Efectele Incalzirii Globale Asupra Agriculturii

CUPRINS

CAPITOLUL I ÎNCALZIREA GLOBALĂ

[NUME_REDACTAT] încãlzirii globale

Efecte generale ale încãlzirii globale

Istoric

CAPITOLUL II ÎNCĂLZIREA GLOBALÃ ȘI AGRICULTURA

2.1 Agricultura, ramura principalã a economiei

2.2 Impact și efecte asupra suprafețelor, producției medii și totale și a consumului

CAPITOLUL III PREDICȚII, REPERE GENERALE PENTRU VIITOR

3.1 Remedii posibile

3.2 Repere generale pentru viitor

BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL I

ÎNCALZIREA GLOBALÃ

[NUME_REDACTAT] globalã este fenomenul de creștere a temperaturilor medii înregistrate ale atmosferei în imediata apropiere a solului, precum și a oceanelor.

Fenomenul este cunoscut și sub numele de efect de serã.

Ozonul se formează în atmosfera înaltă a Pãmântului din cauza radiației ultraviolete solare. Stratul de ozon protejeazã suprafața Pãmantului de radiațiile ultraviolete solare, lipsa lui ar însemna sfârsitul vieții pe Pãmânt! Efectul de serã este încãlzirea atmosferei Pãmantului din cauza cã anumite gaze, ca dioxidul de carbon și monoxidul de azot împiedică rãcirea porțiunii de pe Pãmânt unde este noapte. Același fenonomen a dus la temperaturile de sute grade C° de pe Venus, unde atmosfera este alcatuitã aproape exclusiv din dioxid de carbon.

Ca și în cazul distrugerii stratului de ozon și încãlzirea globalã este un bun exemplu legat de modul în care activitatea umanã poate degrada mediul la

scarã planetarã. Unele gaze din atmosferã (vaporii de apã, dioxidul de carbon, ozonul, metanul, dioxidul de azot și unele tipuri de clorofluorocarburile) împiedicã disiparea cãldurii produsã de pãmânt în spatiu. Cãldura este radiată din nou spre suprafața Pãmântului care este încãlzitã suplimentar. În condiții naturale vaporii de apã sunt cei mai eficienți în producerea efectului de serã.

Datoritã vaporilor de apã din atmosferã temperatura medie a Pãmântului este cuprinsã ĩntre +15 grade Celsius și -18 grade Celsius. Prin comparație, pe Marte unde atmosfera este subțire și nu existã vapori de apã, temperatura medie la suprafața planetei este de -50 grade Celsius iar pe Venus, cu o atmosferã bogatã în dioxid de carbon, temperatura la suprafața planetei este de +430 grade Celsius.

Producerea și degajarea în atmosfera a gazelor care produc efectul de serã a dus la încãlzirea ușoarã a temperaturii medii a planetei cu unele consecințe pentru mediu (creșterea nivelului suprafeței oceanelor, degradarea calității vieții ĩn unele zone). Cele mai importante gaze care generează efectul de seră sunt:

– Dioxidul de carbon (59%), generat de arderea combustibililor fosili, cum ar fi cărbunele și petrolul; gazele de eșapament, tăierea pădurilor tropicale și a altor păduri; arderea lemnului.

– Metanul (18%),produs de vite, arderea lemnului, vegetației și a combustibililor fosili.

– Oxizii de azot (12%), produs prin arderea combustibililor fosili, arderea lemnului, de materialele fecale de la oameni și animale.

– Ozonul de suprafață (12%); moleculele de ozon care cad din atmosferă intră ĩn reacție cu poluanți ca metan, dioxizi de carbon și azot, care rezultă ĩn principal de la mașini. Tehnologiile folosite sunt ĩnvechite și duc la mărirea cantității acestor gaze ĩn atmosferă. Echilibrul natural al planetei este afectat și Pamintul ĩncepe să se ĩncălzească. O creștere de 5% pe tot Pamântul, poate topi complet calotele arctice, crescând astfel nivelul mărilor.

MĂSURAREA ĨNCALZIRII GLOBALE

Ca să putem analiza ĩncălzirea globală trebuie să avem determinări de temperatură la scara ĩntregii planete pe intervale mari de timp și date privind concentrația gazelor care produc efectul de seră. Astfel de studii s-au făcut sistematic din 1957 pentru dioxidul de carbon. Datele de la sol sunt culese de la un mare număr de stații, dar ĩn prezent temperatura la suprafața pământului este determinată și utilizând sateliții. Cele mai moderne studii privind ĩncălzirea globală se fac utilizând probe de gheață din Antarctica.

Fiecare strat de zapadă care cade anual ĩn Antarctica se transformă ĩntr-un strat de gheață. Gheața include ĩn ea și mici bule de aer. Examinarea bulelor de aer aduce informații complexe privind:

– compoziția atmosferei ĩn momentul formării bulei

– data la care s-a format stratul de gheață

– temperatura ĩn acel moment

Studiile se fac utilizând izotopii radioactivi ai oxigenului 16O, 18O. Toate investigațiile clasice sau moderne au arătat o creștere a temperaturii globale. Fenomenul de ĩncalzire globală a ĩnceput să ĩngrijoreze după anii '60, ĩn urma dezvoltării industriale masive și a creșterii concentrației gazelor cu efect de seră care sunt considerate

ĩn mare masură responsabile de acest fenomen. Modelele climatice elaborate de specialiștii ĩn domeniu estimează că clima globala se va ĩncălzi cu 1,1 – 6,4°C ĩn cursul secolului al 21-lea. Estimările variază din cauza faptului că nu poate fi prevazută evoluția emisiilor de gaze care cauzează efectul de seră. De altfel, tendința de ĩncălzire continuă a planetei ĩn secolul XXI este relevată de foarte multe studii ĩn domeniu. Foarte ĩngrijorator este ĩnsă faptul că aceste scenarii climatice arată că zonele polare se vor ĩncalzi cel mai mult, ceea ce ar putea avea consecințe dramatice.

1.2 Cauzele ĩncalzirii globale

Cauza principală a ĩncalzirii globale este creșterea concentratiei de CO2 ĩn atmosferă ĩn ultimele secole. Aceasta a fost de 280 ppm ĩnainte de revoluția industrială, fiind acum de 430 ppm, adică aproape dublă, iar ĩn anul 2035 ar putea fi de 550 ppm, dacă fluxul emisiilor actuale de gaze cu efect de seră (GES) s-ar menține peste capacitatea naturală de absorbție. Aceasta ar putea duce ĩn imediata perioadă la o creștere cu ĩncă 2°C. Aceasta probabil se va ĩntâmpla, daca ținem seama de dezvoltarea economiilor ĩn China, India, Brazilia, Australia, Asia de Sud-Est sau ĩn Europa răsăriteana și de faptul că SUA nu a ratificat ĩncă Protocolul de la Kyoto, ĩn timp ce utilizarea surselor ĩnlocuitoare regenerabile curate de energie și reținerea CO2 la centralele pe combustibili fosili avansează greu. Pe lângă dezvoltarea industrială, o altă cauza la fel de importantă o reprezintă defrișarile masive ale pădurilor. Acestea duc la o creștere a concentrației de noxe, ceea ce provoacă efectul ĩncălzirii globale și epuizarea stratului de ozon. Pentru a stopa efectele negative provocate de aceste defrișări, specialiștii spun că ar fi nevoie de o ĩmpădurire cu 20% față de totalul deja existent la nivelul ĩntregului glob.

Schimbările climatice sunt cauzate în mod direct sau indirect de activitățile umane, care determină schimbarea compoziției atmosferei globale și care se adaugă la variabilitatea naturală a climei, observate pe o perioadă de timp comparabilă. [NUME_REDACTAT] privind [NUME_REDACTAT] (IPCC) a prezentat de-a lungul timpului dovezi stiințifice relevante în acest domeniu.

Variabilitatea climei se referă la variațiile stării medii și la alte elemente (cum ar fi devierile standard, apariția extremelor etc.) privind clima, pe toate scările temporale și spațiale, mai presus de evenimentele meteorologice individuale. Variabilitatea se poate datora unor procese naturale interne în cadrul sistemului climatic (variabilitate internă) sau unor variații externe naturale sau antropice (variabilitate externă). Majoritatea comunității științifice a lumii este de acord că pot fi deja observate schimbări climatice determinate de activitățile

Fig. 1 Creșterea temperaturii medii ĩn anii 1995 – 2005 față de media anilor 1940 – 1980

antropice ce produc emisii de GHG (gazele cu efect de seră prevăzute de Protocolul de la Kyoto sunt: CO2, CH4, N2O, HFC-uri, PFC-uri și SF6).

Efectele sunt vizibile, mai ales prin creșterea temperaturii medii globale cu 0,6±0,2 ºC de la momentul când a început să fie monitorizată (anul 1860).

Alți indicatori care evidențiază schimbările climatice sunt topirea accelerată a ghețarilor în timpul verii și o creștere cu 10-20 cm a nivelului mării în secolul al XX-lea.

1.3 Efecte generale ale ĩncălzirii globale

Efectele asupra sănătății omului

Studiile de laborator și epidemiologice au demonstrat ca radiațiile UVB cauzează cancer de piele și joacă un rol important ĩn evoluția melanomului malign.

Mai mult, radiațiile UVB au fost asociate și cu cataractele. Toate razele solare conțin radiatii UVB, chiar și la un nivel normal de ozon. Ĩntotdeauna este importantă limitarea expunerii la razele solare, dar diminuarea stratului de ozon va duce la creșterea nivelului acestor radiații și a riscului apariției unor efecte negative asupra stării de sănătate a omului. Prin impactul asupra producției de hrană, seceta poate avea efecte devastatoare asupra sănătății umane. Aceasta cu atât mai mult cu cât seceta este un fenomen cu frecvență mare ĩn zone extinse din state ĩn curs de dezvoltare, cu populație numeroasă. Insuficiența de hrană determină un nivel mai ridicat al morbidității, cauzat de o serie de afecțiuni, ĩntre care se deosebesc pelagra, anemia feriprivă, hipocalcemia, hipomagnezia, conținutul scăzut ĩn macro- și, mai ales, micronutrienți (vitamine, săruri minerale), dar și slăbirea rezistenței organismului fața de factori patogeni. Anemia, malnutriția și, respectiv, subnutriția sunt efecte ale consumului inadecvat de hrană. Aproximativ două miliarde de persoane din țările ĩn curs de dezvoltare sunt anemice, iar 1,1 miliarde de persoane din ĩntreaga lume sunt malnutrite (UNPF, 2001). Frecvența subnutriției este, de asemenea, ridicată ĩn multe regiuni ale lumii. Se estimează că numărul persoanelor subnutrite cronic era, in 1996–1998, de 792 de milioane de persoane, ceea ce reprezintă 18% din populația totală a regiunilor respective.

