Efectele Consumului de Droguri In Randul Adolescentilor
EFECTELE CONSUMULUI DE DROGURI ÎN RÂNDUL ADOLESCENȚILOR
CUPRINS:
REZUMAT……………………………………………………………………………
INTRODUCERE……………………………………………………………………
ARGUMENTAREA TEMEI……………………………………………..
CAPITOLUL I ASPECTE TEORETICE PRIVIND CONSUMUL DE DROGURI
1.1. PREZENTAREA PRINCIPALELOR CONCEPTE ALE STUDIULUI……..
1.1.1. CONSIDERAȚII GENERALE ASUPRA CONCEPTELOR DE DEVIANȚĂ ȘI COMPORTAMENT DEVIANT…………………………………………………..
1.1.2. EFECTELE DEFINITORII ALE COMPORTAMENTULUI DEVIANT ÎN RÂNDUL ADOLESCENȚILOR……………………….
1.1.3. CONSUMUL DE DROGURI ÎN ROMÂNIA………………………
1.1.3.1. CAUZEZELE ȘI EFECTELE CONSUMULUI DE DROGURI
1.1.3.2. SOLUȚII DE PREVENIRE A CONSUMULUI DE DROGURI
1.4. TOXICOMANIA………………………………………………………………………
1.4.1. DEFINIȚIE ȘI CARACTERIZARE GENERALĂ A TOXICOMANIEI………………….
1.4.2. DEFINIȚIE ȘI CARACTERIZARE GENERALĂ A DROGURILOR
1.4.3. CLASIFICAREA DROGURILOR……………………………………………………
1.4.4. PROFILUL DE PERSONALITATE AL TOXICOMANULUI
CAPITOLUL II CERCETARE ȘTIINȚIFICĂ
2.1. SCURTĂ PREZENTARE A METODOLOGIEI…………….
2.2. ANALIZA ȘI INTERPRETAREA DATELOR………………
2.2.1. INTERPRETAREA STUDIIILOR DE CAZ…………………….
2.2.2. INTERPRETAREA INTERVIULUI………………………………..
2.2.3. INTERPRETAREA TEHNICII SCALARE……………………..
CONCLUZIILE CERCETĂRII…………………………………………………………………..
CONCLUZII FINALE
BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………..
ANEXE………………………………………………………………………..
b#%l!^+a?
REZUMATb#%l!^+a?
Comportamentul deviant și consumul de droguri, rămân pentru societatea b#%l!^+a?contemporană, un adevărat fenomen social, fapt ce contribuie la stabilirea relevanței acestei teme în cadrul cercetărilor din domeniul științele socio-umane.
Lucrarea de față și-a propus să abordeze, în principal, noțiunea de comportament al consumatorului de droguri și implicațiile sale, și în particular, să stabilească care sunt manifestările și trăsăturile acestui tip de comportament în rândul studenților din România.
Literatura de specialitate m-a ajutat să formulez cadrul celor trei ipoteze ale cercetării de față. Astfel că, ipoteza cu grad mare și mediu de generalitate m-au condus către stabilirea premisei generale, conform căreia studenții din România au adoptat acest tip de comportament deviant.
Având la bază ipoteza de lucru am stabilit metodologia de cercetare. Mai întâi am descris definițiile nominale ale conceptelor din ipoteza de lucru, apoi le-am operaționalizat, atribuindu-le câte un set de indicatori specifici.
Diversitatea rezultatelor obținute prin aplicarea interviului, tehnicii sclare și a alcătuirii studiului de caz , au generat la rândul lor o imagine mult mai completă a acestui fenomen, în rândul studenților din București.
Concluzionând, putem spună că, tinerii cuprinși în eșantionul de lucru (studenți din București, cu vârsta între 19-25 de ani) sunt la curent cu specificitatea comportamentului consumatorului de droguri, mulți dintre aceștia fiind conștienți de efectele devastatoare și uneori ireversibile ale actului deviant.
INTRODUCERE
ARGUMENTAREA TEMEI
Lucrarea de față pune accentul pe analiza comleplexă a următoarelor concepte și anume: devianță și comportament deviant, consumul de droguri, precum și cauzele, efectele și soluțiile de prevenire a acestui tip de comportament.
Schimbările profunde petrecute la nivelul societății contempoarne, puternic informațională și tehnologizată, dar și cele de la nivelul opiniilor, convingerilor și nevoilor indivizilor pot fi considerate etape premergătoare ale adoptării unui astfel de comportament deviant.
Relevanța acestui teme izvorăște din consemnările din literatura de specialitate, care arată că acest fenomen există în societatea contemporană, care generează efecte negative asupra evoluției individului.
Numeroase domenii științifice sunt atrase de studiul comportamentului deviant. În acest sens, explicațiile teoretice ne ajută să înțelegem, cum mulți dintre indivizi încalcă normele sociale, dar și să stabilim cu exactitate că ceea ce este nepotivit și neînțeles într-o societate, poate fi considerat drept normalitatea unei alte societăți, grupuri, indivizi.
Un alt motiv pentru care am ales să studiez tema „consumul de droguri” constă în abordările explicative ale acestui fenomen complex, ce implică eforturile diverșilor specialiști (psihologi, sociologi, asistenți sociali, medici etc.), de a identifica cu exactitate cauzele și efectele acestui tip de comportament.În acest sens, principalele cauze ale consumului identificate de cercetători sunt curiozitatea, nivelul scăzut al încrederii în sine, singurătatea, unele experiețe dezamăgitoare etc. În ceea ce privește efectele consumului de droguri ele se pot instala la nivelul fizicului (relaxare, volubilitate în vorbire, conștientizarea mai bună a sunetelor, gustului etc., dureri, tremurături, spasme, infecții), și psihicului consumatorului (insomnii, confuzie mintală, anxietate, depresie, dependență, atacarea sistemului nervos) (Giddens, 2001, p. 196)
Și nu în ultimul rând, am urmărit înțelegerea rolului important al soluțiilor de prevenire a consumului de droguri. Numeroasele cercetări au stabilit că este necesar să existe sisteme și cadre instituționale, organizate eficient, care să îndeplinească funcțiile de: pedepsirea acestui tip de comportamnet, dar și de consiliere. De cele mai multe ori, aceasta este cea mai grea misiune a comunității și specialiștilor care pot veni în sprijinul bolnavului. De asemenea, uneori, lipsa dorinței de vindecare poate duce la decesul pacientului, moarte ce poate fi „sfidată” în zilele noastre. Trebuie doar să vrei.
b#%l!^+a?
CAPITOLUL I b#%l!^+a?
ASPECTE TEORETICE PRIVIND CONSUMUL DE DROGURI
1.1. PREZENTAREA PRINCIPALELOR CONCEPTE ALE STUDIULUI
În acest capitol voi descrie și analiza principalele definiții și trăsăturile ale conceptelor de bază, făcând apel la modele și teoriile explicative regăsite în literatura de specialitate internațională și nu numai.
1.1.1. CONSIDERAȚII GENRALE ASUPRA CONCEPTELOR DE DEVIANȚĂ ȘI COMPORTAMENT DEVIANT
Consider că, a înțelege cu adevărat ceea ce înseamnă comportamentul consumatorilor de droguri, nu se poate face în afara granițelor explicative ale conceptelor de devianță și comportament deviant. De aceea acest capitol va trece în revistă principalele modele și teorii ale acestor concepte.
Trebuie specificat faptul că abordarea acestor concepte presupune împletirea perspectivelor psihologige, sociologice, din domeniul asistenței șociale
Definirea generală a devianței este o încălcare a normelor sociale fundamentale (în cazul nostru consumul de substanțe interzise prin lege), dar și un act individual sau de grup care este atent sancționat, controlat, limitat.
Mai mult decât atât comportamentul deviant înseamnă un act de nonconforrmism al unui individ, grup (subcultură delincventă), dar și un anumit nivel al răspunsului societății, concretizat prin controlul social și setul bine reglementat al sancțiunilor (simple reprobări și pedepse severe).
