Efectele desenelor animate și ale televiziunii asupra copiilor Coordonator științific: Conf. univ. dr. Marina Roman Absolvent: Tache Ștefania Elena… [309518]

LUCRARE DE LICENȚĂ

Efectele desenelor animate și ale televiziunii asupra copiilor

Coordonator științific:

Conf. univ. dr. Marina Roman

Absolvent: [anonimizat] 2017

[anonimizat], [anonimizat]. Ce aduce nou lucrarea mea? [anonimizat], [anonimizat]. Un alt motiv care m-a împins să aleg această temă a fost faptul că eu consider că reprezintă o [anonimizat], [anonimizat], ne confruntăm zi de zi.

[anonimizat] „Looney Tunes”, „Scooby-Doo”, „Johnny Bravo” [anonimizat], [anonimizat], în afară de a ne distra.

Întrebarea care m-a pus pe gânduri și care m-a motivat să caut răspunsuri este: Ce impact au desenele animate asupra copiilor?[anonimizat], [anonimizat], dezvoltării și comportamentului acestora.

[anonimizat]. Deși sunt foarte populare în rândul publicului căruia i [anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat] s-a părut găsirea materialelor de care aveam nevoie. Lipsa surselor bibliografice a fost un adevărat impediment. [anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat]. În primul capitol al acestui proiect de cercetare pe care îl voi intitula „Efectele desenelor animate și ale televiziunii asupra copiilor”,voi aborda „EVOLUȚIA DESENELOR ANIMATE”, [anonimizat], [anonimizat] a [anonimizat] „violență” [anonimizat].

În subcapitolul 2 voi analiza istoricul desenelor animate/cartoons, pe care îl voi argumenta și cu ilustrațiile video ale acestora ca argumente ale acestor evoluții. [anonimizat], într-[anonimizat]. [anonimizat], am descoperit parcursul interesant pe care desenele animate l-au avut din 1914 și până azi. [anonimizat] „Mesajele subliminale în desenele animate”, [anonimizat], într-un mod negativ și cu efecte sociale pe termen lung.

[anonimizat]-un context mai larg în a doilea capitol „Televizorul și violența”. Voi dezbate problema efectelor expunerii excesive la televizor a copiilor. [anonimizat] copiii care sunt lăsați să vizioneze excesiv programe de televiziune. În primul subcapitol pe care îl voi intitula „Procesarea informației de către copii și televizorul”, voi analiza atât imaginea filmică cât și componentele ei care au efect asupra copiilor: sunet, culoare, muzică, zgomot etc..

Al doilea subcapitol îl voi aborda din perspectiva televizunii ca mediu de experiență proporțional cu creșterea timpului petrecut în fața televizorului, care scade dispoziția plăcerii implicării copiilor în viața comunitară și chiar în cea de familie. Ultimul capitol îl voi intitula „Violența naște violență”. Deși violența face parte din viață și nu poate fi eradicată complet. Mass-media trebuie să țină seama de efectele pe care le poate avea expunerea exagerată la scene violente asupra dezvoltării copiilor. Alături de mass-media, familia are un rol important în prevenirea efectelor nocive pe care le poate avea consumul de violență televizuală.

În studiul de caz al acestui proiect de cercetare, voi aborda o analiză comparativă între două posturi de televizune care difuzează desene animate, respectiv Fox Kids și Cartoon Network. Criteriul de diferențiere este rata de difuzare al materialelor cu caracter violent a celor două posturi. Consider de asemenea că necesitatea acestei analize este suficient de mare, întrucât, este foarte important să știm care sunt zilele și intervalele orare în care să evităm să lăsăm copiii singuri în fața televizoarelor. Cercetarea mea, vizează în mod special, elementele de violență care se regăsesc în cadrul desenelor animate destinate copiilor, urmărind îndeaproape efectele pe care acestea le au asupra publicului țintă.

Dacă în urmă cu câțiva ani copii învățau cum să se comporte civilizat, cum să ocrotească natura și animalele din filmele create special pentru ei, acum, ei învață cum să se lupte sau cum să folosească expresii pe care le-au auzit în diferite desene și filme de animație.

Există un adevăr de necontestat. Desenele animate s-au transformat radical în ultimii ani, astfel că, dacă înainte părinții își puteau lăsa liniștiți copiii să se uite la programele preferate de desene animate, care îi introduceau pe aceștia într-o lume fascinantă și fermecătoare ale unor desene animate romantice, astăzi lucrurile stau altfel.

Lumea desenelor animate pentru cei mici este brutală, dură și nefiresc de înspăimântătoare, câteodată ele creând coșmaruri unui om adult, cu atât mai mult unui copil.

De aceea, ca o concluzie atât a studiului de caz cât și a întregii lucrări, crearea și difuzarea de desene animate și de programe audiovizuale pentru copii, trebuie să fie una de responsabilitate socială, cu implicații deosebite în viitorul social.

CAPITOLUL 1 EVOLUȚIA DESENELOR ANIMATE

La început a fost cuvântul, deși din ceea ce ne-a rămas de la începutul omenirii, a fost desenul, pentru că primele imagini pe care le avem despre viața umană sunt reprezentate prin desene păstrate în diferite peșteri din lume. Tot atât de adevărat este că fiind obligat să supraviețuiască și să evolueze ca specie, omul a fost obligat să utilizeze violența. Ea a fost folosită pentru obținerea hranei dar și pentru satisfacerea nevoilor de cucerire și de putere.

În basme, povestiri și în legende, diferite forme de violență au existat întotdeauna, dar fiecare comunitate umană și-a creat normele ei proprii de conduită prin care copii erau educați despre lucruri care se fac și care nu se fac. Ceea ce prezint în continuare, sunt câteva secvențe vizuale din basmele românilor, care conțin elemente de violență domestică.

„Lupului îi sfârâie gâtlejul de flămând ce e, și niciuna nici două,haț! pe ied de gât, îi retează capul pe loc, și-l mănâncă așa de iute și cu așa poftă, de-ți părea că nici pe-o măsea n-are ce pune.”

„Dacă vede lupul și vede că nu mai găsește nimic, își pune în gând una: așează cele două capete cu dinții rânjiți în ferești, de ți se părea că râdeau; pe urmă unge toți pereții cu sânge, ca să facă și mai mult în ciuda caprei, și apoi iese și își caută de drum”.

„Mă rog, scoate-mă, că-mi arde inima-n mine! Mă pârlesc, ard de tot, nu mă lăsa!”

„Moarte pentru moarte și arsură pentru arsură!”

„Apoi la urma urmelor, năpădiră asupra lui și-i mai trântiră în cap un bolovan și ce-au apucat, până-l omorâră de tot.”

Capra cu trei iezi, https://www.google.ro/search?biw=721&bih=675&tbm=isch&q=capra+cu+trei+iezi+lectura+dupa+imagini&sa=X&ved=0ahUKEwjz6MjOqMXUAhXBxxQKHfUTCfsQhyYIJQ#imgrc=Y6d5_i2IWAZu1M, accesat la 5 mai, ora 23:33

„De la o vreme, ursul nemaiputând de durerea cozii și de frig, se zmucește odată, cu toată puterea, dar în loc să scoată pește, rămâne făr de coadă! Începe a mormăi cumplit și a sări în sus de durere și, înciudat pe vulpe că l-a amăgit, se duce s-o ucidă în bătaie.”

„Ursul păcălit de vulpe”, https://www.google.ro/search?biw=721&bih=675&tbm=isch&sa=1&q=ursul+pacalit+de+vulpe&oq=ursu&gs_l=img.3.2.0i67k1j0j0i67k1j0l3j0i67k1j0l3.2073.2927.0.6558.4.4.0.0.0.0.96.334.4.4.0….0…1.1.64.img..0.4.331.dU1Awhr0kD4#imgrc=k1BLDpZ5viLxBM, accesat la data de 5 mai 2017, ora 23:36

”Îl răpune pe zmeu și fiți atenți ce mai face: o orbește pe soră-sa cu…măruntaiele lui fierbinți, blestemând-o să vadă numai atunci când va umple nouă buți de lacrimi.”

”După ce plânge ca proasta și umple cele nouă buți cu lacrimi, ea se spală de păcate și-și recapătă vederea. Dar nu poate să fie cuminte deloc. Nu uită că ticălosul de frate i-a ucis gagiul bocciu, așa că, păcătuiește din nou, urmărindu-l și ucigându-l, înfigându-i sadică, după ureche, un os din scheletul zmeului.”

„Copiii văduvoiului”, https://www.google.ro/search?biw=721&bih=675&tbm=isch&sa=1&q=copiii+vaduvului+si+iepurele+vulpea+lupul+si+ursul&oq=copiii+vadu&gs_l=img.3.0.0i24k1l2.2335.5882.0.7637.11.11.0.0.0.0.84.760.11.11.0….0…1.1.64.img..0.11.758…0j0i67k1j0i8i30k1.iwt6GlL_lFA#imgrc=oR-uJDHA7mjRkM, accesat la data de 5 mai 2017, ora 00:00

Violența în produsele de divertisment, destinate copiilor nu e ceva nou. Violența a apărut prima dată în basme, și abia apoi în desenele animate. Altfel spus, copiii au fost expuși scenelor de violență, cu mult înainte ca desenele animate să apară.

1.1 Definirea termenului de „violență”.

Acest sub-capitol are drept scop definirea conceptului de „violență”. Studiile în domeniul violenței au o istorie de mai bine de un secol. Acestea au reapărut în atenția publicului în momentul în care s-a conștientizat ce efecte negative ar putea avea asupra telespectatorilor, acest lucru, întâmplându-se odată cu extinderea mijloacelor de comunicare în masă.

Sunt foarte variate perspectivele din care a fost abordat fenomenul, studiile fiind și ele, bineînțeles foarte numeroase. În ciuda acestor lucruri, există totuși o serie de trăsături caracteristice, ce se regăsesc în mai multe definiții. Etimologic vorbind, cuvântul „violență” provine din limba latină, și are rădăcina „vis”, care reprezintă forța. De aici, am putea înțelege că violența ar putea fi definită ca o practicare a forței, pentru a afirma superioritatea.

O definiție mai complexă este dată de George Gerbner :„ forța fizică împortiva altuia, a sinelui sau îndreptarea acțiunilor împotriva cuiva pentru a provoca durere, a răni sau a omorâ…. Violența este o acțiune care deranjează dureros și periculos din punct de vedere fizic, psihic și social bunul trai al persoanelor și grupurilor…. Violența poate apărea natural sau poate fi creată de oameni, poate acționa împotriva oamenilor sau împotriva proprietății, poate fi justificată sau nu, poate fi reală sau simbolică, spontană sau graduală.”

De altfel, această definiție este destul de asemănătoare cu cea invocată de Nicolae Mitrofan într-un eseu, în care afirma că agresivitatea este o „caracteristică a acelor forme de comportament orientate în sens distructiv, în vederea producerii unor daune, fie ele materiale, mora-psihologice sau mixte.”

O altă definiție a violenței este dată de Yves Michaud care susține următoarele:„Nu poate exista un discurs universal asupra violenței, deoarece fiecare societate se luptă cu propria sa formă de violență, conform propriilor criterii, și tratează formele violenței cu mai mult sau mai puțin succes.” Violența simbolică este un tip de violență specific culturii media. Pierre Bourdieu definește acest tip de violență ca fiind:„ violența exercitată cu complicitatea tacită a celor ce o îndură, ca și, de multe ori a celor ce o exercită, în măsura în care niciunii nu sunt conștienți de faptul că o îndură sau o exercită.”

Pentru a ne face să înțelegem mai bine termenul de violență simbolică, Ioan Drăgan, îl prezintă ca fiind „mecanismul care asigură reproducerea mascată a relațiilor de putere din interiorul sistemului social.” De asemenea, violența mai este definită și ca fiind „utilizarea intenționată a forței fizice, sub forma amenințării, îndreptate fie asupra propriei persoane sau a altei persoane, în care există un risc destul de ridicat în a aduce prejudicii, rănire psihologică, moarte, deprivare sau dezvoltare deficitară.” Continuând în aceeași notă, violența ne mai este descrisă și ca fiind „un comportament agresiv din punct de vedere fizic, care poate aduce chiar moartea, sau are un potențial ridicat de a cauza aceste efecte.”

Interesul pentru violența din mass media, a crescut într-un mod exorbitant în jurul anilor 1940, când nimeni nu prea credea în ceea ce era prezentat în mass-media. De asemenea, în această perioadă, se crede că mass-media este atotputernica, fapt concretizat prin teoria „glonțului magic”, numită de Harold Laswell „injecția hipodermică.”

Eu, pentru a defini termenul de ”violență”, voi folosi definiția dată de Eric Debarbieux, și anume:„violența este dezorganizarea brutală sau continuă a unui sistem personal, colectiv, sau social și care se traduce printr-o pierdere a integrității, ce poate fi fizică, psihică sau materială. Această dezorganizare poate să opereze prin agresiune, prin utilizarea forței, conștient sau inconștient, însă poate exista și violență doar din punctul de vedere al victimei, fără ca agresorul să aibă intenția de a face rău.”

Din punctul meu de vedere, utilizarea acestei definiții este potrivită, deoarece Eric Debarbieux, include perspectiva asupra violenței, conform căreia, aceasta poate fi percepută numai de către cel vătămat, agresorul, în cazul nostru, desenele animate, neavând scopul de a dăuna psihicului copiilor. În continuare, atunci când voi face referire termenul ”desene animate”, voi face referire și la următoarea definiție:„desene animate”= însușire de desene care reprezintă fazele unei mișcări și care, redate succesiv pe ecran, dau impresia unor ființe vii cinematografice”.

Cel mai important aspect al acestei definiții, este acela că, având în vedere crearea impresiei unor ființe reale, vii, copiii pot confunda ușor realitatea cu ficțiunea, fapt care ulterior se poate transpune în modul lor de a acționa în diferite situații.

1.2 Istoricul desenelor animate/ cartoons.

Etimologic, ”desen animat”, provine din limba latină, de la cuvântul ”cartone”, care semnifica ”hârtie mare”, reprezentând un desen făcut pe hârtie ca studiu pentru o operă de artă. Prima dată, desenele animate au fost utilizate în secolul al XVI-lea pentru fresce, tehnică ce implică aplicarea pigmentului pe un perete proaspăt. După ce modelul era desenat pe hârtie, aceasta a fost transferată pe perete, folosind una dintre cele două tehnici.

Artistul, fie utiliza un instrument pentru a trasa peste desen, fie utiliza un instrument de perforare, după ce a aplicat praf de cărbune pentru a marca liniile de compoziție.”Desenele animate” ale pictorilor celebri, spre exemplu Leonardo da VInci și Rafael, pot fi admirate în muzee, peste tot în lume. La muzeul ”John and Mable Ringling Museum of Art” în Sarasota, Florida, se găsește o colecție de desene animate de renume mondial, realizate de Peter Paul Rubens, un renumit artist al secolului al XVII-lea.

Sfânta Ana, desen animat realizat de Leonardo da Vinci, https://www.google.ro/search?q=sfanta+ana+leonardo+da+vinci&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwi53aWFsMXUAhUKPFAKHWWEC0kQ_AUICigB&biw=721&bih=675#imgrc=278vturDY398tM, accesat la data de 27 mai, ora 10:14

Termenul de ”desen animat”, a fost folosit până în jurul anului 1843 doar pentru a desemna o schiță preliminară în arta plastică. Revista britanică ”Punch”, foarte cunoscută pentru desenele sale satirice, a fost cea care a inventat utilizarea modernă a termenului ”desen animat”.

