Efectele Impunerii Fiscale In Comertul Republicii Moldova CU Uniunea Europeana

Economie

Efectele Impunerii Fiscale In Comertul Republicii Moldova CU Uniunea Europeana

Byadmin ianuarie 1, 2024

EFECTELE IMPUNERII FISCALE ÎN COMERȚUL REPUBLICII MOLDOVA CU UNIUNEA EUROPEANĂ

PRОIECT DE LICENȚĂ

CUPRINS

LISTA ABREVIERILОR

ALSAC — Acordul de Liber Schimb Aprofundat și Comprehensiv

APC — Acordul de Parteneriat și Cooperare

ATP — Preferințe Comerciale Autonome

BNS — Biroul Național de Statistică

BPN — Bugetul public național

CE — Comisia Europeană

CSI — Comunitatea Statelor Independente

DVV — Declarația valorii în vamă

GATT — Acordul General pentru Tarife și Comerț

GSP — Sistemul Generalizat de Preferințe

MDL — Leul moldovenesc

OMC — Organizația Mondială a Comerțului

ONG — Organizație Non-guvernamentală

ONU — Organizația Națiunilor Unite

PEV — Politica Europeană de Vecinătate

PIB — Produsul intern brut

PV — Proceduri vamale

RM — Republica Moldova

SUA — Statele Unite ale Americii

TS — Taxe speciale

TV — Taxe vamale

TVA — Taxa pe valoarea adăugată

UE — Uniunea Europeană

USD — Dolarul american

LISTA FIGURILОR

LISTA TABELELОR

INTRОDUCERE

Comerțul internațional a constituit obiectul unor importante cercetări din perspectiva teoriei economice în diversele etape ale evoluției acestuia. În perioada cînd economia naturală era predominată în lume, teoria economică a examinat într-un mod specific anumite probleme ale comerțului. Ulterior, atunci cînd economia de schimb a devenit caracteristica fundamentală a dezvoltării economice, comerțul a devenit un domeniu primordial de analiză a teoriei economice.

Evoluția activității economice la nivelul agentului economic ori al economiei naționale a preocupat, de-a lungul timpului, aproape în egală măsură, pe teoreticieni și practicieni (întreprinzători), pe politicieni și guvernanți, pe consumatori și producători, în general. Aproape constant, problemele echilibrului între producție și consum, cerere și ofertă, resurse și nevoi fiind predilectă, îndreptățit cred eu, și nu numai.

Teoria economică s-a conturat în timp, în cadrul unui complex și laborios proces de confruntări, al ideilor și opiniilor nu întotdeauna academice, între mai multe curente de gândire, la care au participat cele mai luminate spirite ale umanității. De la practicanți și întreprinzători curajoși, având vocație și viziune însă, până la guvernanți, mai mult sau mai puțin școliți metodic, ori elita savanților din științele așa-zis exacte. Mai mult chiar, nume sonore din filosofie, istoriografie, psihologie, literatură etc. ne-au lăsat pagini memorabile referitoare la desfășurarea și organizarea activității social-economice, confirmate de evoluția ulterioară a evenimentelor și fenomenelor din societate.

În acesată ordine de idei enunțăm că actualitatea temei proiectului de licență este generată de faptul că activitatea de comerț exterior este reglementată prin intermediul sistemului fiscal și vamal, iar taxele ce sunt încasate de organele vamale fac parte din sistemul impozitelor indirecte și reprezintă un aport foarte mare la colectarea veniturilor în bugetul de stat în țările în curs de dezvoltare, printre care este și Republica Moldova. În plus, impunerile vamale vin să protejeze producătorii autohtoni, stabilind bariere față de invazia de pe piața internă a mărfurilor și obiectelor similare bunurilor autohtone, totodată restituirea taxei pe valoarea adăugată, a accizelor, înlesnirile fiscale de care beneficiază producătorii-exportatori contribuie, deasemenea la dezvoltarea exportului de produse autohtone.

Toate acestea confirmă o dată în plus actualitatea temei de cercetare și argumentează necesitatea studierii aspectelor fiscale în comerțul internațional pentru dezvoltarea competitivă a Republicii Moldova.

Scоpul prоiectului de licență cоnstă în studierea efectelor impunerii fiscale în comerțul Republicii Moldova cu Uniunea Europeană.

În vederea realizării scоpului prоiectului de licență au fоst prоpuse următоarele оbiective de bază:

studierea aspectelor teoretice și metodologice privind comerțul internațional și relațiile economice externe;

identificarea și ilustrarea rolului comerțului internațional în dezvoltarea economică;

analiza și relevarea importanței sistemului fiscal și vamal în activitatea economică externă;

identificarea tipologiei taxelor vamale ca parte integrantă a impozitării comerțului internațional și studierea principiilor de impunere fiscală;

evaluarea interconexiunii dintre taxele vamale și fiscale în limita perceperii acestora de către autoritățile vamale naționale și reflectarea veniturilor vamale acumulate;

identificarea și aprecierea nivelului de dezvoltare a comerțului dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană în urma eliminării taxelor vamale;

formularea unor concluzii și recomandări privind perfecționarea impunerilor fiscale în cadrul comerțului internațional.

Drept оbiect al cercetării a servit întreprinderea mixtă „S.C. SCHENKER” S.R.L. Societatea cu răspundere limitată „S.C. SCHENKER” este situată în municipiul Chișinău, amplasată în sectorul Botanica a capitalei Republicii Moldova. Schenker este unul dintre principalii furnizori de servicii de logistică integrată. Activitățile de bază ale Î.M. „S.C. SCHENKER” S.R.L. sînt servicii transport (transportări internaționale de mărfuri) expedieri, servicii vamale, depozite vamale.

Metоdоlоgia de investigație a lucrării a servit teoriile economice clasice în domeniul fiscalității, cercetările economiștilor din țară și peste hotare, actele legislative și normative naționale și internaționale. În calitate de bază informațională, au fost utilizate datele statistice ale Serviciului Vamal și Serviciului Fiscal al Republicii Moldova, Biroului Național de Statistică, materiale statistice oferite de către diverse reviste de specialitate. La interpretarea datelor au fost folosite metode de analiză statistică și grafică, prezentate sub formă de tabele și figuri.

CAPITОLUL 1. FUNDAMENTE TEОRETICE PRIVIND COMERȚUL INTERNAȚIONAL ÎN PRISMA POLITICILOR ECONOMICO-FISCALE

Comerțul internațional a constituit obiectul unor importante cercetări din perspectiva teoriei economice în diversele etape ale evoluției acestuia. În perioada cînd economia naturală era predominată în lume, teoria economică a examinat într-un mod specific anumite probleme ale comerțului. Ulterior, atunci cînd economia de schimb a devenit caracteristica fundamentală a dezvoltării economice, comerțul a devenit un domeniu primordial de analiză a teoriei economice.

Evoluția activității economice la nivelul agentului economic ori al economiei naționale a preocupat, de-a lungul timpului, aproape în egală măsură, pe teoreticieni și practicieni (întreprinzători), pe politicieni și guvernanți, pe consumatori și producători, în general. Aproape constant, problemele echilibrului între producție și consum, cerere și ofertă, resurse și nevoi fiind predilectă, îndreptățit cred eu, și nu numai.

Teoria economică s-a conturat în timp, în cadrul unui complex și laborios proces de confruntări, al ideilor și opiniilor nu întotdeauna academice, între mai multe curente de gândire, la care au participat cele mai luminate spirite ale umanității. De la practicanți și întreprinzători curajoși, având vocație și viziune însă, până la guvernanți, mai mult sau mai puțin școliți metodic, ori elita savanților din științele așa-zis exacte. Mai mult chiar, nume sonore din filosofie, istoriografie, psihologie, literatură etc. ne-au lăsat pagini memorabile referitoare la desfășurarea și organizarea activității social-economice, confirmate de evoluția ulterioară a evenimentelor și fenomenelor din societate.

În acesată ordine de idei enunțăm că actualitatea temei cercetării este generată de faptul că activitatea de comerț exterior este reglementată prin intermediul sistemului fiscal și vamal, iar taxele ce sunt încasate de organele vamale fac parte din sistemul impozitelor indirecte și reprezintă un aport foarte mare la colectarea veniturilor în bugetul de stat în țările în curs de dezvoltare, printre care este și Republica Moldova. În plus, impunerile vamale vin să protejeze producătorii autohtoni, stabilind bariere față de invazia de pe piața internă a mărfurilor și obiectelor similare bunurilor autohtone, totodată restituirea taxei pe valoarea adăugată, a accizelor, înlesnirile fiscale de care beneficiază producătorii-exportatori contribuie, deasemenea la dezvoltarea exportului de produse autohtone.

Într-un stat bine dezvoltat din punct de vedere economic, comerțul internațional deține un loc bine determinat. Participarea activă la divizarea internațională a muncii prin amplificarea și diversificarea schimburilor economice și de cooperare cu toate statele lumii constituie o trăsătură definitorie a comerțului internațional dintre țări. În cadrul relațiilor de ordin internațional statele lumii întrebuințează mijloace și instrumente care să conducă la realizarea obiectivelor naționale.

Acestea se încadrează în politica comercială de dezvoltare a comerțului pe care o promovează fiecare stat în parte. În cadrul politicii de dezvoltare a comerțului internațional se disting două politici:

Politica de protecție – care este îndreptată spre crearea condițiilor ce contribuie la dezvoltarea economiei naționale prin apărarea ei de concurență străină. Protecționismul prevede stabilirea taxelor vamale înalte față de mărfurile ce sunt importate din străinătate, interzicerea parțială sau totală de a importa unele mărfuri, finanțarea direcțiilor de export și alte activități prevăzute.

