EFECTELE FERTILIZĂRII FOLIARE CU ARGININĂ ȘI CISTEINĂ ȘI AL NUMĂRULUI DE TULPINI ASUPRA CREȘTERII ȘI PRODUCȚIEI TOMATELOR CHERRY CULTIVATE ÎN SOLAR 1… [611597]

LUCRARE DE DIPLOMĂ

INDRUM ĂTOR ȘTIIN ȚIFIC:
Prof. dr. Gheorghița HOZA
ABSOLVENT: [anonimizat]
2019

TEMA LUCRĂRII:
EFECTELE FERTILIZĂRII FOLIARE CU ARGININĂ ȘI CISTEINĂ ȘI
AL NUMĂRULUI DE TULPINI ASUPRA CREȘTERII ȘI PRODUCȚIEI
TOMATELOR CHERRY CULTIVATE ÎN SOLAR

1

CUPRINS
CAPITOLUL I. STADIUL ACTUAL AL CUNOA ȘTERII PRIVIND COMPORTAREA
TOMATELOR CONDUSE CU MAI MULTE TULPINI
1.1 Considera ții generale asupra speciei ………………………………………………. . 2
1.1.1 Originea speciei ………………………………………………………… …….. .2
1.1.2 Răspândire și suprafe țe cultivate ……………………………………… ……. .2
1.2 Importan ța culturii de tomate ……………………………………………………… .3
1.2.1 Importan ța alimentară a tomatelor ………………………………………… …3
1.2.2 Importan ța economico – socială a tomatelor …………… ………………….. …5
1.2.3 Importanța agrotehnică ………………………………………… …………… ..5
1.2.4 Importan ța terapeutic ă …… ………………………………………………… ….5
1.3 Particularități botanice și biologice …………………………………………………………….. …..6
1.4 Particularități ecologice …………………………………………………………………………………..8
1.4.1 Cerințe față de temperatură ……………………………….. ………………………..8
1.4.2 Cerințe față de apă și umiditate …………………………………. ……………………… …10
1.4.3 Cerințe față de aer ………………………………………………………………………………..10
1.4.4 Cerințe față de sol …………………………………………………………………………………11
1.4.5 Cerințe față de lumină …………………………………………………………………………..11
1.5 Tehnologia de cultur ă în solar ………………………………………………………………………..13
1.6 Studii privind influen ța aminoacizilor arginin ă și cistein ă asupra plantelor și
comportarea tomatelor conduse cu mai multe tulpini în solar …………………………16
CAPITOLUL II. CONTRIBUȚII PROPRII
2.1 Justificarea temei …………………………………………………………………………………………. .19
2.2 Obiectivele propuse ……………………………………………………………………………………….19
2.3 Materiale și metode ……………………………………………………………………………………….19
2.4 Rezultate obținute ……….. ………………………………………………………………………………. .27
2.5 Concluzii și recomandări ……………………………………………………………………….. ………43
Bibliografie …………………………………………………………………………………………………………….. .45

2
CAPITOLUL I
STADIUL ACTUAL AL CUNOA ȘTERII PRIVIND INFLUENȚA
MODULUI DE CONDUCERE ȘI A UNOR AMINOACIZI ASUPRA
CREȘTERII ȘI FRUCTIFICĂRII TOMATELOR

1.1 Considera ții generale asupra specie i
Tomatele sunt plante anuale, erbacee, originare din America Central ă și de Sud,
cultivate pentru valoarea lor nutrițional ă. De la tomate se consum ă fructele care au ajuns la
maturitate a fiziologic ă, dar și cele care nu ajung în aceast ă fază, în stare proasp ătă sau
conservat ă.
Fructul de tomat ă se consum ă în stare proasp ătă în salate sau în preparate culinare
precum: ciorbe, supe, sosuri, fiind baza pentru peste 125 feluri de preparate cu linare
(www.pestre.ro , 2018) .

1.1.1 Originea speciei
Tomatele provin din America Central ă și de Sud, Peru și Ecuador, specia de origine
fiind Lycopersicon esculentum var. cerasiforme . Aceasta , în Mexic, a fost utilizat ă, încă din
anul 200 î.e.n.. Centrul de provenien ță al tomatelor este situat în jurul localit ăților Vera Cruz și
Pueblo, fiind c onsacrate cu sute de ani înainte de descoperirea Americii (Jenkins, 1948 , citat de
Ciofu și colab., 2004 ). Tomatele au fost eviden țiate de Cristofor Columb, în anul 1498, dar mult
timp au fost recunoscute drept plante ornamentale. Denumirea de tomate provine de la cuv ântul
“tomatel” care aparține limbii “nahua” , vorbit ă de azteci (Nisen, 1993 , citat de Ciofu și colab.,
2004 ).

1.1.2 Răspândire și suprafe țe cultivate
Tomatele au ajuns în Europa cu ajutorul spanioli lor, la puțin timp după descoperirea
Americii, fiind răspândite mai întâi în Spania, Italia și Portugalia , iar spre sfârșitul veacolului
al XVI -lea și în Marea Britanie. Apoi au devenit cunoscute în Germania , Austria și Țările de
jos.
Mult timp au fost considerate doar ca plante ornamentale și eventual medicinale, nefiind
consumate d in pricina mirosului neplăcut și conținutului crescut în solanină.
În Europa apar primele cultur i comerciale spre sfârșitul secolului al XIX -lea și începutul
secolului al XX -lea.

3
Spre sfârșitul secolului al XVII -lea, încep să fie cunoscute tomatele și în Statele Unite
ale Americii, unde au fost aduse din Europa de către coloniștii europeni.
Se pare că tomatele erau cunoscute în Rusia înca din secolul al XVII -lea, dar ca legume
numai din secolul al XVIII -lea. (Maier, 1969 , citat de Stan și colab., 2003 ).
Ajung destul de repede în China și Japonia, în secolul al XVI -lea, împreun ă cu cartoful.
În alte țări asiatice, precum Filipine , tomatele ajung după prima călătorie a lui Magelan . Au
început a fi cunoscute în Țările Rom âne la finalul secolului al XIX -lea și începutul secolului al
XX-lea, după introdu cerea metod ei producerii răsadurilor pe paturi încălzite cu biocombustibil
de cătr e grădinarii sârbi și bulgari .
Supraf ața cultivat ă cu tomate a crescut în permanență, chiar și în ultima decadă a
secolului trecut, de la 3,1 milioane ha în 1991 la peste 3,3 milioane ha în anul 2000,
reprezentând aproximativ 9% din suprafața cultivată cu legume la nivel mondial ; în această
decadă, producția medie a fost de peste 35 t/ha, ceea ce înseamnă o producție totală de peste
169 milioane tone. În anul 20 17, suprafața cultivată cu tomate, la nivel mondial, a fost de
4.848.384 ha, cu o producție de 182.301.396 tone și respectiv o producție medie cu puțin peste
37 t/ha. (FAOSTAT, 20 17)
Suprafața cultivată cu tomate în Rom ânia a crescut impresionant în perioada 1938 -1980,
de aproximativ nouă ori, de la 8,4 mii ha , la 74,6 mii ha. Producția medie , în aceeași perioad ă,
a crescut de la 6,25 t/ha, în 1938, la 13,88 t/ha, în 1980. Suprafața scade continuu după 1980,
ajungând, în 1989, la aproximativ 52 mii ha, dar producția medie a crescut la aproximativ 15,6
t/ha (Dumitrescu și colab., 1998 , citați de Stan și colab., 2003 ). Începând cu anul 1990, suprafața
cultivată a scăzut până la 40 -45 mii ha; în anul 20 17, aceasta a înregistrat 4 6,8 mii ha.
Corespunzător acestei suprafețe s -a realizat o producție de circa 7 26 mii tone; producția medie
a fost de 1 5,5 t/ha. (FAOSTAT, 20 17)

1.2 Importan ța culturii de tomate
1.2.1 Importanța alimentară a tomatelor
Tomatele s unt cultivate pentru fructele lor care se consumă la maturitatea fiziologică, în
stare proaspătă sau conservată.
Fructele în stare proasp ătă se consumă sub formă de salate simple sau împreun ă cu alte
legume. Acestea se folosesc și la obținerea un or multitudini diverse de preparate culinare, cum
ar fi: supe, ciorbe, borșuri, ghiveciuri, sosuri, tocane, tomate umplute. Se cunosc peste 125 feluri
de preparate culinare (Patron, 1989 , citat de Stan și colab., 2003 ).

4
Conținutul în macroelemente al fructelor de tomate la 100 grame de produs proaspăt
este următorul: potasiu 226 mg, fosfor 24,7 mg, sodiu 17,9 mg, magneziu 11,3 mg și calciu 8,3
mg; cele mai importante microelemente , tot la 100 g produs proaspăt sunt: aluminiu 1,80 mg,
fier 0,55 mg, mangan 0,15 mg, cupru 0,12 mg și zinc 0 ,09 mg (Enăchescu, 1984 , citat de Stan
și colab., 2003 ).
Vitaminele sunt în cantități modeste dar diverse . La 100 grame de fructe proaspete, au
următoarele valori: complexul de vitamine B 0,12 -0,13 mg, vitamina A 0,8 -0,9 mg , vitamina C
20-60 mg, vitamina PP 0,10 -0,25 mg.
Din produc ția de pe 1 hectar de cultur ă de tomate se pot ob ține 2660 kg substant ă uscat ă
totală, 1384 kg zaharuri, 1444 kg protein ă brută, 228 kg substan țe minerale și 10 kg acid
ascorbic. Din cauza cantita ții mari de baze ( 5 mg/100 g s.p.), tomatele , fiziologic , acționeaz ă
ca alcalinizant, fapt favorabil pentru organismul uman .
O anumită importan ța alimentară, mai ales în tradiția culinară din Rom ânia, o au și
fructele verzi (imature, dar de mărime asemănătoare fr uctelor ajunse la maturitatea fiziologică)
care se folosesc la prepararea murăturilor simple sau asortate.
Tabelul 1.1
Conținutul chimic al fructelor, pastei și sucului de tomate ( Ciofu și colab., 2004)
Specificare U/M Fructe proaspete Pastă de tomate Suc de tomate
la 100 g la 100 g la 100 g
Zahăr total g 4,32 – –
Glucoz ă g 2,02 – –
Fructoz ă g 2,30 – –
Apă g 94,20 86,00 93,70
Caroten mg 0,82 1,24 0,35
Vitamina B 1 mg 0,057 0,058 0,051
Vitamina B 2 mg 0,035 0,18 0,026
Vitamina B 6 mg 0,10 9,00 –
Vitamina C mg 24,20 – 16,00
Vitamina K mg 0,65 – –
Biotin ă mg 4,00 1,48 0,69
Fier mg 0,95 – –
Magneziu mg 20,00 590,00 –
Sodiu mg 6,30 1160,00 –
Potasiu mg 279,00 34,00 15,00
Fosfor mg 26,00 – –
Fluor mg 60,00 – –
Leucin ă g 0,039 – 0,041
Izoleuci nă g 0,020 – 0,029
Valin ă g 0,026 – 0,007
Metionin ă g 0,006 – 0,007
Fenilamin ă g 0,027 – 0,028
Tirozin ă g 0,014 – 0,014
Triptofan g 0,008 – 0,009
Lizin ă g 0,040 – 0,042
Arginin ă g 0,028 – 0,029

5
1.2.2 Importanța economico – socială a tomatelor
În comparație cu alte culturi legumicole, cultura de tomate asigură venituri dintre cele
mai mari, într -un raport bine echilibrat cu cheltuielile.
Rentabilitatea recoltei scade uneori în perioadele cu vârfuri de ofertă, dar produc țiile
timpurii și cele din afara sezonului asigură recuperarea cheltuielilor din perioadele mai puțin
favorabile economic.
Recolta este destul de perisabilă, dar există rezolvari tehnice pentru depozitare și
transport pe distanțe mari.
In limite foarte largi variaz ă și consumul de f ortă de munc ă: 212 ore/om/ha la tomatele
pentru industrie complet mecanizat și peste 4500 ore/om/ha la tomatele de vară – toamnă
palisate (Stan și colab. , 2003) .