Revista „Punch”, https://www.google.ro/search?biw=1600&bih=770&tbm=isch&sa=1&q=punch+magazine&oq=punch+maga&gs_l=img.3.0.0i19k1l10.10937.15314.0.16409.14.10.2.0.0.0.221.930.9j0j1.10.0….0…1.1.64.img..3.8.567…0j0i5i30i19k1j0i8i30i19k1j0i30k1.ZqAe_xtC2BE#imgrc=XtzKuP6Mhx3s9M, accesat la data de 27 mai 2017, ora 10:26

În acea perioadă, Casa Parlamentului fusese reconstruită, în urma unui incendiu, iar artiștii erau încurajați să prezinte desene sau ”desene animate”, pentru a ajuta la selectarea de picturi murale și noi tablouri. O serie de desene, au dat numele de ”desene animate”(John Leech ”Desen Animat, Nr. 1: Substanță și Umbra”). Acest desen era plin de sarcasm, pentru a ataca guvernul, care cheltuise banii publici pe opulența inutilă, timp în care oamenii de rând mureau de foame.

„Desen animat, Nr.1, Substanță și Umbră”, https://www.google.ro/search?q=substanta+si+umbra+desen+animat&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwio3KOossXUAhVExxQKHbTfDAMQ_AUICigB&biw=757&bih=675#imgrc=e1Zev7Wx3UJMGM, accesat la data de 27 mai 2017, ora 10:32

De-a lungul anilor, termenul de ”desene animate”, a fost utilizat ca referire la orice formă de desen umoristic. Începând cu secolul XX, acest termen a fost folosit pentru a descrie ”desenele animate” în adevăratul sens al cuvântului.

Desenele animate editoriale, sunt desene, cunoscute și sub numele de caricaturi sau ”benzi desenate”, conținând mesaje sociale sau politice. Prima apariție a acestor desene, a avut loc la începutul anilor 1500, în timpul ”Reformei Protestante” în Germania. Martin Luther, a apelat la imaginea tipărită, cu scopul de a răspândi ideile sale la o populație în mare parte formată din analfabeți. Un mijloc foarte eficient ca mesajul să ajungă la populație a fost distribuirea pe foi de hârtie, pamflete ilustrate și afișe, imagini în care se protestau acțiunile în fața Bisericii Catolice.

Peste ocean, Benjamin Franklin a fost cel care a tipărit prima bandă desenată în ”Pennsylvania Gazette” la 9 mai 1754. În binecunoscuta imagine, se regăsește un șarpe tăiat în bucăți, fiecare segment, reprezentând guvernele coloniale și legenda ”Alătura-te sau mori” sub imagine. Imaginea a fost retipărită în ziare în mii de exemplare, în toate coloniile.

„Alătură-te, sau mori.”, desenul animat al lui Benjamin Franklin, https://www.google.ro/search?q=substanta+si+umbra+desen+animat&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwio3KOossXUAhVExxQKHbTfDAMQ_AUICigB&biw=757&bih=675#imgrc=st82Gey_PshXsM, accesat la data de 27 mai 2017, ora 10:47

Efectul desenelor animate după Războiul Civil American, este explicat cu ajutorul luptei dintre Thomas Nast și William M. Tweed. Desenele animate ale lui Thomas, erau atacuri clare asupra mașinii politice, condusă de Tweed.

Fiind exasperat de desenele rivalului său, Tweed a exclamat :”Opriți acele nenorocite imagini!” Desenele animate editoriale moderne se pot găsi în aproape toate ziarele. Acestea pot fi foarte diverse, însă există un stil, foarte bine stabilit.

Majoritatea desenelor animate editoriale folosesc caricaturi și metafore vizuale, pentru a emoționa, pentru a explica evenimente curente cu o imagine umoristică sau pentru a explica situații politice. Printre cele mai cunoscute metafore vizuale sunt măgarul și elefantul(simbolizând partidele politice Americane), leul(simbolizând Marea Britanie), castorul(simbolizând Canada) și ursul(simbolizând Rusia).

Deși tehnica, stilul sau punctul de vedere al caricaturiștilor pot varia, cu toții atrag atenția asupra problemelor politice și sociale. Desenele animate editoriale sunt considerate o formă narativă, motiv pentru care în 1922 a fost înființat și un premiu Pulitzer în desen animat.

Acestea sunt descrise cu termenul de ”fotografii vorbitoare”. Desenele animate editoriale, sunt, prin natura lor, controversate. Acestea au fost folosite, pentru a descrie o multitudine de puncte de vedere politice, sociale, religioase, atingând adesea subiecte sensibile.

Caricaturiștii, au cel mai mare impact, în perioadele de tulburări sociale. Aceste desene pot avea de multe ori o influență pozitivă, însă, în același timp, pot agrava tensiunile existente. Rareori, în cazuri extreme, desenele animate editoriale au creat violențe și proteste.

Desenele animate de gag, se găsesc în ziare, reviste și chiar și felicitări. Acestea reprezintă în general, un singur desen, având alăturat un discurs sub formă de balon sau o legendă. Benzile desenate, sunt o serie scurtă de desene, afișate în ordine sau aleatoriu, și pot fi găsite zilnic în ziare din întreaga lume. În State, acestea poartă numele de ”comics” sau ”funnies”. Deși umorul este subiectul principal, în benzile desenate pot fi reprezentate și aventura și drama.

Desen animat de gag, https://www.google.ro/search?biw=1600&bih=770&tbm=isch&sa=1&q=gag+cartoons&oq=gag+cartoons&gs_l=img.3..0i19k1j0i5i30i19k1.17981.22661.0.22850.12.12.0.0.0.0.98.832.12.12.0….0…1.1.64.img..0.11.765…0j0i67k1j0i8i30i19k1j0i5i10i30i19k1.EgQAZaOrytU, accesat la data de 27 mai 2017, ora 11:02

Azi, folosirea termenului ”desene animate” ne duce cu gândul, și chiar face referire la canalele de televiziune dedicate copiilor. Cel mai adesea este folosit în acest mod, deși termenul se poate aplica la orice prezentare animată.”Părintele animației”, Winsor McCay, a stabilit, în 1914, un reper cu desenul animat ”Gertie Dinozaurul”. Aceasta a fost prima animație în care s-a creat un personaj, arătând adevăratul potențial al domeniului.

Legendarul regizor de animație, Chuck Jones spune: ” Sunt două persoane extrem de importante în animație. Winsor McCay și Walt Disney. Însă nu sunt sigur pe care ar trebui să-l aleg ca fiind cel mai bun.” Otto Messmer a creat 5 ani mai târziu pisica ”Felix”.

„Pisica Felix”, https://www.google.ro/search?biw=757&bih=675&tbm=isch&sa=1&q=felix+the+cat&oq=felix+the+cat&gs_l=img.3..0j0i30k1l9.3781.10495.0.10700.22.18.4.0.0.0.81.1289.18.18.0….0…1.1.64.img..0.22.1300…0i67k1.CHXBShYKOfE#imgrc=mf1jBVIMPGmVnM, accesat la data de 27 mai 2017, ora 12:06

Primul film de desene animate care a inclus sunet sincronizat, a fost creat de Walt Disney și s-a numit ”Steamboat Willie”. Filmul a fost lansat în 1928, fiind primul film în care a apărut celebrul Mickey Mouse.

„Mickey Mouse”, https://www.google.ro/search?biw=757&bih=675&tbm=isch&sa=1&q=mickey+mouse&oq=mickez&gs_l=img.3.1.0i10i24k1l2.2058.3275.0.5644.6.6.0.0.0.0.85.449.6.6.0….0…1.1.64.img..0.6.447…0j0i67k1.gzKx4mv9gXM#imgrc=h71uGk1_tUAQmM, accesat la data de 27 mai 2017, ora 12:08

Disney a clădit un imperiu de animație, încurajând amatorii să portretizeze persoanje cu mișcări cât mai realiste și mai ample, creând capodopere precum ”Fantasia” și ”Albă ca Zăpada.” Doi ani mai târziu, în 1930, a luat naștere Looney Tunes, avându-i ca fondatori pe Hugh Harman și Rudy Ising, animatori ai lui Disney, care împreună au format studioul MGM, trei ani mai târziu.

Primul desen animat de comedie a fost creat de către Tex Avery șI Bob Clampett, și persistă și în prezent. Personaje ca Daffy Duck și Bugs Bunny demonstrează talentul celor doi animatori. Totul s-a desfășurat cu o viteză covârșitoare, întrucât, până la sfârșitul anului 1940, desenele animate au fost prezentate în cinematografe.

Multe dintre desenele animate din anii 1930-1950, au fost special concepute să ruleze pe marele ecran. Trebuie amintit faptul că industria cinematografică intră într-o mare dificultate în anii 1940, odată cu nașterea televiziunii. De-a lungul deceniilor criza cinematografică a luat amploare, situația devenind iremediabilă.

Inchiderea sălilor de cinema, apariția mai târziu a DVD-urilor, colapsul producțiilor de lungmetraje din țări precum Italia, Germania sau Marea Britanie, inclusiv trecerea studiourilor de la Hollywood în proprietatea investitorilor străini, prevestesc finalul erei cinematografiei.

Odată cu creșterea în popularitate a televiziunii, desenele animate au devenit produse și pentru micul ecran. Studioul Disney a fost unul dintre primele studiouri care a produs animații de acest tip, venind cu programe ca ”The Mickey Mouse Club”.

„Mickey Mouse”, https://www.google.ro/search?biw=757&bih=675&tbm=isch&sa=1&q=the+mickey+mouse+club&oq=the+micke&gs_l=img.3.0.0j0i30k1l4j0i8i30k1l5.2164.4544.0.7350.9.9.0.0.0.0.82.674.9.9.0….0…1.1.64.img..0.9.671…0i67k1.EwswnneXhms#imgrc=J72_cU0AsgxmwM, accesat la data de 27 mai 2017, ora 12:20

În jurul anilor 1950, United Productions of America(UPA), un studio format din animatori ex-Disney, a început sa creeze animații mult mai simple, modelul lor fiind urmat, treptat, de cât mai mulți animatori, pentru a economisi bani și timp, în ciuda faptului că se pierdea foarte mult din estetică în acest nou proces. Două dintre cele mai cunoscute și importante animații de acest gen sunt ”The Flintstones”(Familia Flintstone) care a fost creat în 1960, și ”The Simpsons”(Familia Simpsons), care a luat naștere în 1989.

„Familia Flintstone”, https://www.google.ro/search?biw=757&bih=675&tbm=isch&sa=1&q=the+flintstones+1960&oq=the+flintstones+1960&gs_l=img.3..0i19k1.2743.11762.0.12136.16.14.2.0.0.0.128.978.11j1.12.0….0…1.1.64.img..2.11.831…0j0i67k1j0i30k1j0i8i30k1j0i24k1.KSjHvegSUCQ#imgrc=Ih9dl9Y9eOHQVM, accesat la data de 27 mai 2017, ora 12:23

„Familia Simpsons”, https://www.google.ro/search?biw=757&bih=675&tbm=isch&sa=1&q=the+simpsons&oq=the+simpsons&gs_l=img.3..0l10.2208.44465.0.45224.14.13.1.0.0.0.154.998.11j2.13.0….0…1.1.64.img..0.14.998…0i67k1j0i19k1.YWAfPVCFyQI, accesat la data de 27 mai 2017, la ora 12:23

Desenele animate continuă să aibă succes și ca filme de lung metraj, deoarece tehnicile actuale de animație computerizată permit animatorului să creeze imagini, care ar fi imposibil de creat cu procesele tradiționale. Avem ca și exemple de imagini generate de calculator sau CGI, filme animate cum ar fi: ”Toy Story”(1995), ”Finding Nemo”(2003).

„Toy Story”, https://www.google.ro/search?biw=757&bih=675&tbm=isch&sa=1&q=toy+story&oq=toy&gs_l=img.3.0.0i67k1j0l2j0i67k1j0l6.167715.172430.0.174153.5.4.1.0.0.0.270.515.3j0j1.4.0….0…1.1.64.img..0.5.518…0i30k1.vfKOGtylPk0#imgrc=vrNXf8Vg6IrFJM, accesat la data de 27 mai 2017, ora 12:28

Utilizarea tehnologiei CGI, nu înseamnă mai puțin de lucru pentru animatori. Spre exemplu, pentru a finaliza filmul ”Toy Story”, au fost nevoie de 4 ani, exact aceeași perioadă de care au avut nevoie și animatorii Disney pentru a finaliza ”Albă ca Zăpada și cei Șapte Pitici”.

„Albă ca Zăpada și cei șapte pitici”, https://www.google.ro/search?biw=757&bih=675&tbm=isch&sa=1&q=desene+animate+de+gag&oq=desene+animate+de+gag&gs_l=img.3…204936.213091.0.213550.55.34.2.0.0.0.85.2268.33.33.0….0…1.1.64.img..29.22.1331…0j0i67k1j0i24k1.qiu45XRqbns#imgrc=r3HtGEH3jJyOAM, accesat la27 mai 2017, ora 12:34

Deoarece audiența predominantă a desenelor animate este formată din copii, acestea au fost pentru mult timp obiectul unor controverse în sfera violenței.

1.3 Mesajele subliminale în desenele animate.

De-a lungul generațiilor de copii, desenele au fost mereu urmărite cu entuziasm. Anumite imagini, pe care aceste animații le aduc în prim plan, într-adevăr, într-un mod voalat, pot fi considerate jignitoare, sau chiar periculoase pentru cei care le privesc, în special dacă publicul telespectator este format în mare parte din copii. Am creat mai jos, un top al celor mai evidente momente, în care mesajele subliminale apar în desenele animate.

10. Spongebob Pantaloni Pătrați.

„Spongebob”, https://www.google.ro/search?biw=851&bih=675&tbm=isch&sa=1&q=spomgebob+dirty&oq=spomgebob+dirty&gs_l=img.3…263938.268498.0.268732.17.16.1.0.0.0.82.1087.16.16.0….0…1.1.64.img..0.10.714…0j0i67k1j0i30k1j0i10i19k1.xOs96L3L-Ng#imgrc=kqqWEl2Rc7ArmM, accesat la data de 28 mai 2017, ora 16:32

Spongebob, se situează pe locul 10, din cauza glumelor murdare” care sunt prezente de-a lungul episoadelor.

