Efectele desenelor animate și a le televiziunii asupra [629616]

UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCUREȘTI
Facultatea de Drept, Jurnalism, Psihologie și Științe ale Educației
Departamentul de Jurnalism

LUCRARE DE LICENȚĂ
Efectele desenelor animate și a le televiziunii asupra
copiilor

Coordonator științific:
Conf. univ. dr. Marina Roman

Absolvent: [anonimizat] 2017

CUPRINS

ARGUMENT ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 1
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 2
CAPITOLUL 1 EVOLUȚIA DESENELOR ANIMATE ………………………….. ……. 4
1.1 Definirea termenului de „violență”. ………………………….. ………………………….. . 6
1.2 Istoricul desenelor animate/ cartoons. ………………………….. ……………………….. 8
1.3 Mesajele subliminale în desenele animate. ………………………….. ……………….. 15
CAPITOLUL 2. TELEVIZORUL ȘI VIOLENȚA ………………………….. …………. 28
2.1 Televiziunea ca mediu de experiență ………………………….. ………………………… 28
2.2 Procesarea informației de către copii ………………………….. ……………………….. 32
2.3 Violența naște violență. ………………………….. ………………………….. ……………….. 40
STUD IU DE CAZ – EFECTELE DESENELOR ANIMATE ASUPRA
COPIILOR ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 42
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 55
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 58
ANEXE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 60

1
ARGUMENT

Încă de mică, am fost curioasă și atrasă de tot ce era nou, acesta fiind și motivul principal
pentru care mi -am ales drept obiect de studiu această temă. Ce aduce nou lucrarea mea? Lucrarea mea,
abordează un subiect care este foarte puțin discutat de către specialiștii în acest domeniu, și anume,
desenele animate. Un alt motiv care m -a împins să a leg această temă a fost faptul că eu consider că
reprezintă o problemă socială, actuală, cu care, conștient sau nu, ne confruntăm zi de zi.
Sunt convinsă că marea majoritate dintre noi, am urmărit desene animate precu m „Looney
Tunes”, „Scooby -Doo”, „Johnny Bravo” și așa mai departe, și în mod evident, nu ne -am gândit că ar
putea avea și efecte negative asupra psihicului nostru, în afară de a ne distra .
Întrebarea care m -a pus pe gânduri și care m -a mot ivat să caut răspunsuri este: Ce impact au
desenele animate asupra copiilor?Ceea ce îmi propun, este ca la sfârșitul acestei lucrări, să pot evidenția
efectele nocive ale programelor destinate special copiilor, asupra psihicului, dezvoltării și
comportamen tului acestora.

2
INTRODUCERE

În general, desenele animate sunt ignorate în studiile de specialitate. Deși sunt foarte
populare în rândul publicului căruia i se adresează, și anume copiilor, subiectul desenelor animate
este evitat de teoreticieni, motivele fiind încă neclare.
În cadrul cercetării mele, cel mai dificil mi s -a părut găsirea materialelor de care
aveam nevoie. Lipsa surselor bibliografice a fost un adevărat impediment. În ciuda acestor lucruri,
din punctul meu de vedere, acest domeniu este cu adevărat unul de interes, și merită atenția unor
studii mai amănunțite.
Lucrarea mea, urmărește studierea efectelor negative pe care desenele animate le au
asupr a copiilor. În primul capitol al acestui proiect de cercetare pe care îl voi intitula „Efectele
desenelor animate și a le televiziunii asupra copiilor” ,voi aborda „EVOLUȚIA DESENELOR
ANIMATE”, după cum îmi definesc primul capitol prin clarificarea termenului de violență, care,
consider eu, este esențial pentru a înțelege la ce ne referim mai exact ,când asociem termenul de
„violență” și cu desenele animate, dar și cu programele de divertism ent pe care copiii le urmăresc.
În subcapitolul 2 voi analiza istoricul desenelor animate/cartoons, pe care îl voi
argumenta și cu ilustrațiile video ale acestora ca argumente ale acestor evoluții. Acest sub capitol se
constituie, practic, într -un scurt istoric al desenelor animate și al cinematografiei, lucru foarte
interesant de altfel. În urma cercetărilor pe care le -am efectuat asupra acestui subiect, am descoperit
parcursul interesant pe care desenele ani mate l -au avut din 1914 și până azi. Următorul subcapitol ,îl
voi intitula „Mesajele subliminale în desenele animate”, și mă voi axa în mod special, asupra
elementelor constitutive din componentele desenelor animate care pot afecta comportamentul
copiilor, într-un mod negativ și cu efecte sociale pe termen lung.
În cadrul acestui proiect de cercetare, voi aborda într -un context mai larg în a doilea
capitol „Televizorul și violența”. Voi dezbate problema efectelor expunerii excesive la televizor a
copiilor. În urma cercetărilor pe care le voi realiza asupra acestui fenomen, veți descoperi în
proiectul meu de cercetare la ce riscuri sunt expuși copiii care sunt lăsați să vizioneze excesiv
programe de televiziune. În primul subcapitol pe c are îl voi intitula „Procesarea informației de către
copii și televizorul”, voi analiza atât imaginea filmică cât și componentele ei care au efect asupra
copiilor: sunet, culoare, muzică, zgomot etc..
Al doilea subcapitol îl voi abor da din perspectiva televizunii ca mediu de experiență
proporțional cu creșterea timpului petrecut în fața televizorului, care scade dispoziția plăcerii
implicării copiilor în viața comunitar ă și chiar în cea de familie . Ultimul capitol îl voi intitula
„Violența naște violență”. Deși violența face parte din viață și nu poate fi eradicată complet. M ass-
media trebuie să țină seama de efectele pe care le poate avea expunerea exagerată la scene violente
asupra dezvoltării copiilor. Alături de mass -media, fam ilia are un rol important în prevenirea
efectelor nocive pe care le poate avea consumul de violență televizuală.
În studiul de caz al acestui proiect de cercetare, voi aborda o analiză comparativă
între două posturi de televizune car e difuzează desene animate, respectiv Fox Kids și Cartoon
Network. Criteriul de diferențiere este rata de difuzare al materialelor cu caracter violent a celor
două posturi. Consider de asemenea că necesitatea acestei analize este suficient de mare, întrucâ t,
este foarte important să știm care sunt zilele și intervalele orar e în care să evităm să lăsăm copiii
singuri în fața televizoarelor. Cercetarea mea, vizează în mod special, elementele de violență care se
regăsesc în cadrul desenelor animate destinate copiilor, urmărind îndeaproape efectele pe care
acestea le au asupra publicului țintă.

3
Dacă în urmă cu câțiva ani copii învățau cum să se comporte civilizat, cum să
ocrotească natura și animalele din filmele create special pentru ei, acum, ei învață cum să se lupte
sau cum să folosească expresi i pe care le -au auzit în diferite desene și filme de animație.
Există un adevăr de necontestat. Desenele animate s -au transformat radical în ultimii
ani, astfel că, dacă înainte părinții își puteau lăsa liniștiți copiii să se uite la programele preferate de
desene animate, care îi introduceau pe aceștia într-o lume fascinantă și fermecătoare ale unor desene
animate romantice, astăzi lucrurile stau altfel.
Lumea desenelor animate pentru cei mici este brutală, dură și nefiresc de
înspăimântătoare, câteodată ele creând coșmaruri unui om adult, cu atât mai mult unui copil.
De aceea, ca o concluzie atât a studiului de caz cât și a întregii lucrări , creare a și
difuzarea de desene animate și de programe audiovizuale pentru copii, trebuie să fie una de
responsabilitate socială, cu implicații deosebite în viitorul social.

4

CAPITOLUL 1 EVOLUȚIA DESENELOR ANIMATE

La început a fost cuvântul, deși din ceea ce ne -a rămas de la începutul omenirii, a fost
desenul, pentru că primele imagini pe care le avem despre viața umană sunt reprezentate prin
desene păstrate în diferite peșteri din lume. Tot atât de adevărat este că fiind obligat să
supraviețuiasc ă și să evolueze ca specie, omul a fost obligat să utilizeze violența. E a a fost folosită
pentru obține rea hranei dar și pentru satisfacerea nevoilor de cucerire și de putere.
În basme, povestiri și în legende, diferite forme de violență au existat întotdeauna, dar
fiecare comunitate umană și -a creat normele ei proprii de conduită prin care copii erau educați
despre lucruri care se fac și care nu se fac. Ceea ce prezint în contin uare, sunt câteva secvențe
vizuale din basmele românilor , care conțin elemente de violență domestică.
„Lupului îi sfârâie gâtlejul de flămând ce e, și niciuna nici două,haț! pe ied de gât, îi
retează capul pe loc, și -l mănâncă așa de iute și cu așa poftă, de -ți părea că nici pe -o măsea n -are ce
pune.”
„Dacă vede lupul și vede că nu mai găsește nimic, își pune în gând una: așează cele
două capete cu dinții rânjiți în ferești, de ți se părea că râdeau; pe urmă unge toți pereții cu sânge, ca
să facă și mai mult în ciuda caprei, și apoi iese și își caută de drum”.
„Mă rog, scoate -mă, că -mi arde inima -n mine! Mă pârlesc, ard de tot, nu mă lăsa!”
„Moarte pentru moarte și arsură p entru arsură!”
„Apoi la urma urmelor, năpădiră asupra lui și -i mai trântiră în cap un bolovan și ce -au
apucat, până -l omorâră de tot .”1

1 Creangă, Ion , Capra cu trei iezi, http://www.povesti -pentru -copii.com/petre -ispirescu/copiii -vaduvului -si-iepurele -vulpea -lupul -si-
ursul.html , accesat la 5 mai 2017, ora 23:31

5
Capra cu trei iezi,
https://www.google.ro/search?biw=721&bih=675&tbm=isch& q=capra+cu+trei+iezi+lectura+dupa+imagini&sa=X&ved=0ahUKEwjz6Mj
OqMXUAhXBxxQKHfUTCfsQhyYIJQ#imgrc=Y6d5_i2IWAZu1M, accesat la 5 mai, ora 23:33

„De la o vreme, ursul nemaiputând de durerea cozii și de frig, se zmucește odată, cu toată
puterea, dar în loc să scoată pește, rămâne făr de coadă! Începe a mormăi cumplit și a sări în sus de
durere și, înciudat pe vulpe că l -a amăgit, se duce s -o ucidă în bătaie.”2
„Ursul păcălit de vulpe ”,
https://www.google.ro/search?biw=721&bih=675&tbm=isch&s a=1&q=ursul+pacalit+de+vulpe&oq=ursu&gs_l=img.3.2.0i67k1j0j0i67k1j
0l3j0i67k1j0l3.2073.2927.0.6558.4.4.0.0.0.0.96.334.4.4.0….0…1.1.64.img..0.4.331.dU1Awhr0kD4#imgrc=k1BLDpZ5viLxBM, accesat la
data de 5 mai 2017, ora 23:36
”Îl răpune pe zmeu și fiți atenți ce mai face: o orbește pe soră -sa cu…măruntaiele lui
fierbinți, blestemând -o să vadă numai atunci când va umple nouă buți de lacrimi.”
”După ce plânge ca proasta și umple cele nouă buți cu lacrimi, ea se spală de păcate și –
și recapătă vederea. Dar nu poate să fie cuminte deloc. Nu uită că ticălosul de frate i -a ucis gagiul

2 Creangă, Ion , Ursul păcălit de vulpe , e-povesti.ro/povesti/ursul_pacalit_de_vulpe/ , accesat la data de 5 mai 2017, ora 23:36

6
bocciu, așa că, păcătuiește din nou, urmărindu -l și ucigându -l, înfigându -i sadică, după ureche, un
os din scheletul zmeului.”3
„Copiii văd uvoiului”,
https://www.google.ro/search?biw=721&bih=675&tbm=isch&sa=1&q=copiii+vaduvului+si+iepurele+vulpea+lupul+si+ursul&oq=c
opiii+vadu&gs_l=img.3.0.0i24k1l2.2335.5882.0.7637.11.11.0.0.0.0.84.760.11.11.0….0…1.1.64.img..0.11.758…0j0i67k1j0i8i30k 1.iw
t6GlL_lFA#imgrc=oR -uJDHA7mjRkM, accesat la data de 5 mai 2017, ora 00:00

Violența în produsele de divertisment, destinate copiilor nu e ceva nou. Violența a
apărut prima dată în basme, și abia apoi în desene le animate. Altfel spus, copiii au fost expuși
scenelor de violență, cu mult înainte ca desenele animate să apară.
1.1 Definirea termenului de „violență”.

Acest sub -capitol are drept scop definirea conceptului de „violență”. Studiile în
domeniul violenței au o istorie de mai bine de un secol. Acestea au reapărut în atenția publicului în
momentul în care s -a conștientizat ce efecte negative ar putea avea asupra telespectatorilor, acest
lucru, întâmplându -se odată cu extinderea mijloacelor de comunicare în ma să.
Sunt foarte variate perspectivele din care a fost abordat fenomenul, studiile fiind și
ele, bineînțeles foarte numeroase. În ciuda acestor lucruri, există totuși o serie de trăsături
caracteristice, ce se regăsesc în mai multe definiții. Etimologic vorbind, cuvântul „violență” provine
din limba latină, și are rădăcina „vis”, care reprezintă forța. De aici, am putea înțelege că violența ar
putea fi definită ca o practicare a forței, pentru a afirma superioritatea.
O definiție mai complexă este dată de George Gerbner :„ forța fizică împortiva altuia,
a sinelui sau îndreptarea acțiunilor împotriva cuiva pentru a pr ovoca durere, a răni sau a omorâ ….
Violența este o acțiune care deranjează dureros și periculos din punct de vedere fizic, psihic și
social bunul trai al persoanelor și grupurilor…. Violența poate apărea natural sau poate fi creată de
oameni, poate acționa împotriva oamenilor sau împotriva proprietății, poate fi justificată sau nu,
poate fi reală sau simbolică, spontană sau graduală.”4

3 Ispirescu, Petre , Copiii vaduvoiului , http://www.povesti -pentru -copii.com/petre -ispirescu/copiii -vaduvului -si-iepurele -vulpea –
lupul -si-ursul. html, accesat la data de 5 mai 2017, ora 00:00
4 George Gerbner, Violence and Terror In and By Media, 1988, The Annenberg School for Communication, Uni versity of
Pennsylvania, pp.7 -8

7
De altfel, această definiție este destul de asemănătoare cu cea invocată de Nicolae
Mitrofan într -un eseu, în care afirma că agresivitatea este o „caracteristică a acelor forme de
comportamen t orientate în sens distructiv, în vederea producerii unor daune, fie ele materiale, mora –
psihologice sau mixte.”5
O altă definiție a violenței este dată de Yves Michaud care susține următoarele:„Nu
poate exista un discurs universa l asupra violenței, deoarece fiecare societate se luptă cu propria sa
formă de violență, conform propriilor criterii, și tratează formele violenței cu mai mult sau mai
puțin succes.”6 Violența simbolică este un tip de violență specific culturii media. Pierre Bourdieu
definește acest tip de violență ca fiind:„ violența exercitată cu complicitatea tacită a celor ce o
îndură, ca și, de multe ori a celor ce o exercită, în măsura în care niciunii nu sunt conștienți de
faptul că o îndură sau o exercită.”7
Pentru a ne face să înțelegem mai bine termenul de violență simbolică, Ioan Drăgan,
îl prezintă ca fiind „mecanismul care asigură reproducerea mascată a relațiilor de putere din
interiorul sistemului social.”8 De asemenea, violența mai este definită și ca fiind „utilizarea
intenționată a forței fizice, sub forma amenințării, îndreptate fie asupra propriei persoan e sau a altei
persoane, în care există un risc destul de ridicat în a aduce prejudicii, rănire psihologică, moarte,
deprivare sau dezvoltare deficitară.”9 Continuând în aceeași notă, violența ne mai este descrisă și ca
fiind „un comportament agresiv din punct de vedere fizic, care poate aduce chiar moartea, sau are
un potențial ridicat de a cauza aceste efecte.”10
Interesul pentru violența din mass media, a crescut într -un mod exorbitant în jurul
anilor 1940, când nimeni nu prea credea în ceea ce era prezentat în mass -media. De asemenea, în
această perioadă, se crede că mass -media este atotputernica, fapt concretizat prin teoria „glonțului
magic”, numită de Harold Laswell „injecția hipodermică .”11
Eu, pentru a defini termenul de ”violență”, voi folosi definiția da tă de Eric
Debarbieux, și anume:„ violența este dezorganizarea brutală sa u continuă a unui sistem personal,
colectiv, sau social și care se traduce printr -o pierdere a integrității, ce poate fi fizică, psihică sau
materială. Această dezorganizare poate să opereze prin agresiune, prin utilizarea forței, conștient
sau inconștient , însă poate exista și violență doar din punctul de vedere al victimei, fără ca agresorul
să aibă intenția de a face rău .”12
Din punctul meu de vedere, utilizarea acestei definiții este potrivită, deoarece Eric
Debarbieux, include perspectiva asupra violenței, conform căreia, aceasta poate fi percepută numai
de către cel vătămat, agresorul, în cazul nostru, desenele animate, neavând scopul de a dăuna
psihicului copiilor. În continuare, atunci când voi face referire termenul ”desene animate”, voi face

5 Nicolae Mitrofan, apud. Adrian Neculau (coord .), Manual de psihologie socială, Iași, Editura Polirom, 2003, p. 161
6 Yves Michaud , La violence apprivoisée, Autes Temps. Cahiers d'éthique sociale et politique , vol.53, pp. 10 -12, 1997, Paris, Franța
7Pierre Bourdieu, Despre televiziune, București, Editura ART, [1996 ] 2007, p. 22.
8 Ioan Drăgan , Media și spațiul public , Ed. Institutului de Sociol ogie al Academiei Române,1993, p. 67
9 Rowell Huesmann, Nancy G. Guerra, Children's Normative Beliefs About Aggression and Aggressive Behaviour,
1997, p . 411
10 Peters K.M, F.C Blumberg , Cartoon Violence ,2002, p.146
11 Paul Dobrescu, Alina Bărgăoanu, Mass -media si societatea , Bucuresti, Editura Comunicare.ro, 2003, p. 115.
12 Eric Debarbieux , La violence en milieu scolaire T1: : état des les lieux ,1996, Paris, ESF, pp. 45 -46

8
referire și la următoarea definiție:„desene animate”= însușire de desene care reprezintă fazele unei
mișcări și care, redate succesiv pe ecran, dau impresia unor ființe vii cinematografice”. 13
Cel mai important asp ect al acestei definiții, este acela că, având în vedere crearea
impresiei unor ființe reale, vii, copiii pot confunda ușor realitatea cu ficțiunea, fapt care ulterior se
poate transpune în modul lor de a acționa în diferite situații .