1.2.3 Importan ța agrotehnic ă
Tomatele valorifică foarte bine terenurile însorite, fertile și irigate. În general , tomatelor
li se rezervă cele mai bune sole de teren.
Tomatele sunt potrivite pentru diverse sisteme și tipuri de culturi: în câmp sau în spații
protejate, în sisteme intensive și industriale sau în cele sustenabile și de tip gospodăresc, în ogor
propriu sau în succesiuni și asociații de legume, pentru recoltă timpurie sau mai tardivă (Stan
și colab. , 2003) .
Tomatele reacționează foarte bine la diverse intervenții tehnologice, printre care și
conducerea cu mai multe tulpini, aceasta fiind o soluție de creștere a producției, dar fructele au
greutatea și fermitatea puțin mai scăzute ( Cándido și colab , 2018 , Hoza și colab., 2012, 2013).

1.2.4 Importan ța terapeutic ă
Fructele de tomată se caracterizeaz ă prin con ținut ridicat de licopen, caroten, vitamine,
calciu, magneziu, fosfor și alte elemente ( Delian și colab ., 2017 , Filgueira, 2013) .
În domeniul produselor alimentare și al cercet ărilor privind fitonutrien ții, nimic nu a
fost mai popular în ultimii ani dec ât studiile privind licopenul din tomate. Acest carotenoid se
găsește în tomate ( și tot ce e facut din ele) și a fost studiat intensiv pentru propriet ățile sale
antioxidante (Kalogeropoulos și colab., 2012), contribuind la prevenirea bolilor cardiovasculare
și a cancerului (Gong și colab ., 2006 ).
Aparte de al ți fitonutrien ți din alte alimente, ale c ăror efecte au fost studiate numai la
animale, licopenul din tomate a fost studiat în mod repetat la om unde cerc etările au demonstrat
o protec ție crescut ă împotriva a numeroase tipuri de cancer. Aceste tipuri de cancer pentru care

6
s-a demonstrat capacitatea sporit ă de prevenire sunt: cel de colon, de prostata, endometrial,
pulmonar și pancreatic.
În plus , tomatele s unt o foarte bun ă sursă de fibre, care au un rol demonstrat de scădere
a nivelului de colesterol și menține glicemia la un nivel optim. O can ă de suc de tomate
proaspete va oferi 57,3% din doza zilnic ă de vitamina C, 22,4% din doza zilnic ă pentru vitamina
A și 7,9% din doza zilnic ă pentru fibr ă (Mititelu și colab. 2017) .

1.3 Particularități botanice și biologice
Specia Lycopersicon esculentum Mill. face parte din genu l Lycopersicon care aparține
subfamili ei Solanaceae , familia ( Solanaceae ), ai căror membri au aceeași formulă genomică
(2n=2x=24).
La noi în țară tomatele sunt plante anuale, deși în zonele de origine se comportă ca plante
perene. În condiții de ser ă, tomatele pot să vegeteze mai mulți ani.
Rădăcina. Tomatele au un sistem radicular puternic dezvoltat, atât în stratul lucrat al
solului, dar și în adâncime, fapt ce demonstreaz ă că planta are nevoie de o cantitate mare de
apă, dar poate rezista și la secete prelungite. Rădăcina principală a tomatelor poate atinge 1, 5
m adâncime, dar numeroase rădăcini laterale ajung până la 1,6 m. La tomatele cultivate în ser ă,
masa principală a rădăcinilor se dezvoltă între 18 și 45 cm, dar o parte ajung la peste 1 m
adâncime.
Pe lângă rădăcinil e care au la origine rădăcina primară, sistemul radicular al tomatelor
mai poate cuprinde și rădăcinile adventive ce pornesc de pe tulpină, dacă aceasta este acoperită
cu sol și există o umiditate corespunzătoare.
Tulpina . Tomatele au o tulpină erbacee și e rectă când plantele sunt tinere. La unele
soiuri, cu habitus mai scăzut, poziția erectă se menține pe întreaga perioadă de vegetați e.
În faze de creștere și dezvoltare mai avansate, mulțumita masei acumulate de lăstari,
frunze și fructe, tulpina se culcă p e sol și plantele devin târâtoare, deoarece prezintă un țesut
mecanic (parțial semilignificat) puțin dezvoltat. Însușirea tulpinii de a fi târâtoare favorizează
planta să formeze rădăcini adventive și asigură o timpurietate mai mare a recoltei.
La plantele mature , tulpina are o grosime de aproximativ 3 cm, este ușor muchiată și
acoperită cu perișori scurți, măciucați și glanduloși, în amestec cu perișori tectori simpli, lungi
și ascuțiți (Zanoschi și Toma, 1985 , citați de Stan și colab., 2003 ). Perișorii gl anduloși se rup
ușor la atingere, eliminând o substan ță cleio asă de culoare verde și cu miros specific, ce conține
solanină și diferite substanțe toxice pentru eventualii dăunători.

7
Creșterea și ramificarea tulpinii este diferită în funcție de soi și se în cadrează în două
tipuri de bază – nedeterminată și determinată și o alta intermediară
Un soi cu tipul de creștere nedeterminată prezintă o tulpină principală care posedă în
apex un mugure vegetativ care îi asigură o creștere continuă (nedeterminată).
La soiurile cu tipul de creștere determinată, după ce pe tulpina principală se formează
3-5 inflorescențe, în apex se formează o inflorescență și în așa fel creșterea mai departe a axului
tulpinii principale este stopată.
Frunz a. Frunzele tomatelor sunt imparipenat sectate, cu foliolele de mărimi diferite ,
dispuse alternativ. Foliolele au form ă ovală, lanceolată, cu marginea întreagă sau dințată, cu
suprafața netedă sau gofrat ă, în funcție de soi sau varietate . Suprafața frunzele lor este acoperit ă
cu peri șori glandulari care degajă la atingere un miros caracteristic.
Frunze le au culoare verde , de diferite nuanțe: verde -deschis (verde -gălbuie) la frunzele
tinere, verde -argintie sau verde -albăstruie la frunzele mai bătrâne.
Inflorescen ța. Inflorescența este de tip cimă și apare pe inter nodul dintre frunze. Există
trei categorii de inflorescențe: neramificate, dublu ramificate, ramificate multiplu. La baza
plantei predomină inflorescențe simple, iar spre vârf cele ramificate. Axul inflorescenței se
termină cu o floare. Locul de inserți e a primei inflorescențe este variabil, în funcție de soi, după
5-12 frunze. Inflorescențe le urm ătoare se formează după 1 -3 frunze, rar după 4 -5. Numărul de
flori în inflorescență poate varia de la 4 -5 la 20.
Floarea . Tomatele au flori actinomorfe, hermafrodite, grupate în inflorescențe. Florile
sunt prinse pe axul inflorescenței prin pediceli de 1 -3 cm. Aceștia, în mod normal , sunt
articulați, iar din punctul articulației este produs ă desprinderea fructelor de pe ciorchine.
Floarea conține un caliciu format din cinci, mai rar până la 10 sepale unite. Corola este
gamopetală, rotată, cu diametrul de 1 -2,5 cm, format ă din cinci, mai rar până la 10 petale
galbene, terminată cu cinci respectiv 10 lacinii. Androceul este format din 5 -10 stamine , uneori
chiar mai multe, de exemplu 16 -18, la florile cu petale duble, cu filamente foarte scurte, libere,
dar unite la bază cu tubul corolei. Gineceul conține 2-7 carpele unite și prezintă un ovar superior
continuat cu un stil lung care străbate tubul staminal și se termină cu un stigmat capitat, lipicios;
de regulă, stilul nu depășește nivelul anterelor.
Aceast ă structur ă florală asigură o autogamie foarte ridicată. În situa ția în care condițiile
de mediu sunt excesive, stilul poate sco ate stigmatul deasupra conului anterial, fiind posibilă și
polenizarea cu polen străin.
Fructul. Fructul este o bacă cărnoasă de forme, culori și mărimi diferite , în funcție de
soiul sau hibridul cultivat, acoperit de o pieliță elastică.

8
Forma fructelor es te dată de indicele de formă (If =I/D, în care, I = înălțimea;
D=diametrul fructului). Dacă indicele de formă este egal sau apropiat de 1, fructele sunt sferice.
Dacă indicele de formă este mai mic decât 1, fructele sunt turtite, dacă indicele de formă est e
mai mare ca 1, fructele sunt alungite.
Fructel e pot avea culoarea roșie, de diferite nuanțe, portocalie , galbenă , roză etc.
Culoarea roșie și roz este dator ată pigmenților carotenoizi conținuți în pulpă (lycopenul care
domină beta -carotenul de până la 13 ori), peste care este suprapu să epiderma fructului, galbenă
sau incoloră. Dacă fructele conțin mai mult beta -caroten decât licopen, sunt de culoare galben –
oranj (Petrescu C, 1992 , citat de Ciofu și colab., 2004 ). Culoarea fructelor înainte de coacere
este verde -deschis uniform sau verde cu o nuanță mai închisă în jurul pedunculului. Persistența
zonei de culoare galbenă -verzuie din jurul pedunculului și după coacere reprezint ă un defect
care depreciază calitatea fructului (Ciofu și colab., 2004) .
Mărimea fr uctelor se evalueaz ă cel mai adesea prin greutate și difer ă în limite foarte
largi, de la 30 – 40 g la 300 -500 g și chiar 800 g, în funcție de soi și tehnologia de cultivare.
Tomatele de tip cireașă au fructele mici, de numai câteva grame.
Sămânța. Sămânța este mică, de culoare gălbuie -cenușie, reniformă, comprimată, de 2 –
4 mm diametru, mătăsos -păroasă. Numărul semințe lor dintr -un fruct variază de la 150 până la
300, în funcție de soi, mărimea fructului și condițiile de polenizare/fecundare (Zanoschi și
Tom a, 1985 , citați de Stan și colab., 2003 ). Într -un gram sunt cuprinse 300 -380 semințe.

1.4 Particularități ecologice
1.4.1 Cerințe față de temperatură
Tomatele cresc și fructifică normal în condiții de mediu apropiate cu cele în care s -au
format. Lu ând în considerare cerințele față de căldură , tomatele sunt c atalogate drept plante
termofile, cu cerințe diferite in funcție de fenofază.
Temperatura solului , sau în general, a substratului de cultură influențează germinația
și creșterea sistemului radicular.
Germinația se produce doar la temperaturi superioare pragului de 9 -100C, dar mai mici
de 350C, optimul realizându -se la temperaturi cuprinse între 20 -250C. Suma gradelor de
temperatură necesare germinării este de circa 1600C (pentru pragul zero biologic eg al cu 90C)
(Chaux și Foury, 1994 , citați de Stan și colab., 2003 ).
Creșterea maximă a rădăcinilor se realizeaz ă la temperaturi cuprinse între 15 -190C și
25-290C, în funcție de soi (Chaux și Foury, 1994 , citați de Stan și colab., 2003 ). Temperaturile
mai mici de 5 -60C provoac ă încetarea funcțiilor rădăcinii, iar cele sub 00C distrug rădăcinile.