Extensia, gradul și gravitatea devianței sociale depind însă, în mare măsură, de reacția publică față de aceste abateri și încălcări, de măsura în care ele sunt recunoscute de ceilalți membri ai societății ca fiind adevărate pericole sociale, pentru structura și coeziune socială. (Giddens, 2001. p.190)
Există anumite categorii și grupuri neprivilegiate sau frustrate, denumite sugestiv „subculturi delincvente” și ale căror norme, valori, acțiuni sunt în contradicție cu cele ale restului societății. (Cohen, 1955, p. 24)
Datorită dezvoltării lor economice mai reduse și a existenței unor bariere și interdicții sociale, aceste grupuri au o situație periferică și marginală în societate, ceea ce le determină o stare de spirit specifică, în care predomină sentimentele de izolare, frustrare, și insatisfacție socială și individualț; de aici, respingerea și contestarea parțială sau totală de către aceste grupuri a normelor și valorilor societății globale și "construirea" unor "modele" și "norme" proprii de comportament și conduită. (ibidem, p. 25)
Analizând subculturile delincvente, construirea și evoluția lor, Cohen în lucrarea „Delinquent boys” (1995, pp. 24-32) identifică o serie de trasături specifice ce caracterizează aceste grupuri, și anume:
nonutilitarismul- membrii acestor „subculturi” desfășoară activități delinctuale nu neapărat din dorința de procurare a unor bunuri și valori care le lipsesc, ci mai degrabă ca un b#%l!^+a? „mod de exprimare a solidarități”.
malițiozitatea/ răutatea- dacă actul în sine nu este motivat de rațiuni utilitare el este o formă de „răutate” aparentă, o „sfidare” a celorlalți, membrii acestor „subculturi delincvente” savârșind frecvent acte de vandalism, distrugere de bunuri și obiecte etc. numai din dorințta de a fi malițioși cu semenii lor;
negativismul- trasatura ce caracterizează aceste grupuri delincvente, care în esență reprezintă nu numai un „set de reguli” aflate în conflict cu cele ale culturii unei comunități, ci și o „polaritate negativă” în raport cu normele și modelele culturale ale societății respective; în consecință, conduita și comportamentul membrilor acestor grupuri vor fi „conforme” cu „standardele” subculturii din care fac parte;
versatilitatea (nestatornicia)- membrii practică toate felurile de activități ilicite, fără să se specializeze într-un anumit tip de infracțiune;
autonomia grupului delincvent, manifestată prin intoleranta față de presiunile altor „subculturi” cu care vin în contact ; relațiile „ cu membrii propriului grup se caracterizează prin solidaritate, în timp ce relațiile cu alte grupuri sau subgrupuri sunt ostile sau rebele”. (Neamțu, 1995, p.28)
Comportamentele toxicomane sunt factori de risc pentru delincvență. Există- susține Vasile Miftode (1995, p. 36) legături strânse între alcool-drog și infracțiune. Intoxicația alcoolică poate duce la acuzații legate de beție în public sau infracțiuni la volan.
Intoxicația reduce inhibițiile și este puternic asociată cu infracțiuni violente, inclusiv omuciderea. (ibidem)
Intoxicatia cu drog poate duce, deasemenea, la comportament deviant, infracțional. O legătură mai importantă cu infracțiunea, rezultă din faptul că, indivizii dependenți de drog pot fi împinși la furt sau violență pentru a-l obține.(ibidem, p. 37)
1.1.2. EFECTELE DEFINITORII ALE COMPORTAMENTULUI DEVIANT ÎN b#%l!^+a?b#%l!^+a?RÂNDUL ADOLESCENȚILOR
Toxicomania- definiție, trăsături și clasificare
Acest capitol urmărește explicarea sensurilor comportamentului delincvent în rândul studenților. Mai exact la definirea toxicomaniei, a etapelor specifice ale consumului de droguri, precum și lista celor ma importante tipuri de substanțe interzise prin lege.
În acest sens, Comisia de Experți a Organizației Mondiale a Sănătății definește toxicomania ca pe „ o stare psihică și uneori fizică, care rezultă dintr-o interacțiune între un organism viu și un produs psihoafectiv, caracterizată prin modificarile comportamentului, prin alte reacții care conțin întotdeauna o dorință invincibilă de a utiliza drogul în mod permanent sau periodic, cu scopul de a simți efectele psihice și de a scăpă de izolare”.
Din punct de vedere farmaceutic drogurile pot fi definite ca o materie de origine vegetală, animală sau minerală, care servește la prepararea anumitor medicamente. În acest context, activitatea de drogare constă în administrarea exagerată de medicamente care duce la dependență, la necesitatea măririi continue a dozei, cu repercusiuni grave asupra organismului. În acceptiunea comună, drogul este orice substanță susceptibilă de a da naștere toxicomaniei.( Drăgan, 2005, p.102).
Consumul de droguri presupune, în analiza autorilor S. Rădulescu și C. Dâmboveanu (2006, pp. 23-27)- o serie de aspecte cu care poate fi corelat. În acest sens avem:
a) psiho-activitatea – se referă la capacitatea unei anumite substanțe de a influență psihicul uman. Marea majoritate a consumatorilor utilizează droguri, precum alcoolul, LSD – ul, sau amfetaminele pentru a atinge o stare de „beatitudine”;
b) utilitatea medicală – desemnează acele substanțe acceptate din punct de vedere social (medical) și folosite pentru vindecarea corpului sau psihicului: penicilina, aspirina, morfina, etc.
c) ilegalitatea – vizează acele substanțe a căror posesie și comercializare sunt definite de către public ca fiind împotriva legii și pot determina arestarea individului. Cocaina, heroina și LSD-ul – toate sunt considerate ca fiind droguri ilegale.
d) definirea publică – se referă la acele substanțe pe care majoritatea populației le denumește ca atare, atunci când este întrebată ceea ce este un drog.
Specialistul J. Drăgan, în lucrarea „Dicționar de droguri” (2005) stabilește mai multe tipologii de clasificare a drogurilor, folosind o diversitate de criterii și anume:
efectul produs asupra sănătății: stimulentele;
Acestea se subclasifica în:
stimulente ale veghii: amfetaminele, cafeina, cocaina, cathina, în doze moderate întrețin starea de veghe, cresc activitatea mentală și creează o senzație de bine;
stimulente ale umorii: antidepresoare care îndepartează starea depresivă, din
categoria acestora făcând parte: IMAO și substanțe triciclice. (ibidem, p. 296)
Depresoarele sunt substanțe care încetinesc activitatea SNC (sănătate în nume colectiv); în general ele au efecte analgezice și sedative și cuprind: opiul și derivații săi (morfina și heroina), medicamente pe baza de opiu sau derivați ai acestuia, morfinice de sinteză, barbiturice, tranchilizante și hipnoticele; (ibidem, p.92).
Halucinogenele sunt substanțe care perturbă activitatea SNC și provoacă alterări ale b#%l!^+a?percepției, temporale și spațiale. În această categorie sunt cuprinse: canabisul, LSD 25, mescalina, etc.( ibidem, p.49).
originea produsului:
1.Drogurile naturale sunt toate substanțele stupefiante și psihotrope extrase sau preparate din plante, altele deci decât cele de sinteză, fără a fi prelucrate chimic, de exemplu: canabisul, cocaina, frunzele de coca, morfina, opiul.( ibidem, p.105);
2.Drogurile de semisinteză sunt cele realizate prin procedee chimice pornind de la o substanță naturală extrasă dintr-un produs vegetal ( heroina, LSD);(ibidem, p.106);
3. Drogurile de sinteză sunt elaborate în întregime prin sinteze chimice: metadona, mescalina, LSD 25, amfetamina, designer-drugs, ecstasy ori alte substanțe psihotrope obținute în laboratoare clandestine.