Efectele asupra plantelor

Procesele fiziologice și de dezvoltare ale plantelor sunt afectate de radiațiile UVB, chiar și de nivelul de radiații UVB din prezent. Ĩn pofida mecanismelor de reducere sau remediere a acestor efecte și a unei abilități limitate de adaptare la un nivel sporit de radiații UVB, dezvoltarea plantelor poate fi afectată direct.

Schimbările indirecte cauzate de radiațiile UVB (cum ar fi schimbări ĩn forma plantelor, ĩn modul ĩn care nutrienții sunt distribuiți ĩn interiorul plantelor, ĩn diferite faze de dezvoltare sau ĩn metabolismul secundar) pot fi la fel de importante sau chiar mai importante decât efectele negative directe ale radiațiilor UVB. Aceste modificări pot avea implicații importante ĩn păstrarea echilibrului sistemului ecologic.

Efectele asupra ecosistemelor marine

Fitoplanctonul stă la baza lanțului trofic ĩn ecosistemele marine. Productivitatea acestuia este limitată la stratul superior al apei acolo unde prezența razelor solare favorizează acest lucru. Poziția organismelor ĩn această zona este influențată de acțiunea vântului și a valurilor. Ĩn plus, multe sunt

capabile de mișcări active care le sporesc productivitatea și astfel supraviețuirea. S-a demonstrat că expunerea la radiații solare UVB afecteaza atat mecanismele de orientare cât și mobilitatea acestora, avănd drept efect o reducere a ratei de lor de supraviețuire. Cercetătorii au demonstrat o scădere directă a producției acestora cauzată de creșterea radiațiilor UVB, generată de diminuarea stratului de ozon. Un studiu a indicat o scădere de 6-12%ĩn zona polara marginala.

S-a constatat că radiațiile solare UVB sunt dăunatoare ĩn fazele inițiale de dezvoltare ale peștilor, creveților, crabilor, amfibiilor și a altor animale. Cele mai importante efecte negative sunt scăderea capacității reproductive și dezvoltarea deficitară a larvelor. Chiar și la nivelul curent radiația solară UVB este un factor limitator, orice creștere cât de mică a expunerii la aceste radiații putând avea drept efect reducerea semnificativă a numărului de animale care se hrănesc cu aceste organisme.

Efectele asupra ciclurilor biogeochimicale

Creșterea radiațiilor UVB poate afecta ciclurile biogeochimicale terestre și acvatice, alterând astfel atât sursele cat și consumatorii principalelor gaze responsabile de apariția efectului de seră, cum ar fi dioxidul de carbon (CO2), monixidul de carbon (CO) și altele. Aceste potențale schimbări vor contribui direct la mecanismul care micșoreaza sau mărește cantitatea ĩn care aceste gaze există ĩn atmosferă.

Efectele asupra materialelor

Polimerii sintetici, biopolimerii care apar ĩn mod natural ĩn natura, ca și câteva alte materiale de interes comercial sunt afectate negativ de radiațiile solare UVB. Materialele din ziua de azi sunt protejate parțial de radiațiile UVB prin tratarea cu aditivi speciali. Această sensibilitate la radiațiile solare UVB ĩnseamnă de fapt că orice creștere a nivelului acestora va accelera procesul de degradare a materialelor, limitând astfel perioada de timp ĩn care acestea pot fi utilizate ĩn aer liber.

Efecte asupra agriculturii

În ultimul deceniu, perioadele de secetă și inundații au devenit mai frecvente, cu efecte negative asupra productivității agricole, în special la grâu și porumb. Cercetători din cadrul [NUME_REDACTAT] de Meteorologie (ANM) au utilizat mai multe modele agrometeorologice pentru a analiza efectele potențiale asupra productivității agricole la principalele culturi din România.

Efecte asupra silviculturii

Aproape un sfert din suprafața României este reprezentată de zone împădurite, care adăpostesc un număr mare de specii și ecosisteme. Impactul schimbărilor climatice asupra pădurilor din România a fost analizat cu ajutorul mai multor modele climatice globale. În zonele împădurite joase și deluroase se preconizează o scădere considerabilă a productivității pădurilor după anul 2040 datorită creșterii temperaturilor și scăderii volumului precipitațiilor.

Efecte asupra gospodăririi apelor

Consecințele hidrologice ale creșterii concentratiei de CO2 în atmosferă sunt semnificative. Modelarea acestora a fost realizată în România, punându-se accent pe principalele bazine hidrografice. Rezultatele arată efectele probabile ale modificărilor în volumul precipitațiilor și în evapo-transpirație.

Efecte asupra așezărilor umane

Sectoarele industrial, comercial, rezidențial, terțiar și de infrastructură (inclusiv alimentări cu energie și apă, transporturi și depozitarea deșeurilor) sunt vulnerabile la schimbările climatice în diferite moduri. Aceste sectoare sunt direct afectate de modificarea temperaturii și precipitațiilor, sau indirect prin impactul general asupra mediului, resurselor naturale și producției agricole.

Sectoarele cele mai vulnerabile față de efectele schimbărilor climatice

sunt construcțiile; transporturile; exploatările de petrol și gaze; turismul și industriile aflate în zone costiere. Alte sectoare potențial afectate sunt industria alimentară, prelucrarea lemnului, industria textilă, producția de biomasă și de energie regenerabilă.

1.4 [NUME_REDACTAT] câteva secole tăiem sistematic pădurile, ardem cărbuni, petrol și gaze, turnând în atmosferă mai mult CO2 și alte gaze care rețin căldura, mai repede decât pot plantele și oceanele să absoarbă. “Noi am ajuns agenți geologici, capabili să perturbăm procesele care determină clima” ([NUME_REDACTAT], expert în climă la [NUME_REDACTAT]).“Aproape sigur activitatea umană a provocat încălzirea din secolul trecut” (raportul pe 2001 al [NUME_REDACTAT] privind Schimbările de Climă al O.N.U. – IPCC). Modelările pe computer arată că forțele climatice naturale, ca erupțiile vulcanice sau lentele fluctuații ale Soarelui, nu pot explica în întregime această încălzire. Global, temperatura a crescut cu 0,6 grade Celsius față de secolul trecut, dar zonele reci și îndepărtate s-au încălzit cu mult mai mult. O dată cu nivelul CO2 va crește și mercurul, cu alte 1,5 până la 5,5 grade până la sfârșitul secolului, după previziunile IPCC. Creșterea mărilor are drept cauză majoră, printre altele, micșorarea ghețarilor, în principal a celor din Alaska.[NUME_REDACTAT] din [NUME_REDACTAT] Elvețieni s-a restrâns cu peste 2000 de metri în ultimii 150 de ani. [NUME_REDACTAT] al Ghețarilor din Montana, S.U.A., cuprindea în 1910 cam 150 de ghețari, acum mai are doar 30, dar și aceștia și-au micșorat suprafața cu două treimi. Dacă procesul va continua în acest ritm vor dispărea toți în decurs de 30 de ani. Din 1901 [NUME_REDACTAT] din acest parc s-a micșorat de la 325 de hectare la 100 de hectare. “Lucrurile care se petrec normal la scară geologică se întâmplă acum într-o viață de om.” ([NUME_REDACTAT], cercetător la Programul de studiu al schimbărilor globale la [NUME_REDACTAT] al S.U.A.). În ultimul deceniu cercetătorii au înregistrat medii anuale record ale temperaturilor la sol și au înregistrat semne de schimbare pe toată planeta: în repartiția gheții, nivelul de salinitate și temperaturile oceanelor. Apele cresc în [NUME_REDACTAT], inundând câmpurile de orez. Din 1912 zăpezile de pe Kilimanjaro, Africa, s-au topit cu peste 80%. Ghețarii din Garhwal, Himalaya, India, se retrag atât de repede încât dacă procesul va continua în acest ritm ghețarii din estul și centrul Himalayei vor dispărea până în 2035. Calota polară s-a subțiat în ultimii 50 de ani, iar întinderea ei s-a micșorat cu peste 10% în ultimii 30 ani. Citirile N.A.S.A. cu altimetrul laser arată că gheața Groenlandei se restrânge.În emisfera nordică dezghețul apei dulci primăvara se petrece cu 9 zile mai devreme decât acum 150 de ani, iar înghețul de toamnă cu 10 zile mai târziu. Dezghețarea permafrostului a determinat lăsarea solului cu aproape 5 metri în unele zone din Alaska.
[NUME_REDACTAT] Arctic până în Peru, din Elveția până la ghețarii ecuatoriali din [NUME_REDACTAT], Indonezia, ghețarii și banchiza se topesc rapid.Calota de gheață Quelccaya din Peru e cea mai mare de la tropice. Ea se retrage cu 200 de metri pe an în unele părți, de 40 de ori mai rapid azi decât în anii 1960. Dacă se va topi în ritmul actual va dispărea până în 2010. Ruperea anuală a gheții marine din largul coastelor Alaskăi se petrece cu câteva săptămâni mai devreme decât altădată.Din 1878 suprafața de gheață marină perenă a scăzut cu 9% pe deceniu, dar problema e că stratul de gheață s-a și subțiat cu 15 până la 40%. Dacă va continua acest proces în acest ritm, gheața ar putea dispărea total vara până în 2100. [NUME_REDACTAT] prăbușirea Ghețarului de [NUME_REDACTAT] a durat peste o lună.

