Efectele Parteneriatului Transatlantic Pentru Comerț și Investiții (t.t.i.p.) Asupra României

CAPITOLUL II: STUDIU DE CAZ – „Efectele Parteneriatului Transatlantic pentru Comerț și Investiții (T.T.I.P.) asupra României ”

Rezumat

Ultimele estimări din domeniul economic prevăd posibile beneficii ale adoptării unui acord de liber schimb între U.E. Și S.U.A. , cunoscut sub numele de (T.T.I.P.), atât pentru Uniunea Europeană cât si pentru Statele Unite.

Pe de altă parte există și sceptici, care nu sunt de acord cu semnarea unu asemenea tratat , aducând diverse argumente împotrivă , atât la nivel european cât si național.

În cele ce urmează , voi încerca să analizez ambele opinii , cu ajutorul datelor disponibile până la momentul actual, iar la final să ajung la o concuzie cu privire la efectele acestui tratat asupra României.

Estimarile actuale preconzează efecte econmice pozitive ale acordului T.T.I.P. asupra României , urmând ca P.I.B.-ul să aibă o creștere de aproxmativ 0,25% în fiecare an , după punerea acestuia în aplicare . Totodată , balanța comercială a României cu S.U.A. se poate îmbunătății , crescând cu aproape 25% procentul importurilor bilaterale , și 35% marirea exporturilor catre Statele Unite.

De menționat este faptul că această creștere s-ar datora in proporție de 90% reducerii barierelor non-tarifare.

De cealaltă parte opozanții acordului susțin că aprobarea acestuia nu ar ajuta decât marile companii multinaționale , momentan acestea fiind blocate de normele în viguare.

Aceștia susțin că odată cu eliminarea acestor bariere , atât cetațenii cat și mediul european ar avea de suferit de exemplu drepturile din domeniul muncii, normele de siguranță alimentară (inclusiv restricțiile ce privesc OMG-urile), condițiile de utilizarea substanțelor chimice toxice și legile privind protecția datelor personale.

Partea I : efectele T.T.I.P. din punct de vedere oficial

1. Introducere

Una dintre cele mai noi teme aflate în discuție atât la nivel oficial dar si cel al societații este posibila implementare a unui acord transatlantic privind comerțul și investțiile , fiind apreciat faptul că politica comercială a U.E. a reprezentat un element esențial, atât în cadrul economie mondiale din ce în ce mai complexă , dar și în performanța economiilor naționale ale statelor membre.

În urma ultimelor analize făcute de catre Comisia Europeană, comerțul extern reprezintă un factor important în stabilizarea economiei europene. Pentru a oferi o idee cu privire la contribuția politicii comerciale la relansarea economică a UE, este interesant să avem un exemplu concret: în cazul în care UE ar finaliza toate negocierile comer- ciale în derulare (spre exemplu cu SUA, Japonia, India, țările ASEAN etc.), acest lucru ar putea adăuga 2,2% (aproximativ 275 miliarde de euro) la PIB-ul UE, sau echivalentul a unui nou membru de talia Austriei sau Danemarcei la economia UE. În ceea ce privește locurile de muncă, prioritățile actuale ale politicii comerciale europene ar putea ge– nera o activitate economică suplimentară pentru care ar fi necesare 2,2 milioane de noi locuri de muncă, echivalent cu o creștere de 1% din totalul forței de muncă din UE (Comisia Europeană, 2012). Acest potențial economic generat de o politică ambițioasă de negocieri comerciale se poate materializa într-un moment în care economia globală continuă să se confrunte cu turbulențe majore, nivelul șomajului în Europa rămâne la cote alarmante, protecționismul și naționalismul sunt în creștere și fluxurile comer- ciale mondiale evoluează într-un ritm mai lent decât cel prognozat anterior.

Principalele subiecte asupra cărora se concentrează cel mai mult atenția în acest mo- ment sunt așa-numitele “mega-acorduri comerciale”, precum TTIP între SUA și UE și TPP între SUA și o serie întreagă de țări de pe continentul asiatic. Alte acorduri de liber schimb ce implică parteneri comerciali majori sunt de asemenea finalizate (Canada) sau într-o fază avansată de negocieri (Japonia).

Negocierile între U.E. și S.U.A. în privința Parteneriatul Transatlantic pentru Comerț și Investiții (T.T.I.P.), se axează în mare parte pe efectele economice al acestui acord de liber schimb nu doar asupra partenerilor de negociere, dar și pentru țările terțe.

Conform estimărilor institutului londonez C.E.P.R. (Centre for Economic Policy Research) rezultă în urma unui studiu finanțat de Comisia Europeană în 2013, că încheierea cu succes și aplicarea (estimată a începe în 2017) a unui acord T.T.I.P. ar putea duce la o creștere a economiei U.E. cu 0,5% anual, din momentul în care T.T.I.P. va fi acceptat și implementat pe deplin.

În urma reducerii barierelor comerciale tarifare și non-tarifare, exporturile din U.E. către S.U.A. vor crește cu aproxiimativ 28%, iar importurile bilaterale din S.U.A. cu 37%. Alte studii similare efectuate au fost mediatizate de diverse centre de cercetare cunoscute în Europa, atât pentru impactul la nivel european, cât și privind impactul T.T.I.P. asupra diferitor țări membre ale U.E. ( exemplu: Franța, Germania, Olanda, Suedia, Anglia)3. Ținând cont de importanța unui asemenea acord, acest studiu are ca scop evidențerea efectelor economice pe care acordul T.T.I.P. le poate avea asupra României,luând în considerare în mod detaliat atât structura și specificul economiei românești, cât și natura relațiilor comerciale bilaterale cu SUA.

Într-o manieră similară cu celelalte studii TTIP existente, acest raport utilizează o abordare metodologică robustă bazată pe un model de echilibru general calculabil (CGE) dezvoltat de către consorțiul de cercetare internațional GTAP4. Acest model a fost utilizat pe scară largă în ultimii ani pentru a estima impactul politicilor comerciale la nivel mondial (de exemplu negocierile multilaterale în cadrul OMC), dar și în context bilateral, fiind actualmente metodologia cea mai adecvată pentru a estima efectele macroeconomic și sectoriale ale acordurilor de liber schimb.