Politica liberului schimb – care este îndreptată spre susținerea mondială a importului pe piața internă a mărfurilor străine. Această categorie de politică vamală se stabilește prin instituirea nivelului minim al taxelor vamale. Majoritatea țărilor lumii tind spre instituirea politicii liberului schimb, printre care este și Republica Moldova. Însă, în acest caz, pentru o mai bună dezvoltare a statelor din punct de vedere economic și evitarea unor probleme politico-juridice și economice, trebuie de luat în considerație și unele principii ale politicii protecționiste.

Dacă e să ne referim la politica protecționistă, putem distinge două metode de realizare a acesteia:

1) protecționismul tarifar (realizat prin aplicarea taxei vamale), odată ce sunt aplicate taxe vamale la importul de mărfuri, statul nemijlocit influențează prețul mărfurilor ce se importă;

2) protecționismul netarifar, care se realizează, în cele mai dese cazuri, prin aplicarea unor restricții cantitative (contingente), precum și prin acordarea de subvenții unor producători autohtoni ca în cele din urmă, să obțină cheltuieli de producere mai mici și drept urmare, prețul de comercializare a mărfii autohtone va fi mai mic față de prețul mărfii de import.

Unul din principalele argumente ale protecționismului, aduse teoriilor cu privire la comerțul internațional, vizează protecția bunăstării naționale, drept rezultat al analizei cîștigurilor și pierderilor. Beneficiile aplicării taxelor vamale de import și de export pot fi analizate în raport cu cheltuielile de producere atît din punct de vedere al producătorului cît și al consumatorului.

Teoriile protecționiste s-au dezvoltat între deceniul al treilea al sec. al XIX-lea și deceniul al treilea al sec. al XX-lea. Ele au apărut aproape simultan în statele germane (mai tîrziu, Germania) și în Statele Unite ale Americii, țări în care dezvoltarea economiei era întîrziată de inexistența unității statale, de nevalorificarea resurselor disponibile, dar și de prezența pe piața internă a mărfurilor industriale, superioare calitativ, importate din Anglia. Mai tîrziu, ideile protecționiste aveau să găsească un teren favorabil și în Austria, Rusia, România, Italia precum și în alte țări în care nivelul de dezvoltare economică era resimțit ca fiind inferior potențialului lor economic. Protecționismul a preluat și a dezvoltat unele idei mercantiliste, în special privind rolul statului în stimularea agenților economici indigeni și descurajarea competitivității externe [13, p. 122].

Întemeietorul curentului protecționist se consideră economistul geristul german Friedrich List. Format în atmosfera de renaștere a spiritului național de la începutul secolului al XIX-lea, tînărul savant a susținut unificarea politică și unitatea vamală a statelor germane. Ulterior, stabilit temporar în Statele Unite ale Americii, el s-a familiarizat cu practicile protecționismului vamal din această țară și a elaborat o primă variantă a teoriei sale sub forma unor scrisori destinate publicului american, reunite în anul 1827 în lucrarea „Trăsăturile unui nou sistem de economie politică”.

Revenind în Germania, List și-a continuat activitatea științifică și, drept urmare, a publicat în 1841 fundamentala sa lucrare Sistemul național al economiei politice, care s-a bucurat de un larg ecou atît în Germania, cît și în străinătate, fiind tradusă și publicată pînă la sfârșitul secolului al XIX-lea aproape în toate țările europene [13, p. 123].

Economistul Friedrich List reproșa liberalilor clasici, în special lui Adam Smith, faptul că aplicarea ideilor acestora slujeau exclusiv intereselor națiunilor dezvoltate (primo, Angliei și secundo, Franței) de a dezorganiza economic și a frîna progresul celorlalte state. Prin contrast cu economia politică liberală clasică, Fr.List pune bazele economiei politice a națiunii. Obiectul de studiu al acesteia îl reprezintă viața economică a fiecărei națiuni cu trăsăturile, capacitățile și resursele sale [13, p. 124].

Marele savant, economistul de naționalitate român Mihai Manoilescu susține următoarele despre protecționism: „În momentul în care liberul schimb nu poate să garanteze tuturor popoarelor o prosperitate mai mare decît acea pe care le-o oferă protecționismul, în momentul în care există popoare care prin liberul schimb pierd și prin protecționism cîștigă, liberul schimb nu mai poate fi pentru aceste popoare decît doar o tiranie nefirească – de ce să nu îndrăznim cuvîntul – o înrobire” [13, p. 74].

Concepția lui M. Manoilescu despre mecanismul de funcționare a comerțului internațional contrastează puternic cu opiniile liberalilor tradiționali (clasici și neoclasici), deși există unele elemente comune între ei (aspirația spre libertate, apărarea proprietății private, individualismul, etc.). De asemenea, se pot constata elemente conexe, precum și discrepanțe importante și în raport cu protecționismul tradițional, mai cu seamă, în ce privește cel susținut de Fr. List.

Protecționismul, ca expresie a politicii economice a unor state, constă în ansamblul măsurilor care vizează protecția pieței naționale contra concurenții străine prin taxe vamale, cote, norme de activitate etc. [2, p. 57].

În ceea ce privește nivelul taxelor vamale, Mihail Manoilescu opinează că protecționismul, pe care îl avem în vedere și îl justificăm, nu permite niciodată să împiedice prin taxe vamale de export liberul schimb al materiilor prime, el tinde, pur și simplu, să asigure piața internă cu anumite produse. Așadar, savantul român favorizează prelucrarea imediată a materiilor prime și ușurează prin aceasta descentralizarea geografică a industriilor superioare.

Astfel, în timp ce economistul M. Manoilescu vorbește despre un protecționism rațional, cu taxe vamale pozitive, în așa fel, încît să nu împiedice relațiile unei țări cu celelalte, cercetătorul Ștefan Zeletin, din dorința de a găsi ritmul dezvoltării economiei naționale și de a revanșa retardarea economiei, propune aplicarea unui nivel mai ridicat de taxe vamale la frontieră. În viziunea lui Ș.Zeletin, protecționismul are o fundamentare logică, fiind impusă de necesitatea ocrotirii producției naționale în fața concurenței străine agresive, dar, atunci cînd depășește limitele raționalului, protecționismul devine frînă în calea schimburilor internaționale. În situația cînd protecționismul este urmat de măsuri de retorsiune, acesta generează adevărate războaie comerciale, care sunt în detrimentul comerțului internațional [13, p. 76].

Majoritatea țărilor în curs de dezvoltare susțin că drumul de la protecționism la comerțul internațional modern, liberalizat trece prin dezvoltare. Doar progresul creează condiții pentru o competitivitate echilibrată în comerțul liber. În condițiile unei dezvoltări normale, comerțul este avantajos tuturor țărilor lumii, permițînd specializarea în producție, reducerea situațiilor conflictuale între țări și contribuind la extinderea relațiilor de prietenie. Cu toate acestea atestăm, și viziuni defavorabile, dar acestea sunt preponderent de ordin social, și nu economic.

Oponenții comerțului liber susțin că populația din țările sărace sunt în situația doar de a pierde în urma liberalizării. Pe de altă parte, un studiu al Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) a demonstrat că sărăcia cedează pregnant în fața creșterii economice, garantată de liberalizarea comerțului. Din studiul efectuat de OMC putem conclude că liberalizarea comerțului este un aport puternic și pozitiv în vederea reducerii sărăciei, aceasta permițînd populației să exploateze potențialul lor productiv, să asigure dezvoltarea economică, să stopeze injectările financiare neplanificate din exterior.

Liberalizarea comerțului se atestă sub două forme de bază: autonomă/unilaterală și negociată, pe bază de reciprocitate (bilaterală, regională și multilaterală). Dintre modalitățile enumerate, o pondere deosebită înregistrează liberalizarea regională (zone de comerț liber, uniuni vamale, piețe comune, uniuni economice), cuprinzînd circa 60% din comerțul mondial. Liberalizarea comerțului pe plan regional este mult mai avantajoasă, decît cea realizată în alte forme, și are drept obiectiv eliminarea completă a barierelor comerciale dintre țările participante [2, p. 64].

Impactul politicii de liberalizare a comerțului realizează în condiții adecvate avantaje esențiale, contribuind la dezvoltarea economică, și anume:

liberalizarea importului, de facto, conduce la reducerea prețurilor pe piața internă, la o gamă mai mare a bunurilor și serviciilor de calitate și poate contribui la diminuarea inflației;

liberalizarea importului provoacă producătorii autohtoni la îmbunătățirea performanțelor, străduindu-se să cheltuiască mai puțin, să utilizeze diferite tehnici de fabricare a produselor mai moderne, mai perfecționate și să sporească competitivitatea bunurilor și serviciilor lor;

liberalizarea comerțului are efecte pozitive asupra exporturilor, ca urmare a îmbunătățirii condițiilor de acces pe piețele din exterior pe bază de reciprocitate;

liberalizarea comerțului, de asemenea, contribuie la specializarea economiilor naționale pe produse și servicii, oferind posibilitatea utilizării mai eficiente și mai productive a resurselor.

Liberalizarea comerțului poate avea și impact negativ asupra unor economii, în situația în care: influențează negativ asupra producției autohtone, deteriorează balanța de plăți, precum și contribuie la reducerea producției, creșterea șomajului și pierderea veniturilor în ramurile economiei naționale ce nu sunt pregătite să facă față unei sporiri a concurenței externe. O liberalizare bine concepută și aplicată comerțului extern reprezintă un factor important pentru accelerarea dezvoltării economice. E binevenit, însă ca liberalizarea să se efectueze într-un ritm și într-o manieră care să țină seamă de nivelul dezvoltării fiecărei țări [2, p. 62-63].