Fără ghețarii de șelf pe post de diguri, ghețarii continentali ar putea migra mai rapid către coastă, contribuind la ridicarea nivelului mării. Când gheața se topește și se scurge în ocean, apa oceanelor se încălzește și crește în volum.

Comisia IPCC arată că nivelul mediu al [NUME_REDACTAT] a crescut cu 10 până la 20 cm în ultima sută de ani. Nivelul mărilor a mai fluctuat în istoria Terrei.

Dar rata actuală de creștere a nivelului s-a îndepărtat de rata medie a ultimilor 2-3 milenii. În sudul Louisianei, S.U.A., coastele s-au scufundat cu un metru în ultimul secol. Sistemul de diguri, terasamente și stații de pompare nu mai face față în ultimele două decenii la revărsarea [NUME_REDACTAT]. Același proces de tasare a coastelor se observă peste tot. [NUME_REDACTAT] din Pacificul de Sud a început să alcătuiască deja planuri de evacuare. “Fiecărui centimetru de creștere a nivelului oceanic îi corespunde o retragere de un metru pe orizontală a țărmului nisipos al plajelor, din cauza eroziunii.” ([NUME_REDACTAT], expert pentru zona de coastă la Univ. Florida). Mai mult, atunci când apele sărate se infiltrează în pânzele freatice de apă dulce, ele amenință sursele de apă potabilă și agricultura. E cazul [NUME_REDACTAT]. Nivelul de CO2 și temperatura au crescut brusc din anul 1950. Acest proces este corelat și cu datele provenite din carote de gheață, inele de copaci, sedimente lacustre, care arată că, începând cu perioada anului 1000, tendința a fost de stagnare, până la creșterea bruscă de după 1800, deci creșterea temperaturii și a nivelului de CO2 coincide cu perioada industrială.

În emisfera nordică anii 1990 au fost cea mai caldă decadă din 1850 încoace, iar 1988 a fost apogeul. Datele furnizate de fotografiile prin satelit arată că în 1979 suprafața de gheață perenă acoperea [NUME_REDACTAT] de la un capăt la altul.

De atunci, suprafața gheții s-a redus cu 9% în fiecare deceniu. În 2003 fotografiile prin satelit arată o scădere dramatică. Zone întinse de ocean deschis au apărut lângă Rusia, Alaska și Canada. Arctica se încălzește de câteva ori mai repede decât în alte zone, pentru că gheața se topește și pe uscat și pe mare.

Eliberarea apei dulci în oceane poate schimba cursul curenților, care au un rol climatic vital. Dacă gheața se topește, apa oceanelor va fi mai caldă și va crește în volum. Modelările computerizate arată o creștere a nivelului oceanului planetar de la câțiva centimetri (inundarea insulelor din mările sudice) până la un metru (dispariția zonelor de coastă actuale, evacuări de populație). În 30 de ani, temperatura medie a crescut în nordul Alaskăi cu 2,31 de grade (orașul Barrow).

Aceasta are ca efect direct creșterea frecvenței incendiilor cu peste 50%, ceea ce va lovi dramatic pădurile de conifere. Încălzirea climei afectează dramatic regiunile reci din cauza efectului de albedo. [NUME_REDACTAT] (printre care ghețarul Bucksin din [NUME_REDACTAT]) dispar. 96 de km. cubi de apă se varsă anual în mare, cea mai mare contribuție a gheții la ridicarea nivelului oceanului planetar. Căldura topește și permafrostul, iar șoselele se denivelează, casele se scufundă, pădurile încep să aibă copaci înclinați în toate direcțiile (efectul de "pădure beată").

[NUME_REDACTAT], seceta din Sahel a redus cu 10% [NUME_REDACTAT] față de anii 1960. [NUME_REDACTAT] din [NUME_REDACTAT], SUA, a scăzut la jumătate din 1999 până azi. Încălzirea și creșterea oceanelor poate modifica centura circulatorie a [NUME_REDACTAT].

Oceanele funcționează similar circulației sangvine a omului. Propulsați de vânturi și de diferențele de densitate a apei, care se schimbă în funcție de temperatură și salinitate, curenții oceanici sunt esențiali în răcirea, încălzirea și umidificarea suprafețelor terestre, și în transferul căldurii de la ecuator la poli.

Motorul care antrenează centura oceanică este circulația termosalină acționată de densitate. Temperatura oceanelor este azi în creștere în toate bazinele oceanice, și la adâncimi mult mai mari decât cele estimate inițial, conform raportului [NUME_REDACTAT] pentru Ocean și Atmosferă (NOAA). Modificări prea mari ale salinității și temperaturii oceanelor pot antrena încetinirea și stoparea centurii curenților, ceea ce ar antrena schimbări climatice majore în mai puțin de un deceniu. Datele de monitorizare din Bermude arată că nivelurile de CO2 de la suprafața oceanului și cele de CO2 din atmosferă cresc cu aceeași rată. Însă la adâncimi între 250-450 de metri creșterea de CO2 e de două ori mai rapidă.
Graficele lui [NUME_REDACTAT], cercetător la Laboratorul de Monitorizare și Diagnosticare a Climei al NOAA arată că nivelurile a trei gaze responsabile pentru efectul de seră (CO2, metanul și protoxidul de azot) au traiectorii aproape identice: între anul 1000 și 1850 stagnează aproape de zero, după care o iau în sus, iar creșterea e și mai agresivă după 1950. Încă o dată această creștere poate fi corelată exact cu perioada industrială din secolele XIX-XX. [NUME_REDACTAT] Antarctică temperaturile medii de iarnă au crescut cu 5 grade Celsius, iar gheața marină s-a retras cu o cincime față de anul 1975. Cea mai vizibilă schimbare e retragerea [NUME_REDACTAT]. Pe insula Biscoe din vestul [NUME_REDACTAT] numărul pinguinilor Adelie a scăzut cu 66% în ultimii 20 de ani. Această specie e înlocuită de specia pinguinilor-măgar, care migrează spre Pol din zona mai temperată a [NUME_REDACTAT]. Dacă acum un secol această regiune antarctică avea un climat polar, acum are un climat subantarctic. Climatul polar s-a dezintegrat rapid, deși la scară geologică totul nu reprezintă decât o nanosecundă. [NUME_REDACTAT] 1,5 milioane de hectare de molid sunt moarte, victime ale gândacului de molid D. Rufipennis, din cauză că după 1987 verile au devenit tot mai calde, favorizând creșterea numărului de gândaci maturi. Chiar dacă temperatura globală a crescut cu doar 0,6 grade Celsius în ultimul secol, e de ajuns ca să observăm schimbări ale ecosistemelor peste tot. Dacă omenirea va accelera schimbarea climatică, animalele nu vor avea timp să se adapteze și vor pieri în masă. De pildă, uscarea prematură a plantei gurii-leului a dus în nordul Mexicului și sudul Californiei la dispariția a 80% dintre fluturii-pestriți. Recifurile de corali afectate de căldură în [NUME_REDACTAT] mor, dar aceasta antrenează și dispariția algelor simbiotice, și dispariția ecosistemului de pești aferent. În căldurosul an 1998, 16% dintre coralii lumii au murit. Încălzirea duce și la desincronizări între eclozarea puilor unor specii și apariția speciilor care constituie hrana acestora, dar și dezechilibre în migrații, polenizări, înfloriri și căderi ale frunzelor de care depind alte specii. De pildă, gheața marină din Antarctica este un depozit de krill, verigă-cheie într-un lanț trofic de care depind pinguinii, balenele și multe alte animale.Dacă gheața marină se retrage, atunci krill-ul și speciile dependente sunt în pericol. Ceea ce deja a început să se întâmple.

În vestul [NUME_REDACTAT] gheața s-a redus cu peste 20%, lăsând pinguinii Adelie fără platforme de plecare pentru hrănirea cu krill. La fel peștele antarctic argintiu cu care se hrăneau pinguinii a migrat spre apele mai reci din sudul mai îndepărtat. Din 1974 a început migrația spre [NUME_REDACTAT] a urșilor-de-mare tropicali, mamifere care aparțineau de fapt climatului subantarctic, din insule ca Georgia de Sud, aflată la 2200 km depărtare spre nord-est. [NUME_REDACTAT], restrângerea cu 9% a banchizei pe deceniu este fatală pentru animalele care depind de gheață, precum urșii polari sau focile inelate. Renii din nordul Canadei și-au redus numărul cu 30% din cauza încălzirii globale, pentru că primăvara înverzirea plantelor se încheie mai devreme, iar mânjii nu apucă să ia în greutate suficient pentru a supraviețui peste iarnă. Pădurile de molid din peninsula Kenai a Alaskăi au dispărut complet în numai câțiva ani. Temperaturile mari au favorizat înmulțirea gândacilor care au distrus 1,6 milioane de hectare de pădure. Topirea calotei glaciare de la [NUME_REDACTAT] riscă să fie un proces rapid și ireversibil din cauza fenomenului "albedo" (capacitatea de reflectare a suprafeței Pământului). Adică gheața și zăpada reflectă aproape întreaga radiație solară, pe când pământul și oceanele o absorb în mare parte. Astfel, cu cât sunt mai reduse suprafețele de gheață, cu atât crește temperatura din jurul lor, ceea ce face ca procesul de dezghețare să continue într-un ritm alarmant. Furtunile de vară din august 2006 în zona dintre Spitzbergen și [NUME_REDACTAT] au fragmentat o mare parte din banchiză, descoperind cea mai mare suprafață de apă din regiune în acest moment. Cauza?

Procesul de subțiere a stratului de gheață în ultimii ani, care a devenit foarte casant. La sfârșitul verii 2005, suprafața totală era de numai 5,5 milioane de km. pătrați, ceea ce reprezintă o reducere cu peste 30% în comparație cu deceniile anterioare. [NUME_REDACTAT] s-a înregistrat o creștere a temperaturii medii cu 3 grade Celsius între 1971 și 2000. Pare puțin, dar efectele sunt remarcabile. Solul dezghețat creează probleme: străzile se surpă, conductele se scufundă în nămol, casele necesită sisteme hidraulice de susținere. În 2002 primii refugiați climatici ai Americii, cei 600 de locuitori ai localității Shishmaref, și-au părăsit casele după ce, din cauza dezghețării solului, casele lor au început să se prăbușească în apele oceanului. Permafrostul se dezgheață și aceasta declanșează alte reacții în lanț.