În cele ce urmează , studiul este împarțit in mai multe secțiuni: secțiunea 2 oferă o scurtă carac- terizare a relațiilor comerciale bilaterale ale României cu SUA, în comparație cu pon- derea comerțului transatlantic al celorlalte țări membre UE. Secțiunea 3 descrie suc- cint structura barierelor tarifare și non-tarifare ce afectează comerțul bilateral între România și SUA, precum și cel dintre SUA și restul UE. Secțiunile 4 și 5 prezintă prin- cipalele caracteristici ale modelului CGE utilizat, parametrii de modelare economică a acordului TTIP în materie de reduceri ale barierelor tarifare și non-tarifare precum si principalele rezultate macroeconomice și sectoriale pentru România. Ultima secțiune oferă o serie de concluzii cu privire la importanța acordului TTIP pentru România.

2. Relația comercială dintre România și S.U.A., contextul economic actual

O analiză rapidă a schimburilor comerciale bilaterale între România și S.U.A. ne permite să constatăm că valoarea totală a comerțului bilateral de bunuri și servicii s-a ridicat la 3,2 miliarde de dolari, cu exporturi românești de două miliarde dolari și importuri de 1,2 miliarde de dolari5. Graficul 1 oferă o imagine de ansamblu a principalelor produse și a structurii comerțului de mărfuri româno-amer- ican în 2014. Excedentul comercial al României cu SUA a fost de aproximativ 900 mili– oane dolari și reflectă un surplus în ambele sectoare principale de producție (industrie și servicii), dar un deficit comercial pe produsele minerale și petroliere (combustibili, lubrifianți etc.).

Analizând situația schimburlor comerciale dintre S.U.A. și România putem constata că totalitatea actelor comerciale bilaterale de bunuri și servicii a ajuns la 3,2 milarde de dolari .În graficul 1 putem observa o imagine de ansamblu a celor mai importante produse și servicii care au făcut obiectul schmburilor comerciale dintre România și S.U.A. în perioada recentă.

Surplusul comercial cu S.U.A. A fost de aproximativ 900 milioane de dolari rezultând un excedent în sectoarele de producție (industrie și servicii), și totodată un deficit al comerțului cu produse petrol și minerale.

Pe de altă parte din acest tabel rezultă și faptul că S.U.A. nu reprezintă un aliat comercial important pentru țara noastra cât pentru restul țărilor europene. Dacă pentru alte țări ale Europei exporturle către S.U.A. Reprezintă peste 20 % din totalul exporturilor extra-comunitare , pentru România procentul se situează undeva la 10 % , jumatate fața de U.E.

În schimb, așa cum se arată în tabelul 1, SUA nu este un partener comercial la fel de important pentru România ca pentru restul Europei. În ultimii ani, exporturile trans- atlantice românești au reprezentat în jur de 10% din totalul exporturilor României în afara UE, cu mult sub media multor țări europene care au practic o proporție dublă de peste 20% a exporturilor lor către SUA în totalul exporturilor extra-comunitare.

Grafic 1: Structura importurilor și exporturilor României cu SUA (2014)

Sursa: Eurostat/Comext.

În plus , exporturile românești spre S.U.A. sunt concentrate în câteva ramuri importante, de exemplu utilajele, piesele și echipamentele pentru transport, produsele chimice, produsele metalice și industriale, acestea reprezentând mai mult de jumătate din totalitatea exporturilor.

Trebuie observat faptul că România exportă un procent relativ mare de servicii de afaceri, servicii I.C.T., dar și servicii din domeniul financiar-bancar către S.U.A.. Pe de altă parte, sectorul agricol și cel alproduselor agro-alimentare aproape că nu există în cadrul exporturilor românești spre S.U.A.,fiind mult sub valorile medii ale U.E. Asta se datorează în mareparte existenței barierelor comerciale pentru eceste produse.

La fel cum la exporturi România nu este foarte activă cu S.U.A.,nici în ceea ce privește importurile din Statelor Unite (a se vedea tabelul 2), România nu se apropie de media europeană , acestea reprezentând numai 6% din impor- turile di afaraU.E. ale României, în comparație cu 16 % pentru celelalte state membre U.E..

Cele mai importante sectoare economice de importuri din S.U.A. sunt sectorul mașini-unelte și alte produse industriale, urmat de servicii financiare, produse chimice și resurse primare. În total, produsele de ordinindustrial reprezintă circa 75% din toate importurile românești din S.U.A.

Tabelul 1. Exporturile României către SUA – tabel comparativ UE

Sursa: Baza de date GTAP, versiunea 9.

Tabelul 2. Importurile românești din SUA – tabel comparativ UE

Sursa: Baza de date GTAP, versiunea 9.

În afarafluxurilor comerciale bilaterale,trebuie avută în vedere și structura economiei naționale, fiind un factor important pentru preconizarea efectelor acestuii tratat comercial.

Tabelul 3 prezintă structura pe sectoare a economiei noastre, raportată la cea din restul U.E. și S.U.A. Agricultura are un rol important în cadrul economiei românești, mai exact circa 10 % din valoarea adăugată totală, în comparație cu un procent mult mai mic la nivel european (2,6%) și 1,3 % în S.U.A.

Pe de altă parte, rolul serviciilor în cadrul valorii adăugate din România (52%) se află totuși mult sub nivelul U.E. (75%) sau cel din Statele Unite (82%). Totodată, în România rolul exporturilor totale extra-UE de servicii nu a crescut considerabil și rămâne sub media europeană. În schimb, alte sectoare economice, precum cel agro-alimentar și sectorul textil, au de asemenea o pondere mult mai mare în România decât în restul UE sau în SUA.

Orice economie competitivă are nevoie de importuri pentru o funcționare optimală. Același lucru este de asemenea adevărat în privința exporturilor: firmele exportatoare au nevoie de importuri pentru a exporta. Fragmentarea internațională a producției face ca de multe ori firmele să se specializeze în anumite procese specifice, fiind de- pendente de importuri de componente și furnizând la rândul lor produse intermedi- ate cu valoare adăugată și produse finite altor firme din diverse țări.

În rândul statelor membre UE se constată o paletă largă de specializare verticală in lanțurile de producție globală (așa numitele global value chains – GVCs). Cu doar aproximativ 20% valoare adăugată GVC (restul de 80% fiind producție autohtonă) în totalul exporturilor România se plasează în categoria țărilor ce nu sunt pe deplin inte- grate în producția globală.

