Efectele Impozitelor Indirecte la Nivel Micro Si Macroeconomic

CUPRINS

Introducere………………………………………………………………………

Lista notațiilor…………………………………………………………………..

Lista graficelor………………………………………………………………….

Lista tabelelor…………………………………………………………………..

Capitolul I.

Sistemul fiscal……………………………………………………………

Clasificarea impozitelor ……………………………………………

Principiile fiscalității………………………………

Politica fiscală…………………………………………………

Competiție și armonizare………………………………………

1.2. Caracteristica generală a impozitelor indirecte…………………………….

1.3. Elemente legislative privind T.V.A…………………………………………

1.3.1.Prezentarea generală a taxei pe valoarea adăugată……………………

1.3.2.Reglementarea fiscală a taxei pe valoarea adăugată în România…….

1.3.3.Metodologia privind controlul taxei pe valoarea adăugată în România………………………………………………………………………

1.4.Elemente legislative privind accizele sau taxele de consumație…………..

1.4.1. Taxele de consumație,prezentare generală………………………….

1.4.2. Reglementarea fiscală a accizelor în România………………………

Capitolul II.

2.1. Modificarea T.V.A. și a accizelor începând din anul 2015……………..

2.2. Analiza grafică și tabelară pe T.V.A. și accize în rândul statelor membre ale Uniunii Europene……………………………………………………….……….

2.3. Cotă TVA la nivel național și internațional……………………………

2.3.1. State care au la baza sistemului de impozitare-impozitele indirecte…………………………………………………………………………………………..

Capitolul III:Studiu de caz…………………………………………………

Concluzii……………………………………………………………………

Bibliografie…………………………………………………………………

INTRODUCERE

Am abordat această temă pentru a scoate în evidență efectele pe care le au impozitele indirecte la nivel micro,dar și macroeconomic.

În această temă m-am concentrat asupra taxei pe valoarea adăugată și pe accize,ele fiind principalele impozite indirecte. La nivel microeconomic doresc să scot în evidență prin alegerea temei, contribuțiile datorate de agenții economici în ceea ce privința TVA și accizele,iar la nivel macroeconomic se evidențiază ponderea acestor taxe în bugetul general consolidat,dar și în alte venituri bugetare.

Noutatea în cazul de față constă în schimbările legislative și noile norme în privința taxei pe valoarea adăugată și a accizelor din anul 2015.

Accizele au o importanță nefastă pentru cumpărător,în schimb una favorabilă bugetului,întrucât îmbunătățesc bugetul.

LISTA NOTAȚIILOR(ABREVIERILOR)

T.V.A. Taxa pe valoarea adăugată

MFP Ministerul Finanțelor Publice

UE Uniunea Europeană

ZE Zona Euro

IFSLSG Instituții fără scop lucrative aflate în serviciul gospodăriilor populației

PIB Produsul intern brut

FBCF Formarea brută de capital fix

CAS Contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat

LISTA GRAFICELOR

Graf.2.1. Venituri din TVA în anul 2013………………………………………

Graf. 2.2.Evoluția cotei implicite de impozitare și a indicelui de eficiență a colectării aferente TVA în România………………………………………………………

Graf. 2.3.Venituri din accize în anul 2013……………………………………..

Graf. 2.4.România……………………………………………………………..

Graf. 2.5.Ungaria………………………………………………………………

LISTA TABELELOR

Tab. 1.1.Accize-produse și grupe de produse……………………………………

Tab. 1.2.Accize-produse și grupe de produse……………………………………

Tab. 2.1.Eficiența taxării-TVA…………………………………………………..

Tab. 2.2.Eficiența sistemului de taxe și impozite……………………………….

Tab. 2.3.Evoluția evaziunii fiscale pe principalele impozite și taxe……………..

Capitolul I.

1.1.Sistemul fiscal

Reprezintă un element foarte important în ceea ce privește relațiile economice de piață.Un sistem fiscal poate fi definit ca fiind totalitatea impozitelor instituite într-un stat căruia îi revine o bună parte din veniturile bugetare.

Sistemul fiscal mai poate fi definit ca fiind totalitatea impozitelor aflate în legătură dinamică între ele ca și sistemul economic și aparatul socio-politic.

Fiecare stat,și-a format propriul său sistem fiscal,mai puțin sau mai mult perfecționat.

Sistemul fiscal român constă în totalitatea impozitelor care sunt plătite de persoanele fizice sau juridice române.

Acesta are următoarele caracteristici:

Caracter obligatoriu,ceea ce înseamnă că toate persoanele fizice și/sau juridice care obțin anumite venituri dintr-o anumită sursă sau se află în posesia unui tip de avere,să participe prin impozite la constituirea fondurilor generale ale statului

Sunt plăți către stat cu titlu definitiv și nerambursabil,ele fiind utilizate numai la finanțarea unor acțiuni sau obiective necesare membrilor statului

Sunt o prelevare fără contracompensație din partea statului către contribuabili

1.1.1.Clasificarea impozitelor

Ținând cont de trăsăturile de formă și fond,impozitele se împart în:

Impozite directe

Impozite indirecte

„Impozitele directe sunt:

Impozitul pe venit

Impozitul pe veniturile persoanelor fizice

Impozitul pe venitul reținut la sursă

Impozitul pe salarii

Impozitul pe venituri din drepturi de proprietate intelectuală

Impozitul pe venituri din vânzarea bunurilor în regim de consignație

Impozitul pe venituri din activități desfășurate în baza contractelor de agent,commision sau mandat comercial

Impozitul pe venituri din activități desfășurate în baza contractelor încheiate potrivit Codului Civil

Impozitul pe venituri din activitatea de expertiză contabilă și tehnică,judiciară și extrajudiciară

Impozitul pe venitul obținut de o persoană fizică dintr-o asociere cu o persoană juridică,care nu generează o persoană juridică

Impozitul pe venitul global

Impozitul pe venitul persoanelor juridice

Impozitul pe profit

Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor

Impozitul pe dividende

Impozitul pe venituri din vânzarea activelor

Impozitul pe avere

Impozitele indirecte sunt următoarele:

Accizele(taxele de consumație)

Taxa pe valoarea adăugată(T.V.A.)