Uriașe rezerve de metan, acumulate în solul înainte înghețat al Siberiei, Alaskăi și Canadei în urma metabolismului microbian, au reacționat în adâncuri cu apa și au format hidrat de metan cu o structură similară cu cea a gheții. Dacă permafrostul se va dezgheța de tot atunci aceste cantități uriașe de metan vor fi eliberate în atmosferă. Față de perioada preindustrială, concentrația de metan din atmosferă a crescut de peste două ori. Metanul e un alt gaz de seră, de 60 de ori mai puternic decât CO2. La fel de periculos este și oxidul de metan, produs în urma arderii petrolului, gazelor, cărbunelui și biomasei (defrișări prin ardere).
Un exemplu sunt hidrocarburile fluorurate (HCFC), utilizate timp de decenii ca agent de răcire și carburant. Între 1975 și 2005, zonele cu climă mai caldă s-au extins spre regiunile polare cu viteză de 40 km/deceniu. Aceasta are ca efect decalarea anotimpurilor. Primăvara vine mai repede în Europa cu opt zile față de acum 35 de ani, ceea ce înseamnă un dezechilibru în natură. Codul își depune icrele prea devreme, când planctonul care ar trebui să-i hrănească puii încă nu există. [NUME_REDACTAT] cu cap negru nu mai migrează iarna până în Spania, rămânând în Anglia, a cărei climă a devenit destul de caldă pentru această specie.

Larvele eclozează prea târziu, pe când frunzele cu care se hrănesc au devenit prea tari. [NUME_REDACTAT] au apărut specii tropicale, precum baracude mari, pești de foc veninoși, meduze tropicale, rechini-ciocan, pești-papagal și cai-de-mare specifici mărilor tropicale.

Capitolul 2

ĨNCĂLZIREA GLOBALĂ ȘI AGRICULTURA

2.1 Agricultura, ramura principală a economiei

Agricultura este o ramură tradițională a economiei românești care are ca mijloc de producție fondul funciar (totalitatea terenurilor situate între granițele unei țări ,inclusiv cele aflate sub ape) agricol, care asigură produsele alimentare necesare populației, materii prime unor ramuri industriale și produse pentru export. Se practică în țara noastră încă din perioada preistorică, multă vreme predominând păstoritul, practicat în mai multe forme inclusiv transhumant (pendularea turmelor în funcție de anotimp din zonele înalte în cele joase). În secolul al XIX-lea după Pacea de la Adrianopol, structura modului de utilizare al terenurilor se modifică în favoarea culturii plantelor, mai ales cereale , România devenind „grânarul Europei”. În a doua jumătate a sec. XX, a fost sesizat un anumit progres în agricultură datorită: mecanizării, chimizării, irigațiilor etc, dar în ansamblu datorită colectivizării se remarcă interesul țărănimii pentru producție s-a redus. După 1990 agricultura românească se confruntă cu următoarele dificultăți:
– puternica fragmentare a terenurilor agricole ca urmare a retrocedărilor din 1991 (Legea 18)

– lipsa fondurilor pentru investiții

Condițiile naturale și sociale care influențează producția agricolă sunt:

` 1. Condițiile naturale- reprezentate de

– relief- joacă rol de prag termic, determinând o diferențiere a practicilor agricole pe mari unități de relief:

zonele montane predomină creșterea animalelor

zonele de deal și podiș predomină viticultura și pomicultura, creșterea animalelor

zonele de câmpie predomină cultura cerealelor, plantelor industriale și legumicole

– clima-în general favorabilă, uneori apar fenomene care compromit parțial recoltele (îngheț, seceta, etc)

– solurile- sunt cu fertilitate ridicată în câmpie (molisoluri), medie în zonele de deal și podiș (argiluvisoluri și cambisoluri), fiind uneori afectate de procese geomorfologice necesitând lucrări ameliorative

2.Condițiile tehnico- materiale- reprezentate de mecanizare și chimizare, indică faptul România se află mult în urma altor țări (10 tractoare/ 1000 ha, 50 kg îngrășăminte/ha)

3.Condițiile demografice- creșterea numărului populației impune producții mai mari și mai diversificate, în același timp în zonele cu densități mari ale populației se impune practicarea unor culturi ce necesită forță de muncă mai numeroasă , iar în zonele cu densitate redusă, mecanizarea agriculturii.

4.Condițiile industriale-sunt reprezentate de ramurile industriale care condiționate de repartiția culturilor agricole (întreprinderile de zahăr, ulei, conserve etc), astfel remarcându-se, în vederea reducerii costurilor de producție și a eficientizării producției, amplasarea acestora în zonele de cultură

Fondul funciar=23,7 mil. ha

Cuprinde:

terenurile agricole- 14,8 mil. ha (62%)- reprezintă totalitatea terenurilor utilizate în agricultură și include:

terenuri arabile-9,4 mil. ha

pășuni și fânețe naturale- 4,8 mil. ha

vii și livezi- 0,6 mil. ha

suprafețele forestiere- suprafețele ocupate de păduri- 6,6 mil. ha

apele și bălțile- 0,8 mil. ha

alte suprafețe – 1,5 mil. ha

Formele de proprietate a terenurilor sunt:

privată- 78%

de stat ≈12%

publică ≈10%

Forme de organizare:

gospodăriile agricole individuale-cele mai numeroase

exploatațiile agricole familiale

exploatațiile agricole comerciale-cele mai competitive

societățile autonome: Romcereal, stațiunile de cercetare

I CULTURA PLANTELOR

Cultura cerealelor

este predominantă 2/3 din terenurile arabile, locul X în lume

se cultivă mai ales:

grâu-regiunile joase: C. Română, Dobrogea (centru și sud), C. Moldovei

porumb (locul II în Europa și IX pe Glob)-extensiune mai mare: Pod. Getic, Pod. Moldovei, Pod. Transilvaniei, [NUME_REDACTAT], depresiuni intramontane

orz, orez (C. de Vest, S țării), secara, sorg etc.

în unii ani datorită calamităților naturale (secetă, inundații) România importă cereale.

Cultura plantelor industriale

reprezintă materie primă pentru diverse ramuri industriale

sunt introduse în cultură la noi în țară relativ recent (excepție inul și cânepa)

se cultivă mai ales:

floarea soarelui (V Europa, VIII Glob): C. Română. C. de Vest, Pod. Dobrogei, C. Moldovei

sfecla de zahăr: C. Română. C. de Vest, Pod. Dobrogei, Pod. Moldovei, Dep. Transilvaniei

inul, cânepa, soia

Cultura cartofului

este introdus în țară abia de 2 secole, preferă zonele răcoroase și umede

locul VIII în Europa, XIV pe [NUME_REDACTAT]. Sucevei, depresiunile intramontane din [NUME_REDACTAT], S Dep. [NUME_REDACTAT] legumelor și zarzavaturilor

includ: tomatele, fasolea, mazărea etc

se cultivă în zonele joase, luncile marilor râuri, zonele periurbane (în sere și solarii)

Viticultura

datorită condițiilor favorabile de climă și relief se practică încă din Antichitate

în prezent suprafețele viticole sunt mai reduse datorită cheltuielilor mari ce le impun

România ocupă locul VIII la producția de vin pe Glob

caracteristică mai ales zonelor de deal și podișregiuni viticole:

[NUME_REDACTAT]:

[NUME_REDACTAT]-[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] cu centrele: Pietroasele, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Moldovei:

[NUME_REDACTAT]-[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Ostrov (struguri de masă)

[NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT] și Mureșului cu centrele: Jidvei, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] și Dealurile de [NUME_REDACTAT] Aradului cu centrele: Pâncota, Șiria, Miniș, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]-[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Valea lui [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]

se practică încă din Antichitate datorită condițiilor favorabile, mai ales în colinare și de podiș

predomină mărul și prunul

bazine pomicole:

prun > măr: regiunea colinară din S (jud. Vrancea până în jud. Mehedinți), Dep. Hațeg, Iași

măr >prun: [NUME_REDACTAT], Bistrița, Sibiu, Pod. Sucevei (Fălticeni-Rădășeni)

prun = măr: Timiș, Domașnea

piersic: Dobrogea, NV țării

cireș și vișin: Banat, S și V țării

păr, nuc

II. CREȘTEREA ANIMALELOR

Și acest sector este afectat de tranziție, înregistrând un regres în ceea ce privește șeptelul, datorită:

desființării C.A.P-urilor

calamităților naturale, lipsei fondurilor financiare a producătorilor particulari, etc

Cele mai importante sectoare sunt:

Creșterea bovinelor- reprezintă sectorul zootehnic unde efectivele au cunoscut cele mai drastice reduceri

predomină în zonele cele mai înalte: montane, de podiș, deal- pe baza pășunilor și fânețelor naturale

regiuni: N Moldovei (Pod. Sucevei) și S C. Moldovei, Maramureș, N și E transilvanei ( jud. Cluj-Bistrița și respectiv jud. Covasna-Harghita)

Creșterea ovinelor- este tradițională zonelor înalte din [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] și respectiv Pod. Moldovei, dar în ultimele decenii, datorită sistemelor intensive de creștere cele mai mari efective sunt întâlnite în Dobrogea (jud. Constanța), C. Română (jud. Brăila, Galați), C. de Vest (jud. Arad)

Creșterea porcinelor- se practică în zonele de cultură a porumbului

Banat (jud. Timiș), C. Română (jud. Călărași, Brăila, Ialomița), sau a cartofului Transilvania(jud. Mureș, Brașov)

Creșterea cabalinelor- pentru tracțiune sau de rasă hergheliile Rușețu, Cislău, Mangalia, Sâmbăta de [NUME_REDACTAT] păsărilor- mai ales în zonele periurbane, cerealiere, datorită cererii mai mari

Apicultura-de tradiție, se practică mai ales în S și SE ( C. Română, [NUME_REDACTAT], Dobrogea)

Sericicultura ( creșterea viermilor de mătase)- Banat, C. Română

2.2 Impact și efecte asupra suprafețelor, producției medii și totale și a consumului

Din cauza ĩncălzirii globale, 2007 a fost dintre cei mai secetoși ani din istoria României.. Pe fondul lipsei de precipitații, dupa secetă au aparut ploi violente, de scurtă durată și pe arii restranse. Sistemele de irigații sunt distruse aproape ĩn totalitate.Din 9 milioane de hectare arabile, doar 200.000 de hectare beneficiază de sisteme de irigație funcționale Hidrologii consideră că autoritățile, politicienii și Guvernul profită de secetă, inundații și alunecări de teren pentru a-și face campanie electorală și nu iau nici o măsura concretă pentru prevenirea calamităților. Efectele secetei au fost resimțite direct ĩn buzunarele romanilor, deoarece, din lipsa cerealelor, producătorii au scumpit produsele agro-alimentare. Ĩn primul rând, scumpirea s-a simțit la pâine. .