9
Temperatura aerului are diferite efecte în funcție de faza diurnă sau nocturnă a zilei,
precum și în funcție de fenofaza parcursă de plante. O sinteză în acest sen s a fost realizată de
(Bălașa , 1973 , citat de Stan și colab., 2003 ), din care rezultă, ca regulă generală, că temperatura
optimă în timpul nopții sau în zilele noroase trebuie sa fie mai mică cu 5 -60C, față de cea din
timpul zilei (tabelul 1.2).

Tabelul 1.2
Temperatura optimă a aerului pentru plantele de tomate în funcție de faza de
vegetație și variația luminii (Stan și colab., 2003)
Faza de vegetație a
plantelor Temperatura (0C)
În zile senine În zile noroase Noaptea
De la semănat până la
răsărit 23-25 23-25 18-20
Timp de 7 -8 zile după
răsărit 14-15 12-13 10-12
În continuare până la
plantare 20-22 16-18 14-16
De la plantare până la
începutul fructificării 22-25 18-20 16-18
În perioada fructificării 25-27 20-22 18-20

Important de reținut este că temperaturile sub 9 -100C sunt nocive plantelor, în sensul
realizării unui bilanț de bioconversie negativ, iar temperaturile mai scăzute de minus 1 -30C
provoac ă înghețarea și distrugerea țesuturilor plantei.
Florile , la temperatură mai ridicată , se dez volta mai rapid . Calvert (1964 , citat de Stan
și colab., 2003 ) arată că florile din prima inflorescență s -au dezvoltat mai rapid cu până la 12
zile la temperatura de 200C, în comparație cu temperatura de 160C. Astfel , temperatura mai
ridicată a accelerat d ezvoltarea mai timpurie a celei de -a doua inflorescențe.
Fecundarea se produce în procent maxim la temperaturi ce variază în jur de 20 -220C în
timpul zilei și 15 -200C pe timpul nopții și este în general puțin afectată de temperatură. Însa, se
apreciază că cele mai nefavorabile temperaturi sunt cele mai mari de 260C noaptea sau de peste
400C ziua, dar și cele mai mici de 100C.

10
1.4.2 Cerințe față de apă si umiditate
Ca factor de vegetație pentru tomate, apa are un rol foarte important mai ales în
realizarea producțiilor mari (Atherton și Rudich, 1994 , citați de Stan și colab., 2003 ). Chiar
dacă apa nu are implicații majore în toate fenofazele, precum temperatura de exemplu, în
schimb, stabile țte calitatea majorității proceselor de creștere și dezvoltare.

Valorile optime ale umidității solului și ale aerului difer ă în funcție de fenofaze. Bălașa
(1973 , citat de Stan și colab., 2003 ) remarc ă două mari perioade din acest punct de vedere:
prima – până la formarea primelor fructe și a doua – după formarea primelor fructe. În prima
perioadă este recomand ată o umiditate a solului de aproximativ 60%, iar după aceea valori
variind în jur de 80%; umiditatea aerului este optimă dacă are valori de 55 -60% în prima
perioadă și de 65 -70% în cea de a doua perioadă.
Tomatele sunt sensibile la asfixierea radiculară cauzat ă de excesul de apă. Dacă
asfixierea este prelungită apar diferite carențe cum ar fi cea de magneziu, fosfor sau azot; astfel
încât este afectată vigoarea plantei și ca urmare recolta este diminuată.
Legat de cerințele tomatelor față de apă, foarte periculos este stresul hidric care poate
interveni în perioada creșterii și dezvoltării plantelor, stabilit de variațiile cantității de apă de la
valori maxime la cele minime și invers.
Stresul hidric este extrem de dăunător în faza înfloritului și a legării fructelor : seceta,
după o perioadă satisfăcătoare sau optimă din punct de vedere al regimului apei, provoac ă
căderea florilor sau avortarea, datorită deshidratării și “inaniției” florilor sau respectiv
negerminării grăunciorilor de polen; un exces al umidității aerului stabile ște condiții
nefavorabile deschiderii anterelor și scuturării polenului.
Un exces al umidității din sol, după o perioadă relativ secetoasă în perioada maturării
fructelor, determină crăparea fructelor compromițând valoarea lor comercială și intrarea rapidă
în fermentație a sucului fructelor care intră în contact cu aerul. Se consider ă că fructele maturate
în condiții mai reduse de umiditate a solului au calități gustative mai bune, grație acumulării în
cantitate mai mare a substanței uscate solubile (Stan și colab ., 2003).

1.4.3 Cerințe față de aer
Studierea relației tomatelor cu aerul devine important ă atunci când cantitatea și calitate a
(compoziția) aerului sunt modificate.
Importanța oxigenului este bine cunoscută, iar cantitatea sa poate fi redusă mai ales la
nivelul rădăcinilor, în cazul solurilor tasate, grele sau cu exces de apă.

11
Dioxidul de carbon este un component capital al aeru lui, cu importanță majoră în
fotosinteză. Reglarea acestui factor este posibilă, mai ales, la culturile din sere. S-a demonstrat
pentru tomate că o creștere a concentrației de CO 2 la valori de până la 0,09 – 0,14% determină
o sporire semnificativă a fotosi ntezei și ca urmare și creșter i și dezvolt ări superioare (Stan și
colab., 2003) .

1.4.4 Cerințe față de sol
În cadrul terenurilor destinate culturilor de legume , tomatele au cu prisosință asigurate
cerințele față de sol. Însă, se apreciază că tomatele preferă și realizează producții optime pe
solurile mijlocii, nisipo -lutoase sau luto -nisipoase, bogate în humus , peste 2 -3%, fertile, bine
structurate, cu un drenaj bun, profunde, cu ap ă freatică în profunzime (peste 4 m adâncime) și
cu un nivel al pH -ului cuprins între 5,5 –7,0 (Maier, 1969; Dumitrescu și colab. 1998 , citați de
Stan și colab., 2003 ). Solurile nisipoase nu rețin suficient de bine apa și accentuează seceta
excesivă; soluri le argiloase se încălzesc greu și pot provoca asfixierea sistemului radicular.
O preconizare specială pentru alegerea solului se face în situația culturilor înființate prin
semănat direct: solul trebuie să permită o foarte bună pregătire a substratului ger minativ și să
aibă o fertilitate ridicată. Cele mai bune soluri sunt considerate a fi cernoziomurile și solurile
aluviale .
Față de salinitatea solului tomatele se clasează printre plantele cu toleranță moderată.
Salinitatea solului reduce creșterea vegetativă a tomatelor în favoarea înfloririi.
Elementele nutritive. Tomatele cresc și rodesc bine pe soluri bogate în substanțe
fertilizante: N total 0,12%, P2O5 mobil 1,5 -20 mg la 100g sol, K2O schimbabil 12 -15 mg la
100g sol, la care se adaug ă elementele nutritive din cantitatea de 5 -6% humus (Dumitrescu și
colab., 1998 , citați de Stan și colab., 2003 ).
Pe baza consumului specific, variabil în funcție de cantitatea de recoltă, tomatele sunt
considerate ca având cerințe mari față de N și K, medii față de Mg și scăzute pentru P.

1.4.5 Cerințe față de lumin ă
Lumina , deși este un factor de vegetație foarte important pentru tomate, chiar generator
de riscuri majore în caz de insuficiență, nu are același nivel de influență, la toate fenofazele, ca
cel determinat de temperatură.
Un rol important îl are lumina în creșterea și fructificarea plantelor, ea furnizând energia
necesară procesului de fotosinteză. Fiind plante de origine tropicală, tomatele au cerințe mari
față de intensitatea luminii (Stan și colab., 2003) .

12
Influența luminii în caz de abundență sau de insuficiență, pentru principale fenofaze ale
tomatelor este prezentată în tabelul 1.3.

Tabelul 1.3
Efectele luminii pe faze de vegetație asupra plantelor de tomate
(Stan și colab., 2003)

Condițiile de
lumină Faza de vegetație în care se
află plantele Efectele provocate

Insuficiență
de lumină Faza de răsad Etiolarea, sensibilizarea și alungirea
necorespunzătoare a plantelor.
Întârzierea fructificării respectiv a înfloritului

Faza înfloritului și legării
fructelor Căderea florilor și avortarea acestora.
Căderea fructelor abia formate
Prelungirea perioadei de înflorit
Faza când fructele sunt ajunse
la dimensiunile normale, dar
încă verzi Întârzierea maturării. Pe timp pronunțat noros,
maturarea fructelor este foarte mult încetinită;
practic aproape nu se maturează deloc și nu pot fi
recoltate și valorificate conform planificării
întocmită pentru condiții normale.

Abundență
de lumină Faza de răsad Obținerea unor răsaduri viguroase: scurte și groase,
rezistente la boli și temperaturi scăzute.
Scurtarea timpului până la apariția bobocilor florali.
Se formează un număr mai mare de flori în
inflorescențe.
Faza înfloritului și legării
fructelor Legarea fructelor în toate florile.
Rămânerea tuturor fructelor pe plant ă până la
recoltare.
Creșterea într -un ritm rapid a fructelor legate.
Scurtarea perioadelor de înflorit și de legare a
fructelor.
Faza când fructele sunt ajunse
la dimensiunile normale, dar
încă verzi Grăbește foarte mult ritmul de maturare a fructelor.
Devansarea și sporirea producției timpurii.

13

Referitor la datele prezentate în tabel, în faza de răsad poate fi periclitată total cultura
de tomate dacă lumina este insuficientă, deoarece alungirea răsadului reprezintă un factor de
risc major.
În aceste faze , o eficientă reglare a factorului lumină se poate realiza prin alegerea
corectă a schemelor și desimilor de cultivare, ca și prin aplicarea unor lucrări în verde care
reglează perioada de vegeta ție și foliajul plantelor.

1.5 Tehnologia de cultur ă în solar
Cultivarea tomatelor în teren protejat în adăposturi din materiale plastice se efectuează
în perioada 25 martie – 15 septembrie, cu obiectivul realizării unor producții timpurii, începând
cu sfârșitul lunii mai, în condițiile unui preț de cost mai redus decât cel realizat la cultura din
seră.
Cultivarea tomate lor se practică în două variante, din punct de vedere al perioadei de
vegetație:
– ciclul scurt, cu în temeierea culturii în perioada 25 martie – 15 aprilie și desființarea
acesteia în intervalul 15 -20 iul ie;
– ciclul lung, cu în temeierea culturii în aceeași perioadă ca în ciclul scurt și desființarea
acesteia în jurul datei de 15 -20 septembrie.
Cultura tomatelor în solarii se organizeaz ă conform următorului flux tehnologic:
pregătirea construcțiilor, pregătirea terenului, înființarea culturii, lucrările de îngrijire și
recoltarea.
Pregătirea construcțiilor este o lucrare cu caracter general, care începe din toamnă,
după desființarea culturii predecesoare , și se încheie în primăvară, prin montarea folie i de
polietilenă ș i fixarea acesteia.
Pregătirea terenului se realiz ează în două etape: toamna și primăvara.
Toamna se e xecută lucrările generale de pregătire a terenului cunoscute (Ceaușescu și
colab., 1984). Este de menționat faptul că fertilizarea de bază se realizează cu 50 – 100 t/ha
gunoi de grajd descompus sau chiar semidescompus , deoarece reactivează mai bine microflora
utilă a solului, 300 – 500 kg/ha superfosfat și 250 -300 kg/ha sulfat de potasiu.
Primăvara, imediat după acoperirea solariilor cu folie, se efectuează un “pachet” de trei
lucrări: dezinsecție, fertilizare și erbicidare. Dezinsecția solului se poate face cu RAISAN 51 în
cantitate de 750 – 1200 l/ha ori NEMATHORIN 10 G în cantitate de 15 kg/ha.