La cealaltă extremă se află țări precum Cehia, Ungaria, Belgia foarte active în lanțurile de producție globală și europeană, cu o pondere a valorii adăugate GVC dublă față de cea a României, până la 50% în totalul exporturilor.

Acest lucru poate oferi o serie întreagă de indicii prețioase asupra modului în care economia românească se va repoziționa ca urmare a acordului TTIP cu SUA. Un articol recent (Cernat 2014) oferă o serie de concluzii mai detaliate cu privire la punctele forte (și mai puțin forte) ale exporturilor românești și la potențialul României de a se însera în lanțurile de producție globală.

Sper exemplu, faptul că raportul dintre exporturi și PIB în cazul României este apropi- at de media europeană este un element încurajator. Pe de altă parte însă, toate țările ce au aderat la UE după 2004 au o orientare mai pregnantă către exporturi extra-UE decât Româ

Tabelul 3: Valorea adaugată sectorială – tabel comparativ

Prin urmare România este mult mai dependentă de Piața Unică pentru exporturi decât de țări terțe (precum SUA, China, Japonia etc.), ceea ce face ca potențialul benefic al noilor inițiative comerciale europene să contribuie într-o proporție mai scăzută la dina- mismul economic al României, în ciuda faptului că aceste inițiative creează oportunități economice noi prin reducerea barierelor tarifare și non-tarifare într-o serie de parte– neri comerciali cheie la nivel mondial.

3. Situația barierelor tarifare și non-tarifare

Barierele de natură tarifară impuse în comerțul transatlantic sunt relativ mici, comparându-le cu cadrul tarifar ce afectează celelalte relații bilaterale. Statele membre ale U.E. Aplcă în general tarife puțin mai ridicate în comparație cu cele care le au produsele din Europa pe pieța din S.U.A.: media tarifelor europene este în jur de 3%, în compatație cu tariful mediu de 2% aplicat în S.U.A. produselor europene. Ramurile cu o rată de protecție tarifară ridicată în U.E. sunt :produsele de natură agricolă și agro-alimentară, și diversele mijloace de transport (inclusiv automobile).

Tabelul 4. Bariere tarifare (valori ponderate pe baza fluxurilor comerciale)

Sursa: G.T.A.P., versiunea 9.

Tabelul 5. Bariere non-tarifare în UE și SUA

Sursa: ECORYS (2009).

Trebuie reținut faptulcă diferențele arătate de tabelul nr. 4 nu reprezintă diferite tarife nominale:În România se aplică tariful comercial comun U.E., iar în S.U.A. se aplică același tarif non-preferențial produselor noastre ca și celor din restul U.E. Diferențele de tarif își au natura în totalitate în ponderea diverselor produse exportate în interiorul fiecărui sector comercial prezentat în tabelul nr. 4. În cazul României ,care importă din S.U.A. produse agricole specifice ce au tariful vamal mai ridicat față de tipul de produse agricole importate de celelalte țări ale U.E. din S.U.A. Așadar, tariful ponderat impus de România importurilor cu caracter agricol din S.U.A. depășește 10%, pe lângă 3.2% pentru restul U.E.

Dacă barierele tarifare sunt impedimente relativ mici în relațiile de comerț trans-atlantic, cele non-tarifare implică costuri mult mai crescute care pot să sacadă considerabil potențialul comerțului bilateral între România și S.U.A. Pentru diverse ramuri comerciale, echivalentul tarifar pentru barierele non-tarifare poate ajunge la costuri comerciale suplimentare între 2% și peste 70%. După cum reiese din tabelul 5 , avem o diferență viziblă între diversele sectoare economice dar totuși barierele de natură non-tarifară impuse de S.U.A. se arată a fi extrem de mari pe ramura agro-alimentară și pe cea a autovehiculelor.

Acest lucru duce la o concluzie foarte importantă: dat fiind nivelul mult mai ridicat al acestor bariere non-tarifare (în comparație cu taxele vamale), vasta majoritate a be– neficiilor scontate în urma negocierilor transatlantice provin din acest domeniu, lucru confirmat și de rezultatele prezentate în secțiunile următoare ale raportului.

4.Adaptarea la economie a acordului T.T.I.P.: cadru general, parametri și efecte spill-over

Acest studiu folosește un model dinamic global de echilibru general (CGE) pentru de- terminarea efectelor viitorului acord TTIP la nivelul întregii economii românești. Astfel de modele sunt deosebit de bine adaptate pentru analiza impactului unor negocieri comerciale complexe. Modelele CGE captează atât legăturile explicite inter și intra- sectoriale, cât și resursele economice disponibile și fluxurile internaționale dintre economia unei țări precum România și principalii parteneri economici în interiorul și dincolo de granițele UE. Cadrul folosit aici se bazează pe modelul GTAP (pentru o documentație completă a se vedea Hertel, 1997) calibrat pe cea mai recentă versiune a bazei de date (versiunea 9), documentată în Narayanan et al. (2012). Datele de bază se referă la anul 2011, cel mai recent an pentru care există date coerente și complete pentru toate țările incluse în proiectul GTAP. Pentru a estima viitoarele efecte ale acor- dului TTIP, baza de date GTAP a fost proiectată până în anul 2027 (anul preconizat pen- tru o punere în aplicare completă a acordului TTIP și reflectarea schimbărilor impuse de acest acord în comportamentul agenților economici). Acest baseline scenario a fost construit folosind cele mai recente date statistice de la FMI și alte surse oficiale.