Romania a avut ĩn ultimii 17 ani o politică agricolă dezastruoasă, care a fost astâmpărată de nevoile micilor producători interni, dar care a distrus, ĩn același timp, marea producție care trebuia să aprovizioneze atat populația, cât și industria alimentară. Din cauza strategiilor agricole foarte proaste, deficitul comercial cu produse agro-alimentare crește anual cu peste 500 milioane de euro. România va ramâne o țară importatoare pâna nu-și va reface marile culturi agricole și nu va adopta strategii serioase.

Sistemele de irigație din România sunt distruse aproape ĩn intregime.

Din 9 milioane de hectare arabile, doar 500.000 au sisteme de irigații, dintre care doar pe 200.000 de hectare funcțoneaza irigatoarele.

Resursele de apa ale României, sunt sub media UE. Apa este o resursă rară și limitată. România nu se numără printre țârile europene bogate ĩn această resursă, având doar 1.700 metri cubi (mc) apa/locuitor/an, fața de media 4.000 mc apa/locuitor/an, ĩn Europa. Totodata, repartiția volumelor de apă pe suprafața țării și pe perioada unui an nu este uniformă. Impactul asupra omului, multitudinea domeniilor ĩn care este utilizată la tot pasul, precum și cantitatea relativ redusă, reprezintă suficiente motive pentru a proteja această bogație, ĩn scopul folosirii ei și de către generațiile viitoare.

Orezul, planta cea mai consumată ĩn lume, va fi cultura agricolă cea mai afectată de ĩncalzirea globală. Experții fac presiuni asupra guvernelor din țările mari poluatoare pentru a acționa cât mai rapid ĩn oprirea emisiilor de dioxid de carbon, responsabile de ĩncalzirea globală. Dupa ce ani intregi au lăsat studiile din domeniu ĩn grija statelor evoluate, experții climatologi au ĩnceput să se implice ĩn tot mai multe proiecte care vizează lupta ĩmpotriva schimbărilor climaterice. Din păcate, lucrurile au fost făcute ĩn stilul neaoș românesc, adică doar pe jumătate.

Avem experți, avem studii, participare internaționala, dar nu putem să realizăm o evaluare a efectelor schimbărilor climaterice pe regiuni. Tot ce se știe este că sudul și estul țării sunt și vor fi cele mai afectate. Una dintre concluziile experților climatologi, care ar trebui sa ne ĩngrijoreze este că ĩncalzirea globală – care se datorează ĩn procent de 90% intervenției umane – se va accentua ĩn urmatorii 20 de ani, indiferent de cât de dornici sunt acum cercetatorii să stopeze fenomenul. Studiile realizate de experții de la Secția de Climatologie, din cadrul [NUME_REDACTAT] de Meteorologie, dar mai ales de omologii lor de peste hotare, au evidențiat un aspect ĩngrijorator: ĩn România, ĩn perioada 1901 – 2000, temperaturile au crescut cu o medie de 0,3 grade Celsius, ĩn vreme ce ĩn sudul și estul țării s-a ĩnregistrat o creștere alarmantă de 0,8 grade Celsius. Mai mare chiar și decât media ĩnregistrată la nivelul Europei, care a fost de 0,7 grade Celsius.

Consecințele au fost dramatice, numai ĩn ultimii ani ĩnregistrându-se, ĩn Dobrogea, fenomene extreme: seceta – la ora actuala ĩngrijorarea cea mai mare fiind iminenta transformării regiunii ĩntr-un mare deșert, inundații, dar și tornade care au creat practic, potrivit specialiștilor, un culoar ĩntre Slobozia și malul mării.

Astfel, au fost ĩnregistrate tornade la Brezoaiele, Olimp, Cernavodă, [NUME_REDACTAT], Topolog și Alexandria, iar experții preconizează că „sezonul” tornadelor va continua. Toate aceste aspecte au fost dezbătute și cu experții străini, ĩn cadrul proiectelor ĩn care sunt implicati și specialiștii climatologi români. Temperaturile vor crește cu 5 grade Celsius. Scenariile climaterice preconizate de experți anunta modificări și mai pronunțate. Ĩncălzirea globala a fost cauzată ĩn principal de acțiunea factorului uman și abia apoi de cauzele naturale. Ĩn funcție de evoluția emiterii gazelor cu efect de seră și chiar dacă ar fi stopată emisia, temperaturile vor crește cu aproximativ 5 grade Celsius ĩn urmatorii 20 de ani. Ne așteaptă astfel zile din ce ĩn ce mai călduroase, cu temperaturi peste 40 de grade Celsius, ĩn detrimentul zilelor răcoroase, care se vor reduce considerabil. Oricât ar ĩncerca oamenii să refacă ecosistemul, efectele ĩncălzirii globale se vor face ĩn continuare resimțite. Tot ce se poate realiza este o ĩncetinire a fenomenului, dar care, ĩn opinia experților, este puțin probabila. Iar efectele vor fi devastatoare, pentru situația socio- economică, agricultura și chiar și pentru sănătatea oamenilor.

Pentru a veni ĩn ajutorul autorităților, ĩn scopul prevenirii dezechilibrului s-ar fi impus realizarea unor scenarii climatice per regiune, asemănătoare celor care se realizează peste hotare. Cu toate acestea, experții s-au vazut, și de aceasta dată, puși la colț. Și asta pentru că specialiștii de la Secția de Climatologie au fost anunțați, ĩn stilul neaoș românesc, de faptul că nu beneficiem de suficiente fonduri pentru achiziționarea aparaturilor necesare și pentru realizarea studiilor. Drept pentru care, experților români nu le rămane decat sa se implice ĩn tot mai multe proiecte internaționale, pentru a putea „ĩnvata” de la britanici, francezi sau americani ce se mai ĩntamplă și prin țara noastră.

Ĩn județele din sudul tarii există sate unde țăranii ĩși vând terenurile agricole cu prețuri de doar 1.000 de lei (300 euro) pe hectar, de trei ori sub valoarea lor reală. De pe urma lor câștiga strâinii și agențiile imobiliare. Pe de altă parte, ĩn cazul unor suprafețe situate ĩn amplasamente aflate ĩn apropierea orașelor sau a drumurilor naționale, prețul unui hectar ajunge chiar la 10.000 de euro. Referitor la evoluția viitoare a prețurilor, analiștii apreciazâ că ritmul de creștere va fi de cel puțin 10% pe an. Potrivit estimărilor [NUME_REDACTAT], ĩn România, prețurile terenurilor pornesc de la 300 de euro pe hectar ĩn județele din Moldova (Vaslui), 500 de euro ĩn sudul țarii (Teleorman și Giurgiu) și ajung la 1.500 de euro ĩn vestul și centrul țării (Timiș și Sibiu), regiuni ĩn care volumul investițiilor străine este mai mare. Sunt oameni săraci, care nu pot să lucreze terenurile și care nu dispun de informații. Iar astfel de situații au fost ĩn satele din sudul țării, ĩn județe precum Giurgiu, Olt și Dolj. România are o suprafața agricolă de 14,7 milioane de hectare, dintre care doar zece milioane sunt ocupate cu terenuri arabile. Din suprafața ĩnsămânțată cu grâu ĩn toamna anului trecut au fost afectate de secetă peste 1,28 milioane hectare /62,62 la suta), iar din cea cu orz și orzoaică aproape de jumatate – 194.374 hectare (49,4 la suta), din cele 393.444 ĩnsămânțate. Culturile de rapiță pentru ulei au fost cele mai afectate, din cele 388.167 hectare ĩnsămânțate fiind distruse de seceta peste 252.637 hectare (66 la suta).

Nivelul scăzut al productiei agricole vegetale din anul 2007 a fost determinat de condițiile climatice nefavorabile, România fiind țara cea mai afectată din această zonă a Europei.

Potrivit datelor [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] (MADR), peste 65% din suprafața cultivată a fost afectată ĩn proporții cuprinse ĩntre 30 și 100%. De asemenea, producțiile medii la hectar au fost inferioare la majoritatea culturilor, respectiv la grâu, orz și orzoaică, ovăz, porumb boabe, floarea-soarelui, soia, rapiță, sfeclă de zahar, cartofi, tomate, varză, morcovi, ceapă uscată, ardei și pepeni verzi. Ĩn 2007, ponderile cele mai mari ĩn suprafața cultivată cu cereale au fost deținute de culturile porumb boabe (49,5%) și grâu (37,9%). Efectele secetei, puse de meteorologi pe seama ĩncălzirii globale, ar putea avea ĩnsă si alte efecte economice: importuri masive de cereale, scumpiri ale produselor agro-alimentare și, nu ĩn ultimul rând, agricultura româneasca ar putea pierde puncte importante ĩn competiția de pe piața [NUME_REDACTAT]. Producătorii agricoli sunt ĩn alertă. Mulți dintre ei au renunțat deja la culturile de grâu și porumb, iar falimentul le bate la ușă. Guvernul a alocat, ĩn acest an, subvenții de 80% din contravaloarea lucrărilor de irigații, ĩnsă, ĩn multe cazuri, aceste lucrări nu mai sunt posibile din cauza lipsei sistemelor de irigații. După 1989, acestea au fost furate, distruse sau dezafectate, ĩn condițiile ĩn care România are șapte milioane de hectare situate ĩn zone cu risc de deșertificare.Anul trecut, au fost afectate de secetă 70% din culturile agricole.

