Efectele Jocului Asupra Dezvoltării Competențelor Sociale ale Preșcolarilor

Efectele jocului asupra dezvoltării competențelor sociale ale preșcolarilor

Prof. Radu Zoica

Grădinița nr.3 Găești

Jocul în cadrul activităților liber alese ( centerele de activitate)

În grădinița de copii transpunerea cunoștințelor din diferite științe, artă sau cultură în structuri didactice complexe i-a forma convențională de categorii de activitate: activități pe domenii experențiale – ADE (educarea limbajului, activități matematice, cunoașterea mediului, educație muzicală, educație artistico plastic, educație pentru societate, educație psihomotrică, activități practice), activități liber alese – ALA1 (bibliotecă, construcții, arte, știință, joc de rol, nisip și apă), activități de dezvoltare personal – ADP (rutine, tranziții, întâlnirea de dimineață, activități opționale) și activități recreative (jocuri de mișcare, jocuri senzoriale, jocuri distractive, jocuri liniștitoare, jocuri în aer liber).

Actualul curriculum propune abordarea conținuturilor învățării în mod integrat, prin întrepătrunderea disciplinelor, prin alegerea unor teme care stârnesc interesul copiilor, folosirea unor metode moderne (activ – participative), întregul proces educațional este organizat în funcție de nevoile copiilor.

Jocul este un important instrument educațional ce contribuie la îmbunătățirea abilitaților cognitive si la conștientizarea procesului cognitiv,în același timp ajutând copilul să facă față mai bine situațiilor emoționale si sociale. Experiența ludică este plăcută,captivantă și emoționantă aprinzând astfel motivația și entuziasmul copiilor și servind ca fundație solidă a procesului de învățare profundă.

Grădinița, fiind o instituție specializată în dezvoltarea intelectuală și fizică a preșcolarilor trebuie să cultive învățarea și prin urmare jocul ,considerându-le forme dominante ale activității, aici jocul este înlocuit cu jocul didactic ,cu elemente de joc, favorizând adaptarea cu ușurință a copiilor la învățare.

Activitatea instructiv – educativă din grădiniță se bazează pe suportul relației dintre joc și învățarea sistematică, știind că jocul este formă de organizare, metodă și procedeu.

Dacă este folosit cu tact și pricepere ,prin joc reușim să prevenim și chiar să înlăturăm rămânerea în urmă la învățătură a preșcolarilor cu o înțelegere mai greoaie, jocul având o mare importanță în formarea și dezvoltarea copilului pentru viață.

Jocul și efectele acestuia în cadrul ariei „Joc de rol”

In literatura de specialitate, jocul de rol este inclus in categoria jocurilor simbolice sau de creație si reprezintă acel joc în cadrul căruia copilul alege tema, formulează regulile jocului și folosindu-se de anumite obiecte, de jucării sau prin intermediul gesturilor sau cuvintelor, reda un aspect al realității.

Din perspectiva aplicabilității practice, se pot enumera câteva variante de joc de rol:

– jocuri cu subiecte din viața cotidiană: „De-a mămicile!”, „De-a familia!”, „De-a doctorul!” etc.

– jocuri cu subiecte din povesti și basme: „De-a Capra cu trei iezi!”, „De-a Scufița Roșie!” etc.

– jocuri dramatizări (prin folosirea jucăriilor, a figurinelor sau a teatrului de păpuși mânuite de către copii): „Capra cu tei iezi”, „Ridichea uriașa”, „Turtița fermecată”, „Punguța cu doi bani” etc.

În constituirea mediului educațional din grădinița de copii, respectiv, din sala de grupa se au în vedere mai multe zone de interes (centre de activitate), printre care se numără și centrul „Joc de rol”. Aici copiii realizează jocuri specifice denumirii centrului, fiind dirijați și inspirați indirect de către materialele didactice ce le sunt puse la dispoziție, bine alese de către cadrul didactic. Aceste materiale pot fi: o căsuța de aproximativ un metru înălțime, păpuși, jucării, diverse truse ( „de doctor”, “ de bucătar” etc.) si alte recuzite necesare organizării jocului de rol.

Din punct de vedere metodologic jocul de rol impune parcurgerea anumitor etape pregătitoare pentru desfășurarea propriu-zisă a jocului. Astfel, cadrul didactic trebuie să țină cont de următoarele aspecte:

Pregătirea jocului de rol prin asigurarea condițiilor materiale corespunzătoare desfășu-rării jocului și prin familiarizarea copiilor cu aspectele realității ce urmează a fi transpuse în joc.

