorii pentru a declanșa un experiment.

2.6.2. Prezentarea eșantionului de lucru

Acest experiment urmand sa se desfășoare pe parcursul unui an școlar 2015-2016, la clasele de gimnaziu din mediul rural.

2.6.3. Variabilele cercetării

Într-un experiment intervin douǎ categorii de variabile: variabila independentǎ și variabila dependentǎ.

Variabila independentǎ – utilizarea metodelor activ-participative în activitățile educative de formare de abiltati si competente de dezvoltarea stimei de sine.

Variabilele dependente – dezvoltarea stimei de sine, asertivitatea, îmbunătățirea performațelor școlare

2.6.4. Desfășurarea experimentului

Pentru verificarea ipotezei de la care am pornit în realizarea acestui experiment voi utiliza metoda testelor, deoarece, fiind o măsură obiectivă și standardizată, testul reușește să ofere informații despre diferențele individuale dintre subiecți. Astfel, testele se vor aplica la începutul si la sfârșitul cercetării.

Etapele parcurse în desfășurarea cercetării:

– etapa inițială cu caracter constatativ: chestionare de evaluare

Scala stimei de sine (Rosenberg, 1965)

Chestionar pentru identificarea comportamentului asertiv

Scala de maturitate emotionala (Friedmann)

– etapa propriu-zisă cu valoare formativă, prin activitati educative utilizând metode activ-participative din domeniul consiliere psihopedagogica:

Programul activitati educationale pentru dezvoltarea stimei de sine. Acest program propune elevilor o formare care le dezvolta abilitati psihosociale permitandu-le sa contribuie la ameliorarea modului de buna convietuire.

Obiectivul general al programului este achizitia de catre elevi a unor cunostinte, care le vor permite sa cultive relatii pacifice, cooperative, soidare si fraternale cu alti copii si cu adultii si sa dezvolte aptitudini cetatenesti, transformandu-i astfel actori ai vietii democratice a socitatii noastre.

In lista competentelor de dezvoltat, sub rubrica ‘’competente centrate pe sine, programul evidentiaza ‘’cunoasterea de sine’’ si ‘’ stima de sine’’.

Program educational: ASERTIVITATEA

Obiective operaționale:

Înțelegerea noțiunii de asertivitate

Cunoașterea drepturilor asertive

Dezvoltarea abilităților de învățare a limbajului responsabilității

Competențe: empatie, de comportament, de atitudini, sentimente, asertivitate, autocunoaștere.

Metode utilizate: exercițiu de antrenament creativ, chestionarul, explicația, exercițiul de autocunoaștere, lucrul în perechi și pe grupe.

Resurse:

psihologice: motivația cursului;

de timp: 2 ore;

materiale: flipchart, markere, fișe de lucru, folii retroproiector, hârtie A4 și A1.

Modalități de organizare a activității: individual, în perechi, pe grupe.

Desfășurarea activității:

Moment organizatoric: consilierii și cursanții asigură condițiile pentru o bună desfășurare a activității. Fiecare persoană primește un ecuson, pe care notează numele pe care dorește să-l folosească în timpul activității.

Crearea stării aperceptive, emoționale, a interesului pentru activitate, captarea atenției: exercițiu de cunoaștere interpersonală „Balanța” (anexa 1). Scopul exercițiului este de a da persoanei posibilitatea să reflecteze asupra a ceea ce o deranjează în comportarea celorlalți, dar și a neplăcerilor pe care le provoacă celor din jur prin propriul comportament. După completarea fișei, prin voluntariat, câteva persoane prezintă rezultatele reflecției..

Declanșarea activității:

– pasul 1 – Exercițiu mental: cursanții sunt rugați să se gândească la o persoană cu care vor să lucreze în aceeași echipă, apoi la o persoană cu care nu doresc să lucreze niciodată. După un foarte scurt timp de gândire, li se cere să ridice mâna celor care și-au găsit partenerul imaginar, apoi li se solicită același lucru și celor care s-au gândit la o persoană cu care nu ar lucra. Concluzia exercițiului: cei care nu au exclus pe nimeni ca potențial partener de echipă, au capacitatea de a-i accepta pe toți semenii lor, cu calități și defecte. Se poate concluziona în acest moment și exercițiul „Balanța”, făcându-se referire la acceptarea sau neacceptarea comportamentului celor din jurul nostru.