1.2 Istoricul desenelor animate/ cartoons.

Etimologic, ”desen animat”, provine din limba latină, de la cuvântul ”cartone”, care
semnifica ”hârtie mare”, reprezentând un desen făcut pe hârtie ca studiu pentru o operă de artă.
Prima dată, desenele animate au fost utilizate în secolul al XVI -lea pentru fresce, tehnică ce implică
aplicarea pigmentului pe un perete proaspăt. După ce modelul era desenat pe hârtie, aceasta a fost
transferată pe perete, folosind una dintre cele două tehnici.
Artistul, fie utiliza un instrument pentru a trasa peste desen, fie utiliza un instrument
de perforare, după ce a aplicat praf de cărbune pentru a marca liniile de compoziție.”Desenele
animate” ale pictorilor celebri, spre exemplu Leonardo da V Inci și Rafael, pot fi admirate în muzee,
peste tot în lume. La muzeul ”John and Mable Ringling Museum of Art” în Sarasota, Florida, se
găsește o colecție de desene animate de renume mondial, realizate de Peter Paul Rubens, un renumit
artist al secolului a l XVII -lea.
Sfânta Ana, desen anima t realizat de Leonardo da Vinci,
https://www.google.ro/search?q=sfanta+ana+leonardo+da+vinci&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwi53aWFsMXUAh
UKPFAKHWWEC0kQ_AUICigB&biw=721& bih=675#imgrc=278vturDY398tM, accesat la data de 27 mai, ora 10:14

13Dex online 2004 -2007, http://dex.inforportal.rt v.net/ accesat la data de 26 mai 2017 , ora 20:37 la URL :
http://dex.infoportal.rtv.net/ -cuvant -desen.html

9
Termenul de ”desen animat”, a fost folosit până în jurul anului 1843 doar pentru a
desemna o schiță preliminară în arta plastică. Revista britanică ”Punch”, foarte c unoscută pentru
desenele sale satirice, a fost cea care a inventat utilizarea modernă a termenului ”desen animat”.
Revista „Punch”,
https://www.google.ro/search?biw=1600&bih=770&tbm=isch&sa=1&q=punch+magazine&oq=punch+maga& gs_l=img.3.0.0i19k1l
10.10937.15314.0.16409.14.10.2.0.0.0.221.930.9j0j1.10.0….0…1.1.64.img..3.8.567…0j0i5i30i19k1j0i8i30i19k1j0i30k1.ZqAe_xt C2B
E#imgrc=XtzKuP6Mhx3s9M, accesat la data de 2 7 mai 2017, ora 10:26
În acea perioadă, Casa Parlamentului fusese reconstruită, în urma unui incendiu, iar
artiștii erau încurajați să prezinte desene sau ”desene animate”, pentru a ajuta la selectarea de picturi
murale și noi tablouri. O serie de desene, au dat numele de ”desene animate”(John L eech ”Desen
Animat, Nr. 1: Substanță și Umbra”). Acest desen era plin de sarcasm, pentru a ataca guvernul, care
cheltuise b anii publici pe opulența inutilă , timp în care oamenii de rând mureau de foame.
„Desen a nimat, Nr.1, Substanță și Umbră ”,
https://www.google.ro/search?q=substanta+si+umbra+desen+animat&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwio3KOossXU
AhVExxQKHbTfDAMQ_AUICigB&biw=757&bih=675#imgrc=e1Zev7Wx3UJMGM, accesat la data de 27 mai 2017, ora 10:32

10
De-a lungul anilo r, termenul de ”desene animate”, a fost utilizat ca referire la orice
formă de desen umoristic. Începând cu secolul XX, acest termen a fost folosit pentru a descrie
”desenele animate” în adevăratul sens al cuvântului.
Desenele ani mate editoriale, sunt desene, cunoscute și sub numele de caricaturi sau
”benzi desenate”, conținând mesaje sociale sau politice. Prima apariție a acestor desene, a avut loc
la începutul anilor 1500, în timpul ”Reformei Protestante” în Germania. Martin Luth er, a apelat la
imaginea tipărită, cu scopul de a răspândi ideile sale la o populație în mare parte formată din
analfabeți. Un mijloc foarte eficient ca mesajul să ajungă la populație a fost distribuirea pe foi de
hârtie, pamflete ilustrate și afișe, imagini în care se protestau acțiunile în fața Bisericii Catolice.
Peste ocean, Benjamin Franklin a fost cel care a tipărit prima bandă desenată în
”Pennsylvania Gazette” la 9 mai 1754. În binecunoscuta imagine, se regăsește un șarp e tăiat în
bucă ți, fiecare segment, reprezentând guvernele coloniale și legenda ”Alătura -te sau mori” sub
imagine. Ima ginea a fost retipărită în ziare în mii de exemplare, în toate coloniile.
„Alătură -te, sau mori.”, desenul animat al lui Benjamin
Frankl in,
https://www.google.ro/search?q=substanta+si+umbra+desen+animat&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwio3KOossXU
AhVExxQKHbTfDAMQ_AUICigB&biw=757&bih=675#imgrc=st82Gey_PshXsM, accesat la data de 27 mai 2017, ora 10:47
Efectul desenelor animate după Războiul Civil American, este explicat cu ajutorul
luptei dintre Thomas Nast și William M. Tweed. Desenele animate ale lui Thomas, erau atacuri
clare asupra mașinii politice, condusă de Tweed.
Fiind exasperat d e desenele rivalului său, Tweed a exclamat :”Opriți acele nenorocite
imagini!” Desenele animate editoriale moderne se pot găsi în aproape toate ziarele. Acestea pot fi
foarte diverse, însă există un stil, foarte bine stabilit.
Major itatea desenelor animate editoriale folosesc caricaturi și metafore vizuale,
pentru a emoționa, pentru a explica evenimente curente cu o imagine umoristică sau pentru a
explica situații politice. Printre cele mai cunoscute metafore vizuale sunt măgarul ș i
elefantul(simbolizând partidele politice Americane), leul(simbolizând Marea Britanie),
castorul(simbolizând Canada) și ursul(simbolizând Rusia).

11
Deși tehnica, stilul sau punctul de vedere al caricaturiștilor pot varia, cu toții atra g
atenția asupra problemelor politice și sociale. Desenele animate editoriale sunt considerate o formă
narativă, motiv pentru care în 1922 a fost înființat și un premiu Pulitzer în desen animat.
Acestea sunt descrise cu termenul de ”fotografii vorbitoare”. Desenele animate
editoriale, sunt, prin natura lor, controversate. Acestea au fost folosite, pentru a descrie o
multitudine de puncte de vedere politice, sociale, religioase, atingând adesea subiecte sensibile.
Caricaturiștii, au cel mai mare impact, în perioadele de tulburări sociale. Aceste
desene pot avea de multe ori o influență pozitivă, însă, în același timp, pot agrava tensiunile
existente. Rareori, în cazuri extreme, desenele animate editoriale au cre at violențe și proteste.
Desenele animate de gag, se găsesc în ziare, reviste și chiar și felicitări. Acestea
reprezintă în general, un singur desen, având alăturat un discurs s ub formă de balon sau o legendă.
Benzile desenate, sunt o serie scurtă de desene, afișate în ordine sau aleatoriu, și pot fi găsite zilnic
în ziare din întreaga lume. În State, acestea poartă numele de ”comics” sau ”funnies”. Deși umorul
este subiectul principal, în benzile desenate pot fi reprezentate și avent ura și drama.
Desen animat de gag,
https://www.google.ro/search?biw=1600&bih=770&tbm=isch&sa=1&q=gag+cartoons&oq=gag+cartoons&gs_l=img.3..0i19k1j0i5i
30i19k1.17981.22661.0.22850.12.12.0.0.0.0.98.832.12.12.0….0…1.1.64.img..0.11.765…0j0i67k1j0i8i30i19k 1j0i5i10i30i19k1.EgQA
ZaOrytU, accesat la data de 27 mai 2017, ora 11:02
Azi, folosirea termenului ”desene animate” ne duce cu gândul, și chiar face referire
la canalele de televiziune dedicate copiilor. Cel mai adesea este folosit în acest mod, deși termenul
se poate aplica la orice prezentare animată.”Părintele animației”, Winsor McCay, a stabilit, în 1914,
un reper cu desenul animat ”Gertie Dinozaurul”. Aceasta a fost prima animație în care s -a creat un
personaj, arătând adevăratu l potențial al domeniului.
Legendarul regizor de animație, Chuck Jones spune: ” Sunt două persoane extrem de
importante în animație. Winsor McCay și Walt Disney. Însă nu sunt sigur pe care ar trebui să -l aleg
ca fiind cel ma i bun.” 14 Otto Messmer a creat 5 ani mai târziu pisica ”Felix”.

14 https://www.cartoonistgroup.com/properties/template_about.php?id=132, accesat la data de 27 mai 2017, ora 12:05

12
„Pisica Felix”,
https://www.google.ro/search?biw=757&bih=675&tbm=isch&sa=1&q=felix+the+cat&oq=felix+the+cat& gs_l=img.3..0j0i30k1l9.37
81.10495.0.10700.22.18.4.0.0.0.81.1289.18.18.0….0…1.1.64.img..0.22.1300…0i67k1.CHXBShYKOfE#imgrc=mf1jBVIMPGmVnM
, accesat la data de 27 mai 2017, ora 12:06

Primul film de desene animate care a inclus su net sincronizat, a fost creat de Walt
Disney și s -a numit ”Steamboat Willie”. Filmul a fost lansat în 1928, fiind primul film în care a
apărut celebrul Mickey Mouse.
„Mickey Mouse”,
https://www.google.ro/search?biw=757&bih=675&tbm=isch&sa=1&q=mickey+mouse &oq=mickez&gs_l=img.3.1.0i10i24k1l2.205
8.3275.0.5644.6.6.0.0.0.0.85.449.6.6.0….0…1.1.64.img..0.6.447…0j0i67k1.gzKx4mv9gXM#imgrc=h71uGk1_tUAQmM, accesat la
data de 27 mai 2017, ora 12:08

Disney a clădit un imperiu de animație, încurajând amatorii să portretizeze persoanje
cu mișcări cât mai realiste și mai ample, creând capodopere precum ”Fantasia” și ”Albă ca Zăpada.”
Doi ani mai târziu, în 1930, a luat naștere Looney Tunes, avâ ndu-i ca fondatori pe Hugh Harman și
Rudy Ising, animatori ai lui Disney, care împreună au format studioul MGM, trei ani mai târziu.
Primul desen animat de comedie a fost creat de către Tex Avery șI Bob Clampett, și
persistă și în prezent. Personaje ca Daffy Duck și Bugs Bunny demo nstrează talentul celor doi

13
animatori. Totul s -a desfășurat cu o viteză covârșitoare, întrucât, până la sfârșitul anului 1940,
desenele animate au fost prezentate în cinematografe.
Multe dintre desenele animate din anii 1930 -1950, au fost special concepute să ruleze
pe marele ecran. Trebuie amintit faptul că industria cinematografică intră într -o mare dificultate în
anii 1940, odată cu nașterea televiziunii. De -a lungul deceniilor criza cinematografică a luat
amploare, situația deveni nd iremediabilă.
Inchiderea sălilor de cinema, apariția mai târziu a DVD -urilor, colapsul producțiilor
de lungmetraje din țări precum Italia, Germania sau Marea Britani e, inclusiv trecerea studiourilor de
la Hollywood în proprietate a investitorilor străini15, prevestesc finalul erei cinematografiei.
Odată cu creșterea în popularitate a televiziunii, desenele animate au devenit produse
și pentru micul ecran. Studioul Disney a fost unul dintre primele studiouri care a produs animații de
acest tip, venind cu programe ca ”The Mickey Mouse Club”.

„Mickey Mouse”,
https://www.google.ro/search?biw=757&bih=675&tbm=isch&sa=1&q=the+mickey+mouse+club&oq=the+micke& gs_l=img.3.0.0j0
i30k1l4j0i8i30k1l5.2164.4544.0.7350.9.9.0.0.0.0.82.674.9.9.0….0…1.1.64.img..0.9.671…0i67k1.EwswnneXhms#imgrc=J72_cU0As
gxmwM, accesat la data de 27 mai 2017, ora 12:20
În jurul anilor 1950, United Productions of America(UPA), un studio format din
animatori ex -Disney, a început sa creeze animații mult mai simple, modelul lor fiind urmat, treptat,
de cât mai mulți animatori, pentru a economisi bani și timp, în ciuda faptului că se pierdea foarte
mult din estetică în acest nou proces. Două dintre cele mai cunoscute și importante animaț ii de acest
gen sunt ”The Flin tstones”(Familia Flintstone) care a fost creat în 1960, și ”The Simpsons”(Familia
Simpsons), care a luat naștere în 1989.

15 Gilles Lipovetsky, Jean Serroy , Ecranul global. Cultura, mass -media și cinema în epoca hipermodernă, Iași Editura Polirom,
2008, p. 10

14
„Familia Flintstone”,
https://www .google.ro/search?biw=757&bih=675&tbm=isch&sa=1&q=the+flintstones+1960&oq=the+flintstones+1960&gs_l=img.
3..0i19k1.2743.11762.0.12136.16.14.2.0.0.0.128.978.11j1.12.0….0…1.1.64.img..2.11.831…0j0i67k1j0i30k1j0i8i30k1j0i24k1.KS jHv
egSUCQ#imgrc=Ih9dl9Y9eOH QVM, accesat la data de 27 mai 2017, ora 12:23

„Familia Simpsons”,
https://www.google.ro/search?biw=757&bih=675&tbm=isch&sa=1&q=the+simpsons&oq=the+simpsons& gs_l=img.3..0l10.2208.44
465.0.45224.14.13.1.0.0.0.154.998.11j2.13.0….0…1.1.64.img..0.14.998…0i67k1j0i19k1.YWAfPVCFyQI, accesat la data de 27 ma i
2017, la ora 12:23
Desenele animate continuă să aibă succes și ca filme de lung m etraj, deoarece
tehnicile actuale de animație computerizată permit animatorului să creeze imagini, care ar fi
imposibil de creat cu procesele tradiționale. Avem ca și exemple de imagini generate de calculator
sau CGI, filme animate cum ar fi: ”Toy Story”(1 995), ”Finding Nemo”(2003).
„Toy Story” ,
https://www.google.ro/search?biw=757&bih=675&tbm=isch&sa=1&q=toy+story&oq=toy& gs_l=img.3.0.0i67k1j0l2j0i67k1j0l6.167
715.172430.0.174153.5.4.1.0.0.0.270.515.3j0j1.4.0….0…1.1.64.img..0.5.518…0i30k1.vfKOGtylPk0#imgrc=vrNXf8Vg6IrFJM,
accesat la data de 27 mai 2017, ora 12:28

15
Utilizarea tehnologiei CGI, nu în seamnă mai puțin de lucru pentru animatori. Spre
exemplu, pentru a finaliza filmul ”Toy Story”, au fost nevoie de 4 ani, exact aceeași perioadă de
care au avut nevoie și animatorii Disney pentru a finaliza ”Albă ca Zăpada și cei Șapte Pitici”.