– sunt incluși și solvenții volatili și alte produse cu poprietăți asemănătoare drogurilor ; produse ce sunt deturnate de la folosirea lor tradițională, fiind totodată larg răspândite și ușor de procurat ; presupun o puternică dependență psihică și uneori fizică producând totodată și fenomenul de toleranță. ( ibidem, p.106)
regimul juridic:
– substanțe a căror fabricare și administrare sunt supuse controlului ( morfina, barbituricele ) sunt folosite în tratamente medicale;
– substanțe total interzise ( LSD, heroină, ecstasy, cocaină ).( ibidem, p.299);
dependența generală: fizică, psihică și mixtă. (ibidem, p. 91)
În general, drogurile și medicamentele în particular sunt nu numai funcționale, dar și disfuncționale pentru indivizi și societate. Dependența fizică și cea psihică constituie efectele cele mai disfuncționale ale consumului de droguri. b#%l!^+a? b#%l!^+a?
De asemenea, drogurile ilegale nu produc nu numai dependență, ci afectează viața individuală, familială și socială. La acestea se adaugă costurile sociale determinate de combaterea și prevenirea consumului de droguri, ca și cele implicate de celelalte probleme sociale legate de acest consum. (Rădulescu și Dâmboeanu, 2006, p.190).
Schema evoluției consumului de drog de la prima administrare și până la stadiul de dependenta gravă:
a) începem să folosim drog căutând buna dispoziție denumită euforie, sau căutând senzații noi, sau imitând semenii care ne asigură că „merită să încerci”;
b) luăm drogul, obținând sau neobținând trăirile așteptate. Este faza așa numitului „uz recreațional”;
c) faza „abuzului”de drog- cantitățile administrate și efectele asupra SNC; exp: pericolul public pe care îl reprezintă un fumator de hașiș care conduce mașina, riscul pe care îl reprezintă un tânăr alcoolic cu intolerabile dureri ulceroase care se „anesteziază” îngerând spirt medicinal;
d) „toleranța”- după un timp, în cazul unui mare număr de substanțe se constată o adaptare a organismului care face necesară administrarea unei cantități mai mari de drog pentru a obține același efect;
e) „dependența”- incapacitatea de a întrerupe consumul de drog prin voință proprie;
f) „sevrajul”- întreruperea administrării duce la o suferință cu simptome mintale și fizice, distincte pentru fiecare clasă de substanțe. (ibidem, pp. 191-193)
Studii de cercetare
În România, fenomenul consumului de droguri, prezintă anumite particularități, în special în rândul tinerilor cu vârta cuprinsă între 17-24 de ani. Concret, conform datelor oferite de EMCDDA, acest fenomen a scăzut de la 10,85 % în 2000, la 8,98 % doi ani mai târziu, numărul tinerilor consumatori de droguri ajungând până la 348 de persoane. (ibidem, p. 75)
În anul 2001, Centrul de Studii și Cercetări pentru Problemele Tineretului din cadrul Ministerului Tineretului și Sportului a publicat lucrarea “Starea tineretului din România în 2001”, în care o secțiune aparte o constituie “Consumul de droguri în România”.
Constatările principale ale acestei secțiuni se referă, între altele, la caracteristicile generale ale consumatorilor de droguri și la profilul psihologic al acestora.
Astfel, în concordanță cu aceste constatări, media de vârstă a consumatorilor români de droguri a înregistrat, în mod permanent, o scădere, de la 18-22 de ani la începutul anului 1997, la 15-18 de ani în 2001.
Drogurile cel mai frecvent consumate de tinerii români sunt heroina și marijuana, urmate de ecstasy, amfetaminele și cocaină. Un aspect important al consumului de heroină o reprezintă modalitatea de administrare prin injectare.
Nivelul de educație a consumatorilor de droguri este, în general, scăzut, ei provin din toate mediile sociale, dar, cu precădere, din medii familiale problematice. În ceea ce privește structura lor psihică, consumatorii români de doguri au un anumit profil de personalitate, concretizat de lipsa încrederii de sine, cu note depresive accentuate, absența sentimentului de securitate, impulsivitate, intoleranță la frustare, lipsa unor repere valorice, etc. b#%l!^+a?
La nivel național, Agenția Națională Antidrog a realizat în 2005, un astfel de proiect, incluzând subiecți cu vârsta de 15-64 de ani. Una dintre concluziile acestui studiu se referea la creșterea probabilității consumului de droguri ilegale, la subiecții cu vârste tot mai tinere, dar și a interiorizării unui număr ridicat de tineri (53,6%), riscurilor asociate acestui tip de consum (ibidem, p. 76)
Agenția Națională Antidrog a realizat prin intermediul unor specialiști mai multe cercetări ale acestui fenomen în rândul studenților din două centre universitare importante din țara noastră și anume din județele Bihor și Cluj-Napoca.
Primul studiu intitulat „Tinerii și drogurile. Dimensiuni psihosociale și politici de prevedere a consumului de droguri”, a fost realizat în perioada 2005-2007, având la bază un eșantion reprezentativ de 1179 de elevi din județul Bihor și 909 de studenți din cadrul Universității Oradea, dar și din celelalte universități particulare din acest oraș. Această cercetare a fost una calitativă, a utilizat interviul sociologic și a presupus participarea profesorilor de liceu, universitari, a specialiștilor din diverse instituții publice locale responsabile de combaterea consumului de droguri, printre care Centrul de prevenire și Consiliere Antidrog, Inspectoratul Județean de Poliție Bihor, psihologie și psihiatrii ai Spitalului Județean Bihor. (Abraham, 2008, p. 23)
Consumul de droguri în rândul studenților a arătat frecvența acestui tip de comportament (7,2% au declarat că au încercat cel puțin o dată, iar 16 % reprezintă doar intenția). Din ultima categorie 40% au și consumat droguri, iar 6% au primit propunerea de a distribui droguri. (Abraham, 2008, p. 32)
Mai mult decât atât, cei care consumă droguri sunt studenți de sex masculin, din anul II b#%l!^+a?b#%l!^+a?de studii universitare, cu vârsta cuprinsă între 21-23 de ani. În ceea ce privește performanța școlară, studenții au medii de 5-6, unii dintre ei aflându-se în situația repetării anului universitar. (ibidem)
Aceștia provin din familiile în care nivelul de educație al părinților este de doar maxim patru clase, dar și familii cu educație și stausuri superiore, dar asemănătoare cu ale studenților. (ibidem)
Din totalul studenților, 12,6% au declarat că unii dintre colegii lor consumă droguri precum: marijuana, ecstasy, cocaină și heroină, mai ales în cluburi, discoteci și la petreceri.(ibidem)
Alte concluzii de referă la faptul că acest fenomen există, și este scăpat de sub control, foarte mulți dintre subiecti afirmând că sunt căutați de traficanții de droguri, oferindu-le gratuit o doză mică de droguri. De cele mai multe ori ,consumul de droguri, este asociat cu consumul de cafea, tutun și alcool. (ibidem, pp. 32-33)
Cercetarea din anul 2007 intitulată „Prevalența consumului de droguri, calitatea vieții și sănătatea mintală a consumatorilor de droguri și a celor cu risc de consum în rândul studenților municipiului Cluj-Napoca” este o cercetare, având la bază un chestionar anonim, auto-administrativ, format din 49 de întrebări și aplicat unui număr de 704 studenți (nivel licență), dar și anumite tehnici de scalare. (ibidem, p. 74)
Principalele concluzii ale studiului se referă la următoarele aspecte: 1. persoanele vulnerabile, cu risc crescut de a consuma droguri sunt mai depresive, consumă mai des alcool, iar nivelul optimismului mai scăzut; 2. din totalul subiecților, 64,7% dintre persoanele cu risc de a consuma droguri, au declarat că au cunoștiințe care consumă droguri ilegale, 59% dintre aceștia li s-au oferit spre consum droguri ilicite, iar 63,8% au și consumat aceste tipuri de droguri; 3. studenții consumatori de droguri, consumă mai mult alcool decât persoanele abstinente. (ibidem, pp. 74-75)
În anul 2010 Agenția Națională Antidrog a realizat o cercetare națională, pe un eșantion de 2191 de subiecți, cu vârsta cuprinsă între 15-34 de ani. Colectarea datelor a fost realizată de Centrul pentru Studierea Opiniei și Pieței (CSPO) și a avut la bază interpretarea datelor obținute prin aplicarea unui chestionar (215 întrebări și 400 de variabile). (ANA, 2011, p. 27)
Acest studiu identifică tipul de droguri consumate- sedative, canabis, extazy, heroină și cocaină, dar și distribuția pe sexe a consumului- femeile conmsumă mai multe suvstante sedative, în timp ce bărbații preferă substanțele ilegale. În ceea ce privește categoria de vârstă 15-34 de ani, cele mai consumate droguri sunt canabisul, cocaina și SPP-ul. (ibidem, 2011, p. 30)
În ceea ce privește distribuția geografică, locul I al consumului de droguri legale este ocupat de București/Ilfov cu 6%, urmată de la o diferență mare de regiunea din sud cu 1,5%, iar pozițiile regiunilor în ceae ce privește consumul de substanțe ilegale sunt păstrate ca în situația amintită anterior, diferind doar valorile procentuale. (ibidem, p. 2011, p.31)
Acestea sunt doar câteva dintre cercetările naționale și locale realizate de ANA, cu scopul de a înțelege comportamentul de consum de droguri, precum și al intenției de a limita sau elimina acest tip de comportament.