– pasul 2 – „Pătratul” – se desenează pe o foaie de flipchart un pătrat împărțit în 16 (anexa 2). Li se cere cursanților să estimeze numărul total al pătratelor din figură. În timp ce își expun părerile, se notează pe aceeași foaie semne de întrebare sau de exclamare, după intonația folosită de cursanți. Nu are importanță numărul pătratelor, concluzia este că trebuie să-i învățăm pe cei din jur să-și pună întrebări. Dacă nu creem semne de întrebare, semnele de exclamare nu mai au aceeași „greutate”.

– pasul 3 – chestionar: „Ce mă ajută când simt că sunt …” (anexa 3) – interpretarea rezultatelor înregistrate. Chestionarul va fi aplicat cu destul timp înaintea activității, pentru a se putea centraliza rezultatele. Se discută liber pe baza informațiilor transmise.

– pasul 4 – „Fereastra lui Giordani” – se desenează pe o altă foaie de flipchart un pătrat cu 4 careuri (anexa 4). Se notează informațiile pentru cele două axe (vertical – „știut de alții” și „neștiut de alții” și orizontal – „știut numai de tine”, respectiv „neștiut de tine”). Se notează apoi semnificația fiecărui careu: fereastra „deschisă” – ceea ce știi tu și știu și alții (referitor la comunicarea pozitivă, la comportamentul asertiv, etc.), fereastra „ascunsă” – ceea ce știi tu, dar nu știu și ceilalți, fereastra „oarbă” – ceea ce nu știi tu, dar știu alții și, în fine, fereastra „neștiută” – ceea ce nu știi nici tu, dar nu știu nici ceilalți. Concluzia exercițiului: fiecare dintre noi deschide mai mult sau mai puțin fiecare fereastră a careului; ideal ar fi ca fereastra „deschisă” a fiecăruia dintre noi să fie cât mai largă, mai cuprinzătoare, pentru a fi acceptați de cei din jurul nostru cu toate calitățile și defectele pe care le avem. Li se reamintește cursanților că defectele pe care ni le recunoaștem singuri nu mai constituie puncte slabe, întrucât nu vom mai putea fi atacați de ceilalți – ironizați, marginalizați, jigniți, etc. Trebuie să avem doar curajul necesar și câteva cunoștințe despre …

– pasul 5 – Noțiunea de asertivitate. Drepturile asertive – se prezintă la retroproiector folia (anexa 5) cu definiția asertivității și drepturile asertive.

– pasul 6 – „Laude care nu umilesc, critici care nu jignesc” – se prezintă câteva situații în care putem folosi laudele descriptive și o alternativă la critică, acasă și la școală (anexa 6). Deși pare paradoxal, laudele nu sunt întotdeauna cea mai bună metodă de a aprecia efortul depus sau rezultatele bune obținute de cineva. S-a constatat că de cele mai multe ori, copiii lăudați excesiv sau „de ochii lumii”, în grabă sau superficial, au de suferit ca și când ar fi supuși unor critici: se simt jenați, umiliți, comparați cu alții ca nivel de performanță – cât urăsc toți aceste comparații ! Dar și critica folosită la modul jignitor, chiar dacă unii îi spun „constructivă”, duce tot la un dezechilibru, la scăderea stimei de sine. Prin intermediul laudelor descriptive și prin eliminarea criticii „constructive” avem de ales între a evalua, pur și simplu, și a descrie performanțele copilului, făcându-l să capete încredere în el și în forțele lui.

– pasul 7 – „Părerea ta contează !” – dezbatere pe baza unor întrebări de la învățători și părinți (culese prin intermediul chestionarului – anexa 3). Se lucrează în perechi, prin extragerea unui bilet cu o întrebare. Problema este discutată în pereche, apoi se dezbate în grupul de lucru.

Transferul concluziilor: se împarte cursanților materialul „Cum nu trebuie să conversăm”, se lecturează și se trag concluziile … dacă mai este nevoie! Ideea e că „Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face !” și că putem elimina foarte ușor din viața noastră anumite neplăceri cauzate de propriul comportament sau de purtarea altora față de noi.

