Efectele Fiscale Si Economice ale Aplicarii Regimurilor Diferentiate la Impozitul pe Venit In Republica Moldova

Cuprins:

INTRODUCERE

Capitolul I: Aspecte teoretice privind impozitul. Abordarea națională și practica

internațională a impozitării veniturilor
1.1 Abordări teoretice privind impozitul

1.2 Evoluția impozitului pe venit în Republica Moldova
1.3 Practica internațională a impozitării veniturilor

Capitolul II: Regimurile fiscale ale impozitului pe venit, în Republica Moldova

2.1 Impozitarea veniturilor agenților economici

2.2 Impozitele reținute de la persoanele fizice

2.3 Analiza evoluției fiscale în Republica Moldova

Capitolul III: Efectele aplicării impozitului pe venit în Republica Moldova

3.1 Efectele fiscal și economice ale aplicării impozitului pe venit în

Republica Moldova

3.2 Perfecționarea politicii fiscal în raport cu impozitul pe venit.

Concluzii

Bibliografie

Introducere

Sistemul fiscal al Republicii Moldova, având o istorie relativ scurtă, este în plină evoluție și perfecționare. Restructurările de ordin economic și social, trecerea de la economia centralizată la economia de piață, necesită adaptarea administrării fiscale la noile condiții. Aspectele fiscale dețin un rol esențial în gestionarea eficientă a economiei de piață.

Impunerea fiscală constituie fundamentul reglementării de către stat a activității agenților economici, în condițiile economiei de piață. În bazele ei sunt incluse principiile generale de constituire și orientare a constrângerii asupra activității economico-financiare desfășurate de către agenții economici în cadrul relațiilor de piață.

Scopul impunerii fiscale nu este numai necesitatea de a asigura bugetul cu încasări necesare, ci și incitarea firmelor spre a-și extinde și renova producția în sferele prioritare, a-și ridica eficiența, echilibrarea în proporții raționale a diferenței dintre veniturile cetățenilor, fără a submina însă spiritul de inițiativă și etica muncii.

Importanța ș actualitatea temei: Prin intermediul sistemului de impozitare existent se poate realiza stimularea anumitor sfere economice, ridicarea gradului de reinvestire a veniturilor întreprinderilor și creșterea nivelului social de viață. Pentru realizarea acestora, este necesar de un sistem fiscal bine structurat, cu o legislație fiscală moderată, un mediu cât mai prielnic între contribuabili și sistemul fiscal. Din acest motiv putem considera că tema propusă este de o actualitate evidentă. Sistemul fiscal, stabilind totalitatea impozitelor și a relațiilor dintre participanții la procesul impunerii, în legătură cu achitarea lor, pe de o parte determină responsabilitatea contribuabilului pentru încălcarea legislației fiscale, iar pe de alta garantează dreptul acestuia, limitând abuzurile din partea organelor fiscale. Contribuabilului i se indică numărul obligațiilor sale, iar organului fiscal de stat – cadrul comportamentului său cu partea mai puternică în aceste relații fiscale.

Scopul și obiectivele cercetării: Investigarea impactului pe care îl are impozitul pe venit asupra proceselor economice și fiscale, în Republica Moldova, și elaborarea unor direcții de perfecționare a sistemului de impunere fiscală prin intermediul impozitelor pe venit.

Obiectivul investigat și scopul cercetat: Impozitarea veniturilor este un element fundamental în economia țării noastre, fiind temelia bugetului public național. Pentru a construi un sistem bine structurat și funcțional, este nevoie de o analiză minuțioasă a fiecărui element, ce îl determina . Impozitul pe venit, este cu atât mai important, cu cât se adresează fiecărei persoane fizice și juridice, ce obține venituri sau deține o avere impozabilă. Subiecții impozitului trebuie să fie bine informați asupra obligațiilor pe care trebuie să le respecte, dar și asupra avantajelor pe care le obțin în urma îndeplinirii acestora.

Baza informațională: Pe parcursul elaborării tezei de licență, importanta sursă de informare a fost constituită din Codul Fiscal al Republicii Moldova, acte normative, manuale, lucrări didactice, surse electronice, reviste de specialitate, comunicate științifice, etc.

Capitolul I: Capitolul întâi al tezei de licență, reprezintă o inițiere asupra temei elaborate, transpunând aspectele teoretice privind impozitul, abordarea generală a acestuia în Republica Moldova dar și peste hotarele ei.

Capitolul II: Regimurile fiscale ale impozitului pe venit, perfectat de la agenții economici și de la persoanele fizice în Republica Moldova, reprezintă un subiect vast, ce deține pe lângă punctele comune, numeroase diferențieri. În capitolul doi, al tezei redactate, se specifică consecințele aplicării regimurilor diferențiate și anume a aplicării cotei progresive compuse, asupra veniturilor obținute de persoanele fizice și cele juridice, în urma anumitor activități. Analiza avantajelor și dezavantajelor impozitării diferențiate în Republica Moldova, se poate deduce în baza tabelului inclus în subcapitolul trei, ce determină evoluția economică a nivelului de trai în țară, pentru o perioadă de 5 ani.

Capitolul III: Partea a treia din lucrarea elaborată, relevă importantele obiective pe care și le-a propus politica fiscală în următorii 3 ani. La elaborarea prognozei pe anii 2015-2017 s-a ținut cont de sarcina prioritară a Guvernului – dezvoltarea economiei naționale. Astfel, creșterea economică se bazează pe politicile economice stimulatoare a activității de întreprinzător, de îmbunătățire a climatului de afaceri și de sporire a atractivității investiționale a țării. Elementele cheie fiind menținerea stabilității macroeconomice și dinamizarea reformelor structurale. Partea finală a tezei de licență, este caracterizată de o concluzie bine structurată, ce prevede rezumatul dar și rezultatul obținut, pe parcursul studierii impozitului pe venit în Republica Moldova.

Capitolul I. ASPECTE TEORETICE PRIVIND IMPOZITUL. ABORDAREA NAȚIONALĂ ȘI PRACTICA INTERNAȚIONALĂ A IMPOZITĂRII VENITURILOR

1.1. Abordări teoretice privind impozitul

Sistemul fiscal reprezintă totalitatea impozitelor și taxelor, realizate prin intermediul unui mecanism bazat pe tehnici, metode și instrumente specifice desfășurării activității de urmărire și control, cu ajutorul aparatului fiscal. Impozitele constituie procedeele nemijlocite de conducere a unei economii concurențiale, politica fiscală fiind chemată să stabilească obiectivele economice și sociale ce urmează a fi atinse în procesul mobilizării și repartizării resurselor.

Impozitele, reprezintă cea mai importantă resursă finaciară a statului și cea mai veche în ordinea apariției veniturilor publice. În accepțiune generală, impozitele relevă o sumă de bani datorată statului de către persoanele fizice și juridice, în funcție de veniturile și averea pe care o dețin, în vederea acoperirii cheltuielilor publice. Ca rezultat, politica bugetară este modernizată continuu și tinde să constituie un sistem transparent și stimulatoriu pentru desfășurarea activitățiiieconomice.
Impozitul, este un instrument cu caracter istoric și cu implicații asupra sferei economico – financiare, fiind întotdeauna un mijloc tradițional de constituire a veniturilor statului. Este caracterizat prin caracterul obligatoriu, definitiv, cu titlu nerambursabil, fără contraprestație imediată și directă din partea autorităților publice.

Caracterul obligatoriu, reiese din faptul că plata lui este impusă cetățenilor și agenților economici prin lege, cel mai frecvent prin Constituția țării. Dreptul de a introduce impozite, îl au autoritățile publice, organul legislativ suprem fiind Parlamentul, căruia îi revine prerogativa de instituire a sistemului fiscal prin sistemul de impozite, adoptarea legislației fiscale, delegarea împuternicirilor privind stabilirea impoziteloriregionaleișiiaicelorilocale.

Caracterul definitiv al impozitelor, reliefează asupra unui act juridic finalizat și încheiat,iuneiihotărâriiirevocabileisauiaiuneiideciziiifinisate,iprivindiacțiuneaideiimpunere

lfiscală.

Titlul nerambursabil, relevă nerestituirea impozitului către contribuabil, sauifaptulicăiacestainuiesteiînapoiatiplătitoruluilînnurmaiîncheieriiioperațiunilorifinanciare. Cu toate că tehnicile operaționale fiscal în unele cazuri prevăd procedura retrocedării unor sume de bani ( sumenele plătite peste cuantumul licit al impozitului, restituirea sumelor transferate la buget în cazul cotei 0 etc.) către contribuabili, aceasta nu se referăila impozitele ce se înscriu în cazul prevederilor legale.

– Plata impozitului fără contraprestație directă și imediată, semnifică că contribuabilul, nu va primi îndată careva bunuri sau servicii. Chiar dacă din contul impozitului se formează fondurile financiare publice utilizate pentru furnizarea către persoanele fizice a serviciilor gratuite din domeniul social-cultural, protecției sociale, serviciilor publice generale, și sub formă de subvenții , sau donații pentru persoanele juridice, nu există nici o legătură între achitarea impozitelor și beneficierea de bunuri publice.

Sarcina achitării impozitelor, revine tuturor persoanelor fizice și juridice care realizează venit dintr-o anumită sursă prevăzută de lege, sau posedă avere impozabilă. Sursele de venit sunt salariul,profitul, dobânda, dividentele etc. , la averea impozabilă referindu-se cel mai frecvent pământurile sau imobilele.

În manifestarea lor, impozitele exercită câteva funcții, efectele cărora se resimt în toate domeniile activităților umane, cele mai importante fiind reprezentate de funcția de reglare economico – finaciară și cea fiscală.

Funcția de reglare economico – finaciară, este cunoscută din antichitate, manifestându-se la adevărata sa valoare în a doua jumătate a secolului XX. Grație însușirilor impozitului de a influența procesele economice și sociale, în present el a devenit instrumental cheie de dirijare macroeconimică.
Funcția fiscală , stă la originea impozitelor și taxelor, fiind cea mai veche, indisolubilă de organizarea societății umane și persistă mereu în orice sistem economic-social. Datorită acestei atribuții, impozitul furnizează mereu resurse financiare publice.

Rolul impozitelor, se manifestă în plan financiar, economic și social.

În plan financiar, impozitele sunt mijlocul principal de procurare a resurselor financiare publice, iar în aspect economic, se manifestă ca instrument de impulsionare a comerțului exterior și instrument de impulsionare sau frânare a anumitor activități. În prezent, impozitele se valorifică masiv, în calitate de instrument pentru reglarea economică, fiind instrumentul primordial în colectarea resurselor financiare publice, devenind și importantul element de intervențienșildelderularelaiproceselorveconomicelșilsociale.

Planul social al impozitelor, reprezintă instrumente de redistribuire a unei părți din produsul intern brut între grupuri sociale, agenți economici, regiuni.

Cunoscute din antichitate, impozitele au apărut ca instrument de prevalare a valorii în primele formațiuni statale, fiind determinate de necesitățile întreținerii materiale a celor ce exercitau puterea publică, îndeplinind atribuțiile autoritare de conducere statală. Impozitele au evoluat în srânsă legătură cu funcțiile și sarcinile statului. De la apariția lor, impozitele au fost concepute și aplicate în mod diferit, în funcție de dezvoltarea economică și de cheltuielile publice aceptate de fiecare stat. Orânduirea social-economică și statală prin care a trecut statul de-a lungul timpului, a determinat executarea și metodele utilizate în efectuarea controlului financiar.

Încă din timpurile stravechi, impozitele erau plătite prin muncă sau în natură, însă, odată cu apariția banilor și dezvoltarea relațiilor marfă-bani, impozitele au îmbrăcat o formă pecuniară, căpătând conținutul relațiilor financiare autentice. Unul dintre primele sisteme de impozitare organizate, este cel al Impeiului Roman, care prevedea aplicarea impozitului sub nume de tributum, ce era perceput inițial doar de locuitorii provinciilor cucerite, însă ulterior, tributum-ul a fost impus tuturor cetățenilor statului roman, care aveau proprietăți imobiliare și bunuri mobile.

În Roma Antică, achitarea impozitului se considera un privilegiu, nu o obligațiune. Numai cetățenii liberi, care dispuneau de averi și achitau impozitele, erau recrutați în armată și erau admiși la operațiuni militare, participarea la cucerirea cetăților popoarelor vecine fiind considerată în acea perioadă, una dintre cele mai privilegiate îndeletniciri. Treptat, au început să se perceapă impozite asupra vânzării bunurilor, pe numărul sclavilor sau impozitul datorat de celibatari, cu timpul, impozitele devenind exagerate, ceea ce a și dus la destrămarea ImperiuluiiRoman.
Sistemele de impozitare medievale, se caracterizau prin numeroase impozite, povară drastică, abuzivitate și injustețe, astfel, se adoptă măsuri care urmăreau limitarea drepturilor suveranului în instituirea și perceperea impozitelor, ca și în cheltuirea acestora.

Sistemul fiscal modern actual, a început să ia contur abia în ultimile decenii ale secolului XX. Cu toate că impozitul a traversat o perioadă lungă de modificări și a avut o evoluție bazată pe extremități, el și-a păstrat importanța și actualitatea, până în zilele noastre, reprezentând în continuare un mijloc esențial de finanțare și delsusținereeaistatului.

Impozitele directe se stabilesc nominal în sarcina unor persoane fizice sau juridice, în funcție de veniturile și averea acestora și, pe baza cotelor de impozit prevăzute de lege. Ele se încasează direct de la contribuabil la anumite termene. Caracteristic acestor impozite este faptul ca persoana care plătește impozitul este și persoana care efectiv îl suportă. Impozitarea directă, deține atât avantaje, cât și dezavantaje după cum urmează:

Figura 1.1. Avantajele și dezavantajele impozitelor directe

Sursa: STRATULAT Oleg. Impozitele. Abordare teoretică. – Chișinău: Evrica, 2004. – 11 p

În funcție de criteriile care stau la baza așezării lor impozitele directe se pot grupa în impozite reale și impozite personale.

Impozitele personale țin cont, în primul rând, de situația personală a plătitorului, motiv pentru care se mai numesc și impozite subiective. Impozitele personale înlătură neajunsurile menționate în cazul impozitelor reale. Ele au permis instituirea minimului neimpozabil, adică scutirea de impozit a materiei impozabile realizate până la un anumit nivel considerat ca suficient pentru asigurarea unor condiții decente de viață. Impozitele personale sunt întâlnite sub forma impozitelor pe venit și pe avere.