Ținînd cont de efectele liberalizării, care într-o măsură mai mare sau mai mică, pot afecta comerțul, e necesar, ca liberalizarea să se efectueze într-o manieră care să țină cont de nivelul dezvoltării fiecărei țări, astfel încît să aibă efect pozitiv asupra dezvoltării economice. În acest context în procesul de liberalizare trebuie să se aibă în vedere nivelurile de dezvoltare economică a țărilor, inclusiv și a celor aflate în tranziție, deoarece OMC prevede modalități de susținere a țărilor în tranziție. Realizarea unor efecte favorabile, astfel încît măsurile de liberalizare să fie aplicate în mod progresiv, pentru ca antreprenorii să se adapteze la noile condiții de competitivitate. Procesul de liberalizare trebuie să fie divizat în funcție de gradul de sensibilitate al diverselor produse (în deosebi, în agricultură, unde acest proces este mai anevoios).

Protecționismul și liberalismul comerțului internațional, drept curente distincte în dezvoltarea științei economice, au coincis cu elaborarea unei noi etape în cunoașterea vieții economice, la care se referă cele mai cunoscute și mai răspîndite teorii privind comerțul internațional.

Teoria comerțului internațional, în varianta sa modernă, a stat, o bună perioadă de timp la baza politicii comerciale a statelor. Aceasta derivă, din necesitățile exacte ale populației în sensul acumulării unui venit suplimentar sau al evitării unor pierderi excepționale, făcînd apel, în acest scop, la deschiderea granițelor și extinderea comerțului internațional. Amplificarea comerțului internațional fiind generată de faptul că e imposibilă existența vreunui popor civilizat fără întreținerea schimburilor comerciale cu alte popoare, adică fără a primi sau a da ceva în relația cu celelalte economii naționale.

Totalitatea acestor schimburi de valori materiale și spirituale, ce au loc între economiile naționale sau între agenții economici din diverse economii naționale și care se transferă dintr-o parte în alta pe baza vînzării-cumpărării, formează comerțul internațional [14, p. 16]. Schimbul reprezintă procesul de obținere a unui produs dorit, oferind altceva în locul său [1, p. 60].

Creșterea numărului de state în urma destrămării sistemului colonial a impulsionat sporirea și extinderea volumului schimburilor economice internaționale. Participarea noilor state la circuitul economic mondial conduce la extinderea atî a ariei geografice a schimburilor internaționale de mărfuri, cît și la sporirea volumului schimburilor de mărfuri.

Schimbul de bunuri între două țări, sau între mai multe țări ale lumii se numește comerț internațional. Volumul valoric al comerțului internațional este egal cu valoarea maximă dintre exportul mondial (suma exporturilor realizate de țările lumii) și importul mondial (suma importurilor realizate de țările lumii) [5, p. 10].

Comerțul mai poate fi definit drept „o activitate economică ce include cumpărarea materiei prime sau produselor pentru a le recomercializa în același stadiu fizic, dar în condiții convenabile consumatorilor” [15, p. 5].

În comerțului extern, constatăm și existența altor forme de manifestare a actului de comerț care, de asemenea, sunt recunoscute prin contracte, cum ar fi: contrapartida, operațiunile de switch, leasingul, barterul, franchisingul [6, p. 45].

Fiind destinat să garanteze un flux normal al producției spre locurile de consum și în cele mai bune condiții, comerțul îndeplinește unele funcții specifice:

Cumpărarea mărfurilor de la producători și transferarea acestora în depozite, în vederea pregătirii lor pentru vînzare utilizatorilor finali;

Stocarea mărfurilor pentru a asigura echilibrul dintre cererea și oferta de mărfuri;

Divizarea cantităților mari de mărfuri, asortarea loturilor, formarea sortimentelor și propunerea loturilor mici ce urmează a fi puse la dispoziția consumatorilor;

Transferul mărfurilor către zonele cele mai îndepărtate, pentru a fi vîndute consumatorilor;

Crearea condițiilor efective a actelor de vînzare-cumpărare, oferind posibilitate cumpărătorului de a alege produsele;

Informarea consumatorilor potențiali și a intermediarilor [5, p. 10].

Deschiderea economiei naționale către alte state și mărirea competitivității a impulsionat din ce în ce mai mult dezvoltarea relațiilor economice, acordînd economiei o dinamică substanțială.

În literatura de specialitate atestăm că: relațiile economice internaționale reprezintă acea parte a relațiilor internaționale ce exprimă direct aspectele economice ale vieții națiunilor [14 p. 13]. Ori, relațiile economice internaționale sunt o sferă a relațiilor de piață între țări, condiționate de diviziunea internațională a muncii și fundamentarea economică din partea partenerilor [17, p. 25]. În plus, relațiile economice internaționale constituie sistemul de relații economice dintre economiile naționale ale anumitor țări, ale unor subiecți economici concreți. Relațiile economice internaționale cuprind totalitatea raporturilor, schimburilor și tranzacțiilor economice dintre țările lumii, cuprinzînd atî circulația internațională de mărfuri și servicii, relațiile de credit și financiare, cît și cele din sfera producției și a cercetărilor științifice [8].

Intensificarea relațiilor economice internaționale, diversificarea și lărgirea pieței mondiale a condiționat și dezvoltarea relațiilor valutar-financiare internaționale.

Concomitent cu dezvoltarea relațiilor valutar-financiare, aprofundarea relațiilor economice externe cu mărfuri și servicii a înrîurit dezvoltarea și intensificarea relațiilor de colaborare și cooperare economică internațională. Colaborarea economică presupune ansamblul relațiilor ce se stabilesc între unități economice separate sau între state. Realizîndu-se prin diverse mijloace: comerț extern, relații financiare bilaterale, cooperare în producție, investiții de capital străin etc.

Cooperarea economică internațională este o formă a relațiilor economice internaționale, un instrument de realizare a colaborării economice și diferă de schimburile tradiționale de mărfuri prin caracterul ei mai complex, incluzînd conlucrarea nemijlocită de producție, o gamă întreagă de aranjamente financiare, transfer de know-how și tehnologii, livrări de echipamente industriale, acțiuni comune de marketing, activități de cercetare-formare etc. [18].

Cooperarea economică internațională este o formă de colaborare interguvernamentală sau între agenții economici, desfășurată pe baze contractuale, vizînd conjugarea eforturilor materiale, financiare, tehnologice și de cadre ale partenerilor, pentru efectuarea unor activități conexe din domeniile producției circulației, cercetării-dezvoltării și altele, în scopul obținerii unor avantaje reciproce [9, p. 51]. Cooperarea economică, în viziunea lui Petre Tănase, reprezintă conlucrarea, sub cele mai variate forme, dintre două sau mai multe țări sau agenți economici din diverse țări cu scopul de a realiza anumite obiective industriale, agricole, comerciale, tehnico- științifice, turistice sau de altă natură [19, p. 104]. Cooperarea are drept scop asigurarea conformității tuturor dispozițiilor care urmează să fie adoptate în domeniul schimburilor comerciale și apropierii sistemului fiscal al RM de cel al Comunității.

În urma desființării uniunii sovietice, în relațiile Moldovei cu republici exsovietice s-au conturat două tendințe contradictorii: pe de o parte, Republica Moldova avea drept scop întărirea suveranității naționale prin metode fiscale protecționiste în economie, contînd pe posibilitatea integrării rapide în economia țărilor occidentale, pe de altă parte, se releva mai evident necesitatea menținerii vechilor relații de producție și tehnologii cu Rusia, Ucraina, Belarus și alte foste republici sovietice. Imperativul rezultă din necesitatea satisfacerii ramurilor economice cu materie primă și materiale, păstrarea pieței de desfacere tradițională, existența unei rețele de transport și comunicații, condiții tehnice de producție comune, și alte circumstanțe tot atî de importante.

Mecanismul imperfect de reglare a acordurilor cu țările Comunității Statelor Independente, prețurile înalte la materia primă și producție, limitarea cu caracter tarifar și netarifar a mișcării libere a mărfurilor, a impulsionat politicile economice ale Republicii Moldova spre diversificarea piețelor de desfacere, regăsindu-se și cele din Uniunea Europeană.

În vederea intensificării relațiilor economice cu Uniunea Europeană, la 28 noiembrie 1994 a fost semnat Acordul de Parteneriat și Cooperare (APC) între Republica Moldova și Comunitatea Europeană.

Luînd în considerație durata semnificativă de încheiere a procedurii de ratificare, părțile au semnat un acord interimar cu privire la comerțul și măsurile de însoțire. APC a intrat în vigoare la 1 iulie 1998 (după ce a fost ratificat de toate țările UE) pe o perioadă inițială de 10 ani. În conformitate cu acest acord, se urmărește facilitarea schimburilor comerciale prin: acordarea reciprocă a prevederilor Clauzei Națiunii Celei mai Favorizate, înlăturarea la un număr mare de produse a restricțiilor cantitative (la import), stabilirea principiului tranzitului liber pentru mărfurile originare sau cu destinația teritoriului celeilalte părți etc.

Astfel, avînd drept scop dezvoltarea relațiilor economice externe, pînă în prezent au fost semnate un șir de acorduri de colaborare economică externă, și anume:

• 25 de acorduri bilaterale privind colaborarea economică care au drept obiectiv principal dezvoltarea și diversificarea relațiilor economice între Moldova și țările numite pe bază de egalitate, stabilirea principiilor, regulilor și disciplinelor de reglementare a comerțului reciproc.

• 11 acorduri de comerț liber care au drept obiectiv principal consolidarea permanentă și dezvoltarea relațiilor economice și de producție egale și reciproc avantajoase, precum acordarea unei importanțe majore armonizării reformelor economice, creării condițiilor pentru trecerea pe etape la circulația liberă a mărfurilor, serviciilor, capitalului și forței de muncă.