Evaluarea activității: Li se cere cursanților să-și exprime impresiile legate de activitate și temă și să completeze fișa de evaluare. După studierea acestor fișe, se realizează monitorizarea întregii activități și se asigură legătura cu următorul curs.

– etapa finală cu caracter comparativ: chestionare de evaluare

Scala stimei de sine (Rosenberg, 1965)

Chestionar pentru identificarea comportamentului asertiv

Scala de maturitate emotionala (Friedmann)

Capitolul III – Rezultatele cercetării, interpretare, comentarii

Concluzii

Referințe bibliografice

1. André C., Lelord F., & Bragança M. (2000). A auto-esti ma: aprender a gostar de si para melhor viver com os outros.

2. Baumeister R.F., Campbell J.D., Kreuger J.I. & Vohs K.D. (2003). Does high self-esteem cause bett er performance, interpersonal success, happiness or healthier lifestyles? Psychological Science in the Public Interest, 4(1), 1-44.

3. Baumeister R.F., & Leary M.R. (1995). The need to belong: Desire for interpersonal att achments as a fundamental human moti vati on. Psychological Bulleti n, 117, 497-529.

4. Blascovich J., & Tomaka J. (1991). Measures of self-esteem. In J. P. Robinson, P.R. Shaver, & L.S. Wrightsman (Eds.) Measures of personality and social psychological atti tudes, Volume I. San Diego, CA: Academic Press.

5. Branden N. (1994). The six pillars of self-esteem. New York: Bantam Books.

6. James W. (1890). Principles of psychology, Volume 1. New York: Henry Holt.

7. James W. (1892). Psychology: The briefer course. New York: Henry Holt.

8. Lelord F., & André C. (2003). Cum să ne exprimăm emoțiile și senti mentele. București : Editura Trei.

9. Marsh H. (1995). A Jamesian model of self-investment and self-esteem: Comment on Pelham. Journal of Personality & Social Psychology, 69, 1151-1160.

10. Taylor S.E., Brown J.D. (1988). Illusion and well-being: A social psychological perspecti ve on mental health. Psychological Bulleti n, 103, 193-210.

Bibliography

Tennen H., A. G. (1993). The puzzles of self-esteem: A clinical perspective. . In R.F. Baumeister, (Ed.), Plenum Press , Plenum series in social/ clinical psychology (pp. 241-262.).

Anexa 1

BALANȚA

Ce te deranjează cel mai tare Ce crezi că îi deranjează

la cei din jur ? pe cei din jur la tine ?

„CUNOAȘTEREA este cea mai subtilă, elegantă și democratică formă de PUTERE.”- anonim

Anexa 2

? ? ? ! ! ! ? ? ! !

Anexa 3

Chestionar

1. Când mă simt ………….., mă ajută ………………………

– Când sunt nervos, mă ajută _________________

– Când mă simt amenințat de ceva, mă ajută ____________________

– Când sunt trist, mă ajută __________________________

– Când sunt nemulțumit, mă ajută _________________________

2. Ce fel de ajutor ai putea primi de la alte persoane dacă ești într-un moment de stres și dorești să te simți mai bine?

________________________________________________________________________________________________________________________________________

3. Care sunt persoanele care te pot ajuta când ai nevoie de cineva alături?

________________________________________________________________________________________________________________________________________

4. Scrie ce simți în următoarele situații:

– Ajuți pe cineva care este trist sau nemulțumit de el

________________________________________________________________________________________________________________________________________

– Încerci să ajuți pe cineva, dar acesta te respinge

________________________________________________________________________________________________________________________________________

– Ai dori să ajuți pe cineva, dar nu știi cum

________________________________________________________________________________________________________________________________________

Formulează o întrebare care te frământă legată de tema „Laude care nu umilesc, critici care nu ignesc”: _________________________________________________________________________________________________________________________________________

Anexa 4

Fereastra lui Giordani

Știi tu Neștiut de tine

Ideal ar fi ca „fereastra deschisă” a fiecăruia dintre noi să fie cât mai mare.

Anexa 5

Asertivitatea și drepturile asertive

Asertivitatea este abilitatea de a ne exprima emoțiile și convingerile fără a afecta și ataca drepturile celorlalți.

Drepturile asertive:

Dreptul de a decide care sunt scopurile și prioritățile noastre

Dreptul de a avea valori, convingeri, opinii proprii.

