Efectele Economice Si Sociale Determinate de Fenomenul Somajului In Judetul Teleorman

CUPRINS:

Introducere………………………………………………………..…………………………..4

CAPITOLUL I

Introducere

Lumea economico-socială a cunoscut în ultima parte a mileniului doi transformări radicale, profunde. Omenirea se confruntăcu astfel de probleme, mult mai complicate. Acum trebuie găsite soluții deteriorării mediului înconjurător, neglijării infrastructurii, stagnării economice, concurenței acerbe și multor altor asemenea probleme, de natură socială, politică și economică.

Pe de altă parte, asemenea mari probleme, coroborate cu revoluția profundă din stiință și tehnologie, conduc, în mod inevitabil, la modificări în structura economiei mondiale și, cu atât mai mult, în cea a economiei naționale. Astfel, pentru a prezenta doar un exemplu, reducerea distanțelor, a barierelor geografice și mai ales a diferențelor culturale a permis extinderea piețelor de desfacere, a surselor de aprovizionare, mare parte a produselor și serviciilor oferite pe piața internă fiind, mai degrabă, un fel de hibrizi, proiectarea, materia primă, producerea sau asamblarea lor realizându-se în afara granițelor.

Desigur, activitarea economico-socială desfășurată în țara noastra nu iese dintr-un asemenea cadru. Mai mult însă, la aceste probleme trebuie adăugate condițiile specifice ale economiei românești, condiții ce au în vedere procesele și fenomenele economice proprii unei economii aflate în plină tranziție – și nu orice fel de tranziție, ci una specială, pe care istoria nu a cunoscut-o – tranziția de la economie centralizată, plinificată, la comandă, spre o economie de piața.

Toate aceste procese – globale sau specifice, noile împrejurări și realități ale vieții economico-sociale conduc la schimbări la fel de profunde, de substanță în viață și activitatea firmelor, a agențiilor economici. Mobilitatea deosebită a fenomenelor pieței, creșterea complexității și exigențelor acesteia obligă firmele, indiferent de obiectul de activitate și de natura capitalului lor, să se adapteze rapid, prompt regulilor de joc specifice unei economii concurențiale. Acestea trebuie să aibă în permanență în vedere că, pe de o parte,piața înseamnă, într-adevăr, un ansamblu de oportunități, dar, pe de altă parte, și de constrângeri, activitatea tuturor agențiilor economicii fiind supusă examenului riguros, dar corect, al pieței. Acesta se manifestă dur, recompensând, dar și sancționând munca fiecărui în parte. Singurul criteriu cu care operează piața este cel al eficienței, al recunoașterii activității desfăsurate, a ofertei care trebuie să corespundă nevoilor societății, cererii acesteia.

Pe de alta parte, ca o consecință firească a modificărilor deomografice și inovațiilor tehnologice, au loc profunde schimbări în comportamentul consumatorilor, în stilul de viața al acestora. Activitatea desfăsurată de agenții economici trebuie să țină seama de fenomene ca cele ale migrației populației, îmbătrânirii acesteia ( segmentul de vârstă ce cuprinde pe cei mai mulți cumpărători este al celor de 30-40 ani), creșterii duratei de viața. Se manifestp fenomenul de diminuare a numărului de membri ai familiei medii (de la 3,6 membrii în 1980 la, probabil, 1,8 în anul 2008), crește numărul de gospodării cu un singur membru. Asemenea fenomene, dublate pe un proces de personalizare accentuată, conduc la calcularea activitățiilor de consum per capita și nu pe gospodărie așa cum se facea în mod tradițional. Este de așteptat ca veniturile familiei și ale fiecărui individ în parte să crească, iar odata cu aceasta, timpul să devină o sursă mai rară chiar decât banii, astfel încat, procesul de producți, dar mai ales în cel de vânzare-cumpărare,să se acorde o importanță de prim rang timpului cheltuit de cumpărător în procesul de achiziționare a produselor și serviciilor.

Am schițat doar câteva aspecte privind schimbările profunde ale ambianței ăn care își desfășoară activitatea agenții economici în prezent. Aceste noi condiții ale mediului extern al firmei – și exemplele ar putea continua – impun agenților economici modalități noi, moderne de implicare în mecanismele pieței, ei fiind obligați să-și restructureze radical obiectivele și strategiile de piață. ( J.C. Drăgan, M.C. Demetrescu, Noul marketing în mileniul III, 1998, pag.15-17).

Este necesară o nouă viziune față de piață, o receptivitate promptă la semnalele acesteia, la cerințele mediului extern, o investigare continuă a pieței, dar mai ales o capacitate crescândă de adaptare la schimbări, dar și de influențarea pieței astfel spus, întreaga lor activitate trebuie să fie concepută și desfăsurată într-o viziune nouă, modernă, într-o viziune de marketing.