• 30 de acorduri bilaterale privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor prin care se stabilesc principiile de bază, menite să consolideze relațiile de prietenie între Moldova și statele menționate, să extindă dezvoltarea colaborării economice, precum și să încurajeze și să creeze condiții favorabile pentru investițiile cetățenilor unui stat pe teritoriul celuilalt stat.

În conformitate cu prevederile acordurilor în cauză, părțile contractante și-au asumat obligația să asigure menținerea, utilizarea sau repartizarea pe teritoriul lor a investițiilor celeilalte părți contractante, precum și să se abțină de la orice măsuri discriminatorii sau nejustificate.

Din cele relatate putem afirma că rolul comerțului internațional în dezvoltarea economică este unul major, deoarece doar prin participarea activă în comerțul internațional o țară poate să-și ridice economia, dar această dezvoltare este simțită doar atunci cînd fiecare stat în parte aplică corect politicile economice, fie protecționiste sau liberaliste.

Comerțul internațional are o importanță semnificativă în asigurarea economiei naționale cu materii prime, combustibil și energie, utilizarea eficientă a forței de muncă, utilizarea completă și intensivă a capacitații de producție și creșterea nivelului tehnic și al calității mărfurilor ca premisă a sporirii competitivității ofertei de mărfuri pe piețele externe.

Pentru că comerțul internațional este un factor extrem de important al creșterii economice, principalul obiectiv, pe termen lung, pe care statele îl urmăresc cu ajutorul instrumentelor și măsurilor de politică economică este stimularea dezvoltării economiei naționale și protejarea acesteia de concurența străină. Drept urmare, rolul politicilor statului prin care se realizează comerțul internațional, este unul destul de important, fiind îndreptate spre:

promovarea relațiilor economice externe, impulsionarea exporturilor;

protejarea economiei naționale de concurența străină, ceea ce presupune reglementări și controlul asupra importurilor;

realizarea unui echilibru dinamic în balanța comercială și balanța de plăți, concomitent cu sporirea rezervei valutare a statului.

În temeiul acestor obiective se deduc mai multe obiective pe termen scurt și mediu:

perfecționarea structurii schimburilor comerciale externe;

restrîngerea sau stimularea comerțului cu anumite produse sau grupe de produse;

orientarea geografică a fluxurilor comerciale internaționale;

îmbunătățirea raportului de schimb prin sporirea puterii de cumpărare a exportului.

Politicile economico-fiscale interne ale guvernelor naționale și interacțiunile acestor politici reprezintă determinanți însemnați ai volumului și direcției comerțului internațional, iar rolul esențial, adeseori revoluționar, al comerțului este ca factor de progres, care-și pune amprenta pe toate laturile existenței sociale, de la economie la politică și cultură. Capacitatea comercianților de a se menține în cadrul filierelor comerciale în rolul lor tradițional depinde fundamental și de abilitatea lor de a asigura reducerea costurilor de tranziție.

În corespundere cu abordările conceptuale elucidate mai sus, ne dau posibilitatea să conchidem că comerțul internațional se poate afla într-o continuă dezvoltare, doar dacă sunt aplicate mecanismele adecvate de cooperare și colaborare economică, iar politica de dezvoltare a comerțului internațional trebuie să fie orientată astfel, încît să nu conducă la deteriorarea balanțelor de plăți, lucru posibil numai prin stimularea exportului și dezvoltarea acestuia pe seama creșterii ofertei autohtone de mărfuri și servicii la export. Acest lucru e posibil numai în măsura în care există strategii bine determinate de creștere economică, de restructurare concretă și dinamică a sistemului economic național, bazat pe valorificarea cu adevărat a posibilităților interne și a resurselor de care dispune fiecare economie națională.

CAPITОLUL 2. EFECTELE IMPUNERII FISCALE ÎN COMERȚUL REPUBLICII MOLDOVA CU UNIUNEA EUROPEANĂ

Оbiect al cercetării a servit impunerea fiscală ce apare în momentul desfășurării unei tranzacții economice externe, impactul acestora asupra comerțului internațional și asupra creșterii economice în general, precum și întreprinderea mixtă „S.C. SCHENKER” S.R.L., care este unul dintre principalii furnizori de servicii de logistică integrată. Entitatea analizată este o societate cu capital integral austriac, având ca asociat unic pe SCHENKER Wien – Austria. La moment, ÎM „SC SCHENKER” SRL, face parte din bordul SCHENKER ROMANIA SRL, înființată ca societate comercială în 1994, București.

Datorită industrializării, au apărut cantitățile de marfă ce au determinat „specializarea” firmelor de transport astfel încât și SCHENKER & Co, a trebuit să țină pasul timpurilor noi: au apărut filialele caselor de expediție – numai datorită organizării rapide și impecabile a acestor filiale a reușit să-și păstreze poziția în transportul internațional, asumându-și totodată și rezolvarea complicatelor „acte vamale” și „asigurărilor”. Schenker este unul dintre principalii furnizori de servicii de logistică integrată. Activitățile de bază sînt (fig.2.1.):

Fig. 2.1. Activitățile de bază ale ÎM „SC SCHENKER” SRL [elaborat de autor]

Totodată, în baza Clasificării activităților din Economia Moldovei, ÎM „SC SCHENKER” SRL, face parte din Transporturi, Depozitare și Comunicații, grupa 61.

Transporturile internaționale, în regim de grupaj, sunt colectate de către DB Schenker și livrate la destinație, via terminalul Iași – România, prin cele două plecări săptămânale din/spre Chișinău. Importuri în Republica Moldova – 30 de linii regulate; Exporturi din Republica Moldova – 10 linii regulate.

Soluția eficientă pentru încărcături parțiale sau complete:

servicii de vămuire,

servicii de depozitare,

transportul de mărfuri speciale,

rețea în toate orașele importante din Europa și țările CSI,

colectări și livrări respectând timpul de tranzit solicitat,

monitorizare zilnică a camioanelor,

soluții adaptate nevoilor de transport,

respectând cerințele de mediu.

„SC SCHENKER” SRL ca element al SCHENKER ROMTRANS S.A. a fost certificată de către TUV Austria în anul 2009 – ca urmare a aplicării unui sistem de management modern, în conformitate cu cerințele standardelor internaționale: EN ISO 9001 / 2008 și EN ISO 14001 / 2004 (calitate și mediu).

Actualul certificat deținut de Schenker a fost reînnoit în anul 2012 și este valabil până în 2015. Este un certificat global, “global logistic service provider”, care înglobează toate serviciile oferite clienților de compania rspectivă, de către toate structurile înregistrate juridic în toata țara – sediu central, sucursale și puncte de lucru.

Certificatul este o carte de vizită a companiei pe plan internațional, care confirmă competența consiliului director Schenker de a aplica sistemul integrat de management (SIM), la nivelul tuturor structurilor sale. SIM permite conducerea unitară a tuturor proceselor și activităților în deplină legalitate și în conformitate cu cerințele standardelor internaționale de calitate. Sistemul integrat de management este coordonat în Schenker de către compartimentul QHSSE – Quality, Health & Safety, Security, Environment – care implementează cerințele mai multor standarde, nu numai al celui de calitate (calitate / mediu / sănătate ocupațională / securitate / produs / HACCP – reguli pentru evitarea contaminării produselor clienților).

Certificarea se confirmă prin organizarea anuală, de către TUV Austria, a câte unui Audit Extern de la Viena, care verifică stadiul implementării cerințelor tuturor componentelor sistemului integrat, chiar dacă certificatul este eliberat, din rațiuni de grup, numai pe standardele de calitate și mediu. O dată la 7 ani, TUV Austria organizează și un audit extern – prin angajarea unui expert independent de la CERT International, prima astfel de acțiune a avut loc în iunie 2013, iar următoarea se va susține în 2020.

Astfel, menționăm că ÎM „SC SCHENKER” SRL se încadrează perfect în tema cercetării noastre, deoarece reprezintă entitate care facilitează operațiile de import-export între diverse țări, oferă soluții optime de logistică, transport internațional și expediere, precum și asigurarea o orețiilor de tip documentar la procedurile de vămuire.

Volumul comerțului exterior cu bunuri și servicii s-a majorat în anul 2013 cu 7.6 la sută, însumând 9,874.73 mil. USD. Gradul de acoperire a importurilor de bunuri și servicii prin exporturi a constituit 53.8 la sută față de 51.8 la sută în anul 2012.

Deficitul înregistrat de comerțul cu bunuri și servicii s-a majorat cu 1.8 la sută, constituind 2,966.89 mil. USD (fig.2.4.).

Fig.2.2. Evoluția deficitului comerțului exterior cu bunuri și servicii (mil. USD) [elaborat de autor, adaptat după 16]

Totodată, pe parcursul anului 2014, comerțul extern al Republicii Moldova a consemnat o deteriorare în comparație cu anul 2013. Astfel, exporturile s-au diminuat cu 3.7 la sută, iar importurile cu 3.2 la sută, fiind influiențate în principal de reducerea comerțului cu statele CSI, în principal cu Federația Rusăa și Ucraina.

De menționat că, dacă comerțul cu Ucraina a fost afectat în principal de conflictul militar din estul țării, cel cu Federația Rusă s-a înrăutățit ca urmare a embargoului impus la importul unor produse alimentare din Republica Moldova. În consecință, în anul 2014, exporturile căatre Federația Rusă s-au diminuat cu 32.9 la sută, generând o contribuție negativă de 8.6 puncte procentuale la evoluția ratei anuale a exporturilor totale.

Analizînd evoluția exporturilor pe categorii de țări (fig.2.3.), constatăm că menținerea unei rate pozitive de creștere, în primul semestru al anului 2014, s-a datorat în principal evoluției comerțului cu UE, care s-a majorat cu circa 25.4 la sută în comparație cu perioada similară a anului 2013, în timp ce comerțul cu statele CSI s-a diminuat cu circa 16.0 la sută.