Dreptul de a nu justifica și a nu da explicații privind viața ta

Dreptul de a spune celorlalți cum să se comporte cu tine

Dreptul de a te exprima fără să-l rănești pe celălalt

Dreptul de a spune NU sau NU ȘTIU sau NU ÎNȚELEG sau NU MĂ INTERESEAZĂ

Dreptul de a cere informații și ajutor

Dreptul de a face greșeli, de a te răzgândi

Dreptul de a fi acceptat ca imperfect

Dreptul de a avea uneori performanțe mai scăzute decât potențialul tău

Dreptul de a avea relații de prietenie cu persoane cu care te simți confortabil

Dreptul de a-ți schimba prietenii

Dreptul de a te schimba, de a-ți dezvolta viața așa cum dorești

Anexa 6

Arta comunicării și comportamentul asertiv

Să nu agresăm sau să nu ne enervăm interlocutorul prin prea puternica noastră personalitate, bazându-ne pe excelenta părere pe care o avem despre noi. Să nu spunem, de exemplu:”Eu întotdeauna, eu niciodată, eu, eu, eu …” Să nu ridicăm tonul, să nu țipăm.

Să nu transformăm o conversație într-un dialog al surzilor. „Necomunicarea” este, se pare, un blestem al perioadei în care trăim. Aparent, ne ascultăm interlocutorul, în realitate ne gândim la ale noastre. Este unul dintre motivele însingurării și tristeții omului „modern”. Să învățăm să-i auzim pe ceilalți când îi „ascultăm”.

Să nu întrerupem brutal interlocutorul, ci să așteptăm cu răbdare și tact un moment prielnic pentru a ne spune și noi părerea.

Să nu ne amestecăm într-o discuție străină, mai ales când întâlnim, pe stradă, o cunoștință care stă de vorbă cu cineva.

Să nu vorbim tot timpul despre minunățiile de copii pe care îi avem și nici despre persoane pe care cei de față nu le cunosc.

Există subiecte care pot fi discutate doar între prieteni. Unul dintre ele, și nu cel mai puțin important, este cel al banilor. Nu uitați: culmea prostului gust este să te plângi de lipsa banilor, de necazurile din familie sau de la serviciu. Nimeni nu-ți va rezolva problemele, vei fi doar compătimit și te vei pune într-o situație umilitoare.

Bârfa este un joc foarte periculos, căci informația ajunge mai devreme sau mai târziu la cel în cauză. Știind asta, înseamnă să fii total lipsit de inteligență să o faci, că doar nu vrei neapărat să ai dușmani. Dacă este vorba despre prieteni, a-i apăra devine o datorie de onoare. Abțineți-vă însă de a le transmite penibila discuție, alimentând bârfa. Prietenii o vor afla de la altcineva, iar dacă nu, cu atât mai bine! Faceți-vă un principiu din a nu învenina viața celor din jur transmițându-le lucruri neplăcute. Nu este o dovadă de „sinceritate”, ci de răutate.

Persoana care îți spune „verde-n față” cele mai mari măgării are întotdeauna o formulă: „Îți spun ceva … dar să nu te superi!”. Ba mă supăr, ar trebui să replicăm, mă supăr și nu vreau să ascult!

Să limitezi conversația la a vorbi numai despre alții este nu numai o impolitețe, ci și dovada lipsei de imaginație. Să faci mereu afirmații ironice sau glume, atât la adresa celor prezenți, cât și a celor absenți, nu demonstrează că ești spiritual, ci prost crescut!

A nu-ți privi interlocutorul în ochi în timp ce vorbești cu el trece drept lipsă de respect. Oricât de serioasă ar fi o discuție, trebuie să-i acordăm interlocutorului un surâs amical. E de preferat să nu râdem când cineva face o mică gafă, deoarece nici noi nu suntem scutiți de asemenea încurcături.

Anexa 7

Scala stimei de sine
(Rosenberg, 1965)

Aceasta scala a fost elaborată pentru a masura sentimentul global al valorii personale si autoacceptării.