Impozitele pe venit se împart în două grupe:

1) impozitul pe veniturile persoanelor fizice

2) impozitul pe veniturile persoanelor juridice

Impozitele pe avere se împart la rândul lor în:

1) impozite pe averea propriu-zisă (se plătesc din venitul produs de avere)

2) impozite pe circulația averii (donații)

3)iimpoziteeasupraicreșteriiiaverii
Impozitele pe avere, au fost instituite în condițiile în care persoanele fizice, apoi și persoanele juridice, au obținut în proprietate unele bunuri mobile sau imobile.

Impoziteleipelaverealpropriu-zisă,lesteldeldouălforme:
a) Impozite stabilite asupra averii și plătite din veniturile obținute din exploatarea averii respective sau din alte venituri.

b) Impozite instituie pe substanța averii și plătite nemijlocit din această avere.

Aceste două componente, conduc la micșorarea obiectului impozabil, motiv din cauza căruia, se întâlnesc foarte rar ca impozite permanente, fiind introduse de regulă, ca impozite excepționale, care se percep o singură dată.

Impozite pe circulația averii, se instituie în legătura cu trecerea dreptului de proprietate asupra unor bunuri mobile și imobile, de la o persoană la alta. Ca parte componentă a impozitelor pe circulația averii sunt: impozitele pe succesiuni, donații și actele de vânzare- cumpărare. Obiectul impozitului pe succesiuni îl constituie averea primită în moștenire de o persoană fizică, cota impozitului fiind unică sau progresivă. Nivelul cotelor fiind diferențiat în funcție de valoarea averii, cât și de gradul de rudenie între decujus și moștenitorii acestuia. Impozitul pe donații are ca obiect impozabil averea primită drept donație, iar impozitul pe actele de vânzare-cumpărare a uor bunuri mobile și imobile, se percep cu ocazia comercializăriilbunurilorlrespectivel.
Impozitul asupra creșterii valorii averii, au ca obiect sporul de valoare pe care l-au îregistrat unele bunuri în decursul unei perioade de timp.

Ca formă de bază a impozitelor personale, impozitele pe venit au putut fi introduse atunci, când s-a înregistrat o suficientă diferențiere a veniturilor realizate de diferite categorii sociale, acest moment fiind marcat de creșterea muncitorilor și funcționarilor, care realizau venituri sub forma salariilor, a industriașilor, comercianților și bancherilor, care realizau venituri sub forma profitului și a proprietarilor funciari, care obțineau venituri sub forma rentei.
Pe lângă varietatea de metode ce determină caracterizarea impozitelor, sunt anumite elemente comune specifice tuturor impozitelor care trebuie să se regăsească în reglementarea fiecărui tip de impozit, fără de care acesta nu s-ar putea așeza, determina, urmări sau realiza. Aceste elemente trebuie să fie bine precizate în momentul instituirii unui impozit, ele fiind temelia pentru soluționarea ulterioară a anumitor întrebări, survenite în procesul de impozitare.

Figura 1.2. Elementele de bază ale impozitului

Sursa: http://ostratulat.ase.md/images/impozitele/schema2.jpg

În calitate de subiecte ale impozitului pe venit, apar persoanele fizice și cele juridice,lcarejrealizeazălveniturildinldiferitelsurse.
Impozitul pe veniturile persoanelor fizice, au la bază persoanele fizice ce au domiciliul sau rezidența într-un anumit stat, precum și cele nerezidente, care realizează venituri din surse aflate pe teritoriul acelui stat, cu unele excepții prevăzute de lege. În mod frecvent, se acordă anumite scutiri, de exemplu, pentru persoanele fizice și juridice ce realizează venituri sub nivelul minim neimpozabil.

Obiectul impozabil, îl formează veniturile obținuteidin asigurări, bănci, industrie, agricultură, medicină, și multe altele . Venitul impozabil este cel care rămâne din profitul brut, după ce se fac anumite scăderi, cum ar fi: primele de asigurare plătite, cotizațiile la asigurările de boală, accidente sau șomaj etc.

Unitatea de impunere este unitatea de măsură folosită pentru exprimarea dimensiunii obiectului impunerii (materiei impozabile). Drept unitate de impunere servește unitatea monetară în cazul impozitului pe venit, pe profit, pe valoarea adăugată și a unor altor impozite, hectarul în cazul impozitului funciar, bucata, kilogramul, litrul etc. la unele taxe de consumație.

Cota impozitului reprezintă impozitul aferent unei unități de impunere. Impozitul poate fi stabilit intr-o cotă fixă sau în cote procentuale.

Cota fixă este o sumă absolută, invariabilă pe unitatea de măsură

Cotă procentuală este un procent de impozit asupra bazei de calcul. Cota procentuală poate fi: proporțională, progresivă și regresivă.

Facilitățile fiscale,  reprezintă diverse înlesniri, favorizări, avantaje, privilegii acordate legal în vederea micșorării poverii fiscale. Înlesnirile, de regulă, se referă la un impozit concret și au în vedere diverse elemente ale acestuia: contribuabilul, care poate fi scutit de plata impozitului dat (invalizi, pensionari, veterani, stu-denți, agenți economici dintr-o anumită ramură etc.); obiectul impunerii, care poate fi diminuat (profitul – cu mărimea spon-sorizărilor, venitul – cu mărimea pensiei etc.); termenul de plată, care poate fi transferat pentru o perioadă mai convenabilă (impozitul funciar – după recoltarea roadei); asieta, care simplifică modul de așe-zare și percepere a impozitului (forma de vărsare, modul de evidență etc.).

Asieta impozitului care în esență reprezintă modul de așezare a impozitului, cuprinde totalitatea acțiunilor întreprinse de organele fis-cale în legătură cu fiecare impozit (identificarea subiectului impo-zitului și obiectului impunerii, stabilirea marimii materiei impozabile, determinarea cuantumului impozitului, aplicarea înlesnirilor, stabilirea modului de vărsare etc.).
Termenul de plată indică data până la care impozitul trebuie sa fie achitat statului. Perioada pentru care se achită impozitul, în fun-cțiede tipul lui, mărimea etc., poate fi decada, luna, trimestrul, semes-trul sau anul.

Responsabilitatea reprezintă totalitatea obligațiunilor subiec-tului impozitului ce țin de exactitatea determinării cuantumului impo-zitului, oportunitatea și plenitudinea vărsării lui la buget, evaziunea fiscală ilegală și alte încălcări. Nerespectarea legislației fiscale în vigoare atrage dupa sine aplicarea unui șir de sancțiuni, cum ar fi majorări de întârziere, amenzi, punerea sechestrului pe unele bunuri etc.

Principalele elementele ale impozitului se determină și se pre-cizează în legea prin care se instituie și se introduce impozitul respectiv.

În teoria impozitelor se identifică și alte elemente ale impo-zitului, care pentru practica fiscală au un rol secundar. Unul din aceste elemente este suportatorul impozitului. În mod normal, subiectul impozitului ar trebui să fie și suportatorul (destinatarul) real al acestuia. În realitate însă sunt frecvente situațiile în care suportatorul efectiv al impozitului este o altă persoană decât subiectul. Acest lucru este posibil, deoarece există diverse căi și mijloace pentru a transpune, într-o măsură mai mare sau mai mică, impozitele plătite de unele persoane fizice sau juridice în sarcina altora. Însă acest aspect deranjează mai puțin fiscul și, ca urmare, nu se reglementeată strict juridic.

Analog, și sursa impozitului rămâne a fi un element puțin reglementat juridic. Sursa impozitului indică din ce mijloace anume se plătește impozitul: din venit sau din avere. În cazul impozitelor pe venit, obiectul impunerii coincide întotdeauna cu sursa. În cazul impo-zitelor pe avere, de regulă, impozitul se plătește din venitul realizat de pe urma averii respective și numai rareori acesta se plătește din averea propriu-zisă. În ansamblu, elementele impozitului, fiecare avănd funcția sa separată, alcătuiesc instrumentul financiar, numit impozit, și determină eficacitatea lui.

Sancțiunile, sunt un element ce au scopul de a întări încă o dată caracterul obligatoriu al achitării impozitelor și taxelor, precizându-se totodată penalizările aplicate plătitorilor ce se abat de la această îndatorire legală. Cele mai frecvent întâlnite sancțiuni în caz de neplată la termen sau sustragere de la impunere sunt majorările de întârziere (penalitățile) și amenzile fiscale pentru încălcările care nu sunt infracțiuni, potrivit prevederilor legii penale. Se poate înțelege că în domeniul impozitelor poate să intervină și răspunderea penală pentru contribuabili persoane fizice ori salariați ai persoanelor juridice, în cazurile în care încălcare normelor privind impozitele și taxele întrunesc elemente constitutive ale vreuneia dintre infracțiunile prevăzute de Codul Penal sau alte legi emise în acest scop.

În practica fiscală se relizează două metode de așezare a impozitelor. Unul dintre ele este sistemul impunerii separate a fiecărui venit provenit dintr-o anumită sursă, care poate fi întâlnit fie sub forma unui impozit unic pe venit, fie prin instituirea mai multor impozite, care vizează fiecare în parte, venitul obținut dintr-o anumitî sursă. A doua metodă este relevant de sistemul impunerii globale, ce presupune cumularea tuturor veniturilor realizate de persoanele fizice, indiferent de sursa de proveniență, și impunerea venitului cumulat unui singur impozit.

Din compararea celor două sisteme de impunere a veniturilor persoanelor fizice rezultă că, impunerea separată permite tratarea diferențiată a veniturilor în ceea ce privește nivelul cotelor și modul de așezare.

Impozitulipeiveniturileipersoanelornfizicelselstabileștedelregulănanual,lpelbazaldeclarațieindesimpunerejîntocmiteldelsubiectullimpozabil. Impozitul pe venitul persoanelor juridice, este stabilit în baza profitului realizat de persoanele juridice. În unele țări se folosește același sistem de impunere ca la persoanele fizice, iar în altele se practică un sistem distinct. Obiectul impunerii, este venitul efectiv realizat, determinat ca diferența dintre totalul veniturilor brute încasate din activitatea desfășurată și cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora. Pentru stabiliarea impozitului pe profitul persoanelor juridice, se ia ca bază, organizarea acestora – ca societăți de persoane, sau ca societățiideicapital.

În cazul societăților cu capital, se poate face o diferențiere clară între averea personală a acționarilor și patrimoniul societății în ansamblu. Acest fapt permite aplicarea unui sistem de impozitare distinct. Profitul obținut de societățile de capital, se repartizează atât sub formă de dividente, acționarilor, în dependență de participarea lor la capital, cât și la dispoziția societății pentru dezvoltare și extindere.

Majoritatea persoanelor care plătesc impozite beneficiază, în timpul vieții, direct sau indirect, individual sau colectiv, de pe urma impozitelor plătite, prin fenomenul de “reversibilitate” a impozitelor. Sumele ajunse în bugetul statului sunt cheltuite de acesta în folosul tuturor cetățenilor. Fiecare cetățean va beneficia, gratuit de diverse produse (spre exemplu medicamente, proteze), lucrări (drumuri, poduri, amenajarea teritoriului, etc), servicii (de sănătate, învățământ, educație, ordine publică, etc.), acțiuni realizate de stat. Deci pe de o parte persoanele fizice și juridice au virat bugetului de stat unele sume, sub formă de impozite, “fără contraprestație”, “fără vre-un echivalent” sau “fără un contraserviciu“ de valoare egală sau apropiată, direct, imediat și personal, iar pe de altă parte beneficiază de diferite utilități oferite în mod gratuit de către stat.

Procesul de impozitare este efectuat de către stat și depinde, în mare măsură, de nivelul de dezvoltare a elementelor specifice procesului actual de democratizare a societății.Insă lipsa transparenței în procesul alocării resurselor financiare ale statului conduce la crearea unei atitudini negative a contribuabililor față de Stat și la eschivarea acestora de a-și onora obligațiunile sale fiscale în fața statului. Această atitudine vis-a-vis de impozitare este mult mai negativă în statele cu regimuri și tradiții democratice mai puțin dezvoltate.

Din totalitatea impozitelor aplicate în practica fiscal mondială, cel mai important din punct de vedere a echității fiscal prin impozit, îl reprezintă impozitul pe venit. Acest impozit predomină în incasările bugetare a diferitor state, comparative cu altele din categoria impozitelor directe.În subcapitolul ce urmează, vom decrie detalit, impozitul pe venit.

1.2 Evoluția impozitului pe venit în Republica Moldova

Codul Fiscal reglementează principiile generale ale impozitării în Republica Moldova, statutul juridic al contribuabililor, al organelor fiscale și al altor participanți la relațiile reglementate de legislația fiscală, principiile de determinare a obiectului impunerii, răspunderea pentru încălcarea legislației fiscale, precum și modul de contestare a acțiunilor organelor fiscale.

Codul fiscal este modificat și completat anual, în corespundere cu progresele în mediul de afaceri, diversificarea relațiilor și formelor de cooperare, perfecționarea mecanismelor de management și a proceselor tehnologice, dezvoltarea tehnologiilor informaționale.

Conform Codului Fiscal, Titlul II – Impozitul pe venit, subiecții impozitării sunt:

Figura 1.3 Subiecții impozitului pe venit

Sursa: Codul Fiscal al Republicii Moldova.Titlul II. Articolul 13.

Rezident al Republicii Moldova este orice persoană fizică, care :

are domiciliul permanent în Republica Moldova, inclusiv :

se află la tratament sau la odihnă, la învățătură, sau în deplasare peste hotare;

este persoana cu funcții de răspundere a Republicii Moldova, aflată în exercițiul funcțiunii peste hotare;

se află în Republica Moldova cel puțin 183 de zile pe parcursul anului fiscal;

Nerezident al Republicii Moldova este orice persoana fizică care nu corespunde cerințelor stabilite pentru determinarea ei ca rezident ori, deși corespunde acestor cerințe, se află în Republica Moldova:

în calitate de persoană cu statut diplomatic sau consular, ori în calitate de membru al familiei unei asemenea persoane;

în calitate de colaborator al unei organizații internaționale, create în baza acordului interstatal la care Republica Moldova este parte, sau în calitate de membru al familiei unui asemenea colaborator;

la tratament sau la odihnă, la învățătură sau în deplasare, dacă această persoană fizică s-a aflat în Republica Moldova, exclusiv în aceste scopuri;

exclusiv in scopul trecerii dintr-un stat străin în alt stat străin prin teritoriul Republicii Moldova.