Reglementarea legislativă a consumului de droguri
În ceea ce privește tratamentul de specialitate acordat cosumatorilor si celor dependenți de droguri, Legea 522/2004, care modifică și completează Legea 143/2000, precede includerea consumatorului de droguri în circuitul integrat de asistența de specialitate.
În anul 2003 a fost aprobată, de către Guvernul Românei, “Strategia Națională Anti- b#%l!^+a?Drog, valabil pentru perioada 2003-2004, prin care s-a urmărit, pe termen scurt, crearea cadrului instituțional pentru abordarea multisectorială a problematicii drogurilor, iar pe termen lung a fost avută în vedere reducerea numărului de persoane angajate în consumul și traficul de droguri, în mod paralel cu crearea și dezvoltarea unor servicii de educație, informare, prevenire și tratament.
Un obiectiv strategic important produs de Agenția Națională Antidrog a constat în crearea unor rețele naționale de informații, cu scopul de a monitoriza circuitul illicit și traficul de droguri. De asemenea, un alt obiectiv strategic a constat în stabilirea unei rețea de laboratoare de analiză a drogurilor la nivel național, având ca unitate centrală Laboratorul Național de Analiză a Drogurilor, prin intermediul cărora drogurile confiscate pe teritoriul României pot fi analizate în cel mai scurt timp.
În legătură cu producția sau traficul de droguri, cel mai recent Raport al Departamentului de Stat American precizează că, nefiind un producător de droguri, România este o țară de tranzit pentru traficul de substanțe radio-active din Asia de Sud-Vest către Europa Centrală și de Est.
Pe de altă parte, România este pe cale de a deveni o rută de tranzit pentru droguri sintetice din Europa occidentală și de Nord către Orient. Majoritatea drogurilor sunt aduse în România prin Portul Constanța.
Exceptâd rolul de tranzit, România este și un teritoriu de depozitare a drogurilor, în special, prin frontiera de sud, unde sunt stocate pentru diferite perioade de timp, iar apoi sunt transportate spre Europa occidentală.
Fiind sematară a Convenției ONU cu privire la Droguri din anul 1998 țara noastră b#%l!^+a?b#%l!^+a?joacă un rol activ în cadrul unității anti-drog a Inițiativei de Cooperare Sud-Est-Europeană (SECI), înregistrând în ultimii ani, mai multe rezultate pozitive.
Printre cele mai importante obiective ale Strategiei Naționale Antidrog din perioada 2005-2012, se numără reducerea cererii și ofertei de droguri, întărirea cooperării internaționale și dezvoltarea unui sistem global de informare, evaluare și coordonare privind problematica drogurilor. (Rădulescu, Dâmvoeanu, 2006, pp. 245-258)
Pentru punerea în aplicare a acestor obiective cu caracter general, strategia amintită mai sus, prevede un Plan de Acțiune desfășurat până în 2008, care include obiective specifice și diverse activități pentru realizarea acestora, termenele de evaluare, de realizare și factorii resposabili.
Un obiectiv important în reducerea cererii de droguri îl constituie prevenirea consumul de droguri prin aplicarea unor programe la nivelul școlii, familiei și comunității.
Un alt obiectiv general, al strategiei naționale antidrog vizează, asigurarea unor măsuri eficiente (schimb de echipamente medicale sterile, ace și seringi), consiliere psihologică, programe de tratament substitutive pentru consumatorii de droguri etc.
Ca activități specifice sunt prevăzute crearea și funcționarea efectivă a unui sistem de prescriere a tratamentului de substituție, a cadrului legislativ care reglemetează prescrierea tratamentului de substituție în penitenciare, reducerea riscurilor asociate consumului de droguri în penitenciare etc.
Creșterea sprijinului comunitar și profesional acordat tuturor categoriilor de consumatori de droguri, inclusiv evitarea marginalizării acestora, reprezintă un alt obiectiv implicat de reducerea riscurilor asociate consumului de droguri.
De asemenea, Strategia Națională Antidrog, precizează factorii care generează infracționalitatea asociată consumului de droguri:
poziția României la intersecția principalelor rute tradiționale utilizate de traficanții internaționali și faptul că, din anul 2007, țara noastră reprezentă granița;
creșterea fluxului de imigranți spre România și alte state membere ale U.E;
dezvoltarea traficului comercial prin punctele de frontieră;
creșterea consumului de droguri și, în special, a celui de droguri sintetice,
proliferarea rețelelor teroriste interesate în obținerea de fonduri din traficul ilicit de droguri;
cooperarea insuficientă între instituțiile abilitate în reducerea ofertei de droguri;
Un rol important în cadrul Strategiei Naționale Antidrog din perioada 2005-2012 revine acțiunilor de informare și evaluare, rol îndeplinit de Observatorului Român pentru Droguri și Toxicomanie, care elaborează Raportului Național Anual privind situația drogurilor în România.
Activitățile urmăresc evaluarea periodică a situației consumului problematic de droguri, a numărului de consumatori, colectarea și interpretarea datelor referitoare la cererea de tratament ca urmare a consumului de droguri, a datelor referitoare a bolilor infecțioase asociate consumului de droguri, a datelor referitoare la bolile infecțioase asociate consumului de droguri, monitorizarea deceselor legate de consumul de droguri, colectarea unor date cu privire la criminalitatea asociată consumului de droguri, etc.
În ansamblul ei, Strategia Națională Antidrog din perioada 2005-2012, dincolo de faptul că este mult mai complexă și mai bine fundamentată, are meritul de a elabora, în mod unitar, o serie de obiective generale, obiective specifice și măsuri de aplicare care acoperă întreaga problematică ridicată de combaterea flagelului drogurilor în România, făcând mai funcționale și mai eficiente actualele sau viitoarele structuri și resurse angajate în acest proces. (ibidem, p. 258). b#%l!^+a?
1.1.3. CONSUMUL DE DROGURI ÎN ROMÂNIA
1.1.3.1. CAUZEZELE ȘI EFECTELE CONSUMULUI DE DROGURI
Înainte de anul 1989, problema drogurilor părea complet străină de realitățile țării noastre, neexistând statistici oficiale cu privire la tranzitul, producerea, traficul sau consumul de droguri, iar ideologia regimului obliga mass-media să publice informații în acest domeniu doar cu privire la situația existentă în afara granițelor țării, cu precădere din Occident. (Sandu, 2002, p. 64)
Cu certitudine că și în epoca comunistă în România existau cazuri de consum de droguri, dar ele erau rare. Consumul de droguri se făcea cu mare teamă și discreție departe de ochii lumii și ai autorităților. Asemenea ,,evenimente” se petreceau de regulă în campusurile universitare în care locuiau studenți străini, ei fiind cei care introduceau ilegal droguri în țară și le consumau; doar o mică parte din droguri fiind comercializată condamnandu-i astfel și pe alții la ,, moartea albă” (Sandu, 2002, p. 64)
Imediat după 1989, o dată cu deschiderea frontierelor și în condițiile anomiei legislative specifică acelei perioade de atunci, România a devenit, mai întâi, o țară de tran
Ziție a drogurilor ( punctul de legatură între, „Orientul producător” și ,,Occidentul consumator”), pentru ca după 1992 să devină și o piață de desfacere a unei cantități de droguri b#%l!^+a?b#%l!^+a?care era îndreptată spre Vest.