Unul din episoadele reprezentative în acest sens, se numește „Sailor Mouth”. La începutul episodului, Spongebob este pus de Mister Krabs să ducă gunoiul afară. Pe pereții de langă containerul de gunoi, se putea distinge un mesaj jignitor la adresa domnului Krabs.

https://www.google.ro/search?biw=851&bih=675&tbm=isch&sa=1&q=spongebob+sailor+mouth+&oq=spongebob+sailor+mouth+&gs_l=img.3..0i19k1l4j0i30i19k1j0i8i30i19k1.1838.15874.0.16495.31.27.2.0.0.0.94.1770.26.26.0….0…1.1.64.img..4.27.1711…0j0i10i24k1j0i24k1j0i67k1j0i30k1j0i10i30k1j0i5i30k1j0i5i10i30k1.79Jr7TNr3gc#imgrc=M_Cuwsh91e2BoM,accesat la data de 28 mai 2017, ora 16:38

https://www.google.ro/search?biw=851&bih=675&tbm=isch&sa=1&q=spongebob+sailor+mouth+&oq=spongebob+sailor+mouth+&gs_l=img.3..0i19k1l4j0i30i19k1j0i8i30i19k1.1838.15874.0.16495.31.27.2.0.0.0.94.1770.26.26.0….0…1.1.64.img..4.27.1711…0j0i10i24k1j0i24k1j0i67k1j0i30k1j0i10i30k1j0i5i30k1j0i5i10i30k1.79Jr7TNr3gc#imgdii=TgOwBazm5wm06M:&imgrc=M_Cuwsh91e2BoM, accesat la data de 28 mai 2017, ora 16:38

https://www.google.ro/search?biw=851&bih=675&tbm=isch&sa=1&q=spongebob+sailor+mouth+&oq=spongebob+sailor+mouth+&gs_l=img.3..0i19k1l4j0i30i19k1j0i8i30i19k1.1838.15874.0.16495.31.27.2.0.0.0.94.1770.26.26.0….0…1.1.64.img..4.27.1711…0j0i10i24k1j0i24k1j0i67k1j0i30k1j0i10i30k1j0i5i30k1j0i5i10i30k1.79Jr7TNr3gc#imgdii=TgOwBazm5wm06M:&imgrc=M_Cuwsh91e2BoM, accesat la data de 28 mai 2017, ora 16:38

Spongebob a citit mesajul în gura mare, iar Nickelodeon a cenzurat momentul cu efectele sonore ale unui delfin. Imediat lângă Spongebob, apare un bărbat care îl întreabă pe un ton nervos:„Cu gura aia îți pupi mama?”.

O altă scenă din acest episod, este aceea atunci când Spongebob ajunge la muncă și salută pe toată lumea într-un mod nu prea politicos, moment cenzurat din nou, de către Nickelodeon. https://www.google.ro/search?biw=851&bih=675&tbm=isch&sa=1&q=spongebob+sailor+mouth+&oq=spongebob+sailor+mouth+&gs_l=img.3..0i19k1l4j0i30i19k1j0i8i30i19k1.1838.15874.0.16495.31.27.2.0.0.0.94.1770.26.26.0….0…1.1.64.img..4.27.1711…0j0i10i24k1j0i24k1j0i67k1j0i30k1j0i10i30k1j0i5i30k1j0i5i10i30k1.79Jr7TNr3gc#imgrc=PdiFop3D4BDEqM, accesat la data de 28 mai 2017, ora 16:45

Într-un alt episod, numit „Gary Takes a Bath”, apare una dintre cele mai „murdare glume” folosite de Spongebob. Aici, Spongebob îi ofera lui Gary două săpunuri în același timp, rostind celebra frază:„Nu scăpa săpunul!”.

9.Lonney Tunes naziști.

Disney? Nazist? Nu…probabil că nu, dar Donald Duck sigur a fost unul in episodul numit „Der Fuehrer's Face”(Fața Fuehrer-ului) în 1942. Donald ia rolul unui nazist în acest episod, purtând o uniformă verde, cu o svastică roșie pe mâneca dreaptă.

Episodul începe cu trei soldați naziști marșând și cântând. Apoi, Donald se trezește, și începe sa salute imaginile de pe peretele lui, ridicându-și mâna și strigând:„Heil, Hitler!” „Heil, Hirohito!” „Heil, Mussolini”!(„Trăiască, Hitler”! „Trăiască, Hirohito”! „Trăiască, Mussolini!”, imagini ale respectivilor conducători în cauză.

„Daffy Duck”, https://www.google.ro/search?biw=851&bih=675&tbm=isch&sa=1&q=daffy+duck+nazi&oq=daffy+duck+na&gs_l=img.3.0.0i19k1l4j0i30i19k1j0i8i30i19k1l2.1991.13313.0.14533.23.20.3.0.0.0.624.2048.15j2j5-1.18.0….0…1.1.64.img..2.19.1883…0j0i10k1j0i67k1j0i30k1.u-tmXG1IbcA#imgrc=rxj269Fwr2Em4M, accesat la data de 28 mai 2017, ora 16:50

Daffy Duck”, https://www.google.ro/search?biw=851&bih=675&tbm=isch&sa=1&q=daffy+duck+nazi&oq=daffy+duck+na&gs_l=img.3.0.0i19k1l4j0i30i19k1j0i8i30i19k1l2.1991.13313.0.14533.23.20.3.0.0.0.624.2048.15j2j5-1.18.0….0…1.1.64.img..2.19.1883…0j0i10k1j0i67k1j0i30k1.u-tmXG1IbcA#imgrc=rxj269Fwr2Em4M, accesat la data de 28 mai 2017, ora 16:50

Nu este o coincidență faptul că Germania, Italia și Japonia au fost aliate pe durata celui de-al doilea război mondial. Intențiile lui Walt Disney, ar putea fi chestionate, cea mai elocventă întrebare fiind: De ce Walt Disney, a solicitat ajutorul directorului nazist Leni Riefenstahl în crearea acestui episod?

8. Ed, Edd și Eddy.

Nu încape urmă de îndoială. Acest desen este suspectat în mod evident că ar conține un limbaj și gesturi nepotrivite, specifice adulților.

Trei adolescenți, fără bani și un cartier. Am putea spune că redă câte ceva din lumea reală. Un episod din „ Ed, Edd și Eddy” , numit „Look before you Ed”(„Uită-te în față Ed”) îi prezintă pe cei trei băieți, jucându-se în zăpadă, moment în care Eddy spune următoarea frază, care nu poate fi tradusă în limba română:” After all, what’s winter without a snow job, eh, Sockhead? Get it? Snow…Job?”. Replica lui Dublu D sau „Cap de Șosetă” nu întârzie să apară: “Yes, well…that was clever…”

Majoritatea copiilor nu înțeleg mesajul transmis, însă într-o zi vor înțelege conotațiile sexuale.

https://www.google.ro/search?biw=851&bih=675&tbm=isch&sa=1&q=look+before+you+ed&oq=look+before+you+ed&gs_l=img.3..0i19k1.2275.10102.0.10634.26.22.4.0.0.0.100.1604.21j1.22.0….0…1.1.64.img..0.19.1311…0j0i30k1.wGt0rpOP_2M#imgrc=Bcf-03pUebn5-M, accesat la data 28 mai 2017, ora 17:06

7. Casa Foster pentru prieteni imaginari.

Vă mai amintiți desenele animate cu un băiețel micuț cu părul șaten și prietenul lui, o pată de cerneală albastră? Sau poate că era o fantomă..?

Într-unul din episoadele acestui serial, intitulat „Squeeze the day”(„Strânge-ți ziua”), Mac, băiețelul, îl convinge pe Bloo, prietenul lui imaginar, să meargă și să urmărească niște videoclipuri pentru adulți pe care sora sa, Frankie, le are sus, în camera ei. Mac spune:” Am întrebat-o pe Frankie dacă pot vedea și eu videoclipurile, însă mi-a spus că doar adulții le pot viziona.”

Deși știa că este interzis să le vadă, Mac îl ia pe Bloo în camera surorii sale. Nu au fost găsite clipuri explicite acolo, ci doar un chelner care i se adresa unei doamne așa:„If I could look upon your garden everyday, I'd die a happy man!”

„Casa Foster”, https://www.google.ro/search?biw=851&bih=675&tbm=isch&sa=1&q=foster+home+for+imaginary+friend&oq=foster+home+for+imaginary+friend&gs_l=img.3…4090.10617.0.10897.23.22.1.0.0.0.96.1299.21.21.0….0…1.1.64.img..1.0.0.LPAh3OKJDyg#imgrc=cDP9UuWYhJntYM, accesat la data de 28 mai 2017, ora 17:13

6. Adventure time

Adventure time, este un desen animat , devenit destul de popular, difuzat pentru prima dată în 2010, la Cartoon Network.

În epidosul „Burning Low”(A arde la foc mic), personajele desenului, Jack și Flinn au o mică discuție:„ Lasă-mă să-ți explic, cateva chestii despre prostia asta cu întâlnirile. În acest moment, te afli la nivelul 1, care înseamnă îmbrățișări. Însă, în curând vei trece la nivelul 2, care înseamnă sărutări. Apoi, ușor, ușor, vei ajunge la nivelul 5, moment în care ea te va lăsa să-i descoperi picioarele lungi. Nu va mai trece mult, și în sfârșit vei ajunge la nivelul 8! La nivelul 8 vei atinge pentru prima oară hornul ei”.

„Adventure Time”, https://www.google.ro/search?biw=851&bih=675&tbm=isch&sa=1&q=adventure+time&oq=adventure+time&gs_l=img.3..0i67k1l3j0l2j0i67k1j0j0i67k1j0l2.4160.9579.0.10045.14.14.0.0.0.0.94.994.14.14.0….0…1.1.64.img..0.14.990.yLj1j-kz7Dc#imgrc=YuEf1axfoh9ydM, accesat la data de 28 mai 2017, ora 17:18

5. Curaj, câine fricos.

„Curaj , câine fricos”, este un desen clasic, difuzat de Cartoon Network. De asemenea, se situează pe locul 3 în topul celor mai înfiorătoare desene animate. Anumite episoade, cum ar fi „The Clutching Foot”, „Violin Girl” și „King Ramse's Curse”, difuzate în jurul anilor 2000, sunt de-a dreptul terifiante.

„The Clutching Foot”, este un episod, în care Eustache capătă o infecție la picior, atât gravă, încât piciorul sau devine violet, crește pe zi ce trece, ajunge să îl înghită, și chiar vorbește. Apoi, piciorul vorbitor, începe s-o calce pe Muriel, și nu se oprește, până nu-l determină pe Curaj să îl transporte la bancă. Judecând după accent, este posibil ca aceasta să fie o glumă referitoare la mafia sau la infractorii din New York.

https://www.google.ro/search?biw=851&bih=675&tbm=isch&sa=1&q=the+cluthcing+foot&oq=the+cluthcing+foot&gs_l=img.3…2105.11127.0.11475.22.20.2.0.0.0.138.1434.19j1.20.0….0…1.1.64.img..0.12.769…0j0i67k1j0i19k1j0i30i19k1j0i24k1.ObCyIOslSbc#imgrc=yTeNWSAV3fq4gM, accesat la data de 28 mai 2017, ora 17:25

Episodul cu „Violonista”, a fost unul dintre cele mai înfricoșătoare lucruri pe care un copil l-ar putea vedea la televizor. În acest episod, Curaj, deschide o ușă, a unui apartament roșu, unde găsește o fată, stând pe un scaun și cântând la pian. Brusc, fata se întoarce cu fața la Curaj, și expune o față îngrozitoare, cu ochii bulbucați. Bineînțeles că bietul cățel fuge, ieșindu-și din minți.

https://www.google.ro/search?biw=851&bih=675&tbm=isch&sa=1&q=the+violonist+girl+courage&oq=the+violonist+girl+courage&gs_l=img.3…7771.16374.0.16724.26.26.0.0.0.0.77.1725.26.26.0….0…1.1.64.img..0.14.959…0j0i67k1j0i30k1j0i10i24k1.h6r4m9UjT1Q#imgrc=Mlx40w7Tw8WGmM, accesat la data de 28 mai 2017, ora 17:30

https://www.google.ro/search?biw=851&bih=675&tbm=isch&sa=1&q=the+violonist+girl+courage&oq=the+violonist+girl+courage&gs_l=img.3…7771.16374.0.16724.26.26.0.0.0.0.77.1725.26.26.0….0…1.1.64.img..0.14.959…0j0i67k1j0i30k1j0i10i24k1.h6r4m9UjT1Q#imgrc=Mlx40w7Tw8WGmM, accesat la data de 28 mai 2017, ora 17:30

„Duce-ți înapoi placa!” sunt cuvintele pe care fantoma regelui Ramses le repetă de câte ori apare în fața lui Muriel și a lui Eustache.

Câteodată, fantoma este auzită spunând:„ Duce-ți înapoi placa, sau veți suferi blestemul meu!”.

https://www.google.ro/search?biw=851&bih=675&tbm=isch&sa=1&q=king+ramses+curse&oq=king+ramses+&gs_l=img.3.1.0i19k1l10.66943.75055.0.76842.8.8.0.0.0.0.85.577.8.8.0….0…1.1.64.img..0.8.577…0j0i67k1j0i10k1j0i30k1.JddpNzZFwXI#imgrc=UmjU-cxaAZhKUM, accesat la data de 28 mai 2017, ora 17:34

4. Fetițele Powerpuff (EL)

Se crede că personajul din Fetițele Powerpuff, EL, este întruchiparea lui Satan. Cu vocea lui îngrozitoare, cu ecou, înaltă, halucinogenă, poate înfricoșa copiii.

Personajul este roșu, cu coarne, și câteodată apare arzând în flăcări. În episodul „Octi Evil”, unde caracatița de pluș a lui Bubbles este posedată, povestitorul desenelor spune:„Acest rău făcător, este atât de rău, încât până și pronunțarea numelui său, aduce teamă în inimile oamenilor. Singurul mod, mai sigur de a te referi la regele întunericului este simplu… EL.”

Demonul, vrea să le distrugă pe fetițele Powerpuff.

„EL”,https://www.google.ro/search?biw=851&bih=675&tbm=isch&sa=1&q=him+powerpuff+girl&oq=HIM+POw&gs_l=img.3.0.0l3j0i30k1l7.2901.2901.0.7523.1.1.0.0.0.0.74.74.1.1.0….0…1.1.64.img..0.1.73.reyaXb5cAb8#imgrc=tkVm_a0uKVlVzM, accesat la data de 28 mai 2017, ora 17:50

3.Johnny Bravo

În episodul numit „Johnny Bravo și Zeița”, Johnny ajunge pe o insulă pustie, populată doar de femei. Johnny este bine cunoscut ca fiind un mare „gigolo”, întruchipând acel bărbat cu mușchi, care arată bine, neavând însă nimic în cap.

După ce acostează nenumărate fete, și este respins de fiecare dată, Johnny este luat prizonier, de către un grup de băștinașe. Acolo avea loc o ceremonie, unde zeiței Atena, i se aducea drept omagiu o…virgină.