Taxele vamale

Monopolurile fiscale

Taxele de înregistrare și de timbru”

(https://ro.wikipedia.org/wiki/Sistemul_fiscal_român)

1.1.2.Principiile fiscalității

Primul economist care a enunțat principiile fiscalității a fost Adam Smith,iar în concepția acestuia,un sistem fiscal trebuie să țină cont de următoarele 4 principii:

Principiul justeței impunerii-constituirea impozitelor și taxelor se realizează prin considerarea echității sociale,maximizarea beneficiilor aduse de acestea pentru a avea un sistem fiscal relevant

Principiul certitudinii impunerii-contribuabilii trebuie să aibă la cunoștiință numărul impozitelor datorate,baza de calcul a acestora,termenele la care se plătesc aceste impozite și taxe datorate

Principiul comodității perceperii impozitelor-contribuabilii trebuie să achite aceste impozite și taxe într-un mod benefic prin a simplifica formularele de completat,prin diminuarea democrației etc

Principiul randamentului impozitelor-acest principiu presupune un Guvern ieftin,un aparat fiscal puțin costisitor,care prin cheltuielile reduse să obțină un grad ridicat de colectare

Principiile moderne ale fiscalității sunt:

Principiul echității impunerii-acest principiu presupune egalitatea impozitelor

Principiul de politică financiară-acest principiu presupune un randament fiscal ridicat

Principiul politicilor economice

1.1.3.Politica fiscală

1.1.4. Competiție și armonizare fiscală

Aceste concept de armonizare fiscală,dobândește o importanță deosebită începând cu evoluțiile economice,sociale și politice,care sunt îndreptate spre realizarea legăturii economice și monetare.Ar trebui să se recurgă la armonizarea sistemelor fiscale prin a se permite existența unor reguli particulare care nu stau în calea realizării obiectivelor comunitare.

Această armonizare fiscală,înseamnă o voință politică susținută ferm de către autoritățile care decid acest lucru,iar mai apoi trebuie să fie însușită de către toate statele membre ale UE prin reprezentanții lor.

Posibilitățile armonizării fiscale sunt puse în concordață cu conținutul obiectivelor care urmează a fi îndeplinite.Aceste obiective au evoluat în timp,trecându-se de la o piață comună la o piață internă.Această piață internă reflectă o aprofundare a pieței commune,însă neținându-se seama de problema frontierelor sau a obstacolelor în interiorul economiei unice.

Din punct de vedere economic,pentru realizarea și buna funcționare a pieței interne trebuie analizate obiectivele necesare acesteia.

1.2.Caracteristica generală a impozitelor indirecte.

Impozitele și taxele sunt componente importante ale vieții economice deoarece prin intermediul acestora se constituie resursele financiare care se află la dispoziția statului care reprezintă de fapt fiscalitatea,aceasta având la bază fundamentul si motivația.

Impozitele indirecte sunt constituite de stat asupra prestărilor de servicii si vânzării de mărfuri.Aceste impozite afectează în mare parte pe cei cu venituri mici deși lasă impresia că afectează în aceeași măsură veniturile tuturor categoriile sociale,dar în realitate ele afectând doar pe cei cu venituri mici,deoarece impozitele indirecte se percep la vânzarea bunurilor de larg consum.Aceste impozite indirecte se varsă la bugetul de stat,în general către comercianți,industriași etc,dar ele sunt suportate de către consumatori,fiind incluse în prețul de vânzare al mărfurilor.Constatăm că ponderea acestor impozite în venituri este cu atât mai mare,cu cât veniturile pe care le realizăm sunt mai mici.

Din punctul de vedere al unor economiști,impozitele indirecte prezintă un caracter benevol,deoarece consumatorii de bunuri și servicii ar putea să le evite.

Impozitele indirecte se manifestă prin următoarele forme:taxe de consumație,monopoluri fiscale,taxe vamale si alte taxe,însă în țările dezvoltate cel mai important impozit indirect fiind taxele de consumație,care procură mai mult de 50% din totalul încasărilor care provin din impozitele indirecte.

1.3. Elemente legislative privind T.V.A.(taxa pe valoarea adăugată)

Hotărârea Guvernului nr. 768/20 noiembrie 1992 care privesc reglementarea gestionării și folosirii formularelor specifice,tipizate și comune care au legătură cu aplicarea taxei pe valoarea adăugată,fiind publicată în Monitorul Oficial,Partea I,nr. 768/20 noiembrie 1992.

Calcularea taxei pe valoarea adăugată constă în 2 operațiuni succesive:

Calculul taxei datorate-ea constă în aplicarea la baza de impozitare a ratei în vigoare care este de 24% sau cota redusă de 9% în momentul în care intervine faptul generator.Faptul generator intervine la data prestării de servicii sau la data livrării bunurilor.

Deducerea taxei care este achitată în amonte.