Schimbările apărute după 1990 în țară noastră, au permis alegerea unui nou stil de viață în rândul adolescenților și tinerilor. Deschiderea granițelor, a dus însă și la apariția unor probleme noi, despre care știm foarte puțin, informațiile fiind în general fie din cărți, fie din filme.Un număr tot mai mare de tineri sunt expuși sau afectați în mod direct de consumul de droguri.
S-a profitat de legislația relativ blândă, incapabilă să ducă la descurajarea consumului și comercializării de droguri, după cum o vină au avut-o și organele abilitate, care nu au întreprins la timp și cu duritatea necesară măsurile de prevenire și combatere a acestui flagel.
Acest fenomen al consumului și abuzului de droguri reprezintă un pericol deosebit de grav la adresa întregii societăți românești, cu repercursiuni atât în plan economic, cât și social.
Tranziția spre o societate democratică, deschiderea totală a frontierelor de stat, trecerea la economia de piață, precum și poziția geografică, au constituit factori determinanți în includerea României în „ruta balcanică” de traficare a drogurilor, dinspre țările producătoare către cele consumatoare. (Popescu et. al., 2004, p. 112)
Aspectele legate de dezagregarea familială cuplată cu săracia, scăderea controlului social și slaba organizare a sistemului de asistență socială comunitară, au generat o creștere a variatelor riscuri cu care se confruntă copiii și tinerii: violență în familie, în școală, în stradă și în comunitate, abandon școlar chiar din primele clase, recurgerea la forma de cerșetorie și delincvență, trafic și consum de droguri. Majoritatea tinerilor consumatori de droguri comit infracțiuni împotriva proprietății, pentru a acoperi costurile consumului.
Tentația consumului de droguri crește proporțional cu vârsta, elevii fiind mult mai vulnerabili în ultimii ani de liceu și primii ani de studii superioare, deși autoritățile apreciază că vârsta la care tinerii încearcă pentru prima dată drogurile este în scădere, școlile generale devenind un punct de atracție pentru distribuitorii de “moarte albă”. B#%
Traficul și consumul de droguri a început să atragă segmente diverse din populație, fapt care a antrenat și o diversificare a gamei de droguri utilizate în consum- heroina administrată pe cale injectabilă, opium, cocaină, anfetamine, canabis, etc. De asemenea, s-a extins și uzul unor medicamente care, administrate în combinație cu băuturile alcoolice, generează efecte stupefiante și halucinog.Consumul de droguri injectabile are consecințe extrem de grave asupra sănătății populației. Folosirea în comun a instrumentelor de injectare de către consumatorii de droguri este una din cauzele incidenței ridicate a bolilor cu trasmitere sexuală (HIV/SIDA, hepatita B, C, sifilis).
Concomitent cu cele menționate mai sus, comercializarea drogurilor pe teritoriul României înregistrează valori din ce în ce mai ridicate.
Un indicator relevant al funcționării unei veritabile piețe de desfacere a drogurilor în România îl constituie înregistrarea primelor cazuri de deces survenite în urma intoxicației acute cu droguri.
Consumul de droguri reprezintă una dintre problemele sociale grave, care conduce la instalarea dependenței, devine o sursă de suferință, îmbolnăviri, sărăcie, excludere socială, somaj, etc. pentru numeroase persoane, afectând în special tinerii. Este lezat nu numai comportamentul social al persoanelor în cauză, ci și viața familiilor sau comunităților din care acestea fac parte. (Fundația de Îngrijiri Comunitare, 2004, p. 8)
Dramele care se petrec în familiile în care există membrii care se droghează sunt numeroase și de multe ori ireparabile: părinți care își duc copiii la cura de dezintoxicare, familii aflate în prag de divorț , familii în care și părinții și copiii se droghează, indivizi care își abandonează ocupația de bază, numeroase furturi și acte criminale de care se fac vinovați cei care trebuie să-și procure neapărat drogul.
Traficanții de ,,moarte albă” și-au extins aria de activitate în marile orașe, în facultăți și în școli, urmărind să-și formeze o clientelă cât mai bogată, uneori chiar sub ochii îngăduitori ai celor în drept să vadă și să acționeze în consecință.
Astfel se pierd vieți omenești și se deturnează de la normalitate destine ale unor tineri care ar fi devenit poate personalități strălucite. (Vasilescu et. al, 2004, p. 112)
Comunitatea care favorizează consumul de droguri se găsește într-o fază de dezorientare culturală. Acestă dezorientare este mai pronunțată la tinerii care se găsesc într-o căutare, prin esență destabilizantă, de identitate în general și de identitate socială în particular.
În acest context, consumul de droguri este deseori asociat de către tinerii în dificultate, cu o cultură alternativă, atractivă, a contrariilor, opusă unei comunități în care nu se simt integrați. (Ferreol și Bengescu, 2000, p. 30)
Trebuie să evidențiem, în special, că acest comportament al unei persoane care
consumă droguri va fi întotdeauna foarte complex și nu putem asocia cauzalități și nici consecințe de o formă invariabilă, deoarece numărul de componente care intră în joc sunt multe și diferite, ceea ce face ca schimbărie să fie foarte diferite de la un caz la altul.
Antecedentele de risc în ceea ce privește consumul de droguri, așa cum au fost ele observate în diferite studii, cuprinde cauze: (Sanchez et. al, 2002,p. 113 )
Antecedente comportamentale cu caracter individual:
Eșec în randamentul academic
Apariția conduitei antisociale la vârste tinere b#%l!^+a? b#%l!^+a?
Consum precoce de substanțe care creează dependență
Antecedente atitudinale cu caracter individual:
Nu ia în considerare nici autoritatea și nici regula stabilită
Responsabilitate scăzută față de școală
Atitudini pozitive față de comportamente incorecte
Atitudini pozitive față de conduita adulților (de la vârste foarte mici)
Antecedente psihologice cu caracter individual:
Nivelul stimei de sine scăzut
Un profil școlar slab
Căutarea de senzații noi
Antecedente cu caracter familial:
Stil de viață familial care conține comportamente antisociale și de consum de substanțe care creează dependența.
O gravă problemă în abilitățile sociale ale părinților.
Familie dezorganizată în ceea ce privește obiceiurile, regulile, valorile, etc.
Antecedente cu caracter comunitar
Situație socială și economică precară
Dezorganizare la nivel comunitar în ceea ce privește obiceiurile, regulile, valorile, etc.
Comunitate tolerantă față de comportamentele incorecte
Ușurința de a face rost de substanțe care creeză dependență
Mediu social cu un mare număr de consumatori de droguri. (Sanchez et. al., 2002, p. 114)
Motivele cele mai frecvente invocate de elevi și tineri în explicarea consumului de droguri sunt:
S-a ivit ocazia, iar tânărul nu a făcut altceva decât să încerce.
Utilizarea drogurilor este privită de elevi ca ceva incitant, ca o dovadă de curaj, în ciuda faptului că părinții tratează problema drogurilor ca pe un mare pericol.
Unii copii și tineri utilizează drogurile sau solvenții organici în încercarea de a uita de problemele cu care sunt confruntați sau de a atenua supărarea ivită în urma unui eveniment neplăcut petrecut în familie. Alteori, cauzele gesturilor lor sunt mai profunde: o reacție față de frustrări sau abuzuri, față de faptul că nu li se acordă atenție acasă, la școală sau în anturaj.