„Albă ca Z ăpada și cei șapte pitici”,
https://www.google.ro/search?biw=757&bih=675&tbm=isch&sa=1&q=desene+animate+de+gag&oq=desene+animate+de+gag&gs_
l=img.3…204936.213091.0.213550.55.34.2.0.0.0.85.2268.33.33.0….0…1.1.64.img..29.22.1331…0j0i67k1j0i24k1.qiu45X Rqbns#imgr
c=r3HtGEH3jJyOAM, accesat la27 mai 2017, ora 12:34
Deoarece audiența predominantă a desenelor animate este formată din copii, acestea
au fost pentru mult timp obiectul unor controverse în sfera violenței.

1.3 Mesajele subliminale în desenele animate.

De-a lungul generațiilor de copii, desenele au fost mereu urmărite cu entuziasm.
Anumite imagini, pe care aceste animații le aduc în prim plan, într -adevăr, într -un mod voalat, pot fi
considerate ji gnitoare, sau chiar periculoase pentru cei care le privesc, în special dacă publicul
telespectator este format în mare parte din copii. Am creat mai jos, un top al celor mai evidente
momente, în care mesajele subliminale apar în desenele animate.
10. Spong ebob Pantaloni Pătrați .

16
„Spongebob”,
https://www.google.ro/search?biw=851&bih=675&tbm=isch&sa=1&q=spomgebob+dirty&oq=spomgebob+dirty& gs_l=img.3…2639
38.268498.0.268732.17.16.1.0.0.0.82.1087.16.16.0….0…1.1.64.img..0.10.714…0j0i67k1j0i30k1j0i10i19k1.xOs96L3L –
Ng#imgrc=kqqWEl2Rc7ArmM, accesat la data de 28 mai 2017, ora 16:32
Spongebob, se situează pe locul 10, din cauza glumelor murdare” care sunt prezente
de-a lungul episoadelor.
Unul din episoadele reprezentative în acest sens, se numește „Sailor Mouth”. La
începutul episodului, Spongebob este pus de Mister Krabs să ducă gunoiul afară. Pe pereții de langă
containerul de gunoi, se putea distinge un mesaj jignitor la adresa domnului Krabs.
https://www.google.ro/search?biw=851&bih=675&tbm=isch&sa=1&q=spongebob+sailor+mouth+&oq=spongebob+sailor+mouth+
&gs_l=img.3..0i19k1l4j0i30i19k1j0i8i30i 19k1.1838.15874.0.16495.31.27.2.0.0.0.94.1770.26.26.0….0…1.1.64.img..4.27.1711…0j0i1
0i24k1j0i24k1j0i67k1j0i30k1j0i10i30k1j0i5i30k1j0i5i10i30k1.79Jr7TNr3gc#imgrc=M_Cuwsh91e2BoM,accesat la data de 28 mai
2017, ora 16:38

17
https://www.google.ro/search?biw=851&bih=675&tbm=isch&sa=1&q=spongebob+sailor+mouth+&oq=spongebob+sailor+mouth+
&gs_l=img.3..0i19k1l4j0i30i19k1j0i8i30i19k1.1838.15874.0.16495.31.27.2.0.0.0.94.1770.26.26.0….0…1.1.64.img..4.27.1711…0 j0i1
0i24k1j0i24k1j0i 67k1j0i30k1j0i10i30k1j0i5i30k1j0i5i10i30k1.79Jr7TNr3gc#imgdii=TgOwBazm5wm06M:&imgrc=M_Cuwsh91e2
BoM, accesat la data de 28 mai 2017, ora 16:38

https://www.google.ro/search?biw=851&bih=675&tbm=isch&sa=1&q=spongebob+sailor+mouth+&oq=spongebob+sailor+mouth+
&gs_l=img.3..0i19k1l4j0i30i19k1j0i8i30i19k1.1838.15874.0.16495.31.27.2.0.0.0.94.1770.26.26.0….0…1.1.64.img..4.27.1711…0j 0i1
0i24k1j0i24k1j0i67k1j0i30k1j0i10i30k1j0i5i30k1j0i5i10i30k1.79Jr7TNr3gc#imgdii=TgOwBazm5wm06M:&imgrc=M_Cuwsh91e2
BoM, accesat la d ata de 28 mai 2017, ora 16:38
Spongebob a citit mesajul în gura mare, iar Nickelodeon a cenzurat momentul cu
efectele sonore ale unui delfin. Imediat lângă Spongebob, apare un bărbat care îl întreabă pe un ton
nervos:„Cu gura aia îți pupi mama?”.
O altă scenă din acest episod, este aceea atunci când Spongebob ajunge la muncă și
salută pe toată lume a într -un mod nu prea politicos, moment cenzurat din nou, de către

18
Nickelodeon.
https://www.google.ro/search?biw=851&bih=675&tbm=isch&sa=1&q=spongebob+sailor+mouth+&oq=spongebob+sailor+mouth+
&gs_l=img.3..0i19k1l4j0i30i19k1j0i8i30i19k1.1838.15874.0.16495.31.27.2.0.0.0.94.1770.26.26.0….0…1.1.64.img..4.27.1711…0 j0i1
0i24k1j0i24k1j0i 67k1j0i30k1j0i10i30k1j0i5i30k1j0i5i10i30k1.79Jr7TNr3gc#imgrc=PdiFop3D4BDEqM, accesat la data de 28 mai
2017, ora 16:45
Într-un alt episod, numit „Gary Takes a Bath”, apare una dintre cele mai „murdare
glume” folosite de Spongebob. Ai ci, Spongebob îi ofera lui Gary două săpunuri în același timp,
rostind celebra frază:„Nu scăpa săpunul!”.
9.Lonney Tunes naziști .
Disney? Nazist? Nu…probabil că nu, dar Donald Duck sigur a fost unul in episodul
numit „Der Fuehrer's Face”(Fața Fuehrer -ului) în 1942. Donald ia rolul unui nazist în acest episod,
purtând o uniformă verde, cu o svastică roșie pe mâneca dreaptă.
Episodul începe cu trei soldați naziști marșând și cântând. Apoi, Donald se trezește, și
începe sa salute imaginile de pe peretele lui, ridicându -și mâna și strigând:„Heil, Hitler!” „Heil,
Hirohito!” „Heil, Mussolini”!(„Trăiască, Hitler”! „Trăiască, Hirohito”! „Trăiască, Mussolini!”,
imagini ale respectivilor conducători în cauză.
„Daffy Duck”,
https://www.google.ro/search?biw=851&bih=675&tbm=isch&sa=1&q=daffy+duck+nazi&oq=daffy+duck+na&gs_l=img.3.0.0i19k1
l4j0i30i19k1j0i8i30i19k1l2.1991.13313.0.14533.23.20.3.0.0.0.624.2048.15j2j5 –
1.18.0….0…1.1.64.img..2.19.1883…0j0i10k1j0i67k1j0i30k1 .u-tmXG1IbcA#imgrc=rxj269Fwr2Em4M, accesat la data de 28 mai
2017, ora 16:50

19
Daffy Duck”,
https://www.google.ro/search?biw=851&bih=675&tbm=isch&sa=1&q=daffy+duck+nazi&oq=daffy+duck+na&gs_l=img.3.0.0i19k1
l4j0i30i19k1j0i8i30i19k1l2.1991.13313.0.14533.23.20 .3.0.0.0.624.2048.15j2j5 –
1.18.0….0…1.1.64.img..2.19.1883…0j0i10k1j0i67k1j0i30k1.u -tmXG1IbcA#imgrc=rxj269Fwr2Em4M, accesat la data de 28 mai
2017, ora 16:50

Nu este o coincidență faptul că Germania, Italia și Japonia au fost al iate pe durata
celui de -al doilea război mondial. Intențiile lui Walt Disney, ar putea fi chestionate, cea mai
elocventă întrebare fiind: De ce Walt Disney, a solicitat ajutorul directorului nazist Leni Riefenstahl
în crearea acestui episod?
8. Ed, Edd și Eddy.
Nu încape urmă de îndoială. Acest desen este suspectat în mod evident că ar conține
un limbaj și gesturi nepotrivite, specifice adulț ilor.
Trei ad olescenți, fără bani și un cartier . Am putea spune că redă câte ceva din lumea
reală. Un episod din „ Ed, Edd și Eddy” , numit „Look before you Ed”(„Uită -te în față Ed”) îi
prezintă pe cei trei băieți, jucându -se în zăpadă, moment în care Eddy spune următoarea frază, care
nu poate fi tradusă în limba română:” After all, what’s winter without a snow job, eh, Sockhead?
Get it? Snow…Job?”. Replica lui Dublu D sau „Cap de Șosetă” nu întârzie să apară: “Yes,
well…that was clever…”
Majoritatea copiilor nu înțeleg mesajul transmis, însă într -o zi vor înțelege conotațiile
sexuale.

20

https://www.google.ro/search?biw=851&bih=675&tbm=isch&sa=1&q=look+before+you+ed&oq=look+before+you+ed&gs_l=img.
3..0i19k1.2275.10102.0.10634.26.22.4.0.0.0.100.1604.21j1.22.0….0…1.1.64.img..0.19.1311…0j0i30k1.wGt0rpO P_2M#imgrc=Bcf –
03pUebn5 -M, accesat la data 28 mai 2017, ora 17:06

7. Casa Foster pentru prieteni imaginari.
Vă mai amintiți desenele animate cu un băiețel micuț cu părul șaten și prietenul lui, o
pată de cerneală albastră? Sau poate că era o fantomă..?
Într-unul din episoadele acestui serial, intitulat „Squeeze the day”(„Strânge -ți ziua”),
Mac, băiețelul, îl convinge pe Bloo, prietenul lui imaginar, să meargă și să urmărească niște
videoclipuri pentru adulți pe care sora sa, Frankie, le are sus, în camera ei. Mac spune:” Am
întrebat -o pe Frankie dacă pot vedea și eu videoclipurile, însă mi -a spus că doar adulții le pot
viziona.”
Deși știa că este interzis să le vadă, Mac îl ia pe Bloo în c amera surorii sale. Nu au
fost găsite clipuri explicite acolo, ci doar un chelner care i se adresa unei doamne așa:„If I could
look upon your garden everyday, I'd die a happy man!”
„Casa Foster”,
https://www.google.ro/search?biw=851&bih=675&tbm=isch&sa=1& q=foster+home+for+imaginary+friend&oq=foster+home+for+i
maginary+friend&gs_l=img.3…4090.10617.0.10897.23.22.1.0.0.0.96.1299.21.21.0….0…1.1.64.img..1.0.0.LPAh3OKJDyg#imgrc=c
DP9UuWYhJntYM, accesat la data de 28 mai 2017, ora 17:13

21

6. Adventure time
Adventure time, este un desen animat , devenit destul de popular, difuzat pentru
prima dată în 2010, la Cartoon Network.
În epidosul „Burning Low”(A arde la foc mic), personajele desenului, Jack și Flinn
au o mică discuție:„ Lasă -mă să -ți explic, cateva chestii despre prostia asta cu întâlnirile. În acest
moment, te afli la nivelul 1, care înseamnă îmbrățișări. Însă, în curând vei trece la nivelul 2, care
înseamnă sărutări. Apoi, ușor, ușor, vei ajunge la nive lul 5, moment în care ea te va lăsa să -i
descoperi picioarele lungi. Nu va mai trece mult, și în sfârșit vei ajunge la nivelul 8! La nivelul 8
vei atinge pentru prima oară hornul ei”.
„Adventure Time”,
https://www.google.ro/search?biw=851&bih=675&tbm=isch &sa=1&q=adventure+time&oq=adventure+time&gs_l=img.3..0i67k1l3
j0l2j0i67k1j0j0i67k1j0l2.4160.9579.0.10045.14.14.0.0.0.0.94.994.14.14.0….0…1.1.64.img..0.14.990.yLj1j –
kz7Dc#imgrc=YuEf1axfoh9ydM, accesat la data de 28 mai 2017, ora 17:18
5. Curaj, câine fri cos.
„Curaj , câine fricos ”, este un desen clasic, difuzat de Cartoon Network. De asemenea,
se situează pe locul 3 în topul celor mai înfiorătoare desene animate. Anumite episoade, cum ar fi
„The Clutching Foot”, „Violin Girl” și „Kin g Ramse's Curse”, difuzate în jurul anilor 2000, sunt de –
a dreptul terifiante.
„The Clutching Foot”, este un episod, în care Eustache capătă o infecție la picior, atât
gravă, încât piciorul sau devine violet, crește pe zi ce trece, aj unge să îl înghită, și chiar vorbește.
Apoi, piciorul vorbitor, începe s -o calce pe Muriel, și nu se oprește, până nu -l determină pe Curaj să
îl transporte la bancă. Judecând după accent, este posibil ca aceasta să fie o glumă referitoare la
mafia sau la i nfractorii din New York.

22

https://www.google.ro/search?biw=851&bih=675&tbm=isch&sa=1&q=the+cluthcing+foot&oq=the+cluthcing+foot&gs_l=img.3…2
105.11127.0.11475.22.20.2.0.0.0.138.1434.19j1.20.0….0…1.1.64.img..0.12.769…0j0i67k1j0i19k1j0i30i19k1j0i24k1 .ObCyIOslSbc#i
mgrc=yTeNWSAV3fq4gM, accesat la data de 28 mai 2017, ora 17:25
Episodul cu „Violonista”, a fost unul dintre cele mai înfricoșătoare lucruri pe care un
copil l -ar putea vedea la televizor. În acest episod, Curaj, deschide o ușă, a unui apartament roșu,
unde găsește o fată, stând pe un scaun și cântând la pian. Brusc, fata se întoarce cu fața la Curaj, și
expune o față în grozitoare, cu ochii bulbucați. Bineînțeles că bietul cățel fuge, ieșindu -și din minți.

https://www.google.ro/search?biw=851&bih=675&tbm=isch&sa=1&q=the+violonist+girl+courage&oq=the+violonist+girl+courage
&gs_l=img.3…7771.16374.0.16724.26.26.0.0.0.0.77.1725.26.26.0….0…1.1.64.img..0.14.959…0j0i67k1j0i30k1j0i10i24k1.h6r4m9 Uj
T1Q#imgrc=Ml x40w7Tw8WGmM, accesat la data de 28 mai 2017, ora 17:30

23

https://www.google.ro/search?biw=851&bih=675&tbm=isch&sa=1&q=the+violonist+girl+courage&oq=the+violonist+girl+courage
&gs_l=img.3…7771.16374.0.16724.26.26.0.0.0.0.77.1725.26.26.0….0…1.1.64.img..0.14.959…0j0i67k1j0i30k1j0i10i24k1.h6r4m9U j
T1Q#imgrc=Mlx40w7Tw8WGmM, accesat la data de 28 mai 2017, ora 17:30

„Duce -ți înapoi placa!” sunt cuvintele p e care fantoma regelui Ramses le repetă de câte
ori apare în fața lui Muriel și a lui Eustache.
Câteodată, fantoma este auzită spunând:„ Duce -ți înapoi placa, sau veți suferi
blestemul meu!”.

https://www.google.ro/search?biw=851&bi h=675&tbm=isch&sa=1&q=king+ramses+curse&oq=king+ramses+&gs_l=img.3.1.0i19k
1l10.66943.75055.0.76842.8.8.0.0.0.0.85.577.8.8.0….0…1.1.64.img..0.8.577…0j0i67k1j0i10k1j0i30k1.JddpNzZFwXI#imgrc=UmjU –
cxaAZhKUM, accesat la data de 28 mai 2017, ora 17:34

4. Fetițele Powerpuff (EL)
Se crede că personajul din Fetițele Powerpuff, EL, este întruchiparea lui Satan. Cu
vocea lui îngrozitoare, cu ecou, înaltă, halucinogenă, poate înfricoșa copiii.
Personajul este roșu, c u coarne, și câteodată apare arzând în flăcări. În episodul „Octi
Evil”, unde caracatița de pluș a lui Bubbles este posedată, povestitorul desenelor spune:„Acest rău
făcător, este atât de rău, încât până și pronunțarea numelui său, aduce teamă în inimile o amenilor.
Singurul mod, mai sigur de a te referi la regele întunericului este simplu… EL.”