Alegerea locului desfășurării jocului și a timpului necesar pentru realizarea acestei activități, alegerea locului se face în funcție de anotimp, de momentul zilei în care se desfășoară activitatea și de spațiul oferit de grădiniță. Iarna sau când timpul nu este favorabil, jocurile se desfășoară in interior. Când timpul permite, jocurile pot fi organizate in curtea grădiniței, in parc sau in alte locuri. Locul de desfășurare a jocurilor de rol trebuie amenajat, de asemenea, in mod corespunzător. Pe lângă un mobilier minim si specific copiilor preșcolari trebuie sa existe o diversitate de jucării care sa le ofere posibilitatea alegerii acelora ce le satisfac în cea mai mare măsură fanteziile. Stabilirea duratei jocului se va face astfel încât el sa se încadreze in programul orar al grădiniței si pentru a satisface nevoia de joc a copilului.

Pregătirea copiilor pentru joc se va realiza treptat și sistematic. Cu cat copiii sunt mai mici, cu atât rolul educatoarei privind pregătirea copiilor pentru joc este mai mare. Ea poate sa sugereze rolurile unui joc, sa stabilească unele reguli, sa ofere sugestii pentru utilizare unor jucării. In cazul jocurilor de rol cu subiecte din basme sau povesti, ea va insista asupra reținerii dialogurilor si a succesiunii acțiunilor pentru ca, ulterior, intervenția ei sa fie minima.

Alegerea temei, alegerea partenerilor de joc, constituirea grupurilor de joc, stabilirea rolurilor si repartizarea lor, elaborarea schemei jocului, selectarea materialului necesar si împărțirea lui între copii, amenajarea spațiului pentru joc.

O alta secvență obligatorie in organizarea jocului de rol o reprezintă evaluarea acestei situații de instruire, ceea ce presupune câteva întrebări:

– Se evaluează jocul de rol în ansamblu?

– Se evaluează prestația individuală a copilului?

– Se evaluează atitudinea de „a juca!” un rol sau opiniile participanților, exprimate in joc?

Jocul de rol oferă posibilitatea pregătirii pentru viață, a maturizării rapide a preșcolarilor, introducându-i într-o lume a celor mari, în care este nevoie să-și formeze propriile strategii de adaptare, de comunicare, de acțiune. E un prilej de a învăța prin încercare și eroare într-o etapă de vârsta când nu suportă în mod real consecințele greșelii.

Jocul de rol pune copilul în situația de a privii problema prin ochii altor persoane, de a simți ce au simțit ceilalți, fiind dependent în acest sens de funcționalitatea mecanismului psihologic al empatiei.

În concepția psihologului Stroe Marcus „….empatia este acel fenomen psihic de retrăire a stărilor, gândurilor și acțiunilor celorlalți…” ( 1997, p.98), ajutându-l pe copil manifeste toleranță față de partenerii de joc, ceea ce duce la îmbunătățirea relațiilor interpersonale și contribuie la dezvoltarea intelectuală, socială, emoțională, fizică și estetică a copilului, cultivă încrederea în forțele proprii și spiritul de competiție.

Prin jocul de rol, copiii au prilejul de a-și forma, consolida și perfecționa următoarele abilități și competențe :

COMPORTAMENT COGNITIV :

Explorează și manipulează concepte ;

Testează idei ;

Se concentrează pe sarcini ;

Plănuiesc strategii ;

Exersează, testează și evaluează abilități ;

Realizează conexiuni cu experiențele trecute;

Antrenează memoria secvențiala și cronologică;

Gândesc creativ și reprezintă simbolic obiecte, idei, persoane.

COMPORTAMENT SOCIO-AFECTIV:

Leagă prietenii și au încredere unii în ceilalți;

Negociază și rezolva conflicte;

Experimentează sensul puterii, imitând adulții;

Exprima fără teamă sentimente de veselie, tristețe, supărare;

Își modifică propriul comportament în interesul grupului;

Accepta și punctul de vedere al altor persoane.

COMPORTAMENT MOTOR:

Exersează mișcarea fină a mușchilor;

Dezvoltă coordonarea oculo-motorie;

Se orientează în spațiu și timp;

Negociază și reglează nevoia fizică de spațiu;

COMPORTAMENT VERBAL:

Vorbesc – exprimă liber gânduri, sentimente și emoții, dialoghează, pun întrebări;

Își îmbogățesc vocabularul;

Spun și ascultă povești, poezii;

Exersează și își autoreglează procesele de memorare și reproducere a unui conținut concret sau verbal: imagini, cuvinte, mișcări;

Valențe formative ale jocului în cadrul ariei „Bibliotecă”

La vârsta preșcolară învățarea (dobândirea de noi cunoștințe, precum și formarea priceperilor și deprinderilor) are ca mobil principal caracterul atractiv, plăcut al activității. Tocmai de aceea la această vârstă este necesară îmbinarea elementelor de învățare cu cele de joc și acest lucru se realizează printr-o formă specifică de activitate preșcolară – jocul didactic. În această activitate se îmbină, într-o dialectică specifică, jocul cu munca serioasă a copiilor.