Pentru a depăși momentul psihologic critic al primei experiențe sexuale, unii adolescenți, stimulați de anturaj și de „super informațiile” pe care le pun la îndemâna lor mass-media, recurg fie la alcool, fie la drog, fie la amândouă pentru a fi „performanți”.
Utilizarea drogurilor reprezintă, în special în cazul tinerilor, un mod de a reacționa în fața singurătații, la senzația de inutilitate, la lipsa de respect de sine și de propria persoană . (Popescu et. al, 2004, p. 112)
Dacă o persoană începe să utilizeze droguri, atunci apar probleme noi în viața sa și întrebări de genul: Cum am să plătesc produsul?; Cum pot să țin ascuns acest lucru de familia mea?; Unde aș putea să consum drogurile? De la cine să le cumpăr?; Cum voi putea totuși să fiu în stare să-mi continui serviciul? ș.a.m.d
Este posibil, ca pentru o perioadă relativ scurtă de timp, persoana să reușească să mențină sub control lucrurile, dar la un moment dat viața “normală” nu mai poate fi combinată cu folosirea drogurilor și, ca urmare, încep să se acumuleze problemele de la muncă, din familie, de sănătate, a banilor, etc (Sanchez, 2002, p. 115)
Problemele pot reprezenta pentru consumatorul de droguri un fel de „legitimație” de a avea dreptul să continue să consume. Durerea respingerii sau a eșecului trebuie amorțită. Pentru a-și putea menține o existență cât mai apropiată de aceea dinaintea consumului și pentru a face față prestațiilor sociale, el va simți că trebuie să consume în continuare. (Rădulescu, Dâmboeanu, 2006, p. 9)
Consumul determină amplificarea continuă a cererii de droguri și influențează direct creșterea proporțională a ofertei. Fenomenul de răspândire a drogurilor prezintă multe caracteristici și poate fi analizat în termeni ai sistemelor combinatorii ale răspândirii.
Acest fenomen s-a accentuat în perioada 1995-1996, în condițiile în care traficanții nu s-au mai limitat doar la tranzitarea țării noastre, ci au constituit stocuri care le puteau permite redistribuirea drogurilor. (Mătăchiță, 2000, p. 3)
În prezent se poate vorbi de existența unei piețe interne a drogurilor, cu filiere de distribuție bine organizate și o ofertă considerabilă (heroină, marijuană și hașiș, ecstasy, amfetamine, cocaina etc.) și de un grup de „clienți” ai acesteia, consumatorii de droguri (din ce în ce mai numeroși și din ce în ce mai tineri).
Absența până în anul 2000, a unei legislații care să reglementeze regimul folosirii substanțelor utilizate pentru producerea unor droguri, a permis producătorilor să le fabrice în laboratoare clandestine.
În anul 2000 a fost adoptată Legea 143 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, care a stabilit mai multe reglementări printre care cele mai importante vizează sancționarea producerii, extracției, experimentării, deținerii, transportului, vânzarii, plăsarii pe b#%l!^+a?b#%l!^+a?piață sau efectuarea fără a avea dreptul legal, a altor operațiuni cu astfel de substanțe.
Flagelul consumului de droguri, denumite în trecut și stupefiante, se face simțit în toată lumea și nu constituie o noutate pentru nimeni; gravitatea fenomenului rezidă însă în extinderea pe care a căpatat-o și în diversificarea substanțelor toxice, interzise prin lege.
Cert și vizibil este faptul că la acest început de mileniu, societatea contemporană plătește un tribut greu, cel al traficului de droguri și terorismului, care creează dificultăți deosebite în prevenirea și combaterea lor cu mijloace tradiționale.
Permeabilitatea granițelor generează serioase provocări pentru noile democrații, după decenii în care granițele au fost închise ermetic, iar căderea sistemului comunist a permis oamenilor și bunurilor să tranziteze efectiv frontierele.
Nevoia de restabilire a controlului este în prezent evidentă, mai ales dacă se iau în considerare creșterea exponențială a migrației ilegale și a activităților de contrabandă ce privează statul de considerabile surse de venit. Această situație creează „paradoxul libertății” și generează dificultăți majore sistemelor democratice care, prin natura lor, sprijină idea unor granițe dechise.
Nu este surprinzător faptul că organizațiile și grupurile criminale au fost atrase către Europa Centrală și răsăriteană, ca urmare a dificultăților și disfuncționalităților de ordin legislativ și instituțional specifice perioadei de tranziție.
Efectele consumului de droguri
Efectele consumului de droguri sunt multiple și țin cont de natura substanței consumate: legale sau ilegale. În acest subcapitol urmăresc descrierea consecințelor drogurilor ilegale (ale cocainei, marihuanei).
Autorul Lucian Vasilescu, în volumul „Modificări neuropsihice indude de droguri. Evaluarea și managementul de caz ” (2004, p. 24) analizează efectele consumului de droguri ilegale, împărțindu-le în:
efecte căutate: efectele pe termen scurt sunt înlăturarea oboselii, la scurt timp după prizare (cca 20 minute) induce o stare de euforie, încredere în sine, mulțumire și dă impresia unei capacități mărite a funcțiilor intelectuale, iar prin injectare efectele apar după 20 de secunde sub
forma unei stări euforice.
efecte nefaste: pe termen scurt antrenează o stare de agitație și instabilitate, tulburari de judecată și comportament: transpirații, dilatarea pupilelor. La doze puternice apar convulsii, paranoia, psihoze, pierederea greutății, grețuri.
alte efecte: perforații ale mucoasei nazale, eczemă în jurul nărilor, și dependența psihică se instalează rapid.
Acelaș autor face vorbire și de diversitatea efectelor consumului de marijuana asupra corpului consumatorului. Acesta menționează că toate organele și funcțiile corpului unui individ pot fi afectate, înregistrându-se modificări evidente la nivel fiyic și psihic.
Fumatul marijuanei este de asemenea nociv. Actul fumatului este legat de apariția astmului, bronșitelor, enfizemelor, a afecțiunilor cardiace și a numeroaselor forme de cancer, vizând în special plămânii.
De asemenea, acesta poate duce la creșterea complicațiilor din timpul sarcinii și a travaliului. Un copil cu mamă fumătoare poate avea o greutate mai mică la naștere decât copilul unei mame nefumatoare.
Conținutul unei țigări cu marijuana se referă la substanțele specifice fumului de țigări obișnuite, cum ar fi monoxidul de carbon și gudronul. Pe de altă parte însă, marijuana are 50% mai mult gudron decât tutunul, fumul său este însă și mai iritant și are un efect mai puternic asupra căilor respiratorii superioare (sinusurile și laringele). De asemenea, irită și traheea și bronhiile și cu cât fumul este mai adânc tras în plămâni și reținut la acest nivel mai mult timp, cu atât este mai mare și gradul de intoxicare. (ibidem, p. 26)
Consumul marijaunei are un spectru larg de implicații, atât la nivelul comportamentului, cât și la nivelul stărilor afective. Acesta împiedică coordonarea mișcarilor, pierderea abilitaților și funcțiilor perceptuale și senzoriale. Rapidele schimbări de stare pot produce scurte perioade de axietate, confuzie sau chiar forme asemănătoare nebuniei. (ibidem, p. 27)
Efectele nocive nu pot fi reduse doar la cele menționate mai sus. Diversitatea drogurilor duce la manifestări și complicații diferite. Intenția este, la acest nivel, de a nu repeta aceeași idee, ci mai degrabă să crea o imagine de ansamblu asupra consecințelor nevaste ce pot doborâ din temelii un individ perfect sănătos. Rolul cercetării de față este acela de a identifica, mai cu seamă, percepția subiecților, despre consumul subtanțelor ilicite.
1.1.3.2. SOLUȚII DE PREVENIRE A CONSUMULUI DE DROGURI
b#%l!^+a?
Odată identificate cauzele și efectele consumului de droguri, devine necesară, măsura b#%l!^+a?de stabilirea a acelor soluții eficiente și aplicate la nivelul unui caz particular, de prevenire a consumului de subtanțe ilicite. Mai întâi trebuie să stabilim în ce constă procesul de prevenire.
