Efectele Perverse ale Evaluarilor Nationale In Prezent

Dintre cele trei componente ale spiralei educației, predare- învățare- evaluare, cea din urmă este considerată „un subiect sensibil în orice sistem de învățământ" deoarece efectele acțiunilor evaluative se fac simțite nu numai în interiorul sistemului educațional, ci și în afara lui, respectiv în plan cultural, social și chiar politic.

Îmbunătățirea calității și eficienței învățământului se află în centrul dezbaterii politice educaționale atât la nivel național cât și la nivelul Uniunii Europene. Ea joacă un rol foarte important în strategia de a construi viitoarea prosperitate și coeziunea socială în Europa. Acest lucru implică creșterea performanței în învățământul obligatoriu, în special cu privire la procentajul mare de rezultate slabe pentru elevii de 15 ani la citire, matematică și științe și în general mai mult în pregătirea tinerilor pentru societatea bazată pe cunoaștere a secolului 21.

Evaluarea educațională de tip național (examene, testări) reprezintă unul din mijloacele cele mai importante în monitorizarea, asigurarea și creșterea calității educației naționale. Pe scară națională, ea este realizată profesional, identifică succesele șifragilitățile sistemului și oferă informații critice factorilor decizionali.

Testările naționale reprezintă un fenomen nou pe plan european în jurul cărora s-a cristalizat o mișcare dinamică și viguroasă. În întreaga Europă testele naționale standardizate, care sunt utilizate în scopuri sumative sau formative sau pentru monitorizarea sistemelor de învățământ, se concentrează asupra competențelor de bază, în special pe predarea limbii materne (sau pe limba de predare) și pe matematică și într-o măsură mult mai mică pe științe și pe limbi străine. . Într-un studiu recent al Comisiei europene se fac următoarele constatări: „Cu excepția câtorva țări, testarea națională este o formă nouă de evaluare a elevilor în Europa. Introducerea și utilizarea de teste naționale a început încet și sporadic și a sporit semnificativ mai ales din anii 1990. În deceniul actual, unele țări se află în faza introducerii acestui sistem de evaluare iar altele al căror start s-a produs anterior își dezvoltă în continuare sistemele naționale de testare.

Testarea națională a elevilor devine din ce în ce mai importantă ca modalitate de măsurare și de monitorizare a calității învățământului, analiza acesteia evidențiază necesitatea de a dezvolta sisteme coerente de evaluare a elevului care să stabilească un echilibru între testele la nivel național și alte forme de evaluare ce au ca scop nu numai trecerea elevilor dintr-o clasă în alta, ci și să îi ajute să facă progrese.

În Romania, evaluarile naționale pot avea urmatoarele scopuriȘ

rezultatele lor sunt utilizate pentru a acorda certificate sau pentru a lua decizii importante cu privire la orientarea școlară a elevilor,

monitorizarea și evaluarea școlii și/sau a sistemul de învățământ ca întreg, la procesul de colectare și analiză a informațiilor în scopul de a verifica performanța comparativ cu obiectivele și de a face acțiuni corective acolo unde este cazul. Rezultatele la evaluările naționale sunt utilizate ca indicatori de calitate ai predării și ai competenței profesorilor, dar și pentru a măsura eficiența generală a politicilor și practicilor educaționale

sprijinirea procesului de învățare al fiecărui elev prin identificarea nevoilor sale specifice și prin adaptarea corespunzătoare a predării.

Astfel, evaluarea își dovedește necesitatea din cel puțin trei perspective: a cadrului didactic responsabil de formarea elevilor, a elevului și a societății ca beneficiară a „produselor” sistemului educațional.

din perspectiva profesorului, evaluarea se impune ca o necesitate deoarece prin intermediul ei cadrul didactic obține informații privind calitatea prestației sale didactice și are posibilitatea de a adopta măsuri care să eficientizeze stilul de învățământ pe care- l promovează.

din perspectiva elevului, evaluarea exercită un impact considerabil în mai multe planuri. Ea orientează și dirijează activitatea de învățare a acestuia ajutându-l să- și formeze un stil de învățare; oferă posibilitatea cunoașterii gradului de îndeplinire a sarcinilor școlare contribuind la formarea unei imagini de sine cât mai corectă; determină efecte pozitive în planul însușirii temeinice a cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor prin repetarea, sistematizarea pe care le prilejuiește; produce efecte în planul relaționării elevului cu ceilalți membrii ai grupului școlar din care face parte; influențează dezvoltarea psihică a elevilor în multiple planuri ale personalității lor.