Parametrii de modelare și simulările economice au fost stabilite pe baza informațiilor conținute în raportul CEPR (2013) pentru Comisia Europeană. Am utilizat aceleași ipo– teze folosite de studiul oficial al Comisiei pentru a estima impactul TTIP pentru econo- mia europeană. Ca urmare, în acest studiu un acord TTIP ambițios și cuprinzător de liber schimb între UE și SUA, ar presupune:

a) Eliminarea 100% a tarifelor existente între statele membre ale UE și SUA (datele de baza sunt prezentate în tabelul 4)

b) Reducerea cu 25% a barierelor non-tarifare existente cu privire la bunuri și ser-

vicii, atât pe piețele UE cât și SUA (conform datelor de plecare conținute în tabelul

5)

c) O reducere cu 20% (o cincime din reducerile non-tarifare bilaterale România- SUA descrise la punctul b) în favoarea tuturor țărilor terțe ce nu fac parte din TTIP, reprezentând efectele spill-over directe, ducând astfel la o scădere echivalentă a costurilor comerciale pentru țările terțe care exportă către UE și SUA.

d) o reducere cu 10% (o zecime din reducerile directe bilaterale ale barierelor non- tarifare de la punctul b) de către toate țările non-membre față de UE/România și SUA, reprezentând efectele spill-over indirecte, ducând astfel la o reducere a cos- turilor de reglementare la nivel multilateral.

Cheia pentru a înțelege ipotezele prezentate mai sus și impactul complex pe care TTIP îl poate avea asupra tuturor partenerilor comerciali prin efectele sale “spill-over” se află în natura aspectelor non-tarifare și diferitele modalități de negociere ale acestora.

In cazul negocierilor TTIP, barierele non-tarifare au un rol covârșitor și pot în același timp să ducă la efecte pe care teoria economică nu le anticipase anterior, deschizând

astfel calea spre o noua conceptualizare a negocierilor comerciale6. În literatura de specialitate, dihotomia între negocierile bilaterale și cele multilaterale se bazează în principal pe teoria economică din spatele reducerilor tarifare preferențiale, centrată la rândul ei pe efectele de “trade creation” între membri și “trade diversion” față de țările terțe. Acest lucru a fost de asemenea profund ancorat în textele juridice din cadrul OMC, principiile și dispozițiile cuprinse în Art. XXIV din Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT) fiind cele mai relevante în acest context.

T.T.I.P. are posibilitatea să producă un efect global pozitiv hibrid, ce combină atât aspectele pur bilaterale, dar și efecte de facto multilaterale. Ce este nou în posibila interacțiune viitoare dintre mega-acordurile de liber schimb și multilateralism? O diferență fundamentală între acordurile de liber schimb tradiționale și noile mega–acorduri comerciale constă pur și simplu în dimensiunea lor.

Atât acordul TPP între SUA și o serie de țări din Asia și America Latină, cât mai ales TTIP vor afecta în mod profund o proporție considerabilă a comerțului mondial și a investițiilor străine globale. Masa critică a acestor mega-acorduri și posibilele implicații sistemice sunt acum nu doar presupuneri teoretice, ci o realitate iminentă.

O a doua diferență fundamentală față de acordurile comerciale precedente ține de nivelul ambițios al negocierilor în materie de reglementări comerciale. Spre deosebire de cele mai multe acorduri de liber schimb existente, “mega–acordurile” nu vizează în primul rând eliminarea tarifelor (acest lucru este un obiectiv de la sine înțeles și, în cazul SUA și UE barierele tarifare sunt deja, în medie, la niveluri foarte scăzute).

În schimb, TTIP are o agendă de negocieri foarte ambițioasă cu privire la măsuri “din- colo de frontieră” (beyond the border), ceea ce pot genera costuri comerciale mult mai mari devenind astfel puncte critice pentru viitoarea competitivitate a lanțurilor de producție internațională, atât la nivel european cât și transatlantic.

Importanța acestei agende de reducere a costurilor de reglementare deține cheia nu numai pentru maximizarea câștigurilor de la liberalizarea comerțului, dar și pentru a înțelege rolul potențial pozitiv al negocierilor bilaterale asupra nivelului multilateral. De exemplu, nu toate măsurile și reglementările netarifare sunt bariere comerciale discriminatorii. Și nu toate barierele de reglementare pot fi negociate.

Dar reducerea costurilor generate de reglementări divergente se poate realiza în mai multe moduri, în cadrul negocierilor comerciale de succes. În cazul în care, de exem- plu, procesul prin care se realizează o astfel de reducere a costurilor de reglementare în cadrul negocierilor TTIP implică referiri la standardele internaționale actuale sau viitoare, orice partener comercial care aderă la astfel de standarde ar vedea costurile sale comerciale globale, atât cu SUA cât și cu UE, reduse în mod unilateral prin natura negocierilor TTIP, fără a fi membru TTIP.

Acest efect al națiunii celei mai favorizate (MFN) oferă efecte pozitive colaterale țărilor non-membre TTIP. Acest efect își găsește și o justificare riguroasă. Teorema Kemp

– Wan, extinsă de Panagaryia și Krishna (2002) în cazul acordurilor de liber schimb demonstrează în esență că orice nou acord de liber schimb are potențialul de a crește

6. Pentru mai multe detalii cu privire la impactul TTIP asupra teoriei comerciale, a se vedea Cernat and Sousa (2014).

bunăstarea globală în cazul în care țările membre din cadrul noului acord importă fiecare aceleași cantități de bunuri și servicii din restul lumii înainte și după forma– rea noului acord comercial. Pentru un acord comercial bilateral tradițional, această condiție poate fi realizată cu precădere printr-o liberalizare multilaterală simultană. Însă, având în vedere agenda foarte ambițioasă de reducere a costurilor de regle- mentare cu efecte de facto MFN, TTIP poate satisface condiția Kemp-Wan-Panagaryia- Krishna tocmai prin aceste reduceri ale costurilor non-tarifare ce sunt benefice și pen- tru restul lumii, generând astfel efecte “spill-over” net pozitive.

Mai mult decât atât, se poate imagina, de asemenea, un al doilea efect spill-over în cazul în care costurile de reglementare sunt reduse prin adoptarea de către țări terțe a noilor standarde “transatlantice”. În acest sens, mega–acordul de liber schimb va re- duce costurile reciproc, atât între membrii și non-membri, și în rândul non-membrilor, pe baza națiunii celei mai favorizate.

Toate aceste efecte sunt luate în calcul în secțiunea ce urmează pe baza ipotezelor și parametrilor utilizați în raportul CEPR al Comisiei Europene.

5.Impactul economic al T.T.I.P.

Pe baza modelului dinamic GTAP și a ipotezelor de lucru prezentate mai sus impactul macroeconomic al TTIP asupra economiei românești este preconizat a fi unul pozitiv: implementat pe deplin în 2027 TTIP ar putea crește PIB-ul din România cu aprox- imativ 0,25% anual. În funcție de rata de schimb în următorii 12 ani, creșterea în PIB ar însemna 400 – 500 milioane de dolari anual.