Astfel că, G. Trifan , în lucrarea „Moartea albă”(2003, p. 119) definește prevenirea ca pe un „proces continuu de promovare a creșterii și a potențialului individului, al familiei și al comunității în scopul diminuării probabilității de apariție a problemelor legate de abuzul în consumul de alcool și/ sau droguri.”
În acest sens, „prevenirea consumului de droguri a devenit în ultimii ani, o prioritrate a strategiilor elaborate în diferite țări, pentru combaterea consumului și dependenței de droguri, care iau ca premisă ideea larg folosită în domeniul sănătății publice, conform căreia a preveni costă mai ieftin decât a trata”. (Rădulescu și Dâmboeanu, 2006, p. 278)
Activitățile de prevenire pot să îmbrace forma unei duble abordări, respectiv :
un proces deliberat și constructiv menit să promoveze creșterea interesului indivizilor și a comunităților către un potential uman deplin
contracararea circumstanțelor dăunatoare, cum sunt riscurile legate de sănătate și de siguranță, stresul familial, presiunea de la locul de muncă, izolarea, violența, greutățile econimce și locuințele neadecvate, serviciile medicale sau îngrijirea copilului. (Popescu et. al., 2004, p.143)
“Literar, prevenirea consumului de droguri înseamnă : în sens negativ – a preveni ca oamenii să dezvolte, să mențină și să agraveze o dependență, iar în sens pozitiv să stimuleze un comportament sănătos”. (Abraham, 2004, p. 400)
Un rol extrem de important este exercitat de programele de educație aplicate în cadrul școlilor, clasificate în trei categorii principale în funcție de caracteristicile activității de prevenire
prevenirea primară care se adresează minorilor și tinerilor care nu au experimentat drogurile ;
prevenirea secundară care are ca scop determinarea tinerilor care au consumat deja droguri să abandoneze această deprindere și informarea acestora cu privire la riscurile asociate consumului de droguri ;
prevenirea terțiară care vizează evitarea reluării consumului de droguri de către foștii dependenți de droguri, reducerea ofertei de droguri și a promovării drogurilor. (Rădulescu și Dâmboeanu, 2006, p. 278).
Tehnicile de consiliere a dependenților de droguri
Măsurile concrete de reducere a numărului consumatorilor de droguri se referă la diferite tehnici de consiliere a dependeților de droguri. Aceste măsuri se referă la o multitudine de indicatori. Mai exact se impune necesitatea derulării unor programe de educație a dependenților în familie, comunitate, la școală. (Rădulescu și Dâmboeanu, 2006, p. 280)
Cea mai cunoscută tehnică de prevenire a consumului de droguri este reprezentate de interviul motivațional. Acest interviu propune o abordare psihologică a situației toxidependenților, a motivațiilor acestora, precum și decizia de producere a schimbării ăn bine.
În volumul „Terapia toxicodependenței. Posibilități și limite”(2003, p. 75), Iolanda Trifan definește astfel interviul motivațional/ cercul lui Prochaska: „modalitate de a ,, debloca’’ clientul din punctul în care îl menține blocat ambivalența motivațională, el având resursele necesare de a realiza schimbarea, fie ca un preludiu al psihoterapiei în sensul de a deschide drumul către o muncă terapeutică ulterioară” .
Se poate vorbi de două faze ale interviului motivațional : construirea motivației pentru schimbare și consolidarea angajării în schimbare; prima fază fiind utilă atunci când persoana este în precontemplare sau contemplare, iar a doua este oprtună începând cu etapa acțiunii.
Principiile interviului motivațional sunt:
exprimarea empatiei ;
evidențierea discrepanței dintre comportamentul prezent și obiectivele de perspectivă ;
evitarea confruntării cu clientul ;
folosirea rezistenței clientului ;
creșterea încrederii clientului în eficacitatea sa. ( ibidem, p. 76)
Pentru a înțelege mai bine aceată tehnică de consiliere am trecut în revistă și modelul consilierii consumatorului și a principaelor sale etape. ( vezi figura de mai jos)
recădere
b#%l!^+a?
b#%l!^+a?
comportament stabil
recădere
Fig. 1. Etapele consilierii dependenților de droguri, model adaptat al lui Prochaska și Diclemente (1982), preluat din Sanchez et. al. (2002, p. 113)
Acestea sunt doar câteva din aspectele și trăsăturile comportamentului dependenților de droguri. Acestea mă vor ajută să înțeleg evoluția actului delincvent în rândul tinerilor din România. Rămâne însă de văzut care va fi evoluția acestui fenomen social la nivel global și numai.
1.4. Toxicomania
1.4.1. Definiția și caracterizarea generalã a toxicomaniei
Tentația de a evada din realitate, de a ajunge la stǎri euforice existǎ încǎ din antichitate când se fumau anumite ierburi cu efecte afrodisiace si halucinogene. Dacǎ în antichitate existau doar droguri naturale, ulterior, datoritǎ situațiilor limitǎ și în special a rǎzboaielor, oamenii de științǎ au creat drogurile (substanțele) artificiale care erau folosite pentru armatele diverselor popoare ce trebuiau sǎ reziste în regim de rǎzboi, de multe ori fǎrǎ apǎ și hranǎ și pentru anihilarea durerii cauzate de rǎni.
Astfel, în secolul XVII s-a descoperit morfina (calmant pentru durerile provocate de rǎni), iar apoi s-a realizat cǎ aceasta duce foarte repede la dependențǎ fizicǎ si psihicǎ. S-a cǎutat un înlocuitor și, prin derivarea morfinei cu opiumul s-a descoperit heroina care inițial se credea cǎ nu dǎ dependențǎ așa de mare ca morfina. În realitate dependența de heroinǎ e de șapte ori mai mare decât cea de morfinǎ. Dupǎ primul rǎzboi mondial aceste substanțe au început sǎ fie consumate în toatǎ lumea, astfel fenomenul toxicomaniei a luat amploare, dependența putând fi legatǎ de consumul unui singur drog sau de utilizarea mai multor droguri (politoxicomanie) în doze ne-terapeutice și în scopuri ne-medicale. Astfel, prin consumul de droguri, individul încearcǎ sǎ obținǎ stǎri de beatitudine, de reverie, de plenitudine și de satisfacție interioarǎ, dar și un refugiu ca soluție la situațiile de impas ale vieții cǎrora el nu le poate face fațǎ.
În literatura de specialitate existǎ mai mulți termeni care definesc uzul și abuzul de substanțǎ printre care: toxicomanie, toxicodependențǎ, adicție, drogodependențǎ, dependențǎ de droguri și farmacodependențǎ.
Toxicomania este o stare psihosomaticǎ ce rezultǎ în urma interacțiunii individului cu un produs psihoactiv (psihotrop) specific având drept consecințe tulburǎri de comportament și alte reacții care presupun o dorințǎ invincibilǎ, permanentǎ continuǎ sau periodicǎ de a consuma drogul pentru obținerea anumitor efecte psihice. În cazul în care consumul de droguri este suprimat se declanșeazǎ tulburǎri severe de diferite forme, grade și intensitãți.
Organizația Mondialǎ a Sǎnǎtǎții (1957) definește toxicomania ca o stare de intoxicație periodicǎ sau cronicǎ determinatǎ de consumarea repetatǎ a unui drog (natural sau sintetic). Antoine și Maurice Porot înțeleg prin toxicomanie “apetența anormalǎ și prelungitǎ manifestatǎ de cǎtre anumiți indivizi pentru substanțele toxice sau droguri pe care le-au cunoscut accidental sau le-au cǎutat cu intenție efectul analgezic, euforic sau dinamizator, apetențǎ care devine rapid obișnuințǎ tiranicǎ și care atrage dupǎ sine aproape inevitabil creșterea progresivǎ a dozelor” (Toxicomaniile, p. 7).