la nivelul macro, evaluarea se impune a fi necesară deoarece ea este un bun mijloc de informare a sistemului social asupra calității activității de învățământ, asupra eficienței investițiilor efectuate în acest domeniu; realizează medierea relației dintre produsele sistemului școlar și nevoile societății conducând la adecvarea sistemului de învățământ la cerințele societății; reglează funcționalitatea interna a activității de învățământ prin feed- back-ul pe care îl oferă.

Datorită faptului că acțiunile evaluative naționale și internaționale generează o gamă largă de informații privind rezultatele școlare, ele  pot determina asupra policitilor educaționale atât efecte pozitive cât și negative.

Efectul Feedback reprezintă efectul produs de fluxul sistematic de informație rezultat din procese de evaluare și orientat către toți actorii implicați în aceste procese. Feedback-ul sumativ nu are efecte directe asupra proceselor de predare și învățare anterior parcurse, întrucât nu mai există posibilitatea revenirii asupra acestora. La nivelul elevilor, acest tip de feedback are efecte asupra atitudinilor și motivației privind angajarea într-un nou program educațional

În ceea ce privește personalul didactic și factorii de decizie, feedback-ul sumativ permite evaluarea calității programelor educaționale, urmată de reglarea și ameliorarea acestora prin schimbări adoptate la nivel de politică educațională.

Efectul backwash reprezintă influența exercitată de evaluări naționale și internaționale asupra curriculum-ului La nivelul profesorilor acest efect se manifestă prin faptul că unii dintre aceștia proiectează și organizează procesul de instruire în raport cu programa de evaluare, fiind centrați pe pregătirea elevilor pentru promovarea examenelor naționale. La rândul ei, activitatea de învățare este orientată spre atingerea acelor obiective care devin obiective de evaluare, în detrimentul altora care nu se regăsesc în programa de examen.

La clasa a II-a nu există concret o justificare pentru care elevii să fie supuși stresului unei evaluări la 8-9 ani. Cerințele învățătorului/familiei pot apăsa mult pe psihicul nu foarte dezvoltat al copilului

Atât evaluările de sfârșit de ciclu de învățământ sau de școală, cât și concursurile de orice fel sunt supuse, în prezent, unor critici severe, reproșându-li-se, în special, caracterul unilateral, îngust al evaluărilor, deoarece, în cadrul lor „aprecierea se reduce deseori la o verificare a asimilării cunoștințelor, lăsând neexplorate nu numai aspectele cele mai importante ale inteligenței, ci și aproape toate trăsăturile personalității…”

Evaluarile de la finalul clasei aVIII-a sunt stresante pentru elevi și pentru familiile acestora, datorită puternicului impact pe care-l au asupra carierei indivizilor pe care o stopează în mod brutal și neașteptat. Sunt cunoscute, de exemplu, situațiile acelor candidați, care, deși obțin medii mari la evaluărilw naționale, nu sunt declarați admiși la școala dorită fiindcă îi desparte doar o sutime de media ultimului candidat admis.  Evaluarea Națională nu ar trebui să fie în același timp și examen de admitere. Numele îl recomandă ca o evaluare a ceea ce a învățat copilul de-a lungul celor 8 ani de școală. Atunci nu ar trebui folosit pentru o ierarhizare în vederea admiterii într-o nouă treaptă de școlarizare.

O altă critică severă a evaluărilor se referă la absența unor instrumente foarte exacte de măsurare, O dovedește faptul că organizatorii examenelor și concursurilor acceptă depunerea unor contestații de către candidații care se consideră nedreptățiți de „verdictul” profesorilor sau al comisiilor. Aceste contestații sunt uneori admise, fie pentru că la o nouă corectare a probelor de examen se constată o diferență semnificativă între aprecierea comisiei de examen și aprecierea comisiei de contestații, fie pentru că la corectarea inițială,

comisia de contestații a constatat existența unor omisiuni sau a unor erori de apreciere.