Reținând inițial atenția doar ca un original mod de gândire, dar în același timp eficient, marketingul anilor 1970-1975 era sinonim cu motodele utilizate de întreprinderi pentru atragerea cliențiilor și convingerea acestora să le cumpere produsele și serviciile proprii. Chiar și numai așa, el oferea posibilitatea firmelor să reziste la concurență, prin aplicarea unei politici agresive de reclamă și de vânzare a produselor. Răspunzând unor asemenea comandamente, marketingul a cunoscut o largă și, mai ales, rapidă răspândire, pătrunzând în cele mai diverse domenii, dar mai ales în cele economice. Toate firmele de succes sunt puternic orientate spre client și implicate în activității de marketing. Mai mult, nu numai firmele mari apelează la marketing, aceasta fiind întâlnit atât în interiorul cât și în exteriorul sectorului economic, indiferent de mărimea și puterea agentului economic. Desigur, în sectorul economic, marketingul s-a răspândit mai rapid printre firmele producătoare de bunuri de consum, dar și printre cele de desfacere. Deasemenea, se cuvine remarcat faptul că marketingul este practicat pe scară largă în întreaga lume, și nu în ultimul rând în fostele state socialiste, unde marketingul a fost privit rău multă vreme. Schimbările politice și sociale din această zonă geopolitică au determinat apariția unor noi ocaziți de piață, a unor noi oportunității de afaceri.

Astfel spus, este evident faptul că un marketing sănătos, eficient, este un factor hotărâtor pentru succesul oricărei organizații, fie ea mare sau mică, lucrativă sau nelucrativă, locală sau globală, cu capital privat sau public.

Evoluția vieții econimico-sociale, dinamica și schimbările structurale ale mediului, problemele complexe ce stau în fața omenirii, concurența acerbă, toate aceste, dar nu numai, au produs profunde schimbări și în teoria și practica marketingului. Vorbim acum de marketingul nou, un concept ce își face loc tot mai vizibil atât în doctrină cât și în practică. Noul marketing, sau după unii neo-marketingul, este produsul actualei socității post moderniste, el presupunând un altfel de rol și de loc al marketingului în cadrul teoriei economice și în activitatea practică a agențiilor economicii, alte obiective și, mai ales, noii funcții ale acestuia.

Firmele cele mai prospere sunt cele care reusesc să ofere cliențiilor lor satisfacția scontată, întelegând marketingul nu ca pe o funcție separată, ci, mai degrabă, ca o filozofie de însușit la nivelul întregii organizații.(Ph.Kotler, Managementul marketingului,1997,pag.24).

Acesta este genul de firme orientate în principal către piața și client și nu către produs sau costuri. În cadrul unor asemenea firme, marketingul înseamnă mult mai mult decât un simplu compartiment, creându-se ocultură în care toți membrii origanizației au conștiința pieței și al produsului.

În sfârșit, trebuie menționat că însuși conceptul de marketing trece printr-un proces de reevaluare în raport cu noile cerințe globale, tehnologice, economice și sociale cu care se confruntă fiecare firmă în parte, acestea fiind obligate să revizuiască și chiar să răstoarne premizele care au stat, nu cu mult înainte, la baza succesului lor în afaceri.

Capitolul I

Considerații teoretice privind marketingul.

1.1.Definiția marketingului.

Termenul de marketing provine de la participiul prezent al verbului to market, ulterior substantivizat, ce s-a impus impus în limbajul specific economicde pretutindeni. În accepțiunea actuală, marketingul înseamnă simultan: un domeniul al științei, o disciplină, un demers, o activitate practică, o funcție a companiei. De-a lungul timpului marketingul a fost definit într-o varietate de moduri, dintre care amintim aici definițiile date de:

Asociația Americană de marketing: marketingul este procesul de planificare și executare a activitățiilor de concepere, stabilire a prețului, promovare si distribuire a ideilor, bunurilor și serviciilor, în scopul realizării unor schimburi care să satisfacă obiectivele individuale și organizaționale.(Anghel L.D. Marketing, 2000, pag.8).

Ph. Kotler: marketingul reprezintă un proces social și managerial, prin care grupurile sau indivizii obțin ceea ce le trebuie și/sau doresc prin crearea și schimbul de produse ori valori cu alte grupuri sau indivizii.(Kotler Ph. Principiile marketingului,1999,pag.28).

Colectiv de autori din Catedra de Marketing din Academia de Studii Economice București: marketingul reprezintă o concepție modernă de orientarea întreprinderilor concretizată într-un ansamblu coerent de activității practice programate și organizate prin ultilizarea unor metode și tehnici științifice.(Florescu C. Marketing,1992, pag.21).