14
Urmează fertilizarea starter cu azotat de amoniu 200 kg/ha sau cu un îngrășământ
complex NPK 200 -250 kg/ha (Dumitrescu și colab ., 1998, citați de Stan și colab., 2003 ).
Ultima lucrare de pregătire a terenului este modelarea terenului și marcarea rândurilor.
Înființarea culturii se obține prin răsad repicat în ghivece nutritive sau cuburi nutritive, cu vârsta
de 55 -65 de zile. Semănatul cu scopul obținerii răsadurilor se face în perioada 10 -15 februarie,
folosind 200 -250 g sămânță; repicatul se realizează la apariția primei frunze adevărate. Sămânța
trebuie să aparțină cultivarelor hibride recomandate pentru cultura în solarii .
Plantarea răsadurilor în solar se realize ază, în funcție de zonă și condițiile
meteorologice, în perioada 25 martie – 10 aprilie.
Schema de înființare a culturii depinde în funcție de tipul de solar, iar densitatea în
funcție de vigoarea plantelor, de zona de cultură și de tehnologia aplica tă în continuare. Pentru
ciclul scurt se utilizează densități mai mari (35 -45 mii plante/ha), iar pentru ciclul lung, densități
mai mici (28 -33 mii plante/ha).
Plantarea se efectuează manual, în gropi de dimensiuni corespunzătoare, astfel ca bolul
de pământ să p oată fi acoperit cu 1,5 –2 cm de sol.
Lucrările de îngrijire a culturii au ca scop , în primul rând, o stare bună de vegetație a
plantelor, iar în al doilea rând, realizarea unor producții timpurii și de calitate deosebită, care să
acopere costurile mari de producție.
O lucrare cu caracter permanent este reprezentată de dirijarea factorilor de microclimat.
Controlul temperaturii este cea mai importantă operațiune de reglare a mediului. În perioada
plantării, temperatura trebuie să cuprindă valori de cel puțin 10 -120C în sol și de 15 -200C în
aer, după care temperatura trebuie să crească progresiv, la 12 -150C pentru înrădăcinare.
Fructificarea are loc optim la 18 -22 0C în sol și 20 -25 0C în aer. Dirijarea indicilor hidrici ai
solului și aerului se face prin irigare.
Prima lucrare aplicată culturii este completarea golurilor, care se efectuează , de regulă,
în primele 5 -10 zile de la plantare.
Irigarea se realizează ori de câte ori este nevoie, întrucât umiditatea din sol să fie de 50 –
60% din IUA, de la plant are până la apariția fructelor, și de 60 – 70% din IUA, în perioada
fructificării. Norma de irigare pentru ciclul scurt este de aproximativ 4000 m3/ha, distribuită cu
10-12 udări, și de aproximativ 6000 m3/ha, în ciclul lung, distribuită în 15 -20 udări.
Fertilizarea fazială se realizează în funcție de gradul de aprovizionare a solului cu
elemente nutritive și sistemul de cultură (ciclul scurt sau ciclul lung). În ciclul scurt se aplică
două fertilizări: prima, cu îngrășăminte complexe 200 -300 kg/ha, atunc i când leagă fructele din
prima inflorescență, iar a doua, cu azotat de amoniu 200 kg/ha, în perioada legării fructelor în

15
a doua inflorescență. În ciclul lung se aplică 2 -3 fertilizări la sol, primele două ca la culturile în
ciclul scurt, iar a treia fertilizare o repetă pe a doua, când leagă fructele în a cincea inflorescență.
Prașilele, doar manuale sau manuale și mecanizate, se realizează de 5-7 ori în scopul
afânării solului și, eventual, combater ea buruienilor.
Combaterea bolilor și dăunătorilor este una dintre cele mai ample și pretențioase lucrări,
datorită multitudinii patogenilor, insectelor și acarienilor.
Alături de lucrările de îngrijire cu caracter general, de mare însemnătate sunt lucrările
cu caracter special, care au ca obiectiv dezvoltarea generală a plantelor, dar, în mod deosebit,
realizarea producției timpurii, de calitate ridicată și o cât mai bună eșalonare. Aceste lucrări
sunt: palisarea, copilitul, cârnitul, tratamentele cu substanțe bioactive și defolierea.
Palisarea este o lucrare obligatorie, întrucât se folosesc cultivare cu creștere
nedeterminată. Prin această lucrare se conferă o bună etalare și conducere a plantelor pe
verticală care permit o mai bună iluminare și aerisire. Pentru cultura în ciclul scurt, palisarea se
efectuează pe spalier de 40 -50 cm, plantele fiind conduse orizontal pe sârma spalierului, dar se
poate efectua și folosind sistemul de susținere al solarului, conducerea plantelor fiind realizată
pe verticală. În cazul culturilor organizate în ciclu lung, palisarea se efectuează numai folosind
sistemul de susținere al solarului.
Copilitul se face radical, eliminându -se toți copilii. În unele sisteme de conducere,
tulpina principală se suprimă și în locul ei se lasă doi copili, care se conduc în form ă de U s au
V. Copilitul se realizează , de obicei, săptămânal sau ori de câte ori este nevoie.
Cârnitul se efectuează la 3 -5 inflorescențe, pentru culturile realizate în ciclul scurt sau
la 8-10 inflorescențe, în cazul culturilor din ciclul prelungit.
Tratamentul c u substanțe bioactive se efectuează pentru stimularea polenizării și legării
fructelor, dar și pentru grăbirea maturării fructelor.
Defolierea constă în eliminarea frunzelor îmbătrânite și eventual bolnave de la baza
plantelor. Lucrarea se realizează trept at, până la nivelul inflorescenței la care începe maturarea
primelor fructe.
Recoltarea se realizează eșalonat, atunci când fructele ating stadiul de maturare dorit.
Fructele devin bune pentru recoltat, în cazul ciclului scurt în perioada 25 -30 mai, în zonele
sudice și sud -vestice, sau în perioada 5 -15 iunie, în celelalte zone; în cazul culturilor în ciclu
prelungit, recoltatul începe cu 5 -10 zile mai târziu. Perioadele de recoltare se sfărșesc în jurul
datei de 30 iulie – la ciclul scurt și 15 septembri e – la ciclul prelungit. Producția variază între
40-50 t/ha, la cultura în ciclu scurt și între 55 -70 t/ha, la cultura în ciclu prelungit (Stan și colab.,
2003) .

16
1.6 Studii privind influen ța aminoacizilor arginin ă și cistein ă asupra plantelor
și comportarea tomatelor conduse cu mai multe tulpini în solar
În ultimii ani , influența produselor stimulatoare, cât și conducerea tomatelor cu mai
multe tulpini a reprezentat centrul de interes a mai multor studii, în care au fost observați și
analizați mai mulți factori , atât morfologici cât și fizico -chimici.
Printre cele mai relevante studii realizate, se identific ă:
 “Influen ța sistemului de conducere al tulpinilor asupra cre șterii și fructific ării
plantelor de tomat ă, în cultura protejat ă”, realizat la Universitatea de Științe Agronomice și
Medicin ă Veterinar ă Bucure ști, Facultatea de Horticultur ă.
Acest experiment a fost efectuat în câmpul experimental al Faculta ții de Horticultur ă
Bucure ști, în solar, în perioada 2016 -2017.
Principalul scop al experimentului a fost acela de a determina influen ța num ărului de
tulpini asupra cre șterii și fructific ării, în condi țiile climati ce ale zonei de cultur ă și introducerea
acestui tip de sistem de conducere în managementul de cultur ă al tomatelor.
Au fost folosite dou ă variet ăți, Canestrino și Belmonte, foarte perisabile, dar cu fructe
mari și caracteristici superioare în ceea ce prive ște gustul fructelor și doi hibrizi, Clarabella și
Cinto, foarte productivi , cu fructe mari, ferme și uniforme și cu rezisten ță crescut ă la diferi ți
patogeni.
Plantele au fost conduse cu una și dou ă tulpini, iar pe fiecare tulpin ă au fost p ăstrate c âte
6 inflorescen țe.
Experimentul a aratat c ă tomatele reac ționeaz ă pozitiv la conducerea cu dou ă tulpini,
deși din punct de vedere vegetativ nu au fost observate diferen țe notabile între cele dou ă sisteme
de conducere. Procesul de fructificare a fost influen țat, plantele cu dou ă tulpini form ând cu
aproximativ 80% mai multe fructe pe plant ă și cu 45% mai multe fruct e pe m2 decât plantele
conduse cu o singur ă tulpin ă. Cea mai mare produc ție medie pe plant ă (5,3 kg) și cea mai mare
produc ție pe m2 (13,2 kg) au fost obținute deasemenea la plantele cu dou ă tulpini (Hoza și
colab., 2018) .

 “Determinarea relațiilor dintre numărul de tulpini și productia tomatelor ”,
realizat la Gaziosmanpasa University , Departamentul de Horticultur ă – Tokat, Turcia.
În acest studiu, relațiile dintre numărul de tulpini și produc ție au fost investigate pentru
unele variet ăți de tomate cu cre ștere nedeterminat ă. Au fost utilizate două tipuri diferite de
conducere (cu o tulpină și cu 2 tulpini ) și zece varietăți diferite de tomate cu cre ștere
nedeterminat ă. Experimentele au fost efectuate în blocuri randomizate, împărțite în parcele

17
experimentale, cu trei replicări , în perioada 2004 -2005. Au fost luate în considerare producția
pe plant ă (kg/plant ă), numărul total de fructe pe plantă , greu tatea medie a fructelor (g) și
produc ția comercializabil ă (t/ha) .
Pe durata ambilor ani, produc ția pe plant ă a fost mai mare la plantele cu 2 tulpini, media
fiind de 6.00 kg/plant ă în primul an, respectiv 4.19 kg/plant ă în al doilea, fa ță de cele cu o
tulpin ă, 4.07 kg/plant ă, respectiv 2.93 kg/plant ă.
Plantele cu 2 tulpini au asigurat o medie mai mare de fructe pe plant ă (49,10 respectiv
38,60) decât cele cu o singura tulpin ă (31,62 respectiv 26,13) în ambii ani ai studiului.
În concluzi e, tipul de conducere cu 2 tulpini a avut parametrii net superiori fa ță de tipul
de conducere tradi țional cu o tulpin ă, în privin ța produc ției plantelor și a num ărului total de
fructe pe plant ă, dar nu s -au putut observa diferen țe majore în ceea ce prive ște greutatea medie
a fructelor. Lu ând în considerare și calitatea fructelor, statistic, fructele plantelor cu o singur ă
tulpin ă au avut parametrii u șor superiori fa ță de fructele plantelor cu 2 tulpini (Ece și Darakci,
2007).

 “Evaluarea efectelor sistemul ui de conducere asupra ciclului de dezvoltare al
plantelor – Efecte asupra produc ției și calit ății unor specii de tomate cu cre ștere nedeterminat ă“,
realizat la Sokoine University of Agriculture , Departamentul de Horticultur ă – Morogoro,
Tanzania.
S-au folosit 6 cultivaruri de tomate ( S178, S181, S186, S175, P20 și Tengeru 97 ), toate
cu cre ștere nedeterminat ă. Experimentele au fost efectuate în blocuri randomizate, împărțite în
parcele experimentale, cu trei replicări, factorul principal de studiu fiind diferen țele între
cultivaruri și subfactorul reprezentat de num ărul de tulpini (plante cu una, două și trei tulpini) .
Au fost luate în considerare caracteristicile fructelor și parametrii de creștere și producție ai
tomatelor.
Rezultatele au arătat că tomatele cu o singură tulpină sunt mai viguroase și au mărimea
cea mai mare a frunzelor. Tomatele cu 2 tulpini au oferit cea mai mare producție, urmate de
cele cu 3 tulpini și ultimile fiind cele cu o tulpină. Din punct de vedere al dezvoltării vegetative ,
plantele cu o singură tulpină au înregistrat cea mai mare înălțime , cât și cel mai mare diametru
al tulpinii și în acela și timp și cel mai mare număr de flori în inflorescență și cel mai ridicat
procent de legare (Msogoya și colab., 2013).