[NUME_REDACTAT] a acordat despăgubiri de 70% din valoarea pierderilor pentru cei ale căror culturi au fost afectate ĩn proporție mai mare de 30%. Numai că despăgubirile nu au mers către toți fermierii, căci oficialii de la Agricultură au impus o serie de condiții. Printre acestea, s-au numărat asigurarea suprafețelor respective și dovada faptului că pentru terenul pe care se află cultura calamitată nu existau posibilități de irigare. Producția agricolă vegetală a înregistrat scăderi la aproape toate culturile în 2007 față anul 2006 și, potrivit [NUME_REDACTAT], peste 65 % din suprafața cultivată a fost afectată din cauza condițiilor climatice nefavorabile. [NUME_REDACTAT], efectele schimbărilor climatice au avut un impact deosebit asupra agriculturii. În ultimul deceniu, perioadele de secetă și inundațiile au devenit mai frecvente, cu efecte negative asupra productivității agricole, în special la grâu și porumb, specii cu ponderea cea mai însemnată în structura culturilor de câmp.Extinderea și intensitatea fenomenelor meteorologice extreme diminuează anual producția agricolă cu cel puțin 30%-50%. Conform ANM, în România, pe aproximativ 14,7 milioane hectare teren agricol, din care 9,4 milioane hectare teren arabil (64% din suprafața arabilă), solurile sunt afectate, într-un grad mai mare sau mai mic, de secete frecvente, pe perioade lungi și în ani consecutivi.

Seceta meteorologică este un fenomen de risc pentru agricultură și se caracterizează prin scăderea precipitațiilor sub nivelurile normale. În condițiile unei perioade lungi fără precipitații și a unei umezeli relativ scăzute a aerului se produce seceta atmosferică. Totodată, lipsa îndelungată a precipitațiilor determină scăderea semnificativă a rezervelor de apă din sol și se instalează seceta pedologică. Asocierea celor două tipuri de secetă determină apariția secetei agricole, ce duce la compromiterea parțială/totală a culturilor agricole. Lunile cele mai secetoase sunt iulie și august, precum și septembrie și octombrie, iar sfârșitul iernii și începutul primăverii, lunile februarie-martie-aprilie, reprezintă o perioadă de secetă relativă, îndeosebi la câmpie. Anii secetoși sunt anii în care precipitațiile sunt puternic deficitare, respectiv cantitatea totală de precipitații se situează sub valoarea medie multianuală considerată normală, iar distribuția ploilor pe parcursul sezonului de vegetație este necorespunzătoare comparativ cu cerințele plantelor agricole. În anii cu perioade scurte de secetă, metodele agrotehnice curente pot determina recolte apropiate de potențialul soiurilor și hibrizilor, iar când seceta persistă pe o perioadă mai lungă, producțiile scad semnificativ sau sunt compromise.

ANII SECETOȘI DIN SECOLUL AL XX-LEA.

Statisticile ne arată că fenomenul de secetă, fără a avea un caracter ciclic foarte strict, se produce în general la intervale de 10-15 ani, alternanță de ani extremi secetoși cu ani excedentari sub aspectul regimului pluviometric (1-3 ani) fiind din ce în ce mai evidentă. Deficite pluviometrice mari s-au produs în anii 1907, 1924, 1928, 1934, 1945, 1946, 1948, 1953, 1982, 1983, 1992, 1993, 2000 și mai recent 2001, 2002, 2003 și 2007. Anul agricol 1945-1946 este considerat cel mai secetos an din secolul XX, din cauza secetei deosebit de severe și intense, dar și a consecințelor dezastruoase produse agriculturii. Cele mai deficitare luni de vară au fost lunile iulie și august, intensitatea maximă producându-se în sudul și sud-estul țării, în aceste regiuni recolta a fost compromisă total. Fenomenul de secetă agricolă s-a produs și în anii 1949, 1951 și 1952, astfel că aproape un întreg deceniu (1945-1953) a fost marcat de acest fenomen. Cea mai recentă grupare de ani secetoși este și perioada 1990-2000, seceta din vara anului 2000 fiind considerată cea mai puternică din deceniul 10. În secolul actual, anul 2007 poate fi considerat un an extrem de secetos, atât prin intensitatea deficitelor de apa din sol, cât și prin durata perioadelor deficitare și extinderea suprafețelor afectate de secetă pedologică (extremă, puternică și moderată) pe areale agricole extinse din sudul, sud-estul, estul, vestul și centrul țării. Caracteristic pentru acest an a fost seceta agricolă complexă (atmosferică și pedologică) declanșată încă din prima decadă a lunii mai și care s-a meținut pe tot parcursul verii, afectând îndeosebi culturile prășitoare neirigate. În 2007, mai exact în intervalul 1 septembrie 2006-31 iulie 2007, regimul pluviometric a fost deficitar în aproape toată țara, ceea ce semnifică însă caracterul de an excesiv de secetos. Regimul termic al aerului mai ridicat decât în mod normal din iarna 2006-2007, primăvara și vara 2007 a determinat un avans fenologic de aproximativ trei-patru săptămâni în evoluția culturilor agricole, ceea ce a determinat creșterea sensibilității plantelor față de stresul hidric generat de seceta pedologică, în special pe suprafețele agricole din sud-estul, sudul, estul și vestul țării. Totodată, în perioadele critice produse în lunile de vară, atunci când temperaturile maxime din aer aveau mai mult de 32 de grade, au dus la producerea efectelor negative asupra culturilor. Pentru culturile agricole, stresul termic determinat de aceste temperaturi înregistrate în zile consecutive, pe fondul absenței sau insuficienței precipitațiilor, amplifică efectele lipsei apei din sol, seceta pedologică devenind extremă. De exemplu: la sfârșitul lunii iulie, seceta pedologică s-a extins la nivelul întregului teritoriu agricol al țării, ca urmare a deficitului de precipitații de lungă durată comparativ cu necesarul față de apă al culturilor prășitoare și pe fondul stresului termic generat de temperaturile maxime din aer situate frecvent peste pragurile biologice critice de rezistență (30… 32 C) ale plantelor agricole. De aceea pe suprafețele agricole unde ofilirea plantelor a fost ireversibilă culturile agricole au fost compromise în totalitate (90%-95%), acesta fiind recoltate ca furaj, așa cum s-a întâmplat în Muntenia, Dobrogea și Moldova. Cu toții am avut de înfruntat o vara caniculară, iar pentru culturi acest fenomen meteorologic, canicula, a însemnat de fapt arșiță. Nici măcar ploile înregistrate în luna august nu au reușit să șteargă seceta deja instalată pe teritoriul României. Însă precipitațiile înregistrate au determinat o îmbunătățire a rezervei de apă din sol, îndeosebi pe profilul 0-20 cm (ogor), iar în adâncime (până la 1 m). Ca urmare, în prezent rezerva de umiditate accesibilă plantelor de porumb neirigat, pe profilul de sol 0-100 cm, prezintă valori scăzute și chiar deosebit de scăzute pe aproape întregul teritoriu agricol al țării, seceta pedologică cu care ne confrumtăm fiind extremă, puternică și moderată. Doar local în sud-vestul, centrul și nord-estul țării, aprovizionarea cu apă a solului se încadrează în limite satisfăcătoare și izolat, apropiate de optim. Nivelul scăzut al producției agricole vegetale din anul 2007 a fost determinat de condițiile climatice nefavorabile, România fiind țara cea mai afectată din această zonă a Europei. Potrivit datelor [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] (MADR), peste 65% din suprafața cultivată a fost afectată în proporții cuprinse între 30 și 100%". De asemenea, producțiile medii la hectar au fost inferioare la majoritatea culturilor, respectiv la grâu, orz și orzoaică, ovăz, porumb boabe, floarea-soarelui, soia, rapiță, sfeclă de zahăr, cartofi, tomate, varză, morcovi, ceapă uscată, ardei și pepeni verzi. În anul 2007 comparativ cu anul 2006, producția de cereale pentru boabe, în principal porumb și grâu, a înregistrat o scădere cu 49,9 %, concomitent cu reducerea producțiilor medii la hectar. Astfel, producția de porumb a scăzut cu 57,2 % iar producția de grâu cu 43,6 %. De asemenea, producția medie la porumb a scăzut cu 57,5 %, iar la grâu cu 41,6 %. La plante oleaginoase, producția a scăzut cu 49,1 %, deși suprafața cultivată a înregistrat o ușoară creștere cu 0,3 %. Scăderi ale producției s-au înregistrat la floarea -soarelui de 2,8 ori și la soia cu 57,4 %. În anul 2007, suprafața cultivată cu rapiță a crescut de 3,1 ori comparativ cu anul 2006, iar producția a crescut de două ori. Producția medie la hectar a fost mai mică cu 56,6 % la floarea-soarelui, cu 40,6 % la soia și cu 35,6 % la rapiță. Producția de sfeclă de zahăr a scăzut cu 34,6 %, în principal din cauza scăderii suprafeței cultivate cu 25 %, în timp ce producția medie la hectar s-a redus cu 12, 8 %. De asemenea, producția de cartofi a scăzut cu 7,4%, aceasta fiind influențată atât de reducerea suprafeței cultivate, cu 2,9%, cât și a producției medii la hectar, cu 4,7%. În anul 2007, producția de struguri a scăzut cu 3,4%, iar producția medie la hectar a fost cu 2,4% mai mică față de anul 2006.

Producția de fructe, obținută exclusiv din livezi, a înregistrat o scădere cu 17,4 %, însă suprafața cultivată s-a menținut la nivelul anului 2006.

