Efectele Crizei Financiare Asupra Pietei de Capital din Romania
EFECTELE CRIZEI FINANCIARE ASUPRA PIEȚEI DE CAPITAL DIN ROMÂNIA .
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL 1 INCEPUTUL CRIZEI ECONOMICE PE PIETELE DE CAPITAL
1.1. Premisele apariției și dezvoltării crizei pieței de capital în România
1.2. Impactul crizei financiare internaționale asupra pieței de capital din România
1.3. Evoluția pieței de capital din România în contextul crizei financiare
CAPITOLUL 2 EFECTELE CRIZEI FINANCIARE ASUPRA PIETEI DE CAPITAL DIN ROMANIA
2.1. Principalele efecte ale crizei pieței de capital în România
2.2. Evoluția efectelor crizei pieței de capital în România
2.3. Mutații în criza pieței de capital din România
CAPITOLUL 3 MASURRI SPECIFICEE PENTRU LIMITAREA EFECTELOR CRIZEI FINANCIARE PE PIAȚA DE CAPITAL DIN ROMÂNIA .
3.1.. Masuri specifice pentru limitarea efectelor crizei de capital din România
3.2. Propuneri privind eficientizarea supravegherii pieței de capital
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
INTRODUCERE
Piața de capital din România a cunoscut îndelungate si complexe transformări datorita schimbărilor ca urmare a aderării la Uniunea Europeană și a crizei economice din ultimii ani. Actuala criza a avut efecte directe asupra piețelor de capital mondiale, implicit asupra pieței de capital românești. Transformările politice la nivel global si regional au reprezentat la rândul lor un element important în echilibrul piețelor de capital. Intrarea României în Uniunea Europeană a prefigurat un nou cadru pentru piața de capital, cu premise promițătoare și noi perspective de dezvoltare. Piața de capital româneasca avea si are decalaje apreciabile față de cea central-europeană si internationala. Reformele legislative, puternicele influențele ale economiei informaționale, criza financiară globală au fost doar câteva dintre implicațiile procesului de globalizare asupra eficienței și stabilității sistemului financiar. Globalizarea a ajuns să fie soluția și problema piețelor de capital, generând dezbaterii și analize economice la nivel mondial. Astazi s-au prefigurat noi teme de cercetare cu privire la: cauzele crizei, mișcările fluxurilor de capital, direcția acestor fluxuri, a volatilității piețelor, a națiunilor implicate și a celor prejudiciate, a beneficiilor, dar și a riscurilor actuale derivate în urma acestor probleme. Noile tendințe, provocări și perspective au atras după sine și schimbări ale ricurilor, sau noi tipuri de riscuri cu care se confruntă toți participanții de pe piața de capital. Au aparut riscuri derivate atat din prisma adâncirii competitivității și a diversificării continue a produselor și instrumentelor financiare, cât și a comportamentului abuziv și a deficiențelor legislative. S-au constatat lacune regulatorii atât la nivel macroeconomic, cât și la nivel microeconomic, pe piața de capital din România. Astfel, dezvoltarea economiei de piață de capital eficientă, cu reglementările adaptate la condițiile Uniunii Europene, adecvate la actualele condiții ale crizei economice, cu identificarea factorilor de risc corespunzători noilor coordonate economice globale a devenit o necesitate
În acest context prezenta lucrare de disertatie reliefează necesitatea dezvoltării unei piețe de capital integrate, cu inițiative legislative adaptate celor europene, deschisă la schimbările structurale impuse de provocările globale prezente, în cadrul arhitecturii economice mondiale actuale. Perspectivele pieței financiare românești prin liberalizarea restricțiilor, transformările tehnologiilor în ceea ce privesc informațiile, transferurile online, mobilitatea fluxurilor de capital facilitează accesul pe piețele de capital, revelând mereu noi modalități de plasare a resurselor, și oferind posibilitatea în viitorul apropiat de trecere a economiei de piață funcționale la o piață modernă și integrată. Însă odată cu aceste avantaje, integrarea aduce riscurile și turbulențele mondiale a crizelor economico-financiare, carora nu suntem pregatiti sa le facem fata. Prezenta lucrare incearca o analiză a premizelor aparitei crizei financiare si implicit a pieței de capital, fenomen datorat globalizarii piețelor financiare, cu influențele acestui proces asupra sistemului financiar din România. De asemenea scoate in evidenta implicațiile si efectele crizei finanicare actuale asupra pieței de capital din țara noastră. În continuare pe baza unei analize SWOT a pieței de capital din țara noastră, se propun cateva masuri specifice pentru limitarea efectelor crizei de capital din România.
Actualitatea temei este data de evoluțiile de pe piața de capital care au determinat reconsiderarea bazelor teoretice a normelor, regulamentelor și legislației actuale, luând în considerare noi reforme pe piața de capital și noi metode de administrare a riscurilor în activitățile participanților pe această piață. Identificarea și înțelegerea noilor tipuri de riscuri datorate crizei financiare, necesitatea administrării acestor implicatii în activitățile financiare ale participanților la piața de capital au creat condițiile în vederea realizării unei analize riguroase.Este necesar un nou fundament al cunoașterii tendințelor și evolutiilor efectelor actuale pe piața de capial și implementarii unor acțiunii eficiente în vederea unei bune funcționării și administrări a acestor efecte pe piața de capital din România. Lucrarea se doreste o abordare mutidisciplinară, îmbinând aspectele teoretice și practice în ceea ce privește piața de capital și buna funcționare a acesteia în climatul economic actual, identificând principalele efecte la care sunt expuși participanții pe piața de capital, evidențiând modalitățile de administrare a acestora. S-a realizat o evoluție a pieței de capital din România în contextul crizei financiare . În cuprinsul lucrarii s-au folosit materiale bibliografice actuale,dar si opiniile unor specialisti ce lucreaza in domeniu, aspecte care sper să merite atenția celor care vor studia lucrarea, în mod deosebit pentru a găsi cele mai bune oportunități pentru ca aceste soluții propuse să fie puse în practică de către toți participanții pe piața de capital.
Pornind de la multitudinea tendințelor actuale și complexitatea noilor provocări de pe piața de capital, tratate în lucrare, și în pofida condițiilor extrem de vitregi care au stat în calea evoluției sinuoase a pieței de capital din România, putem concluziona că piața de capital românească are un rol bine definit în cadrul bunei funcționări a economiei naționale.
CAPITOLUL 1 INCEPUTUL CRIZEI ECONOMICE PE PIETELE DE CAPITAL
Premisele apariției și dezvoltării crizei pieței de capital în România
Într-un context în care piețele financiare se integrează și se globalizează într-un ritm accelerat, apar noi posibilități de plasare a resurselor disponibile și totodată noi oportunități de accesare a piețelor de finanțare. Pretutindeni în lume, asistăm la o tendință de dizolvare a granițelor dintre diferitele tipuri de piețe financiare. Liberalizarea restricțiilor, abandonarea împărțirii tradiționale sau a standardizării instituțiilor piețelor, articulate cu reglementările mai precise ale operațiunilor financiare, sunt procese inexorabile care au devenit priorități în multe țări ale lumii. Printre rațiunile care stau la baza acestor mutații se află presiunea exercitată la scară globală de către concurența adusă de internaționalizarea piețelor financiare, de dezvoltarea informatizării electronice și a tehnologiilor de plată, precum și de mobilitatea fluxurilor financiare, în cadrul unei noi arhitecturi financiare mondiale. Fluxurile de capitaluri, instrumentele financiare și sistemele de operare din ce în ce mai diversificate, calitatea intermedierii, supravegherii financiare și a actorilor acestui joc complex, toate sunt puse în operă în scopul susținerii dezvoltării economiei reale și în beneficiul participanților în piață. Mai mult, piețele financiare au devenit în ultimii ani arbitrii și judecătorii economiilor naționale și ai celei mondiale. Putem spune ca nimic nu scapă atenției acestor piețe deoarece performanța macroeconomică internă se răsfrânge asupra pieței monetare, iar politicile guvernamentale sunt evaluate pe piețele titlurilor de stat. De asemenea performanțele companiilor private și ale sectoarelor cărora acestea le aparțin sunt adeseori judecate pe piețele bursiere prin tranzacțiile cu acțiuni și obligațiuni.
Economiile în dezvoltare sau în tranziție au apelat tot mai mult la piețele de capital pentru a-și finanța balanțele de plăți, sau pentru a accelera dezvoltarea capacităților productive. Aceasta a presupus și presupune un proces de reformă a sistemului financiar, de adaptare la exigențele investitorilor, de adoptare a unor standarde atât pe măsura puterilor interne cât și în rând cu cerințele de integrare într-un context regional sau internațional mai larg. Piața de capital românească se înscrie la rândul său într-un proces de evoluție, depășind faza emergenței de sistem, dar rămânând în etapa căutărilor și consolidărilor parțiale uneori dureroase, urmând firesc ritmurile proprii ale economiei interne și aspirând la un statut de instrument fin, de barometru al dezvoltării, pe care nivelul actual al operațiunilor nu i-l poate conferi.
Actualul mediu economic și financiar se afla într-o continuă schimbare generand noi oportunități de afaceri, dar presupune totodată și riscuri mai complexe și mai diverse.Acestea sunt o provocare pentru abordările tradiționale ale managementului bancar, pe care institutiile financiare trebuie să le gestioneze cât mai adecvat pentru a supraviețui concurenței și pentru a susține economia națională. Datorită dezvoltării continue a economiei, a globalizării și a expansiunii activităților economice, piața financiară romanească se află într-un proces complex și continuu de adaptare a produselor și a serviciilor, ca urmare a competiției existente.
În cele ce urmează vom face o scurtă prezentare a unor termeni ce se cer clarificați încă de la început, termeni a căror complexitate va fi abordată și explicată pe parcursul lucrării. Un prim termen este piața de capital care reprezintă „ansamblul relațiilor și mecanismelor prin intermediul cărora capitalurile disponibile și dispersate din economie sunt dirijate către agenții economici sau către orice entități publice și private solicitatoare de fonduri”. Notiunea de piață de capital are însă “conotații mult mai profunde ce decurg din relația de alocare a resurselor disponibile în scopul fructificării acestora și al satisfacerii cererii de capital dintr-o economie”. Economia unei țări poate beneficia de efectele favorabile ale unei piețe de capital daca investitorii au încredere în instituțiile și mecanismele specifice acesteia. În acest sens este necesar ca autoritățile guvernamentale să asigure un cadru legislativ stabil care să garanteze acces egal la informații precum și măsuri de protecție în cazul apariției unor situații ilicite. Putem aprecia că transparența și integritatea reprezintă fundamentul construcției cadrului legal și instituțional care să asigure funcționarea pieței de capital. Pentru ca piața de capital să-și poată îndeplini cu succes rolul, guvernele țărilor trebuie să aibă în vedere trei aspecte principale. În primul rând să impună fiecărui emitent obligația de a pune la dispoziția investitorilor informații reale și relevante. În al doilea rând, trebuie făcută clar distincția între un investitor inteligent, care e capabil să acumuleze capital datorită tenacității și cunoștințelor aprofundate pe care le are în domeniu și un manipulator al pieței care folosește metode prin care să inducă în eroare în mod deliberat ceilalți investitori. Cel de-al treilea lucru de care guvernul trebuie să țină cont este educația investitorilor astfel încât aceștia să fie capabili să se protejeze de eventualii manipulatori.
Organizarea pietei de capital în tara noastra a plecat de la o anumita mostenire din perioada comunista. Pe de o parte de la o stabilitate a monedei nationale si de la o balanta de plata externguvernele țărilor trebuie să aibă în vedere trei aspecte principale. În primul rând să impună fiecărui emitent obligația de a pune la dispoziția investitorilor informații reale și relevante. În al doilea rând, trebuie făcută clar distincția între un investitor inteligent, care e capabil să acumuleze capital datorită tenacității și cunoștințelor aprofundate pe care le are în domeniu și un manipulator al pieței care folosește metode prin care să inducă în eroare în mod deliberat ceilalți investitori. Cel de-al treilea lucru de care guvernul trebuie să țină cont este educația investitorilor astfel încât aceștia să fie capabili să se protejeze de eventualii manipulatori.
Organizarea pietei de capital în tara noastra a plecat de la o anumita mostenire din perioada comunista. Pe de o parte de la o stabilitate a monedei nationale si de la o balanta de plata externa cu un important excedent, iar pe de alta parte de la un sistem financiar supercentralizat, în cadrul caruia bancile si asigurarile de bunuri si persoane erau monopolul statului.Evenimentele din 1989 au creat premisele necesare pentru constituirea si dezvoltarea pietei de capital.Un moment important l-a constituit adoptarea Legii nr. 58/1991 a privatizarii societatilor comerciale, care a relevat nevoia existentei unei piete secundare. Acestea deoarece a introdus pe piata financiara, într-o cantitate masiva, hârtii de valoare la purtator (certificate de proprietate), care, desi nu au fost considerate valori mobiliare, au avut rolul de a familiariza publicul cu titlurile de valoare, si nu în ultimul rând, de a demonstra necesitatea crearii unui cadru organizat pentru vânzarea-cumpararea acestora. Mai mult decât atât, a instituit primii investitori institutionali – cele cinci fonduri ale proprietatii private – care, desi hibrizi, au avut rolul de a familiariza populatia cu institutia "investitorului de portofoliu".
In anul 1994 a fost adoptata Legea nr.52/1994 privind valorile mobiliare si bursa de valori prin care se creeau institutiile si instrumentele care puteau asigura existenta unei piete de capital eficiente, respectiv autoritatea administrativa autonoma, subordonata direct Parlamentului. Astfel a luat fiinta Comisia Nationala de Valori Mobiliare (CNVM), chemata sa supravegheze, sa aplice si sa controleze aplicarea legii. Faptul ca România nu a beneficiat de o piata de capital in perioada comunista a facut ca procesul de dezvoltare sa înceapa de la zero, fara a beneficia de nici o experienta în domeniu, dar si fara ca aceasta sa fie afectata de "mosteniri" negative, ca si în cazul sistemului bancar si de asigurari. Piata de capital a aparut deoarece s-a dorit crearea unei piete care sa raspunda necesitatilor investitorilor români si straini în ceea ce priveste plasamentele, dar si pentru ca, în general, piata de capital joaca un rol în procesul de restructurare si privatizare.
Dintr-o perspectiva mai larga, nu trebuie uitat faptul ca piata de capital are si rolul de a contribui indirect la restructurarea economiei reale. Prin selectarea si finantarea doar a acelor proiecte care, sunt de natura sa aduca câstiguri superioare celor din ramurile traditionale de productie. In acest context investitorii vor favoriza dezvoltarea doar acelor sectoare economice capabile sa creeze valoare adaugata mai mare. O piata de capital care functioneaza, realizeaza în mod continuu acest proces de selectie, ceea ce ofera suplete unei economii nationale în adaptarea la modificarile care apar în structura cererii de bunuri si servicii, în plan intern si international
Un alt termen ce va fi uzitat pe parcursul lucrarii este cel al burselor de valori care sunt “organisme sensibile la multiplele evenimentele de ordin economic sau social-politic dintr-o țară dar și de pe plan internațional”. Ele pun în evidență: “starea conjuncturală a economiei, înregistrează mersul afacerilor marilor companii, culeg și prelucrează informații privind situația economico-financiară și cea a balanțelor de plăți externe ale altor țări etc”. Orice tranzacție încheiată la bursă este determinată de interesele clienților și, la rândul ei, produce efecte asupra evoluției cursurilor valorilor mobiliare negociate. Cursului acestor titluri crește, scade, sau se menține stabil într-un interval de timp, în funcție de situația conjuncturală dar și de încrederea pe care o are publicul în starea generală a economiei și finanțelor fiecărei țări.
Bursa de Valori, ca o componenta de baza a pietei secundare din România, a fost reînfiintata în anul 1995 si a fost finantata de la bugetul de stat, cu conditia ca, în termen de trei ani de la înfiintare, sa ramburseze din comisioanele aplicate tranzactiilor efectuate suma necesara la înfiintarea sa.Bursa de valori functioneaza ca o institutie de interes public cu personalitate juridica, înfiintata în baza Deciziei Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare la solicitarea a 24 de societati de investitii financiare fondatoare ale Asociatiei Bursei.De asemenea Bursa de valori functioneaza ca o entitate automatizata conceputa pentru listarea valorilor mobiliare emise de cele mai performante societati comerciale din România, care îndeplinesc criterii de transparenta si lichiditate. Principalele servicii pe care le ofera Bursa de Valori Bucuresti vizeaza înscrierea si tranzactionarea la Cota Bursei, care este structurata pe trei sectoare. Acestea sunt : sectorul valorilor mobiliare emise de persoanele juridice române, sectorul obligatiunilor si a altor valori mobiliare emise de autoritatile administratiei publice centrale si locale si de catre alte autoritati, si sectorul international. Am expus aceste aspecte din considerente teoretice, deoarece termenii de piata de capital si bursa de volori vor fi intalniti foarte des pe parcursul lucrarii. În continuare vom proceda la o succinta descriere a contextului international si national, pentru a vedea care au fost premisele apariției și dezvoltării crizei pieței de capital.
Declanșarea crizei financiare din 2008, în SUA, a reprezintat cea mai puternică lovitura a finanțelor internaționale din ultimele decenii. Efectele crizei s-au resimtit atat in sfera financiară, cat si la nivelul economiei mondiale.Criza a afectat in primul rand creșterea economică și piața muncii, dar a generat și alte efecte secundare cu implicații în ceea ce privește structura sistemului financiar mondial. Efectele nefavorabile ale crizei s-au transmis dintr-o țară în alta, datoirită interdependenței economiilor naționale, ca urmare a globalizării piețelor. Ca punct de plecare criza piețelor de capital a avut împrumuturile ipotecare, împrumuturi legate în mod direct de piața produselor financiare structurate din primavara anului 2007. A continuat apoi în vara lui 2007 pe piața de împrumuturi corporative de tip buyout, de asemenea legată de piața produselor financiare structurate. Pe măsură ce numărul de investitori tradiționali pe această piață s-a micșorat, valoarea produselor deja existente pe piață a început să scadă. Deoarece băncile de investiții aveau atât rol de investitor, cât și rol de intermediar pe această piață, scăderea prețurilor le-a adus pierderi masive într-un timp record începând din ultimele luni ale lui 2007. Aceste pierderi au atras scăderea valorii băncilor, precum și necesitatea recapitalizării lor cu capital privat, acțiune derulată în prima parte a anului 2008. Când investitorii în capitalul acestor bănci au dispărut și ei, a dispărut încrederea în aceste instituții. Deoarece băncile de investiții erau motorul principal al piețelor de capital, pierderea încrederii în acestea, odată cu falimentul Lehman Brothers, a condus la blocarea întregului sistem financiar la nivel global. Acel moment a marcat începutul crizei economice, acutizată de criza piețelor de capital care se află înca in desfășurare. Falimentul Lehman Brothers a marcat un moment important nu datorită pierderilor provocate de falimentul respectiv, ci datorită dispariției subite a încrederii în băncile aflate în centrul sistemului financiar. Atunci a devenit clar pentru orice investitor, persoana fizică sau instituție, că orice bancă e supusă riscului falimentului, oricât ar fi de mare și de renumită. Pentru prima dată a fost clătinată credința conform căreia „ce e prea mare nu cade”. Confruntați cu această nouă realitate, investitorii au decis să își păstreze banii, refuzând să împrumute oricui și oricum. Aproape instantaneu, au dispărut creditele pentru cumpărarea unei case, a unei mașini, a produselor casnice de folosință îndelungată. Într-adevăr, pierderea de locuri de muncă, precum și alte indicii sugerează că Statele Unite ale Americii, au intrat deja în recesiune.In acest context FMI și Banca Mondială au prognozat o creștere de numai 0.1 – 0.2 la sută pentru 2009 în SUA. De asemenea, creșterea economică în zona euro și Japonia, a fost redusă drastic, conform estimărilor FMI, creșterea PIB fiind doar de 0,2 și 0,5 la sută în 2009. Prognozele privind sectorul privat au fost la fel de sumbre și, în unele cazuri, mult mai pesimiste. Odată cu acestea au dispărut creditele educaționale, creditele către agenții și subdiviziuni guvernamentale de orice fel, precum și împrumuturile de o zi între bănci. Aceasta paralizie subită a sistemului financiar avea să afecteze economia reală. Efectele acutizării crizei financiare au fost aproape instantaneu simțite în toate colțurile economiei globale, ducând la scăderea produsului global brut pentru prima dată de la terminarea celui de-al doilea război mondial.Prezenta criză financiară a scos în evidenta atat cauze comune, dar si unele specifice.Ca si cauze tradiționale se pot menționa:
-aprecierea nejustificata a rolului instrumentelor financiare, a economiei monetare în raport cu economia reală ca urmare a perioadei de boom a creșterii creditării fara masura;
-creșterea accelerată a prețurilor activelor, mai ales pe piața imobiliară;
-creditarea necontrolata a agenților economici fara a se tine cont de gradul de solvabilate al acestora.