Fig.2.3. Evoluția ritmului anual al exporturilor (%) și contribuția pe categorii de țări (p.p.) [16, p.20]

Totodată, în a două jumătate a anului 2014, situația a devenit una mult mai îngrijorătoare. În trimestrul III exporturile în termini anuali s-au diminuat cu 6.5 la sută, iar în trimestrul IV au consemnat o scăadere și mai pronunțată, de 12.4 la sută. Aceste reduceri semnificative ale volumului mărfurilor exportate au fost influențate de diminuarea exporturilor atât către CSI (minus 25.8 la sută), cât ¸si către UE (minus 2.1 la sută).

Analizând evoluția exporturilor pe grupe de mărfuri (fig.2.4.), se observă că rata de creătere anuală pozitivă a exporturilor, în prima jumătate a anului 2014, a fost condiționată în principal de majorarea exporturilor de „produse alimentare, ale regnului animal, băuturi și grăsimi”, datorită unui an agricol bun în 2013.

De menționat că, în a doua jumătate a anului 2014, contribuțiile generate de majoritatea grupelor de mărfuri exportate au fost negative (cu excepția grupei „produse alimentare, ale regnului animal, băuturi și grăsimi” în trimestrul III, 2014), semnalând clar despre reducerea cererii externe față de bunurile autohtone. Dinamica ratei de creștere a importurilor a fost influențată de reducerea importurilor din țările CSI și cele clasificate ca „Restul lumii”. Totodată, în primele nouă luni ale anului 2014, importurile din UE au înregistrat ritmuri pozitive de creștere, iar în trimestrul IV acestea au înregistrat o dinamică negativă pronunțată (minus 7.6 %, sau cu 15.4 puncte procentuale inferioară celei din trimestrul III, 2014).

Fig.2.4. Evoluția ritmului anual al exporturilor (%) și contribuția subcomponentelor pe grupe de mărfuri (p.p) [16, p.21]

Pe grupe de mărfuri, contractarea volumului mărfurilor importate a fost determinată preponderent de diminuarea importurilor de „produse minerale” (minus 8.2 %), „produse alimentare, ale regnului animal, băuturi și grăsimi (minus 8.2 %)” și de „materiale textile și îmbrăcăminte (minus 8.0 la sută)”. Reducerea importurilor de produse alimentare a fost condiționată în principal de recolta bogată din anii 2013 și 2014, dar și de impunerea de către Federația Rusă a embargoului la importul unor produse alimentare din Republica Moldova, ceea ce a contribuit la crearea unei oferte bogate de produse alimentare autohtone, astfel diminuând cererea pentru cele de import. În același timp, micșorarea volumului de „materiale textile și îmbrăcăminte” importate în a doua jumătate a anului 2014, a fost condiționată de diminuarea cererii pentru aceste bunuri, ca efect al diminuării venitului disponibil al populației.

În continuare vom examina aspecte practice privind prelevările fiscale în comerțul internațional. În comparație cu alte state deși este încă slab ancorată în realitățile lumii contemporane, Republica Moldova a fost și rămîne în continuare un participant activ la comerțul internațional. O dată cu proclamarea independenței a fost anulat monopolul statului asupra operațiunilor de import/export, atî persoanele fizice, cît și cele juridice au obținut dreptul la introducerea pe/scoaterea de pe teritoriu țării a mărfurilor în limitele prevăzute de lege. Pînă la adoptarea unei legislații noi, activitatea fiscală și cea vamală s-a bazat pe legislația sovietică, doar o treime din legislația fiscală aplicată în comerțul internațional constituia propria legislație.

Codul vamal din 1993 cuprindea 20 de capitole și 112 articole. Capitolul VIII era dedicat “Taxei Vamale”, însă cu părere de rău, aici nu se regăsea noțiunea de taxă vamală. De cele mai dese ori, termenul „taxă vamală” era confundat cu noțiunea de plăți vamale. În anul 2000, este elaborat un nou cod vamal, prin care sunt redate cu mai multă claritate aspectele legate de taxele vamale.

Statul, avînd sarcina fundamentală de a ridica nivelul de dezvoltare economică a națiunii, are la dispoziție un ansamblu de “instrumente” privind manevrarea atît a relațiilor naționale, cît și a celor internaționale, în vederea atingerii scopului scontat. În acest sens, statul poate interveni, fie prin măsuri cantitative asupra importurilor sau exporturilor, fie prin alte mijloace de reglementare a schimburilor [18].

Drept exemplu de intervenție a statului prin intermediul unei asemenea metode este și situația din vara anului 2004 cînd Guvernul Republicii Moldova a emis Hotărîrea privind unele măsuri de reglementare a achiziționării și exportului de cereale și produse cerealiere. Prin această hotărîre a fost aprobată lista de mărfuri (grîu, măslinul, orzul, făina), exportul cărora, în mod obligatoriu, trebuie să fie înfăptuit prin intermediul Bursei Universale de Mărfuri a Moldovei. Alt exemplu similar este situația din anul 2011 cînd Guvernul RM a emis provizoriu Hotărîrea nr.52 din 02.02.2011 cu privire la sistarea temporară a exportului de grîu.

Deciziile de rigoare au fost luate pentru a evita un deficit eventual de produse care ar fi putut interveni. De subliniat că asemenea măsuri se aplică atît asupra exporturilor cît și asupra importurilor, luînd în considerație situația în ansamblu pe țară. O parte dintre acțiunile sus-menționate (ce influențează comerțul internațional) revin organelor vamale. Ele au menirea să vegheze punerea în practică a politicii fiscale a statului prin măsuri și acțiuni concrete. În acest sens, legislația fiscală trebuie să corespundă facilitării și dezvoltării comerțului fără a neglija exercitarea funcției sale de control, și fără a crea anumite piedici în calea schimburilor comerciale.

O altă modalitate de intervenție a statului se realizează prin taxe, adică prin impozitarea comerțului internațional. Ceea ce se impune impozitării reprezintă valoarea în vamă a produselor care fac obiectul tranzacției externe. Astfel, la efectuarea oricărei tranzacții economice externe, agenții economici, voles-noles, se confruntă cu necesitatea legalizării vamale a mărfurilor trecute peste frontiera vamală.

Conform art. 117 al Codului Vamal, în cazul trecerii mărfurilor peste frontiera vamală, în dependență de destinația vamală pe care o solicită agentul economic, se percep, ca drepturi de import și, respectiv, drepturi de export, următoarele plăți vamale: care le-am specificat și le-am reprezentat grafic în fig. 2.5.:

Fig. 2.5. Drepturile de import și drepturile de export [elaborat de autor]

Considerăm oportună acestui studiu analiza perceperii încasărilor vamale, întrucî acestea reprezintă principalele mijloace financiare alocate la bugetul de stat, și au o importanță majoră în realizarea sarcinilor fiscale de mai departe.

Analizînd rezultatele economice ale activității organelor vamale ale Republicii Moldova în toată perioada existenței sale, observăm că există o bază solidă a sistemului vamal modern și poli-funcțional, care deține un rol important în sistemul de reglementare a activității economice externe a țării și completării bugetului de stat. Într-o mare măsură, la aceasta contribuind mecanismul de perfecționare continuă a sistemului vamal.

Calculele efectuate și datele statistice arată că drepturile de import/export transferate în bugetul de stat pe parcursul ultimilor ani au crescut esențial. Această majorare fiind determinată de contribuția tuturor plăților vamale, inclusiv, și de cea a taxelor vamale care comparativ cu anii precedenți, au înregistrat ritmuri de creștere mai mari.

În continuare conform datelor oferite de Serviciul vamal al Republicii Moldova în tabelul 2.1. se prezintă informația privind perceperea drepturilor de import-export pentru anii 1998-2014.

Tabelul 2.1. Informația privind perceperea drepturilor de import-export pentru anii 1998-2014 [elaborat de autor]

Cel mai utilizabil mijloc de plată, aplicat la trecerea frontierei atî pentru stat, cît și pentru agenții economici, rămîn a fi taxele vamale. Taxele vamale reprezintă un impozit indirect, care apare ca urmare a intervenției statului în comerțul internațional.

În orice economie taxele vamale au un rol complex, constituind, în primul rînd, un instrument prin care se asigură protecția producției și a producătorilor naționali, lărgirea cooperării economice și, în al doilea rînd, o sursă de venituri pentru bugetul de stat.

Taxele vamale, după cum a fost specificat și anterior, sunt înscrise în tariful vamal, sunt exprimate în procente (dar și în sume bine fixate, fără a necesita apelarea la cota procentuală) și se aplică la valoarea în vamă a mărfurilor importate.

Taxele vamale se percep de către organele vamale și se varsă în bugetul administrației centrale de stat. Acestea se aplică în conformitate cu legislația și cu acordurile internaționale, la care Republica Moldova este parte. Taxele vamale sunt unice și nu pot fi modificate, cu excepția cazurilor prevăzute de legislație și de acordurile internaționale. La nivelul legislației naționale acestea se aplică conform anexei nr. 1 a Legii cu privire la tariful vamal, care face parte integrantă din legea dată.

Tariful vamal este un catalog care cuprinde nomenclatorul de mărfuri introduse pe sau scoase de pe teritoriul vamal, precum și cuantumul taxei vamale la aceste mărfuri. Conform Legii cu privire la tariful vamal (art. 1), acesta se aplică pentru: a) optimizarea structurii importului de mărfuri; b) echilibrarea importului și exportului de mărfuri, protecția producătorilor de mărfuri autohtoni; c) crearea condițiilor favorabile pentru integrarea economiei Republicii Moldova în economia mondială [12].