Scala cuprinde 10 itemi cu 4 posibilitați de răspuns, astfel:

Total de acord

De acord

Dezacord

Total dezacord

Instrucțiuni: Chestionarul de mai jos își propune să vă ofere o indicație despre nivelul stimei dvs. de sine. Citiți cu atenție fiecare frază si răspundeți in cel mai scurt timp, marcând cu o steluta varianta care se apropie cel mai mult de punctui dvs. de vedere actual.

Itemii 2,5,6,8,9 se coteaza invers, astfel:

Total dezacord

Dezacord

De acord

Total de acord

La cotarea rezultatelor se vor lua ca etalon valorile cuprinse între:

10-16 puncte – stima de sine scazută
17-33 puncte – stima de sine medie
34-40 puncte – stima de sine înaltă

*ATENȚIE la intervalul boldat

Anexa 8

Chestionar pentru identificarea comportamentului asertiv

Instrucțiuni: Citeste cu atentie situatiile prezentate mai jos si, in functie de cat de confortabil de simti in fiecare caz, iti acorzi urmatorul punctaj: 1 (pentru inconfortabil), 2 (rezonabil), 3 (foarte confortabil)

Scor:

peste 55 : esti o persoana foarte asertiva.

46 – 55 : Esti o persoana aproape de a deveni asertiva. Mai ai de lucru la situatiile la care ai obtinut punctaj scazut.

36 – 45 : Asertivitatea ta este la un nivel mediu.

26 – 35 : Ai nevoie sa-ti imbunatatesti abilitatile de comunicare asertiva.

Sub 26 : Lipsa de asertivitate poate fi o sursa de stres.

*ATENȚIE la intervalele boldate

Anexa 9

Scala de maturitate emotionala (Friedmann)

Instrucțiuni: Exista 25 de intrebari la care se raspunde cu Da sau Nu si fiecare raspuns are asociat un numar de puncte. Citeste intrebarile, raspunde cu Da sau Nu, aduna punctele pe care le faci si la sfarsit imparte la 25.

Scorul se afla prin insumarea punctajelor care se acorda pentru fiecare raspuns ales si impartirea la 25.

Evaluarea punctajului:

Peste 25 – Perfect maturizat emotional

22-24 – Maturizare buna

20-21 – Nivel corespunzator de maturizare

18-20 – Nivel mediu de maturizare

16-18 – Situatie spre limita, tendinta spre dezechilibru

14-15 – Usoara imaturitate emotionala

12-14 – Reactii adolescentine, imature

10-12 – Reactii infantile, puerile

0-10 – Infantilism

*ATENȚIE la intervalele boldate

Anexa 10

Chestionar de identificare a stilului decizional

Instrucțiuni: Mai jos sunt date descrieri ale unor modalități în care oamenii iau în general decizii. Citiți fiecare descriere în parte și încercuiți acea afirmație care corespunde felului în care dumneavoastră luați decizii în general.

Când iau decizii tind să mă bazez pe intuiția mea.

De obicei nu iau decizii importante fără să mă consult cu alți oameni.

Când iau o decizie este mai important să simt că decizia este corectă.

Înainte de a lua decizii verific de mai multe ori sursele de informație pe care mă bazez.

Țin cont de sfaturile altor oameni atunci când iau decizii importante.

Amân luarea deciziilor pentru că mă neliniștește să mă tot gândesc la ele.

Iau decizii într-un mod logic și sistematic.

Când iau decizii fac ce mi se pare potrivit pe moment.

De obicei iau decizii foarte rapid.

Prefer să fiu ghidat de altcineva când trebuie să iau o decizie importantă.

Am nevoie de o perioadă mare de gândire atunci când iau o decizie.

Când iau o decizie am încredere în sentimentele și reacțiile mele

Opțiunile pe care le iau în considerare atunci când decid sunt ghidate de scopurile mele.

Iau decizii numai sub presiunea timpului.

Adesea iau decizii în mod impulsiv.

Când iau decizii mă bazez pe instinct.

Amân să iau decizii cât de mult pot.

Iau rapid decizii.

Dacă am sprijinul altora mi-e mai ușor să iau decizii.

În general analizez care sunt dovezile pro și contra când iau o decizie.

Pentru identificarea stilului decizional predominant însumati itemii încercuiți dintre cei corespunzători fiecărui stil în parte. Stilul predominant este cel care obține scorul cel mai mare.