Privitor la cauzele netradiționale putem menționa:
-administrarea inadecvată a corporațiilor și acordarea de stimulente mult prea mari în instituțiile financiare;
-goana dupa profit in timp scurt a dus la creșterea cererii pentru active cu grad ridicat de risc;
-creșterea numărului de interpuși financiari: rolul agențiilor de rating care nu au fost în măsură să tragă la timp semnalele de alarmă, să prevină, rolul factorilor de reglementare, etc.
Fara a avea pretentia ca am evidentiat toate cauzele crizei mondiale putem aprecia ca a apărut ca urmare a creșterii nesustenabile a ofertei de bunuri și servicii, urmată de supraconsumul bazat pe supraîndatorare, prin înlesnirea condițiilor de creditare.Aceste aspecte se regasesc si in cadrul tarii noastre, unde creșterea economică înregistrată s-a bazat pe consumul finanțat prin îndatorare excesivă. De cele mai multe ori măsurile macroeconomice adoptate de guvernul Romaniei până în anul 2008 au fost prociclice, favorizând consumul. Astfel s-a prefigurat o criză de supraconsum.
Analizand aspectele economico-financiare din România puem evidentia ca si cauze generale ale declanșării crizei urmatoarele: creșterea artificială a prețului proprietăților imobiliare, relaxarea normelor de creditare avand ca efect expansiunea creditării. Acestora li se adaugă si unele cauze specifice, precum: volatilitatea capitalurilor străine, dezechilibre economico-financiare interne, dar si slaba dezvoltare a pieței de capital cu contributie directa la finanțarea internă . Aceasta a fost incapabilă să realizeze funcția de finanțare, creand mai degrabă terenul propice speculațiilor. Acestora li se adauga neconcordanța între economia reală și nominală, deficitul de forță de muncă înalt calificată datorat migratiei populatiei, apetitul pentru consum în defavoarea economiilor și investițiilor, orientarea spre sectorul serviciilor și comerțului, în detrimentul producției, care trebuie sa fie pilonul de bază al creșterii economice durabile. Pe langa toate aceste cauze cea mai importanta a fost gestionarea defectuasă a cheltuielilor publice și gradul necorespunzător de colectare a resurselor financiare publice.Acest aspect a condus la crearea de dezechilibre interne (sub forma deficitului bugetar), cât și la dezechilibre externe (sub forma deficitului de cont curent), fapt ce a determinat scăderea ratingului de țară, afectând capitalul de încredere al investitorilor străini.
Începutul crizei la nivelul României s-a manifestat prin prăbușirea cotațiilor titlurilor listate la bursă, restricționarea accesului la credit prin creșterea dobânzilor și înăsprirea condițiilor de creditare, încetinirea producției, scăderea cererii industriale, creșterea inflației, volatilitatea cursului valutar,creșterea deficitului bugetar. Aceste efecte au fost resimțite cel mai mult de persoanele cu venituri scăzute și de companiile slab capitalizate. Ca o prima masura pentru redresarea sistemului financiar, România a accesat împrumuturi de la F.M.I., U.E., Banca Mondială și BERD, în urma acordului cu F.M.I. În continuarea acestei masuri s-a luat si cea de creștere a taxei pe valoare adăugată de la 19% la 24%, cu efect direct asupra creșterii inflației.O alta masura foarte mult criticata a fost de scădere a cheltuielilor cu salariile angajaților în sistemul public, fapt ce a dus la o creștere a creditelor neperformante în rândul acestora. Practic, putem spune ca politicile fiscale și bugetare nu au fost corelate cu măsurile de salvgardare a economiei adoptate de Banca Națională a României, această interferență creând neîncredere și instabilitate în mediul antreprenorial.
Deși criza financiară internațională s-a manifestat în special în sistemul bancar, în România
acesta nu a fost grav afectat datorită lipsei expunerii pe“active toxice”, precum și masurilor prudențiale implementate și menținute în mod consecvent de Banca Națională a României. Aceasta a adoptat in mod constant măsuri contraciclice în vederea evitării creării bulelor speculative și destabilizării sistemului financiar în perioade de expansiune economică și de favorizare a circulației monetare în perioadele critice. Nivelul ratei dobânzii de politică monetară și cel al rezervelor minime obligatorii, precum și necesarul de fonduri proprii în raport cu disponibilitățile împrumutate situate peste media valorilor din UniuneaEuropeană, precum și supravegherea catalogată drept "excesivă" chiar de către executivi ai unor instituții de credit cu activitate pe piața internă au permis sistemului bancar să evite derapajul. În ciuda măsurilor adoptate de B.N.R., atât dezechilibrele interne cât și influența externă au contribuit la intrarea României în recesiune, lipsa încrederii în mecanismele de redresare economică ducând în final la limitarea creditării, cu efecte directe asupra economiei reale, în ciuda capitalizării corespunzătoare a si stemului bancar. Fenomenul de criză al încrederii a avut caracter dual: atât dinspre creditori spre debitori, cât și în sens invers, capacitatea de rambursare fiind pusă la indoiala din cauza turbulențelor mediului economic în continuă deterioare.Specificul economiei românești nu permite aplicarea integrală a metodelor adoptate în alte state. Cel mai bun exemplu este deficitul apreciabil de cont curent care semnalează dependența de sursele externe de finanțare, limitând libertatea de acțiune în special pe plan fiscal și bugetar. În privința surselor de finanțare, România a trebuit să se orienteze spre împrumuturi pe piața internă și externă prin emisiunea de titluri financiare în detrimentul împrumuturilor de la instituțiile internaționale, având drept deziderat atât atragerea de fonduri la un cost mai scăzut, cât și evitarea angajamentelor deseori în conflict cu noțiunea de creșterea economică. Nu s-a avut in vedere că anumite organisme supranaționale impun aceleași măsuri statelor debitoare, chiar dacă specificul economic al acestora diferă semnificativ. Pentru moment s-au obtinut avantaje colaterale cum ar fi creșterea vizibilității internaționale prin participarea la piața de capital internațională, dezvoltarea pieței de capital autohtone.Aceste aspecte generale ne releva contextul national si international in care se gasea Romania la iceputul si pe parcursul crizei economico-financiare.
Daca vor fi analizate atent cauzele se va putea înțelege mecanismele și cauzalitățile fenomenului, si fără îndoială, se vor putea fundamenta măsurile necesare în vederea contracarării efectelor negative. Odată declanșată, criza economică a devinit un proces de durată. Creșterea și descreșterea economică a avut loc în etape care s-au măsoarat pe parcursul mai multor luni. Soluțiile de vindecare a crizei economice sunt extrem de complicate, relativ greu de controlat și iau mult timp de la implementare la materializare. Criza piețelor de capital e diferită. Pe piața de capital crizele sunt de scurtă durată, deseori pot fi subite și se pot vindeca relativ repede. Această diferență marcantă între criza economică și cea a piețelor de capital e creată de faptul că refacerea economiei necesită coordonarea acțiunilor unui număr foarte mare de participanți.
Ca si concluzie cu privire la natura cauzelor crizei actuale putem enunta: „A fost o perioadă când toata lumea avea acces la bani de la instituțiile financiare și fiecare îi cheltuia după bunul plac. Băncile finanțau aproape orice, iar banii intrau in economia care “duduia” printr-un consum exagerat al individului. S-a ajuns ca oricine să își poată permite orice, doar prin prisma faptului că se îndatora pe baza câștigurilor amanetate pe următorii mulți ani”. Iraționalitatea consumatorului și superficialitatea băncilor au dus la crearea unui „bubble” datorită lipsei unui minimum de bun simț din partea amândurora. Astăzi, realitatea banilor puțini de care dispunem dar și a datoriilor imense create cu credința ca putem avea de toate și ca toți suntem bogați, a ieșit la iveală. Când bubble-ul încă se mai putea umfla, se găseau mijloace de finanțare, acum însă banii s-au terminat. Nu ne mai rămâne decât să plătim pentru că nu am avut bunul simț de a ne întinde atât cât ne ținea plapuma.
Impactul crizei financiare internaționale asupra pieței de capital din România
Impactul crizei financiare internaționale asupra economiei românești a fost de reducere substanțială a exporturilor, astfel că expansiunea rapidă a schimburilor comerciale înregistrate în deceniul trecut a fost redusă drastic. De asemenea, criza a avut un efect negativ si asupra investițiilor pe piețele emergente. Astfel toate sursele majore de fonduri de investiții străine au scazut drastic, în primul val al efectelor. Portofoliului de investiții a avut o scădere, din cauza menținerii riscului mai mare de pe piețele interne de capital.Deși, investițiile străine directe au arătat o capacitatea de adaptare la șocuri, și acestea s-au diminuat. Incetinirea globală a redus cererea pentru bunuri de consum și produse industriale, reducerea veniturilor din exporturi. Piețele de muncă au scăzut, muncitorii din străinătate au avut de suferit prin scăderi salariale, și concedieri. De asemenea, un factor menit să amplifice dimensiunea șomajului în perioada următoare este și fluxul de migrație inversă a forței de muncă plecată în celelalte țări europene, generat de înrăutățirea condițiilor de angajare și sociale din țările primitoare. Evoluția forței de muncă și a ratei șomajului
Sursa: www.bnr.ro
Rata șomajului a urcat cu 0.1 puncte procentuale din septembrie până în noiembrie, urmând ca
în decembrie să crească la 4.4% și respectiv în ianuarie la 4.9%. Deteriorarea condițiilor de pe piața
muncii sunt evidente, iar prognozele anticipează și în perioada următoare ajustări ale personalului
angajat. Reangajarea sau reconversia profesională a celor disponibilizați este dificilă, ceea
ce accentueză dimensiunea șomajului ciclic. Economia românească fiind vulnerabilă la oscilațiile acestor diverse surse de finanțare externă. În general, condițiile mai stricte și creșterea costurilor de credit, lipsa relativă de lichidități au afectat operatorii din diferite sectoare economice din România. De asemenea, toate sectoarele de activitate au cunoscut o restrângere a afacerilor și a investițiilor, iar unele unități au redus ritmul de producție pe fundalul de comenzi mai mici, în special pentru export.
Sursa: www.bnr.ro
Nivelul investițiilor (formării brute de capital) a înregistrat o evoluție negativă pronunțată
începând cu septembrie 2008, lună în care semnalele crizei mondiale și‐au făcut simțită tot mai acut prezența și în economia României. Estimări privind investițiile
Sursa: www.bnr.ro
După cum se observă din analiza graficului de mai sus, reducerea investițiilor în construcții va continua și în perioada următoare. O evoluție similară va fi înregistrată și in industriile producătoare de tehnică de calcul, aparate electrice și electronice. Stoparea trendului descendent va fi prezent mai ales în industrii precum cea metalurgică, construcții metalice, materiale de construcții, chimică, respectiv cea a transportului de energie, gaz metan.
Sectorul cel mai amenințat în România, a fost piața de capital, precum și piața de schimb valutar. Având în vedere volatilitatea ridicată a leului (provocat atât în mod natural și, mai ales sub atac speculativ de companii financiare străine), a existat o tendință periculoasă de creștere a prețurilor (de unde și a inflației), determinând în principal o depreciere a monedei naționale față de euro. Criza financiară a influențat evoluția pieței de capital din România începând cu anul 2008 din cauza fenomenului de contagiune care s-a manifestat la nivelul pieței europene de capital și nu numai. În mod tradițional, efectul de contagiune se manifestă prin intermediul a două canale:
Canalul expunerii – care se referă la potențialul pentru apariția „efectului de domino”, potențial dat de expunerile reale pe piețele interbancare și în sistemele de plăți și compensare/decontare
Canalul informațional – care se referă la retragerile masive și contagioase de numerar de către deponenții imperfect informați cu privire la tipul șocurilor care afectează băncile și la expunerile fizice reciproce În România, riscul sistemic se poate manifesta în relație cu lichiditatea instituțiilor de credit ca urmare a accentuării comportamentului unor bănci de a-și baza strategia de finanțare a creșterii creditelor pe atragerea de resurse interbancare. Dinamica alertă a creditării, superioară celei aferente depozitelor atrase de la clientela nebancară, a indus majorarea valorii indicatorului credite pe depozite de la 91,1% în 2006 la 109% în 2007. În aceste condiții, echilibrul bilanțier a fost susținut prin creșterea ponderii resurselor interbancare în total pasiv de la 22,3% în 2006 la 28% în 2007, crescând dependența sistemului bancar românesc de resurse cu potențial ridicat de volatilitate. Gradul de concentrare și valoarea din ce în ce mai mare a acestora sporesc expunerea instituțiilor de credit la șocuri de lichiditate, pe fondul unor eventuale schimbări în sens negativ a sentimentului investitorilor instituționali privind perspectivele plasamentelor în sistemul bancar românesc.
Pe piața de capital din România, în cursul anului 2008 s-a înregistrat o creștere a numărului de intermediari care au calitatea de participant, pe parcursul anului fiind înregistrate cinci noi participanți (patru instituții de credit: BCR, MKB ROMEXTERRA BANK, CREDIT EUROPE BANK, BRD – GSG și un intermediar din alt stat membru, Raiffeisen Centrobank AG Viena). Totuși acest lucru nu a putut împiedica scăderea interesului pentru tranzacțiile bursiere. În anul 2009 numărul participanților s-a diminuat comparativ cu finalul anului 2008, din cauza situației economice de criză, în România existând o criză locală suprapusă peste una globală. La finalul anului 2009, Bursa de Valori București reunea un număr de 306 acționari, dintre care 87 acționari persoane juridice și 219 acționari persoane fizice, având un capital social în valoare de 76.741.980 ron. Toate acțiunile emise de către SC BVB SA sunt dematerializate și fac parte integral din categoria acțiunilor ordinare. Astfel, în 2009, numărul total de acțiuni emise de către SC BVB SA a fost de 7.674.198, fiecare valorând 10 ron⁄acțiune.
Analizând dinamica pieței de capital din România, în contextul integrării în Uniunea Europeană și în alte sisteme de mărimi asemănătoare, în cursul anului 2009 au fost înregistrate diminuări ale numărului total de intermediari care au rol de participant la sistemul de tranzacționare BVB.
Asemenea numărului de participanți pe BVB, și numărul agenților pe piața românească de capital cunoaște aceeași evoluție descrescătoare, diminuându-se în interval de doi ani cu 48 de agenți. Spre deosebire de alte perioade, corelația pieței de capital din România cu piețele din regiune a slăbit în intensitate în anul 2010, acest lucru reieșind din corelarea celor trei indici cu indicii piețelor externe, respectiv PX, WIG și BUX, indicii burselor din Cehia, Polonia și Ungaria. Valorile înregistrate de acești coeficienți pe parcursul anului 2010 (coeficienții de corelație între BET și indicii WIG, PX și BUX) au fost de 0,16, 0,67, respectiv 0,74, față de 0,97, 0,99, respectiv 0,98 în anul 2009. Ca urmare, a scăzut și corelația evoluțiilor de pe piața românească cu evoluțiile de pe piețele dezvoltate: coeficientul de corelație între BET și indicele american S&P500 a fost de 0,49 în 2010, comparativ cu 0,98 în anul 2009 și 0,94 în anul 2008. Aceste valori sunt prezentate în figura 1:
Sursa: Raport de analiză, Listarea BVB, anul 2010, p. 9, disponibil la www.kmarket.ro.
Figura 1. Evoluția indicilor BUX, PX și WIG, comparativ cu BET în 2010
Această evoluție arată că în anul 2010 factorii locali au avut o importanță sporită în ceea ce privește evoluția acțiunilor listate la BVB în defavoarea factorilor externi, singurii care contau în anii anteriori. De aceea, performanțele economice scăzute atinse de țara noastră au condus o bună parte din investitorii nerezidenți să adopte o strategie generală de așteptare, care a fost adoptată ulterior și de investitorii locali. Aceste măsuri nu au întârziat să producă efecte asupra nivelului de lichiditate: valoarea medie a tranzacțiilor zilnice cu acțiuni în ultimul trimestru al anului 2010 a fost în scădere cu peste 50% față de valoarea înregistrată în primele două trimestre ale anului, respectiv de 29,9 milioane de lei.
În acest context turbulent, și evoluția pieței acțiunilor din România a cunoscut același traseu dificil, sinuos și plin de incertitudini. Spre exemplu, pe parcursul anului 2009, dinamica indicilor bursieri caracteristici Bursei de Valori București a cunoscut următoarea evoluție, sintetizată în tabelul 4. Astfel, la finalul anului 2009, toți indicii calculați de către BVB constatau
aprecieri însemnate comparativ cu cele din anul 2008. Astfel, cele mai spectaculoase creșteri au fost înregistrate de către cei doi indici sectoriali, BET FI (+90,33%) și, respectiv, BET – NG (+71,10%). Evoluția indicilor prezentați anterior pentru anul 2009 a fost influențată în principal de trendul imprimat de principalele burse din Europa. În acest sens, evoluția indicelui BET – C a fost peste media europeană, înregistrând o valoare de +37,31%, ceea ce poziționează Bursa de Valori București printre cele mai dinamice burse din Europa.