24
Demonul, vrea să le distrugă pe fetițele Powerpuff.
„EL”,https://www.google.ro/search?biw=851&bih=675&tbm=isch&sa=1&q=him+powerpuff+girl&oq=HI M+POw&gs_l=img.3.0.0l
3j0i30k1l7.2901.2901.0.7523.1.1.0.0.0.0.74.74.1.1.0….0…1.1.64.img..0.1.73.reyaXb5cAb8#imgrc=tkVm_a0uKVlVzM, accesat la
data de 28 mai 2017, ora 17:50
3.Johnny Bravo
În episodul numit „Johnny Bravo și Zeița”, Johnny ajunge pe o insulă pustie,
populată doar de femei. Johnny este bine cunoscut ca fiind un mare „gigolo”, întruchipând acel
bărbat cu mușchi, care arată bine, neavând însă nimic în cap.
După ce acostează nenumărate fete, și est e respins de fiecare dată, Johnny este luat
prizonier, de către un grup de băștinașe. Acolo avea loc o ceremonie, unde zeiței Atena, i se aducea
drept omagiu o…virgină.

25
„Johnny Bravo”,
https://www.google.ro/search?q=johnny+bravo+virgin+sacrifice&source= lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwi05uGlxMXUAh
XBVxQKHefnC6AQ_AUICigB&biw=851&bih=675#imgrc=gQbJmPzqUDjlTM, accesat la data de 28 mai 2017, ora 18:01
Într-un alt episod, apare din nou, o glumă cu conotații sexuale, foarte greu înțeleasă
de către copii.
https://www.google.ro/search?biw=1600&bih=770&tbm=isch&sa=1&q=johnny+bravo+blind+fold&oq=johnny+bravo+blind+fold&
gs_l=img.3…151150.156985.0.157342.14.13.1.0.0.0.83.844.13.13.0….0…1.1.64.img..0.4.288…0j0i19k1j0i8i30i19k1.57Wb192E1L Y
#imgrc=w8OgAU -j3DLxUM, accesat la 28 mai 2017, ora 18:03

26

2. Laboratorul lui Dextrer
Și în „Laboratorul lui Dexter”, apar mai multe secvențe cu caracter cel puțin indecent.
Iată câteva exemple:
„Laboratorul lui Dexter”,
https://www.google.ro/search?biw=851&bih=675&tbm=isch&sa=1&q=dexters+lab+dad%27s+trophy&oq=dexters+lab+dad& gs_l=i
mg.3.2.0i19k1l2j0i30i19k1.46026.55907.0.58094.18.17.1.0.0.0.333.1610.15j0j1j1.17.0….0…1.1.64.img..0.17.1544…0j0i67k1j0i 30k1
j0i10i30k1.5dGS4A8cG1Y#imgrc=if8rcp_TPoIC3M, accesat la data de 28 mai 2017, ora 18:05
După ce o c oncediază pe Dee Dee, sora sa, Dexter este în căutarea unei noi
„asistente”, care are o imagine destul de vulgară pentru un public format în mare parte din copii.
Când Dexter, îi cere acesteia să danseze, no ua asistentă a lui Dext er vine cu o replică,
greu de înțeles de către copii. „ -E în regulă, însă te va mai costa 50 de dolari.”
https://www.google.ro/search?biw=851&bih=675&tbm=isch&sa=1&q=dexters+lab+dad%27s+trophy&oq=dexters+lab

27
+dad& gs_l=img.3.2.0i19k1l2j0i30i19k1.46026.55907.0.58094.18.17.1.0.0.0.333.1610.15j0j1j1.17.0….0…1.1.64.img..0.
17.1544…0j0i67k1j0i30k1j0i10i30k1.5dGS4A8cG1Y#imgrc=DQ5rQSY -7u2vnM, accesatla data de 28 mai 2017, ora
18:10
1. Regele Leu
Cele mai multe mesaje subliminale, le găsim în „Regele Leu”.În momentul în care
Simba, se trântește la pământ, praful de pe stâncă se ridică, formând cuvantul „sex”.
„Regele Leu”,
https://www.google.ro/search?biw=851&bih=675&tbm=isc h&sa=1&q=lion+king+subliminal+messages&oq=lion+king+sub&gs_l=i
mg.3.0.0i19k1l4j0i30i19k1j0i5i30i19k1j0i8i30i19k1l4.2824.7025.0.8408.4.4.0.0.0.0.84.329.4.4.0….0…1.1.64.img..0.4.328…0j 0i67k1
j0i30k1.FOC -jRlFxEg#imgrc=T1jVLpGtcyV5_M, accesat la data de 28 mai 2017, ora 18:14
Chiar și în coperta filmului, putem găsi un mesaj subliminal.
https://www.google.ro/search?biw=851&bih=675&tbm=isch&sa=1&q=lion+king+subliminal+messages&oq=lion+king+sub&gs_l=i
mg.3.0.0i19k1l4j0i30i19k1j0i5i30i19k1j0i8i30i19k1l4.2824.7 025.0.8408.4.4.0.0.0.0.84.329.4.4.0….0…1.1.64.img..0.4.328…0j0i67k1
j0i30k1.FOC -jRlFxEg#imgrc=34FjRol4QhV2qM, accesat la data de 28 mai 2017, la ora 18:17

28

CAPITOLUL 2. TELEVIZORUL ȘI VIOLENȚA

2.1 Televiziunea ca mediu de experiență

Pentru a întelege mai bine ce se întamplă cu copiii atunci când urmăresc scene de
violență cred că este necesar să explicăm cum func ționează creierul uman. De asemenea vom afla
ce spun speciali ști despre vizionarea acestor scene și ce u rmări are expunerea îndelungată.
Cercetările efectuate în ultimele decenii au arătat că indifferent de con ținutul
programului de televiziune urmărit, activitatea electricaă a creierului celor care privesc la teleizor se
schimbă dobândind, dup a numai două minute de vizionat, o configura ție nouă, nemaiîntălnită în
nicio altă activitate umană. Speciali știi care studiază activitatea creierului uman explică: “După ce
televizorul a fost pornit undele creierului încetinesc p ână când undele alfa și b eta devin
preponderente.
Cu cât televizorul stă mai mult aprins, cu atât u ndele cerebrale sunt mai lente.
Modelele de emisie alfa, înregistrate în zona occipital, di spar în momentul în care o persoană dă
comenzi vizuale. Orice orient are spre exterior cre ște frec vența undelor cerebrale și blochează
emisia undelor alfa. Cuvântul potr ivit pentru starea alfa este „ în afara spa țiului”.

29
Când o persoană se concentrează vizual sau se orientează că tre ceva și observă ceva
în afara sa, imediat are loc o cre ștere a frecven țelor undelor cerebrale ( undele be ta ), iar undele alfa
dispar. Așadar, în loc să antreneze aten ția activă, televiziunea pare să o suspende.
Urmărindu -se activitatea corticală în timpul pri vitului la televizor, cercetătorii
constată apari ția unei anomalii neu rologice: inhibarea activită ții emisfe rei stângi a creierului.
Vizionarea televizorului, amorțește emi sfera stângă și lasă emisfera dreaptă să îndeplinească toate
activitățile cognitive. Emisfera stângă este regiunea critic ă pentru organi zarea, anliza și judecata
datelor primar e. Partea dreaptă a creierului tratează datele primate în mod necritic. Nu putem trata
rațional conținutul unei emsiuni deoarece emisfera stângă nu este opera țională pe parcursul
vizionării. Prin urmare nu este surprinzător faptul că oamenii rareori în țeleg ce văd la televizor.
Un alt fapt constat de neoropsihologi este acela că, pe parcursul vizio nării,
comunicarea dintre cele două emisfere cerebral e este aproape întreruptă. Speci aliștii compară
vizionarea televizorului cu somnambulismul. Emisfera dreaptă înregistrează imaginile de la
televizor, dar, din moment ce legăturile sunt întrerupte, aceste imagini pot fi greu con știentizate.
Transferul activită ții de pe emisfera stângă pe emisfera dreaptă concomitent cu
întreruperea par țială a punții dintre cele două emisfere ( fenomen ce se manifestă pe parcursul
vizionării TV ) duce la o anomalie neurologică în context ul în care creierul, afl at într -o stare
mentală pasivă, este pus în situa ția de a absorbi o cantitate mare de informa ții.
Cercetările demonstrează că cea mai gravă consecin ță a vizionării o constituie
afectarea dezvoltării și funcționării cortexulu i prefrontal. Acesta este centrul executiv al creierului
uman, sediul tuturor proceselor mentale superioare, al aten ției, motiva ției, al controlului
comportamentului și emoțiilor. Neoropsihologii afirmă că mărirea timpului vizionării înseamnă de
fapt o prelungire a stăr ii în care se află cortexul prefrontal. Așadar nu doar violen ța afe ctează
dezvoltarea copiilor, ci și vizionarea televizorului prelungită .
Cercetările mai arată că experien ța mediului în care cre ște copilul jo acă un rol
esențial în dezvoltarea structurală a cortexului. În cazul în care copiii î și schimbă modul de folosire
a creierului, sinapsele corticale se rearanjează corespunzător. Cu cât sunt folosite mai mult anumite
forme de răspuns ( la o activitate ce durează o mare parte a zilei ), cu atât creierul va fi mai pu țin
flexibil pentru a răspunde în alte moduri, rămânând ast fel nedezvoltate structurile neu ronale ce
corespund altor tipuri de activită ți. Dacă un copil alocă o parte semnificativă din timpul fiecărei zile
pentru o anumită a ctivitate atunci se vor construi conexiunile pentru acest tip de activitate, însă
configurarea altor conexiuni va fi dezavantajată.
Pentru a în țelege mai bine modul în care televizorul ca mediu de experien ță
modelează cort exul copiilor, influen țând dezvoltarea, sau mai corect nedezvoltarea acestuia, voi

30
expune criteriile generale pe care mediul trebuie să le satisfacă, pentru a se asigura o dezvoltare
normală a creierului uman.
Nu ori ce perioadă din viața unui om este la fel de propice dezvoltării creierului.
Primele luni de viață, sunt mai potrivite pentru dezvoltarea structurilor corticale ce asigură vederea,
auzul, vorbirea, etc. Mai târziu, începe perioada dezvoltării abilită ților mentale superioare. Dacă în
aceste perioad e lipsesc stimuli i corespu nzători, atunci aceste structuri sau funcții vor rămâne
nedezvoltate.
Problemele copiilor care au crescut în primii ani de via ță cu televizorul sunt
asemănătoare cu problemele copiilor hrăni ți de ani male p ână la o anumită vârstă. Cercetările arată
că mediul în care trăie ște copilul nu trebuie să fie unul agitat, construit artificial, ci unul lini știt.
În dialogul cu părinții un loc foarte important îl are experiența cuvântului, al
conv ersației dintre părinte și copil. Dialogul cu ace știa ocupă locul cel mai important în
configurarea re țelelor neuronale, mai mult decat oricare altă experien ță. Experiența trebuie să fie
permanent una interactivă.
O altă condi ție necesară dezvoltării normale a creierului este implicarea și
participarea activă a copilului la existen ța sau experien ța cotidiană . Televiziunea, din perspectiva
descrisă anterior , nu poate fi considerată propice pentru edificarea structurilor neuronale
caracteristice unui creier normal, ci, dimpotrivă, poate fi văzută ca un mediu ce împiedică sau
reprimă o evolu ție firească.
Copilul în faț a televizorului nu are parte de experien ța obișnuită a limbajului, de
stimularea dialogică a gândirii și reflecției pe care părin ții sau mediul uman, în general, le oferă.
Stimulii vizuali și auditivi percepu ți în fața micului ecran sunt atât de agresivi, se succed cu o
asemenea rapiditate, încât depă șesc capacitatea creierului de a -i controla.
Copiii se obiș nuiesc de la televizor să nu mai dores că să înțeleag ă ce se întâmplă în
lumea care -i înconjoară. Se mul țumesc doar cu senza țiile. Exeperian ța vizionării TV nu este una a
spațiului și a timpului real, a di stanțelor și a duratelor reale, ci a u nora virtuale, sugerate sau doar
stimulate în interiorul lumii televizualului.
Copilului îi lipse ște posibilitatea cunoa șterii prin atingerea si manipularea fizică a
materialelor, una dintre conti țiile procesului de cunoa ștere și, prin urmare, de structurare a traseelor
neuronale. Prin televizor, cei mici sunt lipsi ți de liniștea și răgazul necesare dezvoltării
mecanismelor limbajului intern ș i ale gândirii reflexive.
Televizorul nu numai că nu favorizează o participare i nteractivă la procesul de
cunoaștere, ci, dimpotrivă, presupune o experien ță pasivă și pasivizantă pentru mintea umană. După
vizionarea prelungită, copiii vor avea tend ința de a rămâne în aceeaș i stare de pasivitate sau de

31
neimplicare în cuno șterea lumii reale. Celor care se uită mult la televizor li se sărăce ște în mod
proporțional capacitatea de a imagina jocuri, altfel spus, le slăbește dinamismul mental.
A-i învăța pe copii cu televizorul ș i a cultiva acest obicei în vi ața noastră înseamnă ,
de fapt, a modela ni ște structuri neuronale care determină cortexul să răspundă la provocările
realității potrivit tipului de experien ță propus de vizionarea televizorului și să le obiș nuim creierul
cu atitudinea pasivă, să -l facem dependent de “plăcerea facilă a ecranului video”, să “îi slăbim
abilitățile mentale” obiș nuindu -l să nu reflecteze, să nu gândească realitatea, să nu dialogheze sau
să nu se concentreze cu aten ție la problemele pe care le întâmpină. Astfel uitatul la televizor nu va
constitui n umai o obi șnuință cotidiană, ci se va cristaliza într -o structură corticală care va influen ța
semnificativ întregul orizont de cuno știință și existență al telespectatorului.
Având în vedere modificările survenite în ultimii ani în comportamentul copiilor și al
tinerilor, și ne referim nu numai la manifestările violente, este important să fie cunoscută influența
pe care televiziunea și mesajele mass -mediei, în general, o au asupra dezvoltării abilităților mentale,
a mentalităților și a comportamentelor tinerilor noii generații.
Primul efect al televiziunii este crearea unei atitudini mentale pas ive. Studiile
constată că vizionarea este un factor important în generarea unui c omportament pasiv. Vizionarea
televizorului dimin uează puternic capacitatea de implicare în propria existen ță, determină pasivitate
în planificarea activită ților, cultivă plictiseala și dezinteresul. De asemenea se înregistrează o
scădere vizibilă a perseveren ței, a voinței și dispoziției de a urmări rezolvarea unei probleme.
Proporțional cu cre șterea timpului petrecut în fa ța televizorului , scade dispozi ția sau
plăcerea unei implicări în via ța comunitară și chiar în cea de familie.
În ceea ce privește dezvoltarea structurală a creierului, neuropsihologia descoperă că,
în funcție de timpul acordat vizionării și a vârstei de la care debutează aceasta, televiziunea și
calculatorul pot aduce grave prejudicii dezv oltării corticale. Vizionarea televizorului defavorizează
dezvoltarea e misferei cerebrale stângi, cea care se ocupă de procesele liniare, analitice și
successive. Ea mediază gândirea logică, deductivă, analiza și sinteza.
Afecțiunile produse cortexului prefrontal în urma vizionării excesive au ca rezultat
apariția sindromului ADHD16, adică slăbirea, până la nivelul patologic a unor capacități mentale
fundamentale: concentrarea atenției, memoria de scurtă durată, imaginația creativă, motivația de a
întreprinde o acțiune care cere efort.
De mic i, copiii, obișnuindu -se cu astfel de experiențe care îi bruschează și le seduc
atenția, când sunt puși în fața realității (diferite activități zilnice) care nu șochează în nici un fel, nu –

16 ADHD este o tulburare comportamentală manifestată prin imposibilitatea copiilor de a se concentra asupra unei indeletniciri
anume, http://www.sfatulmedicului.ro/adhd , accesat la data de 30 mai 207, ora 20:34

32
și mai pot concentra atenția. De exemplu, la școală ei așteaptă ca prezentarea profesorului să
surprindă, având forma unui spectacol. Așteptarea nefiindu -le satisfăcută, atenția este dezactivată și
încep să se gândească la cu totul altceva. Un simptom al acestei tendințe este faptul că ei nu mai
găsesc nimic interesant di n tot ceea ce presupune efort, totul îi plictisește.
Un alt efect constă în faptul că prea mult timp petrecut în fa ța televizor ului scade
nivelul de inteligenț ă, performan țele intelectuale și distruge pofta de citit.Neuropsihologii
demonstrează că televiziunea, ma i cu seamă desenele animate, au ca prim efect , introducerea
cortexului copilului într-o stare se mihipnotică (unde cerebrale alf a). Este imposibil de găsit o
activitate prin care copiii să fie liniștiți atât de repede și aproape imobiliz ați pe o perioadă lungă de
timp, așa cum se întâmplă atunci când sunt așezați în fața televizorului.
De altfel, acesta este și motivul pentru care părinții și în unele cazuri și educatorii
folosesc televizorul ca sedativ. Corelat cu efectul hipnotic, apare și comportamentul de dependență.
Cercetătorii au observat că în unele cazuri copiii nu pot fi lini știți decât dacă li se dă drumul la
televizor.

2.2 Procesarea informației de către copii

Majoritatea studiilor realizate în jurul acestei teme, aduc în discuție următoarele
aspecte:
 televizorul preia locul altor activități din viața copilului, pe care ar fi de preferat ca micuțul să le
practice (joaca cu prietenii, ieșitul în aer liber, activitățile fizic e etc). Spre exemplu, cititul solicită
mult mai mult gândirea, comparativ cu televizorul, ajutând la dezvoltarea sănătoasă a creierului.
 copiii care petrec mai mult timp în fața televizorului, computer -ului sau a gadget -urilor,
interacționează mai puțin cu membrii familiei lor.
 majoritatea programelor TV, nu îi învață pe copii, lucrurile pe care părinții acestora spun că ar dori
să le învețe copiii lor – mai multe programele de televiziune exagerează în stereotipii, comportamente
antisociale, soluții violent e.
 vizionarea în exces a programelor TV, provoacă probleme de somn, obezitate, comportamente de
risc, și corelează cu note slabe.
 reclamele sunt urmărite și de copii, ceea ce înseamnă că aceștia ajung să vadă zeci de mii de
reclame anual, care se referă de cele mai multe ori la hrană și băuturi nesănătoase.
la televizor, copiii își vad idolii fumând, consumând alcool și droguri și implicându -se în situații
sexuale și comportamente riscante.
Asociația Pediatrilor Americani susține că preferă să adopte o strategie preventivă, și
chiar le recomandă părinților să nu își expună copiii sub 2 ani, sub nici o formă la televizor.

33
Peste 200 de studii realizate începând cu anii 1950, au conturat o clară legătură î ntre
comportamentul agresiv și expunerea la violență în mass -media. „Violența vizionată la televizor sau prin
alte mijloace, poate ajuta la dezvoltarea unor comportamente agresive, coșmaruri, desensibilizarea la
violență, scăderea empatiei față de alții, t eama de a fi rănit”17
În mod evident, măsura în care conținutul violent afectează un individ, depinde în
principal și de alți factori, cum ar fi: dezvoltarea cognitivă, vârsta, temperamentul, experiența.
Tocmai de aceea, când un părinte dorește să ia o decizie cu privire la programele ce vor fi vizionate
de către copil, caracteristicile individuale și vârsta acestuia trebuie luate în considerare.
Până la vârsta de 18 ani, copiii văd la televizor, aproximativ 200.000 de acte violente
și 16.000 de crime.
În urma mai multor studii s -a constatat că :
– 2/3 din toate programele TV conțin violență.
-programele destinate adulților conțin mai puțină violență decât cele dedicate copiilor.
-multe emisiuni promovează violența; actele de violență sunt prezentate ca fiind distractive și drept
o cale eficient ă de a obține ceea de dorești, fără a avea consecințe negative.
-majoritatea actelor de violență difuzate la televizor, sunt tratate umoristic, nefiind pedepsite.
Violența este ceva obișnuit chiar și în desenele anim ate, fiind foarte des utilizată chiar
și de către personajele pozitive, pentru a -și rezolva problemele. De asemenea numărul actelor
violente, care au intenția de a răni pe cineva, a crescut de -a lungul timpului în desenele animate.
Chiar dacă intriga prezintă personajele pozitive învingând personajele negative,
mesajul transmis cum că violența este ceva normal, nu este în regulă, majoritatea copiilor încercând
sa fie asemenea eroilor lor preferați, folosind involuntar acte de violență.
Copiii sub 8 ani nu fac diferența între realitate și ficțiune, ceea ce îi face mai
vulnerabili la a învăța, și a adopta ca realitate violența pe care o văd la televizor. Este foarte
important de reținut că cei mici imită ceea ce văd. Expunerea repetată la violență, îi face pe copii
mai puțin sensi bili la suferința cauzată de aceasta.
Studiile au mai arătat, că expunerea la violență în mass -media poate reduce
inhibițiile, poate afecta disponibilitatea de a -i ajuta pe alții și pot conduce la mai multe
comportamente agresive.
Există din păcate și efecte pe termen lung ale expunerii la violență în mass media. Un
studi u efectuat pe o durată de 17 ani, a arătat faptul că tinerii care au crescut vizionând TV multe
ore pe zi, sunt mai predispuși la acte violente, comparativ cu cei care au vizionat TV mai puține ore
pe zi.

17 Bushman BJ, Anderson, CA. Comfortably numb: desensitizing effects of violent media on help ing othe rs. Psychological Science.
2009, pp. 273-277

34

Până și simpla prezență a televizorului în casă, a fost corelată cu mai multe
comportamente agresive la copiii în vârsta de aproximativ 3 ani, indiferent de ce tip de program se
vizionează sau dacă copilul se uită sau nu la televizor.
Scenele în ca re agresorul este un caracter atractiv sunt o adevărată problem ă,
deoarece, publicul spectator, este format în mare măsură din copii, iar aceștia, se pot identifica ușor
cu astfel de personaje.
O altă problemă este prezentarea violen ței ca fiind ceva justificat. Nepedepsirea
actelor violente și prezentarea unor consecințe minime pentru victimă, pot împinge copilul să
adopte un astfel de comportament. Violența care are un caracter foarte realist, este printre cele mai
riscante aspecte ale acestor scene.
„Din păcate, studiile arată că din toate actele de violență, 40% sunt realizate de personaje
atractive și în 75% din cazuri actele violente nu sunt pedepsite, agresorii nemanifestând nici un regret
pentru faptele comise. În 37% din cazuri, personajele negative nu sunt pedepsite, și în mai mult de
jumătate din cazuri nu a fost prezentată suferința victimei .”18

https://www.google.ro/search?q=kid+watching+tv&source=lnms&tbm=isch&sa=X& ved=0ahUKEwjHpOifmcbUAhUmC8AKHUhDAXc
Q_AUICigB&biw=851&bih=675#imgrc=wwRnH1XLNRfFxM, accesat la data d e 31 mai 20 17, ora 5:48

18 Josephson, W.L (1995). Television Violence: A Review of the Effects on Children of Different Ages. Dept. of Canadian Heritage.
Studiile științifice asupra efectelor violenței din
mass media indică trei efecte negative majore:
1.Creșterea frecvenței comportamentelor
agresive și antisociale.
2.Desensibilizarea la violență
3.Creșterea temerii că vei deveni o victimă a
violenței.

35
Preluarea comportamentelor agresive este favorizată de atractivitatea agresorului, de
prezența armelor, de prezența detaliilor gra fice, de caracterul foarte realist al violenței, de
prezentarea violenței ca fiind justificată, dacă este prezentată ca fiind distractivă, sau dacă este
recompensată. Învățarea comportamentelor agresive este inhibată de prezentarea violenței ca fiind
nejus tificată, de prezentarea efectelor dureroase ale violenței sau de pedepsirea agresorilor.
Desensibilizarea la violență se referă la acea idee, conform căreia, e xpunerea la un
mediu violent, crește toleranța față de acesta. Cel mai grav este însă faptul că , cele mai violente
programe, sunt desenele animate, destinate exclusiv copiilor, în care violența este prezentată ca
fiind distractivă, iar consecințele acesteia nu sunt niciodată prezentate.
Josephson, consideră că vârsta de 7 -8 ani este punctul critic î n raport cu vizionarea
de scene care conțin acte de violență la televizor, și în dezvoltarea agresivității, datorită
modificărilor emoționale și cognitive ce au loc în procesul de dezvoltare la această vârstă.
În momentul în care copiii încep școala, se ui tă mai puțin la televizor, nemaiavând
atât de mult timp liber. Începând însă cu clasa a -II-a și chiar și a -III-a, aceștia încep din nou să se
uite din ce în ce mai mult la programele preferate, deoarece, de obicei, părinții le permit să se culce
mai târziu .
Acesta este momentul crucial, deoarece din acest moment, timpul petrecut în fața
televizorului, crește treptat până în adolescență. Aceasta este de asemenea și vârsta la care copiii
încep să renunțe la a mai viziona programe educaționale, îndreptându -și atenția către comedii, sau
chiar filme de aventură și acțiune.
O perioadă semnificativă pentru înțelegerea efectelor televiziunii as upra agresivității
copiilor este perioada învățământului primar. Mai multe studii s -au focalizat pe copiii cu vârste
cuprins e între 9 și 12 ani, motivând că aceștia se uită mai mult timp la televizor, existând deci, mari
șanse, să fie expuși la o multitudine de scene violente în mass media.
Mai sunt și alți cercetători, care consideră că vârsta de 10 -12 ani este cea mai
importa ntă, în opinia acestora aceasta fiind vârsta în jurul căreia se conturează interesele pe termen
lung ale copiilor, și în același timp, se dezvoltă tiparele de comportament.
Pe de altă parte, majoritatea specialiștilor, au căzut de comun acord că vârsta cri tică,
este vârsta de 8 ani, deoarece, la această vârsta apare o comutare de la fundamentarea
raționamentelor despre lume, în principal pe informații perceptuale, la o înțelegere bazată pe
informații conceptuale a lumii, conform teoriei lui Piaget.
Teoria lui Piaget conform căreia capacitatea intelectuală este calitativ diferită la
vârste diferite și copiii au nevoie de interacțiunea cu mediul înconjurător pentru a câștiga
competență intelectuală19, a influențat știința educației și psihologia. Acest nou co ncept asupra
inteligenței a afectat modelul, proiectul învățării naturale pentru copiii mai mici și dezvoltarea
matematicii și a programelor științifice.

19 https://ro.wikipedia.org/wiki/Teoria_lui_Piaget accesat la data de 31 mai 2017, ora 05:55

36
În studiile sale, Piaget a elaborat o teorie originală asupra genezei și mecanismelor
gândirii denumit ă teoria operațională. El a delimitat stadii și serii de operații ale inteligenței. În ce
privește stadiile:
 stadiul senzorialo -motor, desfășurat de la naștere până la vârsta de 2 ani, când copilul este
preocupat cu câștigarea controlului motor și învățare a obiectelor fizice.
 stadiul preoperațional, între 2 și 7 ani, când copilul este preocupat cu calificarea verbală.
 stadiul concret operațional, între 7 și 12 ani, când copilul începe să se descurce cu conceptele
abstracte, cum ar fi numerele și relațiile, înrudirile.
 în fine, stadiul, formal operațional, între 12 și 15 ani, etapă în care copilul începe să raționeze
logic și sistematic.
Într-o altă concepție aceste stadii sunt denumite: stadiul animist infantil, cel al
gândirii magice, al gândirii referenția l egocentrice -sincretice, subiectivist -autistă și în fine, al
constituirii gândirii concrete și apoi a celei formal -logice.20
Între 7 și 8 ani, copiii dezvoltă anumite așteptări cu privire la modul în care sunt
structurate poveștile, și o memorie a acestei structuri. Aceștia devin mult mai eficienți în procesarea
informației din povești(putem include aici scenariul programelor TV), deoarece acum sunt capabili
să anticipeze și să -și direcționeze atenția spre aspectele importante ale conținutului, pot stoca
informația în memorie, în fun cție de cât de importantă e aceasta, și pot realiza un proces de potrivire
a informației prezentate cu așteptările lor , cu privire la ceea ce urmează să se întâmple. În jurul
vârstei de 7 ani, atenția vizuală a copiilor crește la aproximativ 70% din timpul de vizionare.
În ciuda faptului că la această vârstă copiii încă sunt atenți la caracteristicile formale
vii, sunt mai capabili, comparativ cu copiii mai mici să le ignore în favoarea caracteristicilor de
conținut, importante pe ntru intriga sau pentru motivele pentru care copilul urmărește programul
respectiv.
La 8 ani, copiii pot interpreta anumite caracteristici formale ale programelor TV. De
la maniera în care în sunt prezentate la televizor secvențe care prezintă vise sau ami ntiri, trecerea
timpului, perspectivele prezentate din compilarea imaginilor de la mai multe camere, până la
caracteristici ale filmării care indică conținuturi reale sau fantastice.
„ Imaginea filmică restituie exact, în totalitate ceea ce i se oferă came rei de luat
vederi, iar înregistrarea realității, efectuată de ea, este prin definiție, o percepție obiectivă. Deci,
imaginea filmică este, înainte de toate,realistă, sau mai bine zis, înzestrată cu toate(sau aproape
toate) aparențele realității. În primul rând, bineînțeles, este mișcarea, care a stârnit odinioară uimirea
admirativă a primilor spectatori, impresionați să vadă frunzele copacilor tremurând sub adierea
vântului, sau un tren țâșnind spre ei: în această calitate, mișcarea constituie într -adevăr caracterul
specific și cel mai important al imaginii filmice.
Sunetul este și el o componentă hotărâtoare a imaginii, prin dimensiunea ce o adaugă
redând mediul ambiant al ființelor și lucrurilor, pe care îl percepem în viața reală: câmpul nostru
auditiv înglobează, în orice moment, totalitatea spațiului înconjurător, în timp ce ochiul nu poate să
acopere în același timp un unghi mai mare de șaizeci de grade, ci chiar unul de abia treizeci de
grade, în cazul . Cât despre culoare, vom vedea mai departe ce pr obleme pune prezența ei: trebuie să

20 idem

37
subliniem, de altfel, că ea nu este indispensabilă „realismului” imaginii. Mesajul tv, ca și limbajul,
în general, nu pot fi înțelese și stăpânite fără cunoașterea componentei lor sonore.21
Imaginea filmică, suscită, deci, la spectator un sentiment al realității, destul de
puternic în unele cazuri pentru a antrena credința în existența obiectivă a ceea ce apare pe ecran.
Această credință, această adeziune, merge de la reacțiile absolut elementare ale spectatorilor
neinițiați sau cu puține cunoștiințe în acest domeniu.”22
La această vârstă, copiii își dezvoltă capacitatea de a recunoaște proprietățile
neschimbătoare ale obiectelor aparent schimbătoare și sunt capabili să utilizeze sisteme de
clasificare mult mai complexe , pentru evenimente și obiecte, ceea ce le permite o înțelegere mai
subtilă a caracteristicilor formale și a conținutului scenelor. În consecință, copiii pot înțelege
intrigile poveștilor prezentate într -un mod mult mai complex și le pot interpreta în lumi na
motivațiilor și emoțiilor personajelor.
Micuții pot utiliza stereotipuri pentru a clasifica personajele ca fiind pozitive sau
negative, în condițiile în care aceștia nu au informații despre comportamentul trecut sau motivele
personajului, însă în moment ul în care acestora le sunt oferite astfel de informații, le vor lua în
considerare și le vor încorpora în evaluarea personajului.
In jurul vârstei de 8 ani, copiii sunt mult mai sensibili la influențele moderatoare ale
conținutului programelor TV, aceștia nedezvoltând comportamente violente, dacă violența pe care o
văd este prezentată ca fiind rea, provocând suferință, sau fiind dezaprobată sau pedepsită. De
asemenea, la această vârstă, copiii au capacități impresionante de a da sens lumii prezentate la
televizor. Cantitatea de efort mental mobilizată de copil, determină măsura în care abilitățile critice
și cele cognitive sunt folosite, sau dacă copilul se comportă superficial, nefocalizat sau doar reactiv,
în raport cu programul vizionat.
Este demonstrat faptul că micuții investesc din ce în ce mai puțin efort intelectual
atunci când urmăresc programele TV favorite, deoarece, în genere, ei nu se uită la televizor pentru a
învăța sau pentru a obține anumite informații, ci îl folosesc drept o metodă de amuza ment, relaxare,
sau metodă de petrecere a timpului liber, ceea ce înseamnă că procesează informația superficial și
necritic. În mod sigur, există câteva motive pentru care vârsta de 8 ani a fost considerată critică în
raport cu violența prezentă în mass me dia.
În jurul vârstei de 8 ani, copiii sunt mai predispuși să capete un comportament
agresiv în urma vizionării scenelor de violență difuzate la TV, în cazul în care aceștia consideră că
violența văzută reflectă realitatea.Însă, ce reprezintă termenul „rea l” pentru un copil de 8 ani?
Pentru un copil de 8 ani, „real” definește ceva ce există în mod fizic în lume. El
conștientizează că eroii cu puteri supernaturale nu sunt reali, deoarece, realizează că acțiunile lor,
nu sunt fizic posibile. Însă, cu toate ac estea, copilul, s -ar putea să considere filmele polițiste ca fiind
reale, deoarece, poliția este ceva care există și în lumea noastră.

Dacă mai înaintăm puțin, observăm că în jurul vârstei de 10 ani, termenul „real” este
definit ca ceva ce este posibil în lumea reală. În această situație, programele TV care prezintă
lucruri care s -ar putea întâmpla teoretic, sunt considerate reale de către copii, deoarece, aceștia nu
știu că rănile sunt realizate cu ajutorul machiajului și că sângele este defapt vopsea. Orice conținut
violent este considerat real și în consecință un posibil model de comportament, care ar putea fi
reprodus în viața reală, în cazul copiilor care echivalează violența cu realitatea.

21 Ion Bucheru, Marina Roman , Limbajul imaginii filmate , Ed. Norma, 2010, p 69
22Martin, Marcel, Limbajul cinematografic, București, Ed. Tehnica, 1987, pg 25 -27

38
Datorită faptului că în viziunea lor aceste personaje sunt cu rajoase și puternice, copiii
se identifică mai mult cu personajele de la TV, decât cu persoane reale. Din păcate, aceste personaje
își exprimă curajul și puterea prin acțiuni violente. Victimele lor sunt portretizate ca fiind vicioase,
periculoase, meritân du-și soarta, nesuferind durere cu care privitorul ar empatiza.
Copiii cu vârste cuprinse între 11 și 12 ani, sunt capabili de evaluări destul de
complexe în ceea ce privește conceptul de „justificare a violenței”, făcând foarte ușor diferența între
violen ța justificată și cea nejustificată. În jurul acestei vârste, copiii se confruntă cu nevoia de a
dobândi independență și competență în viața personală și socială, tema puterii și a curajului fiind în
mod clar legată de acest fapt.
Copiii care își iau drept modele personaje din lumea reală, dovedesc o înțelegere mai
sofisticată a lucrurilor, menționând calități umane pentru care le aleg: disponibilitatea de a ajuta,
răbdare, bunătate etc., susțin anumite studii.
Mai mute cercetări au arătat faptul că bebeluș ii sub 2 -3 ani, sunt foarte puțin
receptivi în a imita o sarcină în momentul în care o văd la televizor, comparativ cu momentul în
care o văd în realitate. Mai mult decât atât, imaginile de pe ecran, se comportă extraordinar de
diferit, față de cele din lu mea reală. Micuții au nevoie să își dezvolte vederea și gândirea
tridimensională, în timp ce la televizor, imaginile prezentate sunt bidimensionale,
Spre exemplu, o minge rostogolită, are în realitate o mișcare mai rapidă la început,
apoi încetinește și în tr-un final se oprește, pe când la televizor, mișcarea mingii este sacadată,
întreruptă: mingea pleacă din mâinile unui copil, apoi ne este arătată mingea în mișcare, iar apoi, o
imagine cu mingea care s -a oprit. La scurt timp, mingea dispare de pe ecran, fiind înlocuită cu un alt
obiect. Bineînțeles că, pentru cei mici, această însușire de imagini nu are nici o noimă.
Nu trebuie omis faptul că, de cele mai mult ori, televizorul nu relaxează copilul, ci îl
suprastimulează sau îl agită. Montajele rapide, sec vențele audio stridente și imaginile luminoase
care se succed cu o foarte mare rapiditate, obosesc creierul, acesta fiind motivul pentru care
majoritatea copiilor sunt mult mai agitați și mai agresivi după ce se uită mult timp la televizor, chiar
dacă dese nele animate nu conțin urme de violență.
În timp, creierul copilului se va obișnui cu acest schimb rapid de imagini, realitatea
părându -i mult prea plictisitoare, iar cel mic va avea dificultăți în a -și menține concentrarea asupra
unui lucru, spre exemplu un puzzle. Privitul la televizor, poate avea efecte negative, inclusiv asupra
dezvoltării inteligenței emoționale, a limbajului, a capacității de memorare, și, mai târziu, asupra
aptitudinilor de citire. Problema nu este ceea ce fac copiii în timp ce se ui tă la televizor, ci ceea ce
nu fac.
Aceștia nu se joacă liber, nu explorează, nu -și pun imaginația la contribuție, nu
învață activ prin manipularea obiectelor din jur, nu mișcă. Acesta doar privește fără a interacționa,
nu învață cum să reacționeze la sen timentele altora, nu -și exersează limbajul. În mod evident, și
somnul celor mici are de suferit, atunci când acestora le e permis să se uite ore în șir la televizor. La
această concluzie au ajuns cercetătorii de la spitalul de pediatrie MassGeneral Hospita l for Children
și de la Școala de sănătate publică de la Harvard.
În urma acestui studiu, s -a demonstrat că cei mici, dorm în medie cu 7 minute mai
puțin pentru fiecare ora de stat în fața televizorului, însă băieții sunt mai vulnerabili din acest punct
de vedere decât fetele. Acest studiu a fost realizat asupra a 1.800 de copii, cu vârste cuprinse între 6
luni și 8 ani. Deși cei mici nu sunt tot timpul în fața televizorului, acesta stă pornit non -stop în
fundal, lucru care nu este indicat. În ciuda faptulu i că nu pare interesat de imaginile prezentate la
TV, copilul își poate modifica modul în care se joacă, prin simpla existență a unui zgomot
permanent pe fundal.

39
Universitatea din Massachusetts, a realizat un studiu asupra copiilor cu vârste
cuprinse între 1 și 3 ani, care arată că atunci cand televizorul este pornit în background, copiii se
joacă mult mai puțin, iar jocurile de imaginație iau naștere cu mai multă dificultate. Pe de altă parte,
copiii nu pot ignora în totalitate prezența unui televizor porn it, aceștia aruncând în medie o scurtă
privire către ecran, aproximativ odată la 20 de secunde. De asemenea, atunci cand televizorul este
pornit în fundal,
S-a demonstrat că un părinte, spune în media 940 de cuvinte pe oră când un copil
este în preajmă, în schimb, dacă televizorul este pornit, chiar dacă nimeni nu urmărește ceva,
numărul cuvintelor scade la 770 pe oră.
Și maturizarea precoce poate fi influențată de televizor, din punct de vedere sexual,
din cauza faptului că părinții nu au tot timpul contro l asupra grilei de programe, acest lucru
întâmplându -se atunci când copilul are televizor în propria cameră.

https://www.google.ro/search?q=kid+watching+tv&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwjHpOifmcbUAhUmC8AKHUh
DAXcQ_AUICigB&biw=851& bih=675#imgrc=dYfnNaS9lT6iMM, accesat la data de 31 mai 2017, ora 06:00
Chiar și jocurile pe calculator au efecte mult mai pervazive și mai negative decât
vizionarea de programe TV, deoarece sunt interactive, interactivitatea fiind cunoscută că
favorizează procesul de învățare. Jocurile pe calculator au un impact foarte mare asupra copiilor,
deoarece:
-sunt foarte antrenante
-copiii sunt recompensați pentru comportamentele violente
-copiii repetă aceste comportamente de multe ori, pe parcursul jocurilor.
Din punct de vedere psihologic, implicarea activă, recompensarea și repetiția, sunt
factorii care favorizează procesul de învățare. Gloria DeGaetano și Kathleen Bander, atrag atenția
asupra mesajelor pe care jocurile pe calculator le transmit copiilor:
-problemele se pot rezolva fără a fi nevoie de o implicare personală prea mare.
-cea mai eficientă și corectă metodă de a rezolva o problemă este eliminarea sursei acestei
probleme.
-probleme sunt clar definite: lucrurile sunt bune sau rele, albe sau negre.
-cel mai bine este să -ți rezolvi problemele instinctual, nu rațional.
-imaginația nu este utilă în rezolvarea de probleme.

40

Impactul jocurilor este extensiv, și nu doar în ceea ce privește modul de reacție la
stimuli,ci și prin faptul că prin aceste jocuri, se dezvoltă principii morale și etice, și mai mult decât
atât, modalități de raportare la probleme și rezolvarea acestora.
De asemenea, trecând peste mesajele absorbite din cadrul jocurilor, s -a demonstrat
faptul că practicarea acestora, reduce sen sivitatea socială și comportamentul presocial. Timpul
petrecut la calculator, a fost asociat cu efectele pe care le are asupra sănătății, și aici vorbim despre
obezitate, probleme posturale, musculare sau scheletice.
Cel mai important de reținut este faptu l că modul în care ne utilizăm creierul,
contribuie foarte mult la felul în care creierul se structurează, în special în copilărie, când
neuroplasticitatea cerebrală este mare. Repetarea anumitor experimente, determina o creștere și o
întărire a structuril or sinaptice asociate.

2.3 Violența naște violență.

Toate studiile sociologice dovedesc că violența de pe micul ecran naște violență în
lumea reală. Trăind permanent sentimentul unei agresiuni potențiale (prezentă tot mai mult mult in
desenele animate) copii nu numai că devin mai stresați, mai irascibili, dar se și pregătesc să
răspundă cu violență, în legitimă apărare, la un eventual atac.
Prin aceasta, comportamentul violent se insinuează în imaginația celui mic care se
îndreptățește să -l folosească pentru a preîntâmpina riscul. Cei mici , într -o măsură tot mai mare,
percep această violență ca pe o componentă firească a vie ții de zi cu zi. Iar dacă lumea în care trăim
este una violentă, violența devine mijloc și necesitat e. Tinerii devin tot mai impulsivi, mai puțin
capabili să -și controleze impulsurile violente. De la joacă până la obsesie, comportamentul violent
devine o constantă a comportamentului generațiilor crescute cu televizorul.
Cercetătorii afirm ă că nu expuner ea la violența televizorului a adulților sau a
adolescenților îi îngrijorează, ci expunerea copiilor. Violența din mass -media poate avea efecte pe

41
termen scurt asupra adulților, dar efectele pe termen lung se pare că au loc numai în cazul copiilor.
Este cu siguranță adevărat că violența televizuală nu se află la originea tuturor comportamentelor
agresive ale copiilor.
Este adevărat și că anumiți copii sunt mult mai pasibili decît alții de a fi "atinși" de
această violență și că aceștia sunt probabil mai susceptibili de a deveni agresivi. Dar efectele
violenței televizuale îi incită, ei riscînd să devină și mai impulsivi decît ar fi fost în alte condiții.
Grupul cel mai vulnerabil nu reprezintă decît o minoritate a telespectatorilor, dar tot ei sunt c ei mai
susceptibili de a constitui majoritatea agresorilor. Acest fapt în sine motivează studierea acestor
telespectatori și a conținut ului violent din emisiunile TV.
Deși violența face parte din viață și nu poate fi eradicată complet, mass -media
trebuie să țină seama de efectele pe care le poate avea expunerea exagerată la scene violente, asupra
dezvoltării copiilor și adolescenților. Alături de mass -media familia are un rol important în
prevenirea efectelor nocive pe care le poate avea consumul de violen ță televizuală. Dintre toți
adulții, părinții sunt cei care, în mod constant, se află alături de copii toată viața. Dacă ei nu se
implică, atunci bătălia este pierdută din start, cu toate eforturile depuse de societate. Unul dintre
elementele predictoare a le agresivității la copii este lipsa de disciplină eficientă din partea părinților.
Cei care nu verifică sau nu controlează eficient activitățile copiilor lor vor fi mai
susceptibili de a -și vedea copiii privind în continuare violența te levizată și de a se comporta într -o
manieră agresivă, fără să -și atragă consecințe negative. Copiii devin mai u șor victime ale violen ței
pentru că mintea lor nu le permite să analizeze critic informa țiile primite și pentru că sunt la vârsta
la care persona litatea lor este în formare și asimilează tot ceea ce văd în jur.
Vizionarea îndelungată a programelor de televiziune poate avea efecte deosebit de
nocive asupra copiilor, asta cu atât mai mult, cu cât unii părin ți își lasă copiii să stea cumin ți în fața
televizorului în timp ce ei î și fac treburile. Este bine ca simptomele unui posibil comportament
violent al copiilor să fie observate din timp, înainte ca minorul să aibă o conduită agresivă propriu –
zisă (implicare în băt ăi, încercări de a -i răni pe alții etc.).

42

STUDIU DE CA Z- EFECTELE DES ENELOR ANIMATE ASUPRA
COPIILOR

În acest studiu de caz îmi propun să a nalizez printr -un studiu comparativ între două
programe de televiziune destinate copiilor, formele de violență care se regăsesc în desenele animate și
să evidențiez cei mai importanți factor ai violenței televizuale în desenele animate.
Totodată , pentru fundamentarea analizei din acest proiect de cercetare, am parcurs și
o evoluție succintă de la începuturile desenelor animate până la tehnologia jocurilor video de astăzi.
Viața modernă obligă familia la o activitate socială intensă și î n marea majoritate copiii, cresc de
regulă asistați de bunici, bone sau într -un sistem instituționalizat(creșe, grădinițe) .Foarte mulți copii,
sunt expuși în fața televizoarelor cu mult înainte de a împlinii vârsta pentru a merge la grădiniță.
Fără nici un dubiu, putem considera jocurile video, internetul si TV -ul, surse de
distracție și educație pentru copii. Efectele negative, apar din păcate atunci când timpul petrecut în fața
gadget -urilor, depășește anumite limite. Cel mai recomandat este să se monitor izeze și să se limiteze
timpul pe care copilul î l petrece navigând pe internet, vizionând programe TV, sau jucând jocuri.
Un studiu efectuat de Asociaț ia Americană a Pediatrilor, interzice total expunerea la
TV sau la computer a copiilor cu vârsta cuprinsă între 0 si 2 ani, iar in cazul copiilor mai mari să se
limiteze la 1 -2 ore pe zi de programe de calitate. Voi continua studiul de caz cu câteva date privind
prezența computerului, a televizorului și a altor mijloace audiovizuale în viața copiilor (date ob ținute
din studii realizate asupra copiilor din USA) :
 2/3 copii până la 6 ani se uita 2h/zi la DVD -uri sau TV
 copiii și adolescenții cu vârste cuprinse între 8 -18 ani, petrec 4 h/zi în fața televizorului și încă 2h
jucând jocuri video sau stând la computer
 71% dintre copiii cu vârste cuprinse între 8 -18 ani au televizor în camera lor, 54% au DVD playere,
iar 20% au acces la canale premium
 copiii care au televizor în camera lor petrec în medie cu 1,5 h mai mult timp pe zi vizionând
programe TV, comparativ c u copiii care nu dispun de TV în dormitor
 tehnologia media actuală, oferă posibilitatea accesării conținuturilor TV, internet prin intermediul
telefoanelor mobile sau Ipod -urilor, ceea ce a crescut timpul petrecut vizionând conținuturi de acest
gen, chiar dacă a scăzut timpul petrecut în fața televizorului
 în 2/3 din familiile chestionate, televizorul este deschis în timpul meselorâ
 în 53% din familiile chestionate care au copiii cu vârste cuprinse între 10 și 18 ani NU există reguli
legate de vizionarea pr ogramelor de televiziune.

Sigur că, totdeauna, există în apariția și evoluția unui gen de creație, o perioadă a
începutului, a căutărilor, a romantismului. Sigur că primele desene animate, atât din România cât și în
lume, au avut un început generos, cald , poetic, sfătos, de poveste, care să b inedispună și să bucure

43
copiii. Personal consider că violența de toate tipurile, care se manifestă în desenele animate, cât ș i în
programele de televiziune sau de cinematografie, se dato rează în mare măsură, violenței multiplicate
și manifestate, practic, în lumea reală.
Faptele dure ale vieții reale gen război, explozii, atentate, sânge, violență, operații,
scene scabroase, au fost aduse în intimitatea caselor noastre de așa numitele „Big Brother” sau de
mult căutate le de știriști „Breaking News -uri”. De aceea cred că p rimul desen animat româ nesc,
păstrat în arhiva națională este "Haplea", creeat de Marin Iorda în 1927 și este inspirat din folclorul
românesc creând situ ații comice de bună dispoziție.
La 30 iunie 1964 a luat naștere studioul "Animafilm", primele personaje fiind
"Vulpoiul Campion" și "Zdreanță".
În domeniul filmelor de animație, anul acesta în România se aniversează 50 de ani de
la premiul internațional „Palme d 'Or” de la C annes primit în 1957 , pentru creația lui Ion Popescu –
Gopo, care a rămas în istorie, cu numele de „Omulețul”.
După revoluția din 1989, Televiziunea Română a început difuzarea desenelor
animate foarte cunoscute peste hotare: "Tom&Jerry", "Bugs Bunny", însă c ele mai vizionate au fost
producțiile japoneze "Sandybell", "Sailor Moon", "Pokemon".
Despre ”Tom și Jerry”, Salah Abdel Salek, directorul serviciului de informații al
statului egiptean declară următoarele: ”Tom și Jerry reprezintă violența într -un fel amuzant și
lansează mesajul că da, poți să îl altoiești pe celălalt și să îl faci să sară în aer cu explozivi.” Filmele
cu ”Tom și Jerry” sunt foarte cunoscute în țările arabe. Aceste desene animate, mai sunt acuzate și
de faptul că îi încurajează pe copii să facă lucruri rele, cum ar fi să bea alcool, să fumeze, și să fure,
și totodată să fol osească cuțite, sau alte arme albe .23
Odată cu apariția televiziunii prin cablu, copiii din Romania au avut posibilitatea de a
viziona posturi TV destinate lor, printre cele mai cunoscute fiind Cartoon Network, Jetix și
Minimax. Violența în desenele animate este oarecum asemănătoare, adică daunele sunt cauzate
personajelor în cauză.24
În urma unui sondaj realizat de Consiliul Național al Audiovizualului, la începutul
acestui an, s -a constatat că nici mai mult, nici mai puțin de 65% din scenele de desene anima te
conțin violență. Ca obiect de studiu al acestui sondaj ,au fost monitorizate posturile Cartoon
Network și Jetix, pe durata a 637 de ore de emisie, având drept motiv violența ficțională și verbală.
Doar intr -o singură zi, sunt difuzate aproximativ 542 d e scene de violență, care desigur, este
întâlnită sub mai multe forme. Pe toată durata monitorizării, pe ambele posturi s -au înregistrat 7581
de scene de violență, dintre care 4908 conțineau violență fizică, iar 2673 violență verbală.
Odată cu apariția tel eviziunii prin cablu, copiii din Romania au avut posibilitatea de a
viziona posturi TV destinate lor, printre cele mai cunoscute fiind Cartoon Network, Jetix și
Minimax. In urma unui sondaj realizat de Consiliul Național al Audiovizualului, la începutul ac estui
an, s-a constatat că nici mai mult, nici mai puțin de 65% din scenele de desene animate conțin
violență.

23Tom și Jerry cam violenți, Jurnal Arădean, Arad, 06.05.2016
24 Donnerstein E., Smith S.L, Violent Media Effects:Theory and Evidence, 2003, p.152

44
Ca obiect de studiu al acestui sondaj ,au fost monitorizate posturile Cartoon Network
și Jetix, pe durata a 637 de ore de emisie, având drept motiv violența ficțională și verbală.Doar intr –
o singură zi, sunt difuzate aproximativ 542 de scene de violență, care desigur, este întâlnită sub mai
multe forme. Pe toată durata monitorizării, pe ambele posturi s -au înregistrat 7581 de scene de
violență, dintre care 4908 conțineau violență fizică, iar 2673 violență verbală.

Ponderea procentuală a
frecvenței violenței, repartizată
pe tipuri de violență -pentru
zilele lucrătoare.
Violența fizică
Violența verbală
Violența psihologică
Violența sexuală
Repartiția violenței pe tipuri -zile
week -end- durata violenței (termeni
procentuali)
Violența fizică
Violența verbală
Violența psihologică
Violența sexuală

45
Constatăm din cele două grafice că violența fizică și cea verbală sunt mult mai des
întâlnite în cursul săptămânii, decât in weekend. Pe de altă parte,violența psihologică e mai scăzută
în cursul săptămânii, și mai frecventă în weekend.
Trebuie specificat însă că tipurile de violență diferă de la un post la altul. Spre
exemplu, la Jetix sunt întâlnite mult mai des scene de violență verbală, pe când Cartoon Nework se
remarca atât p rin violență fizică cât și verbală.
Fox Kids – durata scenelor de violență din durata totală a emisiunilor(min)

Cartoon Network – durata scenelor de violență din durata totală a emisiunilor(min)

0 500 1000 1500 2000 2500 3000 3500 4000 4500
Durata Emisiunilor
Durata scenelor de
violență
0 500 1000 1500 2000 2500 3000 3500 4000 4500
General Week -end Zile
lucrătoare Durata Emisiunilor
Durata scenelor de
violență

46
Scenele de violență reprezintă, pentru perioada monitorizată, aproximativ, 12% din
durata totală. Putem observa din grafice că zilele de week -end au, comparativ cu zilele lucrătoare
mai puține scene de violență(10%, față de 13%)
Datele arată că desenele animate, conțin scene extrem de violente, mai puți n în week –
end.

Observăm cu ajutorul graficului că în cadrul acelor minute de emisie, s -au înregistrat
4920 scene de violență, acestea fiind segmentate astfel: 948 de scene de violență în week -end și
3972 scene în restul săptămânii.
Aceste numere reprezintă numărul total al scenelor de violență difuzate de
respectivul post în perioada monitorizată.
0 500 1000 1500 2000 2500 3000 3500 4000 4500 5000
General Week -end Zile
lucrătoare Fox Kids – num ărul de scene de
violen ță
Numărul de scene de
violență

47

În urma graficelor de mai sus, putem observa, statistic vorbind, că lucrurile sunt
asemănătoare între cele două posturi TV, în ceea ce privește numaru l de scene de violență difuzate.
La Cartoon Network, există o ușoară creștere, în zilele lucrătoare .
.
În genere, scenele de violență întâlnite în desenele animate sunt scurte,însa sunt
foarte frecvente, ceea ce rezultă că micuții sunt expuși la cel puți n o scenă de violență pe minut.
Chiar și în ceea ce privește numărul de scene de violență, în zilele de week -end,
situația seamănă, ca tendință, cu cea din zilele lucrătoare. Astfel, observăm aceeași tendință
descrescătoare a numărului de scene de violență pe parcursul zilei.
0 1000 2000 3000 4000 5000
General Week -end Zile
lucrătoare Cartoon Network -Num ărul de scene de
violen ță
Numărul de scene de
violență
4,6 4,8 5 5,2 5,4 5,6 5,8 6 6,2
General Week -end Zile lucrătoare Cartoon Network -Durata medi e a
scenelor de violen ță pe or ă (min )
Durata medie a
scenelor de violență
pe oră (min )

48
(Evoluția violenței
pe parcursul unei zile – analiză comparativă)
Din punct de vedere comparativ, repartizarea violenței pe cele două tipuri de zile și
cele trei intervale orare, arată astfel: discutând despre durată, putem remarca o tendință
descrescătoare în timpul week -end-ului, și o tendință oscilatorie pe durata săptămânii, în timp ce,
sub aspect cantitativ. putem remarca faptul că, indiferent care ar fi intervalul de timp considerat,
durata violenței în timpul zilelor lucrătoare, este mai mare decât oricare interval din zilele de lucru.

Așa cum era de așteptat, tipul de violență predominant în filmele de desene animate,
este cel fizic, fiind urmat apoi de violența verbala, și în cele din urmă, de cea psihologică. Având în
vedere că discutăm despre programe destinate copiilor, pe ultimele locuri se află violența sexuală și
cea socială.
0 5 10 15 20
09–11 18–20 20–22 Durata medie a violenței
într-o zi de week -end(min)
Durata medie a violenței
într-o zi lucrătoare (min)
Reparti ția violen ței pe tipuri – pentru
întreaga perioad ă monitorizat ă-
Durata violen ței (min)
Violența fizică
Violența verbală
Violența psihologică
Violența sexuală

49
S-a constatat că postul Cartoon Network este ”campion” la insulte, țipete și limbaj
licențios. Pe Jetix apar mai multe certuri decât pe celelalte c anale .25
Un nou studiu, efectuat recent, a dezvăluit că desenele animate, sunt mult mai
violente, comparativ cu filmele pentru publicul matur, iar protagoniștii lor riscă să fie ucise, aproape
de trei ori mai mult. Potrivit aceluiași studiu, protagoniștii desenelor animate prezintă un risc de 2,5
ori mai mare de a muri, față de protagoniștii filmelor destinate publicului matur, și de aproape trei
ori mai mare de a fi ucise.
În filmele create special pentru copii, moartea unui personaj intervine în două trei mi
din cazuri, pe când în filmele destinate publicului adult, acest lucru se întâmplă doar în jumătate
dintre cazuri. Desenele animate pentru copii, sunt de fapt, un focar de dezordine și crime, în loc să
fie alternative mai blânde ale unor drame sau ale u nor filme de groază.
James Kirkbride și Ian Colman, realizatorii studiului, au vizat desene animate de
succes, începând cu ”Albă ca Zăpada și cei șapte pitici” în 1973, și ajungând până la ”Regatul de
gheață”/”Frozen” în 2013. Studiul a continuat apoi cu c ompararea ratelor de mortalitate ale
protagoniștilor din aceste desene animate, cu conținuturile a două filme pentru publicul matur, care
au rulat în aceeași perioadă, excluzând însă filmele de aventuri și de acțiune, care au fost create
pentru a fi și pe gustul copiilor.
În urma studiului, s -a mai constatat că părinții personajelor principale, riscă de 5 ori
mai mult, să moară în desenele animate. După multe cercetări, am remarcat că numărul deceselor
marcante este unul foarte ridicat.
Anumite personaje pr inciple sunt ucise prin împușcare în ”Peter Pan”, ”Bambi”,
”Pocahontas”, in urma atacurilor unor animale în ”Tarzan” și ”În căutarea lui Nemo”, sau mor în
urma atacurilor cu arme albe în ”Frumoasa din pădurea adormită” și ”Mica Sirenă”.
„Mica Sirenă -Ursul a”,
https://www.google.ro/search?q=little+mermaid+ursula&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwiE1aPk7sXUAhUmD8AKHejS
AmkQ_AUICigB&biw=851&bih=675#imgrc=aR816jKDgeLulM, accesat la data de 30 mai 2017, ora 02:04

25 Velicu, Anca, Reprezentarea violenței televizuale pe canalele de desene animate, pp 204 -205

50
„Frumoasa din pădurea adormită -Dragon”,
https://www.google.ro/search?biw=851&bih=675&tbm=isch&sa=1&q=the+sleeping+beauty+dragon&oq=the+sleeping+beauty+dragon&
gs_l=img.3…2069.6780.0.7142.9.8.1.0.0.0.92.612.8.8.0….0…1.1.64.img..0.5.321…0i19k1j0i24k1. -cf4U1FBFao#imgrc=pD6U6erifqGllM,
accesa t la data de 30 mai 2017, ora 02:04
„Pocahontas”,
https://www.google.ro/search?biw=851&bih=675&tbm=isch&sa=1&q=pocahontas+death&oq=pocahontas+death&gs_l=img.3..0i19k1l2j
0i8i30i19k1l5.66531.74095.0.74444.27.22.4.0.0.0.268.2029.19j2j1.22.0….0…1.1.64.im g..1.17.1514…0j0i67k1j0i30k1.3TZgVqwVmjo#im
grc=BDZpdjc0d6Es1M, accesat la data de 30 mai 2017, ora 02:05

51
„Bambi”,
https://www.google.ro/search?biw=851&bih=675&tbm=isch&sa=1&q=bambi+death+scene&oq=bambi+deat&gs_l=img.3.1.0i19k1l2j0i8i
30i19k1l6.1563.6285 .0.7246.12.11.1.0.0.0.101.807.9j1.10.0….0…1.1.64.img..1.10.737…0j0i67k1j0i30k1j0i10i19k1.RJdCQ0HA604#imgrc
=2X5GiOFuvh_BhM accesat la data de 30 mai 2017, ora 02:05
Nu au fost luate în calcul filmele care aduc în prim plan jucării și mașini, deoarece nu
s-a putut determina dacă conceptul și ideea de moarte pot fi aplicate protagoniștilor lor.
Psihoterapeutul Sînziana Burcea, răspunde câtorva întrebări esențiale în înțelegerea
pericolului la care sunt expuși copiii, atunci când sunt lăsați nesupra veghea ți în fața televizorului.
Am preluat acest interviu de pe site -ul http://www.ziare.com/life -style/copii/impactul -desenelor –
animate -asupra -copiilor -care-sunt-cele-nerecomandate -interviu -1430687 , accesat la data de 30 mai
2017, ora 02:30, deoarece consider c ă este relevant și folositor acestui studiu.

Î: E clar că desenele animate sunt foarte importante la vârstele mici. În ce măsura părinții sunt
aceia care aleg desenele animate ale copiilor, și în ce măsură lasă această alegere la latitudinea
posturilor TV?

R: Tema desenelor animate a fost, și va fi una de actualitate. Nu am cunoștiință însă, în ce măsură
aleg părinții desenele animate pentru copiii lor, dar vă pot împărtăși cu siguranță că desenele
animate au un efect uluitor în schimbarea și modelarea comportamentului copiiilor noștri la vârste
mici, iar în acest context conținutul desenelor devine foarte important. Mai multe cercetari arată că
majoritatea părinților preferă să lase copilul în fața televizorului, pentru a -și termina treaba, sau ceea
ce este cel mai îngrijorător, pentru a -l hrăni pe micuț.
Î: Cât de mult îi influențează pe copii aceste desene animate?

52

R: Să ne gândim la creierul unui copil, ca la un burete, pregătit să absoarbă toate informațiile ce vin
spre el. Deși putem specula că bebelușii s -au născut deja cu un bagaj genetic, interacțiunea cu
mediul și chiar și experiențele timpurii, sunt aspecte, care contribuie la modul în care copilul va
percepe lumea.
Un copil de 3 ani, are creierul de 3 ori mai activ, decât un adult, acesta a bsorbind informația cu o
viteză covârșitoare.
Copiii sunt atrași de conținutul desenelor animate. Pentru ei, privitul la desene animate, devine un
mod de a invăța despre cum să se poarte de la personajele favorite, despre cum ar putea comunica,
despre cum ar putea reacționa, despre cum ar putea socializa, și exemplele pot continua.
Copiii mici nu au nevoie de atenție specială și nici de jucării scumpe pentru a se dezvolta sănătos, ci
au nevoie de iubire, noi experiențe de viață și o grijă continuă. Cântatul , comunicarea
constantă,cititul, joaca împreună, sunt cărămizi ce pun bazele dezvoltării creierului lor.
Este necesar ca părinții, să depună un efort suplimentar pentru a se putea păstra în topul
preferințelor copiilor lor, deoarece este foarte dificil ca aceștia să concureze cu personajele preferate
ale copiiilor, din desenele animate.
Este evident că există o mare diferență, între modul de gândire al copiilor care au acces la programe
socio -educaționale, comparativ cu cdei expuși constant emisiunilor de d ivertisment cu conținut
violent.
În munca mea cu adulții și adolescenții, obișnuiesc sa îi întreb care era personajul lor preferat din
desenele animate. Am observat că răspunsul la această întrebare îi pune pe majoritatea în dificultate,
realizând impactu l puternic al personajului preferat asupra vieții lor.
Această influență este uimitoare, căpătând semnificație atunci când realizezi că ai ales să te
identifici cu un anumit erou, negativ sau pozitiv, în funcție de modul în care ai perceput lumea
înconjur ătoare sau, în modul în care erai perceput de alții.

Î: Exista desene animate pe care copiii nu ar trebui să le urmărească? Ne puteți da și niște
exemple?

R: Sigur că da. Putem face referire la conținutul violent al serialelor animate, ce influențează în mod
negativ comportamentul copiilor. Genul acesta de desen animat, poate fi considerat mult mai
periculos, comparativ cu orice altă experiență negativă, la care copilul ar putea fi expus până la
vârsta de 12 ani.
Mesajele subliminale și efectele psihologi ce ar putea aduce confuzie în mintea copiilor, influențând
comportamentul acestora, în confruntarea cu realitatea adevărată.

53
Pentru unii, afirmația poate părea puțin ridicolă, desenele animate având un caracter distractiv.
Copiii sunt pur și simplu lipiți de ecranul televizorului în momentul în care favoriții lor se luptă fără
să se rănească vreodată sau sar de la înălțime. Acest gen de desen, prezintă copiilor un fals simț al
realității.
Copiii care urmăresc personaje animate violente, devin, încet -încet mai puțin sensibili la durerea
celorlalți,nu îi deranjează violența în general, nu manifestă frică față de oamenii agresivi. Acești
copii riscă să dezvolte un comportament agresiv, imitând gesturi, un limbaj agresiv asemenea
eroilor animați.
Copiii între 2 ani și 6 ani nu ar trebui expuși la desene animate precum : ”Țestoasele Ninja”,
”Bambi”, ”Tom și Jerry”, ”Richie Rich”, ”Looney Tunes”, ”Pokemon”, ”Scooby -Doo”, ”Mica
Sirenă”, ”Dragon Ball -Z”.

Î: Ce se poate întâmpla dacă totuși micuții privesc aceste de sene? Care pot fi efectele?

R: Mesajele personajelor din desene animate variază. ”Bambi” este un desen animat foarte trist.
Fetița mea l -a vizionat în jurul vârstei de 3 -4 ani. A fost unul dintre cele mai traumatizante
momente, atât pentru ea, cât și pent ru mine. Nu am dispus de cuvintele potrivite pentru intrebările
pe care ea mi le -a adresat apoi. Am reușit cu greu să o liniștesc, și m -am bucurat enorm că am luat
parte la reacțiile ei de spaimă, uimire, tristețe și groază, pentru a i le ”prelucra”.
”Țes toasele Ninja”, sunt luptătoare și mari consumatoare de pizza, promovând de asemenea un
conținut agresiv, și implicit ideea de a mânca mai mult decât este necesar, fapt care încurajează
obezitatea la copii.
”Mica Sirena”, este preferata tatălui său, în ciu da faptului că aceasta are un comportament rebel, și
se simte mereu liberă sa își ia propriile decizii, neținând cont de nimeni și nimic, Acest
comportament poate transmite un mesaj total greșit copiilor care îndrăgesc acest personaj.
”Richie Rich”, este u n film animat care evidențiază și promovează importanța banilor,ca un răspuns
confortabil a tuturor problemelor pe care copiii le -ar putea avea.
Î: Care este modalitatea optimă prin care un părinte i -ar putea explica micuțului său că nu poate
viziona anumite desene animate?

R: Recomandat ar fi,ca părinți, să avem cunoștiință asupra desenelor animate preferate de copiii
noștrii, astfel încât să le putem explica anumite scene care ar putea produce confuzie în mintea lor.
În ciuda faptului că nu le putem fi mereu alături, putem profita de anumite momente, urmărind
împreună cu ei episoade, atrăgându -le atenția asupra mesajelor subliminale, care ar putea fi în
contradicție cu realitatea.

54
Întrebarea pe care noi, ca părinți ar trebui să ne -o punem este ce anu me îl determină pe copilul meu
să urmărească desene animate cu conținut violent? Cu care dintre personaje se identifică el? Cel
negativ, sau cel pozitiv?
Probabil, nu ne -am pus problema că desenele animate ar putea influența și chiar dăuna
comportamentului copiilor pe termen lung,
Cu toții ne bucurăm de acele momente de liniște în care copiii noștrii petrec timp cu eroii lor
preferați. Însă nu trebuie să uităm că numarul orelor petrecute în fața televizorului, influențează în
mod ireversibil comportamentul lor.

55
CONCLUZII

În acest proiect de cercetare, pe care l -am intitulat „Efectele desenelor animate și ale
televiziunii asupra copiilor”, mi -am propus să abordez violența și formele ei diferite prin care se
manifestă în desenele animate și efectul televiziunii asupra copiilor, având ca puncte de referință, studii
de acest profil din literatura de specialitate din țară și dn străinătate, cât și reglementările CNA din
România .
Totodată, unghiul meu de abordare, vizează și efectele produse d e conținuturile de
violență asu pra copiilor, categorie identificată de psihopedagogi ca fiind cea mai vulnerabilă la
violențele și excesele mediatice.
Mi-am ales acest proiect de cercetare deoarece, am fost și sunt pasionată de desenele
animate, și eu însămi rămânând suprinsă de efectul de duritate și de violență imagistică, pe care în
ultimii ani l -am văzut în toate tipurile de desene animate, pe toate canalele specializate, pe diferite
vârste.
De aceea, în Argument , mi-am motivat alegerea acestui proiect de cercetare ca un
îndemn din propria mea nevoie de înțelegere și cunoaștere a acestui fenomen . De aceea, în primul
capitol a l acestei lucrări, am co nsiderat necesar să abordez evoluția desenelor animate și să precizez
definirea termenului de violență. În realizarea acest ui proiect de cercetare, am por nit de la definiția
violenței ca fiind „orice act care aduce atingere vieții, integrității corporale s au psihologice, sau libertății
unei persoane și vatămă în mod serios dezvoltarea personalității acesteia”.26
În spațiul mediatic, reprezentarea violenței poate fi realizată în contexte diferite și
diverse, cu un scop clar urmărit , de obținere a audienței, uneori chiar prin emisiuni de informare,
educare, formare, sensibilizare în scop umanitar, emisiuni de caritate, de divertisment, critică socială,
ironie, umor, pamflet, senzațional.
În acest context am introdus subcapitolul referitor la istoricul desenelo r animate, deoarece
și ele evoluează în același context în care evoluează toate celelalte forme de manifestare, creativă prin
mijloacele de comunicare în masă.
Din acest motiv, am considerat necesar ca în subcapitolul intitulat „Mesajele subliminale
în desenele animate” să insist asupra unor elemente care sunt extrem de importante în analizarea
acelorași conținuturi de violență la care sunt supuși atât copiii cât și adulții, fără să se țină cont de
criteriul vârstei sau de capacitățile copiilor cognitive, emoționale și e mpatice diferite.
Am considerat necesar în evoluția proiectului de cercetare, să analizez efectele desenelor
animate și ale televiziunii în contextul mai larg al p rocesării informației de către copii. Este un aspect
asupra căruia se impune o reglementare la nivelul instituțiilor implicate în managerierea spațiului
mediatic, dar și la nivelul breslei jurnalistice care își practică meseria în acest mediu, pentru că es te

26 Prof Ioan Drăgan, Prof Poliana Ștefănescu(coordonatori) și Alexandra Povară, Anca Velicu, Elena
Stoian(doctoranzi/cercetători) -Măsurarea gradului de violență prezent în programele audiovizualului românesc,
Centrul de Studii Media și Noi Tehnologii de Comunicare, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială a Universității
din București, www.cna.ro accesat la data de 31 mai 2017, ora 04:20

56
foarte important să înțelegem dificul tatea pe care o are un copil în a face diferența dintre imaginar și
real.
La vârsta copilăriei se produce un amestec confuz între aceste două universuri, cel al
imaginației și cel al realului, iar tendința copilul e ste de a crede în realitatea televizuală. Această
atitudine de identificare cu personajele are efecte mult mai puternice decât o simplă teorie a
mimetismului sau a învățării.
De regulă un copil, imită modul de comportament al celor din jurul lui, dar în momentul
în care în jurul lui familia se uită la imagini de televiziune cu o violență îngrozitoare, dincolo de șocul,
emoția create inițial, aceste imagini violente produc în in teriorul copilului obișnuința cu violența,
producând efecte pe termen lung în viață prin crearea unui comportament de normalitate în și prin
violență .
Din punct de vedere mediatic, așa cum precizez și în subcapitolul „Televiziunea ca mediu
de experiență”, violența a fost banalizată. Nici în familie, nici în școală, nici în alte instituții ale statului
nu i se mai înțelege periculozitatea. De fapt, în istoria analizei efectelor nocive ale propagandei
violenței, prin diferite metode, s -a luat atitudine științ ifică, la nivel academic. În perioada interbelică,
grupul de la Frankfurt, a avertizat că industria culturală de masă, deschide drumul către „ barbaria
stilistică” .
Abundența mediatică, apărută mai ales dupa anii 1990, provoacă atât la indivizii adulți
cât și la copii permeabilitate pshilogică și insecuritate. De altfel în subcapitolul ”Violența naște
violență ”, analizez fenomenul prin care în lumea contemporană, viața individului devine un produs de
marketing . În fața televi zorului fie că este copil, fie c ă este adult, nu i se mai dă spre privire, spre
vizionare ci, i se dă spre consum.
Publicul telespectator devine din punctul de vedere al marketingului un consumator de
media, iar ceea c e altă dată se căuta î n ecranul televiz orului, acel „ochi magic” care îl ducea pe om într –
un tărâm al basmelor, al viselor, astăzi nu este decâ t un indemn de a merge să consumi, iar de la video –
copil la destructurarea eu -lui interior al acelui copil nu est e decât o foarte subțire linie imaginară . Din
nevoia de live totul se transformă într -o goană nebună după audiență fără să contabilizeze costurile
sociale ale acestui fenomen nociv.
Scopul acestei cercet ări a fost de a evidenția care sunt efectele negative ale desenelor
animate și ale televiziunii , în general asupra copiilor . În urma efectuării analizei de conținut, câteva
dintre supozițiile de la care plecasem au fost demontate, unele susținute, iar altele completate. Această
analiză a demonstrat complexitatea și dificultatea procesului de stabili re a nivelului de violență din
desenele animate, cauzată de meticulozitatea contorizării actelor de violență din cadrul scenelor mai
complexe. După efectuarea mai multor analize , a reieșit faptul că desenele animate sunt predispuse la
ilustrarea violenței f izice.
Acest aspect este în concordanță cu o informație imprevizibilă, și anume faptul că
violența fizică este mai des întâlnită decât cea verbală. ( 7581 de scene de violență, dintre care 4908
conțineau violență fizică, iar 2673 violență verbală.) Prin li psa ilustrării consecințelor violenței și prin
prezența ei frecventă, aceasta devine alarmant de familiară, lucru care o face să fie foarte ușor de preluat
de către un public naiv. Zoom in, zoom out și travelling, sunt efectele de cameră preferate din dese nele

57
animate, care fac mai ușoară o trecere fără tăiere de cadru de la un personaj la altul, nesegmentând
inutil coerența acțiunii.
Este un adevar că desenele animate reprezintă o nouă generație de basme. Rolul
momentelor violente în povestire, ne oferă o altă concluzie interesantă. La fel ca în basme, și în
desenele animate protagoniștii parcurg un fel de drum de inițiere, aici, drumul constând în
dezvoltarea unor abilități emoționale. Scenele violente continuă să apară în desenele animate, chiar
dacă o rganismele de control au avut încercări repetate de a le diminua . Acestea reprezintă un
semnal de alarmă care trebuie luat în considerare cât mai repede, deoarece răspândirea violenței în
programele destinate special copiilor, a devenit un lucru acceptat c a atare.
În urma Studiului de caz pe care l -am efectuat, am constatat că există o diferență
remarcabilă între copiii care petrec mult timp în fața televizorului și cei care petrec o perioadă de
timp mai scurtă vizionând programele TV, în ceea ce privește comportamentul lor, modul de
exprimare și capacitatea de concentrare.
Am m ai constatat că în România, numă rul cercetărilor de acest tip este unul scăzut,
însă, cu ajutorul rezultatelor cercetărilor din străinătate, ni se confirmă ipoteza de la care am plec at,
și anume că televiziunea promovează comportamente violente, având efecte atât pe termen scurt,
cât și pe termen lung.
Studiile existente au demonstrat faptul că vizionarea în mod excesiv a programelor
de televiziune aduce o mare contribuție la desensib ilizarea publicului vis -a-vis de suferința celorlalți
O altă concluzie a acestui proiect de cercetare este că în desenele animate este
prezentată, în mod special, violența de tip fizic, fără a se încerca cel puțin, o evitare a prezentării
unor tipuri foarte grave de violență, spre exemplu folosirea armelor sau omuciderea.
Desenele animate se axează foarte mult pe tehnica de desen, adică pe aspectul vizual,
în care programele de specialitate au un rol esențial.
Acest proiect de ce rcetare l -am efectuat din dorința declarată de a analiza și înțelege
acest fenomen, și totodată, semnalizez importanța pe care trebuie să o acordăm în mod constant
produselor media, deoarece deși s -au făcut eforturi în a controla conținuturile violente pe care
acestea le difuzează, tendința de a șoca prin orice mijloace ramane încă valabilă, iar, din punctul
meu de vedere, violența este una din tre cele mai accesibile soluții.
Consider că este necesar ca la nivelul instituț iilor s tatale , să se organizeze grupuri
permanente de lucru în care sa fie incluși psihopedagogi, părinți, copii pe diferite categorii de
vârstă, la care să se analizeze toate fenomenele sociale iar din punctul de vedere al breslei
jurna listice este nevoie de mai multă responsabilitate socială față de efectele nocive ale cursei după
rating.

58
BIBLIOGRAFIE

Bourdieu, Pierre , Despre televiziune, București, Editura ART, [1996] 2007, p.22
Bucheru, Ion, Marina Roman, Limbajul imaginii filmate, București, Editura Norma, 2010, p.69
Bushman BJ, Anderson, CA. .Comfortably numb: desensitizing effects of violent media on helping
others. Psychological Science., 2009, pp. 273 -277
Drăgan, Ioan, Media și spațiul public, București, Editura Institutului de Sociologie al Academiei
Române, 1993, p.67
Debarbieux, Eric, La violence en milieu scolaire T1: état des les lieux , Paris, ESF, 1996, pp.45 -46
Dobrescu, Paul, Alina, Bărăgoanu, Mass -media și societatea, București, Editura Comunicare.ro, 2003,
p.115
Donnerstein, Edward, Smith S. L, Violent Media Effects: Theory and Evidence , Minneapolis, 2003,
p.152
Gerbner, George, Violence and Terror In and By Media, The Annenberg School for Communication,
University of Pennsylvania, 1988, pp.7 -8
Huesmann, Rowell, Nancy G. Guerra, Children 's Normative Beliefs About Aggression and Aggressive
Behaviour, 1997, p.411
Josephson, W. L, Television Violence: A Review of the Effects on Children of Different Ages , Dept. of
Canadian Heritage,1995, p.83
Lipovetsky, Gilles, Jean Serroy, Ecranul global. Cultura mass -media și cinema în epoca hipermodernă,
Iași, Editura Polirom, 2008, p.10
Martin, Marcel, Limbajul cinematografic, București, Editura Tehnica, 1987, pp.25 -27
Michaud, Yves, La violence apprivoisée, Autes Temps. Cahiers d'éthi que sociale et politique, vol.53,
Paris, 1997, p.411
Mitrofan, Nicolae, apud. Adrian Neculau (coord.), Manual de psihologie socială, Iași, Editura Polirom,
2003, p.161
Peters K. M, F. C Blumberg, Cartoon violence, 2002, p.146
Velicu, Anca, Reprezentarea violenței televizuale pe canalele de desene animate, pp.204 -205

59
http://edituramateescu.ro/2011/10/violenta -sex-sadism -si-incest -in-basme -pentru -copii/ accesat la
data de 5 mai 2017, ora 22:56

Creangă, Ion , Capra cu trei iezi, http://www.povesti -pentru -copii.com/petre -ispirescu/copiii –
vaduvului -si-iepurele -vulpea -lupul -si-ursul.html, accesat la 5 mai 2017, ora 23:31

Creangă, Ion , Ursul păcălit de vulpe , e-povesti.ro/povesti/ursul_pacalit_de_vulpe/, accesat la data
de 5 mai 20 17, ora 23:36
Ispirescu, Petre , Copiii vaduvoiului , http://www.povesti -pentru -copii.com/petre -ispirescu/copiii –
vaduvului -si-iepurele -vulpea -lupul -si-ursul. html, accesat la data de 5 mai 2017, ora 00:00

Dex online 2004 -2007, http://dex.inforportal.rtv.net / accesat la data de 26.05.2017 la URL :
http://dex.infoportal.rtv.net/ -cuvant -desen.html

https://www.cartoonistgroup.com/properties/template_about.php?id=132, , accesat la data de 27
mai 2017, ora 12:05

https://www.buzzfeed.com/jessicalima/subliman al-
messexges?utm_term=.nqLBrMamr#.xhmE0ZKG0 , accesat la data de 28 mai 2017, ora 16:00

Tom și Jerry cam violenți, Jurnal Arădean, Arad, 06.05.2016, accesat la data de 30 mai 2017, ora
15:33

http://www.mediafax.ro/life -inedit/studiu -desenele -animate -sunt-mai-violente -decat -filmele -pentru –
publicul -matur -13726106 accesat la data de 30 mai 2017, ora 04:48

http://www.ziare.com/life -style/copii/impactul -desenelor -animate -asupra -copiilor -care-sunt-cele-
nerecomandate -interviu -1430687 accesat la data de 30 mai 2017, ora 05:00

https://ro.wikipedia.org/wiki/Teoria_lui_Piaget accesat la data de 31 mai 2017, ora 05 :55
Prof Ioan Drăgan, Prof Poliana Ștefănescu(coordonatori) și Alexandra Povară, Anca Velicu, Elena
Stoian(doctoranzi/cercetători) -Măsurarea gradului de violență prezent în programele
audiovizualului românesc, Centrul de Studii Media și Noi Tehnologii de C omunicare, Facultatea de
Sociologie și Asistență Socială a Universității din București, www.cna.ro accesat la data de 31 mai
2017, ora 04:20

60

Anexe

Walt Disney,
https://www.google.ro/search?q=walt+disney&source=lnms&tbm=isch&sa=X& ved=0ahUKEwjGoqHc8sfUAhUH7BQKHS
ECCmsQ_AUICigB&biw=747&bih=675#imgrc=JSwgeczToYtpDM, accesat la data de 1 iunie 2017, ora 13:06

61
Personaje create de Walt Disney,
https://www.google.ro/search?q=disney+characters&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwj4rfeE88 fUAhXE0RQ
KHQiTCxAQ_AUICigB&biw=747&bih=675#imgrc=tB3jlNgJ_I1yDM, accesat la data de 1 iunie 2017, ora 13:06

Winstor McCay,
https://www.google.ro/search?q=winsor+mccay&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwjH357F –
sfUAhUMrRQKHZ3MBfAQ_AUICigB&biw=747&bih=6 75#imgrc=rJcTfzK6p3ArIM, accesat la data de 1 iunie, ora 13:09

62

„Gertie Dinozaurul” realizat de Winstor McCay,
https://www.google.ro/search?q=winsor+mccay&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwjH357F –
sfUAhUMrRQKHZ3MBfAQ_AUICigB&biw=7 47&bih=675#imgrc=d7Xdz1rMqWhY3M, accesat la ora 1 iunie 2017, ora
13:10

63