18
 Din studiile e fectuate asupra influenței aminoacizilor arginină și cisteină asupra
a numeroase specii horticole s-au demonstrat multiple beneficii, în special asupra proceselor
metabolice.
Arginina este un aminoacid semiesențial pre zent în proteinele structurale și precursor
pentru aminele cu rol important în tratarea rănilor și încetinirea procesului de îmbătrânire
(Stanislavov și Nikolova, 2003) . Ameliorează stresul termic (Barand și colab., 2015 ; Zhang și
colab., 2010) și stresul oxidativ (Nasibil și colab., 2013 ), fiind și un foarte bun catalizator pentru
creșterea plantelor, prin eliberarea de hormoni de creștere, în special în diviziunea și
expansiunea mai rapidă a celulelor plantei (Al -Hayani , 2018).
Deasemenea, nu numai că arginina servește ca o resursă impor tantă de azot, dar este și
un precursor al biosintezei de poliamine și oxid nitric. Acestea sunt implicate în aproape toate
procesele fiziologice, biochimice și de adaptare la condițiile de stres din mediu (Yang și Gao ,
2007).
Cisteina joacă un rol vital î n citosol ul și mitocondria celulelor, ajutând la transportul
nitraților, amoniului, fosfaților și a magneziului și fierului (Santi și colab., 2017) și are efect
pozitiv asupra metabolismului antioxidant, crescând activitatea enzimelor antistres și
implicân du-se în biosinteza clorofilei (Teixeira și colab., 2017 ; Demir kol și colab ., 2004 ).
Prin oxidarea cisteinei în organism rezultă acidul cisteic, numit și cisteat. Acesta este
precursorul metabolic al biomoleculelor esențiale, cum ar fi vitaminele, antioxidanții și mulți
compuși de apărare ( Consolación și colab. , 2012 ) și reprezintă intrarea metabolică aproape
exclusiv ă pentru reducerea sulfului în metabolismul celular în cazul în care este necesară
biosinteza compușilor esențiali, incluzând grupăril e metionină, tiamină, biotină și coenzima A
(Wada și Takagi, 2006; Wirtz și colab ., 2004 ), implicându -se și în procesele celulare cum ar fi
ciclurile redox și detoxificarea de metale grele și xenobiotice (Saito, 2000).

19
CAPITOLUL II
CONTRIBU ȚII PROPRII

2.1 Justificarea temei
Tomatele de tip cirea șă reprezint ă o atrac ție deosebit ă atât pentru cultivatorul de legume,
dar în mod special pentru consumatori , fapt datorat în special de aspectul fructelor, randamentul
ridicat al soiurilor și hibrizilor cultiva ți și însușirile organoleptice superioare ale fructelor .
Acestea se caracterizeaz ă prin con ținut foarte ridicat în caroten, licopen, vitamine, s ăruri
minerale și acizi organici , contribuind la prevenirea bolilor cardiovasculare și a cancerului . De
asemenea reprezint ă o atrac ție pentru gr ădinile utilitare, plantele av ând un aspect ornamental
deosebit , fiind pus în valoare prin înălțimea plantelor, frunze mari, de culoare verde închis și în
special n umărul mare de fructe, divers colorate și cu forme a tractive.
Tomatele reac ționeaz ă foarte bine la diferite interven ții tehnologice. Literatura de
specialitate mentioneaz ă reacția conducerii plantelor de tomate cu 2, 3 și 4 tulpini cu ob ținerea
de rezultate economice foarte bune. De asemenea tomatele reac ționeaz ă bine la aplicarea
diverselor produse pentru stimularea proceselor metabolice din plante , care sus țin cre șterea și
fructificarea , acesta fiind motivul pentru care tomatele au fost proiectate cu 2 tulpini și
fertilizate foliar cu arginin ă și cistein ă, care au rol în formarea clorofilei în țesutul vegetal și
implicit în stimularea fotosintezei.
Din aceste motive , am ales tomatele de tip cirea șă pentru infiin țarea și derularea
prezentei experien țe.

2.2 Obiectivele propuse
Obiecti vele principal e ale acestui experiment a u fost:
 urmărirea reac ției soiului Ema de Buz ău la conducerea cu 1 și 2 tulp ini din punct de
vedere al cre șterilor vegetative și al productivit ății plantelor .
 influen ța aminoacizilor arginin ă și cistein ă în dou ă concentra ții diferite asupra
creșterilor vegetative și a fructific ării plantelor.

2.3 Material și metode
Experimentul s -a desf ășurat în câmpul experimental al Facult ății de Horticultur ă
Bucure ști, în solar, în anul 2018.

20
Materialul biologic folosit a fost soiul românesc de tomate cherry, Ema de Buz ău, soi
nou realizat în cadrul Laboratorului de Genetică și Ameliorare a Stațiunii Legumicole Buzău
SCDL. Este un soi timpuriu, cu cre ștere nedeterminat ă, pretabil pentru cultivare atât în sistem
protejat (seră, solar) cât și în câmp des chis și cu toleranță ridicată față de agenții patogeni. Are
un poten țial de producție ridicat cu media de 2,5 kg/ planta. Fructele au greutatea cuprinsă între
6 și 10 grame, culoarea fructului imatur este roșu deschis cu ușor guler verde, iar la maturitate
fructul este roșu intens, cu un număr de 2 loji seminale (www.madr.ro , 2015) .

Figura 2.1 Fructe ale soiului Ema de Buzău aflate în diferite stadii de coacere –
original

21
Aminoacizii folosiți în fertilizarea foliară sunt: arginina și cisteina , ambii aminoacizi
fiind semiesențiali, arginina producându -se în cantități insuficiente în organism, iar cisteina
poate fi sintetizat ă în organism din aminoacidul esen țial metionin ă.
Arginina joacă un rol important în mărirea imunității naturale și ajutorul în vindecarea
rănilor. De asemenea, aceasta permite metabolizarea depozitelor de lipide din organism și
tonifică țesutul muscular. Acest aminoacid se poate găsi în stare naturală în nuci, ciocolată,
dulciuri pe bază de gelatină, orezul brun, făină de ovăz, st afide, semințe de susan și floarea
soarelui, pâinea integrală și alte alimente bogate în proteine (www.wikipedia.org, 2019) .
Cisteina este implicată în protecția organismului, activând globulele albe și în vindecarea
rănilor , un alt rol este protecția ofer ită împotriva efectelor radiațiilor și toxinelor. Cisteina se
găsește în cantități mari în: amarant, produse lactate, carne, pește, usturoi , soia, ceapă și cereale
integrale (www.cesamancam.ro , 2015).
Schema experimentală a fost bifactorială, organizată du pă metoda blocurilor
randomizate cu 3 repetiții și 5 plante pe repetiție, folosind soiul de tomate Ema de Buzau,
condus cu 1 și 2 tulpini și aplicarea a 2 aminoacizi, arginină și cisteină, în două concentrații,
200 ppm și respectiv 400 ppm la care s -a adău gat martorul, condus cu 1 și 2 tulpini fără aplicarea
aminoacizilor.
Tabelul 2.1
Schema experimentală

Tratamentele experimentale aplicate soiului Ema de Buzău

Martor 1 tulpină
2 tulpini

Arginină 200 ppm 1 tulpină
2 tulpini

Arginină 400 ppm 1 tulpină
2 tulpini

Cisteină 200 ppm 1 tulpină
2 tulpini

Cisteină 400 ppm 1 tulpină
2 tulpini

Răsadurile au fost produse în seră, semințele fiind semănate pe 12 martie. Plantarea
răsadurilor în solar s -a făcut pe 2 mai, în rânduri echidistante , la distanța de 80 cm între rânduri
și 40 cm între plante pe rând.

22

Figura 2.2 Cadru de la plantarea răsadurilor de tomate – original

Solul din cadrul experimentului a avut pH -ul de 6,5, EC 0.180 dSm -1, N-NO3 – 34.33
ppm, N -NH4 – 112.54 ppm, fosfor și potasiu , 21 ppm respectiv 177,72 ppm. Înaintea plantării,
solul a fost fertilizat cu Dix 10 N 300 g/m2.
Plantele au fost conduse cu una și două tulpini. Cele cu 2 tulpini au fost obținute prin
tăierea tulpinii deasupra frunzelor cotiledonale, când prima pereche de frunze adevărate a fost
bine formată. S -au aplicat tratamente foliare cu aminoacizii arginină și cisteină în două
concentrații, 200 și 400 ppm, prin pulverizare, prima aplicare fiind pe 1.06.2018, apoi s -a
repetat odată pe săptămână timp de 3 să ptămâni, atât la plantele cu o tulpină, cât și la plantele
cu 2 tulpini.

23

Figura 2.3 Obținerea celor 2 tulpini prin tăierea tulpinii deasupra frunzelor
cotiledonale – original

În timpul perioadei de vegetație s -au aplicat lucrări de îngrijire specifice a cestei specii :
 Conducerea plantelor și palisarea, care s -au efectuat folosindu -se sistemul de susținere
amenajat în solar.
 Copilitul radical, care s -a efectuat săptămânal, concomitent cu dirijarea plantelor pe
sfoara de susținere.
 Defoliatul , realizat pe 06.07.2018, care a constat în eliminarea frunzelor îmbătrânite,
aflate sub etajul de fructe, care au început să se matureze.

24

Figura 2.4 Plantă de tomată defoliată – original

 Udarea prin picurare în mod repetat, ori de c âte ori a fost nevoie, menținând solul umed
 Tratamente fitosanitare contra bolilor și dăunătorilor și fertilizarea foliară cu Kristalon
0,5%, de 2 ori la interval de 3 săptămâni, prima fertilizare fiind făcută pe 29.06.2018.
 Cârnitul , cu rolul de a opri creșterea plantelor prin suprimarea vârfului tulpinii după 2 –
3 frunze de la ultima inflorescență .
 Recoltarea, realizată pe 26.07.2018, pentru fiecare plantă, a fiecărei variante.

25

Figura 2.5 Conducerea plantelor de sistemul de susținere al solarului – original

Măsurătorile efectuate în cadrul experimentului au fost :
 Determinarea înalțimii plantelor, prin măsurare de la sol până în vârful plantei, odată pe
săptămână, până la inflorescența a 8 -a.
 Determinarea diametrului tulpinii la începutul recoltării folosind șublerul .

26
 Determinarea distanței sol -prima inflorescență și a distanței dintre inflorescențe,
realizate cu ruleta.
 Determinarea procentului de legare al fructelor în funcție de numărul de flori formate și
de numărul de fructe legate .

Figura 2.6 Legarea fructelor din inflorescență – original

 Determinarea greutății medii a fructelor prin numărarea și cântărirea fructelor pe
variante și calcularea producției pe plantă și pe m2.
 Determinarea conținutului în clorofilă din frunze (mg/m2) cu clorofilmetrul
CCM_200PLUS .

27
 Determinarea intensității fotosintezei ( µmol CO 2 m-2 s-1) la 4 săptămâni de la plantare și
la o săptămână după aplicarea aminoacizilor folosind aparatul portabil LCI (ADC
Bioscientific Ltd.) .