Prin urmare, marfa importată și exportată trebuie să fie declarată în vamă cu indicarea sub-poziției tarifare care îi este caracteristică. Aceasta determină drepturile de import care îi sunt aplicate precum și modul în care este ,,tratată” din punct de vedere statistic. Practic, totul depinde de clasificarea în cauză, deoarece toate măsurile comerciale utilizează nomenclatura combinată pentru a descrie ,,tratamentul” ce trebuie aplicat fiecărui tip de marfă (din punct de vedere fiscal, statistic, comercial, etc.).

Acest instrument este esențial și atunci cînd descrierea precisă a mărfurilor și clasificarea lor tarifară se utilizează în legislația comercială. Se utilizează, spre exemplu, pentru identificarea mărfurilor la care se aplică măsuri netarifare, care sunt supuse la contingentări sau pentru a fi împiedicat importul anumitor produse.

De asemenea, este utilizat la elaborarea și aplicarea regulilor de origine deoarece aceste reguli se bazează, într-o largă măsură, pe faptul că produsul finit relevă o poziție tarifară diferită de cea a mărfurilor importate și utilizate pentru fabricarea sa.

Complexitatea determinării poziției tarifare agravează funcția autorităților vamale în efectuarea controlului vamal. Mulți agenți economici profită de această situație și declară mărfurile la poziții tarifare care prevăd cote ale taxelor vamale mici sau cota zero. Există opinii potrivit cărora pentru a elimina contravențiile vamale, este necesar de a stabili taxa vamală unică pentru toate mărfurile, sau de a simplifica nomenclatorul.

Ideea privind unificarea taxelor vamale nu poate fi susținută, deoarece, în acest caz, taxa vamală își va pierde funcția de protecționism și stimulare. În plus, aceasta contravine principiului construirii tarifelor conform metodei de escalație, adică ridicarea cotelor în dependența de gradul de prelucrare a mărfurilor.

Taxele vamale la import variază, în cea mai mare parte, între 0-15%. De exemplu, la bulbi, cepe, rădăcini tuberoase în repaos vegetativ, în creștere sau în floare, puieți, plante și rădăcini din varietatea cicoarei, taxa vamală este de 15%, pe cînd la butași nerădăcinoși și altoi, pomi, arbuști, tufișuri cu fructe comestibile, altoiți sau nealtoiți taxa este 0%.

Însă există mărfuri pentru care la importul acestora pe teritoriul RM se aplică cote mult mai mari. De exemplu, la tomate în stare proaspătă sau refrigerate (poziția tarifară 0702) pe perioada anului calendaristic începînd cu data de 1 aprilie pînă la 31 octombrie taxa vamală este de 20%, la carnea de bovine proaspătă sau refrigerată (poziția tarifară 0201) taxa vamală este de 20% + 200 euro/tonă, la importul zahărului din trestie sau din sfeclă de zahăr și zaharoză pură din punct de vedere chimic, în stare solidă (poziția tarifară 1701) taxa vamală reprezintă 75%.

De remarcat, Codul Vamal determină taxa vamală ca pe un impozit încasat de organul vamal conform tarifului vamal la import, iar conform Legii cu privire la tariful vamal, taxa vamală este plată obligatorie, percepută de autoritatea vamală la introducerea sau scoaterea mărfurilor pe/de pe teritoriul vamal.

Distingem, următoarele tipuri de taxe vamale:

Fig.2.6. Clasificarea taxelor vamale [elaborat de autor, adaptat după 4]

— ad valorem, calculată în procente față de valoarea în vamă a mărfii. Marea majoritate a taxelor vamale aplicate în Republica Moldova sunt anume de acest tip;

— specifică, calculată în baza tarifului stabilit la o unitate de marfă. Se stabilește numai pentru acele mărfuri, care se bucură de o popularitate ridicată pe piață internă, cum ar fi exemplul taxei vamale, stabilite pentru țigări (poziția tarifară 2402) în mărime de 3 Euro/1000 de bucăți;

— combinată, care cumulează tipurile de taxe vamale specificate la punctele 1) și 2);

— excepțională, care, la rîndul ei, se divizează în:

• Taxa specială este aplicată în scopul protejării mărfurilor de origine indigenă la introducerea pe teritoriul vamal a mărfurilor de producție străină în cantități și în condiții care cauzează sau pot cauza prejudicii materiale considerabile producătorilor de mărfuri autohtoni. Aceste taxe stabilite la zahăr se aplică suplimentar la taxa vamală, indiferent de țara de origine a mărfii, se calculează în baza valorii în vamă, și se include în valoarea impozabilă a mărfii. Aplicarea taxelor speciale este de o importanță deosebită, mai ales actualmente în condițiile unei crize economice de proporții. Astfel, sunt sistate importurile, drept rezultat, producătorii autohtoni vor putea să-și comercializeze producția mult mai facil, aceasta le va oferi posibilitatea de a-și menține activitatea, respectiv, păstrarea locurilor de muncă. Am evidenția și faptul că nu există țări ce cultivă sfeclă de zahăr fără protecție (Ucraina-300 euro/tonă, UE-peste 400 euro/tonă, Federația Rusă-220 USD/tonă, SUA-protecție prin stabilirea cotelor anuale la import zahărului, Moldova-protecție prin taxă specială, cote la import), drept efect care ar putea duce la reducerea prețului de fabricare a zahărului, ar fi și anularea taxelor vamale la importul de către producătorii autohtoni a materiei prime (ingredientelor) necesare pentru producția finită.

• Taxa antidumping este percepută în cazul importului unor mărfuri la prețuri mai mici decît valoarea lor în țara exportatoare, dacă sunt lezate interesele producătorilor autohtoni ori dacă intervin piedici la organizarea sau extinderea în țară a producției de mărfuri identice sau similare.

Avantajul primordial al măsurilor antidumping rezidă în înlăturarea și contracararea prejudiciului cauzat economiei naționale, în urma importului de mărfuri la prețuri de dumping.

Diferența dintre aceste prețuri caracterizează dimensiunile situației de dumping, care și reprezintă principiul de bază în formarea taxei antidumping.

• Taxa compensatorie este aplicată la importul mărfurilor, la producerea sau la exportul cărora, direct sau indirect, au fost utilizate subvenții, dacă sunt lezate interesele sau apare pericolul cauzării prejudiciilor materiale producătorilor autohtoni de mărfuri identice sau similare ori intervin piedici pentru organizarea sau extinderea în țară a producției de mărfuri identice sau similare. Taxele compensatorii pot fi introduse în urma anchetei efectuate de către autoritatea de investigație, conform procedurii similare celei aplicate în investigația antidumping.

Marea majoritate a statelor lumii percep taxe vamale la import și, doar în cazuri de excepție, pentru produsele deosebite și la export. Tranzitul, supus altă dată taxelor vamale, prevede numai prescripțiile de servicii pentru transportul mărfurilor în tranzit sau pentru depozitarea lor temporară pe teritoriu de tranzit.

În cazul importurilor, trebuie să amintim că aplicarea taxelor vamale este diferențiată, în dependență dacă există sau nu acorduri comerciale cu statele exportatoare, dacă există anumite acorduri comerciale, aplicarea taxelor vamale se face conform prevederilor acestora, iar în absența unor astfel de acorduri, se aplică taxele stabilite în tariful vamal de import. Obiectul taxelor vamale îl reprezintă bunurile importate, dar baza de calcul a acestora o constituie valoarea în vamă, care se stabilește în baza a șase metode de determinare a valorii în vamă: în baza valorii tranzacției cu marfa respectivă ori în baza prețului efectiv plătit sau de plătit; în baza valorii tranzacției cu marfă identică; în baza valorii tranzacției cu marfă similară; prin metoda costului unitar; în baza valorii calculate; și prin metoda de rezervă.

Conform metodelor de evaluare, declarantul determină valoarea în vamă a mărfurilor introduse, iar organul vamal verifică corectitudinea determinării de către declarant a valorii în vamă, inclusiv corectitudinea metodei alese de declarant pentru determinarea valorii în vamă.

Sistemul fiscal național presupune existența și anumitor facilitățile fiscale privind taxa vamală. Prin facilități fiscale/tarifare se subînțeleg facilitățile acordate de către țară, în condiții de reciprocitate sau unilateral, și anume cote tarifare la importul, reducere de taxe vamale, scutire sau restituire a taxei plătite anterior. Conform legislației în vigoare, sunt scutite de taxa vamală:

• mijloacele de transport folosite la transportul internațional, precum și obiectele tehnice, combustibilul, alimentele necesare în cursul deplasării;

• mărfurile de uz oficial introduse/scoase pe/de pe teritoriul vamal de către cetățeni străini;

• moneda națională, valuta străină, precum și hîrtiile de valoare, în conformitate cu legislația;

• mărfurile introduse pe sau scoase de pe teritoriul vamal în calitate de ajutor umanitar;

• mărfurile introduse provizoriu (sau scoase) pe teritoriul vamal sub supraveghere vamală;

• mărfurile plasate sub regimurile vamale de tranzit, antrepozit vamal, distrugere și abandon în folosul statului;

• mărfurile de uz sau consum personal, importate de către persoanele fizice, dacă valoarea în vamă a acestora nu depășește limita neimpozabilă;

• mărfurile autohtone anterior exportate și reintroduse, în termen de 3 ani, în aceeași stare și produsele compensatoare;

• producția de carte și publicațiile periodice (cu excepția celor cu caracter publicitar și erotic);

• mărfurile plasate și comercializate în magazinele duty-free; introduse în zona economică liberă, cele autohtone din zona economică exportate, cu excepția mărfurilor importate utilizate pentru producerea mărfurilor autohtone; plasate în regimul vamal de perfecționare activă;

• mărfurile importate din contul împrumuturilor și granturilor acordate;

• utilajul/echipamentul și atributele de gratificație primite ca donații de Comitetul Național Olimpic și de federațiile sportive naționale de la Comitetul Internațional Olimpic, de la federațiile sportive europene și internaționale de profil; și timbrele de acciz importate și destinate marcării mărfurilor supuse accizelor;;

• activele materiale a căror valoare depășește 6000 lei/unitate și al căror termen de exploatare depășește un an, destinate includerii în capitalul statutar (social), mărfurile importate de persoane juridice în scopuri necomerciale, a căror valoare în vamă nu depășește 100 euro; și mărfurile importate în Portul Internațional Liber "Giurgiulești";

• bunurile mobile a căror valoare depășește 6000 de lei și a căror durată de funcționare este mai mare de un an, importate de către întreprinderile ce desfășoară activitatea de leasing; precum și importul grupurilor electrogene pentru energia eoliană de la poziția tarifară ex.8502 31 000.