În ceea ce privește evoluția capitalizării bursiere în anul 2009, se poate spune că aceasta a fost în principal influențată de dinamica prețurilor de tranzacționare a titlurilor deja listate, întrucât în acel an nu s-au înregistrat admiteri la tranzacționare de noi acțiuni ale companiilor românești care să fi putut modifica în mod semnificativ valoarea capitalizării bursiere. Astfel, dacă la finalul anului 2008 capitalizarea cumulată a celor două piețe administrate de către BVB se situa la aproximativ 15 miliarde de euro, la finalul anului 2009 capitalizarea cumulată atingea aproape pragul de 22 miliarde de euro, înregistrând astfel o creștere de 50%, fapt datorat și valorii de piață la care a ajuns în acel moment Erste Group AG, singura companie străină
ale cărei acțiuni au fost admise la tranzacționare pe piața bursieră românească.. Pe fondul diminuării valorilor tranzacțiilor cu acțiuni, creșterea lichidității din cadrul segmentului de
piață dedicat instrumentelor financiare cu venit fix a schimbat semnificativ structura tranzacțiilor realizate de către bursa românească. Spre exemplu, ponderea tranzacțiilor cu obligațiuni în totalul BVB s-a situat în 2009 la 18%, comparativ cu 2% în 2008. Astfel, titlurile de stat au reprezentat majoritatea în totalul rulajului tranzacțiilor bursiere cu instrumente financiare cu venit fix.Evolutia pieței Rasdaq în perioada 2004-2009, este destul de redusă din punct de vedere al valorii tranzacțiilor și al capitalizării pieței. De remarcat este valoarea medie a numărului de tranzacții realizate pe piața Rasdaq, respectiv 748, corelată cu valoarea zilnică a numărului de acțiuni tranzacționate, respectiv 6.203.310. Se poate aprecia ca aceste valori au fost destul de ridicate, fapt ce nu poate fi decât benefic pentru dinamica pieței Rasdaq, cât și pentru operatorul de piață, care percepe comisioane aferente fiecărei tranzacții efectuate.
Conform așteptărilor, cele mai multe tranzacții și acțiuni tranzacționate au fost înregistrate în decursul anului 2008, anul declanșării actualei crize mondiale și în România, apogeul fiind urmat însă de scăderi spectaculoase la nivelului anului 2009, când atât volumul tranzacțiilor, cât și al acțiunilor tranzacționate au fost reduse cu câteva mii. Se observă că evoluția numărului de tranzacții este corelată cu numărul de acțiunii tranzacționate, valorile maxime fiind atinse în
2008, iar odată cu accentuarea crizei economico-financiare în piața de capital românească ambii indicatori au început să scadă pronunțat. Se poate observa în anul 2010 o încercare de redresare a volumului de acțiuni tranzacționate pe piața Rasdaq, după ce de la maximul atins în anul 2008
numărul acestora începuse să scadă îngrijorător. Pentru operațiunile derulate în cadrul piețelor de oferte și operațiuni speciale, în anul 2009 au fost înregistrate următoarele valori:
2005 2006 2007 2008 2009 2010
Sursa: Evoluția pieței de capital în 2010, raport SSIF Intercapital, p. 15.
Figura 2. Valoarea tranzacțiilor pe piața Rasdaq, perioada 2005-2010
Capitalizarea bursieră a Rasdaq a scăzut cu 12,2% în 2010, de la 12,3 miliarde lei în 2009 la 10,8 miliarde lei, și a reprezentat 10,6% din capitalizarea pieței reglementate a BVB în 2010, față de 15,1% din cauza situației de criză financiară care persistă în percepția investitorilor.
"A fost un impact nemeritat pentru că în România nu au fost elemente care să perturbe piața, nu am avut produse bursiere sofisticate care să genereze un grad mare de risc, am realizat o supraveghere astfel încât să nu avem perturbații în conduita intermediarilor și participanților la piață". Prețurile pe piața bursieră au avut o cădere neașteptată, similară cu cea de pe alte piețe europene , iar efectele crizei s-au resimțit mai ales în partea a doua a anului 2008. Capitalizarea bursieră a coborât la sfârșitul anului 2008 la 12% din Produsul Intern Brut (PIB) față de vârful de 30% din PIB în 2007, când piața autohtonă de capital a atins maxime istorice. În timp ce piața bursieră a avut o tendință de scădere puternică în 2008, piața fondurilor de investiții s-a menținut și chiar a înregistrat o creștere modestă de 1% a activului net. Mai mult, CNVM a autorizat 10 noi fonduri deschise de investiții și câteva fonduri închise. Criza financiară în România s-a declanșat în septembrie 2008, ținând cont de evoluția prețurilor de piață, dar și de indicatorul de efectuare a ofertelor publice obligatorii, care a scăzut arătând și o blocare a creditării bancare pentru acționarii majoritari care doreau să își finanțeze astfel răscumpărarea acțiunilor de la acționarii minoritari.
Sursa: http://store.ectap.ro/articole/696_ro.pdf
1.3. Evoluția pieței de capital din România în contextul crizei financiare
Pe masură ce economia românească a depășit stadiul de economie de piață emergentă, și s-a apropiat tot mai mult de statutul de economie de piață funcțională, expectațiile referitoare la rezultatul angrenării pieței de capital în mecanismul de funcționare al economiei se inscriu pe noi coordonate. Mobilizarea rapidă și cu costuri reduse a capitalurilor pentru proiecte de anvergură devine funcția primară a pieței noastre de capital. În această nouă etapă, piața de capital trebuie să joace un rol major în finanțarea economiei românești, prin mobilizarea economiilor interne și atragerea pe o bază durabilă a capitalurilor străine. Odată cu atingerea acestui obiectiv se poate aprecia că piața de capital a intrat în stadiul sau de maturitate. Adoptarea Legii nr. 297/2004 privind piața de capital a reprezentat un moment hotărâtor în ceea ce privește viitorul pieței de capital din România din perspectiva aderării României la UE, vizând consolidarea legislației existente la acel moment în domeniul pieței de capital și adaptarea acesteia la prevederile legislației comunitare. Legea nr. 297/2004 asigură dezvoltarea cadrului legislativ necesar creării unor noi instituții, accesul intermediarilor pieței de capital din România pe piața europeană unică, precum și formarea unei piețe de capital viabile care să permită tranzacționarea unor instrumente financiare moderne. Totodată, legea cuprinde prevederi privind înființarea fondului de compensare a investitorilor cu rolul de a despăgubi investitorii în cazul în care un intermediar sau o societate de administrare a investițiilor intră în incapacitate de plată, privind înființarea operatorilor de piață, a depozitarului central, a contrapărții centrale. în acest mod se asigură o abordare unitară a regulilor aplicabile înființării și funcționării acestor entități, din perspectiva obținerii pașaportului european, după aderarea României la Uniunea Europeană și se transpun o serie de directive incidente pieței de capital emise de Uniunea Europeană în perioada 1993-2003.
Întregirea și armonizarea cadrului legislativ specific a perfecționat instrumentele pe care reglementorii le au la dispoziție pentru o monitorizare mai eficientă a entităților reglementate, în scopul asigurării transparenței și a bunei funcționări a pieței de capital, dar cu toate acestea, considerăm că pentru eficientizarea supravegherii eficiente pe piața românească de capital, trebuie luate o serie de măsuri menite a spori încrederea și protecția investitorilor împotriva practicilor neloiale, abuzive și frauduloase, precum și la prevenirea manipulării pieței de capital. Acestea vizează câteva direcții, precum: supravegherea entităților reglementate, unde CNVM ar trebui să dezvolte și să îmbunătățească sistemele informatice în scopul preluării și analizării rapide a datelor pe care le furnizează periodic entitățile reglementate, precum și standardizarea datelor pe tipuri de rapoarte transmise electronic; supravegherea tranzacțiilor cu instrumente financiare care să aibă la bază monitorizarea în timp real a operațiunilor cu instrumente financiare derulate pe piețele reglementate, în scopul identificării situațiilor anormale, precum și de abuz pe piață; și nu în ultimul rând controlul.
La nivel instituțional, piața de capital din România din anul 2008 arăta diferit față de arhitectura ei actuală. Unificarea pieței bursiere interne a început deja, iar demersurile în această direcție vor contribui la creșterea standardelor calitative și indicatorilor cantitativi la un nivel care să ne asigure un loc în rândul piețelor reglementate europene. O piață bursieră mai lichidă și mai eficientă va permite BVB să-și crească prezența în cadrul organizațiilor internaționale de profil și să mențină contacte cât mai strânse cu celelalte piețe bursiere europene. Integrarea în Uniunea Europeană va avea efecte multiple, care vor influența și evoluțiile pieței de capital din România, direct și indirect. Efectele directe se vor referi în primul rând la cadrul instituțional și reglementativ pe care trebuie să-l dezvolte piața de capital din România pentru a fi compatibilă cu structurile similare din țările Uniunii Europene. Adoptarea unei noi legi privind piața de capital din România, demararea proceselor de modificare a formei de organizare juridică a Bursei de Valori București, de constituire a Depozitarului Central, de înființare a Fondului de Compensare a Investitorilor sau fuziunea BVB – BER sunt doar câteva elemente care pot fi considerate efecte directe ale procesului de integrare. Efectele indirecte asupra pieței de capital vor fi legate de modificările pe care procesul de integrare le va genera la nivelul întregii economii românești. Stabilitatea mediului macroeconomic, inflația redusă, dobânzi mai mici sunt elemente care ar trebui să devină caracteristice într-o Românie membră a Uniunii Europene. Și acești factori vor determina, pe de o parte, companiile autohtone să caute să-și dezvolte afacerile și să caute surse de finanțare și dincolo de propriile resurse sau de cele împrumutate de la bănci, piața de capital oferind astfel o variantă, iar pe de altă parte fondurile financiare disponibile pe piața financiară din România vor căuta modalități complementare de plasament.
Considerat de anumiți specialiști ca fiind “primul pas necesar în dezvoltarea pieței de capital și în atragerea de capital străin”, implementarea la nivelul tuturor emitenților a principiilor guvernanței corporative este un obiectiv major către care tinde piața bursiera românească. Implementarea extinsă a principiilor de guvernanță corporativă și adoptarea de catre cel puțin 50% din emitentii listați la Cota Bursei a codului de guvernanță corporativă era obiectivul precis adoptat la Forumul pieței de capital de acum doi ani. În vederea atingerii acestui obiectiv, s-a propus înființarea unui institut al guvernanței corporative sub egida pieței bursiere și, deasemenea, promovarea prin diverse alte mijloace a principiilor și standardelor de guvernanță corporativă. BVB a lansat oficial, în iunie 2005, Institutul de Guvernanță Corporativă care îsi propune să fie o școală pentru managerii companiilor comerciale românești. Tot pentru atingerea acestui obiectiv s-a instituit un premiu anual (“Corporate Governance Award”) acordat de acest institut emitenților care respecta principiile și standardele guvernanței corporative și s-a constituit un indice bursier (Corporate Governance Index) care să reflecte evoluția societăților listate care au implementează standardele menționate.
Tendințe în evoluția pieței de capital în România structurează arhitectura prezentului, ca punte de legătură între tradiție și perspectivă. Astfel, înțelegerea amplă a prezentului își trage seva din istoricul apariției instituției bursiere românești. Principalele modificări, pe care considerăm că trebuie să le facă piața bursieră românească, în special bursa de valori, sunt de natură calitativă și se referă în primul rând la îmbunătățirea continuă a transparenței și eficienței pieței bursiere, iar pentru a se crea premisele unei creșteri sănătoase a pieței este nevoie ca investitorii să poată lua deciziile de investire pe baza unor informații complete și prompte, care să le permită să analizeze și să evalueze riscurile pe care le incumbă plasamentele financiare efectuate în titluri listate la Cota Bursei. Adoptarea unei atitudini transparente și respectarea exigențelor de informare impuse de statutul de societate deținută public de către companiile emitente listate la bursă reprezintă, de asemenea o condiție de dezvoltare a mediului bursier. De asemenea, considerăm că BVB va trebui să urmărirea crearea unei infrastructuri moderne și flexibile pe care să se sprijine activitatea specifică unei piețe bursiere. Deși s-a trecut treptat de la un sistem electronic de tranzacționare importat, care presupunea prezența fizică a brokerilor în incinta Bursei, la tranzacționarea de la distanță și mai apoi la o platformă electronică dezvoltată integral in-house de specialiștii BVB, considerăm că provocările pe care introducerea MiFID le ridică privind tranzacționarea electronică sunt de natură a crește competiția în cadrul operatorilor europeni, iar în acest context poziția modestă deținută de bursa de la București în cadrul burselor europene va fi una incertă.
Una dintre condițiile necesare pentru consolidarea și susținerea procesului de creștere economică este legată și de accesul companiilor la resursele de finanțare non-bancare pentru proiectele proprii de dezvoltare. De aceea, strategia de dezvoltare a pieței bursiere din România trebuie să își propună să susțină buna funcționare a circuitelor necesare pentru ca resursele financiare disponibile în piața de capital să poată fi orientate în mod eficient către zonele productive ale economiei. Principalele direcții în care considerăm că ar trebui să acționeze BVB în următorii ani vor trebui să urmărească să creeze condiții optime de manifestare a cererii și ofertei de instrumente financiare și să stimuleze prezența pe piața bursieră a factorilor care dau substanța oricărei burse: emitenții, investitorii și instrumentele financiare; totodată aceasta ar trebui să urmărească creșterea transparenței pieței bursiere, susținerea implementării principiilor de guvernantă corporativă, diversificarea gamei de instrumente financiare prezente pe piața bursieră și adoptarea unei structuri de costuri adecvate. Raporturile juridice aferente pieței de capital, văzute atât în dinamica lor, cât și static, beneficiază de un sistem special de reglementare. Legile speciale, având ca obiect de reglementare strict sistemul de organizare și funcționare și dinamica pieței de capital, au prioritate la aplicare. În această sferă sunt incluse atât legislația primară a pieței de capital (legi sau alte acte normative cu putere de lege), cât și legislația secundară, respectiv normele reglementate în baza delegării legislative de către autoritatea de reglementare și supraveghere (CNVM) și normele emise de organismele cu putere de autoreglementare, autorizate în acest sens de către CNVM. Dreptul comun, respectiv Legea societăților comerciale, celelalte legi comerciale, legile civile, procedura civilă, contenciosul administrativ etc. se aplică în completarea acestor reglementări speciale.
Micșorând distanța față de marile piețe europene, BVB și-a întărit poziția de principală piață bursieră locală și a lăsat să se întrevadă perspectiva de a accede în topul burselor din regiune.
Bursa de Valori s-a angrenat în procesul de dezvoltare a noilor instrumente financiare care să o mențină în centrul atenției mediului investițional. Poziția de lider regional, deținută de instituția bursieră autohtonă în perioada interbelică, este un obiectiv urmărit cu determinare de la reluarea activității sale în decembrie 1995.
Anul 2008 a reprezentat pentru Bursa de Valori București și pentru toți participanții pe piața
bursieră autohtonă una dintre cele mai dificile perioade din istoria pieței de capital din
România. După aproape un deceniu în care principalii indici și indicatori ai BVB au cunoscut
o evoluție ascendentă, accentuată și susținută în ultimii ani de efectele asociate procesului de
aderare a României la Uniunea Europeană, 2008 a fost marcat de inversarea abruptă a
trendului crescător al cotațiilor și de diminuarea sensibilă a lichidității generale a pieței
bursiere.
Prin însuși modul lor de funcționare, piețele bursiere au fost dintotdeauna caracterizate de un
grad ridicat de senzitivitate la schimbările care se produc la nivelul percepției investitorilor cu privire la evoluțiile și perspectivele economiei reale și ale sistemului financiar. În condițiile actuale, în care fenomenul de globalizare este deja o realitate a lumii moderne, investitorii sunt influențați în luarea deciziilor de investiții nu doar de performanțele economiei naționale, de realizările companiilor listate sau de climatul socio-politic intern, dar într-o măsură din ce în ce mai mare și de evoluțiile înregistrate la nivel internațional.
Senzitivitatea pieței bursiere autohtone la factorii externi a crescut gradual în ultimii
ani, odată cu deschiderea economiei românești și cu liberalizarea contului de capital. De
aceea, chiar dacă și în plan intern pot fi identificați foarte mulți factori susceptibili să fi indus
incertitudini la nivelul investitorilor – incertitudini care au derivat în principal din caracterul
electoral al anului 2008 și din mișcările care s-au produs în cadrul piețelor valutare și
monetare interbancare – factorii determinanți ai evoluțiilor BVB din ultima perioadă au fost
cele legate de contextul financiar internațional, context în care majoritatea indicilor bursieri au
înregistrat scăderi masive.
După scăderi cu aproape -30% ale indicilor bursieri din primele săptămâni de tranzacționare
ale anului 2008 a urmat o perioadă de relativă acalmie, care a creat iluzia unui scenariu în
care corecțiile negative ale prețurilor de tranzacționare puteau fi considerate oarecum
firești, după creșterile susținute și consistente marcate de indicii bursieri înainte și imediat
după momentul aderării României la Uniunea Europeană. O astfel de explicație, mai curând
de natură tehnică, părea a fi cu atât mai probabilă cu cât performanțele financiare raportate
de către companiile listate la BVB erau în continuare pozitive, iar indicatorii
macroeconomici își păstrau robustețea. Turbulențele care au marcat însă piețele financiare
internaționale au lăsat până la urmă în plan secund datele fundamentale și, treptat, corelarea
mișcărilor indicilor BET, BET-FI sau BET-XT cu cele ale indicilor bursieri
internaționali a devenit elementul determinant în luarea deciziilor investiționale. Iar cea
mai bună susținere a acestei afirmații vine din modul în care au reacționat investitorii pe piața
bursieră autohtonă în ședințele de tranzacționare imediat următoare anunțării reducerii ratingurilor de țară de către S&P și Fitch: de fiecare dată indicii bursieri au înregistrat scăderi, în
strânsă corelație cu mișcările piețelor bursiere internaționale din zilele respective.
Pe fondul unei lichidități a pieței bursiere locale incomparabil mai mici decât în cazul marilor
burse din S.U.A. sau alte țări europene, fenomenul de contagiune în care s-au transformat la
un moment dat corelațiile dintre indicii BVB și cei ai piețelor bursiere internaționale a cauzat
un grad extrem de ridicat al volatilității generale a pieței. Această situație a făcut posibil ca
pentru unele dintre cele mai importante titluri de la BVB, în câteva ședințe de tranzacționare
din trimestrul III al anului 2008, ordinele de cumpărare să nu mai respecte intervalul de preț
+/-15% impus pentru o ședință de tranzacționare. De aceea, în premieră în istoria BVB, în
data de 8 octombrie 2008 a fost necesară suspendarea ședinței de tranzacționare, ca
urmare a volatilității excesiv de ridicate. Chiar și în condițiile existenței unui tunel mai
îngust de evoluție a prețurilor zilnice decât cel practicat de alte piețe bursiere, pierderile
înregistrate în acest an la nivelul indicilor BVB au fost printre cele mai ridicate dintre piețele
bursiere europene. Astfel, la finalul anului 2008 indicele BET era calculat pentru 2.901
puncte, cu 70% sub valoarea de start a lunii ianuarie (de altfel, valorile maxime din 2008 ale
tuturor indicilor bursieri au fost atinse în primele ședințe de tranzacționare ale anului).
Trendul pronunțat descendent pe care s-au înscris valorile indicilor bursieri și deprecierile
prețurilor de referință pentru marea majoritate a acțiunilor admise la tranzacționare au afectat
direct capitalizarea totală a celor două piețe administrate de către BVB, indicator care a
coborât de la nivelul de aproape 30 miliarde euro la finalul anului 2007 la numai 11 miliarde
euro (valoarea capitalizării nu include Erste Group Bank AG – aproximativ 4,8 miliarde euro).