GRAU

DATE PRIVIND EVOLUȚIA PRODUCȚIEI
– perioada 2005-2007 (suprafața cultivată; producție medie; producție totală realizată)

1995-2006 – Date din [NUME_REDACTAT] al României
2007 – Date operative transmise de către DADR Județene și AGR 2B

SITUAȚIA PRIVIND IMPORTUL ȘI EXPORTUL

PORUMB

DATE PRIVIND EVOLUȚIA PRODUCȚIEI
Porumb – perioada 2005-2008 (suprafața cultivată; producție medie; producție totală realizată)

1995-2006 date din [NUME_REDACTAT] al României
2007 – Date operative transmise de către DADR județene și AGR 2B

SITUAȚIA PRIVIND IMPORTUL ȘI EXPORTUL

ORZ + ORZOAICA

DATE PRIVIND EVOLUȚIA PRODUCȚIEI – perioada 2005-2007 (suprafața cultivată; producție medie; producție totală realizată)

1995-2006 date din [NUME_REDACTAT] al României
2007 – Date operative transmise de către DADR județene și AGR 2B

SITUAȚIA PRIVIND IMPORTUL ȘI EXPORTUL

Bottom of [NUME_REDACTAT] III

PREDICȚII, REPERE GENERALE PENTRU VIITOR

3.1 Remedii posibile

Pentru a preîntâmpina efectele devastatoare care se întrevăd peste 25-30 de ani ca urmare a încălzirii globale se recomandă:

– reducerea emisiilor de CO2, metan și alte gaze poluante, prin măsurile adoptate la nivelul liderilor politici ai statelor lumii, mai ales din țările puterni cindustrializate;

– scăderea consumurilor de energie bazate pe combustibili fosili și adoptarea formelor de energie convențională (soare, vânt, apă, masă biologică, căldură subterană);

– replantarea pădurilor distruse și protejarea celor existente prin crearea de parcuri naționale, ocrotite prin legi drastice;

– reducerea consumurilor de hârtie și reciclarea deșeurilor celulozice pentru a diminua cantitățile de lemn rezultate prin tăierea pădurilor;

– refacerea amenajărilor pentru irigarea culturilor agricole ca măsuri majore în asigurarea hranei populației;

– regularizarea cursurilor de apă prin lucrări de indiguiri și decolmatări ale rețelelor de canalizare care preiau scurgerile pluviale și accidentale.

Va pieri pământul în viitorul apropiat din cauza încălzirii globale?

Cine este în spatele conceptului de încălzire globală?

Sunt dezastrele naturale semne ale sfârșitului?

Vom muri sufocați de dioxid de carbon?

În ultimele decenii, conceptul de încălzire globală (global warming) a luat proporții uriașe în toate sferele politice la nivel mondial. Copiii învață încă de pe băncile școlii că omul este cel mai mare dăunător al mediului înconjurător, datorită emisiilor bioxid de carbon (CO2) ale autovehicolelor sau fabricilor industriale. De asemenea mai învață că, ghețarii din Alaska se topesc, influențând astfel creșterea fără precedent a nivelului oceanelor. Dar și că stratul de ozon are câteva găuri provocate tot de către acțiunile oamenilor ducând astfel la expunerea periculoasă a planetei la razele ultraviolete ale soarelui. Și, în sfârșit, că temperatura globului a crescut alarmant în ultimul secol etc. Marea majoritate a centrelor mass-media fac o publicitate asiduă unor programe special dedicate acestui subiect. [NUME_REDACTAT] Unite se pare că are ca prioritate pe agenda sa subiectul încălzirii globale.

Toate acestea nu sunt altceva decât o falsă propagandă a așa-numiților environmentaliști (specialiști în mediu înconjurător) care sunt parte din cea mai puternică clasă politico-ideologică a zilelor noastre. Mișcarea ideologică a mediului înconjurător este total diferită de conceptul de conservare născut în om, de a proteja mediul înconjurător, ca, de exemplu, reducerea agenților poluanți din apă și aer, prezervarea și protejarea animalelor sălbatice și a mediului în care trăiesc ele, etc. Participanții mișcării ideologice de protejare și prezervare a mediului au o agendă mult mai vastă decât cum ne imaginăm noi. Iar scopul acestor acțiuni este schimbarea radicală a modului de viață uman. Începând din anul 1992, când la Rio de Janeiro a avut loc cea mai amplă conferință pe teme de mediu, mișcarea de protejare și prezervare a mediului înconjurător a crescut extraordinar. Membrii ai [NUME_REDACTAT] sunt infiltrați prin toate guvernele lumii influențând astfel politica lor la cel mai înalt nivel. [NUME_REDACTAT] ca: Protocolul de la Kyotto, care controlează proiecte care au în vedere influențele omului asupra încălzirii globale, și [NUME_REDACTAT], care controlează tratative cu privire la produsele agricole care au fost modificate genetic, au fost negociate și adoptate de mai multe țări sub influența acestor indivizi. Există însă un semn de întrebare în toată această mișcare politico-ideologică: de ce preziceri importante ale acesteia se dovedesc a fi false? Această mișcare încearcă să descrie o imagine sumbră a viitorului societății umane, de la deteriorarea rapidă a ei, până la dispariția ei ca “specie”. Una dintre lucrările care au pus bazele mișcării ideologice de protejare și prezervare a mediului a fost “[NUME_REDACTAT]”, apărută în 1962, în care autoarea [NUME_REDACTAT] a pus bazele mișcării. Fostul vicepreședinte american [NUME_REDACTAT], la rândul său un împătimit al acestei mișcări, declara că “fără această carte, mișcare ideologică a mediului, rămânea în urmă sau nu se dezvolta deloc”. Această “profeteasă” a mișcării, [NUME_REDACTAT], susținea, de asemenea, că, substanțele chimice sintetice, în special ierbicidele, vor cauza epidemii în masă și vor afecta mortal foarte multe animale sălbatice, ceea ce s-a adeverit a fi o falsă profeție. O altă lucare faimoasă, care a pus bazele mișcării, a fost “[NUME_REDACTAT]”, scrisă de cunoscutul biolog al [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]. În 1968, aceasta prezicea că “bătălia de a hrăni populația lumii, s-a terminat. În anul 1970, omenirea va cunoaște o foamete cum nu a mai existat până atunci: sute de milioane de oameni au să moară de foame”. Au trecut peste 30 de ani de atunci, și se pare că există hrană din abundență pentru marea majoritate a populației lumii. A treia lucrare, care a influențat mișcarea ideologică a mediului, a fost un raport al Clubului de la Roma, “[NUME_REDACTAT]”. Acestă lucrare a promovat ideea scăderii accentuate a resurselor naturale din cauza creșterii populației globului și a poluării pe care aceasta o produce. Toate aceste lucrări au fost foarte populare la vremea lor, și continuă să înfluențeze gândirea multora chiar și în secolul XXI. Ca toate ideologiile, politica ideologică de protejare și prezervare a mediului are două părți: o parte de diagnosticare a situației și o cale de tratare a acesteia. Mesajul principal al mișcării ideologice de protejare și prezervare a mediului este: “fă ce îți spun și cum îți spun, că dacă nu, lumea se va sfârși”.

Mai jos sunt câtva dintre prezicerile făcute de adepții de protejare și prezervare a mediului, care s-au dovedit a fi false, din punct de vedere științific:

– Nu există un dezastru ecologic iminent care să distrugă lumea

– Bioxidul de carbon, care este produs de către omenire, va produce o încălzire ușoară a planetei, încălzire la care omenirea se va adapta foarte ușor

– Dezastrele naturale ca: furtuni, uragane, inundații și secete, nu au crescut în număr sau ca intensitate

– Nivelul oceanelor a crescut din tot timpul, și va continua să crească în următoarele secole, dar într-un ritm cu care pământul se va obișnui

– Au fost dintotdeauna schimbări abrupte în temperatură, ca recenta creștere a temperaturii globale a pământului din ultimul deceniu.

Temperatura globală a Terrei a crescut cu doar 0.06 grade Celsius pe deceniu. Această creștere este doar o treime din rata măsurată de termometrele din jurul lumii, dând astfel o impresie nu tocmai precisă despre adevăratele măsurători

– Bioxidul de carbon (CO2) este viața plantelor și a planetei, nu un poluant

– Accesul la energie ieftină ca cea nucleară sau pe bază de cărbuni, combătută atât de mult de cercurile de protejare și prezervare a mediului, crește nivelul de viață al umanității, nu îl coboară, ajutând astfel pe cei mai săraci locuitori ai Terrei. Omenirea își are cursul ei istoric. Planeta urmărește cu exactitate un traiect bine stabilit. Faptul că, am vrea noi să schimbăm cursul istoriei sau să salvăm “viața planetei” este alt lucru. Suntem însă prea mici și neînsemnați, de multe ori, ca să influențăm cu adevărat viitorul. Pana in anul 2080, circa 3,4 miliarde de oameni vor suferi de pe urma penuriei grave de apa provocata de topirea ghetarilor, iar alti 600 de milioane de oameni vor suferi de foame de pe urma secetei, degradarii si salinizarii solului Seceta va afecta regiuni intinse din sudul Africii, [NUME_REDACTAT], zona mediteraneeana, [NUME_REDACTAT] si Africa de Nord. Unele studii prezic spre exemplu ca padurile amazoniene s-ar putea usca pur si simplu, antrenand pieirea unui numar urias de specii de animale si plante.

Expertii spun ca la fel s-a intamplat acum 55 de milioane de ani, la sfarsitul Paleocenului, cand o crestere cu 5 grade Celsius a temperaturilor medii a pustiit planeta. Pentru a evita un viitor sumbru al planetei, ar trebui ca, pana in 2050, emisia gazelor cu efect de sera sa scada de doua ori la nivel mondial si de patru ori pentru tarile industrializate. Exista si un scenariu optimist, conform caruia, pana in 2100, temperatura va creste cu 1,1 – 2,9 grade Celsius. Insa specialistii considera ca e putin probabil acest lucru, de vina fiind inertia sistemelor ecologice si cantitatile de dioxid de carbon adunate in atmosfera de-a lungul ultimelor sute de ani.