Eprimând la început sensuri relativ limitate, noțiunea de marketing și-a îmbogățit pe parcursul anilor conținutul. Dacă în prima jumătate a secolului XX, producătorul – vănzător dominant ăn relațiile de piață, denumea marketingul ca fiind activitatea de cercetare a situației existenței pe o piață în vederea plasării produselor sale, în cea de-a doua jumătate de secol, progresul considerabil al umanității în majoritatea domeniilor va deplasa accentul activității de marketing în sfera anticipării desfacerii, respectiv în direcția cercetării prealabile a cererii și psihologiei consumatorului, în funcție de care va lua toate deciziile referitoare la gama de produse și acțiunile întreprinse pe o piață.(Cetină I.Marketingul Serviciilor,2004,pag.9).

Marketingul reprezintă atât o disciplină economică de studiu, cât și o activitate comercială care pornește de la cunoașterea curentă și în persectivă a nevoilor consumatorilor spre a satisface operativ aceste nevoi.(Coteanu Ion,Seche Luiza, Dicționarul explicativ al limbii române,1984,pag.524).

El reprezintă totodată un concept fundamental ce semnifică organizarea produsului de concepție a produselor, producția, desfacerea și activitatea de service și postvânzare, pornind de la ideea de cunoastere a cerințelor consumatorului sau utilizatorului în scopul satisfacerii celor mai exigente cerințe ale acestuia.

Ca un concept modern, specific economiei de piață, marketingul constă în cerințele pieței și adaptarea producției la cerințele acesteia, și presupune desfăsurarea tuturor activitățiilor necesare pentru constatarea nevoilor și programarea disponibilitățiilor de produse, efectuarea transferului de proprietate a mărfurilor, distribuirea lor fizică și facilitarea întregului proces de cercetare legat de aceste probleme. Marketingul cuprinde studiul pieței, publicitatea, promovarea vânzărilor, distribuția, service-ul înainte, în timpul și după vânzare, relațiile cu publicul și estetica.(Niță Constantin,Popescu Marius – Dicționar de Marketing și de afaceri,1999, pag.164).

Marketingul nu reprezintă deci o activitate de vânzare, ci una de satisfacere a nevoilor consumatorilor, nevoi conștientizate de oameni printr-un sentiment de lipsă, de instatisfacție, de care pot să scape fie căutând unele obiecte care să le satisfacă nevoile, fie încercând să diminueze nevoile.

Aflați într-o evoluție continuă, într-un proces permanent de acumulări, oamenii sunt dispuși să renunțe la nevoile pe care le au și atunci fac eforturi pentru a le satisface, pentru a-și îndeplinii dorințele, ca forme de manifestare a nevoilor umane, modelate de cultura și personalitatea indivizilor și care, atunci când sunt dublate de capactitate de plată, se transofrmă în cereri efective. Aceste cereri se îndreaptă spre bunurile și serviciile care le pot aduce satisfacțiile dorite, avantajele așteptate în raport cu banii cheltuiți pentru a le achiziționa.

Bunurile și serviciile se constituie în valori schimbate, tranzacționate pe piețe, unde se stabilește și o serie de relații de vânzare-cumpărare, comerciale, de marketing corespunzătoare procesului de schimb ce are loc. Legăturile multiple stabilitate între conceptele de bază folosite în marketing pot fi redate sintetic într-o schema logică, conform figurii 1.1.1

Figura 1.1.1. Componentele esențiale ale activității de marketing

Markentingul presupune funcționarea tuturor componentelor ce intervin în procesul complex de vânzare-cumpărare într-un tot unitar, într-un angrenaj sistemic cu interdependențe și conexiuni multiple și permanente, ceea ce presupune orientarea activitățiilor firmei pornind de la consumator și integrarea funcțiunii comerciale a firmei în mod științific, creându-se compartimente specifice de marketing, bazate pe optiuni comerciale.

Punctul de plecare în demararea unei activități economice trebuie să-l constituie cercetarea nevoilor și dorințelor umane, a perspectivei acestora, orice activitate curentă fiind raportată la aceste nevoie pentru a se asigura o cât mai completă și eficientă satisfacere a lor.

În consecință, marketingul este un sistem complex de organizare a producției și a desfacerii produselor și serviciilor pe baza cererii de piață, având ca obiecte esențiale maximizarea consumului și a satisfacerii consumatorilor, a posibilitățiilor de alegere oferite consumatorului și a calității vieții acestuia. El presupune receptivitate față de cerințele și exigențele pieței, cunoașterea riguroasă a acestor cerințe, adaptarea rapidă și eficientă a activității la evoluția cerințelor de consum, la dinamica pieței, flexibilitate în mecanismul de funcționare a firmei privind racordarea acesteia la cerințele mediului, inventivitate și spirit creator pentru înnoirea și modernizarea produselor și serviciilor, a formelor de distribuție și a căilor de comunicare cu piața.

Marketingul este o activitate economică bazată pe un mecanism dinamic, prin care li se furnizează indivizilor și organizațiilor produsele și serviciile de care au nevoie și care aduce firmei un profit maximal, obținut ca urmare a orientării efective a activitățiilor economice câtre nevoile reale de consum, câatre cerințele pieței.