*ATENȚIE la intervalele boldate

Anexa 11

Chestionar pentru identificarea strategiei de rezolvare a conflictelor

Instrucțiuni: Încercuiți literele din dreptul afirmațiilor adevărate!

1 A Sunt momente în care las altora responsabilitatea rezolvării problemelor

B Decât să negociez aspectele asupra cărora nu suntem de acord mai bine insist asupra celor pe care le agreem.

2 A Încerc să găsesc o soluție de compromis.

B Încerc să rezolv atât problemele mele cât și pe ale celuilalt.

3 A Sunt de obicei ferm în atingerea obiectivelor mele.

B Urmăresc să respect sentimentele celorlalți și să păstrez relația.

4 A Încerc să găsesc o soluție de compromis.

B Uneori îmi sacrific propriile dorințe în favoarea satisfacerii dorințelor celuilalt.

5 A În mod constant solicit ajutorul celorlalți pentru rezolvarea problemelor

B Încerc să fac tot posibilul pentru a evita tensiunile inutule.

6 A Încerc să nu-mi creez neplăceri personale.

B Încerc să-mi câștig poziția.

7 A Încerc să amân rezolvarea problemei până voi avea timp să reflectez asupra ei.

B Renunț la niște puncte pentru a obține altele.

8 A Sunt de obicei ferm în atingerea obiectivelor mele.

B Urmăresc să scot imediat la iveală toate îngrijorările și problemele.

9 A Cred că diferențele de opinie nu trebuie să ne preocupe.

B Depun unefort destul de mare pentru a-mi găsi calea.

10 A Sunt de obicei ferm în atingerea obiectivelor mele.

B Urmăresc găsirea unei soluții de compromis.

11 A Urmăresc să scot imediat la iveală toate îngrijorările și problemele .

B Urmăresc să respect sentimentele celorlalți și să păstrez relația.

12 A Uneori evit luarea unor poziții care ar crea controverse.

B Îl voi lăsa să câștige câteva din punctele sale dacă și el îmi va permite câștigarea câtorva din punctele mele.

13 A Propun o cale de mijloc.

B Fac presiuni pentru a-mi câștiga punctele.

14 A Îi comunic ideile mele și îl rog să mi le expună pe ale sale.

B Încerc să-I arăt logicași avantajele poziției mele.

15 A Urmăresc să respect sentimentele celorlalți și să păstrez relația.

B Încerc să fac tot posibilul pentru a evita tensiunile.

16 A Încerc să nu afectez sentimentele nimănui.

B Încerc să-l conving pe celălalt de meritele poziției mele.

17 A Sunt de obicei ferm în atingerea obiectivelor mele.

B Încerc să fac tot posibilul pentru a evita tensiunile inutule.

18 A Dacă acestea îl fac fericit , îl las să-și mențină părerile.

B Îl voi lăsa să câștige câteva din punctele sale dacă și el îmi va permite câștigarea,câtorva din punctele mele.

19 A Urmăresc să scot imediat la iveală toate îngrijorările și problemele .

B Încerc să amân rezolvarea problemei până voi avea timp să reflectez asupra ei.

20 A Încerc imediat să aplanez diferendele dintre noi.

B Încerc să creez o combinație satisfăcătoare de pierderi și câștiguri pentru ambele părți.

21 A În negocieri, încerc să consider și dorințele celeilalte persoane.

B Întotdeauna conduc către o discuție deschisă a problemei.

22 A Încerc să găsesc o poziție intermediară între cele două aflate în conflict.

B Îmi expun părerile.

23 A Sunt de cele mai multe ori preocupat de satisfacerea tuturor dorințelor noastre.

B Sunt momente în care las altora responsabilitatea rezolvării problemelor.

24 A Dacă menținerea poziției este foarte importană pentru el, încerc să îl ajut să-și împlinească dorințele.

B Încerc sâ-l determin să facă un compromis.

25 A Încerc să-I arăt logica și avantajele poziției mele.

B În negocieri, încerc să consider și dorințele celeilalte persoane.

26 A Propun o cale de mijloc.

B Sunt de cele mai multe ori preocupat de satisfacerea tuturor dorințelor noastre.

27 A Uneori evit luarea unor poziții care ar crea controverse.

B Dacă acestea îl fac fericit , îl las să-și mențină părerile.