Raspunsul la schimbarile climatice

In cadrul [NUME_REDACTAT], reducerea de emisii la nivelurile tinta asumate prin Protocolul de la Kyoto este unul din cele mai importante obiective ecologice. Oamenii de stiinta anlizeaza strategii si solutii pentru a controla efectul de sera datorat emisiilor de gaze, astfel incat sa minimizeze impactul negativ al aplicarii acestora asupra economiei globale si sa obtina totodata acceptul politic si social. Printre punctele luate in considerare se afla combinarea optima a reducerii emisiilor din diferite surse si retinerea carbonului, regulile si impactul determinat de mecanismele Protocolului (comertul cu emisii, mecanisme de dezvoltare curata, implementare comuna). De asemenea, o activitate importanta este cea de adaptare: crearea de strategii pentru managementul eficient al resurselor naturale si a sectoarelor economice cheie si investigarea cailor de a imbunatatii capacitatea societatii de a se adapta la schimbarile climatice. Cum cererea de informatii obiective asupra schimbarilor climatice creste, exista riscul ca masuri importante vor fi intrerupte, vor fi limitate geografic, sau nu vor fi corespunzator aplicate.

Exista modalitati de a coordona eforturile la nivel international. De notat in acest cadru cele trei „sisteme de observatie globale”: [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT]. Sistemul de [NUME_REDACTAT] asigura un forum pentru mai multe agentii pentru sintetizarea cererilor si implementarea activitatilor.

Plecand de la acesta fundatie, oamenii de stiinta asigura o dimensiune europeana a efortului de cooperare internationala, prin dezvoltarea, testarea si demonstrarea elementelor necesare pentru o monitorizare pe timp indelungat. Aceasta activitate ar trebui sa duca la o capacitate de observare pre-

Fig. 2 – Topirea progresivă a ghețarului de unde izvorăște Rhonul

operationala pentru a asigura si anticipa nevoile europene derivate din implementare sau din tratatele internationale, un parteneriat real intre colectorii de date, autoritatile de mediu si alte parti implicate, si o pozitionare mai buna a industriei europene pe piata mondiala a sistemelor de observare. In aceasta idee se va contribui la initiativa de [NUME_REDACTAT] pentru Mediu si Securitate (GMES). Aceasta initiativa a fost lansata in 1998 pentru a apropia utilizatorii si ofertantii de informatii derivate din observatiile obtinute din satelit.

Temperatura crește mai repede la poli decât la ecuator și mai mult în emisfera nordică decât în cea sudică; se apreciază că în aceste zone ea va fi cu 5…6 ˚C mai mare în deceniile următoare. Totodată, diminuarea suprafețelor acoperite cu zăpadă sau gheață va scădea capacitatea de reflexie a radiației solare luminoase, crescând absorbția de căldură la suprafața terestră. Se va ajunge la o ridicare cu 5…6 m a nivelului oceanelor, astfel că Olanda, jumătate din Bangladesh și Calcutta ar putea fi invadate de ape. Concomitent, influența favorabilă a curentului golfului va fi împiedicată de numeroasele aisberguri desprinse din calota nordică, în deplasarea lor către sud. Astfel, nord-vestul Europei va suferi o răcire pronunțată, posibil chiar o nouă eră glaciară, a cărei durată nu se poate ști. Într-o anumită măsură, restul continentului se va răci și el. Fenomene vulcanice imprevizibile și alți factori naturali ar putea influența modificările climatice. Inundațiile din vara lui 2005 și gerul de la începutul anului 2006 ar putea fi doar un avertisment pentru ceea ce ne așteaptă în viitor.

CE S-A FACUT PINA ACUM?

La conferita de la Rio asupra mediului si dezvoltarii din 1992, a fost adoptata conventia cadru asupra schimbarilor de clima. Conventia urmareste scaderea emisiilor de bioxid de carbon sia altor gaze de sera. Conventia a fost ratificata de unele state (SUA) si o parte din masurile ei au fost puse in practica. [NUME_REDACTAT] s-a stabilit si principiul ca tarile in curs de dezvoltare sa fie sprijinite financiar de comunitatea internationala prin anumite proiecte, pentru punerea in practica a acestei conventii cadru.

CE PUTEM FACE FIECARE DINTRE NOI?

– Sa evitam deodorantele de tip spray, evitind astfel inhalarea CFC-urilor. Sa ne incurajam familiile sa foloseasca mai putin spray-urile, fixativul de par, precum si instalatiile de aer conditionat.

– Daca nu ne este rusine, sa folosim bicicleta. Sau transportul in comun – este un consum mai mic de carburanti si deci o poluare mai mica decit daca am folosi toti masinile personale.

– Sa economisim hirtie, pentru a salva padurea (putind folosi hirtie reciclata cit mai mult posibil). Copacii retin dioxidul de carbon pe care il producem. Sa sustinem si sa participam la campaniile pentru salvarea padurilor; sa plantam un copac.

3.2 Repere generale pentru viitor – PREDICTII –

"Sfârșitul lumii: Pământul va fi înghițit de [NUME_REDACTAT] de știință au aflat cum și când va veni sfârșitul lumii.
Soarele se va mări din ce în ce mai mult, ajungând un gigant roșu ce va înghiți planeta noastră, aceasta urmând a se topi în cuptorul solar.
"Pământul va fi atras de gazul cu o densitate scăzută a Soarelui, după care va fi capurat și vaporizat de către Soare", a declarat astronomul [NUME_REDACTAT], de la [NUME_REDACTAT], din sudul Angliei. Potrivit previziunilor anterioare, Pământul nu s-ar topi în Soare, chiar și în timpul fazei sale de gigant roșu. Vestea cea bună este că acest lucru nu se va întâmpla pentru următoarele 7.6 miliarde de ani. Vestea cea proastă: Viața pe Pământ se va sfâși cu mult înainte. Oamenii de știință spun că mai avem doar un miliard de ani până când oceanele noastre se vor evapora și Terra va deveni de nelocuit." Specialisti in schimbarile climatice din Anglia, Franta si Germania avertizeaza ca incalzirea globala va creste rapid, in urmatorii ani, cu 30 la suta, in editia electronica de vineri. Fenomenul incalzirii globale se va accentua foarte repede din cauza ca oceanele isi pierd din capacitatea de a absorbi emisiile de carbon, explica acestia. In acelasi timp, si vantul puternic poate fi o cauza a cresterii incalzirii globale, pentru ca aduce spre uscat curenti care contin cantitati mari de dioxid de carbon, mai spun specialiastii. Vanturile puternice sunt considerate ca fiind ele insele provocate de incalzirea globala din cauza combinarii schimbarilor intervenite in stratul de ozon si emisiilor de carbon. ”Este pentru prima oara cand putem dovedi ca modificarile legate de dioxidul de carbon si ocean cauzeaza schimbari climatice (…) Este un aspect cu care nu ne-am asteptat sa ne confruntam in secolul 21”, a declarat [NUME_REDACTAT], specialist de la [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]. Cercetatorii mai spun ca pana la mijlocul secolului, temperatura medie va creste cu peste 1.5 grade Celsius, fara a lua in calcul si emisiile de dioxid de carbon cauzate, de exemplu, de construirea rapida in China si India a centralelor nucleare si termice, care utilizeaza combustibil fosil. „Este pentru prima data cand putem spune ca schimbarile climatice sunt responsabile de saturarea oceanelor”, a declarat unul dintre autorii studiului. Cu cat oceanul ajunge la saturatie, cu atat dioxidul de carbon va ramane in atmosfera. Din 1980, absorbtia carbonului nu s-a schimbat. In aceeasi perioada, emisiile de gaze au crescut cu 43%, mai spun specialistii.

Fig. 3 Previziuni privind încălzirea globală făcute înainte de 2001 de diverse modele climatice.

[NUME_REDACTAT] globală este, conform observațiilor, un fapt incontestabil.

Comunitatea științifică admite că principala cauză a încălzirii globale este creșterea concentrației de CO2 din atmosferă ca rezultat al activitatății umane.

Efectele încălzirii globale degradează calitatea vieții pe Pământ.

Omenirea poate și trebuie să ia măsuri pentru oprirea contribuției sale la încălzirea globală.

Pământul, așa cum vrem să-l păstrăm

BIBLIOGRAFIE

1. [NUME_REDACTAT] – Un adevăr incomod, [NUME_REDACTAT], București, 2007

2. [NUME_REDACTAT] – (global warming) – mit sau realitate – [NUME_REDACTAT]

3. [NUME_REDACTAT] – Tratat de termodinamică tehnică și transmiterea căldurii,

[NUME_REDACTAT] și Pedagogică, București, 1974

4. [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] A doua tinerețe a

cărbunilor, [NUME_REDACTAT], București, 1986

5.. Brown, R. Lester, (coord.), Probleme globale ale omenirii. Starea lumii 1989–1990,

București, [NUME_REDACTAT], 1992.

6.. Bulgaru, Mircea, Dreptul de a mânca, București, [NUME_REDACTAT], 1996.

7.. Coman, Patricia, Bilanțul recoltei în țările Europei de Est, România liberă, nr. 3247, 21noiembrie, 2000.

8.. Fârdeanu, Adina, China în secetă, Național nr. 1215, 1 iunie, 2001.

9. [NUME_REDACTAT], nr. 25 (598), 21–27 iulie, 2002.

Resurse internet

http://europa.eu.int/comm/environment/climat/home_en.html

www.lefo.ro/carmensylva/ploi_descriere.html

www.ecosfera.ournet.md/articole/ec1/divers.htm

www.madr.ro

www.greenhouse.gov.au

www.incalzireaglobala.org/

ro.wikipedia.org/wiki/Încălzire_globală

http://marele_lup_alb.ablog.ro/categorie/5768/

CUPRINS

CAPITOLUL I ÎNCALZIREA GLOBALĂ

[NUME_REDACTAT] încãlzirii globale

Efecte generale ale încãlzirii globale

Istoric

CAPITOLUL II ÎNCĂLZIREA GLOBALÃ ȘI AGRICULTURA

2.1 Agricultura, ramura principalã a economiei

2.2 Impact și efecte asupra suprafețelor, producției medii și totale și a consumului

CAPITOLUL III PREDICȚII, REPERE GENERALE PENTRU VIITOR

3.1 Remedii posibile

3.2 Repere generale pentru viitor

BIBLIOGRAFIE

Pagini 48