Este total greșită concepția conform căreia marketingul reprezintă numai vânzare și promovare. Trebuie conștientizat rolul marketingului de a satisface nevoile consumatorului. Daca operatorul va reușii să identifice nevoile clientului, să creeze produse de calitate la prețuri corespunzătoare,să le distribuie și să le promoveze în mod eficient, aceste bunuri se vor vinde foarte rapid.

Obiectivul activității de marketing este acela de a face vânzarea de prisos. Scopul este de a-l cunoaște pe client atât de bine, încât produsul sau serviciul să se potrivească cu nevoile sale și să se vândă de la sine.

Aceasta nu înseamnă că vânzarea și promovare nu sunt importante. Dimpotrivă, înseamnă că ele sunt importante componente ale unui mix de marketing acționând împreuna pentr a influența piața.

O definiție complexă a marketingului ar trebui să cuprindă elemente referitoare la concepția modernă pe care acesta o presupune și la activitățiile practice derulate prin intermediul unui instrumentar teoretico – metodologic adecvat: (Florescu C.Marketing,1996, pag.21).

Concepția marketingului modern se îndreaptă în direcția satisfacerii cerințelor efective și potențiale ale consumatorului, cu maximum de eficiență. Punctul de placare în desfășurarea unei activități economice trebuie să-l constituie enunțarea nevoilor de consum, a perspectivei acestora. Toate activitățiile curente care alcătuiesc ciclul economic complet al bunurilor și serviciilor, începând cu conceperea și producerea acestora și terminând cu comercializarea lor pe piață, vor fi raportate la aceste nevoi, asigurându-se o cât mai completă și eficientă satisfacere a lor. În plus, finalizarea activității firmelor nu se limitează la vânzarea produselor și serviciilor, ci include și urmărirea lor în consum, nivelul în care satisfac nevoile pentru care au fost concepute.

Optica marketingului vizează deci raporturile firmei cu piața,cu mediul său ambiant, ridicând la rang de necesitate primordială orientarea firmei spre exterior, încadrarea ei cât mai perfectă în structura mediului economico-social, sincronizarea permanentă a activității sale cu dinamismul, direcțiile și formele de evoluție ale acestui mediu. Cunoașterea cerințelor mediului, urmărirea permanentă a deplasărilor cantitative și calitative, structurale, pe care acesta le înregistrează, și capacitatea firmei de a se adapta la acest mediu sunt condiții esențiale pentru realizarea unei optici de marketing cât mai realiste. Obligată să țină seama de mediul în care există și funcționează, firma va exercita și un rol activ asupra acestuia, influețându-l și direcționându-i evoluția într-o viziune de marketing care trebuie să pornească de la cunoașterea legității pieței, a cerințelor sale de consum, a motivației nevoilor.

Amploarea și calitatea informațiilor asupra mediului ambiant de care dispune firma îi oferă posibilitatea acesteia nu numai să-și mențină locul pe piață, dar și să cunoască alte piețe, chiar să creeze noi piețe de desfacere sau nevoi de consum noi, aducând importante schimbări în însăși structura mediului.

Abilitățiile practice care se includ în sfera marketingului cuprind operațiuni și procese obișnuite prin care firma își utilizează în funcție de profil, sursele de care dispune și obține o anumită finalitate economică, raportându-se la cerințele concrete ale pieței, ale societății. Alături de acestea apar și activități specifice, care materializează raporturile firmei cu mediul exterior: investigarea pieței și a consumului, testarea acceptabilității produselor și serviciilor, activitățiile promoționale, urmărirea produselor în procesul utilizării lor.

Astfel, înainte de începerea producției, trebuie cercetată cererea, testate prototipurile de produse sau servicii, pregătită piața prin acțiuni publicitare, funcția comercială a firmei ocupând locul central.

Marketingul operează modificări chiar și la nivelul conducerii firmei, presupunând un nou mod de coordonare, care să asigure conducerea unor activității distincte, aparent izolate, și orientarea lor catre un scop precis. În acest sens, se poate vorbii despre un management al activității de marketing, definit ca fiind analiza, planificarea, influențarea și controlul programelor destinate să creeze, să extindă și să mențină schimburile avantajoase cu consumatorii vizați, în scopul atingerii obiectivelor firmei. În atenția managerilor de marketing întră directorii comerciali și agenții de vânzări, managerii de produs, specialiști în stabilirea prețurilor și alții.

Instrumentarul de marketing științific, care contribuie la derularea într-o orientare modernă a activitățiilor firmei, trebuie să fie adecvat pentru cercetarea nevoilor de consum, investigarea pieței, optimizarea acțiunilor practice, fundamentarea deciziilor de marketing și asigurarea condițiilor realizării lor eficiente în practică.