Interpretarea statistică s -a făcut prin analiza varianței (ANOV A) și testul de comparație
multiplă Tukey folosind softul de statistică SPSS 18.0 pentru nivelul de probabilitate de 5 %.

2.4 Rezultate obținute
 Efectul aminoacizilor arginină și cisteină împreună cu cel al numărului de tulpini
asupra unor parametrii de creștere ai plantelor
Aminoacizii arginină și cisteină în concentrație de 200 ppm si 400 ppm și conducerea
plantelor cu 1 și 2 tulpini au influențat mai mult sau mai puțin unele procese de creștere ale
plantelor.
Analizând datele din figurile 2.7 și 2.8 s-a observat că plantele conduse cu o tulpină și
tratate cu arginină 200 ppm și 400 ppm și cisteină 400 ppm au avut înălțimea cea mai mare,
respectiv 251,2 cm, 252,5 cm și 251,2 cm comparativ cu cisteina 200 ppm, 231,2 cm. Martorul
a prezentat cea mai mică înălțime, respectiv 208,4 cm. La plantele conduse cu 2 tulpini, toate
variantele au avut înălțimea mai mică față de cele cu o tulpină, însă mai mare decât cea a
martorului, care a avut 184,7 cm. Situația se poate explica prin faptul că aminoacizii, în special
arginina, stimulează diviziunea și expansiunea celulelor.

Figura 2.7 Efectul aminoacizilor arginină și cisteină împreună cu cel al
numărului de tulpini asupra înălțimii plantelor 208.4
184.7251.2242.5252.5
230.5 231.2
213.1251.2
235.7
050100150200250300
Înălțimea plantelorÎnălțimea plantelor (cm)
Martor 1 tulpină
Martor 2 tulpini
Arginină 200 ppm 1 tulpină
Arginină 200 ppm 2 tulpini
Arginină 400 ppm 1 tulpină
Arginină 400 ppm 2 tulpini
Cisteină 200 ppm 1 tulpină
Cisteină 200 ppm 2 tulpini
Cisteină 400 ppm 1 tulpină
Cisteină 400 ppm 2 tulpini

28
Diametrul tulpinii a fost foarte puțin influențat de factorii studiați. Totuși s -a observat
că la plantele cu o tulpină, arginina și cisteina la concentrația de 400 ppm au determinat
creșterea diametrului tulpinii mai mult decât la alte variante, valoarea maximă fiind de 1,3 cm
pentru ambele tratamente cu cei 2 aminoacizi.

Figura 2.8 Efectul aminoacizilor arginină și cisteină împreună cu cel al
numărului de tulpini asupra diametrului tulpinii

Distanța dintre inflorescențe a fost mai mare la plantele cu 1 tulpină tratate cu
aminoacizi, cele mai mari valori regăsindu -se la plantele cu 1 tulpină tratate cu cisteină și
arginină la aceiași concentrație 200 ppm , respectiv 22,9 cm și 22,7 cm , față de martorul cu 1
tulpină, 20,6 cm.

Figura 2.9 Efectul aminoacizilor arginină și cisteină împreună cu cel al numărului de
tulpini asupra distanței dintre inflorescențe 1.1
11.21.151.3
1.051.2
1.051.3
1.2
00.20.40.60.811.21.4
Diametrul tulpiniiDiametrul tulpinii (cm)
Martor 1 tulpină
Martor 2 tulpini
Arginină 200 ppm 1 tulpină
Arginină 200 ppm 2 tulpini
Arginină 400 ppm 1 tulpină
Arginină 400 ppm 2 tulpini
Cisteină 200 ppm 1 tulpină
Cisteină 200 ppm 2 tulpini
20.6
20.122.7
21.1522.4
21.122.9
21.3521.121.65
18.51919.52020.52121.52222.52323.5
Distanța dintre inflorescențeDistanța dintre inflorescențe (cm)
Martor 1 tulpină
Martor 2 tulpini
Arginină 200 ppm 1 tulpină
Arginină 200 ppm 2 tulpini
Arginină 400 ppm 1 tulpină
Arginină 400 ppm 2 tulpini
Cisteină 200 ppm 1 tulpină
Cisteină 200 ppm 2 tulpini

29
Conținutul de clorofilă din frunze a fost mai mare la plantele cu o tulpină tratate cu
cisteină 200 ppm, 29,35 mg/m2, urmat de : arginină 400 ppm, 28,25 mg/m2, cisteină 400 ppm,
27,08 mg/m2 și arginină 200 ppm, 26 mg/m2, în compara ție cu martorul, 19,07 mg/m2 (tabelul
2.2). La plantele cu 2 tulpini conținutul în clorofilă a fost mai scăzut decât la cele cu o tulpină,
dar mai mare decât cel al martorului, care a înregistrat 18,12 mg/m2.
Prin combinarea numărului de tulpini cu utilizarea aminoaciziilor s -a constatat că
intensitatea fotosintezei a înregistrat valori mai mari la arginină 400 ppm și cisteină 200 ppm la
plantele cu o tulpină, res pectiv 20,53 µmol CO 2 m-2 s-1 și 20,26 µmol CO 2 m-2 s-1. Cele mai mici
valori au fost înregistrate la cisteină cu ambele concentrații la plantele cu 2 tulpini.

Tabelul 2. 2
Efectul aminoacizilor arginină și cisteină împreună cu cel al numărului de tulpini
asupra conținutului de clorofilă din frunz e și a intensității fotosintezei

Varianta Conținutul de
clorofilă din
frunz e
(mg/m2) Intensitatea
fotosintezei
(µmol CO 2 m-2 s-1)

Martor 1 tulpină 19.07d
15.29b

2 tulpini 18.12d 15.74b

Arginin ă 200 ppm 1 tulpină 26ab 19.18a
2 tulpini 20.45cd 19.91a

Arginin ă 400 ppm 1 tulpină 28.25a 20.53a
2 tulpini 21.43cd 19.68a

Cistein ă 200 ppm 1 tulpină 29.35a 20.26a
2 tulpini 23.04bc 16.47b

Cistein ă 400 ppm
1 tulpină 27.08ab 19.62a
2 tulpini 23.93b 16.48b

30
 Efectul aminoacizilor asupra unor parametrii de creștere ai plantelor
Aplicarea aminoacizilor arginină și cisteină a influențat semnificativ unii parametrii de
creștere la tomatele cherry ( figurile 2.10 și 2.11). Înălțimea medie a plantelor a fost cuprinsă
între 222,15 cm (cisteină 200 ppm) și 246,85 cm (arginină 200 ppm), față de 196,55 cm la
martorul netratat. Diametrul tulpinii a fost influențat de aplicarea aminoacizilor, cea mai mare
valoare (1,25 cm) s -a înregistrat la plantele tratate cu cisteina 400 ppm , comparativ cu martorul ,
care a avut o valoare de 1,05 cm.

Figura 2.10 Efectul aminoacizilor arginină și cisteină asupra înălțimii plantelor

Figura 2.11 Efectul aminoacizilor arginină și cisteină asupra diametrului tulpinii 196.65246.85241.5
222.15243.45
050100150200250300
Înălțimea plantelorÎnălțimea plantelor (cm)
Martor
Arginină 200 ppm
Arginină 400 ppm
Cisteină 200 ppm
Cisteină 400 ppm
1.051.17 1.17
1.121.25
0.9511.051.11.151.21.251.3
Diametrul tulpiniiDiametrul tulpinii (cm)
Martor
Arginină 200 ppm
Arginină 400 ppm
Cisteină 200 ppm
Cisteină 400 ppm

31
Arginina și cisteina au afectat semnificativ distanța dintre inflorescențe, cele mai mari
valori înregistrăndu -se la cisteina și arginina în concentrație de 200 ppm, 21,86 cm, respectiv
21,66 cm, față d e plantele netratate, 20,26 cm.

Figura 2.12 Efectul aminoacizilor arginină și cisteină asupra distanței dintre
inflorescențe

În ceea ce privește conținutul în clorofilă al frunzelor (tabelul 2.3) s-a remarcat
aminoacidul cisteină, în ambele concentrații, 200 și 400 ppm, care a produs o acumulare de
26,19 mg/m2, respectiv 25,5 mg/m2. Intensitatea fotosintezei a crescut în urma aplicării
aminoacizilor în cele 2 concentrații. Rata cea mai mare a fost înregistrată la arginina în
concentrația de 400 ppm, respective 20,1 µmol CO 2 m-2 s-1, urmată de arginina 200 ppm, 19,54
µmol CO 2 m-2 s-1, iar valori cu puțin peste 18 µmol CO 2 m-2 s-1 s-au înregistrat la cisteina 200
ppm si 400 ppm. Martorul a înregistrat cea mai mică valoare, 15,51 µmol CO 2 m-2 s-1, ceea ce
semnifică rolul important al aminoacizilor în acest proces de creștere al plantei.

20.2621.4621.86
21.5321.66
1919.52020.52121.522
Distanța dintre inflorescențeDistanța dintre inflorescențe (cm)
Martor
Arginină 200 ppm
Arginină 400 ppm
Cisteină 200 ppm
Cisteină 400 ppm

32
Tabelul 2. 3
Efectul aminoacizilor arginină și cisteină asupra conținutului de clorofilă din
frunz e și a intensitații fotosintezei

 Efectivitatea celor 2 concentrații utilizate la tratamentul cu arginină și cisteină
asupra unor parametrii de creștere ai plantelor
Arginina 200 ppm a fost mai eficientă decât arginina 400 ppm în creșterea înălțimii
plantelor, iar în cazul cisteinei, concentrația mai mare, respectiv 400 ppm, s -a dovedit a fi
superioară valoric , 243,45 cm față de cisteina 200 ppm, 222,15 cm.

Figura 2.13 Efectivitatea celor 2 concentrații utilizate la tratamentul cu arginină
asupra înălțimii plantelor 196.65246.85241.5
050100150200250300
Înălțimea plantelorÎnălțimea plantelor (cm)
Martor
Arginină 200 ppm
Arginină 400 ppm
Varianta Conținutul de clorofilă
din frunz e (mg/m2) Intensitatea fotosintezei
(µmol CO 2 m-2 s-1)

Martor 18.59c 15.51c
Arginină 200 ppm 23.22b 19.54ab
Arginină 400 ppm 24.84ab 20.10a
Cisteină 200 ppm 26.19a 18.36ab
Cisteină 400 ppm 25.50a 18.05b

33

Figura 2. 14 Efectivitatea celor 2 concentrații utilizate la tratamentul cu cisteină
asupra înălțimii plantelor
Diametrul tulpinii a fost influențat în mod egal de ambele concentrații ale tratamentului
cu arginină, respectiv 1,17 cm, iar în cazul tratamentului cu cisteină, valoarea superioară s -a
înregistrat din nou la concentrația de 400 ppm (1,25 cm).

Figura 2.15 Efectivitatea celor 2 concentrații utilizate la tratamentul cu arginină asupra
diametrului tulpinii
196.65222.15243.45
050100150200250300
Înălțimea plantelorÎnălțimea plantelor (cm)
Martor
Cisteină 200 ppm
Cisteină 400 ppm
1.051.17 1.17
0.9811.021.041.061.081.11.121.141.161.18
Diametrul tulpiniiDiametrul tulpinii (cm)
Martor
Arginină 200 ppm
Arginină 400 ppm

34

Figura 2.1 6 Efectivitatea celor 2 concentrații utilizate la tratamentul cu cisteină asupra
diametrului tulpinii
În privința distanței dintre inflorescențe, valorile tratamentele lor ambilor aminoacizi au
înregistrat valori superioare la concentrația de 400 ppm, respectiv 21,86 cm la arginină și 21,66
cm la cisteină.