Schimbarea atitudinii față de risc la nivel internațional și restrângerea drastică a lichidității din
cadrul piețelor financiare au influențat comportamentul investitorilor, care au orientat sume
relativ mai mici decât în anul anterior pentru plasamente în acțiuni tranzacționate pe piața
bursieră. Mai mult, dacă pe plan internațional autoritățile monetare au operat scăderi ale
dobânzilor și au susținut astfel indirect activitatea din cadrul piețelor bursiere, în România
BNR a ridicat succesiv rata dobânzii de politică monetară la peste 10% pe an și a crescut
astfel atractivitatea plasamentelor în depozitele constituite la nivelul sistemului bancar.
Totodată, odată cu eliminarea simultană a impozitelor pentru veniturile aferente câștigului de
capital și a celor din dobânzi, regimul fiscal a devenit neutru. Toate aceste evoluții au avut
rolul lor în diminuarea în termeni nominali a sumelor plasate de investitori pe piața bursieră și
reducerea relativă a ponderii pe care investitorii străini au avut-o în economia generală a
pieței pe parcursul anului 2008.Chiar dacă, și în anul 2009, contextul economico-financiar intern și internațional se prevede afi unul complicat, influențând în continuare activitatea de pe piața de capital din România, există totuși pârghii a căror acționare ar putea să contribuie la relansarea pieței bursiere. Poate cea mai importantă dintre acestea, în condițiile în care creditele bancare au
devenit în ultima perioadă destul de dificil de accesat, este legată de promovarea
împrumutului obligatar. Piața secundară a instrumentelor financiare cu venit fix organizată
la BVB arată un interes în creștere al investitorilor pentru acest tip de instrumente financiare
și este de așteptat un răspuns adecvat din partea ofertanților. Pentru a susține această tendință,
în esență favorabilă pieței de capital, ar trebui găsite modalitățile care să reducă semnificativ
costurile asociate derulării ofertelor publice primare, astfel încât companiile locale să fie
încurajate să lanseze noi emisiuni de obligațiuni.
Problema reducerii costurilor de operare pe piața de capital a fost deja adresată de către Bursa
de Valori București, care a prevăzut pentru anul 2009 o diminuare cu 10% a comisioanelor de
tranzacționare, măsură care apropie și mai mult nivelurile costurile generale de operare pe
piața bursieră autohtonă de cele practicate de alte piețe bursiere din regiune. Și sub impactul
acestei decizii de reducere a comisioanelor de tranzacționare, dar mai ales în speranța că
starea de acută incertitudine din cadrul piețelor financiare se va atenua, se poate estima că,
treptat, volumul operațiunilor bursiere va crește pe parcursul anului 2009.
Sursa : cis01.central.ucv.ro/lucrari_dr/docs/154_rez-ro.doc
CAPITOLUL 2 EFECTELE CRIZEI FINANCIARE ASUPRA PIETEI DE CAPITAL DIN ROMANIA
2.1. Principalele efecte ale crizei pieței de capital în România
Criza economică internațională este o perioadă caracterizată printr-o scădere dramatică a activitații economice mondiale. Într-o țară ea se manifestă prin scăderea puterii economice a țarii din care rezultă o scădere a PIB-ului (Produsul Intern Brut) o evaporare a lichidităților și o creștere / scădere a prețurilor din cauza unei inflații / deflației S-au observat efecte asupra economiei la nivel mondial, dar acestea au fost resimțite diferit de la un stat la altul depinzând de reglementările și de nivelul de dezvoltare al acesteia. Guvernele au acționat asupra crizei atât individual pentru protecția economiei naționale, cât și la la nivelul Uniunii Europene. Criza economică a avut efecte diferite în toate domeniile de activitate. În România s-au înregistrat o serie de avantaje si dezavantaje în urma crizei resimțite în toate domeniile de activitate. Printre avantaje se remarcă: scăderea inflației. Aceasta ar putea fi una dintre cele mai importante urmări pozitive ale reducerii nivelului de lichiditați si ale scăderii consumului, acest lucru însemnând creșterea puterii de cumpărare a unităților monetare aferente fiecărei țări. Dar scăderea inflației înseamnă creșterea șomajului.Din punctul meu de vedere pe termen lung acest lucru înseamnă un dezavantaj în dezvoltarea economiei unei țări deoarece dacă nu există forță de muncă disponibilă într-o țară pentru ca un investitor să își atragă angajați,trebuie să ofere pachete salariale mai atractive din punct de vedere financiar.Acest lucru însemnând creșterea puterii de cumpărare a populației,implicit a economiei.
Un alt avantaj este curățenia printre firmele slab organizate.Datorită crizei economice și a scăderii puterii de cumpărare a populației acestia și-au îndreptat atenția asupra produselor superioare din punct de vedere calitativ și inferioare din punct de vedere financiar.Companiile ce nu au avut o infrastructură solidă și orientată către eficiență au pierit mai repede ca dinozaurii. Din acest aspect al crizei putem spune că datorită crizei bussines-urile au devenit orientate spre sustenabilitate și spre consolidarea, eficientizarea costurilor de producție și maturizarea din punct de vedere al investițiilor.
Economia nu merge tot timpul ascendent, ci se repeta oarecum ciclic: populația creste, cererea de bunuri de consum se mărește și ea, producția se dezvoltă, oamenii au de lucru și castigă bine, iar economia înflorește. Dar după cum ne-a învățat istoria crize au fost și vor mai fi de acum încolo. Singura diferență dintre criza din 1929 și cea din 2007 este că datorită internetului ,a telefoanelor mobile și a sistemelor tehnologice,pe scurt accelerarea dezvoltării generale,a stilului de viață și de transmitere a informațiilor efectele crizei se propagă mult mai repede, efectele fiind mult mai devastatoare.Cei mai multi oameni suferă în aceste perioade, dar sunt și unii care beneficiază de ele și le ‘folosesc’ pentru a prospera. Oamenii care au resurse, pot realiza în scurt timp ceea ce nu pot înfăptui pe timp îndelungat într-o economie prosperă. Cei care au resurse, ingeniozitate, creativitate…, se folosesc de ‘avantajele’ crizelor economice și pot realiza astfel lucruri mari.Un exemplu foarte bun fiind investirea în construcții imobiliare și cumpărarea de acțiuni la prețuri mult mai mici decât într-o economie prosperă.O veche vorbă poate descrie acest proces: „Când toti cumpara, tu să vinzi, și când toți vând, tu sa cumperi!”.
În România una dintre cele mai mari greșeli ale Guvernului a fost faptul că acesta a cheltuit nechibzuit banii în defavoarea unor investiți sustenabile și viabile pentru consolidarea infrastructurii necesare dezvoltării bussines-ului românesc.
Pentru o dezvoltare financiară sănătoasă IMM-urile sunt și ar trebui să fie coloana vertebrală a unei economii.Iar la noi în România ,Guvernul în loc sa scadă povara financiară acesta a preferat să crească taxele ,impozitele și accizele la care sunt supuse companiile. Din punctul meu de vedere pentru a proteja bussines-ul românesc acesta trebuia să acționeze exact invers.Deoarece este mai ușor să obții mai puțini bani de la o masă mai mare de intreprinderi decât mai mulți bani de la o masa mai mică de intreprinderi.
Unul dintre cele mai mari dezavantaje resimțite in România este efectul de ‘brain-drain’ , acest lucru însemnând migrarea tinerilor școliți și dezvoltați intelectual în sistemele de învațamânt românești în alte țări din cauza salariilor prea mici și lipsa locurilor de muncă aferente pregătirii lor. În urma studiilor făcute de către Consiliul Tineretului din România (CTR ) s-a observat că în termen de 20 de ani 80% din populația din rândul tinerilor vor pleca în alte țări pentru a lucra ca și „tăietori de șaorma sau modelatori de chiftele” in Italia, Spania sau Germania. Acest lucru afectează sistemul de pensii,care atunci cand a fost implementat era un sistem piramidal cu baza jos și vârful în sus, 3 angajați susținând financiar 1 pensionar.În prezent raportul în România este de 1 angajat la 1,52 pensionari. În acest ritm ,datorită migrării tinerilor in alte țări va însemna că în termen de cel mult 10 ani în România un angajat va trebui să susțină financiar 3 pensionari ,astfel că sistemul piramidal inițial se va inversa.
Efectele crizei financiare asupra pieței de capital pot fi structurate astfel:
– Efecte directe asupra instituțiilor financiare: în întreaga lume criza financiară a dat naștere la falimente răsunătoare, restructurări de companii și instituții financiare, preluări și fuziuni și la o susținere financiară directă cu fonduri importante din partea guvernelor. O bună parte dintre aceste instituții sunt sau au fost listate la bursă, ieșirea lor de pe piață afectând nu doar credibilitatea pe piața de capital ci și volumul tranzacțiilor bursiere, volatilitatea prețurilor, nivelul randamentelor.
– Efecte asupra volumului și cotațiilor bursiere: volumul tranzacțiilor bursiere este în ușoară scădere însă impactul cel mai puternic pe care l-a avut criza a fost asupra volatilității (riscului) și asupra randamentelor bursiere asociate mai ales instrumentelor cu venit variabil.
– Efecte asupra comportamentului investitorilor pe piață: în condițiile unei piețe care nu mai oferă siguranță și randamente cât de cât stabile și în ușoară creștere, investitorii se distanțează tot mai mult de piața de capital și își modifică radical opțiunile investiționale. Acest lucru are impact direct asupra costului capitalului și asupra dobânzilor financiare. Panica, teama, efectul de turmă, neîncrederea, isteria sunt sentimente care domină în aceste momente masa mare de investitori confruntată de la o zi la alta cu pierderi tot mai mari.
– Efecte asupra reglementărilor privind piața de capital: criza a condus la o serie de măsuri de intensificare a controlului asupra unor zone rămase în afara jurisdicției băncilor centrale sau comisiilor de supraveghere a piețelor de capital. În paralel, au fost aduse tot mai mult în discuție criteriile de acordare a finanțărilor și metodologiile de evaluare a riscului și de acordare a rating-ului folosite în decizia de finanțare. Mai mult, intervenția statului pe piețele financiare (care uneori a mers până la cazuri extreme de naționalizare) a trebuit și ea legitimată printr-o serie de măsuri legislative nemaiîntâlnite de la Marea Criză.
2.2. Evoluția efectelor crizei pieței de capital în România
In anii premergatori crizei, Romania a inregistrat o rata rapida de crestere economica (6,3% pe an ca medie in perioada 2001-2008), a patra cea mai mare crestere medie dintre tarile UE-27.
Cresterea economica rapida a avut doua componente:
– o componenta sustenabila reflectand un proces de convergenta reala (dat fiind nivelul redus de dezvoltare economica al tarii, cresterea economica din Romania trebuie sa fie mai mare decat cea din Zona Euro pentru a sustine convergenta economiei)
– o componenta nesustenabila, derivand din comportamente de consum si de investitii exuberante (exces al cererii agregate) Cresterea consumului si investitiilor (cererea interna) s-a situat la 10,4% in medie pe an in termeni reali in perioada 2001-2008, mult peste ritmul de crestere a PIBului
real (6,3%). Cresterea mult mai rapida a cererii interne decat cea a PIB evidentiaza ca investitiile si consumul au fost acoperite in mare masura din importuri si nu din productia interna, generand astfel dezechilibrul extern (deficitul de cont curent). Modele similare de crestere economica s-au inregistrat si in Tarile Baltice (Letonia, Lituania si Estonia) si Bulgaria. Intre cresterea cererii interne si a PIB a existat un echilibru in cazul celorlalte tari (Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia). finantata si sustinuta prin acumulararea de datorie externa la nivelul sectorului privat.
Pana in 2008, companiile straine stabilite in Romania s-au imprumutat din exterior (in special la companiile mama) pentru a finanta proiecte de investitii in Romania (atat in sectorul productiv dar si de natura speculativa – in sectorul imobiliar, de constructii, comert). Bancile din Romania s-au imprumutat de la bancile mama oferind resursele financiare atrase in credite acordate populatiei si
companiilor din Romania. Pana in 2008, Guvernul nu a fost nevoit sa se imprumute de pe pietele externe din doua motive:
– a obtinut venituri bugetare (de natura ciclica si nu venituri permanente) in crestere ca urmare a cresterii foarte rapide a PIB, activitatea economica fiind sustinuta de indatorarea sectorului privat.
– a utilizat in perioada 2006-2008 banii din Fondul National de Dezvoltare (banii din privatizari), bani pe care Ministerul de Finante ar trebui sa ii imprumute din pietele financiare pentru a reface
In anul 2013 piata de capital din Romania a iesit din tendinta de stagnare a anilor precedenti, multe din actiunile listate inregistrand cresteri de pret. Evolutia indicelui principal al Bursei de Valori Bucuresti (BET) in perioada 2007-2013 este prezentata in continuare:
Indicele BET a incheiat anul 2013 cu o crestere de 26,1%, cel mai bun randament anual din 2009. Ceilalti indici ai BVB au avut evolutii similare: indicele societatilor de investitii, BET-FI, a
castigat 23,3%; BET-XT a castigat 23,4%, iar indicele sectorului energetic BET-NG a incheiat anul cu +6,1%; BETC, indicele compozit al pietei reglementate, a castigat 20,0% in 2013.
La fel ca in anii precendeti, actiunile listate pe piata reglementata a BVB au inregistrat doua etape distincte in 2013. In prima jumatate de an actiunile au evoluat oscilant, cu cresteri la inceput de an urmate de scaderi pana la jumatea anului; indicele BET a inregistrat un randament de numai +2,2% in semestrul I. Insa a doua jumatate a anului a adus o crestere de 23,4% pentru indice. Randamentul cumulat al indicelui BET de la debutul crizei financiare pana in prezent (2008-2013) ramane negativ, de -33,9%; valoarea BET inregistrata la sfarsitul anului 2013 se situeaza la nivelul celei de la sfarsitul anului 2005, cu opt ani in urma.
Indicii BET-C si BET-FI au evoluat similar cu BET, urmand aceleasi etape descrise anterior:
Corelatia pietei romanesti cu bursele din Cehia si Ungaria a scazut suplimentar in intensitate in 2013 (PX, WIG si BUX sunt indicii burselor din Cehia, Polonia, respectiv Ungaria):
Astfel, in 2013 coeficientii de corelatie intre BET si indicii PX si BUX au fost de 0,47, respectiv -0,15 (fata de 0,57, respectiv 0,53 in 2012); insa corelatia cu piata poloneza sa intarit, cu un coeficient de corelatie intre BET si WIG de 0,87 in 2013 (0,20 in 2012).
Volatilitatea BET, calculata ca deviatie standard a randamentelor zilnice, a scazut in continuare in 2013 la 0,71%, fata de la 1,04% in 2012, 1,39% in 2011, 1,89% in 2010, 2,58% in 2009 si 2,68% in 2008. Un numar de 31 de companii listate pe piata reglementata a BVB au paltit dividende in
numerar in 2013 pe baza rezultatelor obtinute in 2012, fata de 29 de companii in 2011, 25 in 2010, 24 in 2009 si 20 in 2008. Din cele 31 de companii care au platit dividende in 2013, 13 erau listate la categoria I a bursei, 16 la categoria a II-a si 2 la categoria internationala.
Cele mai mari randamente din dividende au fost oferite de actiunile SIF Transilvania (SIF3) cu 20,66% (detinatoarea pozitiei I in top si in 2012), SIF Muntenia (SIF4) cu 14,62%, SIF Moldova (SIF2) cu 13,90% si Conted Dorohoi (CNTE) cu 11,78%.
Randamentul mediu din dividende, pentru emitentii care le-au acordat, a fost de 5,96%, in scadere fata de 7,45% in 2012 si 6,33% in 2011 (randamentele din dividende au fost calculate ca raport intre dividendul net platit in 2013 si pretul pe actiune la sfarsitul anului 2012).
Lichiditatea pe piata reglementata a crescut in 2013. Valoarea tranzactiilor cu actiuni a fost de 11,2 in 2011, 5,6 miliarde in 2010 si 5,1 miliarde in 2009:
Valoarea medie zilnica a tranzactiilor cu actiuni la BVB a fost de 45 milioane lei in 2013, fata de 30 milioane in 2012, 39 milioane in 2011, 22 milioane in 2010 si 20 milioane in 2009.
Numarul intermediarilor autorizati pe piata reglementata a BVB la sfarsitul anului 2013 a scazut in continuare la 43, fata de 54 in 2012, 61 in 2011, 65 in 2010, 71 in 2009 si 76 in 2008. Acesta este cel mai redus numar de intermediari inregistrat de BVB din anul 1995. Capitalizarea bursiera a pietei reglementate a BVB inregistra o valoare de 133,8 miliarde lei la sfarsitul anului 2013 (30,0 miliarde EUR), din care 49,1 miliarde lei reprezenta capitalizarea Erste Bank Group (EBS), cel mai mare emitent listat:
In anul 2013 s-au derulat si incheiat cu succes doua oferte publice initiale in Romania:
– Oferta Publica Initiala a SN Nuclearelectrica SA, producatorul national de electricitate prin utilizarea energiei nucleare. Au fost puse in vanzare 25.368.236 actiuni (10% din total) la preturi intre 11,2 si 15,0 lei/actiune; pretul final de alocare a fost 11,2 lei/actiune.
– Oferta Publica Initiala a SNGN Romgaz SA, cel mai important producator roman de gaze naturale. Cu o valoare alocata de 1,7 miliarde lei, acesta a fost cel mai mare IPO din istoria Romaniei si prima oferta structurata la standarde internationale. Au fost puse in vanzare 57.813.360 actiuni la preturi intre 24 si 32 lei/actiune; pretul final de alocare a fost 30 lei/actiune. Intercapital Invest a fost
subcontractor al sindicatului de intermediere a ofertei.
In 2013 s-a derulat si oferta publica initiala a producatorului de materiale de constructii
Adeplast S.A., primul IPO al unei companii private din anul 2008, insa aceasta nu s-a incheiat cu succes, nefiind plasat volumul minim de actiuni cerut de prospectul de oferta publica.
Programul de privatizare prin piata de capital a continuat in forta in 2013. Pe langa ofertele publice initiale mentionate anterior, in 2013 s-a derulat si oferta publica secundara de vanzare de actiuni SNTGN Trasngaz SA, prin care s-au plasat cu succes 1,77 milioane actiuni ale transportatorului national de gaze naturale. Mai departe, au fost selectati intermediarii pentru ofertele publice initiale ale Complexului Energetic Oltenia SA, Electrica SA si Romtelecom SA programate, ce-i drept cam optimist, pentru 2014. Procedura de selectie a intermediarului IPO Hidroelectrica SA a fost reluata in 2013 si finalizata prin selectia unui nou intermediar la inceputul anului 2014. Guvernul Romaniei a publicat si anunturi de selectie a intermediarilor si pentru ofertele publice initiale ale Aeroportului Mihail Kogalniceanu Constanta, Aeroportului Traian Vuia Timisoara si Administratia Porturilor Maritime Constanta, dar aceste proiecte nu au demarat in 2013, dimensiunea celor trei companii
fiind relativ redusa.
Pe langa actiunile Nuclearelectrica (SNN) si Romgaz (SNG), listate ulterior incheierii cu succes a ofertelor publice initiale, piata reglementata a BVB a mai inregistrat doua listari noi in 2013:
– Conpet Ploiesti, operatorul sistemului national de transport al produselor petroliere prin conducte, listat prin transfer de pe piata Rasdaq
– Conted Dorohoi, producator de confectii din materiale textile, listat prin transfer de pe piata Rasdaq. Singura delistare de pe piata reglementata a BVB in 2013 a fost cea a Titan SA .
Pe langa cele prezentate mai sus, anul 2013 a mai consemnat doua evenimente majore pe piata de capital:
– infiintarea Autoritatii de Supraveghere Financiara , organism unic de reglementare si supraveghere a pietelor de capital, asigurari si pensii, ce preia atributiile fostelor Comisii Nationale a Valorilor Mobiliare , Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor si a Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private
– numirea in functia de Director General al Bursei de Valori Bucuresti a lui Ludwik Sobolewski, cel mai important operator bursier al Europei Centrale si de Est.
Evolutia companiilor listate la categoria I a BVB a fost in general pozitiva. Media aritmetica a randamentelor totale ale actiunilor de la categoria I a bursei a fost +28,8% (fata de +5,3% in 2012 si +4,6% in 2011), iar valoarea mediana a fost de +15,1% (+3,2% in 2012 si -11,2% in 2011). 18 din cele 28 de companii tranzactionate la categoria I au inregistrat randamente pozitive in 2013, fata de 13 in 2012 si numai 4 in anul 2011.
Pe primul loc in topul performantelor la categoria I s-au situat actiunile dezvoltatorului imobiliar Impact Bucuresti (IMP) cu un randament total de +373,0%. Cresterea spectaculoasa vine dupa o perioada indelungata de scaderi abrupte de pret pentru actiunile Impact (-98,1% din vara anului 2007 pana in vara lui 2012).
Pe locul II in topul performantelor la categoria I s-au situat actiunile Antibiotice Iasi cu +83,3%, randament ajutat si de o majorare de capital din fonduri proprii (18,2 actiuni gratuite la 100 detinute) si o distributie de dividende. Randamente totale foarte bune in 2013 au mai inregistrat si actiunile Banca Comerciala Carpatica (BCC, +72,4%), Fondul Proprietatea (FP, +57,9%), Prefab Bucuresti (PREH, +51,6%) si Banca Transilvania (TLV, +50,1%). Si actiunile SIF Oltenia , SIF Muntenia si CNTEE Transelectrica au adus randamente solide. Actiunile SNTGN Transgaz , Alro Slatina si Oil Terminal Constanta s-au numarat printre dezamagirile anului, cu randamente de -6,8%, -27,7%, respectiv -28,6%. Cea mai slaba performanta la categoria I a fost inregistrata de actiunile Oltchim Rm. Valcea (OLT, -40,5%), societate aflata in insolventa dupa o tentativa nereusita de privatizare.
Si la Categoria a II-a performantele au fost in general bune. Media aritmetica a randamentelor totale ale companiilor listate la aceasta categorie a fost +18,1% in 2013 (+3,2% in 2012 si -13,3% in 2011); valoarea mediana a fost de +11,1% (0,0% in 2012, – 16,0% in 2011).
32 din cele 52 de companii tranzactionate la categoria a II-a au adus performante pozitive in 2013, fata de 24 in 2012 si 14 in 2011. Cea mai buna performanta a categoriei a fost adusa de actiunile Cemacon Zalau (CEON) cu +151,1%. Alte performante bune au fost aduse de Prodplast Bucuresti (PPL, +129,4%), Transilvania Constructii (COTR, +104,9%) si UAMT Oradea (UAM, +100,9%). Actiunile proprii ale Bursei de Valori Bucuresti au adus un randament total de +67,2%.
Cele mai slabe performante ale categoriei au fost inregistrate de actiunile Santierul Naval Orsova , Romcarbon Buzau si MJ Maillis Romania cu – 35,3%, -54,4%, respectiv -71,4%.
La categoria a III-a s-au tranzactionat si in 2013 actiunile unui singur emitent: In cadrul sectiunilor internationale ale pietei reglementate au fost tranzactionate actiunile a doi emitenti (actiunile EBS se tranzactioneaza pe sectiunea internationala a pietei reglementate de actiuni, iar actiunile NEP pe sectiunea "Alte instrumente financiare internationale" a pietei reglementate):
Actiunile companiei de investitii imobiliare NEPI au inregistrat performante foarte bune si in 2013, continuand perforamntele din anii anteriori (+66,4% de la listarea la BVB in 2011 pana la sfarsitul lui 2013). Valoarea tranzactiilor cu unitati de fond pe piata reglementata a BVB a fost de 7,5 milioane lei in 2013 (1,7 milioane EUR), fata de 4,9 milioane lei in 2012 8,7 milioane in 2011 si 22,7 milioane in 2010. Performantele fondurilor de investitii listate la bursa sunt prezentate in continuare: Cele mai performante fonduri tranzactionate au fost STK Emergent (STK, +43,0%), iFond Financial Romania (IFR, +33,4%) si TVBETETF (+25,0%). Fondul OTP Green
Energy a ajuns la scadenta in 2013 si a platit investitorilor valoarea nominala a unitatii de fond plus o cota de participare la performanta de 24 lei/unitate de fond. Fondul iFond Gold a inregistrat cea mai slaba performanta a categoriei (-64,8%) datorita incertitudinilor legate de proiectele in care a investit fondul.Am calculat si in 2013 indicele TRX, un indice de tip Total Return calculat anual de Intercapital Invest. Indicele exprima randamentul mediu al emitentilor tranzactionati pe pietele reglementate din Romania (actiuni si fonduri de investitii tranzactionate pe piata reglementata a BVB, la care se adauga actiunile emise de Sibex SA, singurul emitent listat pe piata reglementata a Sibex). TRX ia in calcul variatiile de pret, dividendele si operatiunile care afecteaza capitalul social (pentru majorari au fost luate in calcul numai cele din fonduri proprii si cele cu numerar la preturi sub cele din piata la momentul majorarii). In cosul indicelui intra toti emitentii tranzactionati pe pietele reglementate spot dinRomania in cursul anului, fiecare fiind ponderat cu capitalizarea la sfarsit de an. Ponderea maxima a unui emitent in indice este limitata la 10%, iar randamentul este ajustat cu durata de listare pentru actiunile listate/delistate in cursul anului. Randamentele finale ale TRX sunt ajustate cu rata inflatiei. Indicele nu ia in calcul emitentii listati pe segmentul international (EBS si NEP) pentru a pastra relevanta indicelui pentru piata locala.Evolutiile au fost in general pozitive la bursa in anul 2013. Indicele TRX inregistreaza a doua cea mai buna performanta anuala de la debutul crizei financiare internationale.Evolutia randamentelor anuale ale indicelui TRX este prezentata in continuare:
Ca de obicei, performantele actiunilor tranzactionate pe piata Rasdaq au fost mai slabe
decat cele de pe piata reglementata. Indicele compozit al pietei, Rasdaq-C, a inregistrat un randament de -3,43% din 2013, fata de -10,5% in 2012, si -6,0% in 2011; indicele categoriei I a pietei Rasdaq, RAQ-I, a inchis anul 2013 cu +6,61% (-81,35% in 2012, -37,0% in 2011), iar indicele II-a, RAQ-II, cu -15,50% (-11,21% in 2012, -34,8% in 2011):
Lichiditatea pe Rasdaq s-a mentinut foarte redusa. Valoarea tranzactiilor a fost de numai 301,9 milioane lei in 2013, fata de 218,6 milioane in 2012, 575,4 milioane in 2011 si 605,1 milioane in 2010. Valoarea tranzactiilor cu actiuni pe Rasdaq a reprezentat numai 2,7% din valoarea tranzactiilor cu actiuni de pe piata reglementata a bursei in 2013 (fata de 2,9% in 2012, 5,8% in 2011 si 10,8% in 2010). Capitalizarea bursiera a Rasdaq a scazut la 7,9 miliarde lei.
Pe Rasdaq erau tranzactionate la sfarsitul anului 2013 actiunile a 4 companii la categoria I, 5 la categoria a II-a si 973 la categoria a III-a. Categoria I a pietei cuprindea urmatorii emitenti: producatorul de camasi Braiconf Braila , producatorul de tuburi ArcelorMittal Tubular Products Roman , santierul naval Severnav Drobeta-Turnu Severin si producatorul de utilaje petroliere Upet Targoviste .Companiile listate la categoria a II-a a pietei erau : Comvex Constanta , Flaros Bucuresti , Inox Magurele , Bega Tehnomet Timisoara si Unisem Bucuresti .
Singura listare noua pe Rasdaq in 2013 a fost a unei emisiuni de actiuni preferentiale a
companiei Turism Covasna SA , insa aceasta nu a inregistrat nicio tranzactie pe parcursul anului. Un numar de 103 companii au fost delistate. Printre delistarile notabile s-au numarat: Trei Brazi Predeal , ONT Carpati Bucuresti , Energoutilaj Bucuresti , Inscut Bucuresti , Avicola Buftea , CNM Petromin Constanta, Fabrica de Zahar Bod si Chimpex Constanta . Cele mai lichide companii dupa valoarea tranzactiilor in anul 2013 au fost: Argus Constanta, Uzinele Sodice Govora si Ductil Buzau , in timp ce emitentii care au inregistrat cel mai mare numar de tranzactii in 2013 au fost: Prospectiuni Bucuresti , Albalact Alba-Iulia si Imotrust Arad .
Numarul de actiuni internationale tranzactionate pe Sistemul Alternativ de Tranzactionare al BVB a crescut la 27 in 2013 fata de 26 in 2012 si 10 in 2011; la acestea se adauga actiunile SIF Imobiliare plc. , companie de holding inregistrata in Cipru pentru detinerile imobiliare ale SIF Banat-Crisana. SIF Imobiliare a fost listata in 2013 de Intercapital Invest. Pe langa SIF Imobiliare, piata ATS a BVB a mai consemnat o listare noua in 2013 – cea a companiei Transilvania Leasing IFN Brasov listata la categoria I ATS.Valoarea tranzactiilor cu actiuni pe sistemul ATS a fost de 20,8 milioane lei in 2013, fata de 16,8 milioane lei in 2012, 11,13 milioane in 2011 si 0,60 milioane lei in 2010. Prin sistemele BVB se tranzactionau la sfarsitul anului 2013 si actiunile a 22 de emitenti pe segmentul actiuni necotate (fata de 25 in 2012, 2011 si 2010), actiuni ce nu prezinta un interes deosebit pentru investitori.
Piata obligatiunilor corporative a beneficiat de trei emisiuni importante in 2013:
– o emisiune a Raiffeisen Bank in valoare de 225 milioane lei cu maturitate de 3 ani
– o emisiune UnicreditTiriac Bank in valoare de 550 milioane lei (cea mai mare oferta publica de obligatiuni din istoria pietei de capital locale) cu maturitate de cinci ani (oferta publica)
– o emisiune CNTEE Transelectrica in valoare de 200 milioane lei cu maturitate de cinci ani .
Toate cele trei emisiuni s-au incheiat cu succes si au fost listate la BVB (emisiunea
Transelectrica in anul 2014). Piata obligatiunilor corporative a BVB includea urmatoarele
emisiuni la sfarsitul anului 2013:
Emisiunile de obligatiuni de stat disponibile la tranzactionare in sistemul BVB la sfarsitul
anului 2013 sunt prezentate in continuare:
La sfarsitul anului 2013 erau disponibile la tranzactionare 37 de emisiuni de obligatiuni
municipale (fata de 36 in 2012 si 2011 si 35 in 2010; numarul de emisiuni raportat este
pentru sfarsitul fiecarui an). Rata medie a dobanzilor anuale ale obligatiunilor municipale scazuse semnificativ la 3,75% la sfarsitul lui 2013, fata de 6,42% la sfarsitul anului 2012, 7,04% in 2011, 7,43% in 2010, 10,78% in 2009 si 15,5% in 2008. Valoarea totala a tranzactiilor cu obligatiuni (municipale, corporative si de stat) a fost de 1,40 miliarde lei in 2013 (0,31 miliarde euro), fata de 1,43 miliarde lei in 2012, 0,55 miliarde lei in 2011 si 2,57 miliarde in 2010:
Piata de derivate a BVB a intrerupt tranzactionarea incepand cu luna iulie 2013. Astfel,
valoarea tranzactiilor cu instrumente derivate la BVB a scazut semnificativ in 2013 la 3,0
milioane lei , fata de 40,2 milioane lei in 2012, 103,0 milioane lei in 2011 si 107,1 milioane in 2010:
Pe piata de produse structurate a Bursei de Valori Bucuresti s-au inregistrat tranzactii in
valoare de 531,6 milioane lei in 2013 (120,4 milioane EUR) fata de 687,5 milioane lei in 2012, 438,3 milioane lei in 2011 si 45,8 milioane in 2010, primul an de functionare a pietei. Pe aceasta piata se tranzactionau la sfarsitul lui 2013 un numar de 110 de emisiuni de certificate de tip index si turbo emise de Erste Group Bank AG, Raiffeisen Centrobank AG si SSIF Broker SA.
Valoarea tranzactiilor cu drepturi la BVB a fost de 28,7 milioane lei in 2013 (6,5 milioane EUR) fata de valori neglijabile in 2012 si 2011 si 4,7 milioane lei in 2010.
Pe piata reglementata de actiuni a Sibex, al doilea operator bursier al Romaniei, s-a tranzactionat si in anul 2013 o singura emisiune de actiuni – actiunile proprii ale bursei:
Valoarea totala a tranzactiilor cu actiuni proprii Sibex pe piata reglementata a bursei
sibiene a fost de 2,2 milioane lei in 2013, fata de 4,7 milioane lei in 2012, 16,8 milioane
lei in 2011 si 14,4 milioane lei in 2010 (primul an de functionare a pietei spot a Sibex).
Pe ATS Sibex s-a tranzactionat si in 2012 o singura emisiune de actiuni, cea a companiei Prodplast Imobiliare (simbol PPLI). Valoarea totala a tranzactiilor cu actiunile PPLI a fost de 0,8 milioane lei in 2013, fata de 0,8 milioane lei in 2012, 6,6 milioane in 2011 si de 5,4 milioane lei in 2010.
Pe piata de derivate a Sibex se tranzactionau la sfarsitul anului 2012:
– contracte futures, avand ca suport: actiunile BRD, Broker Cluj, Rompetrol Rafinare, cele cinci Societati de Investitii Financiare, OMV Petrom, Banca Transilvania, Erste Bank, Sibex, Bursa de Valori Bucuresti, Fondul Proprietatea, Apple, Google, McDonald's, Facebook si Visa; diferente de curs valutar; indicele DJIA in RON si USD; aur in RON si USD si petrol
– contracte options standard pe actiunile listate la BVB ce reprezinta active suport si
pentru contracte futures; pe indicele DJIA in RON, diferentele de curs valutar si pe aur, si optiuni binare
– contracte CFD pe actiunile BRD, cele cinci Societati de Investitii Financiare, Banca Transilvania, Broker Cluj, OMV Petrom, Fondul Proprietatea, Transgaz, Transelectrica, Electromagnetica, Biofarm si Bursa de Valori Bucuresti. Numarul de contracte derivate tranzactionate la Sibex a scazut abrupt in 2013 la 0,4 milioane fata de 1,5 milioane in 2012 si 1,6 milioane in 2011 si 2010:
Numarul intermediarilor care au realizat tranzactii pe piata derivatelor a Sibex in 2013 a fost 17, fata de 27 in 2012, 30 in 2011 si 38 in 2010. Numarul intermediarilor activi pe piata de actiuni a Sibex a fost 11 in 2013, fata de 16 in 2012, 17 in 2011 si 20 in 2010.
Numarul fondurilor mutuale locale raportate de Asociatia Administratorilor de Fonduri din Romania (AAF) atinsese 66 la sfarsitul anului 2013, fata de 63 in 2012, 61 in 2011 si 57 in 2010. Activele celor 66 de fonduri inregistrau o valoare totala de 14,39 miliarde lei, fata de 8,81 miliarde lei in 2012, 6,78 miliarde in 2011 si 5,49 miliarde lei in 2010. In ceea ce priveste fondurile inchise, AAF raporta 26 de fonduri cu active totale de 564 milioane lei la decembrie 2013, fata de 21 de fonduri cu active totale de 420 milioane lei in decembrie 2012, 20 de fonduri cu active de 175 milioane in 2011 si 16 fonduri cu active de 179 milioane la sfarsitul lui 2010.
2.3. Mutații în criza pieței de capital din România
Anul 1996 a marcat încheierea procesului de privatizare în masa, când s-a constituit piata extrabursiera din nevoia de a oferi cadrul institutional organizat pentru tranzactionarea unui numar foarte mare de actiuni, având o larga difuzare în rândul publicului (peste 16 milioane de actionari). In acest scop a fost creata o piata de tip NASDAQ, intitulata Romanian Association of Securities Dealers Automated Quotations (RASDAQ), al carei sistem electronic de tranzactionare utilizeaza o varianta adaptata a programului NASDAQ – PORTAL. Piata a fost deschisa oficial pentru operare la 27 septembrie 1996, a început sa functioneze la 25 octombrie 1996.Dupa reluarea activitatii de tranzactionare la Bursa de Valori Bucuresti la sfârsitul anului 1995, piata de capital a cunoscut un adevarat "boom" în cursul anului 1997, principalul motor al cresterilor realizate în acea perioada fiind investitorii straini.Scaderea timp de trei ani consecutivi ai produsului intern brut PIB, la care s-au adaugat în anul 1998 efectele crizei financiare asiatice, a facut ca piata bursiera din România sa functioneze în "regim de avarie", cu niveluri scazute ale capitalizarii bursiere si ale valorii tranzactiilor. In aceasta perioada rolul pietei de capital de a mobiliza capital pe termen lung de la investitori prin facilitarea realizarii de catre agentii economici de emisiuni de actiuni si obligatiuni a fost foarte rar utilizat, fiind substituit aproape în totalitate de orientarea economiilor catre instrumente financiare pe termen scurt în special catre titlurile de stat.
Mutații structurale în piața de capital din România analizează premisele apariției pieței de capital în România. Aceasta se constituie ca sinteza evoluției cronologice a evenimentelor legate de înființarea și organizarea pieței de capital după schimbarea de regim politic din anul 1989.
Premisele apariției pieței de capital în România au fost create o dată cu promulgarea Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, care a asigurat cadrul legal necesar nașterii și dezvoltării societăților pe acțiuni și, totodată, a instituit un cadru clar pentru principalele produse utilizate pe piața de capital: acțiunile și obligațiunile. Potrivit acestei legi, societățile comerciale pe acțiuni au putut face apel la economiile publicului pentru înființare sau pentru majorarea capitalului social (primele atrageri de capital de la populație au fost realizate de bănci). Astfel putem defini anul 1990 drept momentul apariției pieței primare de capital.
În anul 1994 a tost adoptată Legea nr. 52 privind valorile mobiliare și bursele de valori, care a creat condiții pentru apariția de noi instituții pe piață: Comisia Națională a Valorilor Mobiliare (CNVM) prin transformarea Agenției Valorilor Mobiliare, ca autoritate administrativă autonomă în subordinea Parlamentului, Bursa de Valori București, societăți de depozitare, societăți de registru, asociații profesionale cu statut de organisme de autoreglementare, care au condus la apariția de noi piețe secundare de tranzacționare (RASDAQ), altele decât cele bursiere etc.
Anul 1996 a marcat încheierea procesului de privatizare în masă, când s-a constituit piața extrabursieră din nevoia de a oferi cadrul instituțional organizat pentru tranzacționarea unui număr foarte mare de acțiuni (aparținând unui număr de peste 5000 de societăți comerciale), având o largă difuzare în rândul publicului (peste 16 milioane de acționari). în acest scop a fost creată o piață de tip NASDAQ, intitulată Romanian Associatkm of Securities Dealets Automated Quotations (RASDAQ), al cărei sistem electronic de tranzacționare utilizeaza o variantă adaptată a programului NASDAQ-PORTAL. Piața a fost deschisă oficial pentru operare la 27 septembrie 1996, a început să funcționeze la 25 octombrie 1996, iar în prima zi de tranzacționare, respectiv la 1 noiembrie 1996, au fost derulate operațiuni cu acțiunile a trei societăți.
Adoptarea Legii nr. 297/2004 privind piața de capital a reprezentat un moment hotărâtor în ceea ce privește viitorul pieței de capital din România din perspectiva aderării României la UE, vizând consolidarea legislației existente la acel moment în domeniul pieței de capital și adaptarea acesteia la prevederile legislației comunitare. Legea nr. 297/2004 asigură dezvoltarea cadrului legislativ necesar creării unor noi instituții, accesul intermediarilor pieței de capital din România pe piața europeană unică, precum și formarea unei piețe de capital viabile care să permită tranzacționarea unor instrumente financiare moderne. Totodată, legea cuprinde prevederi privind înființarea fondului de compensare a investitorilor cu rolul de a despăgubi investitorii în cazul în care un intermediar sau o societate de administrare a investițiilor intră în incapacitate de plată, privind înființarea operatorilor de piață, a depozitarului central, a contrapărții centrale. în acest mod se asigură o abordare unitară a regulilor aplicabile înființării și funcționării acestor entități, din perspectiva obținerii pașaportului european, după aderarea României la Uniunea Europeană și se transpun o serie de directive incidente pieței de capital emise de Uniunea Europeană în perioada 1993-2003.
Întregirea și armonizarea cadrului legislativ specific a perfecționat instrumentele pe care reglementorii le au la dispoziție pentru o monitorizare mai eficientă a entităților reglementate, în scopul asigurării transparenței și a bunei funcționări a pieței de capital, dar cu toate acestea, considerăm că pentru eficientizarea supravegherii eficiente pe piața românească de capital, trebuie luate o serie de măsuri menite a spori încrederea și protecția investitorilor împotriva practicilor neloiale, abuzive și frauduloase, precum și la prevenirea manipulării pieței de capital. Acestea vizează câteva direcții, precum: supravegherea entităților reglementate, unde în opinia noastră, CNVM ar trebui să dezvolte și să îmbunătățească sistemele informatice în scopul preluării și analizării rapide a datelor pe care le furnizează periodic entitățile reglementate, precum și standardizarea datelor pe tipuri de rapoarte transmise electronic; supravegherea tranzacțiilor cu instrumente financiare care să aibă la bază monitorizarea în timp real a operațiunilor cu instrumente financiare derulate pe piețele reglementate, în scopul identificării situațiilor anormale, precum și de abuz pe piață; și nu în ultimul rând controlul.
La nivel instituțional, piața de capital din România din anul 2008 considerăm că va arăta cu siguranță diferit față de arhitectura ei actuală. Unificarea pieței bursiere interne a început deja, iar demersurile în această direcție vor contribui la creșterea standardelor calitative și indicatorilor cantitativi la un nivel care să ne asigure un loc în rândul piețelor reglementate europene. O piață bursieră mai lichidă și mai eficientă va permite BVB să-și crească prezența în cadrul organizațiilor internaționale de profil și să mențină contacte cât mai strânse cu celelalte piețe bursiere europene. Integrarea în Uniunea Europeană va avea efecte multiple, care vor influența și evoluțiile pieței de capital din România, direct și indirect. Efectele directe se vor referi în primul rând la cadrul instituțional și reglementativ pe care trebuie să-l dezvolte piața de capital din România pentru a fi compatibilă cu structurile similare din țările Uniunii Europene. Adoptarea unei noi legi privind piața de capital din România, demararea proceselor de modificare a formei de organizare juridică a Bursei de Valori București, de constituire a Depozitarului Central, de înființare a Fondului de Compensare a Investitorilor sau fuziunea BVB – BER sunt doar câteva elemente care pot fi considerate efecte directe ale procesului de integrare. Efectele indirecte asupra pieței de capital vor fi legate de modificările pe care procesul de integrare le va genera la nivelul întregii economii românești. Stabilitatea mediului macroeconomic, inflația redusă, dobânzi mai mici sunt elemente care ar trebui să devină caracteristice într-o Românie membră a Uniunii Europene. Și acești factori vor determina, pe de o parte, companiile autohtone să caute să-și dezvolte afacerile și să caute surse de finanțare și dincolo de propriile resurse sau de cele împrumutate de la bănci, piața de capital oferind astfel o variantă, iar pe de altă parte fondurile financiare disponibile pe piața financiară din România vor căuta modalități complementare de plasament.
Considerat de anumiți specialiști ca fiind “primul pas necesar în dezvoltarea pieței de capital și în atragerea de capital străin”, implementarea la nivelul tuturor emitenților a principiilor guvernanței corporative este un obiectiv major către care tinde piața bursiera românească. Implementarea extinsă a principiilor de guvernanță corporativă și adoptarea de catre cel puțin 50% din emitentii listați la Cota Bursei a codului de guvernanță corporativă era obiectivul precis adoptat la Forumul pieței de capital de acum doi ani. În vederea atingerii acestui obiectiv, s-a propus înființarea unui institut al guvernanței corporative sub egida pieței bursiere și, deasemenea, promovarea prin diverse alte mijloace a principiilor și standardelor de guvernanță corporativă. BVB a lansat oficial, în iunie 2005, Institutul de Guvernanță Corporativă care îsi propune să fie o școală pentru managerii companiilor comerciale românești. Tot pentru atingerea acestui obiectiv s-a instituit un premiu anual (“Corporate Governance Award”) acordat de acest institut emitenților care respecta principiile și standardele guvernanței corporative și s-a constituit un indice bursier (Corporate Governance Index) care să reflecte evoluția societăților listate care au implementează standardele menționate.
CAPITOLUL 3 MASURRI SPECIFICEE PENTRU LIMITAREA EFECTELOR CRIZEI FINANCIARE PE PIAȚA DE CAPITAL DIN ROMÂNIA .
3.1.. Masuri specifice pentru limitarea efectelor crizei de capital din România
Mf Cu o piață a imobiliarului în criză aproape peste tot în lume, cu speculatori care încearcă să vândă cât mai repede posibilși astfel accelerând căderea prețurilor și cu un RON care s-a depreciat în raport cu euro, avem în România toate ingredientele unei crize majore: oprirea brutală a activităților de construcții imobiliare; sentimentul bine fondat de a fi devenit mai sărac, resimțit de către toți proprietarii de bunuri imobiliare și în consecinta, diminuarea cheltuielilor lor de consum; creșterea șomajului; scăderea veniturilor statului și deficite bugetare în creștere. Pentru a putea lua anumite masuri specifice de limitare a efectelor crizei pietei de capital vom avea in vedere imaginea de ansamblu a pieței din capital din România , ce poate fi pusa in evidenta cu efectuarea unei analize SWOT.Cu ajutorul acesteia vom reliefa principalele puncte forte, dar și a punctelor slabe ce apar în activitatea specifică acestui domeniu de activitate.
Puncte forte
– Adoptarea unui cadru legislativ modern, compatibil cu cel din țările Uniunii Europene, menit să asigure o protecție efectivă atât a investitorilor, cât și a pieței de capital – în general, a creat premisele stabilizării efective a pieței de capital românești.
– În perioada 2002 – 2007, ca urmare a liberalizării efective a acestui sector de activitate, piața de capital din România a cunoscut o puternică dezvoltare la nivelul tuturor componentelor sale, evoluție ce se reflectă atât în volumul tranzacțiilor efectuate, cât și în valorile înregistrate de către principalii indici bursieri.
– Un alt factor deosebit de important în dezvoltarea pieței de capital românești a fost introducerea de la 1 ianuarie 2005 a cotei unice de impozitare de 16%, aceasta fiind inferioară nivelului înregistrat în alte state.
– Evoluția pozitivă a pieței de capital este influențată semnificativ de trendul pozitiv înregistrat de către marea majoritate a indicatorilor macroeconomici de rezultate în perioada 2000 – 2007.
– Din punct de vedere tehnic, inițiativa Bursei de Valori București de a crea noi platforme de monitorizare a evoluției tranzacțiilor pe piața bursieră din România (prin intermediul Internetului sau a telefoniei mobile) poate fi considerată ca fiind un alt potențial factor de success pentru evoluția ulterioară a acestui domeniu de activitate.
Puncte slabe
– Situația politică relativ instabilă din ultimii ani (cu precădere anul curent caracterizat de puternice frământări politice) influențează negativ percepția investitorilor asupra pieței de capital din țara
noastră.
– Ratingul de țară relativ redus acordat României de către agențiile specializate determină o atitudine prudențială din partea marilor investitori de portofoliu din străinătate.
– Economia României este, în mare măsură, dependentă de infuziile de capital din străinătate, ceea ce influențează negativ atât performanțele economice ale țării, cât și pe cele ale pieței de capital.
– Deprecierea continuă a monedei naționale influențează, la rândul său, negativ performanțele înregistrate în domeniul tranzacțiilor de capital.
– Imposibilitatea de a realiza o reunire a întregii piețe de capital românești, prin fuziunea dintre Bursa de Valori București și Bursa Monetar – Financiară și de Mărfuri Sibiu, afectează negativ
performanețele de ansamblu ale acestui domeniu de activitate.
– Numărul companiilor listate pe piața bursieră din țara noastră este unul foarte redus comparativ cu cel înregistrat în alte țări.
– Informațiile oferite publicului larg, precum și investitorilor interesați de către instituțiile specializate ale pieței de capital sunt mult mai puține comparativ cu cele puse la dispoziție în țările în care acest domeniu de activitate este unul foarte dezvoltat.
– Gradul de dependență foarte ridicat al economiei României de evoluțiile înregistrate pe piețele internaționale constituie o altă problemă în calea dezvoltării pieței de capital din țara noastră. Astfel,
se remarcă faptul că efectele crizei economico – financiare internaționale s-au făcut imediat simțite la nivelul întregii economii românești și, implicit, la nivelul pieței de capital, performanțele
înregistrate de către acest domeniu de activitate reducându-se semnificativ începând cu anul 2008. Oportunități
– Armonizarea cadrului legislativ din țara noastră cu prevederile Directivelor Uniunii Europene a permis entităților românești cotate la bursă să se adreseze tuturor piețelor UE, fără a fi necesară obținerea unor noi autorizații.
– Fuziunea realizată în anul 2006 între Bursa de Valori București și Piața Electronică RASDAQ a îmbunătățit semnificativ imaginea de ansamblu a pieței de capital din România.
– Un alt factor ce influențează pozitiv evoluția pieței de capital românești vizează crearea, în ultimii ani, a unor instituții moderne menite să asigure buna funcționare a acestui domeniu de activitate, cu
o mențiune specială pentru înfințarea – în anul 2006 – a Depozitarului Central.
– Cota de impozitare de 16%, considerată a fi una relativ redusă comparativ cu cele înregistrate în alte țări europene, constituie un factor ce ar putea atrage investitorii către piața de capital din țara noastră.
– Un alt factor de succes pentru piața de capital din țara noastră îl constituie accesul relativ ușor pe această piață al potențialilor investitori.
Pericole
– Perpetuarea efectelor negative ale crizei economico – financiare internaționale și în perioadele imediat următoare ar putea afecta grav capacitatea pieței de capital românești.
– Dependența economiei românești de evoluțiile internaționale poate fi considerată ca un potențial pericol pentru piața de capital din țara noastră.
– Un alt motiv de îngrijorare în ceea ce privește evoluția ulterioară a pieței de capital din țara noastră vizează reducerea semnificativă a numărului societăților cotate pe piața bursieră.
– O cauză de temere poate fi considerată și faptul că anul 2012 este an electoral, prilej cu care cheltuielile bugetare cresc considerabil.
– Ca rezultat al eforturilor depuse de țara noastră pentru a fi acceptată ca țară membră a Uniunii Eurppene, în anii precedenți aderării creșterea economică a atins cote înalte (7,7% în anul 2006), dar în perioada post-aderare s-au înregistrat valori mult mai mici.
Înca din octombrie 2008 Guvernul a elaborat un plan de masuri pentru contracararea efectelor crizei economice, care sa fie aplicat începând cu 1 ianuarie 2009 si care prevedea, printre altele:
-alocarea a minimum 10 miliarde euro în urmatorii patru ani pentru investitii în economie;
-reducerea contributiilor pentru somaj (CAS) cu zece puncte procentuale;
-alocarea a 220 milioane euro pentru constructia de locuinte sociale;
-acordarea unui premiu fiscal de 5% din valoarea impozitului pentru plata la timp de catre firme, persoane fizice autorizate si populatie a darilor catre stat;
-scutirea de impozitare a dividendelor reinvestite si a celor investite în noi firme;
-acordarea de stimulente întreprinderilor pentru fiecare loc de munca nou creat, respectiv 1.000 de euro daca vor angaja persoane care se afla în somaj de peste trei luni;
-alocarea în plus a 500 milioane euro pentru „Programul Fermierul“;
-majorarea capitalul social al CEC cu 250 milioane euro în scopul finantarii IMM-urilor si investitiilor în agricultura.
În ceea ce privește măsurile care trebuie luate pentru a evita un impact major asupra economiei este important pentru România ca acestea să fie rapide și sistematice pentru a asigura evitarea
consumului de credit rapid și a colapsului bancar la nivel local. Și în ceea ce privește extinderea de garantare a depozitelor, guvernele ar trebui să stabilească praguri adecvate și săcoordoneze politicile pentru a evita "scăderea de concurenți, prin intermediul devalorizării competitive”.
Având în vedere deficitul balanței de plăți a României și fiscalitatea mare va fi necesar să se ia măsuri și să se facă ajustări financiare ample, în cazul în care conturile curente vor înregistra oscilații mari Acest lucru va afecta în mare măsură situațiile financiare ale societăților și băncilor naționale, și poate duce la o cascadă de falimente în rândul acestora. În cazul în care resursele lor
fiscale au ajuns deja la limită, poate fi imposibil pentru ei să suporte măsurile de salvare a sectoarelor lor financiare finanțate pe piața internă. Așa că dependența de finanțarea externă
reprezintă riscul principal. Deficitul extern ar trebui să fie redus cu 4-5 puncte procentuale din PIB, și să se mențină o creștere economică. Această reducere a deficitului poate fi împărțită între:
– reducerea deficitului bugetar prin compresie de cheltuieli curente;
– creșterea salariilor într-o proporție care să nu depășească creșterea productivității muncii;
– o creștere moderată a creditului;
– stimularea de economii interne ca sursă de finanțare a investițiilor.
În ceea ce privește politica fiscală, guvernele au o varietate de instrumente pe care le-ar putea folosi
pentru a atenua șocul lovit. Guvernul poate reacționa cu anumite stimulente fiscale destinate bine în economie, pentru a genera o cerere la nivel intern, care poate compensa scăderea preconizată a cererii de pe piețele străine.
2. The official site of International Monetary Fund – http://www.fmi.ro/
3. The official site of world bank -http://www.worldbank.org.ro
La începutul anului 2009 un nou plan anticriza – „ Platforma comuna de masuri anticriza“ – , care continea 74 de masuri, era discutat de Guvern. Dintre masurile incluse pot fi amintite:
-subventionarea integrala de la bugetul de stat pe anul 2009 a contributiilor sociale ale angajatorului pentru un salariu de maximum 1.000 de lei/persoana în scopul stimularii înfiintarii a cel putin 50.000 locuri de munca în microîntreprinderi;
-sprijinirea mediului de afaceri prin asigurarea constituirii, în cadrul CEC Bank, a unui fond destinat cresterii accesului IMM-urilor la finantare, înfiintarea Fondului de contragarantare a creditelor pentru IMM-uri si modificarea cadrului legislativ în scopul acordarii de prefinantare pentru IMM-urile care acceseaza fondurile structurale;
-orientarea si stimularea exporturilor spre tarile emergente, mai putin afectate de criza, inclusiv prin deschiderea a cinci centre de promovare în parteneriat public-privat în Moscova, Beijing, Chisinau, Cairo si New Delhi;
-simplificarea procedurilor administrative prin identificarea unui numar de 25 de autorizatii, avize, licente sau permise si eliminarea etapizata a acestora, precum si sustinerea „birourilor unice“ (inclusiv virtuale), care sa gestioneze activitatile de la înfiintare si pâna la dizolvarea firmelor;
-scutirea de la plata contributiilor catre bugetul de stat si cel al asigurarilor sociale în cazul somajului tehnic (dar nu mai mult de trei luni) pentru firmele nevoite sa faca disponibilizari în 2009;
modificarea Codului Fiscal pentru eliminarea obligativitatii de plata a TVA la export, în concordanta cu practicile comunitare, sau acceptarii instrumentelor bancare specifice pentru plata TVA la export (garantii bancare, scrisori de bonitate sau de garantie);
-neimpozitarea profitului reinvestit si a dividendelor reinvestite;
-limitarea, prin Legea bugetului de stat, a cotelor defalcate din TVA destinate bugetelor locale;
infuzii de capital si masuri pentru relansarea sau sustinerea industriei auto, petrochimiei si mineritului.
Pentru ameliorarea efectelor crizei si stimularea economiei, în august 2009 au fost adoptate anumite masuri anticriza, urmând a fi aplicate în perioada urmatoare, cu începere de la 1 ianuarie 2010:
Masuri pentru stimularea economiei
Instituirea unei scheme de ajutor de stat pentru IMM-urile aflate în dificultate din cauza crizei economice, în scopul sprijinirii acestora pentru plata datoriilor si investitii ;
Sustinerea productiei pentru export prin garantii si contragarantii;
Credit fiscal pentru renovarea si modernizarea locuintelor si cladirilor;
Scutirea profitului reinvestit în economia reala ;
Folosirea clauzelor din contractele comerciale de tip Off-set pentru realizarea de investitii si identificarea de masuri suplimentare pentru stimularea si dezvoltarea industriei alimentare în mediul rural;
Instituirea unui plafon lunar de 1.000 lei pentru neimpozitarea venitului salarial pentru tinerii de pâna la 30 de ani;
Utilizarea scrisorii bancare ca garantie de buna executie pentru societatile din domeniul constructiilor;
Studierea posibilitatilor de creare a unui fond de investitii, inclusiv prin includerea participatiilor statului în societati comerciale, prin care sa se asigure proiectele de investitii de importanta nationala;
Dezvoltarea unui proiect national de investitii de mediu si irigatii, care sa asigure îmbunatatirea factorilor de mediu si valorificarea potentialului agricol si care sa fie prevazut în proiectul de buget pe anul 2010;
Promovarea de proiecte pentru îndeplinirea criteriilor de la Lisabona în domeniul cercetarii si inovarii: stimularea înfiintarii si dezvoltarii parcurilor stiintifice si tehnologice si a clusterelor de competitivitate; masuri de încurajare a cercetarii asemanatoare cu cele aflate în vigoare pentru sectorul IT;
Extinderea programului „Rabla“ pentru tractoare si alte utilaje agricole, începând cu 1 ianuarie 2010;
Extinderea programului „Rabla“ pentru persoanele juridice de la 1 septembrie 2009;
Majorarea capitalului social al Fondului de Garantare a Creditului Rural si îmbunatatirea activitatii acestuia, orientata catre investitii în agricultura si industria alimentara din mediul rural;
Îmbunatatirea Legii investitiilor, inclusiv prin reducerea valorii investitiilor care pot beneficia de facilitati, de la 50 milioane euro la 10 milioane euro.
Masuri pentru cresterea veniturilor bugetare
Valorificarea unitatilor de atribuire a dreptului de poluare si crearea de surse pentru investitiile din sectorul energetic;
Vânzarea participatiilor minoritare ale statului detinute de AVAS, OPSPI si alte institutii ale administratiei publice;
Vânzarea de catre autoritatile locale a terenurilor pe care se afla cladiri rezidentiale în proprietatea cetatenilor;
Introducerea impozitului forfetar pe activitatile unde evaziunea fiscala este dificil de evaluat, care sa înlocuiasca impozitul minim ;
Largirea bazei de impunere în agricultura, prin extinderea productiei agricole de piata;
Urgentarea elaborarii Legii privind parteneriatul public-privat (PPP) în concordanta cu prevederile legislatiei europene;
Majorarea redeventelor;
Analiza posibilitatilor de supraimpozitare a profitului exceptional datorat unor factori exogeni (windfall profit);
Analiza posibilitatilor de colectare a accizei pentru carburanti la pompa.
Masuri pentru rationalizarea cheltuielilor bugetare
Restructurarea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala;
Adoptarea Legii responsabilitatii fiscale;
Introducerea standardelor de cost si a normativelor de personal în domeniul public si privat al statului;
Îmbunatatirea procedurilor de control financiar, audit public intern si control intern în institutiile statului;
Restructurarea si depolitizarea autoritatilor de management si a organismelor intermediare privind accesarea fondurilor structurale;
Instituirea simetriei în tratamentul obligatiilor bugetare ale agentilor economici si Ministerul Finantelor Publice.
Masuri pentru cresterea lichiditatii monetare în sectorul bancar
Scutirea temporara de impozit a dobânzii aferente sumelor depozitate în banci, de catre persoanele fizice;
Cresterea ponderii împrumutului public intern pe termen scurt si foarte scurt în totalul împrumutului public intern;
Predominanta împrumutului public extern bazat pe euro-bonduri în totalul împrumutului public.
Aceste 32 de masuri anticriza se adaugau la cele 28 de masuri implementate înainte de 1 iulie 2009, plus 4 masuri reportate din primul semestru (neimpozitarea profitului reinvestit; capitalizarea CEC Bank; parteneriatul public-privat; si suplimentarea bugetului pentru cercetare).
În domeniul sprijinirii întreprinderilor mici si mijlocii si mediului de afaceri, Guvernul a majorat schema ajutoarelor de stat pentru IMM-uri de 5 ori si a luat decizia amânarii la plata a datoriilor firmelor care sunt afectate de criza economica timp de sase luni, cu doua conditii: prima conditie este achitarea datoriilor curente lunare catre stat; a doua conditie este ca trebuie sa faca dovada, printr-un sistem de garantii, ca pot si au mijloacele prin care sa-si achite în viitor datoriile restante.
În acelasi timp, au fost simplificate procedurile pentru accesarea fondurilor europene si majorata cota de prefinantare la proiectele europene, de la 15% la 20% si de la 20% la 30%.
3.2. Propuneri privind eficientizarea supravegherii pieței de capital
M.F.: În primul rând, ar fi fost important să se mențină cheltuielile de consum; or, ideea de a mări TVA la 24% mi se pare o idee bizară și foarte proastă. Apoi, în ciuda faptului că recursul la FMI pare să fi fost de neevitat, pentru a finanța deficitul bugetar ar fi trebuit ca Guvernul să refuze să implementeze imediat un plan de austeritate. Devine din ce în ce mai evident, chiar și în rândurile FMI, că nu există o politică mai malefică decât aceea de a impune tăieri din cheltuielile publice în același timp în care cheltuielile private sunt în declin: rezultatul, îl vedem foarte clar acum, este că reducerea de posturi și de cheltuieli publice accentuează căderea PIB, rezultând în venituri mai mici pentru guverne, deficite în creștere, și nu diminuate, cum se spera, și o populatie nemulțumită, chiar ostilă datorită diminuării serviciilor publice.
Dacă România reușește încet, încet să iasă din criza financiară, acest lucru se datorează în mare parte faptului că își controlează încă politica monetară. Între 2007 și 2010, leul s-a depreciat cu 25%, dând astfel un impuls puternic exporturilor, care au crescut cu mai mult de 20% față de 2009, mai repede decât importurile. În timpul primului trimestru al anului 2010, exporturile României au crescut cu 21%, una dintre cele mai mari rate de creștere din Uniunea Europeană, depășită fiind doar de Malta. Din păcate, România a pierdut 20 de ani cu decizii proaste, cu șicane politice, cu servilitate în fața organismelor internaționale, cu vorbărie neînsoțită de acțiune, cu consecințe teribile pentru țară: băncile țării au ajuns în mâinile străinilor, bunurile țării au fost vândute pe nimic investitorilor și speculatorilor străini; România depinde fiscal, financiar și politic de organizațiile internaționale; sectorul agricol este fragil și neperformant; instituțiile sociale, școlile, universitățile, spitalele sunt în ruină. M.F.: România are tot ce are nevoie: resurse, populație relativ instruită, ieșire la Marea Neagră. Iată câteva recomandări: faceți din România un Centru European de Excelență pentru agricultura organică și sustenabilă; accesați toate fondurile financiare europene alocate, pentru a sprijini sectorul agricol; încurajați fermele mici și mijlocii; încurajați și sprijiniți financiar și fiscal dezvoltarea asociațiilor cooperative, de tipul celor care există în toate țările capitaliste.
M.F.: În al doilea rând, stopați toate privatizările întreprinderilor de stat; îmbunătățiți și modernizați managementul și guvernanța, lor stabilind termene precise pentru evaluarea activității lor; utilizați CEC-ul și EximBank-ul ca pârghii ale dezvoltării economice. În prezent, România are 32 de întreprinderi în „top" 500 (cele mai mari ca cifra de afaceri din Europa Centrală și de Est, cu excepția Rusiei). Or, din aceste 32 de întreprinderi, 22 au fost privatizate și sunt deținute de capitalul străin. Nu mai ramân neprivatizate și ne-deținute sau controlate de capitalul strain decât transporturile si o parte din sectorul energetic.O economie puternică are nevoie de propriile sale întreprinderi naționale mari pentru că în condițiile lipsei de capital autohton, numai statul poate răspunde unei asemenea provocări.
M.F.: În acest context mi s-ar părea important ca România să adopte un plan de dezvoltare dinamică bazat pe întreprinderile hibride deținute de stat și de sectorul privat pentru ca resursele naturale să fie exploatate în beneficiul românilor. Creați apoi un Fond Suveran de Sănătate alimentat de redeventele și profitul rezultat din exploatarea resurselor naturale.
Consiliul Autorității de Supraveghere Financiară (ASF) a aprobat proiectul "STEAM – Planul de acțiuni pentru obținerea Statutului de Piață Emergentă", care reprezintă un program de reformă a pieței de capital din România. Inițiativa este lăudabilă, chiar dacă vine după 20 de ani de la înființarea Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare (CNVM), strămoșul ASF. Obiectivul ASF este promovarea pieței noastre la statutul de piață emergentă, în condițiile în care BVB avea un proiect pe aceeași temă. La 20 de ani, supraveghetorul pieței de capital (ASF și CNVM) este în plină tinerețe și pare că dă semne de maturizare. ASF precizează că scopul proiectului STEAM (Set of actions Towards Establishing and Acknowledgment of the emerging Market status) este de punere în aplicare a unor măsuri strategice pentru reclasificarea pieței de capital din România ca "piață emergentă" (față de "piață de frontieră" în prezent), în cel mult doi ani de la debutul programului.
Mișu Negrițoiu, președintele ASF, a declarat: "Proiectul STEAM este obiectivul strategic prioritar identificat și asumat de către ASF, pentru piața de capital. El corespunde necesităților de deschidere a pieței, de eficientizare și de facilitare a accesului investițional în România și va avea ca efect creșterea volumului plasamentelor și a lichidității. Urmărim să fim proactivi în fața piețelor și să facilităm trecerea pieței de capital într-o nouă dimensiune strategică. S.T.E.A.M, așa cum sugerează și acronimul, arată că ASF s-a angajat cu energie, putere, fermitate și entuziasm în obținerea statutului de piață emergentă pentru piața de capital din România''.
Ceea ce nu știe ASF este că Bursa de Valori București are, deja, de vreo câțiva ani un proiect de trecere la statutul de piață emergentă, conform FTSE. Oficialii BVB au avut întâlniri cu reprezentanții London Stock Exchage. Potrivit unor surse din piața de capital, proiectul stagnează.
Reprezentanții ASF ne-au transmis că proiectul a fost configurat cu luarea în considerare a concluziilor Raportului Morgan Stanley Capital International (MSCI) și ale Raportului Băncii Mondiale (World Bank Group Romania Capital Market Initial Diagnostic – Mai 2014), dar și a discuțiilor cu reprezentanții pieței pe marginea propunerilor formulate de către Coaliția pentru Dezvoltarea României în documentul "Opt bariere sistemice în calea dezvoltării pieței de capital moderne din Romania" elaborat de către grupul de lucru coordonat de Bursa de Valori București .
ASF a decis să meargă pe propria strategie, cu ținte concrete, deși ar fi putut să își asume planul coordonat de BVB sau să îl completeze, având în vedere că a participat la el.
Reprezentanții ASF spun că proiectul STEAM este unul complementar "Barierelor" care are un obiectiv explicit, bine definit: obținerea statutului de piață emergentă pentru piața de capital din România. "Proiectul STEAM definește strategia ASF de obținere a statutului de piață emergentă, dincolo de cadrul general al pieței la a cărui îmbunătățire ASF participă prin proiectul «8 bariere»", ne-au transmis reprezentanții ASF.
Ludwik Sobolewski, directorul general al Bursei de Valori București, consideră că implicarea și inițiativele ASF în ceea ce privește schimbările strategice pe piața de capital din România sunt remarcabile.
Domnia sa ne-a spus: "Suntem foarte mândri să participăm la acest proiect, în acest moment de cotitură al rolului pe care îl are piața de capital în economia României. Chiar și acronimul este bun, deoarece subliniază în mod adecvat această evoluție istorică".
Întrebat dacă BVB a fost consultată pe acest proiect, CEO-ul Bursei ne-a răspuns: "Nu doar că am fost consultați, dar îndrăznesc să spun că lucrăm împreună. Totuși, acesta este proiectul ASF și ține de determinarea, în special, a domnilor Negrițoiu și Ursache (n.r. Mircea Ursache, vicepreședintele ASF pentru piața de capital), dar și a echipei lor, cu care avem plăcerea să lucrăm".
Ludwik Sobolewski spune că proiectul STEAM și proiectul BVB de înlăturare a celor "8 bariere" sunt consistente, deoarece lista problemelor clasificate de ASF este chiar mai extinsă decât ceea ce este prezentat în cadrul celor "8 Bariere": "În acest sens, am menționat chiar la început, în preambulul documentului de prezentare a celor 8 Bariere, că, în plus față de acestea, există o listă extinsă de obiective strategice a căror atingere este necesară. Salutăm abordarea ASF deoarece se adresează cauzelor, nu consecințelor. Încă avem ignoranți în piață și în afara acesteia care identifică consecințele sau implicațiile ca fiind cauze ale problemelor. Probabil, este o schimbare semnificativă că un număr din ce în ce mai mare de oameni înțeleg lucrurile care trebuie abordate și ce înseamnă să reformezi piața".
Potrivit Autorității, setul de măsuri propus prin STEAM include:
-creșterea gradului de accesibilitate și atractivitate a pieței de capital românești;
-eficientizarea și fluidizarea operațiunilor de împrumut de instrumente financiare și a tranzacțiilor de vânzare în lipsă;
-dezvoltarea pieței locale primare și secundare de obligațiuni (municipale și corporative);
– creșterea lichidității și atragerea de noi investitori; creșterea vizibilității companiilor românești listate pe piața de capital, prin posibilitatea listării acestora și pe alte piețe;
-creșterea gradului de implementare a principiilor guvernanței corporative la nivelul emitenților, intermediarilor, operatorilor de piață, depozitarilor, etc;
-îmbunătățirea sistemului contabil al entităților reglementate și supravegheată – prin alinierea la standardele IFRS.
ASF își propune să îmbunătățească accesul la piață, iar pentru asta vrea să asigure condiții egale pentru toți investitorii străini. Chiar dacă măsurile vizate nu sunt discriminatorii față de investitorii autohtoni, este cel puțin deranjant că ASF își începe proiectul de dezvoltare a pieței de capital românești cu facilități pentru străini, în condițiile în care investitorii locali au pus umărul consistent la reușita ofertelor derulate de statul român, în ultima perioadă.
ASF își propune traducerea legislației din domeniu în limba engleză, îmbunătățirea comunicării între depozitarii centrali/ operatorii de piață și brokeri-custozi, separarea conturilor de tranzacționare de conturile de custodie și decontare, simplificarea procedurilor privind deschiderea unui cont pentru investitorii străini, introducerea unui sistem centralizat de plată a dividendelor.
ASF vrea să facă, împreună cu Depozitarul Central, o analiză privind oportunitatea, fezabilitatea și implicațiile desființării secțiunii 1 din cadrul sistemului de conturi din cadrul DC și alocarea conturilor către participanți.
Secțiunii 1 din Depozitar s-a aflat în mijlocul mai multor scandaluri de furturi de acțiuni, aici fiind depozitate milioane de acțiuni ale celor care au primit titluri în Procesul de Privatizare în Masă.
Scutiri de impozit pentru fondurile care investesc în obligațiuni de stat
ASF vrea scutiri de impozit pentru fondurile locale care investesc preponderent în obligațiuni de stat, măsură pe care o va discuta cu reprezentanții Ministerului Finanțelor Publice în această toamnă, precum și facilități pentru emitenții de tip IMM pe piața de capital în a doua jumătate din 2015.
În scopul sprijinirii dezvoltării pieței locale de obligațiuni (municipale și corporative) ASF are în vedere reducerea comisioanelor pe care le percepe, dar și instituirea obligativității ratingului pentru obligațiunile municipale listate pe piața reglementată, astfel încât să ofere mai multă siguranță eventualilor investitori străini.
De asemenea, Autoritatea vrea să organizeze evenimente în diverse parteneriate (cu operatorii de piață, Asociația Oamenilor de Afaceri din România, Consiliul Investitorilor Străini etc) pentru popularizarea variantei de finanțare prin emisiunea de obligațiuni corporative".
popularizarea variantei de finanțare prin emisiunea de obligațiuni corporative".
Totodată , ASF vrea să dezvolte activitatea market-makerilor, dar și să creeze un program educațional în domeniul pieței de capital.
Până la finalul anului, autoritatea intenționează să elaboreze un proiect de normă care să reglementeze constituirea și funcționarea cluburilor de investiții și să identifice posibilități de acordare de facilități fiscale acestora sau membrilor lor.
De asemenea, ASF analizează posibilitatea extinderii emiterii de certificate de depozit în cazul tuturor emitenților listați pe piața de capital românească prin modificarea în acest sens a Regulamentului ASF nr.4/2013. Astfel, toți emitenții ar putea să emită GDR-uri, pe piețe străine, așa cum s-a întâmplat în cazul ultimelor două oferte publice ale statului – Romgaz și Electrica.
Piața Rasdaq a rămas un spin în coasta ASF. De ani de zile, reglementatorul încearcă să scape de această problemă – Rasdaq este considerată piață nereglementată conform directivelor europene, însă CNVM i-a aplicat acest statut ani de zile. După ani de zile în care în Parlament au ajuns câteva proiecte legislative pentru desființarea Rasdaq, segmentul de piață își duce zilele mai departe nestingherit, cu nenumărate scandaluri și abuzuri reclamate de investitori. Totuși, ASF își propune crearea unui cadru legal special care să abordeze exclusiv problematica societăților tranzacționate pe piața Rasdaq. Mai interesant este că vrea să facă asta până în noiembrie.
www.bursa.ro, BURSA On Line, articol preluat pe 16.09.2014,
Statul riscă să piardă mai mult decât câștigă prin listările duale
Zilele trecute au apărut pe fluxurile de știri mai multe declarații ale unor oficiali ai statului responsabili cu privatizările prin care se comunica opiniei publice că urmează să se deruleze în toamnă două dintre cele mai importante privatizări din România ultimilor ani: Nuclearelectrica în luna septembrie și Romgaz în luna noiembrie.
Exceptând întârzierea în cazul Nuclearelectrica, întârziere de altfel justificată având în vedere perioada de vară care nu este tocmai cea mai favorabilă IPO-urilor, veștile sunt bune și dătătoare de speranță pentru piața de capital din România care în ultima perioadă suferă la capitolul lichiditate.
Surpriza vine, însă, în cazul Romgaz, de departe cea mai așteptată listare pentru piața de capital din România în ultimii 5 ani, odată cu anunțul privind o posibilă listare duală concomitent, atât la BVB cât și pe una dintre piețele de la Varșovia sau Londra.
Înainte de a intra în detalii, trebuie menționat că Romgazul este una dintre cele mai profitabile companii unde statul este acționar majoritar, activând într-un domeniu care este unul dintre cele mai apreciate de investitori.
De ce listare duală
Din declarațiile oficialilor se înțelege că listarea duală este o recomandare venită din partea consorțiului de intermediere a ofertei.
Se poate presupune că cel puțin două ar fi motivele pentru care consorțiul de intermediere recomandă reprezentanților statului o listare și pe una din piețele internaționale Londra/Varșovia:
Resurse financiare mult mai importante alocate de către investitori (mai ales instituționali) pe piețele respective în comparație cu piața românească;
Este posibil ca o parte dintre clienții intermediarilor care fac parte din consorțiu să activeze doar pe respectivele piețe externe (caz în care este mult mai ușor pentru un intermediar să vândă unui client care activează pe o piața de mai mult timp, este familiarizat cu regulile pieței respective, investește în moneda în care are majoritatea investițiilor, decât să-l convingă pe respectivul client să aloce resurse într-o zonă cu care nu este familiarizat, nu stăpânește regulile pieței respective, mai are și risc valutar, etc.).
Dacă primul motiv este de necontestat, pentru cel de-al doilea se poate argumenta că în momentul când au participat la licitația pentru intermedierea listării Romgaz, membrii consorțiului știau că vin în România, cunoșteau regulile pieței de capital de aici, cunoșteau cum funcționează instituțiile pieței de capital (CNVM pe acea vreme-ASF acum, BVB, Depozitarul Central).
Mai ales în cazul Depozitarului Central este cunoscut faptul că până în momentul de față nu are nicio legatură cu alte institiții similare nici din Varșovia, nici din Londra.
Argumente pentru listarea doar în România
Daca poziția intermediarilor ofertei este de înțeles, deoarece aceștia, pe lângă motivele menționate anterior, au și responsabilitatea din punct de vedere al reputației să ducă la bun sfârșit un IPO de dimensiuni considerabile, nu pot fi ignorate argumentele în favoarea listării Romgaz doar pe piața ramânească, cel puțin pentru primii doi ani, urmând ca după ce a trecut această perioadă de la listare, emitentul să decidă dacă alege și o altă piață unde să se listeze. În mare, acestea ar fi:
De curând au avut loc două emisiuni de obligațiuni: Unicredit Tiriac Bank 500 de milioane de lei (aprox. 110 de milioane de euro) și Raiffeisen Bank 225 de milioane de lei (aprox. 50 de milioane de euro), subscrise în integralitate; în cazul Raiffeisen Bank numărul de obligațiuni a fost majorat și oferta a fost închisă anticipat (este un contraargument foarte serios la motivul că în piața românească nu sunt bani);
Piața românească de capital, deși suferă datorită lipsei atât a investitorilor de retail cât și a investitorilor instituționali straini, are totuși cele 5 SIF-uri care administrează active considerabile și care au investit în domenii asemănătoare pe piețele externe tocmai datorită faptului că în piața româneasca nu există o societate precum Romgaz;
O altă categorie foarte importantă de investitori instituționali o reprezintă fondurile de pensii care au sub administrare sume considerabile, bani care se adună în fiecare lună prin contrubuția fiecăruia dintre noi cei care contribuim la sistemul obligatoriu de pensii administrat privat.
Investitorii de retail
Piața românescă de capital suferă la capitolul investitori de retail și, din acest punct de vedere, IPO-uri precum Romgaz reprezintă ocazia perfectă de a atrage investitori noi în piață, oferindu-le acestora spre subscriere o cotă importantă din ofertă precum și un discount semnificativ față de investitorii instituționali.
Condiția esențială pentru succesul subscrierii în rândul investitorilor de retail o reprezintă informarea acestora, cu alte cuvinte o promovare mult îmbunătățită față de precedentele oferte, atât ca mesaj cât și ca perioadă.
Cu ocazia unui IPO de genul Romgaz, investitorii de retail vor putea lua contact și vor începe să se familiarizeze cu mecanismele bursiere, fapt ce ar conduce la creșterea exponențială a numărului acestora, cu efecte benefice asupra altor listări care ar urma, precum și asupra pieței de capital în general.
Astfel, se poate aprecia că partea din valoarea ofertei pe care statul ar ceda-o prin discount, se va întoarce înzecit prin taxele și impozitele din câștigul pe acțiune ca urmare a creșterii volumului tranzacționat pe emitentul respectiv.
Din punctul de vedere al statului, obiectivul de dezvoltare a pieței de capital, obiectiv în care partea de retail ar trebui să ocupe un rol important, trebuie să primeze în fața celui pe termen scurt de maximizare a prețului obținut pe pachetul de acțiuni în urma unui IPO.
Modelul polonez
În ultima perioadă, din ce în ce mai multe voci, atât în domeniul pieței de capital și nu numai, dau ca exemplu de dezvoltare modelul polonez.
Strict cu referire la piața de capital, ar fi utile niște răspunsuri la câteva întrebări, și anume:
Câte IPO-uri prin listări duale cu emitenți polonezi au fost făcute la bursa din Varșovia și în ce perioadă de dezvoltare a pieței de acolo?
Câte legături cu alți depozitari în dublu sens (astfel încât să permită și emitenților din Varșovia să se listeze pe alte piețe) are Depozitarul de la Varșovia (KDPW)?
Cum au reușit autoritățile poloneze, deși sunt în UE cu mult înaintea noastră, să convingă fondurile de pensii de la ei să investească un procent semnificativ din active doar la bursa din Varșovia?
Pe lângă răspunsurile la întrebările de mai sus, ar trebui amintit că dezvoltarea pieței de capital din Polonia a reprezentat o strategie trecută cu subiect și predicat în legislația acestei țări și a fost urmarită cu strictețe.
Dacă suntem fani ai modelului polonez, ar trebui să urmăm pașii pe care i-a urmat Polonia în domeniu, fără să ardem etape sau să improvizăm soluții pentru cazuri particulare.
Riscuri
Prin listarea duală, probabil, cea mai mare parte din pachetul de acțiuni scos la vânzare de către stat (în funcție de cum va fi structurat IPO-ul) se va tranzacționa pe piața de afară. Astfel, odată cu încheierea IPO-ului, statul român nu va mai avea niciun beneficiu de pe urma tranzacțiilor efectuate pe piața străină cu acțiunile Romgaz. Aici, fără ca enumerarea să fie limitativă, putem menționa următoarele beneficii:
Impozite directe: impozit de 16% din câștigul pe piața de capital, taxa ASF de 0,08% din valoarea tranzacției în momentul cumpărării, precum și taxa de 1% asupra veniturilor din comisioane plătită tot către ASF de către intermediari și operatori, taxe plătite de SAI-uri în funcție de valoarea activelor sub administrare etc.;
Impozite indirecte: impozit pe profit în cazul operatorului de piață, și al intermediarilor, impozit pe veniturile obținute de angajații/colaboratorii care activează în piața de capital, precum și alte impozite și taxe plătite de alte entități care activează în piața de capital românească.
Aici mai trebuie menționat efectul pozitiv (mai ales în perioada de criza la nivel mondial pe care o traversăm) pe care poate să-l aibă asupra cursului monedei naționale fluxul celor aproximativ 600 de milioane de euro care ar intra în momentul decontării IPO-ului și care ar trebui transformați în moneda națională.
În condițiile în care listarea va fi duală, având în vedere dimensiunile celor două piețe externe comparativ cu cea romanească, există riscul ca cea mai mare parte a fondurilor să se duca spre respectivele piețe, poate chiar o ieșire de valută din piața autohtonă, dacă investitorii deja prezenți aici, vor decide că șansele să obțină un pachet mai mare de acțiuni în urma alocării vor fi crescute în afară, în acest din urmă caz manifestându-se un efect invers (de devalorizare a monedei naționale) ca urmare a cumpărării de valută pentru a subscrie în cadrul IPO-ului pe piața externă.
Un alt argument evocat în favoarea listării duale este că piața de capital din România este prea micăpentru Romgaz și că trebuie să avem listate minim 7-8 companii puternice, valoroase, pentru ca marii jucători de pe piețele internaționale să-și deschidă sucursale în România și să joace pe Bursa de la București.
La o simplă enumerare a unor companii listate (OMV Petrom, Fondul Proprietatea, Transgaz, Transelectrica) sau care ar urma să fie listate în viitorul apropiat conform calendarului comunicat de oficialitati (Nuclearelectrica, Romgaz, Hidroelectrica, Electrica, Romtelecom) fără a mai pomeni de cele 5 SIF-uri , se poate constata că până cel tarziu la jumătatea anului viitor cele 7-8 companii ar reprezenta masa critică necesară transformării pieței românești într-un pol de atractivitate în regiune.
În condițiile în care, dimpotrivă, vom lista dual Romgaz, după care va veni rândul și altor IPO-uri pentru care vor fi solicitări de același fel din partea intermediarilor ofertelor, nu vom avea niciodată 7-8 companii puternice, valoroase pentru care marii jucători mondiali să deschidă reprezentanțe în România sau măcar să recomande clienților lor piața autohtonă, întrucât vor găsi acești emitenți listați și pe piețele unde activează deja.
Aici ar trebui amintit că dimensiunea redusă a pieței a fost unul dintre motivele pentru care un important grup bancar a refuzat listarea în trecut, iar Fondul Proprietatea a aprobat în AGEA listarea duală și la bursa din Varșovia.
http://www.zf.ro/zf-24/statul-risca-sa-piarda-mai-mult-decat-castiga-prin-listarile-duale-11218620
Ultimii doi ani de zile au adus un trend ascendent indicilor de pe Bursa de Valori de la Bucuresti (mai ales pe parcursul anului trecut), dupa o perioada de amorteala ca urmare a efectelor crizei financiare internationale. Majoritatea opiniilor converg, sugerand un trend ascendent ai principalilor indici bursiei. Am putea spune chiar foarte optimist, cu cresteri intre 10-30%. La categoria “vedete” ale bursei in 2014 au fost nominalizate mai multe actiuni, dar am selectat primele cinci cele mai invocate. Astfel, “blue chips-uri” dupa numarul de “voturi” au fost actinile Transgaz (TGN), Fondul Proprietatea (FP), OMV PETROM (SNP), Banca Transilvania (TLV) si BRD-GSG (BRD). Dupa cum putem vedea, se mizeaza pe sectorul energetic si cel bancar, cu precadere.
Dincolo de pronosticuri, cred ca cel mai interesant de dezbatut este cum se intrevad principalii factori de influenta ai pietei de capital romanesti in perioada care urmeaza. Si aici am putea spune ca sunt puncte de vedere comune.
“Reducerea dobanzilor la depozite va avea un efect benefic asupra evolutiei Bursei de Valori Bucuresti in conditiile in care este de asteptat ca o parte dintre clientii bancari nemultumiti de randamentele obtinute sa se reorienteze catre investitii in actiuni sau fonduri de actiuni” a declarat Dan Popovici, Director General OTP Asset Management Romania. De aceeasi parere este si Mihai Alexa, Director de investitii SAI Broker. In aceeasi ordine de idei, acesta considera ca “accelerarea cresterii economice (atat in Romania cat si la nivel global) va determina o imbunatatire a performantelor financiare ale companiilor. Continuarea programului de privatizari convenite de guvern in acordul cu FMI (listarea Hidroelectrica, Electrica, Complexul Energetic Oltenia, s.a.) va atrage noi investitori strani si va creste lichiditatea pe piata”. Capitolul noi listari este invocat si de Andrei Radulescu, Senior Investment Analyst, SSIF Broker si Alexandru Ioan, broker Swiss capital. Anticipata crestere a ratingului de tara a Romaniei de catre S&P, interesul in crestere din partea investitorilor institutionali straini aparut in urma listarilor, pozitia de cumparartori neti ai fondurilor de pensii sunt alti factori pozitivi pe care Razvan Alexandru Rusu, Director investitii Certinvest ii invoca.
La capitolul factori negativi opiniile se indreapta catre posibillele turbulente in plan politic si luarea de masuri guvernamentale populiste ca urmare a desfasurarilor alegerilor prezidentiale de anul acesta; turbulentele de pe pietele externe cu eventuale corectii si o posibila reintoarcere a crizei in zona euro; amanarea programului de privatizare.
In ceea ce priveste implicarea autoritatilor guvernamentale in imbunatatirea situatiei pietei de capital din Romania, au fost exprimate, de asemenea, puncte de vedere interesante si convergente. “Ca masuri guvernamentare ce ar trebui intreprinse in perioada urmatoare as sugera incurajarea investitiilor pe bursa prin reducerea birocratiei fiscale aplicata pietei de capital, precum si initierea unui program mai ambitios de listari ale companiilor de stat”, este de parere Andrei Radulescu, Senior Investment Analyst, SSIF Broker. Iar stimularea investitiilor, inclusiv prin masuri de reducere a impozitarii castigurilor si/sau dividendelor, sau prin alte diferite instrumente fiscale asociate plasamentelor pe piata de capital, este un element ce ar trebui luat in calcul de autoritati si de Laurentiu Rosoiu, Director Adjunct SAI Star Asset Management SA. “Cred ca piata romaneasca de capital trebuie sa inceapa sa revina la functia ei esentiala, aceea de a oferi finantare companiilor. Si concomitent trebuie sa se constituie intr-o alternativa credibila de plasament a resurselor financiare de care populatia dispune, macar si pentru a putea oferi, celor care-si doresc asumarea unor riscuri, ocazia de a beneficia de o cota parte din plusul de valoare (fie el mic sau mare!) creat de companiile din economia nationala” a declarant Directorul Adjunct SAI Star AM.
“Aducerea la cota BVB a unor companii noi prin oferte publice secundare (Hidroelectrica, Romtelecom, etc) si oferte publice primare ( ex. majorare de capital la CEC Bank, etc) ar putea fi masuri benefice pentru inviorarea bursei” conchide Dan Popovici, Director General OTP Asset Management Romania. Tot in aceeasi nota, Razvan Alexandru Rusu, Director investitii Certinvest, sugereaza emiterea de tiluri de stat catre retail si incurajarea tranzactionarii acestora pe Bursa de Valori Bucuresti. Silviu Enache, consultant OTP Consulting sugereaza “lansarea de catre guvern de fonduri de investitii ca vectori pentru dezvoltarea in anumite domenii precum agricultura, energia, inovatia etc.”
Desigur, este greu sa intuiesti evolutiile viitoare de pe pietele financiare, insa unele lucruri sunt certe! Romania, chiar daca are un sistem financiar “bank orientated”, are nevoie de o alternativa de finantare a mediului economic prin piata de capital si de o diversificare in ceea ce priveste optiunile de investire. Asta in contextul in care bancile romanesti sufera tot mai mult de pe urma creditelor neperformante si a cerintelor de capital tot mai mari, fapt ce le determina sa fie mai stranse la punga in ceea ce priveste creditarea, iar dobanzile la depozite s-au indreptat spre niveluri nestimulative pentru cei care doresc sa economiseasca. In acest context, pietele de capital ar putea prelua o parte din “treaba” bancilor si, astfel, competitia dusa intre pietele de finantare ar face castigatori economia romaneasca si nivelul de trai al romanilor!
CONCLUZII
Lucrarea de față propune o analiză a cauzelor și consecințelor crizei financiare actuale, cu
particularizare pe cazul sistemului financiar românesc, care nu a rămas neafectat de efectele negative manifestate la nivel global. Criza actuală este o recunoaștere a faptului că este necesară reconfigurarea sistemului financiar global ținând cont de următoarele:
a) Crizele financiare sunt o parte inevitabilă a capitalismului modern, o consecință a interacțiunilor dintre comportamentul uman și abilitatea de a inova, de a concura și de a evolua. Însă chiar dacă crizele nu pot fi evitate, efectele lor negative pot fi reduse semnificativ prin asigurarea riscurilor adecvate în sarcina părților adecvate, iar acest deziderat se poate obține prin creșterea transparenței, mai ales în așa-numitul „sistem bancar umbră” (engl. shadow banking system”). Guvernul poate juca un rol central în furnizarea acestei transparențe.
b) Înainte de a spera la un management eficace al riscurilor crizei financiare, trebuie să stăpânim însemnătatea acestor riscuri dar și mijloacele de măsură efectivă a acestora. Prin urmare, pentru a emite noi reglementări este necesară dezvoltarea unei definiții formale a riscului sistemic și crearea unor măsuri specifice, suficient de practice și cuprinzătoare pentru a fi folosite atât de către decidenții politici cât și de către publicul larg. Aceste măsuri vor solicita fondurile de hedging și alte părți ale sistemului bancar umbră să asigure o mai mare transparență către reglementatori, pe o bază confidențială (de exemplu, informații legate de activele aflate în gestiune, gradul de îndatorare, lichiditatea, parteneri și drepturi de proprietate.
c) Cea mai presantă modificare pe linia reglementărilor sistemului financiar vizează furnizarea către public a informațiilor privind acele instituții care au eșuat într-un fel sau altul. Acest obiectiv poate fi atins prin fondarea unei agenții independente de investigații care să raporteze periodic detaliile falimentelor înregistrate și să propună măsuri de evitare a problemelor prezentate, în viitor.
d) Pentru cetățeanul simplu, criza financiară actuală este un mister și concepte precum ipoteci subprime, CDO-uri, CDS-uri și prăbușirea pieței creditului creează doar mai multă confuzie și teamă. De aceea, un punct critic al oricărui protocol de management al crizei este stabilirea unor linii periodice de comunicare cu publicul, prin care să se clarifice determinanții și consecințele crizei.
e) Este necesară dezvoltarea și implementarea unei noi ramuri a contabilității – „contabilitatea riscului” – care să permită măsurarea și gestionarea riscului sistemic la scară globală.
f) Toate industriile bazate pe tehnologie sunt grevate de riscul inovațiilor tehnologice
care pot depăși, temporar, abilitatea oamenilor de a le utiliza eficient. În aceste condiții, este
necesară intervenția guvernului care să susțină desfășurarea în universități a unui număr cât mai mare de programe educaționale în tehnologie financiară.
g) Complexitatea piețelor financiare restrânge capacitatea autorităților de reglementare să țină pasul cu inovațiile. Noile reglementări trebuie să fie adaptative și să se focalizeze pe funcții financiare și mai puțin pe instituții, asigurând o mai mare flexibilitate și dinamică acestora. Un exemplu de reglementare adaptativă este cerința de standardizare a unui contract OTC și stabilirea unui schimb organizat pentru momentul în care mărimea sa depășește o anumită limită.
Bibliografie selectivă
Anghelache G., Anghel M.G. – „Efectele crizei economico-financiare asupra pieței de capital din țara noastră”, Simpozionul științific internațional „Efecte și soluții prentru criza economico-financiară”, Editura Artifex, 2009;
Anghel M.G. – Actual Romanian capital market characteristics, ART ECO – Review of Economic Studies and Research, Editura Artifex, 2012;
Anghel M.G. – „The analysis on the Evolution of Capital Market basically in Romania during 1995 – November 2011”, International Journal of AcademicResearch in Accounting, Finance and Management Sciences, Volume 1, Issue 2, 2011;
Anghelache G.Capital Market in – current developments, „ into European Structures”, Romanian Statistical Review – May Supplement, 2008;
Georgescu, A; Dudian, M – „Romanian capital market – PEST and SWOT analyses”,Analele Universității din , Seria Științe Economice, 2008.
Anghel M.G.– Actual Romanian capital market characteristics, ART ECO – Review of Economic Studies and Research, Editura Artifex, 2012
Bibliografie selectivă
Anghelache G., Anghel M.G. – „Efectele crizei economico-financiare asupra pieței de capital din țara noastră”, Simpozionul științific internațional „Efecte și soluții prentru criza economico-financiară”, Editura Artifex, 2009;
Anghel M.G. – Actual Romanian capital market characteristics, ART ECO – Review of Economic Studies and Research, Editura Artifex, 2012;
Anghel M.G. – „The analysis on the Evolution of Capital Market basically in Romania during 1995 – November 2011”, International Journal of AcademicResearch in Accounting, Finance and Management Sciences, Volume 1, Issue 2, 2011;
Anghelache G.Capital Market in – current developments, „ into European Structures”, Romanian Statistical Review – May Supplement, 2008;
Georgescu, A; Dudian, M – „Romanian capital market – PEST and SWOT analyses”,Analele Universității din , Seria Științe Economice, 2008.
Anghel M.G.– Actual Romanian capital market characteristics, ART ECO – Review of Economic Studies and Research, Editura Artifex, 2012
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Efectele Crizei Financiare Asupra Pietei de Capital din Romania (ID: 139493)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.