Intuiția, rutina, empirismul cedează locul produselor și tehnicilor învestite cu girul unor discipline științifice. Prezența unui astfel de instrumentar trebuie pusă în legătură, în primul rând, cu fluxul de informații despre firmă și mediul său ambiant. Colectarea și transmiterea informațiilor, prelucrarea și interpretarea lor fac necesară utilizarea unui adevărat arsenal de procedee și tehnici.

Natura diferită a investigațiilor determină introducerea unor metode și tehnici furnizate de un grup larg și eterogen de stiințe: economie, statistică, matematică, sociologie, psihologie etc.,iar prelucrarea cu maximul de exactitate și de operativitate a unui imens volum de informații, necesar fundamentării științifice a deciziilor de marketing, nu este de imaginat fără utilizarea tehnicii moderne de calcul electronic. Un loc special îl ocupa instrumentele de previzionare a fenomenelor pieței și a acțiunilor de marketing.

Instrumentul utilizat nu este însă creația exclusivă a marketingului și nici nu se aplică doar în sfera acestuia. Întâlnit în literatura de specialitate și în practică sub denumirea de instrument de markenting, acest atribut se referă la frecvența ridicată a ulilzării lui în cercetările de marketing, și nu la natura diferitelor procedee și tehnici pe care le cuprinde. De exemplu, o ancheta de piață desfăsurată în rândul cumpărătorilor, este, în mod evident, o cercetare de marketing, dar metoda folosită aparține de fapt sociologiei.

Așadar conținutul marketingului implică o atitudine, un ansamblu de activități practice, un instrumentar științific de lucru, având câteva trăsături caracteristice în cadrul firmei:

receptivitatea firmei față de cerințele societății, ale pieței, orientarea către nevoile de consum;

cunoașterea cerințelor pieței, urmărirea sistematică și chiar anticipată a lor, abordarea științifică a mediului socioeconomic prin utilizarea unui instrumentar adecvat de lucru;

capacitatea mare de adaptare a activității la evoluția cerințelor de consum, la dinamica pieței, flexibilitatea în mecanismul de funcționare;

viziunea unitară asupra întregului șir de activității care alcătuiesc ciclul economic complet al bunurilor și serviciilor, din momentul conceperii, al testării lor și până în momentul intrării efective în consum;

eficiență maximă, obținută ca rezultat al orientării efective a activității economice către nevoile reale de consum, către cerințele pieței.

Se poate spune că marketingul influențează viața fiecăruia, fiind mijlocul prin care se creează și se oferă oamenilor nivelul de trai. Deși de foarte multe ori marketingul se confundă cu vânzarea, el apare atât înainte cât și după actul vânzării.

Marketingul cuprinde, defapt, mai multe activității de cercetare, de creație a produselor, de distribuție, stabilire a prețurilor, publicitate, vânzare, destinate cunoașterii, servirii și satisfacerii nevoilor consumatorului, paralel cu atingerea obiectivelor propuse de firma. Deci marketingul este activitatea umană îndreptată spre satisfacerea nevoilor și dorințelor prin intermediul proceselor de schimb, având cateva concepte de lucru exențiale: nevoi, dorințe, cereri,produse,schimb,tranzacții și piețe.(Neamțu A.C.Marketing,2004,pag.10-14).

În practică temenul de marketing este folosit în patru ipostaze diferite: ca departament într-o organizație, ca funcție de management, ca un concept de afaceri și ca o filozofie de afaceri.

Marketingul departament – în orice firma se identifică activității și responsabilități principale și se alocă resurse pentru funcțiuni specifice ca producția, personalul, contabilitatea sau marketingul.

Marketingul ca funcție de management – vizează rolul crucial în asigurarea obiectivului principal de satisfacere a nevoilor consumatorilor în mod eficient. Acest aspect reflectă strategia, planificarea, coordonarea și controlul activității de marketing.

Marketingul ca și concept de afacere – derivă din beneficiile aduse de studiul atent al rezultatelor obținute din procesul de schimb pentru întâmpinarea nevoilor consumatorilor și determinarea posibilitățiilor de îmbunătățire a satisfacerii acestora

Marketingul ca filozofie de afaceri – recunoaște importanța consumatorului și faptul că firma există în primul rând pentru a servii clientul și mai apoi pentru a produce bunuri. Pentru a fi funcțională, această filozofie trebuie acceptată de fiecare membru al unei organizații. Peter Drucker scria: există un singur scop al unei firme – acela de a crea consumatori. Dacă nu există cumpăratori pentru produsele și serviciile organizației nu există motive de continuare a activității.(Cosma S.,Bota Marius, Bazele Marketingului,2004,pag.13).

1.2. Apariția marketingului

Marketingul a apărut la începutl secolului XX în SUA, țară cu o economie puternic dezvoltată, datorită dinamismului economic și social ce caracteriza acea perioada. Dezvoltarea forțelor de producție, adâncirea specializării, amplificarea relațiilor de muncă și de viață au contribuit la generalizarea viziunii de marketing.(Cetină Iuliana,Marketingul serviciilor, 2004, pag.10).