Figura 2.17 Efectivitatea celor 2 concentrații utilizate la tratamentul cu arginină asupra
distanței dintre inflorescențe
1.051.121.25
0.9511.051.11.151.21.251.3
Diametrul tulpiniiDiametrul tulpinii (cm)
Martor
Cisteină 200 ppm
Cisteină 400 ppm
20.2621.4621.86
1919.52020.52121.522
Distanța dintre inflorescențeDistanța dintre inflorescențe (cm)
Martor
Arginină 200 ppm
Arginină 400 ppm

35

Figura 2.18 Efectivitatea celor 2 concentrații utilizate la tratamentul cu cisteină asupra
distanței dintre inflorescențe
Plantele tratate cu arginina 400 ppm au obținut rezultate superioare atât în cazul
conținutului de clorofilă din frunze ( 24,84 mg/m2), cât și în cazul intensității fotosintezei ( 20,10
µmol CO 2 m-2 s-1), față de arginina 200 ppm. Tratamentul cu cisteina 200 ppm a obținut valori superioare
față de tratamentul cu 400 ppm, atât în cazul conținutului de clorofilă din frunze ( 26,19 mg/m2), cât
și în cazul intensității fotosintezei ( 18,36 µmol CO 2 m-2 s-1).

Tabelul 2.4
Efectivitatea celor 2 concentrații utilizate la tratamentul cu arginină și cisteină asupra
conținutului de clorofilă din frunză și a intensității fotosintezei

20.2621.5321.66
19.52020.52121.522
Distanța dintre inflorescențeDistanța dintre inflorescențe (cm)
Martor
Cisteină 200 ppm
Cisteină 400 ppm

Varianta Conținutul de clorofilă
din frunz e
(mg/m2) Intensitatea fotosintezei
(µmol CO 2 m-2 s-1)

Arginină 200 ppm 23.22b 19.54ab
Arginină 400 ppm 24.84ab 20.10a
Cisteină 200 ppm 26.19a 18.36ab
Cisteină 400 ppm 25.50a 18.05b

36
 Efectul numărului de tulpini asupra unor parametrii de creștere ai plantelor
Numărul de tulpini cu care au fost conduse plantele a influențat semnificativ creșterea
acestora , distanța dintre inflorescențe și conținutul în clorofilă , dar nu semnificativ și
intensitatea fotosintezei. Plantele cu o tulpină au înregistrat cea mai mare înălțime (208,4 cm) ,
cea mai mare distanță dintre inflorescențe (20,6 cm) și un conținut ceva mai mare de clorofilă
în frunze , 19,07 mg/m2, față de 18,12 mg/m2 la plantele cu 2 tulpini, iar diametrul tulpinii la
plantele cu o tulpină a înregistrat o valoare ușor mai mare (1,1 cm) față de plantele cu 2 tulpini
(1 cm).
Aceste lucruri se pot explica prin faptul că între plantele cu o singură tulpină concurența
pentru apă, substanțe nutritive și lumină este mai mică decât la plantele cu 2 tulpini, la care
consumul este mai mare.

Tabelul 2. 5
Efectul numărului de tulpini asupra unor parametrii de creștere ai plantelor

Varianta Înălțimea
plantei
(cm) Diametrul
tulpinii
(cm) Distanța
dintre
inflorescențe
(cm) Conținutul
de clorofilă
din frunz e
(mg/m2) Intensitatea
fotosintezei
(µmol CO 2 m-2 s-1)
Martor 1 tulpină 208.4d 1.1 20.6 19.07d 15.29b
2 tulpini 184.7e 1 20.1 18.12d 15.74b

 Efectul aminoacizilor arginină și cisteină împreună cu cel al numărului de tulpini
asupra unor parametrii de producție la tomatele cherry
Datele prezentate în figura 2.1 9, arată că procentul de legare al fructelor a fost influențat
prin aplicarea aminoacizilor cu ambele concentrații, la plantele conduse cu 1 și 2 tulpini.
Procentul de legare a fost de 68,8 % la arginina 200 ppm la plantele cu o tulpină și de 64,35 %
la plantele cu 2 tulpini, urmată de cisteina 400 ppm la ambele moduri de conducere (61,6 % și
61,7 %). Tratamentul cu cisteina 200 ppm a influențat mai mult legarea fructelor la plan tele cu
2 tulpini decât la cele cu o tulpină (61,65 % și respectiv 59,3 %). Procentul cel mai mic de
legare al fructelor (58,8 %) s -a obținut la plantele martor conduse cu o singură tulpină.

37

Figura 2.19 Efectul aminoacizilor arginină și cisteină împreună cu cel al numărului de
tulpini asupra procentului de legare al fructelor

În ceea ce privește greutatea medie a fructelor, prezentată în figura 2.20, aplicarea
aminoacizilor a determinat creșterea acesteia, comparativ cu martorul care a înregistra t cele mai
mici valori (5,13 g la plantele cu o tulpină și 5,09 g la cele cu 2 ). Cele mai mari fruct e s-au
obținut după aplicarea argininei și cisteinei 400 ppm la plantele cu o tulpină (6,77 g, respectiv
6,71 g ). La plantele cu 2 tulpini, la toate varian tele studiate greutatea medie a fructelor a fost
mai mică decât la cele cu o tulpină.

Figura 2.20 Efectul aminoacizilor arginină și cisteină împreună cu cel al
numărului de tulpini asupra greutății medii a fructelor 58.860.668.8
64.35
61.6
60.5
59.361.65 61.6 61.7
52545658606264666870
Procentul de legareProcentul de legare (%)
Martor 1 tulpină
Martor 2 tulpini
Arginină 200 ppm 1 tulpină
Arginină 200 ppm 2 tulpini
Arginină 400 ppm 1 tulpină
Arginină 400 ppm 2 tulpini
Cisteină 200 ppm 1 tulpină
Cisteină 200 ppm 2 tulpini
Cisteină 400 ppm 1 tulpină
Cisteină 400 ppm 2 tulpini
5.13 5.095.45 5.366.77 6.69
5.715.536.71 6.63
012345678
Greutatea medie a fructelorGreutatea medie a fructelor (g)
Martor cu 1 tulpină
Martor cu 2 tulpini
Arginină 200 ppm cu 1 tulpină
Arginină 200 ppm cu 2 tulpini
Arginină 400 ppm cu 1 tulpină
Arginină 400 ppm cu 2 tulpini
Cisteină 200 ppm cu 1 tulpină
Cisteină 200 ppm cu 2 tulpini
Cisteină 400 ppm cu 1 tulpină
Cisteină 400 ppm cu 2 tulpini

38
Producția pe plantă și la m2 a fost foarte mult influențată de numărul de tulpini dar și de
folosirea aminoacizilor (tabelul 2.6) . Astfel, interacțiunea dintre 2 tulpini și aplicarea argininei
400 ppm a condus la cea mai mare producție pe plantă și la m2, 3258,2 Kg/plant ă, respectiv
10,08 Kg/m2, comparativ cu 0,99 Kg/plantă și 3,09 Kg/m2 la aceeași concentrație, dar la
plantele cu o singură tulpină.

Tabelul 2. 6
Efectul aminoacizilor arginină și cisteină împreună cu cel al numărului de tulpini
asupra producției pe plantă și pe m2

 Efectul aplicării aminoacizilor arginină și cisteină asupra unor parametrii de
producție la tomatele cherry
Rezultatele prezentate în figura 2.21 arată că aminoacizii au crescut semnificativ
procentul de legare al fructelor. Cel mai mare procent de legare s -a înregistrat la arginina 200
ppm, 66,57 % . Celelalte variante au înregistrat valori apropiate între ele și de asemenea mai
mari decât ale mart orului (59,7 %).
Varianta Producția
/plantă
(Kg) Producția
/m2
(Kg)

Martor 1
tulpină 0,71 2,23
2
tulpini 1,71 5,36

Arginină 200 ppm 1
tulpină 0,72 2,27
2
tulpini 2,25 7,04

Arginină 400 ppm 1
tulpină 0,99 3,09
2
tulpini 3,25 10,08

Cisteină 200 ppm 1
tulpină 1,01 3,18
2
tulpini 1,63 5,04

Cisteină 400 ppm 1
tulpină 1,09 3,40
2
tulpini 2,03 6,36

39

Figura 2.21 Efectul aplicării aminoacizilor arginină și cisteină asupra procentului
de legare al fructelor

Fructele au avut o greutate medie mai mare la plantele tratate cu aminoacizi, aceasta
variind între cea mai mică valoare a plantelor tratate, 5,4 g, înregistrată la arginina 200 ppm și
cea mai mare valoare obținută, la arginina 400 ppm, 6,73 g, față de martor (5,11 g).

Figura 2.22 Efectul aplicării aminoacizilor arginină și cisteină asupra greutății
medii a fructelor

59.766.57
61.0560.4761.65
56586062646668
Procentul de legareProcentul de legare
Martor
Arginină 200 ppm
Arginină 400 ppm
Cisteină 200 ppm
Cisteină 400 ppm
5.115.46.73
5.626.67
012345678
Greutatea medie a fructelorGreutatea medie a fructelor (g)
Martor
Arginină 200 ppm
Arginină 400 ppm
Cisteină 200 ppm
Cisteină 400 ppm

40
Producția pe plantă și pe m2 a crescut după aplicarea aminoacizilor în ambele
concentra ții, cea mai mare influență având arginina 400 ppm, care a înregistrat valori medii de
2,12 Kg/plantă și 6 ,58 Kg/m2, față martorul netratat ca a avut 1 ,21 Kg/plantă, res pectiv 3,80
Kg/m2.

Tabelul 2. 7
Efectul aplicării aminoacizilor arginină și cisteină asupra producției pe plantă și
producției pe m2

 Efectivitatea celor 2 concentrații utilizate la tratamentul cu arginină și cisteină
asupra unor parametrii de producție la tomatele cherry
Arginina 200 ppm a influențat mai mult procentul de legare (66,57 %) , față de arginina
400 ppm (61,05 %), în timp ce valoarea concentrației de 400 ppm la cisteină (61,65 %) a fost
superioară celei de 200 ppm (60,47 %).

Figura 2.23 Efectivitatea celor 2 concentrații utilizate la tratamentul cu arginină
asupra procentului de legare al fructelor 59.766.57
61.05
56586062646668
Procentul de legareProcentul de legare
Martor
Arginină 200 ppm
Arginină 400 ppm
Varianta Producția
/plantă
(Kg) Producția
/m2
(Kg)
Martor 1,21 3,80
Arginină 200 ppm 1,48 4,65
Arginină 400 ppm 2,12 6,58
Cisteină 200 ppm 1,32 4,09
Cisteină 400 ppm 1,56 4,88

41

Figura 2. 24 Efectivitatea celor 2 concentrații utilizate la tratamentul cu cisteină
asupra procentului de legare al fructelor

Greutatea medie a fructelor a obținut cele mai ridicate valori la concentrațiile de 400
ppm ale ambilor aminoacizi, respectiv 6,73 g la arginină și 6,67 g la cisteină, față de valorile
obținute la concentrația de 200 ppm, 5,40 g la arginină și 5,62 g la cisteină.