Obiectul impunerii conform Codului Fiscal, îl constituie:

Figura 1.4 Obiectul impozitului pe venit

Sursa: Codul Fiscal al Republicii Moldova, Titlul II – Impozitul pe venit. Articolul 14

Cotele de impozitare pentru anul 2015, stabilite conform Codului Fiscal. Titlul II. Impozitul pe venit, Articolul 15, sunt:

– 7% din venitul anual impozabil ce nu depășește suma de 29640 lei;
– 18% din venitul anual impozabil ce depășește suma de 29640 lei;
– 12% din venitul impozabil, pentru persoanele juridice
– 7% din venitul impozabil, pentru gospodăriile țărănești (de fermier)
– 15 % din depășirea venitului estimat față de venitul brut înregistrat în evidența contabilă de agentul economic, pentru agenții economici al căror venit a fost estimat în conformitate cu art.225 și 225115

Tabelul 1.1

. Evoluția cotelor de impozitare, pentru perioada 2013-2015

Sursa: Codul Fiscal al Republicii Moldova. Titlul II, Articolul 15. Anii 2013-2015

Pentru anii 2013-2015, se observă o creștere continuă a tranșelor de venit anual, cotele stabilite pentru impozitare menținându-se însă intacte. Dacă ar fi să analizăm evoluția pentru o perioadă mai mare de timp, am observa că cotele au suferit de-a lungul timpului și ele numeroase modificări, până a se menține echilibrate. Acest fapt îl putem observa în tabelul (1.2.)

Tabelul 1.2.

Evoluția tranșelor și cotelor de impozitare, pentru perioada 2004-2015

Sursa: Codurile Fiscale ale Republicii Moldova, pentru perioada 2004-2015

Odată ce perioada analizată a devenit mult mai extinsă, putem observa numeroasele modificări ce au avut loc în decursul anilor 2004-2015. Putem constata că în anii 2004-2007, a existat a treia cota de impozitare, ce se utiliza pentru sumele mai mari de 21000 lei. Consider că întrebuițarea unei a treia tranșe de impozitare era o acțiune incomodă pentru contribuabili, iar o politică fiscală complicată, poate rezulta anumite metode de eschivare de la plata impozitelor la stat, ceea ce condiționează pierderi în veniturile Bugetului Public Național. După o perioadă de fluctuații, se evidențiază intervalul dintre anii 2008-2012, în care economia cunoaște o treaptă echilibrată, în care nici cotele, nici tranșele de impozitare, nu se modifică. Odată cu anul 2013 însă, se fac anumite modificări în Codul Fiscal, stabilindu-se noi reguli de impozitare a veniturilor, ceea ce am putut observa și în tabelul (1.1)

Următoarea etapă a procesului fiscal, este acordarea scutirilor. Fiecare contribuabil (persoană fizică rezidentă ) are dreptul la o scutire personală stabilită pentru anul 2015, în sumă de 10128 lei anual. Pe lângă scutirea personală, se mai acordă scutiri în dependență de starea familiară a persoanei, persoanele pe care le are la întreținere sau starea de sănătate. Suma scutirilor de diferențiază de la o persoană la alta, și pentru a constata modificările ce au avut loc pe parcursul perioadei 2013-2015, vom analiza tabelul ce urmează.

Tabelul 1.3.

Tabelul 1.3.Evoluția sumelor scutirilor, pentru perioada 2013-2015

În acești 3 ani analizați, putem deduce o creștere continuă a scutirilor acordate persoanelor fizice, însă au existat ani, în care scutirile au avut o sumă fixă pentru o perioadă mai îndelungată, ceea ce putem constata din tabelul (1.4)

Tabelul 1.4

Evoluția scutirilor, pentru perioada 2004-2015

Sursa: Codurile Fiscale ale Republicii Moldova, pentru anii 2004-2015

Ca și în cazul cotelor stabilite pentru perioada 2004-2015, se observă și la scutiri, transformări majore pe parcursul a 11 ani de analiză. Chiar dacă scutirile personale au fost exacte pe parcursul a 4-5 ani, nu putem spune același lucru și despre celelalte scutiri. Cu toate că economia Republicii Moldova are un mod lent de evoluție, diferența dintre anul 2004 și 2015, este una considerabilă. Scutirile majorându-se cu aproximativ 50%. Chiar și așa. Mărimea scutirilor este în continuare una insuficientă, luând în considerație că odată cu creșterea scutirilor, cresc și tranșele veniturilor impozabile.

Sistemul Fiscal este unul dintre cele mai importante sisteme funcționale ale unui stat. Deoarece Sistemul Fiscal reprezintă totalitatea impozitelor, taxelor, încasarilor și altor plăți, el reprezintă sursa principală de formare a bugetului de stat, buget fară de care existența unei țări este practic de neconceput. În dependență de acumulările bănești la bugetul de stat, rezultă nivelul de asigurare și de trai a tuturor cetățenilor.

Impozitele au o mare importanță în procesul de dezvoltare al economiei naționale în general. În dependență de cum este dusă politica fiscală în cadrul unui stat se stimulează sau invers se stopează interesul cetățenilor de a duce o activitate economică. Prin urmare, dacă impozitele nu sunt prea mari și sunt convenabile de plătit pentru toți agenții economici și persoanele fizice, se dezvoltă o economie bazată pe concurența loială fară evaziuni fiscale, o economie stabilă. Apare interesul de a duce o activitate economică, prin urmare mărindu-se cantitateaivărsăminteloriînibugetulideistat. 

În dependență de mărimea banilor achizitionați, crește influența statului în dezvoltarea economiei, el poate acorda subvenții pentru anumite categorii de oameni sau pentru dezvoltarea anumitor ramuri a economie. Tot în dependență de cantitatea de bani achiziționată crește posibilitatea statului de a duce o politică externă activă ca urmare aducînd un aport la creșterea autorității acestui stat pe planiinternațional. 

Practica internațională a impozitării veniturilor.

Sistemele contemporane de impozitare directă, diferă de la o țară la alta, după structură, componență, metode de percepere, cote de impunere, modalități de stabilire a bazei impozabile, înlesniri, etc. Ele s-au constituit și continuă să evolueze fiind influențate de tradiții, factori economici, sociali sau politici. Numărul de impozite, nivelul și forma de percepere, depind de structura teritorial- administrativă, de potențialul economic, de orientarea politică și socială a țării.

În conformitate cu normele europene, indiferent de țara UE în care se află domiciliul fiscal, ar trebui să se aplice aceeași modalitate de impozitare ca și cetățenilor țării respective. De exemplu, în țara în care aveți domiciliul fiscal sau în care vă obțineți totalitatea sau cea mai mare parte a veniturilor, veți avea dreptul la:

toate prestațiile familiale și deducerile fiscale pentru cheltuielile ocazionate de creșterea copiilor, chiar dacă acestea au fost efectuate în altă țară din UE

toate deducerile fiscale pentru dobânda ipotecară, chiar și pentru o casă pe care o dețineți în altă țară din UE

prezentarea unei declarații fiscale comune (împreună cu soțul/ soția), dacă această opțiune există în țara respectivă.

Nu există norme valabile la nivel european referitoare la impozitarea veniturilor obținute de persoanele care lucrează sau petrec o parte din timp în altă țară din UE. Totuși, țara în care aveți domiciliul fiscal vă poate impozita, în general, totalitatea veniturilor (obținute din muncă sau din alte surse). Este vorba despre salarii, pensii, prestații, venituri generate de proprietăți sau de alte surse, profituri obținute din vânzarea de proprietăți, peste tot în lume.

În Romania, contribuabilii care încep o activitate în cursul anului fiscal sunt obligați să depună la organul fiscal competent declarația privind venitul estimat/norma de venit, prin care estimează veniturile și cheltuielile ce se vor realiza pentru anul fiscal. Obligația depunerii declarațiilor privind venitul estimat/norma de venit revine atât contribuabililor care determină venitul net în sistem real și desfășoară activitatea în mod individual sau în cadrul unei întreprinderi familiale, cât și contribuabililor pentru care venitul net se determină pe bază de norme de venit. Declarația se depune la organul fiscal competent, astfel:

• în termen de 15 zile de la data începerii activității, în cazul contribuabililor careirealizeazăivenituriidiniactivitățiiindependente;
• până la data de 31 ianuarie inclusiv, în cazul contribuabililor care realizează venituri din activități independente impuse pe bază de norme de venit și care în anul fiscal anterior au înregistrat un venit brut anual mai mare decât echivalentul în lei al sumei de 100.000 euro, și careiauiobligațiaideterminăriiivenituluiinetianualiînisistemireal,iîncepândicuianulifiscaliurmă-tor;
• până la data de 25 mai a anului de impunere, odată cu declarația privind venitul realizat, în cazul contribuabililor care, în anul anterior, au realizat pierderi și cei care, au realizat venituri pe perioade mai mici decât anul fiscal, precum și cei care, din motive obiective , estimează că vor realiza venituri care diferă cu cel puțini20%ifațăideianulifiscalianterior;

• până la data de 31 ianuarie inclusiv, în cazul contribuabililor care au desfășurat activități impuse pe bază de norme de venit și care solicită trecerea pentru anul fiscal următor la impunerea în sistem real precum și cei care au desfășurat activități impuse în sistem real și solicită impunerea pe baza normelor de venit.

Contribuabilii care realizează venituri din activități comerciale, pot opta prin intermediul declarației privind venitul estimat/norma de venit asupra modalității de stabilire a venitului net, repectiv pe baza normelor de venit de la locul desfășurării activității sau pe baza datelor din evidența contabilă în partidă simplă. Determinarea venitului net pe baza normelor de venit se poate face doar în cazul desfășurării unor activități care sunt cuprinse în Nomenclatorul activităților independente pentru care venitul net se poate determina pe baza normelor anuale de venit, activități desfășurate de contribuabilii care realizează venituri comerciale3 . Contribuabilii care încep o activitate impusă pe bază de norme de venit și optează pentru determinarea venitului net în sistem real vor depune declarația privind venitul estimat/norma de venit în termen de 15 zile de la producerea evenimentului, completată corespunzător. Contribuabilii care au desfășurat activități impuse pe bază de norme de venit și care solicită trecerea pentru anul fiscal următor la impunerea în sistem real vor depune declarația privind venitul estimat/norma de venit până la data de 31 ianuarie, completată corespunzător. Opțiunea de a determina venitul net pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă este obligatorie pentru contribuabil pe o perioadă de 2 ani fiscali consecutivi și se consideră reînnoită pentru o nouă perioadă dacă contribuabilul nu solicită revenirea la sistemul anterior, prin completarea corespunzătoare a declarației privind venitul estimat/norma de venit și depunerea formularului la organul fiscal competent până la data de 31 ianuarie inclusiv a anului următor expirării perioadei dei2iani.
În cazul în care un contribuabil desfășoară o activitate pe baza normelor de venit și o altă activitate independentă, venitul net anual se determină pe baza contabilității în partidă simplă. Contribuabilii pentru care venitul net se determină pe bază de norme de venit și care în anul fiscal anterior au înregistrat un venit brut anual mai mare decât echivalentul în lei al sumei de 100.000 euro, începând cu anul fiscal următor, au obligația determinării venitului net anual în sistemireal.
Această categorie de contribuabili are obligația să completeze corespunzător și să depună declarația privind venitul estimat/norma de venit până la data de 31 ianuarie inclusiv. Cursul de schimb valutar utilizat pentru determinarea echivalentului în lei al sumei de 100.000 euro este cursul de schimb mediu anual comunicat de Banca Națională a României, la sfârșitul anului fiscal. care urmează a se aplica4 . Dacă un contribuabil desfășoară două sau mai multe activități care generează venituri comerciale, venitul net din aceste activități se stabilește prin însumarea niveluluiinormelorideiveniticorespunzătoareifiecăreiiactivități.
Contribuabilii care desfășoară activități pentru care venitul net se determină pe bază de norme de venit au obligația să completeze numai partea din Registrul-jurnal de încasări și plăți referitoare la încasări, potrivit reglementărilor contabile elaborate în acest scop. În cazul în care un contribuabil desfășoară o activitate independentă, care generează venituri comerciale, pe perioade mai mici decât anul calendaristic, norma de venit aferentă acelei activități se corectează astfel încât să reflecte perioada de an calendaristic în care a fost desfășurată activitatea respectivă.
Impozitul anual datorat se stabilește de organul fiscal competent pe baza declarației privind venitul realizat, prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului net anual impozabil. Venitul net anual impozabil se stabilește pe fiecare sursă din categoriile de venituri prin deducerea din venitul net anual a pierderilor fiscale reportate. Impozitul anual datorat se înscrie în decizia de impunere. Diferențele de impozit rămase de achitat conform deciziei de impunere anuale se plătesc în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere, perioadă pentru care nu se calculează și nu se datorează dobânzi și penalități de întârziere.
Categoriile de venituri supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor, sunt următoarele:

a) venituri din activități independente, 
b) venituri din salarii, 
c) venituri din cedarea folosinței bunurilor 
d) venituri din investiții 
e) venituri din pensii, 
f) venituri din activități agricole 
g) venituri din premii și din jocuri de noroc 
h) venituri din transferul proprietăților imobiliare 
i) venituri din alte surse

Cota de impozit este de 16% și se aplică asupra venitului impozabil corespunzător fiecărei surse din fiecare categorie pentru determinarea impozitului pe veniturile din:I activitățiiindependente,isalarii,icedareaifolosințeiibunurilor,iinvestiții,ipensii,activitățiagricole,premii, și alte surse.

Marea Britanie este a 6-a putere economică a lumii și a treia din Europa, după Germania si Franța. Lira sterlină reprezintă a treia cea mai mare valută de rezervă după dolarul american și euro. Banca Angliei, prin intermediul guvernatorului și al Consiliului Monetar, este cea care se ocupă de politica monetară, de rata dobânzii șiideicontrolulirateiiinflației. Marea Britanie va depăși Germania, și va deveni cea mai mare economie a Europei pâna în 2030, spun economiștii. Datorită deciziei Marii Britanii de a nu adopta euro, acest stat va depăși Franța în mai putin de cinci ani, și va deveni a cincea mare economie a lumii. Moneda britanică puternică, taxele reduse și creșterea populației, fac ca Marea Britanie să depășească din punct de vedere economic – Franța în 2018 și Germania,12 ani mai târziu. în 2030, Franța va fi a 13-a economie a lumii., Marea Britanie va continua să prospere în afara euro-zonei și economia britanică, va creșteicui1,4%ianulicurent,ipotrivitiCentruluiipentruicercetări.înneconomie.și.afa-ceri.
Veniturile ce se impozitează în Marea Britanie, sunt destul de numeroase,fiind impozitate următoarele categorii de venituri: 

veniturile din salarii, 

veniturile din activități independente, 

veniturile de pensii, 

veniturile din dobânzi, și altele.

Există și venituri neimpozabile în UK, precum:  alocația de maternitate,.alocația pentru copii.sau.alocația.pentru.persoanele.cu.handicap.

În UK se plătesc în general două tipuri de taxe:
Impozitul pe profit și asigurările sociale, care se duc la plata asigurărilor sociale și pensii de stat.