În același timp balanța comercială a României cu SUA este de așteptat să se îmbunătățească, dat fiind că exporturile bilaterale ar putea crește cu aproape

35%, iar importurile cu 25%. Tot în funcție de rata de schimb, creșterea expor- turilor românești se va situa între 800 milioane și un miliard de dolari începând cu 2027.

Date fiind caracteristicile actuale ale economiei românești și ale relației comerciale cu SUA, nu este surprinzător să constatăm că impactul estimat al acordului TTIP asupra PIB-ului românesc este mai mic decât impactul mediu agregat la nivel UE de 0,5%, așa cum a fost estimat de CEPR (2013).

Având în vedere că România este relativ mai puțin orientată spre piețele din SUA decât UE în ansamblu, precum și din cauza faptului că structura economiei românești este mai puțin intensă în servicii cu valoare adăugată mare, liberalizarea barierelor non- tarifare și a comerțului cu servicii au un efect macroeconomic mai limitat.

Tabelul 6. Impactul macroeconomic, în procente

Sursa: calculele autorilor

Alocarea beneficiilor macroeconomice în funcție de diversele domenii principale de negocieri din tabelul 6 oferă informații relevante referitoare la impactul acordului TTIP asupra României. În primul rând constatăm că, în cazul României, doar 7% din câștigurile PIB se datorează reducerii barierelor tarifare, în timp ce 93% s-ar mate– rializa ca urmare a reducerii barierelor non-tarifare.

Mai mult decât atât, rezultatele arată că rolul efectelor spill-over directe și indirecte este considerabil în efectul total al TTIP asupra creșterii economice din România. Aceste efecte spill-over generate de acordul TTIP asupra barierelor non-tarifare în alte țări duc la îmbunătățirea accesului la piețele din România a altor parteneri comerciali importanți ai României și, viceversa, o creștere a accesului la piețele altor parteneri importanți pentru exportatorii români, dincolo de SUA.

În acest fel, acordul TTIP poate oferi noi posibilități exportatorilor și importatorilor români de a se insera mai eficient în lanțurile de producție globală, dat fiind poziția relativ periferică a României în acest fenomen.

În ceea ce privește impactul asupra schimburilor comerciale bilaterale, creșterea ex- porturilor este explicată într-o mare măsură prin reducerea bilaterală a barierelor tari- fare și netarifare pentru comerțul cu bunuri.

După cum am arătat anterior, serviciile reprezintă doar o proporție redusă din schim- burilor comerciale bilaterale între România și SUA (28% din exporturi și 25% din im- porturi).

Grafic 2. Impactul asupra T.T.I.P. România-S.U.A. comerț bilateral, în %

Sursa: calculele autorilor

Un alt efect important provenind din liberalizarea comerțului este o alocare mai eficientă a resurselor în economia românească și o intensificare a activității economice în sectoarele care ar permite utilizarea mai eficientă a capacităților de producție din România. Astfel, majoritatea sectoarelor pot să beneficieze de pe urma liberalizării comerțului cu SUA.

Singurele sectoare economice pentru care estimările indică o reducere a activității economice sunt mijloacele de transport și automobile și sectorul electronic. Însă aceste efecte negative sunt în mare măsură determinate de efectele spill-over, adică de creșterea importurilor din țări-terțe care ar migra gradual în următoarele decenii către standardele tehnologice “transatlantice” introduse de TTIP.

Analiza sectorială a impactului TTIP asupra comerțului dintre România și SUA, este rezumată în graficul 2. Sectorul cu efectele pozitive cele mai pregnante este sectorul automobile, în ciuda scăderii ușoare a producției datorită efectelor spill-over. Alte sec- toare care sunt estimate să beneficieze de o creștere importantă a exporturilor către SUA sunt produsele metalice și sectorul agro-alimentar (cu o creștere estimată de pes- te 50% a exporturilor bilaterale, deși raportat la un nivel actual redus al exporturilor). Sectorul textil va beneficia, de asemenea, în mod considerabil, exporturile bilaterale spre SUA fiind estimate să crească cu peste 70%.

În ceea ce privește importurile din Statele Unite, o serie de sectoare vor putea benefi-

cia de o creștere semnificativă a exporturilor bilaterale.

De exemplu, este de așteptat ca importurile de automobile să crească de aproape pa- tru ori. Creșterea poate părea masivă, dar trebuie precizat că exporturile vor rămâne relativ limitate, dată fiind că această creștere se aplică unor valori inițiale foarte re- duse: de la 1% până la circa 4% din totalul importurilor românești din SUA.

Deși nu sunt luate în considerare în mod explicit în rezultatele analizei CGE de mai sus, un alt aspect important pe agenda TTIP și o sursă importantă de creștere economică sunt investițiile străine directe și măsurile de politică comercială legate de acestea. Companii multinaționale și filialele acestora reprezintă nu numai elemente vitale în economia internă a UE și a SUA , dar sunt, de asemenea, factori determinanți majori ai circulației mărfurilor și capitalurilor peste granițe.

Un document de lucru recent (Lakatos și Fukui, 2013) publicat de către Comisia Europeană (DG TRADE) a constatat că filialele companiilor americane în UE reprezintă aproximativ 13% din PIB-ul UE (cu o cifră de afaceri anuală de 2100 miliarde dolari), în timp ce filialele companiilor europene în SUA reprezintă 11% din PIB-ul SUA (o cifră de afaceri anuală de 1600 miliarde dolari). În plus, schimburile comerciale dintre filiale transatlantice au reprezentat 50% (307 miliarde dolari) din totalul schimburilor co– merciale UE – SUA de mărfuri în 2012.

În ceea ce privește România, conform datelor furnizate de Bureau of Economic Analy- sis al SUA, aceste statistici sunt cu mult sub media UE. În 2010, activitatea economică a sucursalelor companiilor americane în România au reprezentat aproximativ 3% din PIB-ul românesc, cu o cifră de aproximativ 5.5 miliarde dolari.