„Johnny Bravo”, https://www.google.ro/search?q=johnny+bravo+virgin+sacrifice&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwi05uGlxMXUAhXBVxQKHefnC6AQ_AUICigB&biw=851&bih=675#imgrc=gQbJmPzqUDjlTM, accesat la data de 28 mai 2017, ora 18:01

Într-un alt episod, apare din nou, o glumă cu conotații sexuale, foarte greu înțeleasă de către copii.

https://www.google.ro/search?biw=1600&bih=770&tbm=isch&sa=1&q=johnny+bravo+blind+fold&oq=johnny+bravo+blind+fold&gs_l=img.3…151150.156985.0.157342.14.13.1.0.0.0.83.844.13.13.0….0…1.1.64.img..0.4.288…0j0i19k1j0i8i30i19k1.57Wb192E1LY#imgrc=w8OgAU-j3DLxUM, accesat la 28 mai 2017, ora 18:03

2. Laboratorul lui Dextrer

Și în „Laboratorul lui Dexter”, apar mai multe secvențe cu caracter cel puțin indecent. Iată câteva exemple:

„Laboratorul lui Dexter”, https://www.google.ro/search?biw=851&bih=675&tbm=isch&sa=1&q=dexters+lab+dad%27s+trophy&oq=dexters+lab+dad&gs_l=img.3.2.0i19k1l2j0i30i19k1.46026.55907.0.58094.18.17.1.0.0.0.333.1610.15j0j1j1.17.0….0…1.1.64.img..0.17.1544…0j0i67k1j0i30k1j0i10i30k1.5dGS4A8cG1Y#imgrc=if8rcp_TPoIC3M, accesat la data de 28 mai 2017, ora 18:05

După ce o concediază pe Dee Dee, sora sa, Dexter este în căutarea unei noi „asistente”, care are o imagine destul de vulgară pentru un public format în mare parte din copii.

Când Dexter, îi cere acesteia să danseze, noua asistentă a lui Dexter vine cu o replică, greu de înțeles de către copii. „-E în regulă, însă te va mai costa 50 de dolari.”

https://www.google.ro/search?biw=851&bih=675&tbm=isch&sa=1&q=dexters+lab+dad%27s+trophy&oq=dexters+lab+dad&gs_l=img.3.2.0i19k1l2j0i30i19k1.46026.55907.0.58094.18.17.1.0.0.0.333.1610.15j0j1j1.17.0….0…1.1.64.img..0.17.1544…0j0i67k1j0i30k1j0i10i30k1.5dGS4A8cG1Y#imgrc=DQ5rQSY-7u2vnM, accesatla data de 28 mai 2017, ora 18:10

1. Regele Leu

Cele mai multe mesaje subliminale, le găsim în „Regele Leu”.În momentul în care Simba, se trântește la pământ, praful de pe stâncă se ridică, formând cuvantul „sex”.

„Regele Leu”, https://www.google.ro/search?biw=851&bih=675&tbm=isch&sa=1&q=lion+king+subliminal+messages&oq=lion+king+sub&gs_l=img.3.0.0i19k1l4j0i30i19k1j0i5i30i19k1j0i8i30i19k1l4.2824.7025.0.8408.4.4.0.0.0.0.84.329.4.4.0….0…1.1.64.img..0.4.328…0j0i67k1j0i30k1.FOC-jRlFxEg#imgrc=T1jVLpGtcyV5_M, accesat la data de 28 mai 2017, ora 18:14

Chiar și în coperta filmului, putem găsi un mesaj subliminal.

https://www.google.ro/search?biw=851&bih=675&tbm=isch&sa=1&q=lion+king+subliminal+messages&oq=lion+king+sub&gs_l=img.3.0.0i19k1l4j0i30i19k1j0i5i30i19k1j0i8i30i19k1l4.2824.7025.0.8408.4.4.0.0.0.0.84.329.4.4.0….0…1.1.64.img..0.4.328…0j0i67k1j0i30k1.FOC-jRlFxEg#imgrc=34FjRol4QhV2qM, accesat la data de 28 mai 2017, la ora 18:17

CAPITOLUL 2. TELEVIZORUL ȘI VIOLENȚA

2.1 Televiziunea ca mediu de experiență

Pentru a întelege mai bine ce se întamplă cu copiii atunci când urmăresc scene de violență cred că este necesar să explicăm cum funcționează creierul uman. De asemenea vom afla ce spun specialiști despre vizionarea acestor scene și ce urmări are expunerea îndelungată.

Cercetările efectuate în ultimele decenii au arătat că indifferent de conținutul programului de televiziune urmărit, activitatea electricaă a creierului celor care privesc la teleizor se schimbă dobândind, dupa numai două minute de vizionat, o configurație nouă, nemaiîntălnită în nicio altă activitate umană. Specialiștii care studiază activitatea creierului uman explică: “După ce televizorul a fost pornit undele creierului încetinesc până când undele alfa și beta devin preponderente.

Cu cât televizorul stă mai mult aprins, cu atât undele cerebrale sunt mai lente. Modelele de emisie alfa, înregistrate în zona occipital, dispar în momentul în care o persoană dă comenzi vizuale. Orice orientare spre exterior crește frecvența undelor cerebrale și blochează emisia undelor alfa. Cuvântul potrivit pentru starea alfa este „în afara spațiului”.

Când o persoană se concentrează vizual sau se orientează către ceva și observă ceva în afara sa, imediat are loc o creștere a frecvențelor undelor cerebrale ( undele beta ), iar undele alfa dispar. Așadar, în loc să antreneze atenția activă, televiziunea pare să o suspende.

Urmărindu-se activitatea corticală în timpul privitului la televizor, cercetătorii constată apariția unei anomalii neurologice: inhibarea activității emisferei stângi a creierului. Vizionarea televizorului, amorțește emisfera stângă și lasă emisfera dreaptă să îndeplinească toate activitățile cognitive. Emisfera stângă este regiunea critică pentru organizarea, anliza și judecata datelor primare. Partea dreaptă a creierului tratează datele primate în mod necritic. Nu putem trata rațional conținutul unei emsiuni deoarece emisfera stângă nu este operațională pe parcursul vizionării. Prin urmare nu este surprinzător faptul că oamenii rareori înțeleg ce văd la televizor.

Un alt fapt constat de neoropsihologi este acela că, pe parcursul vizionării, comunicarea dintre cele două emisfere cerebrale este aproape întreruptă. Specialiștii compară vizionarea televizorului cu somnambulismul. Emisfera dreaptă înregistrează imaginile de la televizor, dar, din moment ce legăturile sunt întrerupte, aceste imagini pot fi greu conștientizate.

Transferul activității de pe emisfera stângă pe emisfera dreaptă concomitent cu întreruperea parțială a punții dintre cele două emisfere ( fenomen ce se manifestă pe parcursul vizionării TV ) duce la o anomalie neurologică în contextul în care creierul, aflat într-o stare mentală pasivă, este pus în situația de a absorbi o cantitate mare de informații.

Cercetările demonstrează că cea mai gravă consecință a vizionării o constituie afectarea dezvoltării și funcționării cortexului prefrontal. Acesta este centrul executiv al creierului uman, sediul tuturor proceselor mentale superioare, al atenției, motivației, al controlului comportamentului și emoțiilor. Neoropsihologii afirmă că mărirea timpului vizionării înseamnă de fapt o prelungire a stării în care se află cortexul prefrontal. Așadar nu doar violența afectează dezvoltarea copiilor, ci și vizionarea televizorului prelungită.

Cercetările mai arată că experiența mediului în care crește copilul joacă un rol esențial în dezvoltarea structurală a cortexului. În cazul în care copiii își schimbă modul de folosire a creierului, sinapsele corticale se rearanjează corespunzător. Cu cât sunt folosite mai mult anumite forme de răspuns ( la o activitate ce durează o mare parte a zilei ), cu atât creierul va fi mai puțin flexibil pentru a răspunde în alte moduri, rămânând astfel nedezvoltate structurile neuronale ce corespund altor tipuri de activități. Dacă un copil alocă o parte semnificativă din timpul fiecărei zile pentru o anumită activitate atunci se vor construi conexiunile pentru acest tip de activitate, însă configurarea altor conexiuni va fi dezavantajată.

Pentru a înțelege mai bine modul în care televizorul ca mediu de experiență modelează cortexul copiilor, influențând dezvoltarea, sau mai corect nedezvoltarea acestuia, voi expune criteriile generale pe care mediul trebuie să le satisfacă, pentru a se asigura o dezvoltare normală a creierului uman.

Nu orice perioadă din viața unui om este la fel de propice dezvoltării creierului. Primele luni de viață, sunt mai potrivite pentru dezvoltarea structurilor corticale ce asigură vederea, auzul, vorbirea, etc. Mai târziu, începe perioada dezvoltării abilităților mentale superioare. Dacă în aceste perioade lipsesc stimulii corespunzători, atunci aceste structuri sau funcții vor rămâne nedezvoltate.

Problemele copiilor care au crescut în primii ani de viață cu televizorul sunt asemănătoare cu problemele copiilor hrăniți de animale până la o anumită vârstă. Cercetările arată că mediul în care trăiește copilul nu trebuie să fie unul agitat, construit artificial, ci unul liniștit.

În dialogul cu părinții un loc foarte important îl are experiența cuvântului, al conversației dintre părinte și copil. Dialogul cu aceștia ocupă locul cel mai important în configurarea rețelelor neuronale, mai mult decat oricare altă experiență. Experiența trebuie să fie permanent una interactivă.

O altă condiție necesară dezvoltării normale a creierului este implicarea și participarea activă a copilului la existența sau experiența cotidiană. Televiziunea, din perspectiva descrisă anterior, nu poate fi considerată propice pentru edificarea structurilor neuronale caracteristice unui creier normal, ci, dimpotrivă, poate fi văzută ca un mediu ce împiedică sau reprimă o evoluție firească.

Copilul în fața televizorului nu are parte de experiența obișnuită a limbajului, de stimularea dialogică a gândirii și reflecției pe care părinții sau mediul uman, în general, le oferă. Stimulii vizuali și auditivi percepuți în fața micului ecran sunt atât de agresivi, se succed cu o asemenea rapiditate, încât depășesc capacitatea creierului de a-i controla.

Copiii se obișnuiesc de la televizor să nu mai dorescă să înțeleagă ce se întâmplă în lumea care-i înconjoară. Se mulțumesc doar cu senzațiile. Exeperianța vizionării TV nu este una a spațiului și a timpului real, a distanțelor și a duratelor reale, ci a unora virtuale, sugerate sau doar stimulate în interiorul lumii televizualului.

Copilului îi lipsește posibilitatea cunoașterii prin atingerea si manipularea fizică a materialelor, una dintre contițiile procesului de cunoaștere și, prin urmare, de structurare a traseelor neuronale. Prin televizor, cei mici sunt lipsiți de liniștea și răgazul necesare dezvoltării mecanismelor limbajului intern și ale gândirii reflexive.

Televizorul nu numai că nu favorizează o participare interactivă la procesul de cunoaștere, ci, dimpotrivă, presupune o experiență pasivă și pasivizantă pentru mintea umană. După vizionarea prelungită, copiii vor avea tendința de a rămâne în aceeași stare de pasivitate sau de neimplicare în cunoșterea lumii reale. Celor care se uită mult la televizor li se sărăcește în mod proporțional capacitatea de a imagina jocuri, altfel spus, le slăbește dinamismul mental.

A-i învăța pe copii cu televizorul și a cultiva acest obicei în viața noastră înseamnă, de fapt, a modela niște structuri neuronale care determină cortexul să răspundă la provocările realității potrivit tipului de experiență propus de vizionarea televizorului și să le obișnuim creierul cu atitudinea pasivă, să-l facem dependent de “plăcerea facilă a ecranului video”, să “îi slăbim abilitățile mentale” obișnuindu-l să nu reflecteze, să nu gândească realitatea, să nu dialogheze sau să nu se concentreze cu atenție la problemele pe care le întâmpină. Astfel uitatul la televizor nu va constitui numai o obișnuință cotidiană, ci se va cristaliza într-o structură corticală care va influența semnificativ întregul orizont de cunoștiință și existență al telespectatorului.

Având în vedere modificările survenite în ultimii ani în comportamentul copiilor și al tinerilor, și ne referim nu numai la manifestările violente, este important să fie cunoscută influența pe care televiziunea și mesajele mass-mediei, în general, o au asupra dezvoltării abilităților mentale, a mentalităților și a comportamentelor tinerilor noii generații.

Primul efect al televiziunii este crearea unei atitudini mentale pasive. Studiile constată că vizionarea este un factor important în generarea unui comportament pasiv. Vizionarea televizorului diminuează puternic capacitatea de implicare în propria existență, determină pasivitate în planificarea activităților, cultivă plictiseala și dezinteresul. De asemenea se înregistrează o scădere vizibilă a perseverenței, a voinței și dispoziției de a urmări rezolvarea unei probleme.

Proporțional cu creșterea timpului petrecut în fața televizorului, scade dispoziția sau plăcerea unei implicări în viața comunitară și chiar în cea de familie.

În ceea ce privește dezvoltarea structurală a creierului, neuropsihologia descoperă că, în funcție de timpul acordat vizionării și a vârstei de la care debutează aceasta, televiziunea și calculatorul pot aduce grave prejudicii dezvoltării corticale. Vizionarea televizorului defavorizează dezvoltarea emisferei cerebrale stângi, cea care se ocupă de procesele liniare, analitice și successive. Ea mediază gândirea logică, deductivă, analiza și sinteza.

Afecțiunile produse cortexului prefrontal în urma vizionării excesive au ca rezultat apariția sindromului ADHD, adică slăbirea, până la nivelul patologic a unor capacități mentale fundamentale: concentrarea atenției, memoria de scurtă durată, imaginația creativă, motivația de a întreprinde o acțiune care cere efort.

De mici, copiii, obișnuindu-se cu astfel de experiențe care îi bruschează și le seduc atenția, când sunt puși în fața realității (diferite activități zilnice) care nu șochează în nici un fel, nu-și mai pot concentra atenția. De exemplu, la școală ei așteaptă ca prezentarea profesorului să surprindă, având forma unui spectacol. Așteptarea nefiindu-le satisfăcută, atenția este dezactivată și încep să se gândească la cu totul altceva. Un simptom al acestei tendințe este faptul că ei nu mai găsesc nimic interesant din tot ceea ce presupune efort, totul îi plictisește.

Un alt efect constă în faptul că prea mult timp petrecut în fața televizorului scade nivelul de inteligență, performanțele intelectuale și distruge pofta de citit.Neuropsihologii demonstrează că televiziunea, mai cu seamă desenele animate, au ca prim efect, introducerea cortexului copilului într-o stare semihipnotică (unde cerebrale alfa). Este imposibil de găsit o activitate prin care copiii să fie liniștiți atât de repede și aproape imobilizați pe o perioadă lungă de timp, așa cum se întâmplă atunci când sunt așezați în fața televizorului.

De altfel, acesta este și motivul pentru care părinții și în unele cazuri și educatorii folosesc televizorul ca sedativ. Corelat cu efectul hipnotic, apare și comportamentul de dependență. Cercetătorii au observat că în unele cazuri copiii nu pot fi liniștiți decât dacă li se dă drumul la televizor.

2.2 Procesarea informației de către copii

Majoritatea studiilor realizate în jurul acestei teme, aduc în discuție următoarele aspecte:

televizorul preia locul altor activități din viața copilului, pe care ar fi de preferat ca micuțul să le practice (joaca cu prietenii, ieșitul în aer liber, activitățile fizice etc). Spre exemplu, cititul solicită mult mai mult gândirea, comparativ cu televizorul, ajutând la dezvoltarea sănătoasă a creierului.

copiii care petrec mai mult timp în fața televizorului, computer-ului sau a gadget-urilor, interacționează mai puțin cu membrii familiei lor.

majoritatea programelor TV, nu îi învață pe copii, lucrurile pe care părinții acestora spun că ar dori să le învețe copiii lor- mai multe programele de televiziune exagerează în stereotipii, comportamente antisociale, soluții violente.

vizionarea în exces a programelor TV, provoacă probleme de somn, obezitate, comportamente de risc, și corelează cu note slabe.

reclamele sunt urmărite și de copii, ceea ce înseamnă că aceștia ajung să vadă zeci de mii de reclame anual, care se referă de cele mai multe ori la hrană și băuturi nesănătoase.

la televizor, copiii își vad idolii fumând, consumând alcool și droguri și implicându-se în situații sexuale și comportamente riscante.

Asociația Pediatrilor Americani susține că preferă să adopte o strategie preventivă, și chiar le recomandă părinților să nu își expună copiii sub 2 ani, sub nici o formă la televizor.

Peste 200 de studii realizate începând cu anii 1950, au conturat o clară legătură între comportamentul agresiv și expunerea la violență în mass-media. „Violența vizionată la televizor sau prin alte mijloace, poate ajuta la dezvoltarea unor comportamente agresive, coșmaruri, desensibilizarea la violență, scăderea empatiei față de alții, teama de a fi rănit”

În mod evident, măsura în care conținutul violent afectează un individ, depinde în principal și de alți factori, cum ar fi: dezvoltarea cognitivă, vârsta, temperamentul, experiența. Tocmai de aceea, când un părinte dorește să ia o decizie cu privire la programele ce vor fi vizionate de către copil, caracteristicile individuale și vârsta acestuia trebuie luate în considerare.

Până la vârsta de 18 ani, copiii văd la televizor, aproximativ 200.000 de acte violente și 16.000 de crime.

În urma mai multor studii s-a constatat că:

– 2/3 din toate programele TV conțin violență.

-programele destinate adulților conțin mai puțină violență decât cele dedicate copiilor.

-multe emisiuni promovează violența; actele de violență sunt prezentate ca fiind distractive și drept o cale eficientă de a obține ceea de dorești, fără a avea consecințe negative.

-majoritatea actelor de violență difuzate la televizor, sunt tratate umoristic, nefiind pedepsite.

Violența este ceva obișnuit chiar și în desenele animate, fiind foarte des utilizată chiar și de către personajele pozitive, pentru a-și rezolva problemele. De asemenea numărul actelor violente, care au intenția de a răni pe cineva, a crescut de-a lungul timpului în desenele animate.

Chiar dacă intriga prezintă personajele pozitive învingând personajele negative, mesajul transmis cum că violența este ceva normal, nu este în regulă, majoritatea copiilor încercând sa fie asemenea eroilor lor preferați, folosind involuntar acte de violență.

Copiii sub 8 ani nu fac diferența între realitate și ficțiune, ceea ce îi face mai vulnerabili la a învăța, și a adopta ca realitate violența pe care o văd la televizor. Este foarte important de reținut că cei mici imită ceea ce văd. Expunerea repetată la violență, îi face pe copii mai puțin sensibili la suferința cauzată de aceasta.

Studiile au mai arătat, că expunerea la violență în mass-media poate reduce inhibițiile, poate afecta disponibilitatea de a-i ajuta pe alții și pot conduce la mai multe comportamente agresive.

Există din păcate și efecte pe termen lung ale expunerii la violență în mass media. Un studiu efectuat pe o durată de 17 ani, a arătat faptul că tinerii care au crescut vizionând TV multe ore pe zi, sunt mai predispuși la acte violente, comparativ cu cei care au vizionat TV mai puține ore pe zi.

Până și simpla prezență a televizorului în casă, a fost corelată cu mai multe comportamente agresive la copiii în vârsta de aproximativ 3 ani, indiferent de ce tip de program se vizionează sau dacă copilul se uită sau nu la televizor.

Scenele în care agresorul este un caracter atractiv sunt o adevărată problemă, deoarece, publicul spectator, este format în mare măsură din copii, iar aceștia, se pot identifica ușor cu astfel de personaje.

O altă problemă este prezentarea violenței ca fiind ceva justificat. Nepedepsirea actelor violente și prezentarea unor consecințe minime pentru victimă, pot împinge copilul să adopte un astfel de comportament. Violența care are un caracter foarte realist, este printre cele mai riscante aspecte ale acestor scene.

„Din păcate, studiile arată că din toate actele de violență, 40% sunt realizate de personaje atractive și în 75% din cazuri actele violente nu sunt pedepsite, agresorii nemanifestând nici un regret pentru faptele comise. În 37% din cazuri, personajele negative nu sunt pedepsite, și în mai mult de jumătate din cazuri nu a fost prezentată suferința victimei.”

https://www.google.ro/search?q=kid+watching+tv&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwjHpOifmcbUAhUmC8AKHUhDAXcQ_AUICigB&biw=851&bih=675#imgrc=wwRnH1XLNRfFxM, accesat la data de 31 mai 2017, ora 5:48

Preluarea comportamentelor agresive este favorizată de atractivitatea agresorului, de prezența armelor, de prezența detaliilor grafice, de caracterul foarte realist al violenței, de prezentarea violenței ca fiind justificată, dacă este prezentată ca fiind distractivă, sau dacă este recompensată. Învățarea comportamentelor agresive este inhibată de prezentarea violenței ca fiind nejustificată, de prezentarea efectelor dureroase ale violenței sau de pedepsirea agresorilor.

Desensibilizarea la violență se referă la acea idee, conform căreia, expunerea la un mediu violent, crește toleranța față de acesta. Cel mai grav este însă faptul că, cele mai violente programe, sunt desenele animate, destinate exclusiv copiilor, în care violența este prezentată ca fiind distractivă, iar consecințele acesteia nu sunt niciodată prezentate.

Josephson, consideră că vârsta de 7-8 ani este punctul critic în raport cu vizionarea de scene care conțin acte de violență la televizor, și în dezvoltarea agresivității, datorită modificărilor emoționale și cognitive ce au loc în procesul de dezvoltare la această vârstă.

În momentul în care copiii încep școala, se uită mai puțin la televizor, nemaiavând atât de mult timp liber. Începând însă cu clasa a-II-a și chiar și a-III-a, aceștia încep din nou să se uite din ce în ce mai mult la programele preferate, deoarece, de obicei, părinții le permit să se culce mai târziu.

Acesta este momentul crucial, deoarece din acest moment, timpul petrecut în fața televizorului, crește treptat până în adolescență. Aceasta este de asemenea și vârsta la care copiii încep să renunțe la a mai viziona programe educaționale, îndreptându-și atenția către comedii, sau chiar filme de aventură și acțiune.

O perioadă semnificativă pentru înțelegerea efectelor televiziunii asupra agresivității copiilor este perioada învățământului primar. Mai multe studii s-au focalizat pe copiii cu vârste cuprinse între 9 și 12 ani, motivând că aceștia se uită mai mult timp la televizor, existând deci, mari șanse, să fie expuși la o multitudine de scene violente în mass media.

Mai sunt și alți cercetători, care consideră că vârsta de 10-12 ani este cea mai importantă, în opinia acestora aceasta fiind vârsta în jurul căreia se conturează interesele pe termen lung ale copiilor, și în același timp, se dezvoltă tiparele de comportament.

Pe de altă parte, majoritatea specialiștilor, au căzut de comun acord că vârsta critică, este vârsta de 8 ani, deoarece, la această vârsta apare o comutare de la fundamentarea raționamentelor despre lume, în principal pe informații perceptuale, la o înțelegere bazată pe informații conceptuale a lumii, conform teoriei lui Piaget.

Teoria lui Piaget conform căreia capacitatea intelectuală este calitativ diferită la vârste diferite și copiii au nevoie de interacțiunea cu mediul înconjurător pentru a câștiga competență intelectuală, a influențat știința educației și psihologia. Acest nou concept asupra inteligenței a afectat modelul, proiectul învățării naturale pentru copiii mai mici și dezvoltarea matematicii și a programelor științifice.

În studiile sale, Piaget a elaborat o teorie originală asupra genezei și mecanismelor gândirii denumită teoria operațională. El a delimitat stadii și serii de operații ale inteligenței. În ce privește stadiile:

stadiul senzorialo-motor, desfășurat de la naștere până la vârsta de 2 ani, când copilul este preocupat cu câștigarea controlului motor și învățarea obiectelor fizice.

stadiul preoperațional, între 2 și 7 ani, când copilul este preocupat cu calificarea verbală.

stadiul concret operațional, între 7 și 12 ani, când copilul începe să se descurce cu conceptele abstracte, cum ar fi numerele și relațiile, înrudirile.

în fine, stadiul, formal operațional, între 12 și 15 ani, etapă în care copilul începe să raționeze logic și sistematic.

Într-o altă concepție aceste stadii sunt denumite: stadiul animist infantil, cel al gândirii magice, al gândirii referențial egocentrice-sincretice, subiectivist-autistă și în fine, al constituirii gândirii concrete și apoi a celei formal-logice.

Între 7 și 8 ani, copiii dezvoltă anumite așteptări cu privire la modul în care sunt structurate poveștile, și o memorie a acestei structuri. Aceștia devin mult mai eficienți în procesarea informației din povești(putem include aici scenariul programelor TV), deoarece acum sunt capabili să anticipeze și să-și direcționeze atenția spre aspectele importante ale conținutului, pot stoca informația în memorie, în funcție de cât de importantă e aceasta, și pot realiza un proces de potrivire a informației prezentate cu așteptările lor, cu privire la ceea ce urmează să se întâmple. În jurul vârstei de 7 ani, atenția vizuală a copiilor crește la aproximativ 70% din timpul de vizionare.

În ciuda faptului că la această vârstă copiii încă sunt atenți la caracteristicile formale vii, sunt mai capabili, comparativ cu copiii mai mici să le ignore în favoarea caracteristicilor de conținut, importante pentru intriga sau pentru motivele pentru care copilul urmărește programul respectiv.

La 8 ani, copiii pot interpreta anumite caracteristici formale ale programelor TV. De la maniera în care în sunt prezentate la televizor secvențe care prezintă vise sau amintiri, trecerea timpului, perspectivele prezentate din compilarea imaginilor de la mai multe camere, până la caracteristici ale filmării care indică conținuturi reale sau fantastice.

„ Imaginea filmică restituie exact, în totalitate ceea ce i se oferă camerei de luat vederi, iar înregistrarea realității, efectuată de ea, este prin definiție, o percepție obiectivă. Deci, imaginea filmică este, înainte de toate,realistă, sau mai bine zis, înzestrată cu toate(sau aproape toate) aparențele realității. În primul rând, bineînțeles, este mișcarea, care a stârnit odinioară uimirea admirativă a primilor spectatori, impresionați să vadă frunzele copacilor tremurând sub adierea vântului, sau un tren țâșnind spre ei: în această calitate, mișcarea constituie într-adevăr caracterul specific și cel mai important al imaginii filmice.

Sunetul este și el o componentă hotărâtoare a imaginii, prin dimensiunea ce o adaugă redând mediul ambiant al ființelor și lucrurilor, pe care îl percepem în viața reală: câmpul nostru auditiv înglobează, în orice moment, totalitatea spațiului înconjurător, în timp ce ochiul nu poate să acopere în același timp un unghi mai mare de șaizeci de grade, ci chiar unul de abia treizeci de grade, în cazul. Cât despre culoare, vom vedea mai departe ce probleme pune prezența ei: trebuie să subliniem, de altfel, că ea nu este indispensabilă „realismului” imaginii. Mesajul tv, ca și limbajul, în general, nu pot fi înțelese și stăpânite fără cunoașterea componentei lor sonore.

Imaginea filmică, suscită, deci, la spectator un sentiment al realității, destul de puternic în unele cazuri pentru a antrena credința în existența obiectivă a ceea ce apare pe ecran. Această credință, această adeziune, merge de la reacțiile absolut elementare ale spectatorilor neinițiați sau cu puține cunoștiințe în acest domeniu.”

La această vârstă, copiii își dezvoltă capacitatea de a recunoaște proprietățile neschimbătoare ale obiectelor aparent schimbătoare și sunt capabili să utilizeze sisteme de clasificare mult mai complexe, pentru evenimente și obiecte, ceea ce le permite o înțelegere mai subtilă a caracteristicilor formale și a conținutului scenelor. În consecință, copiii pot înțelege intrigile poveștilor prezentate într-un mod mult mai complex și le pot interpreta în lumina motivațiilor și emoțiilor personajelor.

Micuții pot utiliza stereotipuri pentru a clasifica personajele ca fiind pozitive sau negative, în condițiile în care aceștia nu au informații despre comportamentul trecut sau motivele personajului, însă în momentul în care acestora le sunt oferite astfel de informații, le vor lua în considerare și le vor încorpora în evaluarea personajului.

In jurul vârstei de 8 ani, copiii sunt mult mai sensibili la influențele moderatoare ale conținutului programelor TV, aceștia nedezvoltând comportamente violente, dacă violența pe care o văd este prezentată ca fiind rea, provocând suferință, sau fiind dezaprobată sau pedepsită. De asemenea, la această vârstă, copiii au capacități impresionante de a da sens lumii prezentate la televizor. Cantitatea de efort mental mobilizată de copil, determină măsura în care abilitățile critice și cele cognitive sunt folosite, sau dacă copilul se comportă superficial, nefocalizat sau doar reactiv, în raport cu programul vizionat.

Este demonstrat faptul că micuții investesc din ce în ce mai puțin efort intelectual atunci când urmăresc programele TV favorite, deoarece, în genere, ei nu se uită la televizor pentru a învăța sau pentru a obține anumite informații, ci îl folosesc drept o metodă de amuzament, relaxare, sau metodă de petrecere a timpului liber, ceea ce înseamnă că procesează informația superficial și necritic. În mod sigur, există câteva motive pentru care vârsta de 8 ani a fost considerată critică în raport cu violența prezentă în mass media.

În jurul vârstei de 8 ani, copiii sunt mai predispuși să capete un comportament agresiv în urma vizionării scenelor de violență difuzate la TV, în cazul în care aceștia consideră că violența văzută reflectă realitatea.Însă, ce reprezintă termenul „real” pentru un copil de 8 ani?

Pentru un copil de 8 ani, „real” definește ceva ce există în mod fizic în lume. El conștientizează că eroii cu puteri supernaturale nu sunt reali, deoarece, realizează că acțiunile lor, nu sunt fizic posibile. Însă, cu toate acestea, copilul, s-ar putea să considere filmele polițiste ca fiind reale, deoarece, poliția este ceva care există și în lumea noastră.

Dacă mai înaintăm puțin, observăm că în jurul vârstei de 10 ani, termenul „real” este definit ca ceva ce este posibil în lumea reală. În această situație, programele TV care prezintă lucruri care s-ar putea întâmpla teoretic, sunt considerate reale de către copii, deoarece, aceștia nu știu că rănile sunt realizate cu ajutorul machiajului și că sângele este defapt vopsea. Orice conținut violent este considerat real și în consecință un posibil model de comportament, care ar putea fi reprodus în viața reală, în cazul copiilor care echivalează violența cu realitatea.

Datorită faptului că în viziunea lor aceste personaje sunt curajoase și puternice, copiii se identifică mai mult cu personajele de la TV, decât cu persoane reale. Din păcate, aceste personaje își exprimă curajul și puterea prin acțiuni violente. Victimele lor sunt portretizate ca fiind vicioase, periculoase, meritându-și soarta, nesuferind durere cu care privitorul ar empatiza.

Copiii cu vârste cuprinse între 11 și 12 ani, sunt capabili de evaluări destul de complexe în ceea ce privește conceptul de „justificare a violenței”, făcând foarte ușor diferența între violența justificată și cea nejustificată. În jurul acestei vârste, copiii se confruntă cu nevoia de a dobândi independență și competență în viața personală și socială, tema puterii și a curajului fiind în mod clar legată de acest fapt.

Copiii care își iau drept modele personaje din lumea reală, dovedesc o înțelegere mai sofisticată a lucrurilor, menționând calități umane pentru care le aleg: disponibilitatea de a ajuta, răbdare, bunătate etc., susțin anumite studii.

Mai mute cercetări au arătat faptul că bebelușii sub 2-3 ani, sunt foarte puțin receptivi în a imita o sarcină în momentul în care o văd la televizor, comparativ cu momentul în care o văd în realitate. Mai mult decât atât, imaginile de pe ecran, se comportă extraordinar de diferit, față de cele din lumea reală. Micuții au nevoie să își dezvolte vederea și gândirea tridimensională, în timp ce la televizor, imaginile prezentate sunt bidimensionale,

Spre exemplu, o minge rostogolită, are în realitate o mișcare mai rapidă la început, apoi încetinește și într-un final se oprește, pe când la televizor, mișcarea mingii este sacadată, întreruptă: mingea pleacă din mâinile unui copil, apoi ne este arătată mingea în mișcare, iar apoi, o imagine cu mingea care s-a oprit. La scurt timp, mingea dispare de pe ecran, fiind înlocuită cu un alt obiect. Bineînțeles că, pentru cei mici, această însușire de imagini nu are nici o noimă.

Nu trebuie omis faptul că, de cele mai mult ori, televizorul nu relaxează copilul, ci îl suprastimulează sau îl agită. Montajele rapide, secvențele audio stridente și imaginile luminoase care se succed cu o foarte mare rapiditate, obosesc creierul, acesta fiind motivul pentru care majoritatea copiilor sunt mult mai agitați și mai agresivi după ce se uită mult timp la televizor, chiar dacă desenele animate nu conțin urme de violență.

În timp, creierul copilului se va obișnui cu acest schimb rapid de imagini, realitatea părându-i mult prea plictisitoare, iar cel mic va avea dificultăți în a-și menține concentrarea asupra unui lucru, spre exemplu un puzzle. Privitul la televizor, poate avea efecte negative, inclusiv asupra dezvoltării inteligenței emoționale, a limbajului, a capacității de memorare, și, mai târziu, asupra aptitudinilor de citire. Problema nu este ceea ce fac copiii în timp ce se uită la televizor, ci ceea ce nu fac.

Aceștia nu se joacă liber, nu explorează, nu-și pun imaginația la contribuție, nu învață activ prin manipularea obiectelor din jur, nu mișcă. Acesta doar privește fără a interacționa, nu învață cum să reacționeze la sentimentele altora, nu-și exersează limbajul. În mod evident, și somnul celor mici are de suferit, atunci când acestora le e permis să se uite ore în șir la televizor. La această concluzie au ajuns cercetătorii de la spitalul de pediatrie MassGeneral Hospital for Children și de la Școala de sănătate publică de la Harvard.

În urma acestui studiu, s-a demonstrat că cei mici, dorm în medie cu 7 minute mai puțin pentru fiecare ora de stat în fața televizorului, însă băieții sunt mai vulnerabili din acest punct de vedere decât fetele. Acest studiu a fost realizat asupra a 1.800 de copii, cu vârste cuprinse între 6 luni și 8 ani. Deși cei mici nu sunt tot timpul în fața televizorului, acesta stă pornit non-stop în fundal, lucru care nu este indicat. În ciuda faptului că nu pare interesat de imaginile prezentate la TV, copilul își poate modifica modul în care se joacă, prin simpla existență a unui zgomot permanent pe fundal.

Universitatea din Massachusetts, a realizat un studiu asupra copiilor cu vârste cuprinse între 1 și 3 ani, care arată că atunci cand televizorul este pornit în background, copiii se joacă mult mai puțin, iar jocurile de imaginație iau naștere cu mai multă dificultate. Pe de altă parte, copiii nu pot ignora în totalitate prezența unui televizor pornit, aceștia aruncând în medie o scurtă privire către ecran, aproximativ odată la 20 de secunde. De asemenea, atunci cand televizorul este pornit în fundal,

S-a demonstrat că un părinte, spune în media 940 de cuvinte pe oră când un copil este în preajmă, în schimb, dacă televizorul este pornit, chiar dacă nimeni nu urmărește ceva, numărul cuvintelor scade la 770 pe oră.

Și maturizarea precoce poate fi influențată de televizor, din punct de vedere sexual, din cauza faptului că părinții nu au tot timpul control asupra grilei de programe, acest lucru întâmplându-se atunci când copilul are televizor în propria cameră.

https://www.google.ro/search?q=kid+watching+tv&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwjHpOifmcbUAhUmC8AKHUhDAXcQ_AUICigB&biw=851&bih=675#imgrc=dYfnNaS9lT6iMM, accesat la data de 31 mai 2017, ora 06:00

Chiar și jocurile pe calculator au efecte mult mai pervazive și mai negative decât vizionarea de programe TV, deoarece sunt interactive, interactivitatea fiind cunoscută că favorizează procesul de învățare. Jocurile pe calculator au un impact foarte mare asupra copiilor, deoarece:

-sunt foarte antrenante

-copiii sunt recompensați pentru comportamentele violente

-copiii repetă aceste comportamente de multe ori, pe parcursul jocurilor.

Din punct de vedere psihologic, implicarea activă, recompensarea și repetiția, sunt factorii care favorizează procesul de învățare. Gloria DeGaetano și Kathleen Bander, atrag atenția asupra mesajelor pe care jocurile pe calculator le transmit copiilor:

-problemele se pot rezolva fără a fi nevoie de o implicare personală prea mare.

-cea mai eficientă și corectă metodă de a rezolva o problemă este eliminarea sursei acestei probleme.

-probleme sunt clar definite: lucrurile sunt bune sau rele, albe sau negre.

-cel mai bine este să-ți rezolvi problemele instinctual, nu rațional.

-imaginația nu este utilă în rezolvarea de probleme.

Impactul jocurilor este extensiv, și nu doar în ceea ce privește modul de reacție la stimuli,ci și prin faptul că prin aceste jocuri, se dezvoltă principii morale și etice, și mai mult decât atât, modalități de raportare la probleme și rezolvarea acestora.

De asemenea, trecând peste mesajele absorbite din cadrul jocurilor, s-a demonstrat faptul că practicarea acestora, reduce sensivitatea socială și comportamentul presocial. Timpul petrecut la calculator, a fost asociat cu efectele pe care le are asupra sănătății, și aici vorbim despre obezitate, probleme posturale, musculare sau scheletice.

Cel mai important de reținut este faptul că modul în care ne utilizăm creierul, contribuie foarte mult la felul în care creierul se structurează, în special în copilărie, când neuroplasticitatea cerebrală este mare. Repetarea anumitor experimente, determina o creștere și o întărire a structurilor sinaptice asociate.

2.3 Violența naște violență.

Toate studiile sociologice dovedesc că violența de pe micul ecran naște violență în lumea reală. Trăind permanent sentimentul unei agresiuni potențiale (prezentă tot mai mult mult in desenele animate) copii nu numai că devin mai stresați, mai irascibili, dar se și pregătesc să răspundă cu violență, în legitimă apărare, la un eventual atac.

Prin aceasta, comportamentul violent se insinuează în imaginația celui mic care se îndreptățește să-l folosească pentru a preîntâmpina riscul. Cei mici , într-o măsură tot mai mare, percep această violență ca pe o componentă firească a vieții de zi cu zi. Iar dacă lumea în care trăim este una violentă, violența devine mijloc și necesitate. Tinerii devin tot mai impulsivi, mai puțin capabili să-și controleze impulsurile violente. De la joacă până la obsesie, comportamentul violent devine o constantă a comportamentului generațiilor crescute cu televizorul.

Cercetătorii afirmă că nu expunerea la violența televizorului a adulților sau a adolescenților îi îngrijorează, ci expunerea copiilor. Violența din mass-media poate avea efecte pe termen scurt asupra adulților, dar efectele pe termen lung se pare că au loc numai în cazul copiilor. Este cu siguranță adevărat că violența televizuală nu se află la originea tuturor comportamentelor agresive ale copiilor.

Este adevărat și că anumiți copii sunt mult mai pasibili decît alții de a fi "atinși" de această violență și că aceștia sunt probabil mai susceptibili de a deveni agresivi. Dar efectele violenței televizuale îi incită, ei riscînd să devină și mai impulsivi decît ar fi fost în alte condiții. Grupul cel mai vulnerabil nu reprezintă decît o minoritate a telespectatorilor, dar tot ei sunt cei mai susceptibili de a constitui majoritatea agresorilor. Acest fapt în sine motivează studierea acestor telespectatori și a conținutului violent din emisiunile TV.

Deși violența face parte din viață și nu poate fi eradicată complet, mass-media trebuie să țină seama de efectele pe care le poate avea expunerea exagerată la scene violente, asupra dezvoltării copiilor și adolescenților. Alături de mass-media familia are un rol important în prevenirea efectelor nocive pe care le poate avea consumul de violență televizuală. Dintre toți adulții, părinții sunt cei care, în mod constant, se află alături de copii toată viața. Dacă ei nu se implică, atunci bătălia este pierdută din start, cu toate eforturile depuse de societate. Unul dintre elementele predictoare ale agresivității la copii este lipsa de disciplină eficientă din partea părinților.

Cei care nu verifică sau nu controlează eficient activitățile copiilor lor vor fi mai susceptibili de a-și vedea copiii privind în continuare violența televizată și de a se comporta într-o manieră agresivă, fără să-și atragă consecințe negative. Copiii devin mai ușor victime ale violenței pentru că mintea lor nu le permite să analizeze critic informațiile primite și pentru că sunt la vârsta la care personalitatea lor este în formare și asimilează tot ceea ce văd în jur.

Vizionarea îndelungată a programelor de televiziune poate avea efecte deosebit de nocive asupra copiilor, asta cu atât mai mult, cu cât unii părinți își lasă copiii să stea cuminți în fața televizorului în timp ce ei își fac treburile. Este bine ca simptomele unui posibil comportament violent al copiilor să fie observate din timp, înainte ca minorul să aibă o conduită agresivă propriu- zisă (implicare în bătăi, încercări de a-i răni pe alții etc.).

STUDIU DE CAZ- EFECTELE DESENELOR ANIMATE ASUPRA COPIILOR

În acest studiu de caz îmi propun să analizez printr-un studiu comparativ între două programe de televiziune destinate copiilor, formele de violență care se regăsesc în desenele animate și să evidențiez cei mai importanți factor ai violenței televizuale în desenele animate.

Totodată, pentru fundamentarea analizei din acest proiect de cercetare, am parcurs și o evoluție succintă de la începuturile desenelor animate până la tehnologia jocurilor video de astăzi. Viața modernă obligă familia la o activitate socială intensă și în marea majoritate copiii, cresc de regulă asistați de bunici, bone sau într-un sistem instituționalizat(creșe, grădinițe).Foarte mulți copii, sunt expuși în fața televizoarelor cu mult înainte de a împlinii vârsta pentru a merge la grădiniță.

Fără nici un dubiu, putem considera jocurile video, internetul si TV-ul, surse de distracție și educație pentru copii. Efectele negative, apar din păcate atunci când timpul petrecut în fața gadget-urilor, depășește anumite limite. Cel mai recomandat este să se monitorizeze și să se limiteze timpul pe care copilul îl petrece navigând pe internet, vizionând programe TV, sau jucând jocuri.

Un studiu efectuat de Asociația Americană a Pediatrilor, interzice total expunerea la TV sau la computer a copiilor cu vârsta cuprinsă între 0 si 2 ani, iar in cazul copiilor mai mari să se limiteze la 1-2 ore pe zi de programe de calitate. Voi continua studiul de caz cu câteva date privind prezența computerului, a televizorului și a altor mijloace audiovizuale în viața copiilor (date obținute din studii realizate asupra copiilor din USA):

2/3 copii până la 6 ani se uita 2h/zi la DVD-uri sau TV

copiii și adolescenții cu vârste cuprinse între 8-18 ani, petrec 4h/zi în fața televizorului și încă 2h jucând jocuri video sau stând la computer

71% dintre copiii cu vârste cuprinse între 8 -18 ani au televizor în camera lor, 54% au DVD playere, iar 20% au acces la canale premium

copiii care au televizor în camera lor petrec în medie cu 1,5 h mai mult timp pe zi vizionând programe TV, comparativ cu copiii care nu dispun de TV în dormitor

tehnologia media actuală, oferă posibilitatea accesării conținuturilor TV, internet prin intermediul telefoanelor mobile sau Ipod-urilor, ceea ce a crescut timpul petrecut vizionând conținuturi de acest gen, chiar dacă a scăzut timpul petrecut în fața televizorului

în 2/3 din familiile chestionate, televizorul este deschis în timpul meselorâ

în 53% din familiile chestionate care au copiii cu vârste cuprinse între 10 și 18 ani NU există reguli legate de vizionarea programelor de televiziune.

Sigur că, totdeauna, există în apariția și evoluția unui gen de creație, o perioadă a începutului, a căutărilor, a romantismului. Sigur că primele desene animate, atât din România cât și în lume, au avut un început generos, cald, poetic, sfătos, de poveste, care să binedispună și să bucure copiii. Personal consider că violența de toate tipurile, care se manifestă în desenele animate, cât și în programele de televiziune sau de cinematografie, se datorează în mare măsură, violenței multiplicate și manifestate, practic, în lumea reală.

Faptele dure ale vieții reale gen război, explozii, atentate, sânge, violență, operații, scene scabroase, au fost aduse în intimitatea caselor noastre de așa numitele „Big Brother” sau de mult căutatele de știriști „Breaking News-uri”. De aceea cred că primul desen animat românesc, păstrat în arhiva națională este "Haplea", creeat de Marin Iorda în 1927 și este inspirat din folclorul românesc creând situații comice de bună dispoziție.

La 30 iunie 1964 a luat naștere studioul "Animafilm", primele personaje fiind "Vulpoiul Campion" și "Zdreanță".

În domeniul filmelor de animație, anul acesta în România se aniversează 50 de ani de la premiul internațional „Palme d'Or” de la Cannes primit în 1957, pentru creația lui Ion Popescu-Gopo, care a rămas în istorie, cu numele de „Omulețul”.

După revoluția din 1989, Televiziunea Română a început difuzarea desenelor animate foarte cunoscute peste hotare: "Tom&Jerry", "Bugs Bunny", însă cele mai vizionate au fost producțiile japoneze "Sandybell", "Sailor Moon", "Pokemon".

Despre ”Tom și Jerry”, Salah Abdel Salek, directorul serviciului de informații al statului egiptean declară următoarele: ”Tom și Jerry reprezintă violența într-un fel amuzant și lansează mesajul că da, poți să îl altoiești pe celălalt și să îl faci să sară în aer cu explozivi.” Filmele cu ”Tom și Jerry” sunt foarte cunoscute în țările arabe. Aceste desene animate, mai sunt acuzate și de faptul că îi încurajează pe copii să facă lucruri rele, cum ar fi să bea alcool, să fumeze, și să fure, și totodată să folosească cuțite, sau alte arme albe.

Odată cu apariția televiziunii prin cablu, copiii din Romania au avut posibilitatea de a viziona posturi TV destinate lor, printre cele mai cunoscute fiind Cartoon Network, Jetix și Minimax. Violența în desenele animate este oarecum asemănătoare, adică daunele sunt cauzate personajelor în cauză.

În urma unui sondaj realizat de Consiliul Național al Audiovizualului, la începutul acestui an, s-a constatat că nici mai mult, nici mai puțin de 65% din scenele de desene animate conțin violență. Ca obiect de studiu al acestui sondaj ,au fost monitorizate posturile Cartoon Network și Jetix, pe durata a 637 de ore de emisie, având drept motiv violența ficțională și verbală. Doar intr-o singură zi, sunt difuzate aproximativ 542 de scene de violență, care desigur, este întâlnită sub mai multe forme. Pe toată durata monitorizării, pe ambele posturi s-au înregistrat 7581 de scene de violență, dintre care 4908 conțineau violență fizică, iar 2673 violență verbală.

Odată cu apariția televiziunii prin cablu, copiii din Romania au avut posibilitatea de a viziona posturi TV destinate lor, printre cele mai cunoscute fiind Cartoon Network, Jetix și Minimax. In urma unui sondaj realizat de Consiliul Național al Audiovizualului, la începutul acestui an, s-a constatat că nici mai mult, nici mai puțin de 65% din scenele de desene animate conțin violență.

Ca obiect de studiu al acestui sondaj ,au fost monitorizate posturile Cartoon Network și Jetix, pe durata a 637 de ore de emisie, având drept motiv violența ficțională și verbală.Doar intr-o singură zi, sunt difuzate aproximativ 542 de scene de violență, care desigur, este întâlnită sub mai multe forme. Pe toată durata monitorizării, pe ambele posturi s-au înregistrat 7581 de scene de violență, dintre care 4908 conțineau violență fizică, iar 2673 violență verbală.

Constatăm din cele două grafice că violența fizică și cea verbală sunt mult mai des întâlnite în cursul săptămânii, decât in weekend. Pe de altă parte,violența psihologică e mai scăzută în cursul săptămânii, și mai frecventă în weekend.

Trebuie specificat însă că tipurile de violență diferă de la un post la altul. Spre exemplu, la Jetix sunt întâlnite mult mai des scene de violență verbală, pe când Cartoon Nework se remarca atât prin violență fizică cât și verbală.

Fox Kids- durata scenelor de violență din durata totală a emisiunilor(min)

Cartoon Network- durata scenelor de violență din durata totală a emisiunilor(min)

Scenele de violență reprezintă, pentru perioada monitorizată, aproximativ, 12% din durata totală. Putem observa din grafice că zilele de week-end au, comparativ cu zilele lucrătoare mai puține scene de violență(10%, față de 13%)

Datele arată că desenele animate, conțin scene extrem de violente, mai puțin în week-end.

Observăm cu ajutorul graficului că în cadrul acelor minute de emisie, s-au înregistrat 4920 scene de violență, acestea fiind segmentate astfel: 948 de scene de violență în week-end și 3972 scene în restul săptămânii.

Aceste numere reprezintă numărul total al scenelor de violență difuzate de respectivul post în perioada monitorizată.

În urma graficelor de mai sus, putem observa, statistic vorbind, că lucrurile sunt asemănătoare între cele două posturi TV, în ceea ce privește numarul de scene de violență difuzate. La Cartoon Network, există o ușoară creștere, în zilele lucrătoare.

.

În genere, scenele de violență întâlnite în desenele animate sunt scurte,însa sunt foarte frecvente, ceea ce rezultă că micuții sunt expuși la cel puțin o scenă de violență pe minut.

Chiar și în ceea ce privește numărul de scene de violență, în zilele de week-end, situația seamănă, ca tendință, cu cea din zilele lucrătoare. Astfel, observăm aceeași tendință descrescătoare a numărului de scene de violență pe parcursul zilei.

(Evoluția violenței pe parcursul unei zile- analiză comparativă)

Din punct de vedere comparativ, repartizarea violenței pe cele două tipuri de zile și cele trei intervale orare, arată astfel: discutând despre durată, putem remarca o tendință descrescătoare în timpul week-end-ului, și o tendință oscilatorie pe durata săptămânii, în timp ce, sub aspect cantitativ. putem remarca faptul că, indiferent care ar fi intervalul de timp considerat, durata violenței în timpul zilelor lucrătoare, este mai mare decât oricare interval din zilele de lucru.

Așa cum era de așteptat, tipul de violență predominant în filmele de desene animate, este cel fizic, fiind urmat apoi de violența verbala, și în cele din urmă, de cea psihologică. Având în vedere că discutăm despre programe destinate copiilor, pe ultimele locuri se află violența sexuală și cea socială.

S-a constatat că postul Cartoon Network este ”campion” la insulte, țipete și limbaj licențios. Pe Jetix apar mai multe certuri decât pe celelalte canale.

Un nou studiu, efectuat recent, a dezvăluit că desenele animate, sunt mult mai violente, comparativ cu filmele pentru publicul matur, iar protagoniștii lor riscă să fie ucise, aproape de trei ori mai mult. Potrivit aceluiași studiu, protagoniștii desenelor animate prezintă un risc de 2,5 ori mai mare de a muri, față de protagoniștii filmelor destinate publicului matur, și de aproape trei ori mai mare de a fi ucise.

În filmele create special pentru copii, moartea unui personaj intervine în două treimi din cazuri, pe când în filmele destinate publicului adult, acest lucru se întâmplă doar în jumătate dintre cazuri. Desenele animate pentru copii, sunt de fapt, un focar de dezordine și crime, în loc să fie alternative mai blânde ale unor drame sau ale unor filme de groază.

James Kirkbride și Ian Colman, realizatorii studiului, au vizat desene animate de succes, începând cu ”Albă ca Zăpada și cei șapte pitici” în 1973, și ajungând până la ”Regatul de gheață”/”Frozen” în 2013. Studiul a continuat apoi cu compararea ratelor de mortalitate ale protagoniștilor din aceste desene animate, cu conținuturile a două filme pentru publicul matur, care au rulat în aceeași perioadă, excluzând însă filmele de aventuri și de acțiune, care au fost create pentru a fi și pe gustul copiilor.

În urma studiului, s-a mai constatat că părinții personajelor principale, riscă de 5 ori mai mult, să moară în desenele animate. După multe cercetări, am remarcat că numărul deceselor marcante este unul foarte ridicat.

Anumite personaje principle sunt ucise prin împușcare în ”Peter Pan”, ”Bambi”, ”Pocahontas”, in urma atacurilor unor animale în ”Tarzan” și ”În căutarea lui Nemo”, sau mor în urma atacurilor cu arme albe în ”Frumoasa din pădurea adormită” și ”Mica Sirenă”.

„Mica Sirenă-Ursula”, https://www.google.ro/search?q=little+mermaid+ursula&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwiE1aPk7sXUAhUmD8AKHejSAmkQ_AUICigB&biw=851&bih=675#imgrc=aR816jKDgeLulM, accesat la data de 30 mai 2017, ora 02:04

„Frumoasa din pădurea adormită-Dragon”, https://www.google.ro/search?biw=851&bih=675&tbm=isch&sa=1&q=the+sleeping+beauty+dragon&oq=the+sleeping+beauty+dragon&gs_l=img.3…2069.6780.0.7142.9.8.1.0.0.0.92.612.8.8.0….0…1.1.64.img..0.5.321…0i19k1j0i24k1.-cf4U1FBFao#imgrc=pD6U6erifqGllM, accesat la data de 30 mai 2017, ora 02:04

„Pocahontas”, https://www.google.ro/search?biw=851&bih=675&tbm=isch&sa=1&q=pocahontas+death&oq=pocahontas+death&gs_l=img.3..0i19k1l2j0i8i30i19k1l5.66531.74095.0.74444.27.22.4.0.0.0.268.2029.19j2j1.22.0….0…1.1.64.img..1.17.1514…0j0i67k1j0i30k1.3TZgVqwVmjo#imgrc=BDZpdjc0d6Es1M, accesat la data de 30 mai 2017, ora 02:05

„Bambi”, https://www.google.ro/search?biw=851&bih=675&tbm=isch&sa=1&q=bambi+death+scene&oq=bambi+deat&gs_l=img.3.1.0i19k1l2j0i8i30i19k1l6.1563.6285.0.7246.12.11.1.0.0.0.101.807.9j1.10.0….0…1.1.64.img..1.10.737…0j0i67k1j0i30k1j0i10i19k1.RJdCQ0HA604#imgrc=2X5GiOFuvh_BhM accesat la data de 30 mai 2017, ora 02:05

Nu au fost luate în calcul filmele care aduc în prim plan jucării și mașini, deoarece nu s-a putut determina dacă conceptul și ideea de moarte pot fi aplicate protagoniștilor lor.

Psihoterapeutul Sînziana Burcea, răspunde câtorva întrebări esențiale în înțelegerea pericolului la care sunt expuși copiii, atunci când sunt lăsați nesupravegheați în fața televizorului. Am preluat acest interviu de pe site-ul http://www.ziare.com/life-style/copii/impactul-desenelor-animate-asupra-copiilor-care-sunt-cele-nerecomandate-interviu-1430687, accesat la data de 30 mai 2017, ora 02:30, deoarece consider că este relevant și folositor acestui studiu.

Î: E clar că desenele animate sunt foarte importante la vârstele mici. În ce măsura părinții sunt aceia care aleg desenele animate ale copiilor, și în ce măsură lasă această alegere la latitudinea posturilor TV?

R: Tema desenelor animate a fost, și va fi una de actualitate. Nu am cunoștiință însă, în ce măsură aleg părinții desenele animate pentru copiii lor, dar vă pot împărtăși cu siguranță că desenele animate au un efect uluitor în schimbarea și modelarea comportamentului copiiilor noștri la vârste mici, iar în acest context conținutul desenelor devine foarte important. Mai multe cercetari arată că majoritatea părinților preferă să lase copilul în fața televizorului, pentru a-și termina treaba, sau ceea ce este cel mai îngrijorător, pentru a-l hrăni pe micuț.

Î: Cât de mult îi influențează pe copii aceste desene animate?

R: Să ne gândim la creierul unui copil, ca la un burete, pregătit să absoarbă toate informațiile ce vin spre el. Deși putem specula că bebelușii s-au născut deja cu un bagaj genetic, interacțiunea cu mediul și chiar și experiențele timpurii, sunt aspecte, care contribuie la modul în care copilul va percepe lumea.

Un copil de 3 ani, are creierul de 3 ori mai activ, decât un adult, acesta absorbind informația cu o viteză covârșitoare.

Copiii sunt atrași de conținutul desenelor animate. Pentru ei, privitul la desene animate, devine un mod de a invăța despre cum să se poarte de la personajele favorite, despre cum ar putea comunica, despre cum ar putea reacționa, despre cum ar putea socializa, și exemplele pot continua.

Copiii mici nu au nevoie de atenție specială și nici de jucării scumpe pentru a se dezvolta sănătos, ci au nevoie de iubire, noi experiențe de viață și o grijă continuă. Cântatul, comunicarea constantă,cititul, joaca împreună, sunt cărămizi ce pun bazele dezvoltării creierului lor.

Este necesar ca părinții, să depună un efort suplimentar pentru a se putea păstra în topul preferințelor copiilor lor, deoarece este foarte dificil ca aceștia să concureze cu personajele preferate ale copiiilor, din desenele animate.

Este evident că există o mare diferență, între modul de gândire al copiilor care au acces la programe socio-educaționale, comparativ cu cdei expuși constant emisiunilor de divertisment cu conținut violent.

În munca mea cu adulții și adolescenții, obișnuiesc sa îi întreb care era personajul lor preferat din desenele animate. Am observat că răspunsul la această întrebare îi pune pe majoritatea în dificultate, realizând impactul puternic al personajului preferat asupra vieții lor.

Această influență este uimitoare, căpătând semnificație atunci când realizezi că ai ales să te identifici cu un anumit erou, negativ sau pozitiv, în funcție de modul în care ai perceput lumea înconjurătoare sau, în modul în care erai perceput de alții.

Î: Exista desene animate pe care copiii nu ar trebui să le urmărească? Ne puteți da și niște exemple?

R: Sigur că da. Putem face referire la conținutul violent al serialelor animate, ce influențează în mod negativ comportamentul copiilor. Genul acesta de desen animat, poate fi considerat mult mai periculos, comparativ cu orice altă experiență negativă, la care copilul ar putea fi expus până la vârsta de 12 ani.

Mesajele subliminale și efectele psihologice ar putea aduce confuzie în mintea copiilor, influențând comportamentul acestora, în confruntarea cu realitatea adevărată.

Pentru unii, afirmația poate părea puțin ridicolă, desenele animate având un caracter distractiv. Copiii sunt pur și simplu lipiți de ecranul televizorului în momentul în care favoriții lor se luptă fără să se rănească vreodată sau sar de la înălțime. Acest gen de desen, prezintă copiilor un fals simț al realității.

Copiii care urmăresc personaje animate violente, devin, încet-încet mai puțin sensibili la durerea celorlalți,nu îi deranjează violența în general, nu manifestă frică față de oamenii agresivi. Acești copii riscă să dezvolte un comportament agresiv, imitând gesturi, un limbaj agresiv asemenea eroilor animați.

Copiii între 2 ani și 6 ani nu ar trebui expuși la desene animate precum : ”Țestoasele Ninja”, ”Bambi”, ”Tom și Jerry”, ”Richie Rich”, ”Looney Tunes”, ”Pokemon”, ”Scooby-Doo”, ”Mica Sirenă”, ”Dragon Ball-Z”.

Î: Ce se poate întâmpla dacă totuși micuții privesc aceste desene? Care pot fi efectele?

R: Mesajele personajelor din desene animate variază. ”Bambi” este un desen animat foarte trist. Fetița mea l-a vizionat în jurul vârstei de 3-4 ani. A fost unul dintre cele mai traumatizante momente, atât pentru ea, cât și pentru mine. Nu am dispus de cuvintele potrivite pentru intrebările pe care ea mi le-a adresat apoi. Am reușit cu greu să o liniștesc, și m-am bucurat enorm că am luat parte la reacțiile ei de spaimă, uimire, tristețe și groază, pentru a i le ”prelucra”.

”Țestoasele Ninja”, sunt luptătoare și mari consumatoare de pizza, promovând de asemenea un conținut agresiv, și implicit ideea de a mânca mai mult decât este necesar, fapt care încurajează obezitatea la copii.

”Mica Sirena”, este preferata tatălui său, în ciuda faptului că aceasta are un comportament rebel, și se simte mereu liberă sa își ia propriile decizii, neținând cont de nimeni și nimic, Acest comportament poate transmite un mesaj total greșit copiilor care îndrăgesc acest personaj.

”Richie Rich”, este un film animat care evidențiază și promovează importanța banilor,ca un răspuns confortabil a tuturor problemelor pe care copiii le-ar putea avea.

Î: Care este modalitatea optimă prin care un părinte i-ar putea explica micuțului său că nu poate viziona anumite desene animate?

R: Recomandat ar fi,ca părinți, să avem cunoștiință asupra desenelor animate preferate de copiii noștrii, astfel încât să le putem explica anumite scene care ar putea produce confuzie în mintea lor. În ciuda faptului că nu le putem fi mereu alături, putem profita de anumite momente, urmărind împreună cu ei episoade, atrăgându-le atenția asupra mesajelor subliminale, care ar putea fi în contradicție cu realitatea.

Întrebarea pe care noi, ca părinți ar trebui să ne-o punem este ce anume îl determină pe copilul meu să urmărească desene animate cu conținut violent? Cu care dintre personaje se identifică el? Cel negativ, sau cel pozitiv?

Probabil, nu ne-am pus problema că desenele animate ar putea influența și chiar dăuna comportamentului copiilor pe termen lung,

Cu toții ne bucurăm de acele momente de liniște în care copiii noștrii petrec timp cu eroii lor preferați. Însă nu trebuie să uităm că numarul orelor petrecute în fața televizorului, influențează în mod ireversibil comportamentul lor.

CONCLUZII

În acest proiect de cercetare, pe care l-am intitulat „Efectele desenelor animate și ale televiziunii asupra copiilor”, mi-am propus să abordez violența și formele ei diferite prin care se manifestă în desenele animate și efectul televiziunii asupra copiilor, având ca puncte de referință, studii de acest profil din literatura de specialitate din țară și dn străinătate, cât și reglementările CNA din România.

Totodată, unghiul meu de abordare, vizează și efectele produse de conținuturile de violență asupra copiilor, categorie identificată de psihopedagogi ca fiind cea mai vulnerabilă la violențele și excesele mediatice.

Mi-am ales acest proiect de cercetare deoarece, am fost și sunt pasionată de desenele animate, și eu însămi rămânând suprinsă de efectul de duritate și de violență imagistică, pe care în ultimii ani l-am văzut în toate tipurile de desene animate, pe toate canalele specializate, pe diferite vârste.

De aceea, în Argument, mi-am motivat alegerea acestui proiect de cercetare ca un îndemn din propria mea nevoie de înțelegere și cunoaștere a acestui fenomen. De aceea, în primul capitol al acestei lucrări, am considerat necesar să abordez evoluția desenelor animate și să precizez definirea termenului de violență. În realizarea acestui proiect de cercetare, am pornit de la definiția violenței ca fiind „orice act care aduce atingere vieții, integrității corporale sau psihologice, sau libertății unei persoane și vatămă în mod serios dezvoltarea personalității acesteia”.

În spațiul mediatic, reprezentarea violenței poate fi realizată în contexte diferite și diverse, cu un scop clar urmărit, de obținere a audienței, uneori chiar prin emisiuni de informare, educare, formare, sensibilizare în scop umanitar, emisiuni de caritate, de divertisment, critică socială, ironie, umor, pamflet, senzațional.

În acest context am introdus subcapitolul referitor la istoricul desenelor animate, deoarece și ele evoluează în același context în care evoluează toate celelalte forme de manifestare, creativă prin mijloacele de comunicare în masă.

Din acest motiv, am considerat necesar ca în subcapitolul intitulat „Mesajele subliminale în desenele animate” să insist asupra unor elemente care sunt extrem de importante în analizarea acelorași conținuturi de violență la care sunt supuși atât copiii cât și adulții, fără să se țină cont de criteriul vârstei sau de capacitățile copiilor cognitive, emoționale și empatice diferite.

Am considerat necesar în evoluția proiectului de cercetare, să analizez efectele desenelor animate și ale televiziunii în contextul mai larg al procesării informației de către copii. Este un aspect asupra căruia se impune o reglementare la nivelul instituțiilor implicate în managerierea spațiului mediatic, dar și la nivelul breslei jurnalistice care își practică meseria în acest mediu, pentru că este foarte important să înțelegem dificultatea pe care o are un copil în a face diferența dintre imaginar și real.

La vârsta copilăriei se produce un amestec confuz între aceste două universuri, cel al imaginației și cel al realului, iar tendința copilul este de a crede în realitatea televizuală. Această atitudine de identificare cu personajele are efecte mult mai puternice decât o simplă teorie a mimetismului sau a învățării.

De regulă un copil, imită modul de comportament al celor din jurul lui, dar în momentul în care în jurul lui familia se uită la imagini de televiziune cu o violență îngrozitoare, dincolo de șocul, emoția create inițial, aceste imagini violente produc în interiorul copilului obișnuința cu violența, producând efecte pe termen lung în viață prin crearea unui comportament de normalitate în și prin violență.

Din punct de vedere mediatic, așa cum precizez și în subcapitolul „Televiziunea ca mediu de experiență”, violența a fost banalizată. Nici în familie, nici în școală, nici în alte instituții ale statului nu i se mai înțelege periculozitatea. De fapt, în istoria analizei efectelor nocive ale propagandei violenței, prin diferite metode, s-a luat atitudine științifică, la nivel academic. În perioada interbelică, grupul de la Frankfurt, a avertizat că industria culturală de masă, deschide drumul către „barbaria stilistică”.

Abundența mediatică, apărută mai ales dupa anii 1990, provoacă atât la indivizii adulți cât și la copii permeabilitate pshilogică și insecuritate. De altfel în subcapitolul ”Violența naște violență”, analizez fenomenul prin care în lumea contemporană, viața individului devine un produs de marketing. În fața televizorului fie că este copil, fie că este adult, nu i se mai dă spre privire, spre vizionare ci, i se dă spre consum.

Publicul telespectator devine din punctul de vedere al marketingului un consumator de media, iar ceea ce altă dată se căuta în ecranul televizorului, acel „ochi magic” care îl ducea pe om într-un tărâm al basmelor, al viselor, astăzi nu este decât un indemn de a merge să consumi, iar de la video-copil la destructurarea eu-lui interior al acelui copil nu este decât o foarte subțire linie imaginară. Din nevoia de live totul se transformă într-o goană nebună după audiență fără să contabilizeze costurile sociale ale acestui fenomen nociv.

Scopul acestei cercetări a fost de a evidenția care sunt efectele negative ale desenelor animate și ale televiziunii, în general asupra copiilor. În urma efectuării analizei de conținut, câteva dintre supozițiile de la care plecasem au fost demontate, unele susținute, iar altele completate. Această analiză a demonstrat complexitatea și dificultatea procesului de stabilire a nivelului de violență din desenele animate, cauzată de meticulozitatea contorizării actelor de violență din cadrul scenelor mai complexe.După efectuarea mai multor analize, a reieșit faptul că desenele animate sunt predispuse la ilustrarea violenței fizice.

Acest aspect este în concordanță cu o informație imprevizibilă, și anume faptul că violența fizică este mai des întâlnită decât cea verbală. (7581 de scene de violență, dintre care 4908 conțineau violență fizică, iar 2673 violență verbală.) Prin lipsa ilustrării consecințelor violenței și prin prezența ei frecventă, aceasta devine alarmant de familiară, lucru care o face să fie foarte ușor de preluat de către un public naiv. Zoom in, zoom out și travelling, sunt efectele de cameră preferate din desenele animate, care fac mai ușoară o trecere fără tăiere de cadru de la un personaj la altul, nesegmentând inutil coerența acțiunii.

Este un adevar că desenele animate reprezintă o nouă generație de basme. Rolul momentelor violente în povestire, ne oferă o altă concluzie interesantă. La fel ca în basme, și în desenele animate protagoniștii parcurg un fel de drum de inițiere, aici, drumul constând în dezvoltarea unor abilități emoționale. Scenele violente continuă să apară în desenele animate, chiar dacă organismele de control au avut încercări repetate de a le diminua. Acestea reprezintă un semnal de alarmă care trebuie luat în considerare cât mai repede, deoarece răspândirea violenței în programele destinate special copiilor, a devenit un lucru acceptat ca atare.

În urma Studiului de caz pe care l-am efectuat, am constatat că există o diferență remarcabilă între copiii care petrec mult timp în fața televizorului și cei care petrec o perioadă de timp mai scurtă vizionând programele TV, în ceea ce privește comportamentul lor, modul de exprimare și capacitatea de concentrare.

Am mai constatat că în România, numărul cercetărilor de acest tip este unul scăzut, însă, cu ajutorul rezultatelor cercetărilor din străinătate, ni se confirmă ipoteza de la care am plecat, și anume că televiziunea promovează comportamente violente, având efecte atât pe termen scurt, cât și pe termen lung.

Studiile existente au demonstrat faptul că vizionarea în mod excesiv a programelor de televiziune aduce o mare contribuție la desensibilizarea publicului vis-a-vis de suferința celorlalți

O altă concluzie a acestui proiect de cercetare este că în desenele animate este prezentată, în mod special, violența de tip fizic, fără a se încerca cel puțin, o evitare a prezentării unor tipuri foarte grave de violență, spre exemplu folosirea armelor sau omuciderea.

Desenele animate se axează foarte mult pe tehnica de desen, adică pe aspectul vizual, în care programele de specialitate au un rol esențial.

Acest proiect de cercetare l-am efectuat din dorința declarată de a analiza și înțelege acest fenomen, și totodată, semnalizez importanța pe care trebuie să o acordăm în mod constant produselor media, deoarece deși s-au făcut eforturi în a controla conținuturile violente pe care acestea le difuzează, tendința de a șoca prin orice mijloace ramane încă valabilă, iar, din punctul meu de vedere, violența este una dintre cele mai accesibile soluții.

Consider că este necesar ca la nivelul instituțiilor statale, să se organizeze grupuri permanente de lucru în care sa fie incluși psihopedagogi, părinți, copii pe diferite categorii de vârstă, la care să se analizeze toate fenomenele sociale iar din punctul de vedere al breslei jurnalistice este nevoie de mai multă responsabilitate socială față de efectele nocive ale cursei după rating.

BIBLIOGRAFIE

Bourdieu, Pierre, Despre televiziune, București, Editura ART, [1996] 2007, p.22

Bucheru, Ion, Marina Roman, Limbajul imaginii filmate, București, Editura Norma, 2010, p.69

Bushman BJ, Anderson, CA. .Comfortably numb: desensitizing effects of violent media on helping others. Psychological Science., 2009, pp. 273-277

Drăgan, Ioan, Media și spațiul public, București, Editura Institutului de Sociologie al Academiei Române, 1993, p.67

Debarbieux, Eric, La violence en milieu scolaire T1: état des les lieux, Paris, ESF, 1996, pp.45-46

Dobrescu, Paul, Alina, Bărăgoanu, Mass-media și societatea, București, Editura Comunicare.ro, 2003, p.115

Donnerstein, Edward, Smith S. L, Violent Media Effects: Theory and Evidence, Minneapolis, 2003, p.152

Gerbner, George, Violence and Terror In and By Media, The Annenberg School for Communication, University of Pennsylvania, 1988, pp.7-8

Huesmann, Rowell, Nancy G. Guerra, Children's Normative Beliefs About Aggression and Aggressive Behaviour,1997, p.411

Josephson, W. L, Television Violence: A Review of the Effects on Children of Different Ages, Dept. of Canadian Heritage,1995, p.83

Lipovetsky, Gilles, Jean Serroy, Ecranul global. Cultura mass-media și cinema în epoca hipermodernă, Iași, Editura Polirom, 2008, p.10

Martin, Marcel, Limbajul cinematografic, București, Editura Tehnica, 1987, pp.25-27

Michaud, Yves, La violence apprivoisée, Autes Temps. Cahiers d'éthique sociale et politique, vol.53, Paris, 1997, p.411

Mitrofan, Nicolae, apud. Adrian Neculau (coord.), Manual de psihologie socială, Iași, Editura Polirom, 2003, p.161

Peters K. M, F. C Blumberg, Cartoon violence, 2002, p.146

Velicu, Anca, Reprezentarea violenței televizuale pe canalele de desene animate, pp.204-205

Creangă, Ion, Capra cu trei iezi, http://www.povesti-pentru-copii.com/petre-ispirescu/copiii-vaduvului-si-iepurele-vulpea-lupul-si-ursul.html, accesat la 5 mai 2017, ora 23:31

Creangă, Ion, Ursul păcălit de vulpe, e-povesti.ro/povesti/ursul_pacalit_de_vulpe/, accesat la data de 5 mai 2017, ora 23:36

Ispirescu, Petre, Copiii vaduvoiului, http://www.povesti-pentru-copii.com/petre-ispirescu/copiii-vaduvului-si-iepurele-vulpea-lupul-si-ursul.html, accesat la data de 5 mai 2017, ora 00:00

Dex online 2004-2007, http://dex.inforportal.rtv.net/ accesat la data de 26.05.2017 la URL : http://dex.infoportal.rtv.net/-cuvant-desen.html

https://www.cartoonistgroup.com/properties/template_about.php?id=132, , accesat la data de 27 mai 2017, ora 12:05

https://www.buzzfeed.com/jessicalima/sublimanal-messexges?utm_term=.nqLBrMamr#.xhmE0ZKG0, accesat la data de 28 mai 2017, ora 16:00

Tom și Jerry cam violenți,  Jurnal Arădean, Arad, 06.05.2016, accesat la data de 30 mai 2017, ora 15:33

http://www.mediafax.ro/life-inedit/studiu-desenele-animate-sunt-mai-violente-decat-filmele-pentru-publicul-matur-13726106 accesat la data de 30 mai 2017, ora 04:48

http://www.ziare.com/life-style/copii/impactul-desenelor-animate-asupra-copiilor-care-sunt-cele-nerecomandate-interviu-1430687 accesat la data de 30 mai 2017, ora 05:00

https://ro.wikipedia.org/wiki/Teoria_lui_Piaget accesat la data de 31 mai 2017, ora 05:55

Prof Ioan Drăgan, Prof Poliana Ștefănescu(coordonatori) și Alexandra Povară, Anca Velicu, Elena Stoian(doctoranzi/cercetători)-Măsurarea gradului de violență prezent în programele audiovizualului românesc, Centrul de Studii Media și Noi Tehnologii de Comunicare, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială a Universității din București, www.cna.ro accesat la data de 31 mai 2017, ora 04:20

Anexe

Walt Disney, https://www.google.ro/search?q=walt+disney&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwjGoqHc8sfUAhUH7BQKHSECCmsQ_AUICigB&biw=747&bih=675#imgrc=JSwgeczToYtpDM, accesat la data de 1 iunie 2017, ora 13:06

Personaje create de Walt Disney, https://www.google.ro/search?q=disney+characters&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwj4rfeE88fUAhXE0RQKHQiTCxAQ_AUICigB&biw=747&bih=675#imgrc=tB3jlNgJ_I1yDM, accesat la data de 1 iunie 2017, ora 13:06

Winstor McCay, https://www.google.ro/search?q=winsor+mccay&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwjH357F-sfUAhUMrRQKHZ3MBfAQ_AUICigB&biw=747&bih=675#imgrc=rJcTfzK6p3ArIM, accesat la data de 1 iunie, ora 13:09

„Gertie Dinozaurul” realizat de Winstor McCay, https://www.google.ro/search?q=winsor+mccay&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwjH357F-sfUAhUMrRQKHZ3MBfAQ_AUICigB&biw=747&bih=675#imgrc=d7Xdz1rMqWhY3M, accesat la ora 1 iunie 2017, ora 13:10