Prevederile generale de restituire a taxelor vamale sunt stabilite de Legea cu privire la tariful vamal, însă procedura detaliată de restituire este descrisă în Instrucțiunea de restituire.

Restituirea taxei vamale se efectuează la solicitarea în scris a agentului economic sau a persoanei fizice (înregistrată ca persoană cu drept de a practica activitatea de antreprenoriat), cu indicarea sumei supraplății sau sumelor spre restituire.

În acest context, conform Instrucțiunii de restituire, persoanele fizice (înregistrate în modul corespunzător ca persoane cu drept de a practica activitatea de antreprenoriat) și juridice dispun de dreptul la restituirea taxei vamale în următoarele cazuri: reexportului mărfii (respectînd cerințele regimului vamal reexport) și exportului mărfii după perfecționarea activă.

Taxele vamale percepute asupra importurilor de mărfuri produc efecte complexe de natură financiară, economică și comercială, asupra prețurilor, competitivității produselor, consumului intern, formării veniturilor bugetare, efecte de protejare a producătorilor autohtoni de concurența străină, balanței de plăți externe. Toate aspectele menționate supra evidențiază caracterul complex al taxelor vamale de import, necesitatea stabilirii lor cu responsabilitate și cunoașterea nu doar a nivelului lor, ci și a incidențelor asupra economiei. În actualele condiții ale economiei Moldovei taxele vamale reprezintă nu numai niște venituri ale bugetului de stat, dar și un mijloc de stimulare a exportului, de lărgire a cooperării economice cu alte țări, asigurînd și intensificarea reciproc avantajoasă a schimburilor economice, culturale și științifice cu alte state.

Taxele vamale se mențin și în practica OMC, aplicîndu-se conform principiului ,,națiunii celei mai favorizate”. Aceasta înseamnă că țările membre nu percep taxe vamale la export sau import mai ridicate pentru unii parteneri sau unele destinații și, în același timp, mai mici pentru alții. Nu există restricții principiale la exportul materiei prime, deoarece aceasta ar însemna o constrîngere a producătorului în vederea liberei comercializări a mărfii sale.

Din sistemul impozitelor indirecte percepute de autoritățile vamale, alături de taxele vamale mai fac parte taxa pe valoarea adăugată și accizele. Din aceste considerente, un aspect important tratat în paragraful de față se referă la TVA și accize, precum și la alte taxe încasate de organele vamale. În special, vom încerca să urmărim aplicarea respectivelor impozite asupra importurilor și exporturilor de produse și perceperea lor de către organele vamale în limita celor două regimuri vamale.

Taxa pe valoare adăugată este definită în literatura de specialitate drept impozit indirect care se aplică pe fiecare stadiu al circuitului economic al unui produs finit, asupra valorii adăugate realizate (obținute) în fiecare etapă de către toți cei care contribuie la producerea și desfacerea acelui produs, pînă cînd el ajunge la consumatorul final. TVA constituie un impozit general de stat, care reprezintă o formă de colectare, la buget a unei părți a valorii mărfii livrate, serviciilor prestate, supuse impozitării pe teritoriul Republica Moldova, precum și a unei plăți din valoarea mărfurilor, serviciilor impozabile importate în Republicii Moldova.

Subiecții impozabili de taxă pe valoare adăugată, în cazul realizării unui import sunt: persoanele juridice și fizice care importă mărfuri și servicii considerate ca livrări impozabile. TVA la import se percepe de subdiviziunile vamale, care îndeplinesc și funcțiile unui organ fiscal. La stabilirea valorii impozabile de TVA se cumulează: valoarea mărfurilor în vamă și celelalte impozite și taxe, ce urmează a fi achitate la importul mărfurilor. Cei care importă mărfuri achită TVA pînă/sau la momentul prezentării declarației vamale, adică pînă la momentul introducerii mărfurilor pe teritoriul RM. Persoanele fizice, care importă mărfuri a căror valoare depășește limita stabilită de legislație, achită TVA în momentul controlului vamal al bagajului. Cotele TVA sunt stabilite de legislația fiscală și constituie 20% (cota-standard) din valoarea mărfurilor și 8% (cote reduse). Alăturat acestora avem TVA la cota zero care se aplică la: mărfurile exportate; transportul internațional de mărfuri și pasageri; la serviciile operatorului aerodrom de comercializare a biletelor, de deservire a aeronavelor, de securitate aeronautică, la energia electrică, termică și apa caldă destinată populației.

Dinamica prelevărilor fiscale la bugetul de stat din încasările TVA, în urma realizării unui import de mărfuri reflectă o creștere stabilă pe o perioadă de mai mulți ani. Între anii 1998-2014, cuantumul taxei pe valoare adăugată înregistrează ritmuri destul de înalte, acest lucru fiind demonstrat și de datele statistice reflectate în tabelul 2.1.

În urma analizei, constatăm că agenții economici ce desfășoară activitate de import-export se arată nemulțumiți de cota exagerată a TVA, care se aplică la importul mărfurilor în țară, iar uneori aceștia sunt nevoiți să achite TVA și în țara de export, fapt ce pune în pericol activitatea ce o desfășoară. Referindu-ne la asemenea situații, specificăm că Republica Moldova a stabilit cu diferite țări principii de încasare a TVA ,,la locul de destinație” (importul este supus acestei taxe, exportul este trecut la cota zero). De regulă, principiul sus-menționat intră în vigoare după ratificarea convenției interstatale cu privire la impozitele indirecte. Asemenea convenții au fost semnate cu multe dintre țările cu care Republica Moldova are relații economice externe, dar în cazul în care nu există o astfel de înțelegere, agenții economici sunt nevoiți să plătească TVA de două ori (în Moldova – la import, și la export în țara cu care nu este semnat principiul de încasare a TVA). Cu situații similare s-au confruntat, pînă nu demult, agenții economici care importau anumite mărfuri din Federația Rusă, deoarece prevederile acordului din 2001, semnat între cele două părți nu se răsfrîngea asupra întregului nomenclator de mărfuri.

La 12 octombrie 2007 Parlamentul RM a ratificat Protocolul de modificare a Acordului dintre Republica Moldova și Federația Rusă privind principiile perceperii impozitelor indirecte în comerțul reciproc din 29 mai 2001. Prin semnarea acestui document, pentru prima data de la proclamarea independenței RM, TVA-ul la gaze și produse petroliere livrate Moldovei, nu va fi percepută în Rusia. Petrolul și gazul natural, inclusiv cel condensat, importat din Federația Rusă, vor fi supuse impozitelor indirecte la cota “zero”. Astfel, Moldova și Federația Rusă, în cadrul relațiilor economice bilaterale, și-au epuizat definitiv întregul pachet de cerințe reciproce.

De menționat că la capitolul TVA în anii 2015 – 2017 se prevede armonizarea în conformitate cu calendarul stabilit în Acordul de Asociere dintre Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Moldova, pe de altă parte, a cadrului legal privind TVA cu actele legislative ale Uniunii Europene, și anume cu: Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată; Directiva 2007/74/CE a Consiliului din 20 decembrie 2007 privind scutirea de taxa pe valoare adăugată și de accize pentru bunurile importate de către persoanele care călătoresc din țări terțe; A treisprezecea directivă a Consiliului din 17 noiembrie 1986 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – Sisteme de restituire a taxei pe valoarea adăugată persoanelor impozabile care nu sunt stabilite pe teritoriul Comunității (86/560/CEE).

Distinct de TVA, în toate statele există taxe speciale de consumație, care vizează doar anumite produse. Accizele reprezintă taxe speciale de consumație și se axează, de regulă, pe importul, și nu numai, acestor grupe aparte de produse.

Accizele sunt așezate asupra unor produse care se consumă în cantități mari și care nu pot fi înlocuite de cumpărători cu altele. Astfel, accizele se instituie asupra unor produse care au cerere neelastică, precum sunt: vinul, berea, țigările, produsele petroliere etc. Scopul accizelor este, evident, unul fiscal, și anume, formarea de resurse la dispoziția statului. La fel de importantă este însă și motivația de ordin social a accizelor, în special, prin faptul că acestea pot fi folosite drept pîrghii pentru controlarea consumurilor, în sensul descurajării acelora care, spre exemplu, dăunează sănătății. Plătitorii accizelor sunt agenții economici care importă produsul respectiv pentru vînzare, producătorii sau vînzătorii acestuia. Suportatorul însă este, cumpărătorul produsului respectiv, adică consumatorul final. Accizele preced TVA-ul, fiind incluse în baza de impozitare pentru calculul taxei pe valoarea adăugată.

Mărfurile importate care sunt supuse accizelor se declară la frontieră unde se plătesc obligatoriu accizele, TVA, taxa vamală și taxa pentru proceduri vamale. În funcție de tipul mărfurilor și de regimul vamal care poate fi utilizat, se poate decide ca numai unele birouri vamale să fie abilitate cu efectuarea vămuirii și să fie destinate trecerii mărfurilor accizate.

Trecerea mărfurilor accizate se permite strict prin punctele de control: Leușeni, Ungheni, Sculeni, Cahul, Giurgiulești, Ocnița (postul Otaci-auto, Ocnița-calea ferată), Bender (postul Palanca-auto, Cuciurgan-auto și calea ferată). Sumele totale de mijloace bănești încasate în urma aplicării accizului la importul de mărfuri sunt prezentate în tabelul 2.1.

În anii 2015 – 2017 se prevede ajustarea la rata inflației prognozată pentru anii respectivi a cotelor accizelor stabilite în sume fixe (pozițiile tarifare: 220300, 2205, 220600, 2207, 2208, 2403, 280430000, 280440000, 7113, 870321, 870322, 870323, 870331, 870332), cu excepția combustibililor (benzina, motorina și derivații acestora, păcura, gazele lichefiate) pentru care cota accizului se indexează la coeficientul de creștere anuală a produsului intern brut nominal prognozat pentru anul respectiv față de anul precedent. În vederea ajustării graduale a cotelor accizelor la produsele din tutun la nivelul țărilor din regiune, cît și la practica europeană, în anii 2015 – 2017 se prevede modificarea mărimii cotei accizului pentru țigarete cu filtru și fără filtru, care se prezintă în tabelul 2.2.

Tabelul 2.2. Evoluția cotelor accizelor pentru articolele din tutun – țigarete cu și fără filtru în anii 2012 – 2017 [elaborat de autor]

Totodată, în anii 2015 – 2017 se prevede armonizarea în conformitate cu calendarul stabilit în Acordul de Asociere dintre Uniunea Europeană și Republica Moldova a cadrului legal privind accizele cu actele legislative ale Uniunii Europene, și anume cu: Directiva 2011/64/UE a Consiliului din 21 iunie 2011 privind structura și ratele accizelor aplicate tutunului prelucrat; Directiva 92/83/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 de armonizare a structurilor accizelor asupra alcoolului și băuturilor alcoolice; Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricității, Directiva 2008/118/CE a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind regimul general al accizelor și de abrogare a Directivei 92/12/CE; A treisprezecea directivă a Consiliului din 17 noiembrie 1986 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – Sisteme de restituire a taxei pe valoarea adăugată persoanelor impozabile care nu sunt stabilite pe teritoriul Comunității (86/560/CEE).

Un alt element al drepturilor de import și drepturilor de export îl formează și taxa pentru procedurile vamale. Taxa pentru efectuarea procedurilor vamale este definită de Codul Vamal ca ,,totalitatea serviciilor acordate de organele vamale în sfera activității vamale. Nomenclatorul acestor servicii și taxe sunt aprobate conform Legii cu privire la tariful vamal.

Toate aspectele analizate vin să demonstreze performanțele sistemului fiscal, dar și importanța incontestabilă pe care o au instituțiile din domeniu, în reglementarea comerțului internațional. În acest context menționăm necesitatea armonizării în conformitate cu calendarul stabilit în Acordul de Asociere dintre Uniunea Europeană și Republica Moldova a cadrului legal vamal cu actele legislative ale Uniunii Europene, și anume cu:

Regulamentul Consiliului (CEE) nr.2913/92 din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar;

Titlurile I și II din Regulamentul (CE) nr.1186/2009 al Consiliului din 16 noiembrie 2009 de instituire a unui regim comunitar de scutiri de taxe vamale.

CОNCLUZII ȘI RECОMANDĂRI

În urma studiului efectuat la capitоlul efectelor impunerii fiscale în comerțul Republicii Moldova cu Uniunea Europeană putem face următоarele cоncluzii:

1. Comerțul internațional a constituit obiectul unor importante cercetări din perspectiva teoriei economice în diversele etape ale evoluției acestuia. În perioada cînd economia naturală era predominată în lume, teoria economică a examinat într-un mod specific anumite probleme ale comerțului. Ulterior, atunci cînd economia de schimb a devenit caracteristica fundamentală a dezvoltării economice, comerțul a devenit un domeniu primordial de analiză a teoriei economice.

2. Activitatea de comerț exterior este reglementată prin intermediul sistemului fiscal și vamal, iar taxele ce sunt încasate de organele vamale fac parte din sistemul impozitelor indirecte și reprezintă un aport foarte mare la colectarea veniturilor în bugetul de stat în țările în curs de dezvoltare, printre care este și Republica Moldova.

3. Impunerile vamale vin să protejeze producătorii autohtoni, stabilind bariere față de invazia de pe piața internă a mărfurilor și obiectelor similare bunurilor autohtone, totodată restituirea taxei pe valoarea adăugată, a accizelor, înlesnirile fiscale de care beneficiază producătorii-exportatori contribuie, deasemenea la dezvoltarea exportului de produse autohtone.

4. Pentru că comerțul internațional este un factor extrem de important al creșterii economice, principalul obiectiv pe termen lung pe care Republica Moldova trebuie săl urmărească cu ajutorul instrumentelor și măsurilor de politică economico-fiscală reprezintă stimularea dezvoltării economiei naționale și protejarea acesteia de concurența străină.

5. În acest context, rolul politicilor statului prin care se realizează comerțul internațional, este unul destul de important, și trebuie să fie îndreptat spre: promovarea relațiilor economice externe, impulsionarea exporturilor; protejarea economiei naționale de concurența străină, ceea ce presupune reglementări și controlul asupra importurilor; realizarea unui echilibru dinamic în balanța comercială și balanța de plăți, concomitent cu sporirea rezervei valutare a statului.

6. Incheierea Acordului de liber schimb aprofundat și cuprinzător cu Uniunea Europeană conduce la reducerea bilaterală a tarifelor vamale pentru asigurarea liberei circulații a mărfurilor între Republica Moldova și Uniunea Europeană. Intrarea în vigoare a Acordului a contribuit la sporirea relațiilor comerciale cu UE pe fundalul imbargoului impus de Federația Rusa, iar drept efect adițional se vor intensifica fluxurile comerciale cu statele terțe și vor avea de cîștigat atît exportatorii, cît și importatorii și, nu în ultimul rînd, consumatorii.

7. În același timp, influența semnării acorduluird asupra veniturilor vamale este unul neechivoc și tranșant: pe de o parte, nu se mai percep taxe vamale la importul mărfurilor din UE, iar pe de altă parte, ca rezultat al sporirii fluxurilor comerciale crește încasările fiscale în bugetul public național din TVA, accize și alte taxe percepute de organele vamale. Prin urmare, apropierea, din ce în ce mai mult, de spațiul comun al Uniunii Europene va determina economia națională să se modernizeze și să crească pînă la nivelul țărilor bogate.

Recomandări:

– continuarea tendinței de a implementa cele mai noi și eficiente standarde europene;

– identificarea și aplicarea măsuri eficiente în vederea facilitării comerțului internațional;

– aplicarea unei metodologii corecte și economic argumentate de calculare a impozitelor;

– optimizării timpului necesar trecerii frontierei vamale;

– excluderii fenomenului corupției;

– contracarea introducerii ilegale a mărfurilor și mijloacelor de transport în Republica Moldova.

Respectarea recomandărilor nominalizate ar impulsiona comerțul cu țările din Uniunea Europeană și ca rezultat va avea efecte pozitive la capitolul acumulării veniturilor fiscale la bugetul de stat.

BIBLIОGRAFIE

Belostecinic Gr. Concurență. Marketing. Competitivitate. Chișinău: Complexul Editorial-Poligrafic al ASEM, 1999. 288 p.

Cobzaru I. Relații economice internaționale. București: Editura Economică, 2000. 240 p.

Codul Fiscal al Republicii Moldova. http://www.fisc.md/CodulfiscalalRM.aspx. (vizitat 08.05.2015).

Codul Vamal al Republicii Moldova. http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&id=319745 (vizitat 11.05.2015).

Criveanu I. Tehnici Comerciale. Craiova: Editura Sitech, 1999. 243 p.

Deruța I. Relații economice internaționale. București: Editura Economica, 1999. 147 p.

Dodu-Gugea L. Determinarea tendințelor viitoare ale dezvoltării comerțului exterior al Republicii Moldova cu țările UE. În: Economica, 2012, nr. 1, p. 108-113.

Galaju I. Economia mondială: definiție, etape de construire, tendințe. În: Studia Universitatis, 2007, nr. 2, p. 107-113.

Ignat I., Pralea S. Economia mondială. Iași: Editura Simposion, 1994. 368 p.

Legea pentru aderarea Republicii Moldova la Organizația Mondială a Comerțului. Nr. 218-XV din 01.06.2001. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, Nr. 59-1/397.

Legea Republicii Moldova cu privire la reglementarea de stat a activității comerciale externe. Nr. 1031-XIV din 8.06.2000. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2000, Nr. 119-120/838.

Legea Republicii Moldova cu privire la tariful vamal. Nr. 1380-XIII din 20.11.1997. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, ediție specială.

Manoilescu M. Formele naționale productive și comerțul exterior. Teoria protecționismului și a schimbului internațional. București: Editura Științifica și Enciclopedica, 1986. 436 p.

Osadcii V. Comerț internațional. Chișinău: Editura Radu, 1999. 43 p.

Patriche D. Elemente de economia comerțului. București: Editura Syilvi, 2002. 570 p.

Raportul anual 2014. http://www.bnm.md/md/annual_report (vizitat 12.05.2015).

Roșca P. Relații economice internaționale. Chișinău: ULIM, 2002. 280 p.

Secrieru A. Finanțele publice: instrumente și mecanisme financiare de intervenție guvernamentală. Chișinău: Editura Epigraf, 2004. 423 p.

Tănase P. Econologie internațională. Teoria și practica relațiilor economice internaționale. București: Editura Hyperion, 1992. 133 p.

ANEXE

Anexa1