Pentru a înțelege mai bine acest concept, este necesar sǎ se clarifice semnificația termenilor dependențǎ, dependențǎ fizicǎ, dependențǎ psihicǎ, drog, toleranțǎ și sevraj, cu care toxicomania opereazǎ. Astfel, dependența reprezintǎ dorința de a consuma periodic sau continuu o substanțǎ toxicǎ pentru a obține din acest fapt o plǎcere sau pentru a risipi o stare de indispoziție. Dependența psihicǎ este starea mentalǎ caracterizatǎ prin impulsul pacientului spre consumul periodic sau continuu al drogului, în scopul dobândirii unei plǎceri sau al anulǎrii unei stǎri de tensiune. Dependența fizicǎ reprezintǎ starea adaptativǎ care are drept consecințe apariția unor tulburǎri fizice intense, când este stopatǎ administrarea substanței sau dupǎ neutralizarea acțiunii sale de cǎtre un antagonist specific.
Toleranța se manifestǎ prin necesitatea de a mǎri progresiv dozele pentru a se obține efectul dorit. Sevrajul este caracterizat de survenirea simptomelor somatice dupǎ stoparea sau reducerea unui drog care se utilizeazǎ regulat. Se numește drog substanța naturalǎ sau sinteticǎ aptǎ sǎ ducǎ la dependențǎ. Definiția clinicǎ este mai precisǎ: “drogurile sunt substanțe psihoactive, susceptibile de a induce efecte psihice trǎite succesiv, ca o întǎrire a desfǎșurǎrii unei stǎri de dependențǎ psihologicǎ sau fizicǎ” (Henri Chabrol, pag. 7).
Astfel, din cele menționate mai sus, reies urmǎtoarele caracteristici psihopatologice ale toxicodependenței: nevoia permanentǎ de consum continuu sau periodic a unui drog natural sau sintetic, cu tendința de a crește doza inițial administratǎ; dependența fizicǎ și psihicǎ; b#%l!^+a?neputința de a renunța la utilizarea drogurilor; manifestǎri psihopatologice si fiziologice care apar în cazul întreruperilor bruște a consumului de substanțe; degradarea fizicǎ, psihicǎ, moralǎ b#%l!^+a?și socialǎ în urma utilizǎrii îndelungate a drogurilor.
Deși dependenții de droguri sunt considerați niște delicvenți, ei sunt în realitate oameni bolnavi ajunși în stare de iresponsabilitate pentru faptele lor.
1.4.2. Definiția și caracterizarea generalǎ a drogurilor
În ultimii ani, la majoritatea buletinelor de știri televizate sau nu, auzim cǎ a mai fost prins un traficant de droguri, cǎ un tânǎr s-a sinucis în urma consumului de stupefiante, cǎ a avut loc o crimǎ, ucigașul fiind consumator de substanțe toxice sau cǎ un individ a murit datoritǎ unei supradoze. Așadar, folosirea substanțelor toxice reprezintǎ o problemǎ majorǎ în sǎnǎtatea publicǎ prin creșterea sa frecventǎ, prin ecoul pe care îl are asupra desfǎșurǎrii și adaptǎrii sociale, prin mortalitatea de care este strâns legatǎ.
În ceea ce privește traficul de droguri, România este o țarǎ de tranzit dinspre Orientul Mijlociu cǎtre Europa de Vest și astfel dupǎ 1989 a devenit o țarǎ consumatoare. În perioada ’90-’96 cuiburile traficanților și consumatorilor de droguri erau cǎminele studențești, apoi s-au extins și prin baruri, discoteci, case de rromi și chiar la colț de stradǎ. Traficul de droguri a devenit o afacere rentabilǎ în România, dar în același timp și o mare problemǎ la nivel macro și microsocial.
Mulți oameni de științǎ încearcǎ sǎ explice și sǎ anihileze acest fenomen. De exemplu, Antoine Porot a definit drogul ca fiind o “substanțǎ naturalǎ sau sinteticǎ aptǎ sǎ ducǎ la o dependențǎ: se folosește în general în farmacologie pentru a desemna orice produs a cǎrui administrare la animalul de experiențǎ provoacǎ un rǎspuns al acestuia. Este sinonim pentru evitarea termenului de medicament”. Definiția clinicǎ este mai precisǎ: “drogurile sunt substanțe psihoactive, susceptibile de a induce efecte psihice trǎite succesiv, ca o întǎrire a desfǎșurǎrii unei stǎri de dependențǎ psihologicǎ sau fizicǎ” (Henri Chabrol, p.7). Eusebiu și Laura Tihan definesc drogul ca o “substanțǎ de origine vegetalǎ, animalǎ sau universalǎ care servește la prepararea anumitor medicamente: narcotice, stupefiante (medicamente care inhibǎ centrii nervoși provocând o stare de inerție fizicǎ și psihicǎ, care prin folosire repetatǎ dǎ naștere obișnuinței)”.
În dicționarul de psihiatrie (J. Postel) drogul este “substanța care, introdusǎ în organismul uman, poate modifica una sau mai multe dintre funcțiile sale. Termenul desemneazǎ substanțe psihotrope, susceptibile de a genera o dependențǎ, fiind deci toxicomanogene. Actualmente termenul desemneazǎ substanțe interzise utilizate de toxicomani.
1.4.3. Clasificarea drogurilor
În funcție de criteriile adoptate existǎ diverse forme de clasificare a drogurilor. În 1924, L. Lewin în “Phantastica” distinge cinci grupe de substanțe dupǎ efectele cǎutate de utilizatori:
a) Euphorica – substanțele care produc liniștea interioarǎ și un sentiment de bunǎ ființare, cuprinzând îndeosebi opiaceele; Lewin a adǎugat aici și cocaina;
b) Phantastica – drogurile care corespund halucinogenelor (peyotl, datura); Lewin a adǎugat canabisul și derivatele sale;
c) Inebriantia – substanțele care produc beția: alcool, eter;
d) Hypnotica – substanțele care provoacǎ somn; la vremea lui Lewin erau cloralul, kawakawa și veronalul; astǎzi li se adaugǎ toate barbituricile, tranchilizantele și somniferele;
e) Excitantia – substanțele ce reprezintǎ stimulente: cafea, kat, la care se adaugǎ azi amfetaminele și cocaina.
O altǎ clasificare este cea datǎ de J. Delay și P. Deniker aceasta fiind compusǎ din trei grupe:
1) Psiholepticele care diminueazǎ activitatea psihicǎ; se includ aici neurolepticele cu efect antidelirant utilizate în psihoze, tranchilizantele, sedativele, anxioliticele și hipnoticele (somnifere, barbiturice);
2) Psihoanalepticele care stimuleazǎ activitatea psihicǎ includ nooanalepticele care stimuleazǎ vigilitatea (cafea, amfetaminele) și timoanalepticele care au un efect pozitiv asupra dispoziției (antidepresive);
3) Psihodislepticele care corespund halucinogenelor și canabisului, iar pentru unii, stupefiantelor precum și alcoolului.
Cele mai frecvente clasificǎri ale drogului sunt:
a) dupǎ efectul produs asupra SNC : se pot identifica produse depresoare (opiul, morfina, heroina, barbituricile, benzodiazepinele, tranchilizantele, hipnoticele, metaqualona, etc.); produse stimulente (cocaina, crack-ul, khat-ul, amfetaminele, anorexigenele, etc.) și produse peturbatoare sau halucinogene (canabis, LSD, fencyclidina, mescalina, psilocybina etc.)
b) dupǎ originea produsului regǎsim produse naturale, produse de semi-sintezǎ și produse de sintezǎ; b#%l!^+a?
c) dupǎ regimul juridic al substanțelor sunt întâlnite substanțe a cǎror fabricare și administrare sunt supuse controlului (morfina și barbituricile) și substanțe total interzise (LSD, heroina, b#%l!^+a?crack-ul);
d) dupǎ dependența generatǎ sunt droguri care creeazǎ dependențǎ psihicǎ, droguri ce creeazǎ dependențǎ fizicǎ și droguri ce dau dependențǎ mixtǎ.
Pentru a aborda aceastