EFECTELE CONȚINUTUTLUI SPECIFIC JOCULUI DE BASCHET ASUPRA CAPACITĂȚII PSIHOMOTRICE A STUDENȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL VOCAȚIONAL DE ARHITECTURĂ REZUMAT… [617142]

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE ȘI CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE
UNIVERSITATEA NAȚIONALĂ DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
DIN BUCUREȘTI
ȘCOALA DOCTORALĂ
EFECTELE CONȚINUTUTLUI SPECIFIC JOCULUI DE
BASCHET ASUPRA CAPACITĂȚII PSIHOMOTRICE A
STUDENȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL VOCAȚIONAL DE
ARHITECTURĂ
REZUMAT
TEZĂ DE DOCTORAT
Conducător științific:
Prof. univ. Dr. Grigore Vasilica
Doctorand: [anonimizat]-Longin Lăcrămioara-Georgeta
BUCUREȘTI – 2016

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE ȘI CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE
UNIVERSITATEA NAȚIONALĂ DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
DIN BUCUREȘTI
SECRETARIAT DOCTORANZI
Nr…….din………
D-lui/D-nei
………………………………………………………………………………………………..
Vă facem cunoscut că, în data de ……………………………………….,
orele……….., în sala ………….. a Universității Naționale de Educație Fizică și
Sport din București, va avea loc susținerea publică a tezei de doctorat de către
d-na drd. Hossu – Longin Lăcrămioara – Georgeta, cu titlul:
EFECTELE CONȚINUTUTLUI SPECIFIC JOCULUI DE BASCHET
ASUPRA CAPACITĂȚII PSIHOMOTRICE A STUDENȚILOR DIN
ÎNVĂȚĂMÂNTUL VOCAȚIONAL DE ARHITECTURĂ
în vederea obținerii titlului de Doctor în Științele Motricității Umane.
În conformitate cu H.G. nr. 681/2011, art. 39 (3) privind conferirea
titlurilor științifice în România, vă trimitem rezumatul tezei de doctorat, cu
rugămintea de a comunica în scris observațiile dumneavoastră pe adresa:
Universitatea Națională de Educație Fizică și Sport, strada Constantin
Noica, numărul 140, sector 6, București și de a participa la susținerea publică a
tezei.
RECTOR,
Prof.univ.dr. Florin PELIN
SECRETAR ȘEF UNEFS,
Ing. Silviea CONSTANTINESCU

1
CUPRINS

Introducere…………………………………………………………………………………………………… ………… 4
PARTEA I – FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A TEZEI ……………………………………. 5
CAPITOLUL 1 – MOTIVAREA ALEGERII TEMEI …………………………………………….. 5
CAPITOLUL 2 – ASPECTE DE METODOLOGIA CERCETĂRII ……………………….. 7
2.1. Scopul …………………………………………………………………………………………………………….. . 7
2.2. Etapele cercetării ……………………………………………………………………………………………….. 7
2.3. Obiectivele și sarcinile cercetării ………………………………………………………………………… 7
2.4. Metode de cercetare, subiecți participanți la cercetare și mijloace aplicate …………… 8
2.4.1. Metode de recoltare a datelor ……………………………………………………………………………. 8
2.4.1.1. Documentarea …………… ……………………………………………………………………………….. 8
2.4.1.2. Observația …………………………………………………………………………………………………… 9
2.4.1.3. Convorbirea ………………………………………………………………………………………………… 9
2.4.1.4. Metoda evaluării ………………………………………………………………………………………….. 9
2.4.1. 5. Experimentul psihopedagogic ………………………………………………………………………… 10
2.4.1.6. Subiecții participanți la cercetare ……………………………………………………………………. 10
2.4.1.7. Condițiile în care s -a desfășurat cercetarea ……………………………………………………… 10
2.5. Mijloacele aplicate …………………………………………………………………………………………….. 10
CAPITOLUL 3 ACTUALITATEA TEMEI ȘI ANALIZA CRITICĂ A
REFLECTĂRII EI ÎN LITERATURA DE SPECIALITATE …………………………………..
11
3.1.Tendințe în baschetul modern și actualitatea temei ……………………………………………… 11
3.2. Educația fizică și sportul – precizări conceptuale …………………………………………………. 12
3.2.1 Educația fizică – Concept …………………………………………………………………………………. 12
3.2.2 Conceptul de sport ………………………………………………………………………………………… 13
3.3.Aptitudini necesare exercitării profesiei de arhitect ………………………………………………… 16
3.3.1 Aspecte generale ……………………………………………………………………………………………… 16
3.3.2 Poziții adoptate de studentul la Arhitectură pentru desfășurarea activităților specifice 19
3.3.3. Funcția psihomotori e și capacitatea de performanță …………………………………………. 21
3.3.3.1. Psihomotricitatea – precizări conceptuale …………………………………………………………. 21
3.3.3.2. Capacitatea de performanță …………………………………………………………………………… 23
3.3.3.3. Componentele funcției psihomotorii ………………………………………………………………. 24
3.4. Aptitudini cognitive și psihomotorii ……………………………………………………………………. 26
3.4.1. Conceptul de aptitudine …………………………………………………………………………………… 26
3.4.2 Aptitudinile motrice și psihomotrice ………………………………………………………………. 26
3.4.3. Aptitudinile cognitive ……………………………………………………………………………………… 27
3.4.4. Calități, aptitudini și nivelul de dezvoltare corespunzător pentru activitatea
profesională a arhitectului ………………………………………………………………………………………….
27
3.5. Analiza critic ă a reflect ării ei în literatura de specialitate ………………………………………. 29
3.5.1. Rolul și importanța educației fizice în conturarea profilului absolventului de
învățământ vocațional de Arhitectură …………………………… ……………………………………………. 29
3.5.2. Obiectivele educației fizice în învățământul superior vocațional ………………………. 29
3.5.3.Regimul de participare a studenților la educație fizică în învățământul vocațional de
Arhitectură U.A.U.I.M. București ………………………………………………………………………………
29

2
3.5.4 Locul educației fizice și sportive în planul de învațământ superior la U.A.U.I.M.
București …………………………………………………………………………………………………………….. ….
30
PARTEA A II -A – CERCETAREA PRELIMINARĂ PRIVIND NIVELUL
APTITUDINILOR PSIHOMOTRICE ALE STUDENȚILOR LA
UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ SI URBANISM „ION MINCU”
BUCUREȘTI …………………………………………………………………………………………………………..

31
CAPITOLUL 4 – ASPECTE PRIVIND METODOLOGIA CERCETĂRII
PRELIMINARE ……………. ………………………………………………………………………………………..
31
4.1. Premisele cercet ării preliminare …………………………………………………………………………… 31
4.2. Scopul cercet ării preliminare ……………………………………………………………………………….. 31
4.3. Etapele cercetării preliminare ………………………………………………………………………………. 31
4.4. Obiec tivele și sarcinile cercetării preliminare ……………………………………………………….. 31
4.5 Metode folosite în cercetarea preliminară ………………………………………………………………. 32
4.6 Subiecții cercetării preliminare ……………………………………………………………………………… 34
CAPITOLUL 5 – REZULTATELE OBȚINUTE ȘI INTERPRETAREA LOR …………. 35
5.1 Prezentarea, analiza și interpretarea rezultatelor grupurilor G1 (Echipa feminină de
baschet) și G2 (Studente din învațământul vocațional de arhitectură nesportive) ………. ……..
35
5.2 Prezentarea, analiza și interpretarea rezultatelor grupurilor G3 (echipa masculină de
baschet) și G4 (studenți di n învățămânul vocațial de arhitectură -nesportivi )………………..
37
CAPITOLUL 6 – CONCLUZIILE CERCETĂRII PRELIMINARE ………………………… 39
PARTEA A III -A – CERCETARE PRIVIND DETERMINAREA EFECTELOR
CONȚINUTULUI SPECIFIC JOCULUI DE BASCHET ASUPRA CAPACITĂȚII
PSIHOMOTRICE A STUDENȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL VOCAȚIONAL DE
ARHITECTURĂ …………………………………………………………………………………………………….

40
CAPITOLUL 7 – ASPECTE PRIVIND METODOLOGIA CERCETĂRII ……………….. 40
7.1 Premise ………………………………………………………………………………… 40
7.2 Ipoteze …………………………………………………………………………………………………………….. … 40
7.3 Scopul …………………………………………………………………………………………………………….. .. 40
7.4 Obiective ……………………………………………………………………………………………….. …………. 40
7.5 Sarcini …………………………………………………………………………………………………………….. .. 41
7.6 Etapele cercet ării……………………………………………………………………… .. 41
7.7 Metode de cercetare …………………………………………………………………… . 41
7.8 Subiecții participanți la cercetare ……………………………………………………… 41
CAPITOLUL 8 – SISTEMUL DE AC ȚIONARE SPECIFIC BASCHETULUI
PENTRU DEZVOLTAREA CAPACIT ĂȚII PSIHOMOTORII LA STUDEN ȚII
DIN ÎNVA ȚĂMÂNTUL VOCA ȚIONAL DE ARHITECTUR Ă……………………………….

42
8.1. Sistem de exerciți pentru dezvoltarea calităților și a capacităților psihomotrice ……. 42
CAPITOLUL 9 – REZULTATE OBȚINUTE ȘI INTERPRETAREA LOR ……………… 46
9.1.Analiza și interpretarea rezultatelor obținut de către studenții din învățământul
vocațional (testare finală) ………………………………………………………………………………………….
46
9.1.1. Rezultatele studen ților ( în învățământul cu profil voca țional) la testul computerizat
de urmarire dinamic ă – TUD ……………………………………………………………………………………..
46
9.1.2. Rezultatele studen ților ( în învățământul cu profil voca țional) la t estul computerizat
de „Reactivitate, Coordonare Motorie și Vigilență ” – RCMV ………………………………………
47

3
9.1.3. Rezultatele studen ților ( în învățământul cu profil voca țional) la testele computerizate
„Timp de Reac ție de Discriminare și Vigilență ” – TRD , „Memorie Topografic ă ” – MT și
„Apreciere Viteze și distanță” – ADV ………………………………………………………………………….

48

9.2 Analiza și interpretarea rezultatelor obținute de către studentele din învățământul
vocațional …………………………………………………………………………………………………………….. …
49
9.2.1 Rezultatele studentelor în învățământul cu profil vocațional) la testul computerizat de
urmărire dinamică – TUD ………………………………………………………………………………………….
49
9.2.2 Rezultatele studentelor în învățământul cu profil vocațional) la testul computerizat de
„Reactivitate, Coordonare M otorie și Vigilență ” – RCMV ……………………………………………
50
9.2.3 Rezultatele studentelor în învățământul cu profil vocațional) la testele computerizate
„Timp de Reac ție de Discriminare și Vigilență ” – TRD , „Memorie Topografic ă ” – MT și
„Apreciere Viteze și distanță” – ADV …………………………………………………………………………

51

CAPITOLUL 10 – CONCLUZII FINALE ……………………………………………………………….. 52
10.1 Concluzii teoretice …………………………………………………………………….. 52
CAPITOLUL 11 – ELEMENTE DE ORIGINALITATE ȘI VALORIFICAREA
REZULTATELOR CERCETĂRII ………………………………………………………………………….
53
11.1 Elemente de originalitate ……………………………………………………………………………………. 53
11.2 Valorificarea rezultatelor cercet ării …………………………………………………. 53
11.3 Limitele cercet ării……………………………………………………………………………………………… 53
BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………………………………………….. 54

4
Introducere

Baschetul este un joc colectiv, care vizează dezvoltarea inițiativei, perseverenței, a
disciplinei conștiente, a calităților morale, un joc sportiv de echipă ce se desfasoara în sală dar și
în aer liber, între două echipe alcă tuite din 5 jucători i și are o durată de patru reprize a câte 10
minute de joc. Acesta se remarcă prin frumusețea și complexitatea sa și se bucură de o mare
popularitate, în rândul diferitelor categorii de populație.
Jocul cuprinde acțiuni tehnico -tactice individuale și colective, realizate de atacanți
împotriva unor acțiuni de același fel ale apărătorilor, având ca scop aruncarea mingii la coș și
înscrierea punctelor în favoarea echipei din care face parte sportivul care a înscris.
Prin sistemul exerc ițiilor sale și iîn funcție de scopul urmărit, baschetul reprezintă atât un
mijloc al educației fizice, cât și o ramură de sport, contribuie la formarea și perfecționarea unor
mișcări coordonate, la formarea capacității de angrenare rapidă în tempoul și rit mul activităților
cotidiene și de integrare în colectivitate Jocul de baschet solicita prezența simultană și dezvoltă în
același timp întregul complex de calități fizice: viteza, cu toate formele ei de manifestare (de
reacție, de execuție, de deplasare), d etentă (înălțimea săriturii); îndemânarea dusă până la
virtuozitate, reflectată în mânuirea mingii în condiții diverse de echilibru, cu maximum de viteză
și în același timp în luptă cu unul sau mai mulți adversari; precizia în mișcări care se
caracterizeaz ă prin precizie în mânuirea mingii; forță în trenul inferior, care se căpăta prin poziția
specifică din apărare, deplasările rapide și sariturile în urmărirea mingii la panouri; vederea
periferică este foarte des solicitată în mod indirect.
Jucătorul de baschet trebuie să facă față unor situații complexe in fazele de atac și la cele
de apărare. Specializarea pe posturi contribuie la ridicarea măiestriei jucătorilor și la nivelul tactic
al jocului.
Baschetul contribuie la dezvoltarea ar monioasă a corpului deoarece mișcările ce se
execută cu și fără minge sunt de cele mai multe ori simetrice, cointeresând toate segmentele și
toți mușchii.
Jocul de baschet solicita și în același timp dezvoltă , la un nivel superior, funcțiile
fiziolog ice și psihice ale organismului. Practicarea jocului de baschet contribuie remarcabil la
dezvoltarea întregii personalități a sportivului prin dezvoltarea vitezei de gândire și vitezei în
luarea deciziilor, în același timp trecerea la acțiune și de punere în practică a deciziilor luate. De
asemenea îmbunătățește combativitatea organizată și sub controlul rațiunii, atât în atac, cât și în
apărare.
Atenția distributivă, spiritul de prevedere și anticiparea acțiunilor coechipierilor și ale
adversarilor su nt câteva din calitățile perfecționate prin intermediul jocului de baschet.
Finalitatea acțiunilor nu constituie un act de forță, ea se caracterizează printr -un act de
îndemânare și gândire cu aspect de mare finețe. Această se datorează principiilor ș i așa-zisului
„spirit al jocului”.
Baschetul ocupă un loc important în sistemul de educație fizică din țara noastră. Este
introdus și practicat în școli, instituții și universități, cluburi, ș.a.

5
PARTEA I
FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A TEZEI

CAPITOLUL 1
MOTIVAREA ALEGERII TEMEI

Prin intermediul tezei de doctorat, intitulată „ Efectele conținutului specific jocului de
baschet asupra capacității psihomotrice a studenților din învățământul vocațional” , ne
propunem să aprofundăm modul în care jo cul de baschet poate îmbunătăți anumite elemente
necesare în formarea unui tânăr, în vederea practicării unei activități profesionale în domeniul de
arhitectură. În opinia noastră practicarea jocului de baschet ajută studenții, care desfășoară
această acti vitate, contribuind printre altele, la dezvoltarea creativității, a disponibilității pentru
efort și a capacității de a lua decizii, la asumarea de roluri și responsabilități.
Am ales această temă pentru a studia și aprofunda metode și mijloace prin care să
reliefăm caracteristicile exprimării tehnico -tactice din baschet de elementele modelului
psiho -comportamental necesar unui viitor arhitect. Participarea la competițiile studențești
(interuniversitare) pot evidenția, prin caracteristicile jocului, speci ficitatea calităților necesare
cum ar fi: pragmatism, angajament fizic și abilitate de a găsi soluții.
Am optat pentru psihomotricitate deoarece în cadrul educației fizice din învățământul
superior de neprofil, prin conținutul disciplinelor sportive pro puse, studenții trebuie să fie supuși
sistematic unor influențe care să conducă la realizarea unor obiective precum: menținerea stării
de sănătate, dezvoltarea calităților motrice și psihice specifice profesiei.
Astfel intervenția la nivelul dezvoltării capacității psihomotrice vizează obiective precum:
dezvoltarea perceptiv -motrică, a reprezentării complexe a mișcării, a reprezentărilor ideomotorii
și a capacității subiectului de a opera cu aceste reprezentări, a memoriei motrice, a capacității de
organ izare a răspunsurilor motrice, dezvoltarea coordonării statice și dinamice la nivelul
întregului corp și a segmentelor sale si dezvoltarea schemei corporale, perfecționarea capacității
de mișcare orientată către adaptarea la solicitări și stăpânirea corpul ui, dezvoltarea inteligenței
motrice (adică a capacității de a înțelege, integra și a găsi exact și corect mișcările cele mai
adecvate situațiilor practice), a capacității de combinare a mișcărilor, de coordonare și anticipare,
dezvoltarea priceperilor și deprinderilor motrice de bază și a celor aplicative, etc.
Dacă în etapele timpurii ale ontogenezei, funcția psihomotrică are un rol fundamental,
pentru întreaga dezvoltare psihică și somatică a copilului, la vârsta adultă nivelul capacității
psihomotorii este un factor puternic implicat în eficiența profesională și socială a persoanei.
Considerăm că acest rol este hotărâtor în cazul studenților din învățământul vocațional de
arhitectură.
Considerăm că tema aleasă este complexă și face o legătură între activitatea psihomotrică din
modelul jocului de baschet și cea psihic -comportamentală necesară viitorului arhitect. Pentru
tema de față combinarea celor două domenii precum și relatia dintre ele în crearea unui model
psihomotric pentru studenții de la facult ățile vocaționale de neprofil constituie o provocare în
cercetarea stiințifică din domeniul nostru.
Această teză încearcă să completeze aspectele teoretice și metodologice referitoare la
lecțiile de Educație fizică și sport în ceea ce privește studenții d in învățământul vocațional de
arhitectură.

6
Astfel, în abordarea temei vom porni de la cerințele socio -profesionale ale profesiei de
arhitect, având în vedere că arhitecul:
 traduce nevoile omului în realitate , prin construcție sau design;
 face legătura dintre beneficiar și constructor;
 contribuie decisivla administrarea tuturor detaliilor;
 pune în valoare latura creativă și imaginativă cu ajutorul proiectării;
 este managerul proiectului.

Meseria de arhitect implică cunoștințe teoretice, dar care dezvol tă și o latură creativă,
imaginativă, artistică solicitand atenție distributiva și a capacității de anticipare a unei gândiri
practice, găsirea de soluții cu eficiență crescută ș.a.. La toate acestea credem că jocul de baschet
contribuie din plin astfel: l a dezvoltarea gândirii; activitatea din joc obișnuiește studentul să
analizeze situațiile, să le compare, să tragă concluziile, urmând ca aceste concluzii să se
transforme în acțiuni.
În cadrul cercetării noastre, dorim să verificăm afirmația conform cărei a mijloacele
specifice baschetului sunt eficiente pentru dezvoltarea capacității psihomotrice în cazul
concret al studenților de la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, București, să
elaborăm și să aplicăm un sistem de acționare în vederea dezvoltării capacității psihomotrice,
adaptat acestor subiecți și să verificăm eficiența acestui sistem.

7
CAPITOLUL 2
ASPECTE DE METODOLOGIA CERCETĂRII

2.1. S copul

Astfel scopul principal al cercetării din prezenta teză este elaborarea unui tablou sintetic al
influențelor practicării baschetului de către studenții Universitații de Arhitectură și Urbanism
„Ion Mincu” București. În cadrul cercetării preliminare (cercetare de explorare), ne -am propus să
studiem unele caracteristi ci ale organizării psihomotorii ale studenților din învățământul
vocațional, specializarea arhitectură, care sunt puternic implicate în adaptarea profesională
viitoare și care au un rol deosebit de important în optimizarea capacității de performanță pentru
profesia de arhitect.

2.2. Etapele cercet ării

În vederea elaborării tezei cu titlul „Efectele conținutului specific jocului de baschet
asupra capacității psihomotrice a studenților din invățămantul vocațional de arhitectură” am
realizat o etapizare a demersului științific, etapele cercet ării sunt reflectate în diagrama de tip
Gantt prezentate în teza de doctorat.

2.3. Obiectivele și sarcinile cercetării

Pentru o prezentare cât mai sintetică și sugestivă prezentăm în tabelul 1 obiectivele și
sarcin ile cercetării pentru elaborarea tezei de față.

OBIECTIVE: SARCINI:
O1. Dezvoltarea ariei
cunoștințelor științifice de
specialitate și creșterea
competenței științifice în
domeniu S1.1. Studiul bibliografiei, sistematizarea și clasificarea informațiilor
cuprinse în diferite documente sau surse;
S1.2. Organizarea fondului informațional în vederea realizării
fundamentării teoretice și metodologice a lucrării;
S1.3. Cunoașterea realizărilor și a preocupărilor similare existente în
domeniu.
O2. Generarea uno r
discuții cu specialisti în
domeniul educației fizice și
sportului și cel al
artelor/arhitectură
S.2.1. Orientarea activițătii în funcție de tematica cercetării,
obiectivele și scopul propuse pentru elaborarea lucrării, condițiile de
desfășurare a cerce tării.
O3.Operaționalizarea
cercetării.
S.3.1. Definirea conceptelor din punct de vedere teoretic;
S.3.2. Procesarea informațiilor privind diferitele aspecte ale
conceptelor și descompunerea lor în dimensiuni care acoperă sensul
conceptelor investigate;
S.3.3. Stabilirea diferiților indicatori ai fiecărei dimensiuni ce vor
urma a fi evaluați în cadrul experimentului psihopedagogic;
S.3.4 Formularea ipotezelor de cercetare;

8
S.3.5 Formarea grupurilor de subiecți participanți la cercetar e;
S.3.6. Obținerea a cordului subiecților în vederea participării la
cercetare.
S.3.7 Alegerea metodelor și stabilirea sistemului de cercetare;
S.3.8 Alcătuirea sistemului de teste aplicate subiec ților;
S.3.9 Organiza rea si desfasurarea cercet ării
-eșalonarea și planificarea desfășurării în timp a studiului;
-stabilirea și organizarea spațiului unde se va desfășura cercetarea.
O4. Determinarea unor
caracteristici psihomotorii
S.4.1. Aplicarea probei computerizate ADV (Apreciere Distanțe și
Viteze) din cadrul Bateriei de teste PsiSelteva;
S.4.2. Aplicarea probei computerizate ML (Memorie Topografică)
din cadrul Bateriei de teste PsiSelteva;
S.4.3. Aplicarea probei computerizate RCM din cadrul Bateriei de
teste PsiSelteva;
S.4.4. Aplicarea probei computerizate TUD (Test de Urmărire
Dinamică) din cadrul Bateriei de teste PsiSelteva;
S.4.5. Aplicarea testului computerizat Timp de reacție de
discriminare și vigilență (TRD) din cadrul Bateriei de teste
PsiSelteva.
O5. Stabilirea categoriilor
de subiecți
G1 – echipa feminină de baschet a Universității de Arhitectură și
Urbanism Ion Mincu, București
G2 – studente de la învățământul cu profil vocațional nesportivi;
G3 – echipa masculină de baschet a Universității de Arhitectură și
Urbanism Ion Mincu, București;
G4 – studenți de la învățământul cu profil vocațional nesportivi.
O6. Elaborarea sistemelor
si tehnicilor de cercetare S.6.1. Alcătuirea sistemului de teste aplicate subiectilor;
S.6.2 Stabilirea și organizarea spațiului unde se va desfășura
cercetarea.
S.6.3. Planificarea desfășurării în timp a studiului;

Tabel 1 – Obiectivele și sarcinile cercetării

2.4. Metode de cercetare, subiec ți participan ți la cercetare și mijloace aplicate

2.4.1. Metode de recoltare a datelor
2.4.1.1. Documentarea

Documentarea este o etapă deosebit de importantă a cercetării, în relație directă cu
demersul ulterior, cauz ă și efect. Documentarea a avut drept scop cunoașterea experienței
științifice în domeniul supus investigației, în domeniile conexe și în celelalte domenii de
cunoaștere a realității corelate cu tema. Ea a presupus cunoașterea profundă a limbajului
științific și dezvoltarea capacită ții de analiză critică a realizărilor domeniului. Pentru realizarea
tezei documentarea științifică a presupus: documentarea bibliografică, documentarea directă prin
discuția cu diverși specialiști.

9
2.4.1.2. Observația

În cadrul cercetării noastre am utilizat observația atât în cadrul lecțiilor de educație fizică,
cât și în condiții speciale, de laborator, în t imp ce subiecților le -au fost aplicate testele din cadrul
Bateriei PsiSelteva pentru a urmari:
Observația, care, în concepția G. Mitrache (2011), urmărește:
 Evaluarea simptomaticii stabile (de exemplu, trăsăturile bioconstituționale ale
individului);
 Evaluarea simptomaticii labile (exemplu: comportamentul) ;
 Raportarea datelor obținute de la un anumit subiect la sistemul de informații de care
dispune cercetătorul;
 Alcătuirea unei baze de date referitoare la fenomenul studiat”1, am folosit -o în activitat ea
directă cu studenții .

2.4.1.3. Convorbirea

M. Zlate (2000)2 definește metoda convorbirii astfel: „Convorbirea este o discuție
angajată între cercetător și subiectul investigat”, care presupune: relația directă, de tipul ”față în
față”, între cercetăt or și subiect; schimbarea locului și rolurilor partenerilor (cel care a întrebat
poate să și răspundă, cel care a răspuns poate să și întrebe).
În cadrul cercetării noastre, am folosit convorbirea liberă cu studenții la Universitatea de
Arhitectură si Urb anism „Ion Mincu” București, pentru a obține informații legate de opțiunile și
dorințele lor în ceea ce privește mișcarea și mai ales baschetul, în vederea conturării mai clare a
premiselor cercetării.

2.4.1.4 . Metoda evaluării

Pentru evaluare în vedere a recoltarii datelor privind psihomotricitatea am folosit testul
computerizat.
În cadrul cercetării au fost aplicate 5 teste din cadrul Bateriei de teste PsiSelteva:
 Testul computerizat: „Apreciere viteze și distanțe ADV”;
 Testul computerizat : „Memorie top ografică ML”;
 Testul computerizat : „Reactivitate, coordonare motorie si vigilentă RCMV”;
 Testul computerizat : „VIGILENȚĂ”
 Testul computerizat: „Urmărire dinamică”
Toate testele aplicate sunt etalonate pe populație românească și sunt acreditate de
Consiliul Psihologilor din România.
Acestea au fost aplicate în cadrul Laboratorului de Psihologie U.N.E.F.S.

1 Mitrache G ., Bejan R ., (2011). Dezvoltarea motrică și psihomotrică a copiilor de 7 -11 ani. București,
Editura Discobolul p.64 .
2 Zlate M., (2000). Fundamentele psihologie i. Bucuresti, Editura ProHumanitate, p.41.

10
2.4.1.5. Experimentul psihopedagogic

Experimentul care face obiectul cercetării noastre are ca scop studierea relației dintre:
nivelul psihomotor în cazul studenților care au practicat sistematic jocul de baschet (și anume
echipa feminină de baschet și echipa masculină de baschet a Universității de Arhitectură și
Urbanism ”Ion Mincu”, București) și nivelul psihomotor în cazul studenților din învățământul cu
profil vocațional ce nu desfășoară activități motrice sistematice.
Experimentul conceput și desfașurat în cadrul lecțiilor de pregătire al echipelor de baschet
(feminin și masculin) ale Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Minc u” București, este de
tip clasic, cu grup de experiment și de control.

2.4.1.6 . Subiecții participanți la cercetare

Cercetarea proiectată s -a realizat cu un lot de subiecți constituit din studenți ai
Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” București, care a fost supus analizei
noastre, împărțit în 4 grupuri.
 G1 – echipa feminină de baschet a Universității de Arhitectură și Urbanism Ion
Mincu, București;
 G2 – studente de la învățământul cu profil vocațional nesportivi;
 G3 – echipa masculină de baschet Universității de Arhitectură și Urbanism Ion
Mincu, București;
 G4 – studenți de la învățământul cu profil vocațional nesportivi.

2.4.1.7. Condițiile în care s -a desfășurat cercetarea

Cercetarea preliminară s -a realizat în perioada octombrie 2 013 – februarie 2014, pe un
număr de 58 de subiecți , studenți în anii I și II la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion
Mincu”, București.
Testele psihologice aplicate sunt acreditate de Colegiul Psihologilor din România.
Evaluarea nivelului psih omotor s -a realizat în cadrul Laboratorului de Psihologie U.N.E.F.S. sub
îndrumare specializată (Conf. univ. dr. Mitrache Georgeta, Asist. univ. dr. Predoiu Radu).

2.5. Mijloacele aplicate

În vederea realizării cercetării noastre, am folosit mijloace s pecifice educației fizice si
baschetului.
Exercițiile concepute și aplicate în lecțiile de educație fizică și de antrenament la baschet
au cuprins mijloace specifice atletismului și gimnasticii pentru verigile de organizareși conducere
a colectivelor, de pregătire a organismului pentru efort și de pregătire fizică generală . .

Exerci țiile specifice baschetului au fost folosite fie în lecțiile de educație fizică atunci
când erau planificate teme din jocuri sportive (baschet) și în partea fun damentală a lecțiilor de
antrenament, programate și planificate pentru echipele de baschet ale Universității de Arhitectură
și Urbanism „Ion Mincu” București.

11

CAPITOLUL 3
ACTUALITATEA TEMEI ȘI ANALIZA CRITICĂ A REFLECTĂRII EI ÎN
LITERATURA DE SPECIALITATE

3.1.Tendințe în baschetul modern și actualitatea temei

Evoluțiile echipelor participante în ultimii ani la competițiile majore internaționale, de
club sau ale echipelor naționale (Campionate Europene, Mondiale, Euroligă, etc), dezvăluie
cerințe în continuă schimbare ale conținutului pregătirii precum și în dinamica pregătirii și a
desfășurării unui meci.
Dezvoltarea continuă a sistemului „sport” (competiții, mass -media, sponsori, comunitate
locală, etc) face ca numărul de jocuri oficiale într-un an competițional să crească enorm, jucătorii
de echipe naționale dominante având cca. 80 -85 jocuri oficiale pe sezon (campionate naționale,
cupe continentale/europene, echipa națională). La acestea se adaugă caracteristicile jocului, bazat
din ce în ce mai mult pe contact fizic aproape permanent, precum și pe o intensitate sporită a
efortului. Un jucător ajunge rar să evolueze mai mult de 7 -8 minute continuu pe teren și mai mult
de 22 -25 minute într -un joc.
Studiile arată că jocul se desfășoară î ntr-o viteză din ce în ce mai mare, iar 50 -55 %
dintre finalizări apar după 12 -15 secunde de posesie, în contraatac sau tranziție ofensivă. În
general se ajunge la atacuri limită în condiții de finaluri de sfert sau meci în care se dorește
controlul rapor tului scor/timp.
Dacă luăm în considerare toate tendințele și caracteristicile prezentate, realizăm că
jucătorul de baschet are nevoie de aplicarea unor metode noi, de pregătire și de refacere după
efortul din cadrul meciurilor, precum și o bază de pregăt ire fundamentată știintific, atât pentru
perioada precompetițională cât și pentru cea competițională. Se constată că se ajunge practic, ca
un asemenea jucător să aibă între 7 -14 zile de repaos total pe an.
Referindu -ne la afirmația de mai sus este din ce în ce mai mult acceptată ideea că la nivel
de înaltă performanță capătă o foarte mare importanță capacitatea naturală de refacere a
organismului, precum și mijloacele și materialele folosite pentru aceasta. Sunt deja universal
recunoscute camerele hiperbar ice, crioterapia, aqua și vibromasajul, etc.
Din punct de vedere al pregătirii, componenta pregătirii fizice se orientează cu precădere
spre dezvoltarea fizică generală, armonioasă și complexă, o mare pondere având exercițiile și
mijloacele de prevenire a accidentărilor cu accent pe echilibru, mobilitate articulară și suplețe
musculară – care cresc în mare masură și capacitatea sportivului de a executa elemente tehnice și
tactice individuale specifice (sărituri în condiții de contact, folosirea corpului în relația 1×1,
păstrarea echilibrului în săritură, finalizări la coș în condiții atipice, etc).
Se urmarește dezvoltarea organismului ca un întreg, cu accent pe prelucrarea ligamentelor
și a articulațiilor, pe suplețe musculară și mai puțin pe dezvoltarea izolată a grupelor musculare.
Datorită tipului de efort caracteristic meciurilor se urmărește creșterea rezistenței
anaerobe, a vitezei în regim de rezistență și a forței explozive, toate acestea legate strâns cu
executarea elementelor de tehnică individu ală în atac și apărare specifice jocului de baschet.
Așadar, repetarea unor elemente tehnice (e.g. aruncări din săritură) se face permanent la nivel de

12
intensitate supramaximală și deseori în condiții de adversitate reală. Aceasta pentru a realiza
eficient transferul pregătirii în realitatea jocului.
Același lucru se regăsește și în pregătirea specifică. E nevoie ca jucătorul să facă față unor
solicitări multiple psihice și fizice indiferent de post, de aceea definirea și specializarea pe posturi
nu mai es te atât de clar delimitată. Există jucători, centrii, la 2.00 m, dar și conducători de joc la
2.03 m care trebuie să facă față rigorilor jocului. Sunt întâlnite adesea situații de rotație ofensivă
sau defensivă ori schimb de oameni la care jucătorii trebui e să găsească singuri soluții prin
bagajul de cunoștințe acumulat. Nivelul de agresivitate al apărărilor a crescut mult, de aceea e
nevoie de o tehnică individuală la nivel de măiestrie care să poată aduce randament în joc, ori de
calități și pregătire fiz ică excepționale pentru a compensa tehnica individuală deficitară.
În aceste condiții s -a constatat nevoia de a stimula și dezvolta permanent capacitatea de
creație a jucătorilor, indiferent de poziția din teren. În cadrul pregătirii specifice se pune acu m
mare accent pe exercițiile de tipul „citește și reacționează” („read and react”) sau exerciții de
luare a deciziei („taking decision drills”). Acestea pun jucătorul în timpul antrenamentului în
situații similare cu cele cu care e foarte posibil să se înt âlnească și în timpul meciului, situații pe
care trebuie să le recunoască și să reacționeze adecvat și eficient. Se evidențiază ca tendință
accent -ul care se pune pe componenta de tactică individuală atât în atac cât și în apărare.
Pentru tactica colecti vă se observă tendința conducătorului de joc de a păstra posesia o
perioadă mai lungă în atacul pozițional și de a folosi blocajul ieșire pentru crearea unui
dezechilibru inițial în apărare pe care coechipierii săi îl pot specula. În aceste condiții devine
importantă în egală măsură colaborarea între fundaș și pivot, precum și capacitatea de a juca fără
minge a tuturor jucătorilor. Sunt folosite des și blocajele variate la om fără minge – simple, duble
sau succesive („stagger”) – pe direcții variate, care t rebuie să fie folosite cu maxim de eficiență
de aruncătorii buni ai echipei, dar care solicită în mare masură capacitatea acestora de a „citi”
apărarea, de a acționa pentru a valorifica la maximum eficiența blocajului și de a câștiga timp față
de adversaru l direct. Devine decisivă importanța preciziei pasului, dar mai ales coordonarea în
spațiu și timp dintre coechipieri (noțiunea „spacing/timing”).
Pentru apărările zonă se recurge atât la zonele „clasice” pare și impare, cât și – pentru
perioade scurte de timp – la apărările speciale: zona pressing, sau zone combinate.
Toate tipurile de apărări au ca punct comun agresivitatea și presiunea mare și continuă
asupra posesorului de minge, precum și starea de continuă încordare și „pândă” a jucătorilor aflaț i
pe partea opusă sau departe de minge care sunt permanent gata pentru dublaj, ajutor capcană, etc.
Considerăm că pentru a putea pregăti o echipă la rigorile jocului modern este nevoie de
dezvoltarea individuală a jucătorilor, pe o perioadă lungă de timp, ce include partea de juniorat,
unde în opinia noastră nu trebuie să fie prioritară realizarea de rezultate ci obținerea de parametri
fizici, deprinderi, obișnuințe și dezvoltarea de calități care să le ofere soluții în orice situații.
Cercetarea din teza de față este în corelație cu actualitatea din baschetul din România,
practicarea lui sub diferite forme și profilaxia atitudinilor deficitare, rezultate din solicitari
profesionale ale arhitecților.

13
3.2. Educa ția fizic ă și sportul – preciz ări conceptuale

3.2.1 Educa ția fizică – Concept

Educația fizică și sportul, în concepția lui Bejan A.(2005)3, prin formele sale diverse de
sistematizare, ajută la dezvoltarea potențialului creator al subiecților, a dorinței de afirmare, de
întrecere, crește rea simțului estetic etc. Metodele de pregătire în sport reprezintă un sistem de
procedee și mijloace înglobate la nivelul unor acțiuni, ce au ca scop atingerea obiectivelor
instructiv -educative specifice.
În opinia lui Gilber de Landsheere4, metodele de instruire constituie niște „acțiuni
reglatorii și autoregratorii proiectate conform unui program, care anticipează o suită de operații
ce trebuie îndeplinite în vederea atingerii unui rezultat determinat.”
Exercițiul fizic reprezintă o acțiune complet dif erită de ceea ce se folosește ca exersare în
conturarea deprinderilor intelectuale și stabilește dezvoltarea motricității generale și a evoluției
fizice în acord cu forma și conținutul acestuia.
Prin intermediul jocului de baschet ca sistem complex de acț ionare, vom încerca să
stimulăm creativitatea, atenția, concentrarea , tenacitatea și dorința tinerilor de a explora și
asimila cunoștințe noi și de a le aplica în practica socială atât familială, cât și profesională.
Conform lui Trandafirescu G. (2008)5,didactica actuală pretinde că „în repertoriul
finalităților procesului instructiv -educativ găsim o categorie de obiective îndreptate în mod
deosebit asupra formării unor elemente structurale (denumite structuri operatorii) ale
personalității umane. Aceste elemente sunt: abilitățile, priceperile, capacitățile și schemele
operatorii.” Aceste elemente însumate constituie de fapt nucleul formativ al personalității umane,
iar asupra acestui nucleu se îndreaptă procesul instructiv -educativ. Acesta este alcătuit d in:
abilități, deprinderi și priceperi motrice specifice, calități motrice, capacități, scheme
operaționale, cunoștințe, atitudini.
Pe baza celor de mai sus am elaborat figura 2 ca o reprezentare concis ă si sugestivă a
concepțiilor exprimate de autorii c itați.

3 Bejan, A. (2005). Contribuții la îmbunătățirea profilului motric, funcțional și psihologic al studentului din
forțele navale pr in folosirea mijloacelor educației fizice . (rezumatul tezei de doctorat). București. pp.9 -10
4 Landscheere, G. (1992 ). L’education et la formation . Paris: PUF
5 Trandafirescu, G. (2008). Contribuția metodelor și mijloacelor antrenamentului sportiv la dez voltarea
personalității jucătorilor de baschet juniori . (rezumatul tezei de doctorat). București. pp.7 -8

14

Figura 1 – Structura operatorie a personalității umane

În opinia lui S. Șerbanoiu (2002)6 caracteristica de motricitate reprezentativă pentru
activitatea sportivă, se raportează la volumul de mișcare, acesta cuprinzând atât durata relativă a
efortului, cât și durata integrală a antrenamentului.

3.2.3 Conceptul de sport

Pierre de Coubertin afirma că „Sportul face parte din patrimoniul oricărui bărbat și al
oricărei femei, iar absența acestuia nu poate fi nicicând compensată."7
Exrcițiile fizice au fost practicate încă din cele mai vechi timpuri. Ele se regăsesc în toate
culturile lumii încă din antichitate, fiind practicate în forme foarte diverse, având scopuri și
obiective mult diferite comparativ cu cele ce caracterizează civilizația modernă. Mișcarea în
ansamblu și exercițiile fizice faceau parte din pregătirea militară și aveau ca scop fortificarea
corpului și asigurarea unei stări optime de sănătate pentru a face față solicitărilor zilnice care erau
predominant fizice, de luptă.
În același timp, Coubertin a militat pentru a scoate în evidență importanța pe care o are
transferul de achiziții, de valori umane generate ca urmare a practicării sportului, în viața
cotidiană. Acest transfer al valorilor umane din sfera sportului, în societatea mod ernă
contemporană ar trebui să reprezinte obiectivul principal la nivelul tuturor practicanților de
mișcare sub forma sportului.
Sportul, cultura și educația reprezintă un tot inseparabil care pune în evidență latura
umanistă a sportului.
Altfel spus, pr acticarea exercițiilor fizice sub forma sportului se adresează întregii populații,
indiferent de vârstă, sex, condiție socială sau chiar integritate corporală. Din această perspectivă

6 Șerbănoiu, S.,(2002). Capacit ățile coordinative în sportul de performan ță. Bucure ști, Editura Afir p.19.
7 Comisia Europeana (2007). Carta alba privind sportul [Versiune electronica], Oficiul pentru Publicatii
Oficiale ale Comunitatilor Europene, Luxemburg, p.6

15
sportul capătă o puternică funcție socială prin conotațiile integrative pe care le capătă prin
asocierea cu acest tip de persoane.
În țara noastră, o concepție despre practicarea sportului a început să se contureze la
începutul secolului XX, când în școli și universități au început să fie practicate ramuri de sport
consacrate deja în Europa și în lume.
Pe traseul parcurs pentru integrarea în Uniunea Europeană, România a întreprins un
important demers privind aquis -ul comunitar referitor la sport adoptând:
– Carta Europeană a Sportului;
– Codul Eticii Sportive;
– Convenția Europ eană privind lupta Anti doping;
– Codul Mondial Antidoping;
– Convenția Internațională din 19 Oct. 2005 împotriva dopajului în sport;
– Cartea Albă a Sportului,
– Tratatul de la Lisabona.
Din aceste documente dar în mod special din Cartea Albă a Sportului se des prind
următoarele reglementări care vizează sportul:
 „Sportul este un domeniu de activitate umană care prezintă un grad înalt de interes pentru
cetățenii Uniunii Europene și care deține un potențial imens de a -i reuni și de a se adresa tuturor,
indiferent de vârstă sau origine socială."8
În Cartea Albă privind Sportul, termenul de , sport " este folosit în baza definiției propusă
de Consiliul Europei potrivit căreia, „toate formele de activități fizice care, printr -o participare
mai mult sau mai puțin organi zată, au drept obiectiv expresia sau ameliorarea condiției fizice și
psihice, dezvoltarea relațiilor sociale sau dobândirea unor rezultate pozitive în competițiile de
toate nivelurile."9
Din cele enunțate anterior, putem deduce că sportul a evoluat într -o direcție în care s -a
impus ca un fenomen social important în societatea contemporană.
Pe fondul acestei complexități bio -psiho -socială și structural -organizatorică a fenomenului
sportiv este important să punem în evidență elementele ce provin din diferi te definiții care pot să
creeze o imagine amplă asupra conceptului. Subscriem opiniilor specialiștilor în domeniu citați
mai sus și considerăm că sportul poate cuprinde:
 toate formele de activitate fizică menite "printr -o participare mai mult sau mai puțin
organizată, au drept obiectiv expresia sau ameliorarea condiției fizice și psihice, dezvoltarea
relațiilor sociale sau dobândirea unor rezultate pozitive în competițiile de toate nivelurile"10;
 activitate de loisir caracteristice activităților de timp libe r;
 întrecere constituită dintr -un ansamblu de acțiuni motrice, diferențiate pe ramuri de sport
prin care se caută maximizarea potențialului morfo -funcțional și psihic, concretizate în
performanțe;
 activități motrice codificate după reguli instituționalizate care corespund practicării
diferitelor forme de competiții motrice, după reguli oficiale, între doi sau mai mulți participanți
sau a unui individ cu sine insusi;

8 Comisia Europeană (2007), Carta albă privind sportul , [Versiune electronică], Oficiul pentru Publicații
Oficiale ale Comunităților Euro pene, Luxemburg p.8.
9 Comisia Europeană (2007), op.cit.,p. 7
10 Comisia Europeană (2007), Carta albă privind sportul , [Versiune electronică], Oficiul pentru Publicații
Oficiale ale Comunităților Europene, Luxemburg

16
 mediu propice pentru insușirea atitudinilor, valorilor și comportamentelor sociale și
individuale apreciate în plan cultural.
Astfel, activitatea motrică a omului, prin dezvoltarea aptitudinilor, a calităților motrice și prin
formarea unor deprinderi motrice specifice ramurilor sportive, influențează potențialul de
manifestare ș i promovare a personalității lui.
În sistemul de referință al relațiilor dintre om și societate, rolul activităților sportive, din
punct de vedere social, crește.
Deși astăzi se găsește sub forme extrem de diversificate: sport de performanță, sport de m are
performanță, sport școlar și universitar, sport de masă, sport pentru persoane cu nevoi speciale,
etc., sportul s -a afirmat în ultimele decenii „ca un fenomen de masă, constant și popular'11. Astfel
putem afirma că sportul reflectă societatea care îl ge nerează.

3.3.Aptitudini necesare exercit ării profesiei de arhitect

3.3.1 Aspecte generale

Educația fizică și sportivă – ca o componentă a educației integrate care se realizează în
cadrul învățământului superior vocațional, urmărește dezvoltarea armonio asă a personalității
studenților, dobândirea parametrilor de sănătate fizică și mentală, dezvoltarea capacităților
motrice și psihomotrice, favorizarea integrării socio -profesionale a acestora prin practicarea
exercițiului fizic, a disciplinelor sportive.
Prin intervenția la nivel motric și psihomotric, prin practicarea exerciului fizic , efectele
benefice sunt ample asupra întregii ființe umane, atât la nivel somatic, cât și
psihocomportamental al echilibrării afectiv -emoționale , al dezvoltării armoni oase a personalității
și a dezvoltării capacității de performanță și a integrării socio -profesionale.
În sens larg, arhitectul este persoana care traduce nevoile omului în realitate, prin
construcție; arhitectul este o persoană care se ocupă de proiectarea , design -ul și controlul c alității
unei clădiri12.
Conform profilului ocupațional „arhitect clădiri” (Cognitrom, 2007), practicanții
acestei ocupații profesionale realizează planuri de amenajare urbanistică și peisagistică (vezi
fig. 83) în conformitate cu reglementările în vigoare . Profesia de arhitect este o considerată ca
având o perspectivă pe piața muncii „în creștere ”13 . „Arhitect clădiri” (Cognitrom, 2007)14
este o profesie de o mare dificultate și complexitate, așa cum rezultă și din sistemul sarcinilor
principale ( acele sa rcini aferente unei ocupații care au cea mai mare importanță pentru ocupația
respectivă și permit diferențierea între o persoană cu performanțe ridicate în profesia respectivă –
expert – și o persoană cu performanțe reduse).

11 Dragnea, A., Teodorescu Mate, S. (20 02), op.cit., p. 20
12 https://ro.wikipedia.org/wiki/Arhitect
13 Perspectiva pe piața muncii, conform Cognitrom (2007) se referă la dinamica dezvoltării ocupației
respective în raport cu ansamblul ocupațiilor prezente pe piață. Sunt utilizate trei categori i de notații care semnifică
tot atâtea tendințe: creștere (dinamica ocupației e mai mare decât celelalte ocupații per ansamblu), stagnare
(dinamica ei este similară cu a altor ocupații) și scădere (dinamica este sub nivelul ansamblului ocupațiilor).
14 Cognitrom (2007). Arhitect clădiri – Profil ocupațional (versiunea finală). Cluj Napoca.

17

Figura 2 – Sarcini principale ale ocupației „A rhitect clădiri” (Cognitrom, 2007)15

15 http://cs -efica.ro/consiliere/wp -content/uploads/2014/09/arhitect.pdf SARCINI PRINCIPALE ALE OCUPA ȚIEI „ARHITECT CLĂDIRI” (Cognitrom, 2007)
• Proiectează ansambluri de locuit, comerciale și industrial și elaborează proiectul de autorizare a construcțiilor..
• Elaborează planuri de amenajare urbanistică și peisagistică în conformitate cu reglementările în vigoare, schițe
și planuri de detaliu pentru construcții și restaurări
• Se consultă cu clientul pentru a determina cerințele funcționale și cele legate de spațiu în ce privește structura
clădirilor.
• Proiectează volumul, dispunerea și o rganizarea spațiilor interioare, precum și fațadele clădirilor.
• Pregătește informații privind designul clădirilor, specificațiile legate de structură, materiale utilizate, culoarea,
echipamentul necesar, costurile estimate și durata lucrărilor.
• Coordon ează activitatea subalternilor implicați în realizarea schițelor, planurilor și documentelor necesare
realizării proiectului.
• Evaluează gradul de luminozitate și de expunere la soare, adecvarea clădirii la spațiul înconjurător.
• Se ocupă de tehnoredacta rea proiectului de construcție a clădirilor.
• Pregătește documentele necesare pentru constructorii contractanți.
• Supervizează și administrează lucrările de construcție.
• Supervizează activitățile muncitorilor angajați în realizarea construcțiilor proie ctate.
• Controlează dacă lucrările realizate respectă normele privind protecția mediului.
• Inspectează periodic lucrările de construcție pentru a se asigura că planurile proiectate sunt respectate.
• Estimează consumul de energie termică, electrică, apă și alte costuri aferente întreținerii clădirilor proiectate.
• Reprezintă clientul pentru câștigarea licitațiilor și obținerea contractelor de construcție.

18

-consultanță în cristalizarea temei de proictare, fiind profesionistul care are pregătirea necesară de
a transforma dorințele clientului, exprimate în idei disparate despre activități, imagini plastice și
alte frânturi de experientă, și a le asambla într -un text coerent;
-consultanță privind medierea inten țiilor clientului și a permisivit ăților sau restric țiilor
regulamentelor urbanistice;
-consultanță privind rezolvarea func țional ă optim ă și transpunerea acesteia în spa ții și volume
construite;
-propune o concep ție estetic ă corespunz ătoare, pentru a crea o ambian ță exterioar ă si interioar ă
care transpune inten țiile clientului într-un limbaj plastic adecvat și integrat în sit;
-consultanță referitoare la analize de costuri pentru a definitiva bugetul necesar inves tiției;
-consultanță privind alegerea celor mai potrivite materiale și alcătuiri care s ă raspund ă cerin țelor
proiectului;
-consultanță privind selectarea celorlal ți participan ți la proiectare si execu ție;
-consultanță cu privire la tot demersul legal destul de complex care însote ște etapele de autorizare
a construirii și pe parcursul execu ției;
-urmărirea în numele clientului , la cererea acestuia, buna execu ție a lucr ărilor pe șantier;
-reprezintă clientul, la cererea acestuia, în discu țiile și negocierile cu al ți consultan ți, verificatori
si exper ți, autorita ți, executan ți.
-este preg ătit să “asambleze” informațiile foarte di verse și diferite primite de la diver și
colaboratori;
-scurteaz ă timpul de execu ție prin folosirea unei documenta ții care cuprinde toate elementele
necesare unei desf ășurări fluente a execu ției;
-reduce cheltuielile prin folosirea judicioas ă a resurselor din șantier;

Figura 3 – Servicii pe care arhitectul, prin proiectul său, trebuie să le ofere clienților (Negoescu
G., 2005)16

„Un arhitect trebuie să descopere clienții, să se facă apreciat, să primească comenzile, să
le execute și apoi s ă le vândă. Aceasta înseamnă să capete o mare adaptabilitate și mobilitate
psihică.
Această caracteristică determinantă pentru independenț a mult iubită de profesioniști se
face cu un mare consum de energie și stres. Ca manager al unui proiect, trebuie să organizeze în
primul rând resurse: umane, informații și cunostiințe, de timp.
De asemenea, premisa pentru succesul profesional este dată de parametrii capacității de
performanță a subiectului (unde psihomotricitatea are un rol foarte important).

16 Negoescu G., (2005). Proiectarea de arhitectură și lucrul în echipă. Curs anul IV. București, Editura
Universtiară „Ion Mincu”. p.18 Servicii pe care arhitectul, prin proiectul său, trebuie să le ofere clienților

19

3.3.2 Poziții adoptate de studentul la Arhitectură pentru desfășurarea activităților specifice

În vederea desfășurării activităților specifice, un student la Arhitectură adoptă mai multe
poziții. Dintre cele fundamentale ale întregului corp, cele mai fre cvente sunt stând și așezat, dar
cu derivatele stând așezat cu trunchiul înclinat/aplecat înainte ( figura nr. 5)
De asemenea bra țele se reg ăsesc adesea ridicate în plan sagital anterior la diferite niveluri și
poziții (simetrice/asimetrice) ceea ce determin ă poziții compensatorii ale coloanei vertebrale
(figura nr. 4).

Figura 4 – Poziții adoptate de către studenți pentru activități profesionale

Prezentăm în continuare exemple de poziții frecvent adoptate de către studenți/arhitecți
calificați pentru exercitarea ocupației specifice :

La planșetă:
– aplecat deasupra planșetei/mesei, cu cotul drept sprijinit de masă; trunchiul este aplecat
înainte cu spatele si coloana curbată către față -dreapta fapt care conduce, după mai multe ore de
lucru la apar iția durerilor de spate;

Figura 5 – Poziția studentului la planșetă

20

La calculator/laptop:

– așezat la birou,cu trunchiul înclinat înainte ori cu spatele ușor curbat, pentru a sta mai
aproape de monitor, ceea ce determină oboseala musculară și dureri la nivelul spatelui.

Figura 6 – Poziția studentului la calculator/laptop

La facultate (figura 7):

– din cauza scaunelor înalte din ateliere, tendința este de a sta și mai aplecați deasupra
planșetelor atunci când se desenează;
– cand se lucrează la mache te, fiind vorba despre o muncă migaloasă, este tendința de a sta
foarte aplecați deasupra machetei, cu coatele pe masă și umerii ușor ridicați, pentru a avea cât
mai multă precizie (ceea ce conduce de asemenea la dureri de spate severe)

Figura 7 – Poziția studentului la facultate

Față de cele prezentate și pentru preîntampinarea oboselii musculare, apariția durerilor la
nivelul coloanei vertebrale și ale brațelor considerăm că mai ales în fața calculatorului se poate
adopta o poziție corectă ( fig. 8)

21
Poziția corectă:

Figura 8 – Poziția corect ă a studentului la biroul de lucru

3.3.3. Func ția psihomotorie și capacitatea de performanță
3.3.3.1. Psihomotricitatea – precizări conceptuale

Problematica psihomotricității presupune o abordare globală a ființei umane, sub
aspectele sale fizic, motric, psihic și adaptativ, postulând unitatea psihosomatică a acesteia. Ea se
referă la înțelegerea ființei umane ca legătură dintre fizic -motric și spiritual, unde psihicul și
motricul se află într-o continuă interrelație, sustine V. Horghidan (2000)17 figura 10.

Figura 9 – Psihomotricitatea postulează unitatea psihosomatică a individului determinând o
abordare holistică 18 asupra ființei umane

17 Horghidan V. (2000). Problematica psihomotricității. București, Editura Globus. p.7
18 Holismul (gr. „holas” – întreg) este o teorie ce consideră „întregul” drept o trasatură fundamentală a lumii.
Dupa P.Popescu -Neveanu (1978), holismul este teoria conform căreia întregul este întotdeauna primordial, mai mult
și diferit de suma părților componente. „Întregul este creator; oriunde părțile conspiră să formeze un întreg, acolo

22

În concepția lui G. Mitrache (2015) P sihomotricitatea este un concept ce impune, de
asemenea, o abordare sistemică asupra ființei umane , punând accent pe relațiile și interacțiunile
motric – psihic , atât și între individ și mediu , cât și dinamica acestora în dezvoltarea și
funcționarea soma topsihică eficientă și adaptată.
Problematica psihomotricității cuprinde mai multe aspecte. În figura 11 prezentăm aceste aspecte
în concepția lui R. Rigal (2003)

Figura 1 0 – Aspecte incluse problematicii psihomotrictității (apud R. Rigal (2003)19

Funcția psihomotrică este o funcție bazală, care are un rol fundamental în adaptarea
umană și pentru dezvoltarea capacității de performanță. Inițial, în ontogeneză, ea stă la baza
întregii dezvoltări somatopsihice (atât în calitate de cauză, cât și de efec t), fiind puternic ancorată
în anatomia și fiziologia persoanei. V Horghidan (2000) susține că „toate componentele ei
subordonate apar ca ecou al activităților (motrice) ale organismului și folosesc instrumente
organice (cele care asigură mișcările corpora le – instrumentele mișcării)”20 constituind
fundament pentru dezvoltarea tuturor tipurilor de comportament: cognitiv, verbal, afectiv –
motivațional – volitiv, autoservire, socializare etc.
„Psihomotricitatea oferă permanent contribuțiile sale psihismului , fundamentează
echilibrul sinelui: legătura persoanei cu lumea prin mișcare (de la mișcările aparatului locomotor
până la mișcările aparatului fono -articulator) și cu sine – amplificând, datorită mișcării,
disponibilitățile de recepție asupra propiului co rp prin bio – feed – back. Se poate afirma, în
concluzie, importanța deosebită a funcției psihomotrice ca purtător, ca fundament al
unității psihosomatice a ființei. De aceea, prin psihomotor se acționează asupra somaticului
și asupra psihicului, dar mai a les asupra unității și armoniei lor, de ambele fiind legată ”21
(V. Horghidan 2000).
Psihomotricitatea în concepția lui Lafon, (apud Grigore V., 2001) reprezintă „rezultatul
interacțiunii integrării educației și maturizării sinergice și conjugării funcțiilor motrice, nu numai

apare ceva care înseamnă mai mult decat p ărțile” (Enciclopedia Britannica: „Holismul”). În modul de abordare
holistic, atunci când întregul devine o unitate care operează, părțile incetează să mai fie părți, ci devin organe
funcționale ale întregului organic
19 Rigal R (2003)., Education psychomotrice et adaptation scolaire . Ed. Kin 3000
20 Horghidan, V. (2000 ). Problematica psihomotricității . București: Editura Globus p.31
21 Horghidan, V. (2000 ). Problematica psihomotricității . București: Editura Globus p.30

23
în ceea ce privește mișcările, dar și în ceea ce le determină ș i le însoțește: voință, nevoi,
afectivitate, impulsuri.”22
După Tüdös Șt. (2001), psihomotricitatea reprezintă îngemânarea naturală a motricității și
psihismului explicând rolul motricității în somatopsihogeneză „asigurând cucerirea spațiului
concret, per sonal; aceasta fundamentează dezvoltarea comportamentului motor și implicit, a
tuturor celorlalte procese și funcții (cognitive, afective, motivaționale, socializare etc),
dobândirea controlului asupra propriului corp și constituirea eului corporal.”23 (Tüd ös, Șt. 2001).
Autorii citați disting între:
 funcția psihomotrică , ale cărei principale componente sunt: schema corporală,

 capacitatea psihomotrică , (având în componență elemente stabile -aptitudini
psihomotrice, la care se adaugă elementele de stare).
G. Mitrache (2004) caracterizează sintetic funcția psihomotorie prin următoarele:
 „psihomotricitatea se manifestă ca emergență a întregului sistem psiho -somatic;
 este determinată de dezvoltarea sistemului nervos, a educ ației și a sinergiei motric -psihic;
 dezvoltarea psihomotrică presupune interacțiunea între organizarea răspunsurilor motrice (a
abilităților de mișcare a corpului) si dezvoltarea mentală;
 principalele componente ale funcției psihomotrice sunt: schema corpo rală, lateralitatea,
ideomotricitatea, inteligența motrică, coordonarea, praxia;
 se exprimă prin motricitatea generală și motricitatea fină:
o motricitatea generală (globală) reprezintă mișcarea corporală realizată prin mușchii
mari ai corpului (asigură depl asările și posturile);
o motricitatea fină – definită de mișcarea mușchilor mici ai corpului; cuprinde mișcările
fine, care pot fi caractarizate printr -o mare precizie și dexteritate”24.

3.3.3.2. Capacitatea de performanță
Funcția psihomotorie este legată direct, în calitate atât de cauză cât și de efect, de capacitatea
de performanță umană.
Conceptul de performanță umană, în sens general, este definit în literatura de specialitate ca fiind:
“acțiune cu un efect ce de pășește nivelul comun, este superior, poate constitui chiar un record. În
psihologie se apreciază ca performanță, toate rezultatele activității ce dețin un rang maxim și
aceasta fie în ordinea individuală, fie în cea colectivă” (Popescu -Neveanu, P., 1978); 25
M. Epuran (2001) definește într-un mod sintetic performanța umană, ca fiind dată de capacitatea
totală a subiectului – „capacitate de performanță , de sistem bio – psiho – social, rezultat al
perfecționării funcțiilor executorii – reglatorii ale subsi stemelor morfologic, funcțional,
fiziologic, informațional, decizional, psihoreglator etc. Performanța este deci aspectul de
excelență (optimum) al ființei umane privită în totalitatea ei”26

22 Grigore, V. (2001). Gimn astica artistică. Bazele teoretice ale antrenamentului sportiv . București: Editura
Semne. p. 41
23 Tüdös, Ș. (2001) Concepte psihologice de bază perspectivă genetică și funcțională . București: Editura
Globus, p. 81
24 Mitrache G.,(2008) „ Psihomotricitate – Note de curs ”, ANEFS
25 Popescu -Neveanu, P. (1978). Dicționar de psihologie . București: Editura Albatros, p. 531
26 Epuran M, Holdevici I, Tonița F (2001) Psihologia sportului de peroformanță. Teorie și practică .
București, Editura Fest, pp.41

24
3.3.3.3. Componentele funcției psihomotorii

În literatura de sp ecialitate există concepții diferite privind structura psihomotricității.
Astfel, în concepția lui M. Epuran (1984)27, elementele componente ale psihomotricității sunt:
1. Schema corporală;
2. Coordonarea dinamică segmentară și generală;
3. Lateralita tea – legată de funcția dominantă a unei emisfere cerebrale;
4. Coordonarea statică – echilibrul;
5. Coordonarea perceptiv -motrice (percepția spațiului), ritmului și a mișcărilor proprii;
6. Rapiditatea mișcărilor – viteza de reacție, de execuție și de rep etiție;
7. Ideomotricitatea – ca sinteză dinamică a schemei corporale și a coordonărilor perceptiv -motrice
cu sarcina motrică;
8. Fenomenele de asimetrie senzorială și motrică – native, ce au la bază o anumită organizare
funcțională a structurilor cerebral e.
În urma studiilor efectuate, specialiștii de la N.A.S.A au realizat o clasificare a calităților
fizice, din care face parte și ramura calităților psihomotrice, care cuprinde, printre altele și viteza
mișcării, viteza în cursă, rapiditatea reacției, sch ema corporală, schema motrică.
În concepția lui Tüdöș Șt ., (2001) „principalele fenomene ce intră în sfera
psihomotricității sunt: coordonările statice, dinamice și perceptiv -motrice – care se manifestă la
nivelul tuturor efectorilor sistemului osteomuscu lar, schema corporală (sistemul central de
comandă și de control a motricității, structură automatizată, dobândită prin activitatea motrică,
având localizarea corticală în homunculusul motor), ideomotricitatea (reflectarea conștientă sau
inconștientă a pot ențialului motric fixat în schema corporală și care se manifestă concret în
sistemul coordonărilor), inteligența motrică (manifestările de excepție ale ideomotricității),
lateralitatea (care reflectă pe planul motricității asimetria funcțională a emisferel or cerebrale),
rapiditatea mișcărilor (inclusiv viteza de reacție).”28
V. Horghidan29 (2001) precizează în lucrarea sa „Problematica psihomotricității” specificul
fenomenului psihomotor. Astfel, spre deosebire de concepțiile conform cărora psihomotricitatea
rezultă din „suprapunerea”motric -psihic, (de exemplu Monique Vial, 1972, definește
psihomotricitatea ca fiind mișcarea ca activitate a organismului total, exprimând întreaga
personalitate) V. Horghidan consideră că, în câmpul psihicului există numeroase pr ocese care nu
pot fi înglobate în domeniul psihomotricității, precum: inteligența abstractă și cea socială,
sentimentele morale, idealurile, convingerile.
Totodată, există fenomene ce cuprind relații cu mișcările ce le garantează folosirea recomandată
în cadrul acțiunii, precum: reprezentările ideomotorii, schema corporală, lateralitatea manuală și
podală, inteligența motrică, echilibrul energetic.

A) SCHEMA CORPORALĂ
Conceptul de schemă corporală este definită ca fiind imaginea tridimensională a fiecăruia despre
sine. Aceasta are o importanță deosebită în relația individului cu sine și cu mediul extern.

27 Epuran M., (1984), Psiho logia educației fizice, vol. I București IEFS p. 115 -116
28 Tüdös, Șt. (2001). Concepte psihologice de bază perspectivă genetică și funcțională. București: Editura
Globus p. 56
29 Horghidan V. (2001) Problematica psihomotricității . București, Editura Globus. , p.29

25
Schema corporală este o sinteză psihică între conștiința corporalității și experiența subiectivă a
corpului.
Mitrache G., Tüdös Șt. (2004) consideră că „schema corporală reprezintă una dintre structurile
psihice fundamentale, atât pentru constituirea modelului intern al realității externe, cât și pentru
constitu irea modelului propriului Eu. (….) Schema corporală reprezintă, de -a lungul întregii vieți,
principalul punct de reper în cunoașterea mediului, ca și în organizarea răspunsurilor motrice,
principalul “punct de sprijin” ce face posibilă elaborarea diferitel or sisteme de referință și
cunoașterea realității conform acestora. De aceea, perturbările în evoluția schemei corporale
reflectă tulburarea comunicării cu mediul extern și cu sine, manifestându -se la trei nivele: motric,
cognitiv și al relațiilor sociale”30

B) LATERALITATEA
Lateralitatea reprezintă „cunoașterea interiorizată a celor două părți ale corpului”, ceea ce
înseamnă folosirea perfecționată a uneia din părțile corpului în executarea unor sarcini motrice,
prin competența de a identifica partea tângă de partea dreaptă. Conform lui H. Pieron (1968),
lateralitatea este predominarea uneia sau alteia din cele două dispozitive simetrice: a unei mâini, a
unui ochi, care determină dreptacii sau stângacii manuali sau oculari31.
În ceea ce privește problematica f actorilor determinativi ai lateralității, cele mai multe studii
arată că însușirile lateralității sunt condiționate genetic ca și culoarea ochilor sau a părului, iar
progresul său depinde de maturizarea sistemului nervos, de păstrarea integrității, a săn ătății și a
funcțiilor corpului în realizarea abilităților. Lateralitatea este determinată de 3 categorii de factori:
ereditari, de mediu și de natură cultural -educativă

C) IDEOMOTRICITATEA
O altă componentă importantă a psihomotricității este ideomotricitatea , care reprezintă legătura
intimă dintre mișcare și reprezentarea ei.
M. Epuran (1973) în lucrarea “63 termes de psychologie du sport”32 definește ideomotricitatea ca
fiind reprezentarea mentală prealabilă actului sau acțiunii motrice propuse.
V. Horghidan (2000) consideră că ideomotricitatea este “componentă importantă a
psihomotricității, mecanismul intim al legării reprezentării cu mișcarea. ”33.

D) INTELIGENȚA MOTRICĂ
Diferiți autori (exemplu: H. Wallon, P Parlebas), referindu -se la diferitele forme de
inteligență folosesc sintagme diferite „inteligența practică”, respectiv „inteligența motrică”.
Conceptul de inteligență motrică, desemnează un aspect controversat al funcției psihomotrice.
Inteligența motrică presupune capacitate de orientare, capacitatea de a intui și împiedica intenția
adversarului.
Inteligența motrică se exprimă prin: “capacitatea de a înțelege; capacitatea de a discerne;
capacitatea de a integra; capacitatea de a găsi exact și corect mișcările cele mai adecvate
situațiilor practice (se manifestă în diferite forme și la diferite nivele); viteza de învăț are motrică;

30 Mitrache, G. , Tudos S., (2004). Psihomotricitate și limbaj. București, Editura Cartea Universitară. p.100
31 Piėron, H., (1968). “ Vocabulaire de la Psychologie”. Paris, PUF
32 Epuran M., (Red). (1973). 63 Thermes de Psychologie du Sport. Köln, Le 3 -eme Europeen Congress pour
la Psychologie des Sports.
33 Horghidan V., (2000). Problematica psihomotricității. București, Editura Globus p. 92

26
exactitatea coordonărilor spațio -temporale; capacitatea de combinare a mișcărilor; capacitatea de
coordonare și anticipare”34.
E) ORGANIZAREA RĂSPUNSURILOR MOTRICE
Coordonarea motrică reprezintă potențialul de a conduce eficient mișcările în armonie cu temele
motrice indicate, poate fi tratată și ca o colaborare între sistemul nervos central și cel muscular
într-o formă concretă de derulare a unei mișcări35 (Șerbănoiu S., 2002).
Coordonarea „reprezintă esența manifestărilor psihomotrice; e a presupune integrarea
informațiilor senzoriale exteroceptive și interoceptive cu funcțiile motrice, astfel încât se
realizează armonizarea spațio -temporală și energetică a mișcărilor pe criterii acționale

3.4. Aptitudini cognitive și psihomotorii

3.4.1. Conceptul de aptitudine

În accepțiunea generală care reiese din literatura domeniului și a celor conexe lui
aptitudinile pot constitui mijloace sau instrumente de acțiune incluse în sistemul personalității lui.
Diversele definiții pe care le regăsim în surse bibliografice au subliniat relația genotip -fenotip în
dezvoltarea sistemului aptitudinal al persoanei, numit și subsistemul instrumental -operațional al
personalității.
În general, definirea conceptului de aptitudine este necesar să pună în evidență:
● aspectul de eficiență (funcționalitate ), de randament – nivelul funcțional al însușirii psihice;
● aspectul procesual (modul de combinare) – care se referă la structura aptitudinii.

3.4.2 Aptitudinile motrice și psihomotrice

Deși nu a tât de studiate ca aptitudinile intelectuale, aptitudinile psihomotrice au fost în
centrul preocupărilor multor cercetători de prestigiu, aceștia considerând că aptitudinea motrică
este, de fapt, o aptitudine psihomotrică, delimitarea fiind doar din rațiun i didactice mai mult.
Specificul aptitudinilor psihomotrice, consideră V. Horghidan (1980), rezultă din implicarea lor
în praxie, antrenând componente executive. În structura aptitudinilor psihomotrice sunt integrate
atât elemente care țin de reglajul psih ic superior, cât și de latura instrumental -executorie, neuro –
osteo -musculară.
Aptitudinile psihomotrice (dup ă M. Epuran, 1969) pot fi grupate în:
 speciale în a c ăror componen ța intr ă: sensibilitatea kinestezică, coordonarea statică și
dinamică , coordonarea bilaterală, coordonarea manuală ș.a.;
 aptitudini generale, cum este de exemplu inteligența motrică (“g” motric) având o structură
prezentată în figura 11.

34 Epuran, M., (1973) – 63 termes de psychologie du sport , Bucureș ti. IEFS p. 100
35 Șerbănoiu, S. (2002). Capacitățile coordinative în sportul de performanță. București,Edit ura Afir , pp.64 -66

27

Figura 11 – Structura aptitudinilor generale -“g” motric ( după M. Epuran ,1968)

3.4.3. Aptitudinile cognitive

Prezența aptitudinilor intelectuale se exprimă atât în ușurința și rapiditatea achiziționării
noilor cunoștințe, priceperi și deprinderi intelectuale, cât și în utilizarea lor eficientă ( cu
randament înalt) în rezolvarea situațiilor problematice.
Aptitudinile intelectuale pot fi simple și complexe:
 Aptitudinile intelectuale simple sau elementare (concentrarea sau volumul atenției,
ușurința în calculul numeric, capacitatea de a memora mecanic) își amplifică valoarea prin
integrarea lor în structura aptitudinilor complexe.
 Aptitudinile intelectuale comple xe și generale și chiar cele speciale, sunt rezultatele
interrelaționării într -o structură unitară, originală, a numeroase aptitudini simple.

3.4.4. Calități, aptitudini și nivelul de dezvoltare corespunzător pentru activitatea
profesională a arhitectului

Conform cercetărilor realizate de firma Cognitrom (2007) în vederea constituirii profilului
ocupațional pentru ocupația de arhitect are la bază un sistem aptitudinal, compus din cele
cognitive, psihomotorii, senzoriale și fizice. Prezentăm în continuare pe scurt componentele
acestora (tabelul 2).

„g” motric

28

Tabel nr. 2 – Aptitudini cognitive necesare ocupației „Arhitect” și nivelul minim necesar de
dezvoltare al acestora (Cognitrom, 2007)36

Aptituni psihomotorii
 Dexteritate manual ă și digitală
 Coordonare ochi -mană

Aptitudini senzoriale:
 Percep ție tridimensionala (forma, profunzime, distan ță)
 Orientare spa țială
 Claritate în exprimare

Aptitudini fizice:
 Rezistență fizică pentru lucrul în poziție a șezat cu trunchiul înclinat înainte și bra țele
inainte în plan sagital anterior pe perioade îndelungate

36 http://www.cjraetm.ro/images/meserii/arhitect.pdf

29
3.5. Analiza critic ă a reflect ării ei în literatura de specialitate

3.5.1. Rolul și importanța educației fizice în conturarea profilului absolventului de
învățământ vocațional de Arhitectură

Spațiul universitar este locul unde se formează caractere, se difuzează și se instituie
valori, dar este și locul unde se regăsesc o serie de aspecte care nu sunt în concordanță cu unele
reglementări de natură socială, etică, științifică, politică sau ideo logică.
Se pune problema reinvestirii valorice la nivelul practicilor universitare, deoarece acest tip de
instituție are ca sarcină furnizarea unor competențe cerute de societatea aflată într -un proces
dinamic .
În raportul UNESCO din 1996 (p. 91 – 104) se formulează patru direcții de acțiune ce
vizează educația în instituțiile de învățământ superior și anume: a învăța să știi; a învăța să faci; a
învăța să trăiești laolaltă, să fii permisiv; a învăța să fii.
Sarcinile specifice pe care educația fizică din învățământul superior este chemată să le
rezolve îi conferă acesteia, alături de celelalte discipline științifice, un loc important în pregătirea
completă și complexă a viitorului specialist, indiferent de domeniul de activitate.
Astfel, putem spune că Educația fizică este o activitate fiziologică prin natura și
caracteristicile mijloacelor utilizate, o activitate pedagogică prin metodele sale, o activitate
biologică prin rezultate, și o activitate socială prin efect.
Nimeni nu se mai îndoiește astăzi că reușita în plan profesional este condiționată de resursele
biologice și motrice ale individului. Acestea crează un „mediu intern” sănătos, echilibrat, o stare
de bine fizică și psihică răspunzătoare de randamentul în muncă.

3.5.2. Obiectivele educați ei fizice în învățământul superior vocațional

Programa este documentul care prevede în principal, conținutul pregătirii la nivelul
diferitelor subsisteme ale Educației fizice și sportului. Pentru Educația fizică din învățământul de
stat, ea reprezintă p rincipalul document oficial, elaborat de ministerul de resort prin comisii
formate din cadre didactice cu o înaltă pregătire profesională și cu o bogată experiență în
predarea acestei discipline.
Toate țările europene recunosc unanim importanța extremă ș i necesitatea predării
Educației fizice în cadrul școlilor la toate ciclurile de învățământ. Există de asemenea, o
unanimitate și asupra obiectivelor individuale și a finalităților sociale decurmărit, existând multe
asemănări și deosebiri în conținutul pro gramelor ca și în concepțiile pedagogiei generale.

3.5.3.Regimul de participare a studenților la educație fizică în învățământul vocațional de
Arhitectură U.A.U.I.M. București

Pornind de la cele două categorii de păreri exprimate în ultimul timp, privind statuarea
acestor activități, ca obligatorii sau faculative și evaluând condițiile concrete cu care se confruntă
la această dată societatea românească cât și învățământul superi or (calitatea și diversitatea bazei
materiale existente, precum și nivelul de educație sportivă a tinerilor), pentru realizarea

30
obiectivelor stabilite, susținem opiniile exprimate de M. Popescu, (1995) 37 referitoare la educația
fizică care ar trebui introd usă în planurile de învățământ, ca disciplină obligatorie în anii 1 și 2 și
facultativă în ceilalți ani de studii.
În acest sens, în unele universități educația fizică este prevăzută în planul de învățământ
ca disciplină obligatorie, iar în altele ca disc iplină opțională sau facultativă. Așa cum reiese din
cele prezentate acest domeniu al educației nu beneficiază de o abordare unitară în învațământul
superior.
Pentru desfășurarea lecției la nivel universitar, programa cuprinde o gamă variată de
mijloace c are să conducă la îndeplinirea ansamblului funcțiilor și direcțiilor activității de
Educație fizică și sport și la realizarea obiectivelor specifice.

3.5.4 Locul educației fizice și sportive în planul de învațământ superior la U.A.U.I.M.
București

Statu tul disciplinei educație fizică în învățământul superior la U.A.U.I.M. București este
de regim obligatoriu .
Educația fizică figurează în planurile de învațământ ale anilor I si II cu 1 -2 lecții pe
săptămână pe parcursul celor două semestre.
O altă tras atură a lecției de educație fizică din învățământul superior vocațional de
arhitectură se reflectă autonomia studentului care se exprimă de la modalitățile de pregătire a
organismului pentru efort, până la arbitrajul unei confruntări bilaterale în timpul lecției sau al
unei competiții.

37 Popescu, M.,(1995) Educația fizică și sportul în pregătirea studenților , Editura didactică și pedagogică,
R.A., București p. 73

31
PARTEA A II -A – CERCETAREA PRELIMINARĂ PRIVIND NIVELUL
APTITUDINILOR PSIHOMOTRICE ALE STUDENȚILOR LA UNIVERSITATEA DE
ARHITECTURĂ SI URBANISM „ION MINCU” BUCUREȘTI
CAPITOLUL 4 – ASPECTE PRIVIND METODOLOGIA CERCETĂRII PRELIMINARE

4.1. Premisele cercet ării preliminare

Pornind de la înțelegerea sistemului de educație din mediul universitar, se poate alcătui un
model care să îndrume către identificarea unor soluții de introducere a unor programe de
dezvolt are a capacităților psihomotrice;
Eficientizarea și varietatea strategiilor de stimulare și dezvoltare a studentului au ca scop
valorizarea potențialului psihomotric individual în realizarea performanțelor din cadrul meseriei
de arhitect
Această educar e psihomotrică trebuie să răspundă aspirațiilor și nevoilor studentului,
provocărilor complexe spre care acesta se va îndrepta în activitatea profesională.

4.2. Scopul cercet ării preliminare

Determinarea relației dintre nivelul unor aptitudini psihomotrice în cazul studenților care
au practicat sistematic jocul de baschet în cadrul Universității de Arhitectură și Urbanism “Ion
Mincu”, București și nivelul aptitudinilor psihomotrice în cazul studenților din învățământul cu
profil vocațional care nu practică baschetul .

4.3. Etapele cercetării preliminare

 ETAPA I – Documentare
 ETAPA II – Organizarea cercetării preliminare
 ETAPA III – Culegerea, procesarea, analiza și i nterpretarea datelor cercetării
preliminare
 ETAPA IV – Prelucrarea statistică , analiza, interpretarea datelor
 ETAPA V – Elaborarea concluziilor cercetării preliminare

4.4. Obiectivele și sarcinile cercetării preliminare

ETAPA I – Documentarea științifică privind fundamentarea științifică și me todologică a
cercetării

O1. Realizarea documentării în vederea amplificării cunoștințelor științifice de specialitate și a
creșterii competenței științifice în vederea proiectării cercetării preliminare.
S1.1. Studiul bibliografiei, sistematizarea și clasificarea informațiilor cuprinse în diferite
documente sau surse;
S1.2. Organizarea fondului informațional în vederea realizării fundamentării teoretice și
metodologice a cercetării preliminare;
S1.3. Evidențierea realizărilor și a preocupărilor simil are existente in domeniu.

32

O2. Realizarea documentării directe cu specialiștii
S.2.1. Orientarea tactică în funcție de tematica cercetării, obiectivele propuse și scopul
cercetării preliminare.
O.3. Operaționalizarea conceptelor
S.3.1. Stabilirea diferiț ilor indicatori care vor urma a fi evaluați în cadrul cercetării
preliminare .

ETAPA II: Organizarea cercetării preliminare

O5. Stabilirea lotului de subiecți
S.5.1. Formarea grupurilor de subiecți participanți la cercetarea preliminară.
S.5.2. Obține rea acordului subiecților în vederea participării la cercetare
O6. Selectarea metodelor de cercetare, a tehnicilor și instrumentelor de investigatie cele mai
adecvate
S6.1 Alc ătuirea sistemului de teste care vor fi aplicate subiectilor participanți la cercetarea
preliminară.
O7. Organizarea activității practice de cercetare
S.7.1. Planificarea desfășurării în timp a studiului;
S.7.2. Stabilirea și organizarea spațiului unde se va desfășura cercetarea.

ETAPA III – Culegerea, procesarea, analiza și interpretarea datelor cercetării preliminare
O8. Determinarea nivelului stadial al unor caracteristici psihomotorii privind capacitatea de
apreciere a vitezei și distanței
S.8.1. Aplicare a probei computerizate ADV (Apreciere Distanțe și Viteze) din cadrul
Bateriei de teste PsiSelteva grupurilor de subiecți G1, G2, G3,G4
S.8.2. Calcularea indicelui Apreciere viteze și distanțe
O9. Determinarea nivelului stadial al unor caracteristici privi nd memoria topografică
S.9.1. Aplicarea probei computerizate ML (Memorie Topografică) din cadrul Bateriei de
teste PsiSelteva grupurilor de subiecți G1, G2, G3,G4
S.9.2. Calcularea indicilor: Memorie topografică (exactitate); Performanță
(exactitate/timp )
O10. Determinarea nivelului stadial al unor caracteristici psihomotorii privind coordonarea
intersegmentară
S.10.1. Aplicarea probei computerizate RCM din cadrul Bateriei de teste PsiSelteva
grupurilor de subiecți G1, G2, G3,G4
S.10.2. Calcularea indic ilor: capacitate de învățare, memorie operantă, eficiență perceptiv –
motorie, performanță probă (RCM), timp de reacție complex, rezistență factor perturbator, ritm
optim personal, rezistență presiuni timp, inspecție câmp perceptiv, autotempo (tempoul)
O11. Determinarea nivelului stadial al unor caracteristici psihomotorii privind coordonarea
ochi-mână
S.11.1. Aplicarea probei computerizate TUD (Test de Urmărire Dinamică) din cadrul
Bateriei de teste PsiSelteva grupurilor de subiecți G1, G2, G3,G4
S.11.2. C alcularea indicilor: timp în regim de viteză lentă, timp în regim de viteză rapidă,
capacitate de învățare, performanță probă (TUD), rezistență factor perturbator, rezistență presiune
timp

33
O12. Determinarea nivelului stadial al unor caracteristici psihomot orii privind vigilența și timpul
de reacție de discriminare
S.12.1. Aplicarea probei computerizate Vigilență din cadrul Bateriei de teste PsiSelteva
grupurilor de subiecți G1, G2, G3,G4
S.12.2. Calcularea indicilor eficiență atenție, performanță probă (v igilență), timp de
reacție de discriminare; indicatorul vigilență.

ETAPA IV – Prelucrarea statistică , analiza, interpretarea datelor.

ETAPA V – Elaborarea concluziilor cercetării preliminare.

4.5 Metode folosite în cercetarea preliminar ă

Figura 12 – Metode de cercetare folosite în cercetarea preliminară

Dimensiunile coordonatelor psihomotrice au fost evaluate prin cele 5 probe
computerizate. Fiecare dintre aceste coordonate (softul) scoate mai mul ți coeficien ți.
› Apreciere viteze și distanțe (ADV)
› Memorie topografică (exactitate) (ML) ,Performanță (exactitate/timp) (ML)
› Capacitate de învățare (RCMV) ,memorie operantă (RCMV) , eficiență perceptiv –
motorie (RCMV), performanță probă (RCMV), timp de reacție complex (RCMV), rezistență
factor perturbator (R CMV), ritm optim personal (RCMV), rezistență presiune timp (RCMV),
inspecție câmp perceptiv (RCMV), autotempo (tempoul) (RCMV),
› Timp în regim de viteză lentă (TUD), timp în regim de viteză rapidă (TUD), capacitate
de învățare (TUD), performanță probă (TUD), rezistență factor perturbator (TUD), rezistență
presiune timp (TUD)
› Eficiență atenție (TRD ), performanță probă ( TRD ), timp de reacție de discriminare
(TRD ), indicatorul vigilență( TRD )

34

Condițiile în care s -a desfășurat recoltarea datelor din cadrul cercetării preliminare
Cercetarea s -a realizat în perioada octombrie 2013 – februarie 2014 .
Evaluarea nivelului psihomotor s -a realizat în cadrul Laboratorului de Psihologie
U.N.E.F.S. sub îndrumare specializată (Conf. univ. dr. Mitrache Georget a, Lector. univ. dr.
Predoiu Radu).

4.6 Subiecții cercetării preliminare

Cercetarea preliminară s -a realizat pe un număr de 58 de subiecți, studenți în anii I
și II la Universitatea de Arhitectură și Urbanism “Ion Mincu”, București împărțiți în patru
grupuri:
• G1 – echipa feminină de baschet;
• G2 – studente de la învățământul cu profil vocațional nesportivi;
• G3 – echipa masculină de baschet;
• G4 – studenți de la învățământul cu profil vocațional nesportivi.

35
CAPITOLUL 5
REZULTATELE OBȚINUTE ȘI INTERPRETAREA LOR

5.1 Prezentarea, analiza și interpretarea rezultatelor grupurilor G1 (Echipa feminină de
baschet) și G2 (Studente din învațământul vocațional de arhitectură nesportive)

Tabelul 3 – Rezultate obținute de studentele jucătoare de baschet (G1) și nesportive (G2) –
componente ale psihomotricită ții (coordonare intersegmentară – RCMV și coordonare ochi –
mână – TUD):

Coeficienți Mann -Whitney
U Z Pragul α
capacitate de învățare 87,000 -0,583 0,588
memorie operantă 74,000 -1,147 0,267
eficiență perceptiv –
motorie 74,000 -1,147 0,267
performanță probă 84,000 -0,704 0,502
timp de reacție
complex 93,500 -0,286 0,779
rezistență factor
perturbator 87,500 -0,550 0,588
ritm optim personal 72,500 -1,219 0,231
rezistență presiune
timp 78,500 -0,956 0,350
inspecție câmp
perceptiv 83,500 -0,738 0,475
autotempou –
coordonare
intersegmentară 55,000 -1,980 0,049
timp în țintă în regim
de viteză lentă 89,000 -0,485 0,650
timp în țintă în regim
de viteză rapidă 88,500 -0,506 0,619
capacitate de învățare 55,500 -1,962 0,049
performanță probă –
coordonare ochi -mână 98,000 -0,088 0,948

36
Coeficienți Mann -Whitney
U Z Pragul α
rezistență factor
perturbator 62,000 -1,672 0,100
rezistență presiune
timp 88,500 -0,506 0,619

Din punct de vedere al coeficientului autotempo ( viteza de producere și desfășurare a
mișcărilor motorii în sarcini ce solicită coordonarea intersegmentară), între G1 – jucătoarele de
baschet și G2 – studentele cu profil vocațional care nu desfășoară activități fizice sistematice
există diferențe semnificative sub raport statistic.
Jucătoarele de baschet au o viteză de procesare a informației operative, o viteză de
comandă -decizie și o viteză de producere și desfășurare a mișcărilor motorii ce presupun
coordonarea intersegmentar ă semnificativ mai bună comparativ cu nesportivele (studente cu
profil vocațional).
Putem considera deci, că practicarea sistematică a jocului de baschet, în cazul
persoanelor de sex feminin, are un efect moderat spre puternic asupra performanței în caz ul
vitezei de producere și desfășurare a mișcărilor motorii ce presupun coordonare
intersegmentară.
În ceea ce privește capacitatea de învățare a sarcinilor ce solicită coordonarea ochi –
mână , între G1 și G2 există diferențe semnificative din punct de vedere statistic .
Jucătoarele de baschet, au o coordonare ochi -mână semnificativ mai bună prin comparație
cu nesportivele exprimată printr -o mai rapidă înțelegere și adaptare a mișcărilor la noile solicitări
acționale, la condițiile perceptive noi (care solicită coordonare ochi -mână), printr -o mai bună
abilitate de integrare într -o sarcină nouă (zona de început a sarcinilor care presupun coordonare
ochi-mână).
Putem spune că practicarea în mod constant a jocului de baschet, în cazul persoanelor
de sex f eminin, are un efect moderat spre puternic asupra performanței în cazul capacității de
învățare a sarcinilor noi ce solicită coordonare ochi -mână.

37
5.2 Prezentarea, analiza și interpretarea rezultatelor grupurilor G3 (echipa masculină de
baschet) și G4 (studenți din învățămânul vocațial de arhitectură -nesportivi )

Tabelul 4 – Rezultatele ob ținute de jucători de baschet (G3) și nesportivi (G4) – pentru
următoareale componente psihomotrice : coordonare vizual -manuală – TUD , memorie
topografică – ML și apreciere viteze și distanțe – ADV:

Coeficienți Mann -Whitney
U Z Pragul α
coeficient memorie
topografică 85,000 -0,676 0,530
performanță probă –
memorie topografică 63,000 -1,628 0,109
eficiență atenție în
proba de vigilență 99,500 -0,023 0,983
performanță –
exactitate/ timp
discriminare 97,500 -0,110 0,914
timp de reacție de
discriminare 95,000 -0,220 0,846
vigilență 98,000 -0,093 0,948
apreciere viteze și
distanțe 75,000 -0,920 0,377

În ceea ce privește raportul rezistenței la presiunea timpului în sarcini ce solicită
coordonarea vizual -manuală, între G3 și G4 există diferențe semnificative din punct de vedere
statistic.

Se constată că subiecții grupului G3, comparativ cu subiecții grupului G4 au capacitatea
de reglare voluntară a propriilor mișcări în contextul creșterii dinamicii situațiilor și
coordonarea ochi -mână , când se constată o creștere a dinamicii situațiilor, s emnificativ mai
bune .
Practicarea sistematică a jocului de baschet, în cazul persoanelor de sex masculin, are un
efect moderat spre puternic asupra performanței în cazul rezistenței la presiunea timpului în
sarcini ce solicită coordonarea ochi -mână.

 Din punct de vedere al coeficientului de performanță ML între G3 și G4 există diferențe
semnificative sub raport statistic.
 Jucătorii de baschet au o memorie topografică semnificativ mai bună comparativ cu
nesportivii. Astfel sportivii, jucători de basch et, au un mai bun raport între exactitate –
capacitatea de a reține un anumit traseu, înregistrând un număr mai mic de erori în

38
momentul reactualizării și timp – timpul în care proba a fost încheiată, spre deosebire de
nesportivi.
 Practicarea sistematică a jocului de baschet, în cazul persoanelor de sex masculin, are un
efect moderat spre puternic asupra performanței în cazul memoriei topografice, mai exact
asupra performanței în cazul raportul dintre eficiență (corectitudine) și timp (timpul în
care subiec tul a efectuat proba).

Sub raportul aprecierii vitezei și a distanței , între jucătorii de baschet și studenții cu
profil vocațional există diferențe semnificative din punct de vedere statistic .
Jucătorii de baschet au înregistrat o performanță semnificativ mai bună pentru aprecierea
vitezei și a distanței, prin comparație cu subiecții care nu desfășoară activități fizice sistematice.
Practicarea în mod constant a jocului de baschet, în cazul subi ecților de sex masculin, are un
efect moderat spre puternic asupra performanței în cazul aprecierii vitezei și a distanței.

39

CAPITOLUL 6
CONCLUZIILE CERCETĂRII PRELIMINARE

În cazul subiecților de sex feminin al cercetării noastre, studente în anii I și II la
Universitatea de Arhitectură și Urbanism “Ion Mincu ”, București putem considera că practicarea
sistematică a jocului de baschet :
 are un efect moderat spre puternic asupra performanței în cazul vitezei d e producere și
desfășurare a mișcărilor motorii ce presupun coordonare intersegmentară. Jucătoarele de baschet
au o viteză de procesare a informației operative, o viteză de comandă -decizie și o viteză de
producere și desfășurare a mișcărilor motorii ce pre supun coordonarea intersegmentară
semnificativ mai bună comparativ cu nesportivele (studente cu profil vocațional).
 are un efect moderat spre puternic asupra performanței în cazul capacității de învățare a
sarcinilor noi ce solicită coordonare ochi -mână.
Jucătoare le de baschet, au o coordonare ochi -mână semnificativ mai bună prin comparație
cu nesportivele, exprimată printr -o mai rapidă înțelegere și adaptare a mișcărilor la noile solicitări
acționale, la condițiile perceptive noi, printr -o mai bună abi litate de integrare într -o sarcină nouă.
O bună capacitate de învățare a sarcinilor ce solicită coordonarea vizual -manuală indică
existența unor capacități constituționale – priceperi motorii și plasticitate a sistemului nervos.
În cazul subiecților de sex masculin ai cercetării noastre, studenți în anii I și II la
Universitatea de Arhitectură și Urbanism “Ion Mincu ”, București putem considera că practicarea
sistematică a jocului de baschet:
 are un efect moderat spre puternic asupra performanței în caz ul rezistenței la
presiunea timpului în sarcini ce solicită coordonarea ochi -mână. Subiecții grupului G3,
comparativ cu subiecții grupului G4 au capacitatea de reglare voluntară a propriilor mișcări în
contextul creșterii dinamicii situațiilor și coordonar ea ochi -mână când se constată o creștere a
dinamicii situațiilor semnificativ mai bune .
 are un efect moderat spre puternic asupra performanței în cazul memoriei
topografice, mai exact asupra performanței în cazul raportul dintre eficiență (corectitudine) și
timp (timpul în care subiectul a efectuat proba).
Jucătorii de baschet au o memorie topografică semnificativ mai bună comparativ cu
nesportivii (studenți cu profil vocațional). Astfel sportivii, jucători de baschet, au un mai bun
raport între exacti tate – capacitatea de a reține un anumit traseu , înregistrâ nd un număr mai mic
de erori în momentul reactualizării și timp – timpul în care proba a fost încheiată, spre deosebire
de nesportivi (studenții cu profil vocațional).
 are un efect moderat spre pu ternic asupra performanței în cazul aprecierii vitezei și
a distanței.
Jucătorii de baschet au înregistrat o performanță semnificativ mai bună pentru
aprecierea vitezei și a distanței , prin comparație cu subiecții care nu desfășoară activități fizice
sistematice (studenți cu profil vocațional).
Coeficientul de apreciere viteze și distanțe reflectă totodată calitatea actului
perceptiv (corectitudine în selectarea, identificarea și interpretarea informației semnificative), a
actului motor (precizie, corectitudine în efectuarea mișcărilor), precum și capacitatea de
organizare psihomotorie în condițiile apariției de informație semnificativă (care solicită răspuns)
sau nesemnificativă ( care nu solicită răspuns din partea participantului).

40
PARTEA A III -A – CERCETARE PRIVIND DETERMINAREA EFECTELOR
CONȚINUTULUI SPECIFIC JOCULUI DE BASCHET ASUPRA CAPACITĂȚII
PSIHOMOTRICE A STUDENȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL VOCAȚIONAL DE
ARHITECTURĂ

CAPITOLUL 7
ASPECTE PRIVIND METODOLOGIA CERCETĂRII

7.1 Premise
Dezvoltarea capacității psihomotrice la studenții din cadrul Universității de Arhitectură va
conduce la dezvoltarea unor calități specifice, necesare viitorului arhitect/designer .
Intervenția la nivel psihomotor fundamentează echilibrul psihic și echilibrul sinelui – prin
dezvoltarea relației persoanei cu lumea, prin mișcare, de la mișcările aparatului locomotor, până
la complexitatea deosebită a desenului, care presupune atât posibilitatea realizării gestului grafic
cât și activitatea intelectuală de concepere a acestuia.
Educarea studentului pentru a practica sistematic jocul de baschet contribuie la
dezvoltarea capacității psihomotorii, la formarea capacității de angrenare rapidă în tempoul și
ritmu l activităților cotidiene, amplificând capacitatea de adaptare la activitatea profesională și
socială.

7.2 Ipoteze
Există diferențe semnificative sub raport statistic între testarea inițială și testarea finală la
subiecții de sex masculin, studenți în ca drul învățământulului vocațional (Universitatea de
Arhitectură și Urbanism Ion Mincu București) din punct de vedere al diferitelor coordonate
psihomotrice : coordonare intersegmentară, coordonare ochi -mână, vigilență și timp de reacție de
discriminare, mem orie topografică, apreciere viteze și distanțe.
Există diferențe semnificative sub raport statistic între testarea inițială și testarea finală la
subiecții de sex feminin, studente în cadrul învățământulului vocațional (Universitatea de
Arhitectură și Urbanism Ion Mincu București) din punct de vedere al diferitelor coordonate
psihomotrice: coordonare intersegmentară, coordonare ochi -mână, vigilen ță și timp de reacție de
discriminare, memorie topografică, apreciere viteze și distanțe.
Conținutul specific jocului de baschet aplicat în mod sistematic la studenții din
învățământul vocațional de arhitectură, determină efecte pozitive asupra psihomotri cității,
componenta a capacității motrice generale a acestora.

7.3 Scopul
Elaborarea, aplicarea și evaluarea eficienței unui sistem de acționare prin mijloace
specifice baschetului, adaptat studenților de la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion
Mincu”, București în vederea dezvoltării capacității psihomotorii a acestora.

7.4 Obiective
Elaborarea sistemului de acționare în vederea dezvoltării capacității psihomotorii la
studenții din învățământul vocațional prin mijloace specifice baschetul ui.
Dezvoltarea capacității psihomotorii la studenții din învățământul vocațional prin mijloace
specifice baschetului (prin aplicarea sistemului de acționare)

41
Determinarea efectelor programului aplicat asupra unor caracteristici psihomotorii privind
capac itatea de apreciere a vitezei și distanței, memoria topografică, coordonarea intersegmentară,
coordonarea ochi -mână, vigilența și timpul de reacție de discriminare după aplicarea sistemului
de acționare

7.5 Sarcini
 Studiul bibliografiei
 Organizarea experimentului psihopedagogic
 Aplicarea sistemului de acționare în vederea dezvoltării capacității psihomotorii la
studenții din învățământul vocațional prin mijloace specifice baschetului
 Realizarea testării finale (aplicarea testelo r comput erizare: ADV, MT, RCMV,T UD,TRD.
 Analiza și interpretarea datelor.
 Formularea concluziilor.

7.6 Etapele cercet ării
 ETAPA 1 – Documentare
 ETAPA 2 – Organizarea experimentului psihopedagogic.
 ETAPA 3 – Elaborarea sistemului de acționare în vederea dezvoltării capacității
psihomotorii la studenții din învățământul vocațional prin mijloace specifice baschetului.
 ETAPA 4 – Intervenția educativă în vederea dezvoltării capacității psihomotrice a
studenților de la Universitatea de Arhitectură și Urbanism “Ion Mincu ”, București prin aplicarea
sistemului de acționare.
 ETAPA 5 – Evaluarea nivelului psihomotor al studenților după aplicarea sistemului de
acționare .
 ETAPA 6 – Prelucrarea, analiza și interpretarea datelor și aprecierea eficienței sistemului
de acționare.
 ETAPA 7 – Elaborarea concluziilor.
7.8 Metode de cercetare
 Testul psihologic
 Experimentul psihopedagogic
Metoda statistic ă
A fost realizată prin prelucrarea statistică a datelor prin intermendiul programului IBM
SPSS Statistics
S-a realizat analiza primară a datelor (graficul box -plot) pentru detectarea existenței
valorilor excesive – marginale și extreme;
Statistica descriptivă:
S-a utilizat testul Wilcoxon pentru două eșantioane perechi – pentru investigarea
existenței unei diferențe sub r aport statistic între mediile grupurilor la testarea inițială și testare
finală pentru subiecții de sex masculin și feminin, din punct de vedere al diferitelor coordonate
psihomotrice supuse cercetării – coordonare intersegmentară, coordonare ochi -mână, vi gilență și
timp de reacție de discriminare, memorie topografică și apreciere viteze și distanțe.

7.8 Subiecții participanți la cercetare
Cercetarea s -a realizat pe un lot de 32 subiecți (nesportivi) constituit din studenți ai
Universității de Arhitectur ă și Urbanism „Ion Mincu” București .

42
CAPITOLUL 8
SISTEMUL DE AC ȚIONARE SPECIFIC BASCHETULUI PENTRU DEZVOLTAREA
CAPACIT ĂȚII PSIHOMOTORII LA STUDEN ȚII DIN ÎNVA ȚĂMÂNTUL
VOCA ȚIONAL DE ARHITECTUR Ă

Programul de instruire aplicat studenților componenți ai grupei experimentale a
cuprins urmatoarele tipuri de exerciții:
• A – sistem de exerciții pentru dezvoltarea capacităților motrice; (anexa 1)
• B – sistem de exerciții pentru pregatirea tehnică; (anexa 2)
• C – sistem de exerciții pentru pregatirea tactică in dividuală; (anexa 3)
• D – sistem de exerciții pentru pregatirea tactică colectivă; (anexa 4)
• E – sistem de exerciții pentru dezvoltarea calităților și a capacității psihomotrice
prin mijloacele jocului de baschet; (program de pregătire în legătură cu tema )
• F – joc bilateral 3×3 si 5×5. (anexa 5)

8.1. Sistem de exerci ți pentru dezvoltarea calităților și a capacităților psihomotrice

E.1) EXERCIȚII PENTRU DEZVOLTAREA CAPACITĂȚII DE APRECIERE A
VITEZEI ȘI A DISTANȚEI
Figura 13 reprezintă exerciții componente ale programului special conceput. Se apreciază
prin calificative în baza puctelor acordate.
FB – 3 pct (3×3 aruncări)
B – 2 pct (2×3 aruncări)
Satisfăcător – 1 pct (1×3 aruncări)
Slab – 0 pct (0x3 aruncări)

EXERCIȚIUL 1 (figura 13)
Subiectul execută 9 aruncări la coș din săritură din pozițiile indicate, precedate de pasă, alternativ
trecând prin fiecare poziție; se apreciază numărul de
aruncări reușite în total, însumate în puncte marcate.
1. -poziția 1 – aruncare de 3 puncte (6,75m) (3 puncte)
2. -poziția 2 – aruncare din afara careului (2 puncte)
3. -poziția 3 – aruncare din careu (1 punct)
Calificativele sunt: FB pentru 3 coșuri marcate din 3
aruncate, pentru fiecare poziție de aruncare, în conformitate
cu regulamentul jocului de baschet .

Figura 13 – Exerci țiul 1

43
E.2) EXERCIȚII PENTRU DEZVOLTAREA MEMORIEI TOPOGRAFICE

Acest tip de exerciții își găsește aplicabilitatea imediată în pregătirea tacticii colective de
echipa în cadrul atacului pozițional, din jocul 5×5, care presupune un număr mare de circulații de
minge și jucători dinainte stabilite. În repertoriul tactic c olectiv ofensiv, în special, memoria
topografică este de mare importanță în realizarea cu succes a combinațiilor tactice, alături de
apreciera distanței și a vitezei ( denumită „spacing/timing”).
Rolul unor astfel de exerciții este, pe de o parte, de a ap recia potențialul intelectual și capacitatea
de adaptare la cerințele ulterioare a unui jucător, și pe de altă parte, de a -l pregăti pe acesta pentru
solicitările caracteristice componentei de tactică colectiva în atac a antrenamentelor.

EXERCIȚIUL 2 (figura 14, figura 1 5)

I se prezintă subiectului în formă grafică traseele
de mai jos, numerotate cu “1” și “2”; i se cere să le
memoreze. Subiectul are la dispoziție 30 sec. pentru
memorare urmând să execute întocmai unul dintre cele
două trasee indicate (“1” sau “2”);. Se evaluează
respectarea traseului de catre antrenor.
Se lucrează individual, cu fiecare subiect în parte,
respectand timpul de memorare al traseului, 30 de
secunde.
FB – 5 puncte (toate jaloanele);
B – 4 puncte (4 jaloane);
Satisfăcător – 3 puncte (3 jaloane);
Slab – 2 puncte (2 jaloane).

Figura 14 – Exercițiul nr. 2 – traseul 1

Fața de Figura 1 4, se modifică traseul și respectiv
aruncarea, executată din fața inelului, față de aruncarea din
unghi de 45 ° efectuat anterior. (figura 15)

Figura 1 5 – Exercițiul 2 – traseul 2

44
E.3) EXERCIȚII PENTRU DEZVOLTAREA REACTIVITĂȚII, COORDONĂRII
MOTRICE ȘI VIGILENȚEI

EXERCIȚIUL 3 (figurile 16, 17, 18)
Subiectul va executa de două ori fiecare dintre traseele indicate de mai jos ce vor fi prin
convenție numerotate de la 1 la 3. Jaloanele sunt asezate la nivelul liniei de aruncari libere
(5,80m). Diferența dintre trasee este tipul de schimbare de direcție în dribling solicitată in dreptul
jalonului:”
1) Schimbare de directie cu trecerea mingii pe la spate
2) Schimbare de directie cu pirueta
3) Schimbare de directie cu trecerea mingii prin fata
In momentul in care ajunge la nivelul liniei de 3 puncte (6,75m), subiectul pornește în dribling, i
se indică verbal un număr (1,2,3) corespunzător unei schimbări de direcție convenită anterior. Se
apreciază viteza, viteza de gandire si de executie, de rea cție la stimul, acuratețea execuției (ținând
cont de gradul de instruire al subiectului ) și gradul de corelare cu cerința. Se urmărește ca
pornirea în dribling sa se facă cu aceeași mână, execuția să fie în viteză.
Antrenorul stabileste semnalul sonor pe ntru:
1 Trecerea mingii cu piruetă;
2 Trecerea mingii cu fentă;
3 Trecerea mingii pe la spate, printre picioare.
Apreciere:
FB – 3 puncte – A realizat la toți stimulii;
B – 2 puncte – A realizat la 2 stimuli;
Slab – 1 punct – A realizat la 1 stimul.

Figura 16– Exerci țiul 3 – traseul 1 Figura 17 – Exerci țiul 3 – traseul 2

Figura 18 – Exerci țiul 3 – traseul 3

45

F) JOC BILATERAL 3X3 SI 5X5.

EXERCIȚIUL F1
Joc bilateral cu efectiv normal (sau redus) în spații de joc mai mici.
EXERCIȚIUL F2
Joc bilateral cu reguli modificate: numai cu o mână, finalizare după 5 pase, fără dribling, cu un
singur dribling, aruncare la coș numai din voleibalare.
EXERCIȚIUL F3
Joc împotriva unor apărări aglomerate: 3×5.
EXERCIȚIUL F4
Joc în cu at ac în superioritate numerică: 2×3, 3×4, 4×5, pe teren normal sau pe suprafață limitată.
EXERCIȚIUL F5
Joc 5×5 pe suprafață limitată, fără finalizare: “Care echipă reușește mai multe pase consecutive?”.
EXERCIȚIUL F6
Joc 2×2, 3×3 pe jumătate de teren, cu m arcaj agresiv;
EXERCIȚIUL F7
Joc 3×3, 5×5 fără dribling și fără finalizare pe jumătate de teren;
EXERCIȚIUL F8
Joc 3×3, 5×5 pe jumătate și pe tot terenul.

46
CAPITOLUL 9
REZULTATE OBȚINUTE ȘI INTERPRETAREA LOR

9.1.Analiza și interpretarea rezultatelor obținut de către studenții din învățământu l
voca țional (testare finală)

În cadrul studiului întreprins, am dorit să identificăm dacă există diferențe semnificative
între rezultatele obținute de studenți (subiecții de sex masculin și de sex feminin) la încheierea
intervenției experimentale prin sistemul de acționare destinat dezvoltării capacității psihomotorii
la studenții din invățământul vocațional prin mijloace specifice baschetului și scorurile
înregistrate la începutu l studiului, sub raportul diferitelor coordonate psihomotrice investigate:
 coordonare intersegmentară
 coordonare ochi -mână
 timp de reacție de discriminare și vigilență ;
 memorie topografică
 apreciere viteze și distanțe

9.1.1. Rezultatele studen ților (în învățământul cu profil voca țional) la testul computerizat
de urmarire dinamic ă – TUD

Coeficienți Z Pragul α
coordonare ochi -mână – viteza 1 testare inițială – testare
finală -2,199 ,028
coordonare ochi -mână – viteza 2 testare inițială – testare
finală -2,237 ,025
capacitate de învățare
testare inițială – testare finală -,235 ,814
rezistență factor perturbator testare inițială – testare finală -2,432 ,015
performanță probă testare inițială – testare finală -,706 ,480
rezistență presiune timp testare inițială – testare finală -1,295 ,195

Se poate concluziona că în cazul studenților, există diferențe semnificative sub raport
statistic între rezultatele la testarea finală comparativ cu testarea inițială .
Studenții (cu profil vocațional), au înregistrat o performanță semnificativ mai bună în
cazul:
• COORDONĂRII OCHI -MÂNĂ, ATÂT ÎN REGIM DE VITEZĂ (1 -mică, 2 -mare)
(TUD);
• REZISTENȚĂ LA FACTOR PERTUBATOR (TUD) .

47
9.1.2. Rezultatele studen ților ( în învățământul cu profil voca țional) la testul computerizat
de „Reactivitate, Coordonare Motorie și Vigilență ” – RCMV

Coeficienți Z Pragul α
capacitate de învățare
după -înainte -2,092 ,036
memorie operantă
după -înainte -2,008 ,045
performanță probă
după – înainte -2,353 ,019
timp de reacție la stimuli complecși după -înainte -2,118 ,034
rezistență factor perturbator după -înainte -2,353 ,019
ritm optim personal
după -înainte -2,023 ,043
rezistență presiune timp după -înainte -,535 ,593
inspecție câmp perceptiv după -înainte -,758 ,448
autotempo (tempoul )
după -înainte -2,589 ,010

Se poate concluziona că în cazul studenților, există diferențe semnificative sub raport
statistic între rezultatele la testarea finală, comparativ cu testare inițială .

În urma prelucrării statistice a rezultatelor studenților (cu profil vocațional) s -a constatat
că, la testarea finală, aceștia s -au coordonat mai bine în condiții de apariție imprevizibilă de
stimuli – semnal, în situații de distragere a atenției și au în registrat un număr semnificativ mai mic
de erori (în situații ce solicită coordonarea intersegmentară) , ceea ce evidențiază un efect
moderat spre puternic, respectiv un efect puternic (în cazul coeficientului autotempo) al
sistemului de acționare asupra pe rformanței în cazul coordonării intersegmentare.

48
9.1.3 . Rezultatele studen ților ( în învățământul cu profil voca țional) la testele computerizate
„Timp de Reac ție de Discriminare și Vigilență ” – TRD , „Memorie Topografic ă ” – MT și
„Apreciere Viteze și distanță” – ADV

Coeficienți Z Pragul α
eficiență atenție
testare inițială – testare finală -,461 ,645
performanță probă TRD
testare inițială – testare finală -2,197 ,028
vigilență
testare inițială – testare finală -,412 ,681
timp de reacție de discriminare testare inițială – testare
finală -2,353 ,019
memorie topografică (exactitate) testare inițială – testare
finală
-,491 ,624
performanță probă MT
testare inițială – testare finală -1,156 ,248
apreciere viteze și distanțe testare inițială – testare finală -2,805 ,005

Se poate concluziona că în cazul studenților, există diferențe semnificative sub raport
statistic între rezultatele înregistrate la testarea finală , comparativ cu testarea ini țială .
Subiectii de sex masculin au înregistrat rezultate semnificativ mai bune pentru următorii
indicatori:
• Performanță probă (TRD),
• Timp de reacție de discriminare (TRD
• Apreciere viteze și distanțe (ADV)
ceea ce evidențiază un efect moderat spre puternic, respectiv un efect puternic (în cazul
aprecierii vitezei și a distanței) al sistemului de acționare asupra performanței subiecților.

49
9.2 Analiza și interpretarea rezultatelor obținute de către studentele din învățământul
vocațional

9.2.1 Rezultatele studentelor în învățământul cu profil vocațional) la testul computerizat de
urmărire dinamică – TUD

Coeficienți Z Pragul α
coordonare ochi -mână – viteza 1 Testare inițială – testare
finală -2,746 ,006
coordonare ochi -mână – viteza 2 Testare inițială – testare
finală -2,541 ,011
capacitate de învățare
Testare inițială – testare finală -,604 ,546
rezistență factor perturbator Testare inițială – testare finală -1,568 ,117
performanță probă
Testare inițială – testare finală -2,277 ,023
rezistență presiune timp Testare inițială – testare finală -1,229 ,219

Se poate concluziona că în cazul studentelor, există diferențe semnificative sub raport
statistic între rezultatele înregistrate la testarea finală și performanțele obținute la testarea
inițială .

Astfel, studentele (cu profil vocațional), au înregistrat o performanță semnificativ mai
bună în cazul coordonării ochi -mână , atât în regim de viteză lentă, cât și în regim de viteză
rapidă și au înregistrat rezultate semnificativ mai bune în cazul indicatorului performanță
probă (TUD). ceea ce evidențiează un efect moderat spre puternic al sistemului de acționare
asupra perfo rmanței în cazul coordonării ochi -mână .

50

9.2.2 Rezultatele studentelor în învățământul cu profil vocațional) la testul computerizat de
„Reactivitate, Coordonare Motorie și Vigilență ” – RCMV

Coeficienți Z Pragul α
capacitate de învățare
Testare inițială – testare finală -2,276 ,006
memorie operantă
Testare inițială – testare finală -3,268 ,001
performanță probă
Testare inițială – testare finală -2,636 ,008
timp de reacție la stimuli complecși Testare inițială – testare
finală -2,875 ,004
rezistență factor perturbator Testare inițială – testare finală -,243 ,808
ritm optim personal
Testare inițială – testare finală -1,614 ,107
rezistență presiune timp Testare inițială – testare finală -3,040 ,002
inspecție câmp perceptiv Testare inițială – testare finală -1,212 ,225
autotempo (tempoul )
Testare inițială – testare finală -2,651 ,008

Se poate concluziona că în cazul studentelor, există o diferență semnificativă sub
raport statistic între rezultatele înregistrate la testarea finală și performanțele obținute la
testarea inițială ceea ce evidențiează un efect moderat spre puternic (efect puternic în cazul
memorie operante) al programului de mișcare realizat asupra performanței în cazul
coordonării inters egmentare (este vorba despre coordonarea intersegmentară în contextul
adaptării rapide a mișcărilor la condiții perceptive noi, în contextul creșterii dinamicii situațiilor
și atunci când subiecții trebuie să rețină informațiile și să reacționeze corect și prompt – într-un
timp cât mai scurt).

51
9.2.3 Rezultatele studentelor în învățământul cu profil vocațional) la testele computerizate
„Timp de Reac ție de Discriminare și Vigilență ” – TRD , „Memorie Topografic ă ” – MT și
„Apreciere Viteze și distanță” – ADV

Coeficienți Z Pragul α
eficiență atenție
după -înainte -1,541 ,123
performanță probă TRD
după – înainte -1,568 ,117
vigilență
după – înainte -1,310 ,190
timp de reacție de discriminare după -înainte -,896 ,370
memorie topografică (exactitate) după -înainte -,763 ,445
performanță probă MT
după – înainte -3,061 ,002
apreciere viteze și distanțe -2,896 ,004

Se poate concluziona că în cazul studentelor, există diferențe semnificative sub raport
statistic între rezultatele la testarea finală și performanțele la testarea inițială .

Studentele au realizat o performanță semnificativ mai bună la testarea finală comparativ
cu testarea inițială ceea ce evidențiează un efect moderat spre puternic al sistemului de
acționare realizat asupra performanței în cazul raportului dintre corectitudine și timp – timpul
în care a fost terminată proba de memorie topografică și în cazul aprecierii vitezei și a distanței.

52
CAPITOLUL 10
CONCLUZII FINALE

10.1 Concluzii teoretice

Concluzionând, capacitatea de angajare a unui student crește dacă acesta practică în mod
organizat un sport, cercetarea noastră aduce clarificări importante în acest sens cu referire la
integrarea socială, creșterea sentimentului de încredere în forțele p roprii, spiritul de echipă și
dorință de a se face remarcat.
Exercițiile au fost alese cu scopul de a dezvolta capacitatea de atenție, sub formă de
manifestare a hobby -ului , baschetul, de dorința de afirmarea personală și depășirea propriilor
limite, f ără ca subiecții să conștientizeze deocamdată , efectele pe care antrenarea acestor
aptitudini le imprimă în dezvoltarea individului.
Exercițiile și interpretarea rezultatelor obținute arată că subiecții își măresc capacitatea de
atenție la stimuli audit ivi și vizuali, individualizat, datorită dorinței de a practică baschetul, de a
juca în limitele lor de performanță, spiritul de echipă și de fair play sunt alte două componente de
bază.
Măsurarea preciziei în aruncarea mingii la coș în funcție de dista nță și respectiv procedee
este o altă formă de evaluare a studenților la arhitectură și urbanism pentru a spori capacitatea de
concentrare pe fază finală, în vederea atingerii obiectivului principal, înscrierea unui coș.
Exercițiile alese aduc un plus de valoare receptivității la cerințele antrenorului și
antrenamentului sportiv, la transformare și adaptare lăsând fiecărui subiect libertatea de a alege
procedeul, în scopul realizării obiectivului.
Subiecții se diferențiază după răspunsul la stimulii externi în trei categorii :
1. Receptori la stimul auditiv;
2. Recptori la stimul vizual;
3. Receptori la memorie topografică.
În felul acesta am identificat forma de stimul la care subiectul are reacție ra pidă, ia o
decizie și execută alegând procedeul prin care ajunge la atingerea obiectivului. Atât în viață reală
cât și în sport este bine de știut și analizat și antrenat viteza de reacție în funcție de mediul în care
aceștia profesează cu scopul de a resp onsabiliza și asuma luarea unei decizii.

Practica demonstrează că sunt subiecți care au memorie topografică și nu este nevoie să
vizualizeze un traseu spre exemplu, și au acest simț al deplasării în conformitate cu direcția de
deplasare, stânga , dreap ta, înainte, înapoi.
Putem afirma că memoria subiecților este auditivă, vizuală, de repetare și respectiv de reală
apreciere a distanței și direcției de deplasare.
În egală măsură cercetarea vine și în sprijinul antrenorilor, profesorilor care identif ică
stimulii la care subiectul răspunde în vederea executării și a atingerii obiectivelor stabilite, cu
scopul de a mări viteză de reacție, viteză de gândire, viteză de luare a deciziei și respectiv viteza
de execuție, și în funcție de rezultat adresează cerința individual sau preponderent în funcție de
majoritatea subiecților cu reacție la același tip de stimul.

53
CAPITOLUL 11
ELEMENTE DE ORIGINALITATE ȘI VALORIFICAREA REZULTATELOR
CERCETĂRII

11.1 Elemente de originalitate

Considerăm că abordarea relației dintre cerințele exercitării profesiei și practicarea unei
activități sportive, organizate, în cadrul învațământului vocațional de arhitectură este una
originală și reprezintă o noutate în domeniu.
Am scos în evidență re lația între calitățile psihomotrice legate de practicarea sportului
(baschet) și eventuala lor utilitate în formarea competențelor necesare și utile într -o activitate
socio -profesională (meseria de arhitect).

În opinia noastră, elaborarea profilului p sihomotor al studenților din anii I și II ai
Facultății de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din Capitală reprezintă o noutate și
originalitate totodată.

11.2 Valorificarea rezultatelor cercet ării

Cercetarea s -a valorificat printr -o serie de particip ări la sesiuni de comunicări științifice și
prin lucrări științifice publicate în reviste de specialitate.
Am participat la două ediții ale Congresului din cadrul U.N.E.F.S., „International
Congress of Physical Education, Sports and Kinetotherapy” cu luc rările
 THE INFLUENCE OF BASKETBALL GAME ON THE PSYCHOMOTOR SKILLS OF
FUTURE ARCHITECTS
 Caracteristics of the psychomotor profile in Architecture students practicing basketball”
De asemenea am elaborat articole la revista „Discobolul ” cu titlul:
 „Caracteristics of the psychomotor profile in Architecture students practicing basketball”
 „The influence of basketball game on the psychomotor skills of future architects”

11.3 Limitele cer cetării

 Considerăm că numărul relativ mic al participanților la cercetare nu ne permite să emitem
o concluzie generalizată pentru tot învatamantul vocațional de arhitectură, ci doar în condiții
asemenea celor oferite de Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, București.
 Cercetarea se poate extinde cu determinarea relației dintre coeficienți specifici tehnicii și
tacticii baschetului și cei psihomotrici determinați prin cercetarea realizată.

54

BIBLIOGRAFIE

1. Ababei, R. (2003) . Învățare motrică . Bacău: Editura Alma Mater.
2. Albu, C., Albu, A. (1999). Psihomotricitatea .Iași: Editura Spiru Haret
3. Albu, C., Albu, A., Vlad, T. L.&Iacob, I.(2006). Psihomotricitatea: metodologia educării
si reeducării psihomotrice. Iași: Institutul European.
4. Allport, G.W., (1981). Structura și dezvo ltarea personalității . București, EDP.
5. Amabile, T.M. (1997), Motivating creativity in organizations: on doing what You love
and loving what You do (Creativity in Management), California Management Review, vol. 40,
1, (Fall 1997), pp.39 -58
6. Amabile, T.M.. et al.(1996), Assessing the Work Environment for Creativity, in: Academy
of Management Journal , 1996, Vol. 39, No.5, pp. 1154 -1184
7. Arseni, C., Dănăilă, L, Golu, M., (1984) Tratat de psihoneurologie. București, Editura
Medicală.
8. Atkinson, R,L, Atkinson R, C., Smith, E, E, Bem D., (2002). Introducere în psihologie .
București, Editura Tehnică.
9. Barbie, J -M. (1985). L’evaluation en formation . Paris, PUF
10. Barrull, R. et.al (1995), Lexique du cadre institutionnel et reglementaire des Activites
Physiques et Sportives . INSEP Publications. Paris
11. Bănățan, O. (1972). Pregătirea fizică a studenților. București, Editura Stadion.
12. Bârzea, C. (1993). Reforma învățământului în România, condiții și perspective . În:
„Revista de pedagogie”. Nr. 1 -2.
13. Bejan, A. (2005) Contribuții la înbunatatirea profilului motric, funcțional, psihologic al
studentului din forțele navale prin folosirea mijloacelor educației fizice. (rezumatul tezei de
doctorat) București
14. Bontaș, I. (2001). Pedagogie . București: Editura ALL
15. Bota C. (200 2) Fiziologie generală. Aplicații la efortul fizic. București, Editura Medicală.
16. Briggs, L.J., Gagne R. (1977). Principii de design a instruirii . București, Editura didactică
și pedagogică
17. Burns, R. B. (1997). Introduction to research methods (3rded) . Aust ralia, Editura
Logman.
18. Cârstea, Ghe., (1997), Educația fizică, teoria și bazele metodicii , București.
19. Cârstea, G. (1999). Educație fizică. Fundamente teoretice și metodice. București, Casa de
editură Petru Maior
20. Cârstea, Gh.,(2000) T.M.E.F.S, Editura ANDA
21. Cârstea, G. (2000), Sociologia sportului . București, Fundația pentru Educarea și Formarea
prin Sport a Tineretului.

55
22. Cârstea, Gh., Tudor, V., Bota A., Sasu M. (1995). Metodica educației fizice. Îndrumar
pentru lucrările practice . București, ANEFS.
23. Cerghit, I. (1976). Metode de învățământ. București, Editura Didactică și Pedagogică.
24. Cerghit, I. (1997). Metode de învățământ. București, EDP – RA.
25. Chelcea, S. (1995). Cunoașterea vieții sociale. București, Editura INI.
26. Ciolan, L. (2008). Metodologia cercetării e ducaționale. București, PIR, MECTS.
27. Colibaba E.D., Bota I. (1998). Jocurile sportive -teorie și metodică . București, Editura
Aladin.
28. Comisia Europeană (2007). Carta albă privind sportul, [Versiune electronică], Oficiul
pentru Publicații Oficiale ale Comuni tăților Europene, Luxemburg
29. Congitrom (2007). Arhitect clădiri – Profil ocupațional (versiunea finală). Cluj Napoca.
30. Cosmovici A. (1996). Psihologie generală . Iași, Editura Polirom.
31. Crețu T., (2004). Psihologia educației. București, Credis.
32. Croitoru D.(1999), Ambidextrie în jocurile sportive. Exemplific ări și aplica ții în volei .
Editura ANEFS
33. D’Hainaut, L., coord. (1981). Programe de învățământ și educație permanentă.
București, EDP.
34. Demeter, A., (1973) Bazele fiziologice ale refacerii organi smului, în Revista E.F.S., nr.
10, București.
35. Dragnea, A (1996), Antrenamentul Sportiv, București , Editura Didactică și Pedagogică,
R.A.
36. Dragnea A., Bota A., (1999). Teoria activităților motrice , București, Editura Didactică și
Pedagogică, R.A.
37. Dragnea A. , Mate -Teodorescu S., (2002) Teoria sportului . Editura FEST, București.
38. Dragnea, A. et.al. (2000). Teoria educației fizice și sportului . București: Editura Cartea
Școlii.
39. Dragnea, A., (2006) Elemente de psihosociologie a grupurilor sportive București: Editura
CD PRESS
40. Dragnea A (2012) „ Sistemul cognitiv – integrativ al inteligențelor multiple specific
jocurilor sportive ” București, UNEFS
41. Dumitrescu, R. (2008). Metodica educației fizice.Educație psihomotrică . București:
Editura Universității din București.
42. Elconin, D.B. (1980). Psihologia jocului. București, EDP
43. Enăchescu C., (1996). Tratat de igienă mintală . E.D.P. – R.A., București.
44. Enăchescu C., Enăchescu L. (2008). Psihosomatică. Iași Editura Polirom.
45. Epuran, M., (1972) – 63 termes de psychologie du sport , București.
46. Epuran M. (2005). Metodologia cercetării activităților corporale . București, Editura
RENNAISANCE
47. Epuran M., Stanescu M.(2010) Învațarea motrică -aplica ții în activități corporale – Editura
Discobolul
48. Epuran M., coordonator, ( 2006) Asistență, consiliere, intervenții psihomodicare în sport
și kinetoterapie . București, Editura Fundației Humanitas.

56
49. Epuran M., (1990). Modelarea conduitei sportive. București, Editura Sport -Turism.
50. Epuran M., (1996). Psihologia sportului de performanță. Reglarea și autoreglarea
stărilor psihice ale sportivilor. București, ANEFS.
51. Epuran M., (2005). Elemente de psihosociologia activităților corporale – sporturi, jocuri.
București, Editura RENNAISANCE..
52. Epuran M.i, Holde vici I. , (1980). Compendiu de psihologie pentru antrenori. București,
Editura Sport -Turism.
53. Epuran M., Holdevici I., Tonița F., (2001). Psihologia sportului de performanță. Teorie și
practică. București, Editura FEST.
54. Epuran M., Horghidan V., (1994) Psihol ogia educației fizice, București, Editura
A.N.E.F.S.
55. Famose J.P. (1990). Aprenttisage moteur et dificulté de la tâche . Paris: I.N.S.E.P.
56. Famose J.P., Durand, M. (1988). Aptitude et performance motrice . Paris: Édition Revué.
57. Fărcaș, V. (1980). Elemente de instruire programată în lecția de educație fizică. În:
„Revista de Educație Fizică și Sport” Nr.2.
58. Firea, E.,(1984) Metodica educației fizice școlare , București.
59. Gagea A. (2010). Tratat de cercetare științifică în educație fizică și sport. București,
Editura Discobolul.
60. Gagea A. (2002). Cercetări interdisciplinare din domeniul sportului . București, Editura
Destin.
61. Gagne, M.R. (1975). Condițiile învățării . București, Editura Didactică și Pedagogică
62. Gardner H. (1983). Frames of Mind (The theory of multiple i ntelligences). New York:
Basic Books.
63. Gardner H. (2003). Multiple intelligences after Twenty Years . Invited Address, American
Educational Research Associaton.
64. Ghitescu I. G., Moanta A.D. (2013). Baschet. Fundamente stiințifice. Editura Brem
București
65. Gloria R., (2011) Creativitatea în activitățile specifice educației fizice, sportului și
kinetoterapiei. Editura Almar Mater Bacau
66. Golu P., (1985) Învățare și dezvoltare, București, Editura Științifică și Enciclopedică.
67. Grigore V., Mitrache G. „Pattern -ul comportamental adaptativ si strategiile de coping.
Rolul exerci țiului fizic in profilaxia si combaterea stresului” , Suplimentul nr. 1, iunie 2008,
Revista Medicina sportiv ă (B+), pag. 830 -832, ISSN 1841 -0162
68. Grigore V., Mitrache G., Predoiu R., Roșca R. (20 12). Characteristic of instrumental
movements – eye hand coordination in sports . În: Procedia – Social and Behavioral Sciences ,
Elsevier Publication, Volume 33. Pp. 193 –197.
69. Grigore V., Predoiu R., Mitrache G., (2011) Study Concerning The Psycho -Motor
Coordination -Differences Between Sports. În: „ Procedi a – Social and Behavioral
Sciences ”, Elsevier Publication, Volume 30, Pp. 1995 –2000.
70. Grigore V. (2001). Gimnastica artistică. Bazele teoretice ale antrenamentului sportiv .
București: Editura Semne.

57
71. Grigore V. coord. (2007) Exercițiul fizic – factor activ pentru prevenirea îmbătrânirii și
instalării bolilor degenerative. București, Editura Didactica si Pedagogica R.A.
72. Haggard, P., Wolpert D. (2005). Disorders of body schema. High -order motor disorders:
from neuroanatomy and neurobiology to clinical neurology . Oxford Univer sity Press.
73. Hayes N., Orrell S., (1997) Introducere în psihologie. București, Editura All.
74. Head, H. (1920). Studies in Neurology. Vol 2 . London: Oxford University Press
75. Herbrard, A. (1986). L’education physique et sportive . Paris, Ed. Revue EPS.
76. Horghidan V.(2000) Problematica psihomotricității . Editura Globus, București.
77. Horghidan V., Mitrache G., Tüdös Ș. (1999) Psihologie normală și patologică. București,
Editura Globus,.
78. Ionescu, C., L. (2012). Conduită motrică, valori și atitudini , Pitești: Editura Tiparg
79. Jinga, I. (1993). Conducerea învățământului, Manual de management instrucțional ,
Editura Didactică și Pedagogică
80. Jupp. V., coord. (2010) Dicționar ale metodelor de cercetare socială , Iași, Editura
Polirom.
81. Jurcau, N., (coord). (2001). Psihol ogia educației . (editia a IV -a). Cluj -Napoca: Editura
U.T. Pres.
82. Keller, I. (1989). Les aptitudes motrices . Paris, Maison d’édition Vigot.
83. Kirițescu, C. (1964). Palestrica. O istorie universală a culturii fizice , Uniunea de Cultură
Fizică. București. pp.328 -330.
84. Landscheere, G. (1992 ). L’education et la formation . Paris: PUF.
85. Labăr, A. V. (2008). SPSS pentru științele educației, Editura Polirom, Iași (Capitol 6).
86. Lafon, R. (1963) Inscriptions en caractères ibères de Perpignan , Paris : Editura. d'Artrey
87. Landscheere, G. (1992 ). L’education et la formation . Paris: PUF.
88. Lupu, E. (2007). Realizarea obiectivelor cognitive și afective în activitatea de educație
fizică cu studenții . (rezumatul tezei de doctorat). București.
89. Macovei, S. Kinantropologie – calități motrice intermediare: Suplețe – mobilitate , curs și
seminar
90. Macovei S. (1999). Gimnastica ritmică și supletea. Editura ANEFS București
91. Manno, R. (1992), Bazele teoretice ale antrenamentului sportiv. În: „Sportul de
performanță”, nr. 371 -374, Ed. Revue E.P.S. București
92. Marolicaru, M. (1986). Tratarea diferențiată în educația fizică. București, Editura Sport –
Turism.
93. M.E.N., (1998). Premizele reformei , București
94. M.E.N, CNC, (1990) Curriculum Național pentru învățământul obligatoriu , Cadru de
referin ță, București.
95. Miclea, M.(1999). Psihologie cognitiva. Modele teoretico -experimentale. Iasi:Polirom
96. Miron, C. (1974), Introducere în sociologie. Note de curs. Partea I și a II -a. București,
Universitatea din București.
97. Mitrache, G. , Tudos S., (2004). Psihomotricitate și limbaj. București, Editura Cartea
Universitară

58
98. Mitrache G.,(2008) „ Psihomotricitate – Note de curs ”, ANEFS
99. Mitrache G., Bejan R. (2011) Dezvoltarea motrică și psihomotrică a copiilor de 7 -11 ani.
București, Editura Discobolul.
100. Mitrofan N., Mitrofan L., (2005) Testarea psihologică. Inteligența și aptitudinile. Iași,
Editura Polirom.
101. Moanta, A,. D. (2000). Preg ătirea fizic ă în jocul de baschet . București: Editura Pro
102. Moțet, D. (2001). Psihopedagogia recuperării handicapurilor neuromotorii . București:
Editura Humanitas
103. Munteanu A., (2009) . Psihologia dezvoltării umane. Iași, Editura Polirom
104. Neacșu, I. (1990). Instruire și învățăre. București, Editura științifică.
105. Neculau A. coordonator, (1987). Comportament și civilizație. Mică enciclopedie pentru
tineret. București, Editura Tineretului.
106. Neculau A. coordonator, (1996). Psihologie socială. Aspecte contemporane. Iași, Editura
Polirom.
107. Neculau A., Cozma T., coordonatori (1995), Psihopedagogie. Iași, Editura Spiru -Haret.
108. Negoescu G., (2005). Proiectarea de arhitectură și lucrul în echipă. Curs anul IV.
București, Editura Universtiară „Ion Mincu”.
109. Negulescu C.I., (2007). Sistemul de comunicare interumana (Sinteze documentar –
bibliografice) Editura București
110. Nicu, A. (1971). Funcțiile și implicațiile sociale ale sportului modern. În: Consiliul
Național Pentru Educație Fizică și Sport (Coordonator ) „Conținutul și metodica
antrenamentului sportive”. București, Editura Stadion.
111. Nicu, A. et.al. (1973), Terminologia Educației fizice și Sportului , Stadion,
112. Niculescu M. (2002) Metodologia cercetării în educație fizică și sport. București,
ANEFS.
113. Niculescu, M., (1999) Elemente de psihologia sportului de performanță și mare
performanță. București, Editura Didactică și Pedagogică.
114. Papalia D. E., Olds S. W., Feldman R. D., (2010) Dezvoltarea umană , București, Editura
Trei.
115. Parlebas, P. (1996). Activité physique et éducation motrice . Paris: Revue E.P.S.
116. Pascan, A.(2011). Formarea si dezvoltarea aptitudinilor psihomotrice la elevii de
gimnaziu prin exercitii creative si specifice baschetului scolar. (rezumatul tezei de doctorat)
Cluj-Napoca
http://doctorat.ubbcluj.ro/sus tinerea_publica/rezumate/2012/stiinte_ale_educatiei/pascan_adria
n_ro.pdf . (accesat la data de 01.03.2013)
117. Păun, E., Potolea D. (2002). Pedagogie. Fundamente teoretice și demersuri aplicative .
Iași: Editura Polirom.
118. Pânișoară I., O., (2006), Comunicarea ef icientă. Iași, Editura Polirom.
119. Piaget, J. (1975). Psihologia inteligenței . București, Editura Științifică.
120. Piaget, J. (1982). Psihologie și pedagogie . București, Editura Didactică și Pedagogică.
121. Pieron, H., “ Vocabulaire de la Psychologie”. Paris, PUF, 1968.

59
122. Pițigoi, A. (1997). Învățământul superior între toleranță și reformă. În: Revista „Forum”
Nr.457, 458, 459.
123. Popescu, M. (1995). Educația fizică și sportul în pregătirea studenților. București,
Editura didactică și pedagogică – R.A.
124. Popesc u-Neveanu P., (1978) Dicționar de psihologie. București, Editura Albatros.
125. Predescu T., Ghițescu G. (2001). Baschet. Pregătirea echipelor de performanță .
București: Editura Semne.
126. Predescu T., Moanța A.(2001), Baschetul în școală, Instruire -învațare . Bucur ești: Editura
Semne, p.23
127. Radu, N., Chancerel, J.L. (1993). Integrarea orientării școlare și profesionale într -un
sistem de educație permanent , În: „Revista de pedagogie” Nr. 5.
128. Rata G. (2011)., Creativitatea în activitățile specifice educației fizice, sportului și
kinetoterapiei. Editura Alma Mater Bacau
129. Reuchlin, M., (1988) Psychologie . Paris, PUF.
130. Reuchlin, M., (1993) La psychologie diferrentielle. Paris, PUF
131. Rigal R.,(2003) Education psychomotrice et adaptation scolaire . Ed. Kin 3000
132. Roco M (2001). Creativitate și inteligență emoțională . Iași, Editura Polirom
133. Roco M. (1979), Creativitate individuală și de grup . București, Editura Academiei
Române.
134. Roco M., (2004) Creativitate și inteligență emoțională . Iași, Polirom.
135. Rosca Al., (1981). Creativitatea generală și specifică, Editura Academiei, Bucuresti
136. Roșca R. , Roșca M. Sistem de testare psihologică „PsiSelteva”. București, RQPlus SRL.
137. Scarlat, E. (1981). Lecția de educație fizică, metode și mijloace . București, Editura Sport –
Turism
138. Schabel (1974) , Hirtz (1981) apud M. Epuran (1992) Metodologia cercetării activităților
corporale
139. Schifirneț, C. (2004). Sociologie, ediția a treia . București: comunicare.ro
140. Singer R. N. (1972) Coaching, Athletics and Psychology , New York, McGrew -Hill
BooK.
141. Stănciulescu, A. (Coordonator) (2005), Mic dicționar enciclopedic, Enciclopedica
Univers Enciclopedic , București.
142. Stoicoviciu A. (2005). Eficiența unor discipline sportive asupra evoluției calităților
motrice la studenții din învățământul superior de neprofil (rezumatul tezei de doctorat).
București.
143. Șchiopu U., (1970) Probleme psihologice ale jocului și distracțiilor , Editura Didactică și
Pedagogică, București.
144. Șchiopu U. coordonator, (1997) Dicționar enciclopedic de psihologie . București, Editura
Babel.
145. Șerbănoiu S. (2002). Capacitățile coordinative în sportul de performanță. București,
Editura Afir
146. Predescu T., Moan ța A.(2001), Baschetul în școală. Instruire -Invățare . Editura Semne

60
147. Teodorescu S., (2009) Periodizare și planificare în sportul de performanță , ediția a II -a,
Editura ALPHA MDN, Buzău
148. Torrance, E.P. (1966). The Torrance Tests of Creative Thinking -Norms -Technical Manual
Research Edition, Princeton NJ: Personnel Press
149. Trandafirescu, G. (2008). Contribuția metodelor și mijloacelor antrenamentului sportiv la
dezvoltarea personalității jucătorilor de baschet juniori . (rezumatul tezei de doctorat).
București, Universitatea Bu curești
150. Tudor, V. (2001). Evaluarea în educația fizică școlară. București, Editura Printech.
151. Tüdös Ș. (2003) Perspective actuale în psihologia sportului. Modele și soluții . București,
Editura S.P.E.R., Colecția “ALMA MATER”.
152. Tüdös Ș.(2000) Criterii psiholo gice în fundamentarea și structurarea pregătirii sportive .
ISBN 973 -8064 -62-5. București, Editura Paideia, Seria Psihologie
153. Tüdös Ș., Mitrache G. (2005). Psihomotricitate și limbaj . București Ed. Cartea
Universitară
154. Tüdös Ș., Mitrache G. , (2009). „Psihomot ricitatea – factor major in geneza corporalității
și în definirea identității” . În: Revista Discobolul nr. 15. București, Editura Discobolul.
155. Tüdös Ș., Mitrache G., (2011) Mijloace psihoterapeutice. București, Editura Discobolul.
156. Tüdös, Ș. (2001). Concepte psihologice de bază perspectivă genetică și funcțională .
București: Editura Globus
157. Văleanu, V., Daniel, C., (1977) Psihosomatica feminină . București, Editura Medicală.
158. Verza E., (1978) Omul, jocul și distracția . București, Editura științifică și Einciclo pedică.
159. Verza E., (1993) Psihologia vârstelor . București, Editura Hyperion.
160. Verza E., (2009) Repere psihogenetice și psihodinamice în cunoașterea și evaluarea
copilului. București, Ed Fundației Humanitas.
161. Verza E., Verza F. E., (2000) Psihologia vârstelor . București, Editura ProHumanitate.
162. Vințanu, N. (2008) Educația. București, Editura Zerana Flores
163. Vlăsceanu, L. (2007). Societate și modernitate . Iași: Editura Polirom
164. Voicu. A., V. (2005), Legislatie, management și marketing în educație fizica și sport ,
ANEFS, București
165. Weineck, J. (1993). Biologie du Sport . Paris: Ed. Vigot
166. Winkin, Y., (2001) Comunicarea interpersoanlă: o abordare antropologică . În:
Dinamica grupurilor (Pierre de Visscher, Adrian Neculau coordonatori), Iași, Editura Polirom.
167. Zeigler, E. (1982). Physical Education and Sport – an introduction. Philadelphia,
Lea&Febiger.
168. Zlate M., (1999) Psihologia mecanismelor cognitive . Iași, POLIROM.
169. Zlate M., (2000) Fundamentele psihologiei , București, Editura Pro Humanitate.
170. Zlate M., (coordonator). 199 7, Psihologia vieții cotidiene . Iași, Editura Polirom.
171. https://www.google.ro/search?q=pozitia+corecta+masina+cusut&rlz=1C1GKLB_enRO6
00RO600&espv=2&biw=1060&bih=479&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwi8
yNuujafJAhWJiCwKHf_bByIQ_AUIBigB#imgrc=KOTkyKUV6QqBMM%3A

61
172. https://www.google.ro/search?q=pozitia+corecta+la+calculator&rlz=1C1GKLB_enRO60
0RO600&espv=2&biw=1060&bih=479&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ved=0ahUK
Ewj3lsyUjafJAhXDWywKHfEABxMQsAQIHA#imgrc=04CXDRGhb1Q7eM%3A
173. https://www.google.ro/search?q=pozitia+corecta+la+calculator&rlz=1C1GKLB_ enRO60
0RO600&espv=2&biw=1060&bih=479&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ved=0ahUK
Ewj3lsyUjafJAhXDWywKHfEABxMQsAQIHA#imgrc=04CXDRGhb1Q7eM%3A
174. https://www.zoliblog.com/2007/06/10/laptops -are-crippling -us/
175. https://aap.cornell.edu/academics/architecture/about/intro -to-architecture
176. http://doctorat.ubbcluj.ro/susti nerea_publica/rezumate/2012/stiinte_ale_educatiei/pascan_
adrian_ro.pdf .
177. http://www.p3t.com/downloads/BrainDominance.pdf
178. http://www .cjraetm.ro/images/meserii/arhitect.pdf
179. http://danielroxin.blogspot.ro/2013/08/inteligentele -multiple -cea-mai-profunda.html
180. https://ro.wikipedia.org/wiki/Creativitate