Figura 2.25 Efectivitatea celor 2 concentrații utilizate la tratamentul cu arginină
asupra greutății medii a fructelor

59.760.4761.65
58.55959.56060.56161.562
Procentul de legareProcentul de legare
Martor
Cisteină 200 ppm
Cisteină 400 ppm
5.115.46.73
012345678
Greutatea medie a fructelorGreutatea medie a fructelor (g)
Martor
Arginină 200 ppm
Arginină 400 ppm

42

Figura 2. 26 Efectivitatea celor 2 concentrații utilizate la tratamentul cu cisteină
asupra greutății medii a fructelor

Producția pe plantă și la m2 a fost foarte mult influențată de tratamentul cu arginină la
concentrația de 400 ppm, plantele înregistrând valori de 2 ,12 Kg/plantă și 6 ,58 Kg/m2, mult
superioare valorilor tratamentului cu arginină la concentrația de 200 ppm, respectiv 1,48
Kg/plantă și 4,65 Kg/m2. Tratamentul cu cisteină 400 ppm a obținut deasemenea valori mai
mari decât tratamentul cu cisteină 200 ppm, respectiv 1,56 Kg/plantă și 4,88 Kg/m2.
Tabelul 2.8
Efectivitatea celor 2 concentrații utilizate la tratamentul cu arginină și cisteină
asupra producței pe plantă și pe m2

5.115.626.67
012345678
Greutatea medie a fructelorGreutatea medie a fructelor (g)
Martor
Cisteină 200 ppm
Cisteină 400 ppm

Varianta Producția
/plantă
(Kg) Producția
/m2
(Kg)
Arginină 200 ppm 1,48 4,65
Arginină 400 ppm 2,12 6,58
Cisteină 200 ppm 1,32 4,09
Cisteină 400 ppm 1,56 4,88

43
 Efectul numărului de tulpini asupra unor parametrii de producție la tomatele
cherry
Numărul de tulpini nu a influențat semnificativ procentul de legare și nici greutatea
medie a fructelor, observându -se o diferență foarte mică între plantele cu o singură tulpină (5,13
g) și cele cu 2 tulpini (5,09 g).
În schimb, producția pe plantă și pe m2 a fost foarte mult influențată , aceasta fiind mai
mult decât dublă la plantele conduse cu 2 tulpini, respectiv 1,71 Kg/plantă și 5,36 kg/m2 față de
0,71 Kg/plantă și 2,23 Kg/m2 la plantele cu 1 tulpină.
Tabelul 2. 9
Efectul numărului de tulpini asupra unor parametrii de producție la tomatele
cherry

2.5 Concluzii și recomandări
Rezultatele cercetărilor privind tratarea tomatelor cherry cu aminoacizii arginină și
cisteină și conducerea plantelor cu una sau două tulpini au arătat că această specie a reacționat
bine la ambele tratamente.
S-a remarcat influența argininei 200 ppm și a cisteinei 400 ppm în creșterea înălțimii
plantelor și a diametrului tulpinii, în special la plantele cu o tulpină, urmate de arginina 200
ppm, la aceleași plante.
Asupra distanței dintre inflorescențe, cele mai bune rezultate au obținut plantele conduse
cu 1 tulpină și tratate cu arginină și cisteină , ambele la concentrația de 200 ppm.
Conținutul în clorofilă a crescut față de plantele netratate, cantitatea mai mare fiind
acumulată la plantele cu o tulpină. De asemenea intensitatea fotosintezei a fost stimulată de
aplicarea aminoacizilor în cele două concentrații, fiind superioară martorului, iar diferențele
față de martor au fost asigurate statistic.

Varianta Procentul
de legare
(%) Greutatea
medie a
fructelor
(g) Producția
/plantă
(Kg) Producția
/m2
(Kg)

Martor 1
tulpină 58,8 5,13 0,71 2,23
2
tulpini 60,6 5,09 1,71 5,36

44
Procentul de legare a fost influențat de aplicarea aminoacizilor, remarcându -se în special
arginina 200 ppm, care a obținut cele mai mari valori atât la plantele conduse cu o singură
tulpină, cât și la cele conduse cu 2 tulpini.
Greutatea medie a fructelor a fost mai scăzută la plantele cu 2 tulpini, însă diferența a
fost foarte mică . Plantele tratate cu aminoacizi, în special la concentrația de 400 ppm au obținut
fructe sesizabil mai mari față de cele ale plantelor martor.
Producția pe plantă și pe m2 a fost influențată sem nificativ, în special de numărul de
tulpini. Astfel , interacțiunea dintre plantele conduse cu 2 tulpini și tratarea cu argini nă 400 ppm
a condus la cele mai mari producții.
Astfel, în condiții similare de cultivare, este recomandat ca tomatele cherry să fie
conduse cu două tulpini și să fie aplicate fertilizări foliare cu aminoacizi, pentru o producție
mai ridicată și pentru plante cu caracteristici superioare de vegetație .

Figura 2.27 Fructele coapte ale soiului Ema de Buzau – imagine preluată de pe
www.seminte -rosii.eu

45
BIBLIOGRAFIE
1. Al-Hayani Eman, 2018. Effect of foliar application of arginine on some growth parameters
and the yield of Vicia faba L. Biochem. Cell. Arch. Vol. 18, No. 1, pp. 511 -514.
2. Barand A., F. Nasibi, K.H. Kalantari, 2015. The effe ct of arginine pretreatment in the
increase of cold tolerance in Pistacia vera L. in vitro. Russian Agricultural Sciences
41(5):340 -346.
3. Cándido M.P., C. Ramírez -Ayala, A. Martínez -Ruiz, J.E Rubiños -Panta, C. Trejo, A.G.
Vargas -Orozco, 2018. Effect of numb er of stems in the production and quality of tomato
grown in greenhouse. Revista Mexicana de Ciencias Agrícolas, volume 9 number 2
February 15 – March 31.
4. Ciofu Ruxandra, N. Stan, V. Popescu, P. Chilom, S. Apahidean, A.Horgoș, V. Berar, K.F.
Lauer, N. Atan asiu, 2004. Tratat de legumicultură. Editura CERES, București.
5. Consolación, A.N., L. Angeles Bermudez, C. Romero, C. Gotor, I. Garc ia, 2012. Cysteine
homeostasis plays an essential role in plant immunity. New Phytologist 193: 165 –177.
6. Delian Elena, Liliana Bădulescu, Aurelia Dobrescu, Lenuța Chira, Viorica Lagunovschi –
Luchian, 2017. A brief overview of seed priming benefits in tomato. Romanian
Biotechnological Letters 22 (3), 12505 -12513 .
7. Demirkol O., C. Adams, N. Ercal, 2004. Biologically important thiols in various vegetables
and fruits. J urnal of Agric ultural and Food Chem istry 2004; 52: 8151 -4.
8. Ece A., N. Darakci, 2007. Determination of Relationships Between Number of Stem and
Yield of Tomato (Lycopersicon lycopersicum L.). Asian Journal of Plant Science s, 6: 802 –
808.
9. Filgueira F.A.R., 2013. Novo manual de olericultura: agrotecnologia moderna na produção
e comercialização de hortaliças. Third revision. Federal University of Viçosa, Viçosa.
10. Gong Y., H. Sohn, L. Xue, G.L. Firestone, L.F. Bjeldanes, 2006. 3,3'-Diindolylmethane is
a novel mitochondrial H(+) -ATP synthase inhibitor that can induce p21(Cip1/Waf1)
expression by induction of oxidative stress in human breast cancer cells. Cancer Res.
66(9):4880 –4887.
11. Hoza Gheorghița, L.G Stanciu, 2012. Research re garding the influence of tomato plant
management for cultures grown in solarium, in extended production cycle. Analele
Universității din Craiova, vol.XVII(LIII), , 211 -216.

46
12. Hoza Gheorghița, 2013. Researche regarding the influence of the hybrid and the numb er of
stems on the field production of tomato plants. Scientific papers, Seria B Horticultură, 57,
65-68.
13. Hoza Gheorghița, M. Dinu, R. Soare, A.D. Becherescu, I.A Apahidean, D. Hoza, 2018.
Influence of plant management systems on growth and fructification of tomato plants in
protected culture. Scientific Papers Series B. Horticulture, LXII, 457 – 462.
14. Kalogeropoulos, N. Chiou, A. Pyriochou, V. Peristeraki, A. Karathanos, 2012. Bioactive
phytochemicals in industrial tomatoes and their processing byproducts. LWT – Food Sci
Technol ogy. 49(2):213 –216.
15. Mititelu Magdalena, Elena Morosan, Ana Corina Ioniță, Denisa Udeanu, 2017. Fruits and
vegetables with therapeutic role. 10.26416/FARM.174.1.2017.538 .
16. Msogoya T.J., C. Mbonihankuye, P. Kusolwa, 2013. Assessment of t he Effect of Pruning
Systems on Plant Developmental Cycle – Yield and Quality of Selected Indeterminate
Tomato Lines. Acta Hort. 1007, ISHS 2013.
17. Nasibi F.T., Z. Heidari, H. Mansoori, 2013. Effect of arginine pre -treatment on nickel
accumulation and allevi ation of the oxidative stress in Hyoscyamus niger. J. Soil Sci. Plant
Nutrition, 13 (3): 680 -689.
18. Saito K, 2000. Regulation of sulfate transport and synthesis of sulfur -containing amino
acids. Curr ent opinion in p lant biology, 2000; 3: 188 -95.
19. Santi C., A. Zamboni, Z. Varanini, T. Pandolfini, 2017. Growth stimulatory effects and
genome -wide transcriptional changes produced by protein hydrolysates in maize seedlings.
Front. Plant Sci. 8:2017. 10.3389/fpls.2017.00433.
20. Stan N., N. Munteanu, T. Stan, 2003. Legu micultură volumul III. Editura ION IONESCU
DE LA BRAD, Iași.
21. Stanislavov R., V. Nikolova, 2003. Treatment of erectile dysfunction with pycnogenol and
L-argenine. Journal of Marital Therapy,29(3), 207 -213.
22. Teixeira W. F., E.B. Fagan, L.H. Soares, R.C. Umbu ranas, K. Reichardt, D. Dourado Neto,
2017. Foliar and seed application of amino acids affects the antioxidant metabolism of the
soybean crop. Front. Plant Sci. 8:327. 10.3389/fpls.2017.00327.
23. Wada M., H. Takagi, 2006. Metabolic pathways and biotechnology of L -cysteine.
Appl ication of Microbiol ogy in Biotechnol ogy 2006; 73: 48 -54.
24. Wirtz M., M. Droux, R. Hell, 2004. O -acetylserine (thiol) lyase: an enigmatic enzyme of
plant cysteine biosynthesis revisited in Arabidopsis thaliana. J Exp Bot, 2004; 55: 1785 -98.

47
25. Yang, H.Q., H.J. Gao, 2007. Physiological function of arginine and its metabolites in plants.
Journal of Plant Physiology and Molecular Biology 33(1), 1 -8.
26. Zhang X, L. Shen, Y. Zhang, D. Meng, J. Sheng, 2010. Up -regulating arginase contributes
to amelio ration of chilling stress and the antioxidant system in cherry tomato fruits. Journal
Science Agriculture, 90 2195 -2202.
27. https://www. cesamancam.ro/cisteina
28. https://www.fao.org/faostat/en/#data /QC
29. https://www.madr.ro/docs/cercetare/Rezultate_activitate_de_cercetare/SCDL_Buzau.pdf
30. https://www.pestre.ro/blog/tomate -particularitati -si-tehnologii -de-cultivare/
31. https://www.seminte -rosii.eu/seminte -de-tomate/ema -de-buzau -tomate -tip-cireasa -cherry –
soi-nedetermi nat-de-la-scdl-buzau -tip-cireasa -pret-ema-de-buzau -soi-nou
32. https://www.wikipedia.org/wiki/Arginin%C4%83