În ciuda unor valori relativ reduse, acestea au creat în jur de 40.000 de locuri de muncă în România, generând 700 milioane de dolari în salarii brute. În acest context, este important să se țină cont de faptul că, în contextul TTIP există un potențial conside– rabil pentru România pentru a atrage mai multe investiții străine directe și companii multinaționale din SUA, cu măsuri politice comerciale și de investiții care să încurajeze investițiile directe transatlantice.

Chiar mai important decât atragerea investițiilor americane în România este promova- rea investițiilor romanești în SUA care să acționeze drept “cap de pod” pentru stimu- larea exporturilor românești către SUA.

Partea II: T.T.I.P. în opinia organizațiilor sceptice asupra implementării acestuia

Dacă, așa cum am arătat mai sus, la nivel oficial Acordul Transatlantic pare aproape perfect, există și membrii ai societății civile care nu sunt de acord cu reglementările aduse de acesta, invocând diverse motive, bine argumentate, dintre care am ales câteva contraargumente ale acestora împotriva T.T.I.P. , care vizează sectoare importante ale statului actual.

Deși pe site-ul Comisiei Europene se gasesc afirmații precum „Un acord comercial între U.E. și S.U.A. va avea repercusiuni asupra economiei mondiale, cum ar fi creșterea schimburilor comerciale între cei doi giganți economici ducînd la creșterea cererii de materii prime (…) Cu cât va fi mai extins acordul încheiat între UE și SUA, cu atât mai mari vor fi beneficiile pentru restul lumii.” sunt persoane și grupuri care pun întrebări cum ar fi: de ce se dorește încurajarea consumului,resursele împuținându-se, în beneficiul cui și cu ce preț?

O altă frază spune că ”Armonizarea standardelor tehnice europene și americane ar putea foarte bine să servească drept bază pentru stabilirea de standarde mondiale: dimensiunea pieței transatlantice este atât de mare încât, în cazul în care aceasta ar avea un ansamblu unic de standarde, celelalte țări ar avea tot interesul să le adopte la rândul lor”, cei ce se împotrives implementării acestui acord susținând că din această declarație reiese că parteneriatul transatlantic va fi un reper global, celelalte națiuni nevoite, chiar obligate, să adopte reglementările acordului, altfel riscând să nu poată face față pieței, pe premisa ”majoritatea decide”. Implementarea T.T.I.P. Poate duce la crearea unui monopol asupra reglementărilor comerțului internațional, influențând mai multe domenii:

Suveranitatea statului

Una dintre cele mai periculoase prevederi ale Parteneriatului transatlantic pentru comerț și investiții (T.T.I.P.) fiind cea care reglementează rezolvarea litigiilor dintre investitori și stat (ISDS).

Deoarece tribunalele naționale „ar putea să nu fie imparțiale ori independente” (conform C.E.), litigiile investitorilor cu statele vor fi judecate de către o comisie internațională compusă din trei arbitri, așadar investitorii pot ocoli instanțele naționale și pot înainta cererile lor direct tribunalelor de arbitraj internaționale, încălcând practica tradițională de a apela la instanțele naționale,și dupî aceea de a recurge la forurile internaționale.

Există cazuri în care diverse companiile autohtone au devenit investitorii „străini”, numai pentru a beneficia de privilegiile I.S.D.S., acționând în judecată propriul guvern. un exemplu concret avem chiar în România, ,ai exact frații Ion și Viorel MICULA, acționarii principali ai grupului alimentar European Drinks, care au intentat un proces contra statului român la Centrul Internațional de Reglementare a Disputelor Relative la Investiții (International Centre for Settlement of Investment Dispute) susținând că statul român nu a respectat angajamentele privitoare la protecția investițiilor din acordul bilateral Suedia – România. Acest proces s-a finalizat cu decizia ca statul român să platească fraților Micula 376 milioane lei + penalități. Așadar cine poate garanta ndependența acestor tribunale internaționale ale căror decizii sun luate de avocați plătiți cu ora, care au ca scop obținerea de profit.

Aprobarea T.T.I.P. ar avantaja corporațiile din S.U.A. și U.E. Acestea putând contesta deciziile democratice ale statelor suverane, cerând despăgubiri dacă diferte decizii naționale au un impact negativ asupra profiturilor acestora.

Suveranitatea Statului

Standardele de Mediu

În ceea ce privește standardele de mediu, Comisia Europeană a recunoscut discrepanțele majore ale modurilor de abordare a U.E. față S.U.A. în problemele de mediu, însă încă se află în căutarea  unor posibile „convergențe de reglementare și de recunoaștere în sectorul produselor chimice” care să aducă beneficii partenerilor industriali. Companiile din Europa doresc să coopereze pentru aplicarea T.T.I.P. deoarece acesta elimină reglementările de mediu, în opinia lor „un dezavantaj nedrept în raport cu concurenții lor la nivel mondial”.

T.T.I.P. va duce la creșterea producției, și a consumului internațional de mărfuri, iar emisiile gazelor cu efect de seră se vor mări direct proporțional cu acesta, deci,după cum menționează chiar Comisia Ununii, în urma implementării T.T.I.P. Vor fi adăugate încă 11 de milioane de tone de CO2 în atmosferă, fapt care va duce la nerespectarea acordului asumat de U.E. de a reducere emisiile în temeiul Protocolului de la Kyoto. Studiul de impact realzat de către Comisie arată că această mărire a producției va duce la „pericole atât pentru resursele naturale cât și pentru conservarea biodiversității”

Un regim al substanțelor toxice precum cel din S.U.A. Ar putea avea consecințe rapide asupra expunerii publicului la riscuri de sănătate, deoarece, ca exemplu în U.E., în industria cosmeticelor există aproximativ 1.200 de substanțe interzise, iar în S.U.A. sunt interzise doar 12.

Una dintre principalele cerințe ale S.U.A. către U.E. este să renunțe la Directiva privind calitatea combustibilului, care prevede că petrolul din nisipurile bituminoase din Canada nu poate fi importat în Europa. Nisipurile bituminoase, spun specialiștii sunt unele dintre cele ma periculoase substanțe pentru mediul global, mai exact, dacă tot petrolul ar fi exploatat ar produce o masă de carbon de aceași mărime cu emisiile de carbon globale pentru șapte ani.

S.U.A. ar avea acces la o piață de deschidere mare, în timp ce U.E. speră să primească gaz mai ieftin datorită boom-ului gazelor de șist din S.U.A.

Siguranța Alimentară

În momentul actual în cadrul Uniunii Europene guvernează „principiul precauției”, adică , se poate retrage un produs din piață dacă există un factor de risc asupra sănătății umane, fără a fi nevoie de date științifice suficiente pe care să se bazeze o evaluare completă a riscului, însă S.U.A. Nu permite interzicerea unor substanțe,pe acelați principiu, ci trebuie să demonstrezi faptul că acestea sunt nocive pentru a le putea exclude.

În Uniunea Europeană avem inclusiv reglementările privind organismele modificate genetic (O.M.G.-uri), pesticide, carne de vită tratată cu hormoni de creștere , însă există grupuri de afaceri care doresc eliminarea acestora prin intermediul T.T.I.P.

În S.U.A. producătorii nu sunt obligați să respecte aceleași standarde de creștere a animalelor sau de protecție a mediului ca și cei din Europai, U.E., limitând vânzarea produselor acestora pe piețele europene.

În jur de 80% din alimentele procesate, comercializate în supermarket-uri din S.U.A. în acest moment conțin ingrediente modificate genetic.  În schimb, ca urmare a rezistenței puternice a populației, practic produsele alimentare modificate genetic nu se  vând  în supermarket-urile europene, și orice aliment care include ingrediente modificate genetic trebuie să fie etichetat în mod clar ca atare.

Modul în care U.E. controlează substanțele perturba ale sistemului endocrin (produse chimice cunoscute pentru interferența cu sistemul hormonal uman) au o limită superioară de contaminare care ar bloca 40% din totalul importurilor de produse alimentare din S.U.A. către Europa.

Peste 90% din carnea de vită din SUA este produsă cu utilizarea de hormoni de creștere pentru bovine care au legătură cu cancerul la om, și restricțiile UE privind importul de astfel de carne de vită sunt în vigoare încă din 1988. Guvernul SUA a solicitat deja ridicarea acestor restricții la Organizația Mondială a Comerțului, și grupuri de afaceri solicită eliminarea acestor restricții prin acordul TTIP calsificându-le drept bariere „inutile” în calea comerțului.

In America, carne de pui și curcan încă se prelucrează folosind clor, înainte de a dea fi vândute, acest proces fiind interzis în U.E. din 1997.

Comisia Europeană a exclus deja restrcția la nivel european privind importurile de porci vii și cele de carne de vită pulverizate cu acid lactic din S.U.A., și chiar dacă un număr mare de state membre ale U.E. Resping aceste noutăți, prin ratificarea T.T.I.P. toate normele Statelor Unite ar putea fi permise și în U.E.

Servicii publice

Liberalizarea utilităților publice este dorită de catre Comisia europeană de o lungă perioadă de timp, motivul fiind acela că serviciile publice trebuie să fie incluse în acordurile comerciale ale U.E., exceptând serviciile de securitate, adică controlul judiciar cel al traficului aerian și al poliției de frontieră.

În opinia celor cer se împotrivesc T.T.I.P.,acesta nu numai că slăbește rregulile de mediu sau siguranță a alimentelor, ci, totodată, asigură liberalizarea pieței serviciilor, inclusiv cele publice, de exemplu sănătatea, educația și apa.

Atunci când a ținut un discurs în fața Forumului European de Sănătate, octombrie 2013, cancelarul german, Angela Merkel a avertizat populația să nu aibă impresia că T.T.I.P. va oferi o șamsă de îmbunătățire a domeniului sănătății sau al accesului la medicamente spunând că „Trebuie să ne amintim că America funcționează bine pentru cei cu bani, dar nu atât de bine pentru cei fără”.

C.E. împreună cu guvernul S.U.A. doresc folosirea T.T.I.P. pentru redirecționarea contractelor pentru achizițiile publice spre sectorul privat. Repercursiunile acestui lucru sunt acelea că multe politici de achiziții publice locale pentru susținerea obiectivelor sociale și de mediu , nu vor avea aprobare.

Unul dintre cele ma elocvente exemple în acest sens este declarația președintelui companiei Nestle ( compania de îmbuteliere a apei nr.1 în lume), Peter Brabeck-Letmathe, în opinia căruia corporațiile ar trebui să dețină fiecare strop de apă al planetei urmînd ca populația să nu poată beneficia de apă decât contracost, acesta spunând că cel mai bun mod de acces la apă îl reprezintă privatizarea acesteia, apa fiind un aliment ca oricare altul,așadar ar trebui să aibă o anumită valoare de piață.

Protecția Datelor Personale

Dacă în Uniunea Europeană securitatea datelor cu caracter personal reprezntă un drept fundamental al cetățenilor, în S.U.A. aceasta este văzută ca o barieră comercială, mai multe companii mportante cum sunt: Google, Microsoft, Facebook etc. făcând presiuni ca protecția datelor personale să constituie o parte a Parteneriatul Transatlantic pentru Comerț și Investiții, acestea având tot interesul să obțină accesul la datele noastre, deoarece reglementările actuale ale U.E. reprezintă un impediment în calea unor profituri mai mari.

Capitolul care prevede reglementărle privind drepturile de proprietate intelectuală din T.T.I.P. conține dispoziții referitoare la drepturile de autor, brevete, patente și mărci comerciale, având ca obiectiv consolidarea controlului corporativ asupra cunoștințelor, în detrimentul accesului public.

Comisarul UE pentru Justiție, Drepturi Fundamentale și Cetățenie, Viviane Reding, a declarat în 2013, în contextul interceptărilor SUA asupra oficialilor europeni  (cazul Angela Merkel) că acestea au deteriorat încrederea transatlantică. Oficialul UE a cerut părții americane să instituie un cadru legal mai strict în ceea ce privește respectarea legislației în domeniul protecției datelor cu caracter personal pentru a se reconstrui încrederea reciprocă, în caz contrar negocierile bilaterale privind Parteneriatul transatlantic pentru comerț și investiții vor avea de suferit, dar această reacție a fost în situația în care acest parteneriat se negocia, dacă ar fi fost semnat deja, SUA ar fi avut tot dreptul să intercepteze aceste convorbiri, chiar dacă în conformitate cu legislația europeană această activitate este clasificată drept spionaj.

Analizând datele prezentate mai sus putem ajunge la concluzia că privite din orice unghi, liberalizarea pieței dar și a protecției datelor cu caracter personal vor avea efecte majore asupra drepturilor populației europene.

Standardele de Muncă

Există optimism în ceea ce privește locurile de muncă create și de posibila creșterea economică ce va fi determinată de T.T.I.P., unele ipoteze susținând ideea creșterii PIB-ului Europei cu aproximativ la 119,212 milioane de euro, iar în S.U.A. este prevăzută o creștere a PIB cu 94,904 milioane de euro.

Totuși, Comisia Europeană a confirmat faptul că T.T.I.P. Va duce la un proces „prelungit și substanțial” de reorganizare a locurilor de muncă ale europenilor, deoarece companiile vor avea posibilitatea să importe bunuri și servicii din S.U.A . acolo unde standardele de muncă sunt mai reduse iar drepturile sindicale, inexistente.

Deoarece rata șomajului în Europa se află la un nivel record, șomajul în rândul tinerilor aflându-se la peste 50% în unele țări membre, C.E. recunoaște existența unor „îngrijorări legitime” existând posibilitatea ca lucrătorii care pierd locul de muncă ca urmare a ratificării T.T.I.P. nu vor putea să își găsească alte locuri de muncă.

Totodată există îngrijorări asupra faptului că T.T.I.P. poate duce la coborârea standardelor muncii,considerate ca a fi „bariere” pentru comerț, de exemplu contracte colective de muncă, considerat o restricție a modelului de afaceri al concurenților

Sectorul de afaceri vede T.T.I.P. foarte oportun pentru a-și muta producția spre zonele în care salariile și drepturile lucrătorilor sunt cele mai mici, pentru a reduce costurile cu forța de muncă și pentru a crește profiturile firmei.

Noile norme cuprinse în T.T.I.P. privind protecția investitorilor, prevăd îmbunătățirea termenilor și condițiilor de angajare, astfel ducând la posibile pretenții de despăgubire  pentru corporațiile din U.E. și S.U.A.

Putem da exemplul unei corporații care a investește în România, creând astfel un anume număr de locuri de muncă, în acel moment salariul minim pe economie fiind de 1000 lei. Dacă statul va mări salariul minim la valoarea de 1100 de lei, acesat va putea fi actionat în judecată de către această companie, pe motivul că reglementarea respectivă îi afectează profitul. Compania franceză Veolia a pus în practică acest caz împotriva Egiptului pe baza unui contract pe 15 ani care presupunea eliminarea rezidurilor din Alexandria, acest contract nefind onorat complet de compania Veolia, renunțându-se la el în octombrie 2011. Veolia a solicitat despăgubiri statului egiptean, motivând că, pe lâmgă altele, profitul acesteia a fost redus din cauza măsurilor Consiliul Național care reglementează Veniturile (National Wage Council ) care a încercat stabilizarea salariilor sectorului public dar și privat, în concordanță cu rata inflației. Așadar există această posibilitate în cazul aprobării T.T.I.P. , ducând la descurajarea țărilor de a aduce majorări ale beneficiilor ocupării forței de muncă pe viitor.

6. Concluzii

Această analiză a posibilelor efecte asupra României dar și asupra U.E. a acordului T.T.I.P. încearca să ofere o idee , pe baza datelor disponibile în acest moment. Estimările oficiale actuale prevăd efecte economice în general pozitive ale acestui acord asupra economiei românești: PIB- ul României ar fi posibil să crească în jur de 0,25% în fiecare an, din momentul în care acordul T.T.I.P. ar fi aplicat.Chiar mai mult, balanța comercială cu S.U.A. este posibil să se îmbunătățească, aproximându-se o creștere cu aproximativ 35% a exporturilor din România spre S.U.A, în comparație cu o dezvoltare a importurilor bilaterale de 25 de procente.

Deși acest acord este considerat de mulți ca fiind benefic pentru ambele părți există și sceptici în privința acestui tratat , aceștia considerând că SUA ar avea mai multe beneficii urmând să fie eliminate diferite norme care în momentul de fața se interpun intereselor multinaționalelor americane.

În urma acestei analize a posibilelor efecte ale acestui acord comercial asupra României ,dar și a părerilor oficialilor și ale societății civile , ne putem forma o părere pertinentă despre viitoarele implicații ale T.T.I.P.

Unul dintre cei mai imprtanți factori ale aceastei estimari îl reprezintă faptul că mai mult de 90% din beneficiile economice previzionate României reies din reducerea barierelor non-tarifare, eliminarea barierelor tarifare având o pondere relativ redusă în totalul beneficiilor economice alte T.T.I.P.

Pe lângă cifrele concrete și opiniile din societate ,alte două elemente trebuiesc luate în considerare în analiza globală.

• În primul rând, odată ce vom lua în considerare efectele de spill-over MFN de integrare regională profundă pe care mega-acordurile de liber schimb precum TTIP le pot produce, efectele economice asupra României capătă o conotație diferită, dată fiind posibilitatea ca TTIP să creeze efecte economice asupra țărilor terțe. Analiza sugerează, de asemenea, că procesul de reducere a costurilor legate de barierele non-tarifare și impactul indirect al acestora asupra fluxurilor comerciale cu alte țări au o importanță deosebită pentru anumite sectoare economice, precum sectorul automobil și elec- tronic, dar și alte sectoare (textil, produse metalice si alimentare).

• În al doilea rând, având în vedere agenda ambițioasă de negociere în abordarea ob- stacolelor de reglementare, mega-acordurile precum T.T.I.P. au potențialul de a produce în viitorul nu foarte îndepărtat rezultate coerente și pot acționa ca o bună platformă pentru îmbunătățirea normelor comerciale la nivel mondial și la o mai strânsă articu- lare la nivel reglementar între Piața Unică și spațiul economic transatlantic.

Toate efecte posibile ale acordululi T.T.I.P. trebuiesc analizate atentde de către sectorul privat românesc dar și a potențialilor exportatori care pot forma o rețea de exporuri mărită care să aibă costurile optimizate în vederea măririi competitivității, atât în Europa cât și în S.U.A. și țări terțe in următoarea perioadă de timp.