Activități specifice marketingului se desfășurau încă de la începuturile aparației primelor civilizații, cu patru milenii înaintea erei noastre. De fapt, apariția primului sistem de marketing este legată de apariția și dezvoltarea comerțului. Mai târziu, după apariția primelor monede în piețele orașelor medievale, producătorii meșteșugari cunoșteau foarte bine cererea și adaptau potrivit cerințelor clienților.

Întărirea rolului și mai ales a puterii statelor, atribuțiilor acestora, a creat un continuu proces de lărgire a piețelor, ceea ce a determinat, a condus la o creștere permanentă a distanței geografice care separă producătorii de cumpărători. Asemenea procese au fost accentuate de revoluția industrială de la începutul secolului al XVIII-lea, urmare căreia au apărut marile concentrări de capitaluri industriale care necesitau aprovizionări mari cu materii prime și mașini tot mai perfecționate. Mecanizarea și mai ales, automatizarea operațiilor de producție din secolul nostru au sporit considerabil eficacitatea muncii și au contribuit la micșorarea considerabilă a costurilor produselor fabricate. În acest fel, a apărut producția de serie, de masă, care facea necesare apariția și dezvoltarea de noi piețe.

Avântul producției și dezoltării serviciilor a fost accelerat după anii `50 de către revoluția tehnico științifică și mai ales în condițiile apariției calculatoarelor electronice. Acum se poate vorbii de metode și tehnici de marketing. De fapt, marketingul ca atare, potrivit în accepțiunea sa de știință, de disciplină are o istorie relativ scurtă. Dacă primele activități practice de marketing și teoretizări ale acestora se înregistrează la începutul secolului nostru în SUA, începând cu cea de-a doua jumătate a acestui secol, respectiv în anii `50 – `60, expansiunea marketingului devine de-a dreptul explozivă, mai ales în țările cu economii puternic dezvoltate. Până în preajma perioade postbelice, marketingul era considerat a avea o natură pur comercială, distributivă conținutul marketingului fiind constituit din procesul de vânzare, iar produsul era văzut ca ceva care trebuie vândut. Firma era dominată de optica producției, iar principalele preocupări ale managementului constau în rezolvarea problemelor legate de fabricarea produsului.

După anii `60, în condițiile dezvoltării rapide a economiilor mai ales acelor din țările vestice, problemele producției au trecut pe plan secundar, apărând probleme dificile legate de desfacerea produselor realizate. S-a văzut că produsul nu mai trebuie privit ca un obiect care trebuie vândut deoarece el a fost deja fabricat, ci că el va fii cumparat numai dacă va fi acceptat de către piață, de către consumator sau utilizator. Procesele de marketing nu mai constau în eforturile de vânzare a unui produs gata fabricat, ci ele urmăresc ca, înaintea fabricației, să fie determinate cât mai precis nevoile și dorințele cumpărătorilor, existenți sau potențiali, pe care firma le poate satisface. În asemenea condiții, marketingul contemporan își structurează funcțiile și iși orientează activitățiile pornind de la cunoașterea cererii care trebuie satisfăcută și, pe această bază, își fixează drept obiectiv crearea produselor și serviciilor adecvate nevoilor pieței.

Explicațiile oferite de teoria economică de specialitate privind condițiile apariției și promovării marketingului sunt diferite și diverse. Cea mai mare parte a acestor lucrări promovează ideea că marketingul este rezultatul abundenței de produse și servicii pe piață, abundență ce ridicăîn fața societății o serie de probleme legate de dificultățiile crescânde ale vânzării acestora.(Pistol Ghe.M.,Marketing,2004, pag. 29-31).

Argumentele apariției marketingului în societățiile de consum care poartă amprenta abundenței sunt:

Abundența bunurilor și serviciilor oferă cumpărătorilor posibilități largi de alegere și implicit afirmă suveranitatea acestora pe piață, deci producatorul se confruntă cu o piață a cumpărătorului.

Producând independent de cerințele reale ale pieței, concentrându-și apoi eforturile materiale și financiare pentru a vinde ceea ce a produs, organizația nu poate evita întotdeauna riscul ne valorificării produselor, pentru a reduce acest risc, organizația trebuie să-și schimbe optica, respectiv, să producă ceea ce se cere.

Orientarea spre piață determină schimbarea dintre funcțiile organizației, comercializarea numai este o consecință a producției, ci un punct de plecare.

Organizația nu se mai adresează unei piețe necunoscute, ci unei piețe atent studiate, a cărei evoluție este în mod științific anticipată, totodată, organizația nu se mai adresează pieței în general, ci unor segmente concrete de piață.

Organizația numai cheltuiește pentru a mai comercializa produse neadaptate la piață lși deci greu acceptate de aceasta, ci își îndreaptă aceste eforturi pentru cunoașterea pieței sporind șansele acceptării produselor de către piață, respectiv vânzării lor.

O analiză mai atentă scoate în evidență că abundența poate fi considerată o condiție favorizată, însă nu o premisă a apariției marketingului. Această idee este susținută de următoarele argumente:

Abundența, ca noțiune relativă, reprezintă nu o dimensiune certă a ofertei, ci un raport dintre ofertă și cerere, mijloc de prețuri, aceeași ofertă, în funcție de nivelul cererii poate genera abudență, echilibru sau penurie.

Abundența presupune nu numai acoperire cantitativă, globală ci și o largă diversificare și înnoire sortimentală.

Marketingul a apărut și se manifestă și în condițiile de criză, de penurie, când interesele pentru problemele pieței și adaptarea la piață nu au slăbit, ci dimpotrivă; crizele nu au redus nici aria și nici importanța marketingului, ci au determinat schimbări în direcțiile, formele și metodele de aplicare, inclusiv amplificarea acestora.(Cosma S, Bota Marius, Bazele marketingului, 2004, pag.15).

Apariția și dezvoltarea marketingului trebuie puse în legătură cu dinamismul social-economic ce caracterizează perioada postbelică. Un asemenea dinamism accetuează interdependența producției și consumului, adâncirea specializări cu implicați dintre cele mai mari asupra pieței, asupra raporturilor dintre piața și mediul economico-social, chiar asupra mecanismului de funcționare a economiei în general, și a pieței. În același timp, aplicarea exponențială a relațiilor economice internaționale schimburile internaționale de bunuri și servicii, dar si de tehnologii au condus la o răspândire rapida a tehnicilor și metodelor de marketing. Consecința a acestor schimburi, a conectării unui număr tot mai mare de țări la diviziunea internațională a muncii, marketingul, considerat multă vreme apanajul exclusiv al economiilor foarte dezvoltate, s-a putut manisfesta și în țări cu structuri socio-economice disverse pe trepte diferite de dezvoltare. Marketingul a apărut și s-a dezvoltat tocmai ca o reacției față de procesul separării producției de consum, ca un mijloc de împletire a preocuprilor legate de producție cu cele legate de desfacerea produselor, de a le corela cu cerițele efective ale consumului. Separarea producției de consum este intens alimentată dinamismul economico-social actul, în asemenea condiții producția îndepărtându-se efectiv de consum. Pe de altă parte, mutațiile interne, rapide și mai ales profunde pe care le înregistrează atât producția, cât și consumul sporesc posibilitatea dezacordului, a nesincronizării lor în timp și în structură. În condițiile dinamismului economico-social, concentrarea activității economice, creșterea dimensiunilor întreprinderilor au generat producția de masă, apariția articolelor de mare serie etc., lărgindu-se astfel aria de răspândire a produselor, trecerea ei dincolo de granițele naționale ceea ce a sporit riscul apariției unor dezacorduri cu nevoile efective de consum, care manifestă o tendință de individualizare. Dacă la aceste condiții reale, dar obiective în același timp, adaugăm explozia produselor noi, creșterea capacității de adaptare a producției, scurtarea timpul de producție, cu implacții în reducerea speranței de viață a produselor, în creșterea ritmului îmbătrânirii acestora, este ușor de înteles că o orientare greșită a producției ar antrena pierderi materiale substanțiale. În aceste condiții, agenții economici nu îsi pot permite să-și asume riscul unei activității fără o destinație certă și mai ales fară o finalitate eficientă. Bineînteles, încorporarea marketingului în activitatea firmelor nu elimină în totalitate riscul ne realizării produselor pe piață, acest risc reducându-se însă la dimensiuni rezonabile.

1.3. Funcțiile markentingului

Lărgirea ariei de penetrație a viziunii și practicilor de marketing este strâns legată de importanța funcțiilor pe care acesta le îndeplinește în economie, în general, și în viața întreprinderilor, în special, de rolul ce-i revine marketingului în cadrul mecanismului de funcționare a economiei. Măsura în care funcțiile marketingului se materializează într-o anumită eficiență depinde de mai multe condiții, de o serie de factori, poate cel mai important dintre aceștia fiind natura sistemului economic în cadrul căruia firma își desfășoară activitatea. Sunt considerate funcți ale marketingului diferite activități care implică transferul de proprietate, cum sunt cumpărarea și vânzarea, cele referitoare la distribuția fizică, respectiv transportul, depozitarea și stocare, ca și alte activități care le facilitează pe acestea: standardizarea, dozarea, finanțarea, asumarea riscurilor și informațiile asupra piețelor.

Unii specialiști fac distincția între funcțiile care revin macromarketingului, la nivelul societății, și funcții ce revin micromarketingului, la nivel companiei. Astfel, funcțiile ce revin macromarketingului pot fi clasificate în funcții tradiționale și funcții sociale. În categoria funcțiilor tradiționale ale macromarketingului întră: funcția schimbului, funcția distribuției fizice și funcția de sprijin.

Dintre funcțiile ce revin micromarketingului: estimarea potențialului companiei, planificarea și programarea efortului de marketing, organizarea și conducerea activității de marketing, evaluarea și adaptarea efortului de marketing.

Unele clasificări sunt însă greu de acceptat de către toți specialiști, întrucât nu abordează corect problema ariei de acțiune a marketingului și nici confruntarea funcțiilor cu activitățiile și procesele concrete desfășurate în cadrul activității de marketing. Putem aduce în discuție aici doua viziuni asupra funcțiilor marketingului aparținând școlii românești de marketing. O primă opinie îi aparține lui M.C.Demetrescu potrivit căruia funcțiile marketingului constau în atragerea cererii(produs, preț, comunicații promoționale) și satisfacerea cererii( canelele de distrubuție și logistică), ce-a de doua opinie îi aparține lui C.Florescu care sitetizează ca funcții ale marketingului: investigarea pieței și a nevoilor de consum,adaptarea dinamică a firmei la mediul economico-social, satisfacerea superioară a nevoilor de consum, precum și maximizarea eficienței economice a profitului.

Ivestigarea pieței și a nevoilor de consum este funcția ce urmărește obținerea de informații referitoare la piețele prezente și la cele potențiale, la ansamblul nevoilor de consum existente, la motivația acestora, la comportamentul consumatorilor, la toți factorii de ordin demografic, social, cultural, politic, ce influențează piața. Această funcție are un caracter continuu, permanent și ea precede întotdeauna celelalte funcții ale marketingului, stabilind și cateva direcții prioritare ale analizei de marketing: maximizarea consumului și a satisfacției cumpărătorului, maximizarea posibilităților de alegere dintr-o varietate de produse, toate aceste ducând pe ansamblu, la o maximizare a calității vieții.

Adaptarea dinamică a firmei la mediul economico-social, funcție care raportează permanent întreaga activitate a unei firme la profilul, cerințele și schimbările mediului în care ea există și funcționează, profitând de oportunitățiile care apar în ceea ce privește stimularea cererii pentru anumite produse și servicii. Ea presupune promovarea spiritului inovator, înnoirea continuă a ofertei de mărfuri, perfecționarea firmelor de distribuție și diversificarea acțiunilor promoționale, creșterea capacității de mobilizare a tuturor resurselor firmei în vederea unei adaptări operative și a unei prezențe active pe piață.

Satisfacerea superioară a nevoilor de consum funcție ce încearcă să asigure concordanța dintre produsele și serviciile în care se materializează activitatea firmei și nevoile cărora le sunt destinate. Aceasta are ca scop să orienteze firma spre producerea numai a acelor produse și servicii care sunt necesare pentru consumator, distribuirea lor în condiții optime, asigurarea unor posibilități largi de alegere corespunzătoare tutoror gusturilor și preferințelor, lărgirea gamei de servicii comerciale, informarea consumatorilor asupra modalitățiilor de utilizare a produselor, educarea gusturilor consumatorilor, crearea de noi tendințe, orientarea cererii de consum în corcondanța cu interesele generale ale societății.

Maximizarea eficienței economice, a profitului firmei, reprezintă cea mai importantă funcție a marketingului. Ea presupune alocarea optimă a resurselor, a fondurilor de investiții, a capacitățiilor de producție, organizarea structurilor de producție în corcondanță cu obiectele firmei și desfășurarea tuturor proceselor economice de producție, transport, depozitare, comercializare într-un mod cât mai rațional.

Cele patru funcții principale de marketing alcătuiesc un sistem complex, angrenat ăn cadrul firmei și care îi coordonează acesteia principalele mișcări. Dacă primele două funcții pot fi privite ca niște condiții de realizare au ultimelor două, acestea din urmă pot fi denumite și funcții-obiectiv ale marketingului.

Orice firmă intră în relații directe cu alți agenți economici în cadrul micromediului, plasându-și activitatea sub influența factorilor de ordin general care alcătuiesc macromediul pentru toți agenții economici. În sistemul relațiilor firmei cu mediul extern, se detașează prin importanță relațiile directe de piață, cu furnizorii și beneficiarii. Ca furnizor de bunuri și servicii, firma deține o anumită poziție în cadrul pieței de referință pe care va cauta permanent să și-o consolideze și chiar șă și-o extindă.

Prin funcțiile sale, marketingul este obligat să-și exercite rolul de călăuzitor, de deschizător de drumuri noi, de alternative și priorității, pentru ca firma în cauză să-și găsească permanent un loc cât mai convenabil pe piață.(fig.1.3.1).(Neamțu A.C. Marketing, 2004,pag 19-20).