28 A Sunt de obicei ferm în urmărirea scopurilor mele.

B De obicei solicit ajutorul celorlalți pentru soluționarea unor probleme.

29 A Propun o cale de mijloc.

B Cred că diferențele de opine nu trebuie să ne preocupe prea mult.

30 A Încerc să nu rănesc sentimentele celorlalți.

B Întotdeauna discut problema cu cealaltă persoană pentru a o putea rezolva.

Marcați literele afirmațiilor adevărate pe tabelul centralizator al rezultatelor. Adunați câte un punct pentru fiecare literă marcată și faceți totalul pe fiecare coloană. Ordinea descrescătoare a punctajelor indică preferințele individuale ale dumneavoastră.

Punctajul

Puși în fața unor confruntări interpersonale, oamenii tind să aibă anumite reacții. Acestea reflectă gradele diferite de cooperare (adică efortul fiecăruia de a satisface interesele celuilalt) și de autoimpunere (efortul fiecăruia de a-și satisface propriile interese). Ele pot fi clasificate în cinci categorii:

1. Confruntare (reprimare,victorie/înfrângere)

2. Colaborare (victorie/victorie)

3. Compromis

4. Evitare (abandon)

5. Acomodare

Confruntare (reprimare, forțare, victorie/înfrângere) – rechinul

Rechinul încearcă să își domine adversarii prin a-i face să accepte soluția lui în cazul unui conflict. Scopurile sale personale sunt sunt dominante în raport cu relațiile interpersonale, pe care le sacrifică foarte ușor. Caută să își atingă țelurile cu orice preț. Nu îl interesează nevoile celorlalți. Nu îl interesează dacă ceilalți îl plac sau îl acceptă. Rechinul crede că un conflict se câștigă atunci când o parte învinge iar cealaltă este înfrântă. El vrea să fie câștigătorul cu orice preț. “Victoria”, îi dă rechinului un sentiment de mândrie și de realizare personală. Înfrângerea îi dă un sentiment de slăbiciune, neadaptare și ratare. Încearcă să câștige prin atac, copleșire sau intimidare.

2. Colaborare (victorie/victorie) – bufnița

Bufnița prețuiește în egală măsură scopurile personale cât și relațiile cu ceilalți. Ea vede conflictele ca pe probleme ce trebuie rezolvate și caută soluții care să satisfacă atât interesele personale cât și cele ale celorlalți. Bufnița vede conflictul ca pe o metodă de îmbunătățire a relațiilor prin reducarea tensiunii dintre două persoane sau grupuri. Încearcă să pornească o discuție pentru a identifica conflictul ca problemă. Bufnița nu este mulțumită până când nu găsește o soluție care să satisfacă ambele părți.

3. Compromis – vulpea

Vulpea este interesată atât de scopurile personale cât și de relațiile cu ceilalți. ea tinde însă să facă compromisuri, renunțând parțial la scopurile ei convingând cealaltă parte să procedeze la fel. Într-o situație conflictuală soluția vulpii este va fi ca fiecare parte implicată să piardă și să câștige câte ceva. Este capabilă să renunțe temporar la scopurile ei pentru a depăși situația de criză.

4. Evitare (abandon) – broasca țestoasă

Broasca țestoasă se retrage în carapacea ei pentru a evita conflictul. Ea renunță la scopurile și relațiiile ei personale. Stă departe de zonele de conflict și evită persoanele care crează sau întreține stări conflictuale. Broasca țestoasă crede că nu există speranță în încercarea de a rezolva un conflict. Se simte neajutorată. Crede că este mai bine să te retragi decât să intri într-un conflict.

5. Acomodare – ursulețul

Pentru ursuleț relațiile interpersonale sunt foarte importante în timp ce propriile scopuri au o importanță mai mică. Ursulețul dorește să fie plăcut și acceptat de ceilalți. El consideră conflictele ca pe ceva ce trebuie evitat în favoarea armoniei și mai crede că oamenii nu pot discuta în contradictoriu fără a afecta relațiile dintre ei. Se teme că dacă conflictul continuă cineva are de suferit și asta va compromite relațiile cu acea persoană. De aceea încearcă cu orice preț, chiar renunțând la scopurile personale, să aplaneze conflictul din teama de a nu periclita relațiile interpersonale.

*ATENȚIE la intervalele boldate