Cota de impozitare standard este de 24% care se aplică pentru toate operațiunile care nu sunt scutite și care nu beneficiază de cota redusă

Cota redusă fiind de 9%,aceasta se aplică la:

Drepturile de acces la muzee,case memoriale,castele etc.

Livrări de cărți,manuale școlare,ziare

Produse de panificație

Cazare la hotel

Proteze medicale

O cotă de 5% se aplică în cazul unor politici de protecție socială ale Guvernului,și anume:achiziția primei locuințe de către tinerii care nu au în proprietate altă locuință.

Sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată cuprinde atât operațiunile impozabile,cât și operațiunile impozabile prin opțiune.

Operațiunile impozabile îndeplinesc următoarele condiții:

Să se efectueze livrări de bunuri mobile și/sau prestări de servicii în cadrul cărora trebuie să existe o legătură directă ăntre operațiune și contrapartida obținută,adică operațiunea aduce un avantaj clientului,iar prețul fiind legat de avantajul primit.

Operațiunile sunt efectuate de contribuabili,precum și între aceștia și persoane fizice.

Importurile,cota de T.V.A. aplicată este aceeași cu cea care se aplică daca bunul ar fi fost produs în țară.

Operațiuile impozabile prin opțiune

Persoanele impozabile care efectuează operațiuni care sunt scutite de T.V.A. pot opta pentru plata acesteia,pentru activitatea întreagă sau doar pentru o parte a acesteia.Aprobarea este dată de către Ministerul Finanțelor referindu-se la ansamblul normelor privind taxa pe valoarea adăugată.

Taxa pe valoarea adăugată colectată,este determinată de persoana impozabilă prin operațiunile care sunt legate de livrări de bunuri și servicii,iar pentru achizișia unor bunuri și servicii ,persoana impozabilă determină taxa pe valoarea adăugată deductibilă.

În cazul în care taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor și serviciilor care sunt achiziționate de o persoană impozabilă,fiind dedusă într-o perioadă fiscală,este mai mare decât taxa pe valoarea adăugată colectată aferentă operațiunilor taxabile se dobândește un excedent în acea perioadă de raportare,fiind o sumă negativă a taxei pe valoarea adăugată,iar în următoarea perioadă fiscală fie se reportează ca taxă de dedus fie se solicită rambursarea acesteia.

Cota standard de impozitare fiind de 24%,fiind aplicată bazei de impozitare asupra operațiunilor impozabile care nu sunt scutite de T.V.A.

Cota de 9% se aplică bazei de impozitare pentru livrări de bunuri și/sau prestări de servicii.

Serviciile constă în permiterea accesului la case memoriale,castele,muzee,grădini zoologice și botanice,expoziții,iar livrarea constă în livrarea de alimente,băuturi,cu excepția băuturilor alcoolice,care sunt consumate consumului uman,animal,păsări vii din specii domestice,semințe,ingrediente,plante care sunt folosite pentru a înlocui sau completa alimentele.

O cotă de 5% se aplică bazei de impozitate pentru livrare de locuințe,inclusiv a terenului pe care sunt construite.

Clădirile sau terenurile pe care sunt construite sunt utilizate drept cămine pentru bătrâni și pensionari,drept case de copii,centre de reabilitare și reanimare pentru minorii cu handicap.

În cazul persoanele necăsătorite care nu au avut nicio locuință și nu dețin,achiziționează o proprietate cu cota de 5%.

1.3.1. Prezentarea generală a taxei pe valoarea adăugată

Această taxă pe valoarea adăugată se aplică doar in țara în care un anumit produs se produce și/sau se consumă.

T.V.A. este un impozit indirect pe cheltuială,un impozit general pe consum stabilindu-se cu ocazia operațiunilor care privesc transferul bunurilor și serviciilor pestate cu plată sau asimilate acestora.

Taxa pe valoarea adaugată se definește ca fiind diferența dintre încasările obținute din vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii și plățile efectuate pentru bunurile și serviciile aferente stadiului aceluiași circuit economic.

Datorită adoptării taxei pe valoarea adăugată,România a fost cu un pas mai aproape de a face parte din statele care aparțin Uniunii Europene,iar următoarea etapă a constituit-o adoptarea accizelor.

1.3.2. Reglementarea fiscală a taxei pe valoarea adăugată în România

„Taxa pe valoarea adăugată a fost modificată la începutul anului 2000 prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 17 din 4 martie 2000,publicată în M. Od. Nr. 113 din 15 martie 2000”.(Luminița Ionescu –Controlul și implicațiile economice,financiare și fiscale ale impozitelor indirecte,Ed.Economică,2001-p.63)

Taxa pe valoarea adăugată are la bază un principiu fundamental,iar principiul de funcționare se referă la faptul că din taxa facturată pentru serviciile prestate și bunurile livrate se scade taxa aferentă serviciilor sau bunurilor achiziționate în unități proprii care sunt destinate realizării operațiilor impozabile.

Contribuabilii

Taxa pe valoarea adăugată este percepută de bugetul de stat fiind plătită de către:

Contribuabilii ca organe fiscale competente ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată pentru livrări de bunuri mobile,prestările de servicii care sunt supuse taxei și transferul proprietăților de bunuri imobiliare

Legislația prevede reglementări pentru fiecare tip de agent economic,atât pentru persoanele fizice cărora li se aplică regulamentul vamal pentru bunurile introduse in țară,cât și pentru persoanele juridice la mărfurile pe care le importă și la serviciile pe care le execută.

Operațiunile care se referă la transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor care sunt situate pe teritoriul României sunt supuse taxei pe valoarea adăugată,iar bunurile care sunr provenite din import sunt impozabile în România la înregistrarea declarației vamale după ce acestea au intrat în țară.

1.3.3. Metodologia privind controlul taxei pe valoarea adăugată în România

„Taxa pe valoarea adăugată reprezintă unul dintre cele mai importante impozite indirecte care alimentează bugetul de stat,iar modul de calcul și înregistrare a acesteiaa de către agenții economici prezintă o importanță deosebită,cu efecte majore asupra activității întreprinderii”(Mircea Boulescu,Marcel Ghiță-Control financiar,Ed. Eficient,București,1997-p.100).

„Metodologia privind controlul taxei pe valoarea adăugată se realizează prin următoarele etape:

Formularea obiectivelor ce urmează a se controla

Determinarea formelor de control pentru obiectivele stabilite

Organele de control competente să exercite controlul

Stabilirea surselor de informare pentru control

Aplicarea procedeelor și tehnicilor de control de către organele competente

Stabilirea abaterilor și a deficiențelor față de situația legală

Întocmirea actelor de control

Valorificarea constatărilor controlului”(Mircea Boulescu,Marcel Ghiță-Control financiar,Ed. Eficient,București,1997).

În cursul acțiunii de control,organul de control folosește o serie de tehnici și procedee specifice,iar în cazul metodologiei privind controlul taxei pe valoarea adăugată se utilizează următoarele procedee de control:

Studiul general prealabil,care are ca obiective:modul de organizare a evidenței contabile și tehnico-operative,situația existentă cu privire la activitatea care urmează a fi controlată.Datorită organului de control se verifică modul de organizare a evidenței taxei pe valoarea adăugată aflată în conformitate cu jurnalele de cumpărări și vânzări.

Controlul documentar contabil,este un procedeu de stabilire a legalității,realității având în vedere eficiența operațiunilor și activitatea economico-financiară.

Procedeul controlul documentar contabil se ecercită printr-o serie de tehnici care se elaborează în funcție de obiectivul controlat selectiv sau combinat:

Controlul cronologic

Controlul invers cronologic

Controlul sistematic sau pe probleme

Controlul reciproc

Controlul încrucișat

Investigația

Analiza și studiul general

Comparația

Calculul de control

Examenul critic

Balanța șah

Controlul cronologic acesta se exercită în ordinea în care se face întocmirea,înregistrarea și îndosarierea documentelor. Acestea se examinează în fiecare zi,pe rând,în ordinea în care sunt îndosariate.

Controlul invers cronologic acesta se exercită de la sfârșitul perioadei de control spre începutul acesteia. Modalitatea se folosește atunci când la constatatea unei abateri nu s-a stabilit momentul la care s-a produs,sau când se constată omisiuni de înregistrare ori posibile erori.

Controlul sistematic sau pe probleme acesta presupune o grupare a documentelor pe probleme,iar apoi controlul acestora în ordine cronologică.Eventualele omisiuni sunt mai reduse,însă se pot stabili concluzii care privesc fiecare problemă în parte. În mod normal obiectivul fiind urmărirea plății la termen a taxei pe valoarea adăugată.

Controlul reciproc constă în a cerceta și confrunta unele documente și evidențe care au un conținut identic,dar diferite ca formă.

Controlul încrucișat constă în a cerceta și confrunta toate exemplarele unui document care există atât la unitatea controlată,cât și la alte unități la care s-au efectuat decontări,cărora li s-au livrat produse,mărfuri,materiale etc sau de la care s-au primit.

1.4. Elemente legislative privind accizele sau taxele de consumație

Accizele sunt taxele speciale de consumație pe produs,fiind așezate asupra produselor cu cerere neelastică.

Plătitorii accizelor fiind agenții economici care importă un produs anume pentru a fi vândut,adică producătorii sau vânzătorii. Ca și în cazul taxei pe valoarea adăugată suportatorul fiind cel care cumpără prodsul respectiv,adică consumatorul final.

Accizele se calculează în două moduri,în funcție de cum este exprimată cota de impunere.Aceasta poate fi:

fie o cotă fixă în lei sau în euro pe unitatea de măsură specifică

fie o cotă procentuală care se aplică bazei de impozitare

În țara noastră se plătesc accize pentru următoarele produse: alcool etilic și alte băuturi alcoolice,produse din tutun,produse petroliere(excepție păcura),alte produse și grupe de produse,cum ar fi cafea,blănuri naturale,articole de cristal,arme de vânătoare și de uz individual etc.

În Franța unele din produsele accizate sunt:berea,vinul,apele minerale,iar în Germania,tutunul,cafeaua,ceaiurile,uleiuri minerale.

În următoarele tabele se găsesc codurile accizelor conform Codului Fiscal:

Tabelul 1.1.Sursa:Codul Fiscal

Tabelul 1.2. Sursa:Codul Fiscal.

1.4.1. Taxele de consumație,prezentare generală

Alături de taxa pe valoarea adăugată,inclusiv taxele vamale,accizele reprezintă impozitele indirecte ca fiind cele mai importante,la care statul apelează pentru a-și procura resursele necesare în scopul acoperirii cheltuielilor.Sunt taxe speciale de consumație făcând parte din categoria impozitelor indirecte aplicate asupra unor produse și mărfuri care provin atât din producția internă,cât și cea externă.Aceste se includ în prețul de vânzare al mărfurilor realizate și fabricate în interiorul țării care percepe impozitul.Printre mărfurile care sunt supuse accizelor se enumeră:berea,vinul,uleiul,ceaiul,pastele făinoase,orezul,zahărul,textile etc.

Prin intermediul accizelor,statul urmărește atât colectarea unor venituri foarte mai mari,cât și dirijarea consumului asupra unor anumite grupe de produse.

Produsele care sunt supuse accizelor se împart în 4 mari grupe,conform legislației în vigoare:

Alcool etilic și alte produse alcoolice(alcool,bere,vinuri,vinuri liniștite și vinuri spumoase,băuturi fermentate,alte băuturi fermentate „liniștite”,alte băuturi fermentate spumoase,produse intermediare,alcool etilic)

Produse din tutun(țigarete,țigări și țigări de foi,tutun de fumat,tutun de fumat fin tăiat destinat rulării în țigarete,alte tutunuri de fumat)

Uleiuri minerale (benzine fără plumb,benzine de prima distilare de DAV,de cocsare și de piroliză,motorine,combustibil de tip „M” și tip „P”,uleiuri pentru motoare auto,aditivi preparați pentru benzine,vaseline,parafine)

Alte produse și grupe de produse

Determinarea accizelor pentru diferite categorii de bunuri,se folosesc numeroase modalități de calcul,în funcție de tipul accizei care se aplică,dar și în funcție de produsul sau grupa de produse la care se aplică accizele.

Accizele sau taxele speciale de consumație sunt așezate asupra unor produse care se consumă în cantități foarte mari,care nu pot fi înlocuite de cumpărători cu altele de același tip,iar datorită acestui mod,impozitul care este perceput are un randament fiscal ridicat și constant.

Plătitorii accizelor.

Plătitorii de accize pentru grupa 1,și anume alcool și produse alcoolice sunt:

Persoanele juridice autorizate,care produc sau importă aceste produse,personele juridice,asociații familiale

Agenții economici autorizați,care cumpără de la producători și/sau persoane fizice astfel de produse,pentru a le prelucra și/sau comercializa.

Agenții economici pentru produsele supuse accizelor,care sunt obținute din producție proprie sau din import,fiind acordate ca dividende sau ca plată în natura acționarilor și consumate pentru reclamă și publicitate.

Plătitorii de accize pentru grupa 2:

Persoanele fizice,persoanele juridice autorizate care produc aceste produse sau importă,asociații familiale

Agenții economici pentru cantități de produse care sunt obținute fie din producție proprie,fie din import și sunt acordate pe dividende sau ca plată în natură asociaților,acționarilor sau persoanelor fizice fiind consumate pentru publicitate și reclamă

Plătitorii de accize pentru grupa 3:

Agenții economici care produc sau importă astfel de produse

Plătitorii de accize pentru grupa 4:

Asociațiile familiale,persoane juridice,respectiv persoanele fizice autorizate care produc,importă și comercializiază aceste produse

Agenții economici pentru cantități de produse care sunt obținute fie din producție proprie,fie din import fiind acordate ca dividende,ori ca plată în natură asociaților,acționarilor sau persoanelor fizice fiind consumate pentru reclamă și publicitate

1.4.2.Reglementarea fiscală a accizele în România

Accizele au fost reglementate prin mai multe acte normative,în România,cel mai recent act fiind Ordonanța Guvernului nr.27 din 13 ianuarie 2000.

Accizele fiind taxe speciale de consumație acestea sunt datorate bugetului de stat pentru anumite produse din țară,respectiv din import. Regimul acestora este reglementat prin Ordonanța Guvernului nr. 27/2000.

În momentul în care sunt eliberate pentru consum,accizele devin exigibile.Nivelul accizelor și condițiile de exigibilitate care urmează a fi aplicate,fiind cele aflate în vigoare la data în care acestea devin exigibile.

Capitolul II.

Modificarea T.V.A. și a accizelor începând din anul 2015

În privința TVA,propunerile sunt următoarele:

Se reduce cota standard pentru toate bunurile și serviciile,de la 24% la 20%,începând cu 1 ianuarie 2016

Se reduce cota TVA pentru animale vii și păsări vii,din specii domestice,carne,lapte,pește,produse și subproduse lactate,ouă de păsări,legume,fructe comestibile și obținute din acesta,inclusiv accesul la evenimentele sportive de la 24% la 9% din 1 ianuarie 2016

Se introduce taxarea inversă pentru livrare de cărți,părți de clădire,terenuri de orice fel,pentru livrarea acestora li se aplică regimul de taxare,dar începând din 1 ianuarie 2016

Se reduce cota de TVA de la 20% la 18% din 1 ianuarie 2018

În ceea ce privesc accizele propunerile sunt:

Se diminuează nivelul accizelor la principalele produse energetice(motorină,benzină cu plumb,benzină fără plumb) după cum urmează:

Scăderea cu 20% a accizei la motorină(de la 1897,08 lei/1000 litri la 1518,04 lei/1000 litri)

Scăderea cu 18,62% a accizei la benzină fără plumb

Scăderea cu 16,28% a acizei la benzină cu plumb

Reașezarea nivelurilor accizelor pentru alcool băuturi alcoolice:

Scăderea cu 15,38% a accizelor pentru bere

Scăderea cu 70% a accizelor la vinuri spumoase

Scăderea cu 77,7% a accizelor la băuturi fermentate spumoase

Eliminarea din sfera de impozitare,atât a țițeiului din producția internă,cât și a următoarelor produse :cafea,bijuterii,confecții din blănuri etc.

2.2.Analiză grafică și tabelară pe T.V.A. și accize în rândul statelor membre ale Uniunii Europene

Graficul 2.1. Venituri din T.V.A. în anul 2013(mld.lei)

Încasările din T.V.A. au înregistrat în anul 2013 o valoare de 50,97 mld. lei,respectiv 8,71% din PIB fiind inferioare cu circa 0,97 mld. lei sumei avute în vedere la fundamentarea proiectului de buget. Cu ocazia rectificărilor bugetare pe fondul unei dinamici nefavorabile,acestea au fost revizuite în scădere,la care s-a adăugat efectul reducerii TVA la pâine,făină,grâu,fiind estimat de MFP la 90 mil.lei.De menționat este faptul că datorită celor două rectificari a fost majorată schema de compensare „ in lanț”,majorare care nu s-a regăsit la nivelul execuției finale.Față de anul 2012,veniturile din TVA,nete de impactul schemelor de compensare,s-au majorat cu 2,03 mld. lei,respectiv 4,14%.

Analizând eficiența colectării impozitelor prin intermediul raportului dintre rata implicită de impozitare si rata legală de impozitare remarcăm faptul că gradul de eficiență a taxării pentru TVA ,a scăzut substanțial în România,comparativ cu perioada anterioară crizei economice,fiind un fenomen comun la nivelul grupului noilor state membre UE,din Europa Centrală și de Est. În perioada 2010-2013 se remarcă o stabilitate a indicelui.

Execuția bugetară de la sfarșitul anului 2013,indica o ușoară reducere a nivelului eficienței taxării comparativ cu anul precedent,și anume de la 57% în anul 2012,la 56% în anul 2013. Dinamica veniturilor din TVA este inferioară dinamicii bazei macroeconomice relevante.

Remarcăm că dinamica veniturilor din TVA a fost influențată negativ de reducerea cotei la pâine începând cu luna septembrie,însă efectul acesteia asupra indicelui de eficiență este nesemnificativ,ținând cont de impactul asupra încasărilor bugetare.

Graficul 2.2. Evoluția cotei implicite de impozitare și a indicelui de eficiență a colectării aferente TVA în România

La nivelul anului 2013 gradul de eficiență al taxării pentru TVA fiind de 56% este inferior fata de cel înregistrat în Estonia-83%,Slovenia-71%,respectiv Republica Cehă-71%.

În anul 2013,România colectând 8,47% din PIB din venituri din TVA,față de Estonia care a colectat 8,45% în PIB,în Bulgaria 9,22%,iar în Slovenia 8,64%,însă cota standard de TVA în aceste țări fiind de 20%,iar în România cota fiind de 24%.

Diferențele care sunt relevate la nivelul indicelui de eficiență relevă și diferențele structurale dintre economii,ajungându-se la concluzia că eficiența colectării TVA este invers proporțională cu ponderea în PIB a agriculturii,respectiv direct proporțională cu gradul de deschidere al economiei și gradul de urbanizare.

Tabelul 2.1. Eficiența taxării-TVA

Cotele standard au fost modificate pe parcursul anului.mediile fiind raportate și adăugate mediile ponderate ale cotelor standard.

Rata de taxare implicită find calculată ca raport între venituri din TVA și consumul final al gospodăriilor populației și al IFSLSG.

Indicele de eficiență al taxării este calculat ca raport între rata de taxare implicit și cota legală standard.

Graficul 2.3. Venituri din accize în anul 2013(mld.lei)

Veniturile înregistrate din accize în anul 2013, sunt de 21,1 mld.lei,respective 3,36% din PIB,indicând o realizare neașteptată a acestor încasări,nivelul inițial fiind de 22,4 mld.lei.Asemănător evoluției încasărilor din TVA,veniturile din accize au fost revizuite descendent datorită celor două rectificări bugetare(-1,5 mld. lei față de rezultatul inițial),fiind o dinamică negativă a consumului care sugerează și o diminuare a eficienței colectării.În comparație cu anul precedent,plusul de venituri obținut din colectarea accizelor fiind de 0,88 mld. lei,respectiv + 3,36%,reflectând majorări al nivelului accizelor pe anumite produse cum sunt: benzina,motorina,produse de lux,alcool,iar pentru calculul accizelor se adaugă efectul pozitiv generat de creșterea cu 5,2% a cursului de schimb valutar.

Tabelul 2.2. Eficiența sistemului de taxe și impozite

Sistemul de taxe și impozite în România este caracterizat de o colectare care se află în deficit,cu o administrare ineficientă,o birocrație excesivă,o bază de impozitare relativ redusă cu nenumărate excepții și deduceri legale și o evaziune fiscală foarte ridicată.În ultimii ani au fost inițiate o serie de măsuri care au dus,însă la o ameliorare a acestei situații nefavorabile,însă impactul acestora se va vedea pe viitor.

Indicatorul *numărul plăților pe an pentru achitarea obligațiilor fiscale reprezintă numărul total de taxe și contribuții plătite,frecvența plăților,metoda de plată,frecvența completării declarațiilor fiscale și numărul agențiilor care sunt implicate în aceste proces de colectare a taxelor.

Indicatorul **numărul de ore pe an pentru achitarea obligațiilor fiscale,reflectă timpul care este necesar pentru pregătirea, completarea și plata celor trei tipuri principale de obligații fiscale:impozit pe profit,impozit pe venit,impozit pe consum și contribuții sociale.

România a colectat în anul 2013,8,3% din PIB venituri din TVA,ca și în cazul Estoniei,însă cota standard în Estonia este mai mică decât cea din România(20% față de 24%).

Tabelul 2.3. Evoluția evaziunii fiscale pe principalele impozite și taxe

Evaziunea fiscală este exprimată prin diferența între nivelul teoretic al TVA implicit în activitarea economică,inclusiv economia neobservată și veniturile din TVA colectate la bugetul de stat.

TVA teorectiv este stabilit prin identificarea acelor cheltuieli care pot sa genereze TVA final nerambursabil.La nivel macroeconimic, aceste cheltuieli se împart în 3 categorii:

Consumul final al gospodăriilor populației și administrațiilor publice

Consumul intermediar de bunuri și servicii care este necesar producerii altor bunuri și servicii

Formarea brută de capital fix-FBCF(investiții)

Cheltuiala care reprezintă consumul final cuprinde toate categoriile de cheltuieli de bunuri și servicii realizate de gospodării pentru a satisface nevoile unitare.

Consumul intermediar de bunuri și servicii face excepție de la plata de TVA,sau de către companii neplătitoare de TVA,sau în cazul în care achizițiile nu sunt utilizate pentru producerea de mărfuri taxabile cu TVA.

Formarea brută de capital fix fiind efectuată de companiile neplătitoare de TVA ,sau care produc bunuri și servicii care fac excepție de la plata TVA.

Volumul total al tranzacțiilor de TVA nedeductibilă se obține prin globalizarea tranzacțiilor de TVA nedeductibilă,fiind calculată pentru fiecare tip de utilizare în parte(consum final,consum intermediar,FBCF).

Prin intermediul fenomenului de muncă la negru,contribuțiile asigurărilor sociale de stat contribuie cu aproximativ 15% la evaziunea fiscală totală.

Conform calculelor Consiliului fiscal,în România evaziunea fiscală are o proporție foarte ridicată,reprezentând 16,2% din PIB,în anul 2013.La nivel european,România are a 3-a cea mai mare cotă standard de TVA și a 7-a cea mai mare greutate fiscală pe muncă,generată în principiu de CAS.Simultan,România are una dintre cele mai mici cote legale de impozitare reprezentând profitul și venitului personal din Uniunea Europeană.

Evaziunea fiscală este generată la TVA aproximativ 75%,aceasta ajungând la un maxim de 12,34% din PIB în anul 2012,iar în anul 2013 urmând o ușoară scădere până la 12,21% din PIB.De observat fiind faptul că în anul 2010 când cota legală de TVA a crescut de la 19% la 24%,în cea de-a doua jumătate a anului,evaziunea fiscală a crescut de la 8% din PIB în anul 2009 la 9,6% din PIB în anul următor,respectiv 2010,menținându-se acest trend crescător și în anii următori.

În privința evaziunii la accize și taxa pe viciu la alcool și țigări,conform estimărilor realizate,cea mai mare contribuție la evaziune o au țigările,iar comerțul ilicit cu acestea se situează la aproximativ 20% din piață în perioada 2003-2013.

În ceea ce privește alcoolul,evaziunea a fost de 45,9% din piață în anul 2013,având o valoare mult mai mare la alcoolul etilic,produse distilate și produse intermediare,respectiv o valoare mai mică la bere.În cazul produselor intermediare,evaziunea fiscală este foarte mare.Cu toate că în perioada 2007-2013 cunatumul accizelor a crescut foarte rapid(de la 550 euro/hl alcool pur în cazul alcoolului etilic și produselor distilate în 2007 la 750 euro/hl alcool pur în 2010,iar apoi la 1.000 euro/hl alcool pur în anul 2013),veniturile din accize crescând doar cu 8,7% din PIB în perioada 2006-2013.

Pe baza acestor calcule aferente evaziunii fiscale,se poate calcula un grad de conformare la principalele impozite și taxe,ca raport între veniturile încasate la bugetul de stat și veniturile teoretice,care includ evaziunea fiscală și veniturile care sunt încasate în mod efectiv.Cel mai înalt grad de colectare a fost în perioada 2001-2013 care a atins în anul 2006 un nivel de 73,9% impozite și taxe încasate din obligațiile teoretice de plată.Cel mai scăzut grad de colectare înregistrat la TVA încasat din obligațiile teoretice de plată la TVA fiind de doar 40,38%.

De asemenenea,în cazul TVA,dar și la accize și la taxa pe viciu la alcool și tutun,se remarcă o degradare a gradului de conformare în perioada 2012-2013.În altă ordine de idei,la CAS,respectiv impozit pe venit și impozit pe profit,se remarcă o îmbunătățire gradului de conformare în perioada 2005-2006,iar după introducerea cotei unice de 16% se observă în perioada 2007-2013 o stagnare a gradului de conformare,iar mai apoi o deteriorare a acestuia,ajungând la niveluri chiar mai inferioare față de anul 2005.O deteriorae a gradului de conformare se remarcă și în cazul CAS în perioada 2009-2013,în anul 2008 având loc o creștere a cotelor CAS,dar o ușoară îmbunătățire față de anul 2012.

2.3.Cotă TVA la nivel național și internațional

În anul 2013,deficitul public,atât în UE-28,cât și în zona euro(ZE-18) a înregistrat o scădere față de anul 2012,în timp ce datoria publică a crescut.

Deficitul public,în UE-28,fiind măsurat ca procent din PIB,a scăzut de la -4,2% în anul 2012 la -3,2% în anul 2013,iar în ZE-18 a scăzut de la -3,6% la -2,9%.Germania și Luxemburg au înregistrat în anul 2013 mici excedente bugetare,iar 16 state membre ale UE,cum sunt: Belgia,Republica Cehă,Bulgaria,Danemarca,Italia,Estonia,Lituania,Letonia,Malta, Ungaria,Țările de Jos,Austria,România,Slovacia,Suedia și Finlanda au înregistrat în anul 2013 deficite care nu au fost mai mari de -3,0 din PIB.În anul 2013,procentajele deficitului au fost mult mai mari de -3,0% din PIB în 10 state membre,iar cele mai mari deficite publice,ca procent în PIB s-au înregistrat în Slovenia(-14,6%),Grecia (-12,2%),Spania(-6,8%).S-a ajuns la concluzia că în 17 state membre ale UE,deficitul public a scăzut în anul 2013 comparativ cu anul 2012.

Datoria publică,în UE-28,fiind măsurată ca procent din PIB,a crescut de la 83,5% la sfârșitul anului 2012 la 85,4% la sfârșitul anului 2013,iar în ZE-18,a crescut de la 89,0% la 90,9%.La sfârșitul anului 2013,s-au înregistrat cele mai scăzute valori ale datoriei publice ca procent din PIB astfel în Estonia-10,1%,Bulgaria-18,3% și Luxemburg-23,6%.

În anul 2013,datoria publică a crescut comparativ cu anul precedent pentru 22 de state membre și a scăzut pentru 6 state membre ale UE.

Prin intermediul veniturilor și cheltuielilor publice totale ca procent din PIB se poate evalua în economie importanța sectorului administrației publice.În UE-28,veniturile publice totale în anul 2013 au ajuns la 45,3% din PIB,aflându-se în creștere de la 44,6% din PIB în anul 2012,iar cheltuielile au atins un procent de 48,5% din PIB,fiind în scădere de la 48,9 în anul 2012.Atât în UE,cât și în ZE-18,cheltuielile publice totale au crescut într-un ritm lent,de-a lungul perioadei 2010-2013,iar veniturile au crescut constat în perioada 2010-2013.

Principalele componente ale veniturilor publice totale,la nivelul UE-28,sunt impozitele și contribuțiile sociale nete.În anul 2013,impozitele reprezentând 58,4% din veniturile totale în UE-28,respectiv 55,4% în ZE-18,iar contribuțiile sociale nete au crescut la 29,8% din veniturile totale în UE-28,iar în ZE-18 la 33,2%. În privința statelor membre,luate individual,importanța relativă a numeroaselor categorii de venituri a variat foarte mult.

În anul 2013,o mare parte a cheltuielilor publice din UE-28 a fost reprezentată de redistribuirea veniturilor care se aflau sub forma transferurilor sociale în numerar sau în natură.Transferurile sociale și anume,prestațiile sociale și transferurile sociale în natură-producția de piață cumpărată) au reprezentat 43,3% din cheltuielile totale în UE-28 și 46,5% în ZE-18.Veniturile din proprietate plătite,care constau în mare parte din plăți de dobânzi,au reprezentat 5,6% din cheltuielile publice în UE-28 și 5,7% în zona euro,iar remunerarea salariaților a reprezentat 21,4% din cheltuielile publice în UE-28 și 21,0% în ZE-18.

Principalele categorii de venituri publice sunt impozitele curente pe venit etc,impozitele pe producție și importuri,contribuțiile sociale nete,însă impozitele pe capital relevă doar 0,3% din PIB în UE-28 în anul 2013.Tot în UE-28,impozitele pe producție și importuri în anul 2013,au reprezentat 3,3% din PIB,impozitele curente pe venituri,patrimoniu etc. Au reprezentat 12,8% din PIB,iar contribuțiile sociale nete 13,5% din PIB.Conform ponderilor relative din PIB a celor trei categorii de impozite care au crescut în perioada 2010-2013,cea mai mare creștere se înregistrează ca fiind cea a impozitelor curente pe venit,patrimoniu etc.

Conform așteptărilor,țările care au înregistrat niveluri relativ ridicate ale cheltuielilor,au fost și cele care au colectat mai multe impozite.În anul 2013,cea mai mare pondere în PIB a veniturilor din principalele categorii de impozite și contribuții sociale,și anume de 48,6%,înregistrându-se în Danemarca,urmând mai apoi Franța cu 47,1% și Belgia cu 46,2%,iar ponderea acestor venituri s-a situat sub 30% în trei state membre ale Uniunii Europene: Lituania,România și Bulgaria.

2.3.1.State care au la baza sistemului de impozitate-impozitele indirecte-anul 2010

Structura sistemului de impozitare din România:

Odată cu începerea anului 2010,România ocupă locul al 3-lea în UE-27,cu privire la dependența de taxarea indirect,având o pondere de 45,2% din totalul venituri,comparativ cu media UE-27 fiind de 38,6%.

Impozitarea directă reprezintă doar 22,6% din total venituri,iar ponderea contribuțiilor sociale fiind de 32,2%(UE-27-31,1%).

La nivelul anului 2010,veniturile provenite din impozitarea indirectă au reprezentat o pondere substanțială în total venituri,această pondere fiind de 45,5%,reprezentând a doua cea mai mare pondere din UE-27.

Veniturile care au fost încasate din TVA au reprezentat 8,7% din PIB,iar contribuțiile sociale au reprezentat în anul 2010,o pondere de 31,9% .

Graficul 2.4.

Graficul 2.5.