Impozitul pe profit, este o taxă pe care orice lucrător o plătește pe salariul primit. Nu se achită impozitul pe profit, dacă cetățeanul câștigă sub o anumită sumă pe an, pe care orice angajat o poate câștiga și pentru care nu plătește impozit pe profit. Tot ce trece de suma anuală neimpozabilă, se impozitează. În momentul de față , alocația personală este de £10000 pentru anul fiscal 2014-2015. Deci, daca venitul declarat este mai mic sau egal cu £10000 atunci nu se plătește nici o taxă pe acești bani. Tot ce se câștigă peste suma de £10000, cât este alocația personală, va trebui impozitată.

În Marea Britanie, există praguri de impozitare pentru impozitele pe profit, după cum urmează :

20% pentru câștiguri între £0 – £31865 pe an fiscal.

40% pentru câștiguri între £31866 – £150000.

extra 45% pentru câștiguri de peste £150000.

• 20 % pentru dobânda de la bancă (economii personale).

Asigurările sociale și pensia de stat,este ceea ce plătesc cetățenii cuprinși în câmpul muncii și care contribuie la cheltuielile sociale. Un cetățean moldovean ,care lucrează legal în Marea Britanie,itrebuieisăiplăteascăiasigurăriisociale.după.cum.urmează:
Ca angajat, va trebui să se achite Class 1 NI dacă suma câștigată este peste £153/saptamana.
Valoarea sumelor pentru Class 1 NI pentru anul fiscal 2014-2015 in UK sunt:

12% pentru câștiguri săptămânale între £153 și £805

2% pentru orice depășește £805/săptămână.

Ca liber-profesionist , se plătește Class 2 și Class 4 NI, dacă se deține un profit de peste £5885/an . Mai jos este reprezentată suma necesară pentru achitarea Class 2 ca liber- profesionist:

Profit anual 0 – £5885 ➪ £ 0

Profit anual £5885 – £7956 ➪ £2.75/săptătamână

Profit anual £7956 – £41865 ➪ £2.75/ săptătamână

Profit anual > £41865 ➪ £2.75/ săptătamână

Sistemul impozitelor în Anglia este bazat pe plata în avans a impozitelor de către fiecare persoană ce primește salariu în Marea Britanie, prin urmare când se termină perioada de lucru sau la finalul anului financiar se poate aplica pentru restituirea impozitul. Cererea de restituire se poate depune pentru 4 ani în urmă. Totuși, dacă se calculează impozite neplătite, penalizarea pentru plată târzie se aplică împreună cu o dobândă asupra sumei respective.

Figura 1.6. Evoluția cotelor de impozitare în Marea Britanie

Sursa: http://blogs.spectator.co.uk/files/2014/09/Screen-Shot-2014-09-29-at-13.15.43.png

Cu toate că Republica Moldova nu are un nivel economic foarte dezvoltat și salariile medii lunare sunt mici, în ceea ce privește impozitarea veniturilor, dacă ar fi să comparăm cotele de impozitare cu țările europene, țara noastră se situează pe un loc destul de avantajos. Cu toate că țările dezvoltate supun impozitării o parte mai mare din veniturile pe care le obțin, asta nu este o problemă pentru cetățeni, salariile și nivelul de trai, compensând și acoperind cu mult pierderile la care se supun în urma cedârii la stat a unei părți din venit, ceea ce nu putem spune despre Republica Moldova.

Conform unui studiu întreprins de către Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, publicat în revista Forbes USA în martie 2015, s-au constatat în urma unor analize globale, țările cu cele mai înalte cote de impozitare, baza de calcul fiind salariul mediu lunar al unei persoana fizice, necăsătorite, fără copii.

Figura 1.7 Graficul țărilor cu cea mai înaltă cotă de impozitare

Sursa: http://www.forbes.com/sites/niallmccarthy/2015/05/18/the-college-majors-with-the-highest-starting-salaries-infographic/

Pentru a putea face o comparație cât mai reală a locului ocupat de Republica Moldova în clasamentul țărilor cu cele mai mari cote de impozitare din Europa, este sufficient de făcut o simplă constatare:

În conformitate cu prevederile art. 21 alin. (4) din Legea nr. 489-XIV din 8 iulie 1999 privind sistemul public de asigurări sociale (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2000, nr. 1-4, art. 2), cu modificările și completările ulterioare, Guvernul HOTĂRĂȘTE:
    Se aprobă cuantumul salariului mediu lunar pe economie, prognozat pentru anul 2015, în mărime de 4500 lei, pentru utilizare în modul stabilit de legislație.

Astfel, întrucât suma de 4500 lei depășește pragul minim de impozitare de 2470 lei/ lunar, suma se va impozita parțial cu 18 %, clasând Republica Moldova pe locul 9 în clasamentul țărilor cu cea mai mare cotă de impozitare din Europa, la salariul mediu de 4500 lei/ lunar, persoana fizică fiind obligată să achite 538,30 lei. Este o situație destul de alarmantă, luând în considerație că Republica Moldova se consideră cea mai săracă țară europeană.

În tabelul ce urmează, se reflectă o altă modalitate de analiză ale avantajelor sau dezavantajelor aplicării cotelor progresive compuse la impozitul pe venit, în Republica Moldova, față de alte țări ale lumii. Pentru analiza dată, am utilizat cotele internaționale de impunere ale veniturilor, ajustându-le la salariul mediu lunar pe economie prognozat pentru anul 2015 în Republica Moldova. Astfel, putem observa cum ar influența economia țării noastre, aplicarea modalităților de impozitare internaționale.

Tabelul 1.5

Ajustarea cotelor internționale la venitul mediu lunar al R.M.

Sursa: http://www.kpmg.com/global/en/services/tax/tax-tools-and-resources/pages/individual-income-tax-rates-table.aspx

După cum putem observa, sumele impozabile sunt exagerate, subiecții impozitului nu ar putea face față unor asemenea cote majorate, unele sume datorate statului fiind de pesste 50% din venitul mediu lunar. Această analiză ne ajută să constatăm că Republica Moldova are de traversat un drum foarte lung până a obține situația economică necesară pentru suportarea unor cote la impozitul pe venit de 50.84 %.

CAPITOLUL II: REGIMURILE FISCALE ALE IMPOZITULUI PE VENIT ÎN REPUBLICA MOLDOVA

2.1 Impozitarea veniturilor agenților economici

Agenții economici sunt persoane sau grupuri de persoane fizice și/sau juridice care, în calitate de participanți la viața economică, îndeplinesc roluri și au comportamente economice similare.
Agent economic poate fi:

Producătorul

-agent economic care fabrică un produs finit, o parte componentă a unui produs sau materie primă. De exemplu: producerea pastelor făinoase

-agent economic care aplică pe produs numele său, marca comercială sau un alt semn distinctiv. De exemplu: împachetarea dintr-un lot de 1 tonă a 100.000 de unități de ambalaje de hrișcă pentru comercializare

-agent economic care schimbă un produs pentru altă destinație. De exemplu: din smântână produce unt

-agent economic care modifică caracteristicile produsului. De exemplu: modificarea coniacului în brandy de către același producător

-reprezentant, înregistrat în Republica Moldova, al unui agent economic al cărui sediu se află în afara Republicii Moldova. De exemplu: operator de telefonie mobilă ce funcționează în Moldova, însă sediul este în Franța

-agent economic care importă produse. De exemplu: orice produs ce este fabricat peste hotare și a trecut vama Moldovei, cum ar fi suc importat din Ucraina, sau cremă de față importată din Franța

-distribuitor sau vânzător al produsului importat în cazul în care importatorul nu este cunoscut

Vânzătorul – orice persoană juridică sau fizică autorizată pentru activitate de întreprinzător, care desfășoară activitate comercială în relațiile cu consumatorii.

Prestatorul – orice persoană juridică sau fizică autorizată pentru activitate de întreprinzător, care prestează servicii. De exemplu, prestator în alimentația publică: restaurant, cafenea, bar, ospătărie; prestator de servicii de reparație: telefonie mobilă, reparația încălțămintei, reparație auto; prestator în confecționarea produselor la comanda individuală a consumatorului: de mobilă, de geamuri

Comerciantul – orice persoană fizică sau juridică, care acționează în cadrul activității sale comerciale, industriale, de producție sau artizanale, și care este în legătură directă cu consumatorul. Acesta acționează în scop comercial, în numele sau în beneficiul unui comerciant.

În Republica Moldova, Subiecți ai impunerii fiscale se consideră:

Agenții economici-rezidenți ce obțin venituri din Republica Moldova și din străinătate;

Agenții economici-nerezidenți ce obțin venituri din Republica Moldova.

La impozitul pe venit pentru persoane juridice obiectul impunerii fiscale îl constituie venitul brut, care cuprinde: venitul obținut din toate sursele de venit din Republica Moldova și venitul obținut din orice sursă de venit de peste hotarele Republicii Moldova (din străinătate).
Pentru persoanelor juridice se utilizează sistemul cotelor proporționale conform tabelului următor.

Tabel 2.1

Dinamica cotelor impozitului pe venit aplicate persoanelor juridice

Sursa: Codul Fiscal al Republicii Moldova

Particularități în determinarea unor venituri

Veniturile obținute sub formă nemonetară se evoluează la prețurile de piață.

Veniturile obținute în valută străină se recalculează în valută națională la cursul oficial de schimb stabilit de BNM la data tranzacției.

În cazurile cînd există datorii sau creanțe în valută străină la sfîrșitul perioadei fiscale ele se recalculează la cursul BNM la data de 31 decembrie și se determină veniturile sau pierderile de la tranzacțiile în valută, care se iau în considerație la determinarea impozitului.

Donațiile făcute de contribuabil se consideră pentru el drept venit impozabil în mărimea:

suma mijloacelor bănești donate

valoarea bunului donat ce reprezintă mărimea maximă dintre baza valorică ajustată și prețul de piață la momentul donării.

5. Sumele restituite ale datoriilor compromise sau ale pierderilor fiscale deduse anterior din venit se includ în venitul brut al contribuabilului în anul fiscal în care aceste sume au fost încasate.

Sursele de venit impozabile pentru persoanele juridice conform art.18 al Codului Fiscal includ:

venitul provenit din activitatea de întreprinzător, din activitatea profesională sau din alte activități similare;

venitul de la activitatea societăților obținut de către membrii societăților și venitul obținut de către acționarii fondurilor de investiții, conform prevederilor capitolului 9 ” Reguli cu privire la societăți și Fonduri de investiții”;

plațile pentru munca efectuată și serviciile prestate (inclusiv salariile), facilitățile acordate de patron,onorariile, comisioanele, primele și alte retribuții similare;

venitul din chirie ( arendă );

creșterea de capital peste pierderile de capital, neluată în considerare în alte tipuri de venit;

creșterea de capital definită la art. 37 alin 7 (suma creșterii de capital în anul fiscal este egală cu 50% din suma excedentară a creșterii de capital recunoscute peste nivelul oricăror pierderi de capital suportate pe parcursul anului fiscal);

venitul obținut sub formă de dobîndă

Dobînda – orice venit obținut conform creanțelor de orice fel (indiferent de modul întocmirii), inclusiv veniturile de pe depunerile
Deducerile
Deducerea reprezintă suma care , la calcularea venitului impozabil se scade din venitul brut al contribuabilului.La detrminarea venitului impozabil din venitul brut se deduc cheltuielile ce țin de fabricarea( executarea, prestarea) și desfacerea producției (lucrărilor, serviciilor) vîndute, producerea și desfacerea mărfurilor, mijloacelor fixe și altor bunuri, precum și cheltuielile legate de obținerea altor venituri impozabile, care se determină conform SNC luînd în considerație prevederile Codului Fiscal.

Pentru determinarea venitului impozabil este necesar de a clarifica care dintre cheltuielile efectuate de către persoana juridică se permit spre deducere din venitul brut.

Se deduc cheltuielile ordinare si necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul anului fiscal, exclusiv în cadrul activității de întreprinzător (art. 24). Cheltuielile ordinare și necesare rezultă din profilul de activitate a agentului economic. Unele tipuri de cheltuieli pentru unii agenți economici pot fi determinate ca cheltuieli ordinare și necesare, iar pentru alți agenți economici cheltuieli, care nu sunt recunoscute în scopuri fiscale.

Se cunosc trei grupuri (convenționale) de cheltuieli efectuate de agenți economici:

Cheltuieli care se permit spre deducere în cuantum total

salariu și premii din fondul de salariu calculate personalului

contribuții pentru asigurările sociale de stat

contribuții pentru asigurarea obligatorie în medicină

cheltuieli pentru consumul de energie, combustibil, gaze, apă, etc.

cheltuieli privind chiria

cheltuieli administrative (poștale, telefonice, de birou etc.)

impozite și taxe (cu excepția impozitului pe venit

cheltuieli privind paza, tehnica securității, protecția mediului înconjurător.

etc.

cheltuieli care se permit spre deducere în mărime limitată

uzura MF (diferența de metode de calculare a uzurii; autoturismele cu valoarea mai mare de 200 mii lei) (art. 26,27)

cheltuielile de reparație a MF în mărime de 15% de la valoarea lor. ( art. 27 pct.8)

amortizarea activelor nemateriale; (art. 28)

cheltuieli de delegații, de reprezentanță, de asigurare a persoanelor juridice în limita normelor și normativelor stabilite de Guvern

donațiile făcute în scopuri filantropice în mărime de 10% din venitul impozabil (art. 36)

cheltuielile documentar neconfirmate în mărime de 0,2 % din venitul impozabil

datoriile dubioase, care și-au pierdut valoarea, a devenit nerambursabilă și s-a format în cadrul activității de întreprinzător (art.31)

dobânzile (art 25)

pierderile fiscale ale anilor precedenți art 32

cheltuieli care nu se permit spre deducere

cheltuieli personale și familiale.

sumele achitate pentru terenuri și proprietatea pe care se calculează uzura.

pierderile în urma vînzării sau schimbului proprietății efectuate între persoanele interdependente.

cheltuielile ce țin de procurarea, administrarea sau întreținerea oricărei proprietăți, venitul de pe urma căreia este scutit de impozit.

impozitul pe venit.

penalitățile și amenzile aferente tuturor impozitelor, taxelor și altor plăți obligatorii la bugetul de stat și a fondurilor extrabugetare.

impozitele achitate în numele altei persoane.

defalcările în fondurile de rezervă cu excepția instituțiilor financiare.

pierderile de capital peste creșterile de capital.

În cazurile cînd în evidența financiară sînt înregistrate cheltuieli din cele menționate mai sus, atunci în scopuri fiscale ele totalmente se exclud din cheltuieli. Prin urmare se va majora venitul impozabil și impozitul pe venit.

Modul de determinare și deducere a acestor cheltuieli este stipulat în "Regulamentul cu privire la modul de evidență și calculare a uzurii mijloacelor fixe în scopul impozitării".

Obiectul calculării uzurii în scopuri fiscale sunt mijloacele fixe folosite în activitatea de întreprinzător și supuse uzurii.

Nu se calculează uzura pentru:

– construcțiile capitale nefinisate;

mijloacele fixe în timpul reconstrucției sau reutilării tehnice la suspendarea completă a funcționării întreprinderii;

mijloacele fixe, care sunt conservate;

– mijloacele fixe lichidate;

– loturile de pământ;

– vitele productive și de muncă (cu excepția cailor de muncă);

– plantațiile perene, care n-au intrat pe rod;

– valoarea autoturismelor mai mare de 200 000 lei. În acest caz deducerea uzurii se limitează la suma de 200 000 lei.

Pentru calcularea uzurii toate mijloacele fixe se clasifică în cinci categorii. Fiecare categorie a mijloacelor fixe reprezintă comasarea a mai multor grupe de mijloace fixe similare după termenul de exploatare și norma uzurii. Pentru fiecare categorie este stabilită norma de uzură, care se calculează din valoarea mijlocului fix la începutul perioadei de gestiune.

Tabelul 2.2

Clasificarea mijlocelor fixe conform perioadei de funcționare utilă

Mărimea uzurii mijloacelor fixe ce urmează a fi dedusă se determină prin înmulțirea bazei valorice a mijloacelor fixe la finele perioadei de gestiune cu norma de uzură respectivă.

Baza valorică a mijloacelor fixe la finele perioadei de gestiune se determină ca baza valorică a mijloacelor fixe la începutul perioadei de gestiune, majorată cu valoarea de intrare a mijloacelor fixe nou-procurate sau create cu forțe proprii, ajustată cu suma corectărilor și micșorată cu suma din comercializarea lor sau cu baza valorică ajustată în cazul donației, ieșirii forțate sau lichidării.

Cheltuielile de reparație a mijloacelor fixe reglementate conform art. 27 pct. 8, 9 al Codului Fiscal.

Cheltuielile de reparație a MF se permit în limita de 15% de la baza valorică la începutul anului fiscal pentru fiecare obiect din categoria I și a grupului respectiv pentru categoriile II-V. În caz că suma cheltuielilor de reparație depășesc 15%, atunci suma depășirii se reflectă la majorarea valoarii MF pe obiectul sau grupul respectiv.

Cheltuielile de delegații.

Deducerea cheltuielilor de delegații se efectuează în conformitate cu normativele prevăzute Regulamentul cu privire la delegarea salariaților entităților din Republica Moldova aprobat de Hotărîrea Guvernului RM Nr. 10 din  05.01.2012.

Cheltuielile de reprezentanță.

Deducerea cheltuielilor de reprezentanță se efectuează în conformitate cu Regulamentul cu privire la limitarea cheltuielilor de reprezentanță permise spre deducere din venitul brut, aprobat de Hotărîrea Guvernului RM nr. 130 din 6 februarie 1998.

La aceste cheltuieli se atribuie:

• Cheltuielile de primire a delegațiilor;

• Cheltuielile de încheiere a contractelor, etc.

Suma limită a cheltuielilor de reprezentanță permise spre deducere din venitul brut reprezintă:

– 0,5% din venitul brut obținut în urma realizării mărfurilor;

l % din alte tipuri de venit brut fără TVA și acciz.

Cheltuielile de asigurare a persoanelor juridice se efectuează în conformitate cu Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova „Cu privire la cheltuielile privind asigurarea agenților economici și persoanelor fizice, care desfăsoară activitate de întreprinzător, permise spre deducere din veniturile obținute din activitatea de întreprinzător în scopuri fiscale” Nr. 484 din 4 mai 1998.

Deducerea cheltuielilor de asigurare a persoanelor juridice se reglementează de Regulamentul cu privire la cheltuielile de asigurare a persoanelor juridice, permise spre deducere din venitul brut aferente activității de întreprinzător în scopul impozitării. Ele constituie 3% din venitul brut obținut de întreprindere.

Cheltuieli pentru donații în scopuri filantropice

Donațiile în scopuri filantropice vor fi deduse numai în cazul în care ele pot fi confirmate în modul stabilit prin "Regulamentul cu privire la modul de confirmare a donațiilor pentru scopuri filantropice" aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 489 din 04 mai 1998. Se permite de a deduce nu mai mult de 10% din venitul impozabil.

Cheltuielile neconfirmate documentar

Deducerea cheltuielilor neconfirmate documentar se efectuează conform Hotărârii Guvernului Republicii Moldova "Cu privire la modul și cuantumul de deducere a cheltuielilor neconfirmate de contribuabil documentar”nr. 485 din 04 mai 1998

Se permite de a deduce nu mai mult de 0,2% din venitul după efectuarea ajustărilor.

Responsabilitățile contribuabilului aferente nerespectării legislației privind impozitul pe venit.

Pentru încălcarea legislației fiscale privind impozitul pe venit contribuabilii poartă răspundere conform prevederilor Codului fiscal.

Conform art 260 din Codul Fiscal neprezentarea Declarației fiscale (Forma VEN08) și a dărilor de seamă (Formele IRV 09, IAL 09, IAS09, INR 09) se sancționează cu o amenda în mărime de 1000 lei pentru fiecare. Prezentarea tardivă a dărilor de seamă se sancționează cu o amenda în mărime de 200 lei pentru fiecare.

În cazul micsorarii (diminuarii) venitului impozabil declarat de catre contribuabilul care aplica cota zero la impozitul pe venit pentru perioada 2008-2011, se aplica o amenda în marime de 15% din suma nedeclarată (diminuată) a venitului impozabil.

În cazul micsorarii (diminuarii) venitului impozabil declarat de catre contribuabilul începînd cu anul 2012 se aplica o amenda în marime de 30% din suma nedeclarată (diminuată) a venitului impozabil.

Conform art. 261 din Codul Fiscal neplata sau plata incompletă a impozitului pe venit în rate se sancționează cu penalitate determinată în funcție de rata de bază, rotunjită pînă la următorul procent întreg, stabilită de Banca Naționala A Moldovei în luna noiembrie a anului precedent anului de gestiune, aplicată la politicile de politică monetară pe termen scurt, majorată cu 5 puncte. Penalitatea se determină pentru perioada cuprinsă între data stabilită pentru plata acestui impozit și data stabilită pentru prezentarea declaratiei fiscale. Suma neplatită a impozitului pe venit se determina ca diferența dintre impozitul calculat și plătit de contribuabil și impozitul pe care acesta era obligat să-l plătească. Impozitul pe venit care urmează a fi plătit reprezintă cea mai mică mărime din impozitul calculat care urma să fie plătit în anul precedent sau 80% din suma definitivă a impozitului din anul curent, scazîndu-se trecerile în cont (cu exceptia impozitului platit în rate). Sancțiunea nu se aplică în cazul în care impozitul pe venit ce urmează a fi plătit este mai mic de 1000 de lei.

2.2 Impozitele perfectate de la persoanele fizice.

Subiecții impozitului pe venit sînt persoanele fizice rezidente și nerezidente care obțin venituri din categoria celor impozabile.

Persoana fizică este considerata:

cetățean al Republicii Moldova

cetățean străin

apatrid

întreprindere cu statut de persoană fizică (întreprinderi individuale(I.I.) și gospodăriile țărănești (G.T.).

Rezident al Republicii Moldova este orice persoana fizica care corespunde uneia din cerințele de mai jos:

– are domiciliul permanent in Republica Moldova, inclusiv :

– se afla la tratament sau la odihna, sau la învățătură, sau în deplasare peste hotare;

-este persoana cu funcții de răspundere a Republicii Moldova, aflată în exercițiul funcțiunii peste hotare
– se afla în Republica Moldova cel puțin 183 de zile pe parcursul anului fiscal;

Nerezident al Republicii Moldova este orice persoana fizică care nu corespunde cerințelor stabilite pentru determinarea ei ca rezident ori, deși corespunde acestor cerințe, se afla in Republica Moldova:

în calitate de persoana cu statut diplomatic sau consular ori în calitate de membru al familiei unei asemenea persoane;

în calitate de colaborator al unei organizații internaționale, create în baza acordului interstatal la care Republica Moldova este parte, sau în calitate de membru al familiei unui asemenea colaborator;

la tratament sau la odihna, sau la învățătură, sau în deplasare, daca aceasta persoana fizica s-a aflat in Republica Moldova exclusiv in aceste scopuri;

exclusiv in scopul trecerii dintr-un stat străin în alt stat străin prin teritoriul Republicii Moldova (trecere tranzit);

Obiectul impunerii al impozitului pe venit pentru persoanele fizice rezidente îl constituie:

toate veniturile (din categoria celor impozabile) obținute din surse aflate pe teritoriul RM,

veniturile obținute din surse de peste hotare pentru munca efectuată în RM,

veniturile financiare și investiționale din surse aflate în străinătate.

Obiectul impunerii al impozitului pe venit pentru persoanele fizice nerezidente îl constituie:

toate veniturile (din categoria celor impozabile) obținute din surse aflate pe teritoriul RM.

În funcție de metoda înglobării a veniturilor pentru determinarea impozitului se utilizează atît impunerea globală cît și impunerea separată.

Global se impozitează:

plățile pentru munca efectuată și serviciile prestate

facilitățile acordate de patron

onorarii

comisioane

venitul din activitatea de întreprinzător sau profesională

creșterea de capital

dobînzile

anuități

primele și premiile care nu sînt specificate ca neimpozabile în legile prin care se stabilesc aceste plăți

dividendele obținute de la agenții economici nerezidenți

alte venituri conform art. 18 al CF al RM.

Separat se impozitează:

dividendele obținute de la agenți economici rezidenți

veniturile de la jocurile de noroc

cîștigurile de la acțiunile de publicitate

royalty (redevențe)

veniturile persoanelor fizice, care nu desfășoară activitate de întreprinzător obținute de la transmiterea în posesie sau folosință (locațiune, arendă, uzufruct) a proprietății mobiliare și imobiliare(cu excepția veniturilor de la arenda terenurilor cu destinație agricolă).

Perioada fiscală (perioada pentru care se determină obligațiunea fiscală) la impozitul pe venit este:

pentru persoane fizice – an calendaristic.

pentru notari privați – luna calendaristică.

Conform art. 20 al CF sînt prevăzute un șir de venituri care nu se supun impozitării. Unele din ele sînt:

anuități sub forma prestațiilor de asigurări sociale și îndemnizațiile

despăgubirile primite, conform legislației, în urma unui accident de muncă, unei boli profesionale

plățile și compensațiile acordate în cazuri de incapacitate de muncă, conform contractelor de asigurare de sănătate

compensarea cheltuielilor salariaților legate de îndeplinirea obligațiunilor de serviciu în limitele stabilite de actele normative

sumele primite de proprietari sau deținători pentru bunurile rechiziționate în interes public

bursele elevilor, studenților și persoanelor aflate la învățămînt post universitar, cu excepția retribuției pentru activitatea didactică sau de cercetare

pensiile alimentare și îndemnizațiile pentru copii

îndemnizațiile de concediere stabilite conform legislației

patrimoniul primit de către persoanele fizice cetățeni ai RM cu titlu de donație sau moștenire

sumele pe care le primesc donatorii de sînge de la instituțiile medicale de stat.

cîștigurile de la acțiunile de publicitate

altele.

În cazurile cînd veniturile sînt obținute în valută străină ele se recalculează în valută națională conform cursului oficial stabilit de Banca Națională a Moldovei (BNM).

În cazurile cînd veniturile sînt obținute în formă nemonetară ele se recalculează în unități monetare.

În RM conform CF art. 33,34,35 se acordă un minim neimpozabil, care este diferit de la o persoană la alta în funcție de sarcina sa socială.

Fiecare contribuabil poate avea dreptul la scutiri, care sunt expuse în Tabelul (1.2.2)

Dreptul la scutirea personală majoră le aparține contribuabililor: care s-au îmbolnăvit și au suferit de boală actinică provocată de consecințele avariei de la C.A.E. Cernobîl; care sînt invalizi și s-a stabilit că invaliditatea lor este în legătură cauzală cu avaria de la C.A.E. Cernobîl; este părintele sau soția (soțul) unui participant căzut sau dat dispărut în acțiunile de lupta pentru apărarea integrității teritoriale și independenței Republicii Moldova, cît și în acțiunile de luptă din Republica Afghanistan; este invalid ca urmare a participării la acțiunile de luptă pentru apărarea integrității teritoriale și independenței Republicii Moldova, precum și în acțiunile de luptă din Republica Afghanistan; este invalid de război, invalid din copilărie, invalid de gradul I si II este pensioner – victimă a represiunilor politice, ulterior reabilitată.

Persoana întreținută este un ascendent sau descendent al contribuabilului sau al soției (soțului) lui (părinții sau copiii, inclusiv înfietorii si înfiații); În scopul beneficierii de scutirea menționată, persoana întreținută trebuie să corespundă următoarelor cerințe: locuiește împreună cu contribuabilul sau nu locuiește cu acesta, dar își face studiile la secția cu frecvența la zi a unei instituții de învățămînt mai mult de 5 luni pe parcursul anului fiscal; este întreținută de contribuabil;

are un venit anual ce nu depășește suma scutirii personale simple: lei.

În cazul în care contribuabilul este angajat în cîmpul muncii și obține venit din salariu el poate beneficia de scutiri la care are dreptul pe parcursul anului fiscal la locul de munca de bază.

Locul de muncă de bază se consideră întreprinderea (inclusiv întreprinderea individuală și gospodăria țărănească (de fermier)), instituția, organizația la care, conform legislației în vigoare, se ține evidența carnetului de muncă al contribuabilului.

Scutirile la locul de bază de muncă se acordă numai în baza Cererii privind acordarea scutirilor la impozitul pe venit depusă de contribuabil patronului. În scopul determinării mărimii si categoriei scutirii, care urmează a fi acordată contribuabilul trebuie să anexeze la cerere documentele ce certifică dreptul la scutiri.

Copiile documentelor sau extrasele din documentele originale, anexate la Cerere trebuie sa fie autentificate obligatoriu de către patron sau organul notarial. Scutirile se acordă începînd cu data de 1 a lunii următoare, în care a fost depusă Cererea. Contribuabilul care nu-și schimbă locul de muncă nu este obligat sa prezinte anual patronului Cererea si copiile (extrasele) din documentele corespunzătoare, cu excepția cazurilor când angajatul obține dreptul la scutiri suplimentare sau pierde dreptul la careva scutiri. Copiile (extrasele) documentelor contribuabilului prezentate anterior se compară de către patron până la începutul fiecărui an fiscal cu originalele, cu scopul de a verifica dacă nu au intervenit careva schimbări în acestea.

Fără a depune Cererea, anual angajatul trebuie sa prezinte documentele ce sunt cu un termen de valabilitate limitat, spre exemplu: certificatul de confirmare pentru persoanele care își fac studiile la instituțiile de învățământ, confirmarea sotiei (sotului) privind transmiterea scutirii etc.

In cazurile, cind:

contribuabilul n-a prezentat Cererea

n-a indicat corect în Cererea prezentata careva scutiri la care pretinde,

n-a anexat la Cerere documentele justificative,

își retrage Cererea, el nu pretinde la scutiri, iar patronul calculează și reține impozitul din veniturile îndreptate spre achitare fără acordarea scutirilor.

Dacă pe parcursul anului fiscal se schimbă suma scutirilor la care are dreptul contribuabilul sau intervin careva modificări in datele generale privind angajatul (modificarea numelui, codului fiscal, domiciliului permanent etc.), acesta este obligat să prezinte patronului, în termen de 10 zile de la data când a avut loc schimbarea, o nouă Cerere semnată de el, anexând la ea documentele justificative corespunzătoare.

Noua Cerere se prezintă pe parcursul anului fiscal în cazurile când contribuabilul:

obține dreptul la scutiri sau a decis sa beneficieze de scutirile la care are dreptul, însă de care nu a beneficiat pînă la prezentarea Cererii noi;

pierde dreptul (sau renunță benevol) la scutirea pentru soț (soție) sau scutirile pentru persoanele întreținute;

obține (sau pierde) dreptul la scutirea personala majoră de 12 000 lei;

schimbă numele sau si/sau codul lui fiscal;

schimbă domiciliul său permanent.

Noua Cerere depusă de contribuabil trebuie sa conțină informația referitoare numai la scutirile, la care s-a păstrat dreptul, și informația referitoare la scutirile suplimentare la care a obținut dreptul.

În toate cazurile scutirile se acorda sau se anulează din luna următoare, după luna în care este depusă sau retrasă Cererea.

În legătură cu multiplele adresări parvenite din partea contribuabililor în legătură cu acordarea scutirilor la impozitul pe venit în anul 2015, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat (IFPS) a venit cu unele actualizări. Potrivit unui comunicat emis de IFPS, conform art. 33-35 din Codul fiscal, contribuabilii (persoane fizice, cetățeni ai Republicii Moldova) beneficiază de dreptul: la o scutire personală anuală la impozitul pe venit în mărime de 10128 lei sau 15060 lei; la o scutire anuală suplimentară pentru soț (soție) în sumă de 10128 lei anual, cu condiția că soția (soțul) nu beneficiază de scutire personală; la o scutire anuală în sumă de 2256 lei anual pentru fiecare persoană întreținută, cu excepția invalizilor din copilărie pentru care scutirea constituie 10128 lei anual.

Tabelul 2.3

Evoluția scutirilor personale anulale, acordate persoanelor fizice,

perioada 2004 – 2015

Sursa: Codul Fiscal al Republicii Moldova, pentru perioada 2004-2055

În cazul în care se depistează neachitarea datoriilor la buget, în detrimintul termenului stabilit prin Legea RM nr 64 din 11. 04, 2014, care menționează că data limită de depunere a declarației pe venit, este 25 martie al anului urmator, se plătește o majorare de întârziere, sau altfel spus, o penalitate, pentru perioada care începe după scadența impozitului și se incheie în ziua plății lor efective, inclusiv. Dacă în anul 2013, penalitatea constituia 0,03% din suma restanței, pentru fiecare zi, atunci,pentru anul 2014, aceasta constituie 0,02%. Majorarea de întârziere este doar una din măsurile de asigurare a stingerii obligațiilor fiscale. De asemenea, ca măsură de asigurare a stingerii obligațiilor se prezintă și suspendarea operațiunilor la conturile bancare, cu excepția celor de la conturile de credit și provizorii,ișiisechestrareaibunurilor.
Pentru a evita aceste cheltuieli suplimentare, fiecare contribuabil este binevenit la organul fiscal, pentru a fi informat despre situația curentă a obligațiunilor sale fiscale.

Controlul fiscal la contribuabil, indiferent dacă este persoană fizică sau juridică, se nițiază în baza riscurilor. Cu cît nivelul riscurilor este mai ridicat, cu atât este mai mare probabilitatea inițierii unui control fiscal. Procedura de control fiscal la persoanele fizice, este condiționată de depistarea unui risc major, în majoritatea cazurilor fiind plata impozitului pe venit și a bunurilor imobiliare. Responsabilul pentru efectuarea controlului fiscal, este inspectoratul fiscal, care expediază o citație, pentru a invita contribuabilul la sediul inspectoratului fiscal. Controlul fiscal la persoana fizică, se efectuează la sediul organului fiscal, acesta, fiind în drept să întreprindă un control fiscal suplimentar, la domiciliul persoanei fizice, dar doar cu permisiunea acesteia. Citația trebuie să conțină în mod obligatoriu: scopul, data,ora și locul citării,responsabilitățile și obligațiunile persoanei citate, formularl citației fiind reprezentat de o blanchetă cu regim special,iaprobatăiprintr-uniactinormativ.

În cadrul întâlnirii cu persoana citată, aceasta este informată de funcționarul fiscal despre faptul inițierii controlului fiscal cameral, adică, la sediul organului fiscal. Trebuie de menționat că controlul fiscal poate fi înițiat doar în baza Deciziei privind inițierea controlului fiscal.

2.3 Analiza evoluției fiscale în Republica Moldova, pentru perioada 2010-2015

Odată cu creșterea veniturilor, crește și volumul impozitelor datorate statului. Analizând informațiile oferite de Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova, putem observa o creștere considerabilă a veniturilor pe cap de locuitor, în perioada 2010 – 2014.

Tabelul 2.4

Analiza evoluției fiscal în Republica Moldova, pentru perioada 2010-2015

Sursa: http://www.statistica.md/

Analizând tabelul de mai sus, s-a constatat o creștere semnificativă al fiecărui element, pe parcursul perioadei 2010 – 2015. Cu toate că economia se află într-o continuă ascensiune, nivelul ce ar permite un trai decent, încă rîmâne un scop nerealizat.

Astfel, dacă un salariat are la întreținere un copil sau părinte bătrân, atunci cu siguranță salariul său, chiar dacă este dublu comparativ cu minimul său de existență, nu i-ar ajunge pentru ca să acopere cheltuielile minime necesare pentru întreținerea acestor persoane. Având în vedere această realitate tristă din Republica Moldova, unde veniturile sunt mult prea mici pentru a trăi decent, oamenii cheltuiesc prioritar pentru hrană și întreținerea locuinței.

Deci, jumătate din cheltuielile lunare ale moldovenilor sunt destinate pentru procurarea de produse alimentare. Alte 21% merg pentru întreținerea locuinței și 12% – pentru îmbrăcăminte și încălțăminte. Pentru comparație, se menționează că în Luxemburg, populația cheltuiește pentru mâncare doar 8% din total cheltuielilor sale lunare de consum, în Marea Britanie – acest procent este de 8,5%, iar în Germania – 9%. Dacă coșul minim de consum în alte țări conține și costul convorbirilor telefonice mobile și cheltuielile de internet, atunci în Republica Moldova și în alte țări din fosta Uniune Sovietică coșul minim de consum este mult mai modest. astfel mărimea medie a pensiei pentru limită de vârstă de la 1 aprilie 2015  constituie 1.202 lei, însă aceasta nu acoperă minimul de existență, care este peste 1600 de lei lunar. Pensionarii din Republica Moldova, continuă să trăiască cu mult sub limita minimului de existență, arată datele Biroului Național de Statistică. Astfel, mărimea medie a pensiei lunare, acoperă doar 76,9% coșul minim de consum pentru această categorie de vârstă, estimat la 1327 lei.

Capitolul III: EFECTELE FISCALE ȘI ECONOMICE ALE APLICĂRII IMPOZITULUI PE VENIT ÎN REPUBLICA MOLDOVA

3.1 Modul de dimensionare al impozitului

Importanța impozitelor se amplifică odată cu diversificarea funcțiilor și sarcinilor statului, în același timp, rolul impozitelor nu se limitează doar la finanțarea cheltuielilor acestuia, dar influențează și diferite aspecte ale proceselor fiscale și economice, prin intermediul : stimulării investițiilor capitale, contribuției la ridicarea nivelului de ocupare a forței de muncă, echilibrarea nivelului de dezvoltare a diferitor teritorii din cadrul statului sau minimizarea nivelului de diferențiere a veniturilor populației.

Bugetul public național, reprezintă totalitatea veniturilor și cheltuielilor bugetului de stat, bugetelor unităților administrativ-teritoriale, bugetului asigurărilor sociale de stat și fondurilor asigurărilor obligatorii de asistență medicală.Veniturile bugetului public național este format din impozite și taxe, alte încasări ale statului, specificate de legislația în vigoare.
Cheltuielile bugetului public național sunt determinate de cheltuielile prevăzute de legea bugetară anuală în vederea satisfacerii necesităților social-culturale și de cercetări științifice, întreținerea aparatului de stat, acoperirea necesităților militare, achitarea datoriei de stat, acordarea de subvenții sau dezvoltarea sectorului economic al statului.

Tabelul 2.5. Bugetul Public Național, perioada 2006-2013

Impozitul diferențiat definește un sistem progresiv de taxare a veniturilor personale prin care cota de impozitare crește odată cu măsura valorii impozabile de bază.

Conceptul a fost lansat în ideea că trebuie să existe o diferențiere între distribuția pe venituri și pe cheltuieli. În cazul în care rata de impozitare medie este mai mică decât cea marginală, această cotă crește progresiv, de la mic la mare. Ea poate fi aplicată pe taxe individuale sau într-un sistem general de impozitare pentru un an, mai mulți sau chiar pe viață. Principalul scop al impozitului diferențiat este acela de a reduce pe cât posibil incidența taxelor pe care le suportă cetățenii cu venituri mici sau foarte mici și transferarea acestora asupra celor pe care nu îi afectează în același mod negativ, cei cu venituri peste medie.

Echitatea fiscală, reprezintă dreptatea și justețea în materie de impozite. Ea presupune impozitarea diferențată a veniturilor și a averii în funcție de puterea contributivă a subiectului impozitului și scutirea de plata impozitului pentru persoanele cu venituri mici.

Echitatea fiscală indică îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții:

– Stabilirea minimului neimpozabil, ce relevă legiferarea scutirii de impozit a unui anumit venit, care ar permite satisfacerea nevoilor de trai strict necesar. Minimul neimpozabil poate fi stabilit numai în cazul impozitelor directe, cu precădere la impozitele pe venit, neavând aplicabilitate la impozitarea indirectă.

Fixarea sarcinii fiscale în funcție de puterea contributivă a fiecărui plătitor, ce are la bază luarea în considerație a mărimii venitului sau a averii care este obiectul impunerii, precum și a situației personale a contribuabilului, cum ar fi situația familiară (celibatar sau căsătorit, numărul persoanelor aflate la întreținere etc.)

Instalarea parității fiscale, ce ar însemna că la o anumită putere contributivă, sarcina fiscală a unei categorii sociale să fie stabilită egală cu sarcina fiscală a altei categorii sociale, sarcina fiscală a unei persoane să fie stablită egală cu sarcina fiscală a altei persoane din aceeași categorie socială.

Instituirea impunerii generale, cuprinde toate categoriile sociale, respectiv toate persoanele care realizează venituri sau care posedă un anumit gen de avere, cu excepția persoanelor ale căror venituri se situează sub un anumit nivel (minimul neimpozabil). Condițiile expuse, își găsesc reflectare în modul de dimensionare a impozitului considerat și de determinare a cuantumului impozitului. Practica fiscală, în acest sens, cunoaște impunerea în cote fixe și în cote procentuale.

Impunerea în sume fixe, este de origine mai veche, având un grad mai mare de subiectivism. Un asemenea impozit, cunoscut sub denumirea de capitație, era răspândit pe larg în Evul Mediu.Cuantumul impozitului era stabilit abuziv, fiind determinat nu de mărimea venitului sau a averii și nici de situația personală a plătitorului, dar de necesarul de mijloace pentru a fi colectate. Evident, acest procedeu de impunere nu se potrivește cu echitatea fiscală.

Odată cu liberalizarea economică, impunerea în sume fixe a cedat treptate locul impunerii în cote procentuale. Practica fiscală a generat diversificarea caracterului cotelor, așa că poate fi întâlnită impunerea în cote proporționale, în cote progresive și în cote regresive.

Impunerea în cote proporțională, reprezintă o manifestare nemijlocită a egalității în fața impozitului. În cazul acestui procedeu de impunere, se menține constantă cota de impunere indiferent de modificarea mărimii obiectului impunerii, se aplică aceeași cotă oricare ar fi dimensiunile materiei impozabile, cota impozitului rămâne invariabilă la dimensiunea obiectului impozabil. Prin aceasta se asigură în permanență aceeași proporție între volumul venitului sau valoarea averii și cuantumul impozitului datorat. Impunerea în cote proporționale este proprie calculării impozitelor de tip real – funciar, pe imobil, pe genuri de activitate, și se întâlnește și în cazul impozitelor indirecte – taxa pe valoare adaugată, accizele, taxa vamală.
Cu toate că introducerea impunerii în cote proporționale a fost un pas important față de impunerea în sume fixe, totuși nu s-a atins o justețe irevocabilă în repartizarea sarcinilor fiscale. Astfel, nici impunerea în cote proporționale nu a soluționat problema ce reiese din axioma că puterea contributivă a diferitor categorii sociale crește pe măsură ce acestea obțin venituri mai marimsauiposedăiaveriimaiiimportante.
Depășirea acestei deficiențe a impunerii în cote proporționale s-a obținut prin introducerea impunerii în cote progresive. Acestui procedeu îi este caracteristică sensibilitatea cotei de impunere la modificarea obiectului impozabil. Nivelul cotei nu rămâne constant, dar crește pe mîsura sporirii dimensiunilor materiei impozabile, ceea ce face ca dinamica cuantumului impozitului să o devanseze pe cea a volumului materiei impozabile. Cotele progresiei pot crește fie într-un ritm constant, fie în unul variabil. Impunerea progresivă se întâlnește în practica fiscală sub forma impunerii în cote progresive simple, altfel spus – globale, și sub forma impuneriiiînicoteiprogresiveicompuse.
În cazul cotelor progresive simple, se aplică aceeași cotă asupra întregii materii impozabile ce aparțin unui plătitor. Cota de impozit va fu cu atât mai mare, în limitele progresivității stabilite, cu cât volumul materiei impozabile va fi mai mare. Cuantumul impozitului datorat statului reprezintă produsul dintre venitul su averea impozabilă și cota impozitului, corespunzătoare nivelului respectiv al acestuia.

Impunerea în cote progresive simple, deși se bazează pe creșterea cotei de impozit, pe măsura sporirii mărimii materiei impozabile, prezintă totuși unele neajunsuri. Astfel, această modalitate de impunere îi dezavantajează pe cei care au venituri al căror nivel se situează la limita imediat superioară celei până la care acționează o anumită cotă de impozit.
Impunerea în cote progresive compuse, presupune divizarea materiei impozabile în mai multe tranșe, iar pentru fiecare tranșăde venit sau avere, este stabilită o anumită cotă de impozit. Prin însumarea impozitelor parțiale, calculate pentru fiecare tranșă de venit și avere în parte, se obține impozitul total de plată ce revine în sarcina unui contribuabil. Impunerea în cote progresive compuse înlătură neajunsurile semnalate de impunerea în cote progresive globale. Ea este folosită pe larg la impunerea veniturilor obținute de persoanele fizice, fiind însă întâlnită și la unele impozite pe avere.

Practica fiscală cunoaște și impunerea în cote regresive, care se întâlnește mai rar, atât în trecut dar și în prezent. Ea se aplică în cazuri excepționale, pentru perioade limitate de timp, în scopul soluționării unor probleme de ordin economic sau politic. Acestui procedeu îi este proprie de asemenea sensibilitatea cotei de impunere la modificarea obiectului impozabil. Însă în acest caz, nivelul cotei descrește pe măsura sporirii dimensiunilor materiei impozabile, ceea ce face ca dinamica cuantumului impozitului să fie inferioară dinamicii volumului materiei impozabile. Cotele regresie, similar progresiei, pot descrește fie într-un ritm constant, fie într-un variabil. Impunerea regresivă se întâlnește în practica fiscală sub forma impunerii în cote regresive simple (globale), și sub forma impunerii în cote regresive compuse (pe tranșe de venit.)

În cazul cotei regresive compuse, se presupune divizarea materiei impozabile în mai multe tranșe, iar pentru fiecare tranșă de venit sau avere este stabilită o anumită cotă de impozit. Prin însumarea impozitelor parțiale, calculate pentru fiecare tranșă de venit sau avere în parte, se obține impozitul total de plată ce revine în sarcina unui contribuabil.

2.2 Obiectivele generale ale politicii fiscale pentru anii 2015 – 2017

Conform Cadrului bugetar pe termen mediu pe anii 2015-2017, aprobat prin decizia Comitetului Interministerial pentru Planificare Strategică nr.2505-06 din 15 iulie 2014, se specific anumite obiective ale politicii fiscale pentru următorii ani.

Cadrul bugetar pe termen mediu, reprezintă etapa inițială în procesul de elaborare și implementare a politicii fiscal-bugetare pe termen mediu. Acest instrument este menit să confere stabilitate, predictibilitate și continuitate politicilor respective pe perioada de 3 ani.Cadrul bugetar pe termen mediu (2015-2017) prezintă o actualizare a Cadrului bugetar pe termen mediu (2014-2016), cu extinderea prognozelor și analizei pentru anul 2017, înglobând estimările cadrului de resurse și cheltuieli publice, rezultate din tendințele dezvoltării social-economice a țării și obiectivele de politică bugetar-fiscală și vamală trasate pe termen mediu.

Elaborarea Cadrului bugetar pe termen mediu pe anii 2015-2017 este marcată de contextul extern și intern, precum și de prognozele interne ale indicatorilor macroeconomici. La elaborarea CBTM 2015-2017, au fost luate în considerație cadrul legislativ în vigoare și măsurile fiscale și bugetare pe perioada de referință. Propunerile de modificare și completare a unor acte legislative, care rezultă din politicile bugetar – fiscale și vamale pe anul 2015, bazate pe prevederile Programului de activitate a Guvernului, Strategiei Naționale „Moldova 2020”, altor programe și strategii naționale sunt înglobate separat intru-in proiect de lege si prezentate spre aprobare.

Provocarea principală pe termen scurt și mediu, o reprezintă implementarea în continuare a reformelor structurale importante, în condițiile atingerii obiectivului durabilității politicii bugetarfiscale, prin menținerea unui deficit al bugetului public național la nivel sustenabil, pentru a evita riscurile legate de șocurile interne și externe, precum și dependența de asistența financiară externă. Estimarea și repartizarea resurselor și cheltuielilor pe anii 2015-2017 a fost ghidată de prioritățile de politici ce rezultă din Strategia Națională de Dezvoltare ”Moldova 2020”, alte strategii și programe naționale. Unul din obiectivele de baza în perioada 2015-2017 care constituie și o premisă pentru susținerea noilor inițiative de politică, este eficientizarea utilizării resurselor existente și redirecționarea mijloacelor. Cerința de eficientizare a modului de utilizare a bugetelor existente cu redirecționarea resurselor eliberate pentru noile inițiative de politică devine și mai stringentă în legătură cu necesitatea concentrării resurselor disponibile pentru susținerea priorităților din Strategia Națională de Dezvoltare ”Moldova 2020” .

În perioada anilor 2014-2017 salariul mediu nominal în ansamblu pe economie va crește cu circa 28,5% și va atinge 5400 lei în anul 2017, iar fondul de remunerare a muncii se va majora cu circa 31,5%, atingând volumul de 40,5 mild. lei sau 28,4% în raport cu PIB. Conform estimărilor Ministerului Finanțelor, în sectorul bugetar salariul mediu lunar pe unitate în anii 2014-2017 va creste cu 27,1 % și va atinge 4890,8 lei în anul 2017, iar fondul de remunerare a muncii se va majora cu 27,5 % , si va constitui în anul 2017 circa – 11,6 mlrd. lei. Creșterea salariului nominal mediu lunar și a fondului de remunerare a muncii va fi condiționată de relansarea sectorului real, în special, din contul dezvoltării sectorului privat, precum și perfecționarea sistemului de salarizare și motivare a angajaților, precum și majorarea salariilor în sectorul bugetar.

Măsurile de politică fiscală întreprinse în anii 2013-2014

În vederea consolidării veniturilor bugetare, stimulării activității economice și diminuării proporțiilor de evaziune fiscală și vamală, pe parcursul anilor 2013 – 2014 au fost adoptate următoarele măsuri de politică fiscală:

– majorarea tranșelor de venit impozabile pentru persoane fizice, precum și a scutirii anuale personale, scutirii anuale personale majore și scutirii anuale pentru persoanele întreținute, prin ajustarea acestora la rata inflației prognozată pentru anii 2013 și 2014;

– permiterea spre deducere și neimpozitarea cu impozitul pe venit și TVA a plăților aferente cheltuielilor suportate și determinate de angajator pentru transportul, hrana și studiile profesionale ale angajatului;

– scutirea de impozitul pe veniturile sub formă de royalty ale persoanelor fizice în vârstă de 60 de ani și mai mult, din domeniul literaturii și artei, precum și pe veniturile persoanelor juridice obținute în urma valorificării surselor financiare externe în cadrul proiectelor și granturilor internaționale, ce țin de dezvoltarea învățământului și cercetării;

– extinderea față de toți agenții economici a facilității fiscale privind dreptul la reducerea venitului impozabil în cazul creșterii numărului scriptic mediu al salariaților;

Obiectivele generale ale politicii fiscale pentru anii 2015 – 2017 se bazează în continuare pe:

asigurarea echității, stabilității și transparenței fiscale;

optimizarea presiunii fiscale;

sistematizarea legislației fiscale naționale;

îmbunătățirea și simplificarea sistemelor fiscale naționale;

armonizarea legislației fiscale naționale, inclusiv în contextul implementării Acordului de Asociere dintre Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Moldova, pe de altă parte.

Pe termen mediu se preconizează o serie de măsuri de politică fiscală pe principalele tipuri de impozite, precum urmează.

În anii 2015-2017 se prevede, menținerea sistemului progresiv de impozitare a veniturilor persoanelor fizice, concomitent cu majorarea tranșelor de venit impozabil, scutirii anuale personale, scutirii anuale personale majore și a scutirii anuale pentru persoanele întreținute la rata inflației prognozată pentru 2015-2017, conform tabelului 2.3.6.

Măsura dată are drept scop susținerea persoanelor fizice cu venituri mici și transpunerea treptată a presiunii fiscale asupra populației cu venituri medii și mai sus de medii.

Evoluția cotelor impozitului pe venitul persoanelor fizice, scutirilor anuale personale, personale majore și pentru persoane întreținute în anii 2012 – 2017.

Tabel 2.3.6

În anul 2015 se prevede:

extinderea până în anul 2016 a facilității fiscale acordate persoanelor fizice rezidente pentru veniturile obținute din dobânzile de la depozite bancare, valori mobiliare corporative, precum și de la depunerile membrilor pe conturile de economii personale în asociațiile de economii și împrumut amplasate pe teritoriul Republicii Moldova;

acordarea pe o perioadă nedeterminată a facilității fiscale privind scutirea de impozitul pe veniturile obținute din dobânzile aferente valorilor mobiliare de stat;

examinarea posibilității introducerii cotei unice a impozitului pe venit concomitent cu majorarea scutirilor anuale personale, personale majore și pentru persoane întreținute;

reexaminarea sistemului de impozitare a veniturilor fondurilor nestatale de pensii și a sistemului de deducere a contribuțiilor către acestea;

În anul 2015 se prevede:

introducerea conceptului privind prețurile de transfer, acordarea pe o perioadă nedeterminată a facilității fiscale privind scutirea de impozitul pe veniturile obținute din dobânzile aferente valorilor mobiliare de stat,

anularea facilităților fiscale acordate persoanelor juridice pentru veniturile obținute din dobânzile de la depozitele bancare depuse pe un termen ce depășește 3 ani și valorile mobiliare corporative sub formă de obligațiuni emise pe un termen ce depășește 3 ani, anularea scutirii de impozitul pe veniturile obținute din creditele și împrumuturile acordate pe un termen de peste 3 ani și în proporție de 50% pe venitul obținut din creditele acordate pe un termen de la 2 la 3 ani către băncile comerciale și organizațiile de microfinanțare;

introducerea unui sistem revăzut de cheltuieli permise spre deducere în scopuri fiscale;

introducerea unui sistem revăzut de deducere a reziduurilor, deșeurilor și perisabilității naturale în scopuri fiscale;

reexaminarea sistemului de impozitare a veniturilor fondurilor nestatale de pensii și a sistemului de deducere a contribuțiilor către acestea; reexaminarea sistemului de impozitare a veniturilor societăților civile.

În anii 2015 – 2017 se prevede menținerea cotelor generale ale contribuțiilor de asigurări sociale (29%) și primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală (8%).

Evoluția cotelor contribuțiilor de asigurări sociale de stat obligatorii și primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală se prezintă în tabelul 2.3.7.

Evoluția cotelor contribuțiilor de asigurări sociale de stat obligatorii și primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală în anii 2012 – 2017

Tabel 2.3.7

Obiectivele stabilite pe termen mediu reprezintă baza dezvoltării politicii fiscale a Republicii Moldova, într-un mod cât mai eficient și productiv. Planul realizărilor pentru anii 2015-2017, oferă stabilitate și scopuri bine conturate, oferindu-se o perfecționare continuă a mecanismului de colectare a impozitelor, dezvoltarea metodelor aplicate pentru colecționarea impozitelor, eficientizarea administrării fiscale.

Veniturile fiscale reprezintă și în continuare partea majoră din veniturile bugetlui public național, constituind în anul 2013 circa 85 la sută din totalul veniturilor, și circa 31,4 la sută ca pondere în PIB. Din acestea 45,5 la sută reprezintă veniturile directe și 54,5 la sută cele indirecte. TVA a ramas principala sursa de venit, constituid circa 33 la sută în totalul veniturilor bugetului public național.

Pe termen mediu, se prognozează că ponderea veniturilor fiscale în totalul veniturilor bugetului public va crește către anul 2017 pînă la 91,1 la sută, ca pondere în PIB menținîndu-se în jur de circa 31,8 la sută. Parțial această se explică prin punerea în aplicare din anul 2015 a regimului de liber schimb cu Uniunea Europeană prevăzut în Acordul de instituire a zonei de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător va contribui la creșterea încasărilor din TVA. Totodată, ponderea veniturilor directe în totalul veniturilor fiscale va crește pănă la 46,8 la sută, iar celor indirecte respectiv va descrește la 53,2 la sută către anul 2017.

Structura venitului Bugetului publin național, pentru perioada 2011-2017

Veniturile din primele de asigurare obligatorie de asistență medicală pe parcursul anilor 2015- 2017 vor constitui de la 55,2 la sută în anul 2015 până la 57,0 la sută în anul 2017 în totalul veniturilor fondurilor asigurării obligatorii de asistență medicală și vor atinge în anul 2015 – 2735,2 mil.lei, anul 2016 – 2969,4 mil.lei și anul 2017 – 3288,7 mil.lei.

Fondurile asigurării obligatorii de asistență medicală pe anii 2015-2017 se prognozează a fi un buget echilibrat. Evoluția indicatorilor FAOAM pe anii 2012-2017.

Veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat (inclusiv transferurile de la bugetul de stat) pe anul 2015 se prognozează în volum de 13 728,2 mil.lei cu o creștere de 14,1 % față de veniturile aprobate pe anul 2014, și vor continua să crească și în anii estimativi, astfel în anul 2017 atingând cifra de 15840,6 mil.lei. Ca pondere în PIB, veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat se vor menține în mediu pe parcursul anilor 2015-2017 la nivel de 11,3%. Sursa principală a veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat pe termen mediu, rămân a fi în continuare veniturile din contribuțiile de asigurări sociale de stat, care vor varia între 67,8 la sută și 70,2 la sută în totalul veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat. În sumă absolută contribuțiile de asigurări sociale de stat vor crește de la 9313,2 mil.lei în anul 2015 la 11122,8 mil.lei în anul 2017.

În contextul continuării reformelor în domeniul bugetar-fiscal, în perspectivă pe termen mediu rămâne valabilă necesitatea consolidării bugetar-fiscale, pentru a evita riscurile legate de șocurile interne și externe, precum și dependența de asistența financiară externă. În scopul consolidării bugetar – fiscale, sunt necesare în continuare măsuri susținute pentru perfecționarea continuă a politicii fiscale și administrării fiscale, precum și pentru asigurarea ajustărilor, prin menținerea unor constrângeri de cheltuieli și reforme fiscale structurale. Măsurile de austeritate în partea de cheltuieli vor contribui la menținerea trendului sustenabil al finanțelor publice. Ca elemente ale consolidării fiscale pe termen mediu (2015-2017) au fost fixate:

Consolidarea macroeconomică și menținerea creșterii economice, asigurând creșterea reală în mediu de 4,5 % pe orizontul de referință, prin stimularea consumului și dezvoltarea proiectelor de investiții cu importante efecte în economie.

Menținerea veniturilor și cheltuielilor publice în diapazonul 37 – 35% in PIB și, respectiv, 39,5 – 37,1% în PIB, deficitul bugetar încadrându-se în limitele de 2,5 -2,1 % din PIB, astfel încât în anul 2018, deficitul bugetar, excluzând granturile, să nu depășească limita de 2,5% în PIB.

Perfecționarea continuă a politicii fiscale și administrării fiscale, ca factor de bază în consolidarea bugetar-fiscală;

Îmbunătățirea climatului de desfășurare a activităților economice;

Reducerea sectorului tenebru al economiei și lupta cu corupția ca surse semnificative de majorare a veniturilor bugetare;

Prioritizarea cheltuielilor publice prin realocarea resurselor disponibile la programele prioritare, repartizarea rezonabilă a resurselor între cheltuieli curente și cheltuieli capitale, și perfecționarea mecanismului de planificare și raportare bugetară;

Menținerea datoriei de stat la un nivel sustenabil: ca pondere în PIB, soldul datoriei de stat va înregistra o tendință constantă pe parcursul anilor 2015-2017 de la 24,0% în 2015 până la 23,5% în 2017;

Continuarea politicii de reducere și prevenire a apariției de noi arierate – Întrucât, arieratele bugetare reprezintă un risc potențial pe termen mediu la adresa sustenabilității fiscal-bugetare, vor fi luate și mai departe măsuri corective pentru reducerea acestora.

Concluzii.

Pentru dezvoltarea economică a Republicii Moldova este necesar de elaborat un sistem eficient și rentabil de administrare fiscală, care va stimula respectarea benevolă de către contribuabili a tuturor legilor fiscale. Administrația fiscală necesită o sporire a eficienței sale pentru a avea capacitatea de a se adapta la condițiile noi de piață. Au fost întreprinse diferite măsuri pentru îmbunătățirea structurii organizatorice a administrării fiscale, metodelor de prelucrare și verificare a declarațiilor fiscale, procesului de colectare, pentru a reduce plățile neachitate la timp și îmbunătățirea comunicării cu contribuabilii.

O structură organizațională ineficace duce la pierderi de timp și resurse, și influențează negativ procesul de realizare a scopurilor planificate. Pentru a atinge o eficiență cât mai mare, pe lângă specializarea inspectorilor fiscali în anumite domenii și restructurarea organizațională, se va examina posibilitatea unificării unor structuri de control fiscal, fapt care parțial deja este realizat.

Efectuarea unui audit calitativ a declarațiilor fiscale va stimula respectarea legislației fiscale, deoarece contribuabilii devin conștienți de faptul, că datele contradictorii sau falsificate vor fi descoperite, dacă declarațiile lor vor fi selectate pentru audit. Pentru a folosi eficient timpul limitat al personalului este necesar de a selecta pentru audit declarațiile fiscale cu cel mai mare randament potențial de venituri impozitare. Din aceste considerente, se va elabora un sistem nou pentru selectarea declarațiilor cu un potențial mare de venituri din impozite.

Pregătirea profesională continuă a inspectorilor și conducătorilor fiscali este de o importanță majoră. Implementarea efectivă a legislației fiscale va da rezultat numai atunci, când inspectorii fiscali vor avea pregătire profesională înaltă, vor fi cointeresați și stimulați, și conduși efectiv de către șefii fiscali.Responsabilitatea administrației fiscale rezidă în aprecierea corectă a sumei, estimarea corectă a sumei totale a impozitului, ea să nu fie nici mai mare nici mai mică decât cea cuvenită și toți contribuabilii trebuie să fie tratați în mod egal. Implementarea unui proces imparțial de apelare este foarte important pentru ca contribuabilii să aibă încredere în integritatea și echitatea sistemului.

Pentru a reduce numărul mare de plăți restante ale contribuabililor este necesar de a întreprinde acțiuni eficiente de colectare a impozitelor. Inspectorii implicați în acțiunile de colectare a impozitelor vor beneficia de o pregătire specială. Vor fi elaborate metode și proceduri, care vor permite Inspectoratului Fiscal Principal de Stat să supravegheze cu scrupuluozitate aceste activități. Va fi necesară și o autorizație oficială de obținere a informației necesare pentru a depista cazurile de tăinuire a averii (activelor) de către contribuabili.

Este foarte important, ca contribuabilii să completeze corect și la timp declarațiile fiscale. Declarațiile trebuie să conțină informația necesară pentru calcularea datoriilor fiscale și să permită Inspectoratului Fiscal Principal de Stat (IFPS) evaluarea, corectitudinea și integritatea informației prezentate. Folosirea calculatoarelor în procesul de prelucrare și evaluare a declarațiilor fiscale presupune, ca informația să fie prezentată în modul, care ar facilita procesul de computerizare. Volumul de informație, care se cere de a fi prezentat în declarațiile fiscale și frecvența, cu care declarațiile trebuie să fie completate, vor fi examinate cu minuțiozitate pentru a fi siguri, că ele nu sunt peste măsură de împovărătoare pentru contribuabili, sau că nu rezultă în folosirea fără rost a timpului de către IFPS. În cadrul unui sistem de respectare benevolă a legilor fiscale, este foarte important ca IFPS să întreprindă acțiuni de identificare a persoanelor fizice și juridice, care n-au completat declarațiile fiscale. Faptul că contribuabilul va fi sigur, că aproape nu există riscul de a fi descoperit în cazul, dacă declarațiile nu sunt completate, va avea un efect negativ asupra respectării benevole a legilor fiscale. Metodele de depistare a persoanelor care n-au completat declarațiile fiscale sunt: compararea prin intermediul computerului a informației documentate cu datele ce țin de unele proiecte speciale, atunci când se suspectă probabilitatea de necompletare a declarației fiscale.

Prin eschivarea de la achitarea impozitelor, conștient sau inconștient, fiecare cetățean sau agent economic aduce un prejudiciu enorm statului. O mare problemă în relațiile dintre stat și cetățeni este lipsa încrederii parteneriale. Pentru buna funcționare a acestui mecanism fiecare dintre noi trebuie să-și cunoască drepturile și obligațiile, cât trebuie să transferăm statului, ca să putem cere un mod de trai adecvat protejat prin lege. 

Bibliografie:

Anuarul Statistic al Republicii Moldova 2014. Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova. Chișinău 2014. 478 p. ISBN 978-9975-78-932-5.

Conferința națională cu participare internațională: Strategii și politici de management în economia contemporană, ediția a III-a. 28-29 martie 2014. 344 p. ISBN 978-9975-75-678-5.

BALABAN, Ecaterina. Fiscalitatea agenților economici. Chișinău 2008. 58p. ISBN 978-9975-9643-4-0.

Codul Fiscal al Republicii Moldova. Titlul II. Impozitul pe venit.

Georgeta Vintilă „Fiscalitate. Metode și tehnici fiscale „ Editura Economică.

Tatiana Moșteanu „Finanțe Publice” Editura Universitară.

Oleg Stratulat „Impozite Directe” Chișinău , Editura Evrica, 2004.

Oleg Stratulat „Impozitele. Abordare Teoretică” Chișinău , Editura Evrica, 2004.

Marina Iovu-Carauș „Fiscalitate” Editura ASEM.

Legea pentru modificarea și completarea unor acte legislative, aprobată în 28 aprilie 2015

http://www.mf.gov.md/files/files/Acte%20Legislative%20si%20Normative/CBTM/2015%20-%202017/Cadrul%20bugetar%20pe%20termen%20mediu%202015-2017.pdf

http://www.fisc.md/

http://www.radiochisinau.md/proiectul_bugetului_2015_prevede_impozitarea_remitentelor-21589

Impozitul pe venit la sursa de plată se calculează și se reține la momentul îndreptării venitului spre achitare. Aprecierea salariului (inclusiv primelor, facilități etc.), venitului impozabil și calcularea impozitului pe venit ce urmează a fi reținut la sursa de plată, se efectuează prin metoda calculului cumulativ de la începutul anului fiscal sau în cazurile cînd lucrătorul s-a angajat pe parcursul anului fiscal curent – de la data angajării.

Venitul impozabil, este mărimea venitului la care se aplică cotele pentru determinarea impozitului pe venit. Venitul impozabil la locul de bază de muncă, se determină după cum urmează:

V imp = Venit total – Scutiri personale – PAMOS – CIAS (1)

Venitul impozabil la locul suplimentar de muncă (când persoana este angajată prin cumul), se determină astfel :

V imp = Venit total – PAMOS – CIAS (2)

La locul suprimentar de muncă, scutirile personale nu se acordă.

Pentru a determina venitul impozabil din plățile salariale, trebuie să se țină cont de deducerile premise din aceste plăți. La aceste reduceri se referă:

primele de asigurări medicale obligatorii de stat (PAMOS)

contribuțiile individuale ale asigurărilor sociale (CIAS)

Tabel 1.3 Evoluția indicatorilor CAS, PAM, pentru perioada 2012-2015

În anul curent, a avut loc majorarea primei de asigurare obligatorie de anistență medicală. De la 8 %, la 9 %, care vor fii achitate câte 4,5% de fiecare categorie de plătitori. Astfel, polița de asigurare medicală, în anul 2015 constituie 4860 de lei, cu aproape 800 de lei mai mult decât în anul precedent. Prevederile se conțin în proiectul Legii fondurilor asigurării obligatorii de asistență medicală, pe anul 2015, aprobat de Guvern. În anul 2015, de asemenea, se majorează rata de compensație și se extinde lista medicamentelor compensate. Inițiativa prevede servicii medicale noi, ce necesită consumabile costisitoare, dar și majorarea volumul serviciilor medicale acordate.

Totodată, este prognozată majorarea veniturilo fondurilor asigurării obligatorii de asistență medical cu 505,5 milioane de lei, sau 10,9 %, și a cheltuielilor cu 355,5 milioane de lei sau cu 7,3%. Suma primei accumulate de la aigurarea obligatory de asistență medical, va constitui 2,7 miliarde de lei. Veniturile fondurilor asigurării obligatorii de asistență medicală pe anul current, sunt prevăzute în sumă de 5,1 miliarde de lei și cheltuielile în sumă de 5,2 miliarde de lei.

Aprecierea scutirilor, acordate lucrătorului, se efectuează prin metoda calculului cumulativ din luna următoare după luna în care a fost depusă Cererea privind acordarea scutirilor.

Numărul de luni în anul fiscal, pe parcursul cărora lucratorul se consideră angajat, în scopul impozitării, se determina:

în cazurile cînd lucratorul este angajat din anul fiscal precedent – începând cu luna ianuarie;

în cazurile cînd lucratorul s-a angajat pe parcursul anului fiscal – începând cu luna următoare dupa luna în care el s-a angajat.

Aprecierea scutirilor, acordate lucrătorului, se efectuează prin metoda calculului cumulative din luna următoare, după luna în care a fost depusă Cererea privind acordarea scutirilor. Numărul de luni în anul fiscal, pe parcursul cărora lucrătorul se consider angajat, se determina:
– În cazul când lucrătorul este angajat din anul fiscal precedent – începând cu luna ianuarie.

În cazurile când lucrătorul s-a angajat pe parcursul anului fiscal – începând cu luna următoaredupă luna în care el s-a angajat.

Luna pe parcursul căreia lucrătorul se eliberează, se ia în considerare la determinarea numărului de luni în anul fiscal pe parcursul cărora lucratorul este angajat. În luna în care s-a angajat nu are dreptul la scutire, însă în luna în care s-a eliberat de la serviciu are dreptul la scutire.

În scopul determinării venitului impozabil, sumei scutirilor și numărului de luni de la începutul perioadei de când lucrătorul se consideră angajat, precum și calculării impozitului pe venit ce urmează a fi reținut la sursă din plățile salariale (inclusiv prime, facilități etc.) patronul deschide pentru fiecare lucrător angajat al său Fișa personala de evidenta a veniturilor sub forma de salariu și alte plati efectuate de catre patron în folosul angajatului pe anul gestionar, precum și a impozitului pe venit reținut din aceste plăți .

În cazul cînd pe parcursul lunii sau în aceeasi zi patronul achită angajatului cîteva tipuri de plăți salariale, inclusiv si plăți în avans, în Fișa personala fiecare plata se indică separat cu acordarea scutirii care revine lunii date, respectind metoda calculului cumulativ.

La expirarea anului fiscal de gestiune agenții economici sînt obligați să declare inspectoratului fiscal veniurile și impozitul pe venit reținut de la persoanele fizice .Datele respective se acumulează pe contul personal al fiecărui contribuabil conform codului personal și servesc drept argument pentru urmărirea plăților impozitelor și prezentării declarațiilor de către contribuabilii în cauză.

Impozitul pe venit reținut la sursa de plată se recunoaște totalmente și se i-a în considerație la prezentarea declarației de către persoanele fizice.

Toți contribuabilii beneficiază de dreptul de a prezenta Declarația cu privire la impozitul pe venit.

Declarația se prezintă de orice contribuabil – persoană rezidentă (cetățean al Republicii Moldova, cetățean străin, apatrid, inclusiv membrii societăților si acționarii fondurilor de investiții).

Contribuabilul are dreptul să depună Declarația în cazurile în care, suma impozitului pe venit reținut si/sau achitat de sine stătător depăseste suma impozitului pe venit calculat din venitul total obținut în perioada declarată. În astfel de cazuri, în baza Declarației se efectuează recalcularea impozitului pe venit și suma plătită în plus poate fi trecută in contul achitării datoriilor aferente altor impozite, iar în lipsa acestora se restituie.

În cazul în care contribuabilul a îndreptat suma impozitului reținut și/sau achitat în plus spre achitarea datoriilor la alte impozite sau în contul achitării impozitului pe venit pe perioada următoare, suma impozitului spre rambursare se micșorează cu sumele menționate, iar spre restituire se îndreaptă numai diferența pozitivă dintre sumele respective.

Termenul de prezentare a Declarației cu privire la impozitul pe venit și achitare a impozitului este perioada de până la 25 marte a anului următor, anului de gestiune.

Termenul limită de prezentare a Declarației, care revine pe ziua de odihnă (nelucrătoare) sau sărbătoare, se transferă pe prima zi de lucru, după ziua de odihnă sau sărbătoare.

În cazul schimbării domiciliului permanent al cetățeanului din Republica Moldova în altă țară, Declarația se prezintă pînă in ultima zi de lucru ce precede ziua de plecare din Republica Moldova.

Contribuabilul depune Declarația la Inspectoratul Fiscal de Stat teritorial, unde el își are domiciliul de bază în momentul prezentării ei.

Impozitul pe venit se achită pe teritoriul unității administrativ-teritoriale, undeiseidepuneiDeclarația.