Jocul didactic este o formă de activitate atractivă și accesibilă, prin care se realizează o bună parte din sarcinile instructiv-educative din grădiniță. Jocurile didactice ajută la instruirea copiilor, le consolidează și precizează cunoștințele despre lumea înconjurătoare. Ele îmbină armonios elementele instructive și exercițiul cu elemente distractive. Deși copilul pare că se joacă, el se distrează și învață în același timp. Îmbinarea celor două elemente duce la apariția unor stări emotive complexe, care stimulează și intensifică procesele de reflectare directă și mijlocită a realității și de fixare a cunoștințelor.

Jocul didactic rămâne joc numai dacă conține elemente de așteptare, de surpriză, de întrecere, de comunicare reciprocă între copii.

Jocurile didactice exercită o influență deosebită asupra dezvoltării psihice a copiilor. În primul rând, contribuie la dezvoltarea intelectuală: la formarea percepțiilor de culoare, formă, mărime, etc., la educarea spiritului de observație, imaginației creatoare, gândirii, limbajului, memoriei.

Jocul didactic este unul dintre cele mai eficiente mijloace pentru dezvoltarea vorbirii și a gândirii logice a preșcolarilor. Eficiența jocului didactic față de celelalte activități obligatorii constă în faptul că la desfășurarea lui participă toți copiii, ei depunând eforturi de gândire, de exprimare, dar fără a conștientiza, considerând că se joacă. Printr-o alegere judicioasă, procesul asimilării și al adâncimii cunoștințelor este adaptat la cerințele și specificul vârstei preșcolare. Prin intermediul jocului didactic se fixează, se precizează și se activează vocabularul copiilor, fiind un mijloc foarte eficient pentru corectarea pronunției și însușirea unor construcții gramaticale.

Pe măsură ce copilul devine stăpân pe aceste jocuri, el este în stare să acționeze și în mod independent. Acest fapt are mare importanță în pregătirea copilului pentru școală, unde începe munca individuală și independentă.

Valoarea educativă a jocurilor didactice constă și în dezvoltarea spiritului colectiv, a relațiilor interpersonale corecte între copii. Respectarea regulilor jocului educă la copii simțul răspunderii, onestitatea, solidaritatea. Copiii învăță să se ajute unii pe alții, să se bucure de succesele colegilor, să aprecieze și să recunoască nepărtinitor succesele altora.

Jocurile didactice exercită o influență pozitivă nu numai asupra laturii intelectuale, ci asupra întregii personalități a copilului.

Jocul didactic constituie un mijloc valoros de instruire și educare a copiilor de vârstă preșcolară, deoarece rezolvă într-o formă cu totul adecvată vârstei, sarcini instructive complexe, programate în grădiniță.

Caracterul formativ al jocului este cu atât mai evident cu cât prin intermediul său copilul asimilează nu numai caracteristicile modelelor, ci și felul relațiilor acestora cu mediul social în care trăiește. Jocul îl obișnuiește pe copil să trăiască și să acționeze într-un grup mai mic sau mai mare. El își îmbogățește viața personală prin relațiile pe care le stabilește cu ceilalți copii, prin prieteniile pe care le leagă, deoarece are posibilitatea să facă schimb nu numai de sentimente, cunoștințe, ci și de experiență socială.

Jocul dă posibilitatea formării unor relații corecte în cadrul societății infantile și pune bazele relațiilor caracteristice societății adulților spre care tinde întreaga activitate de educație.

Bibliografie:

*** Curriculum pentru Învățământul Preșcolar, (2009), 3-6/7 ani, M.E.C.T.;

***Ghid de bune practici pentru educația timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani, M.E.C.T (2008);

Botiș,. A., Mihalca, L.,(2007), Despre dezvoltarea abilităților emoționale și sociale ale copiilor, fete și băieți cu vârsta până în 7 ani, Ghid pentru cadrele didactice din Învățământul preșcolar. Buzau : Alpha MDN;

Potrovai, D., (2011) Dezvoltarea abilităților socio-emoționale ale copiilor în vârstă de 3-10 ani , București: Editorul materialului: Fundația COPIII NOȘTRI;

Ștefan, C.A., Kallay, E.,(2010), Dezvoltarea competențelor emoționale și sociale la preșcolari. Cluj-Napoca: Editura ASCR. trad.: Irina Margareta Nistor, (2001) București: Curtea Veche Publishing;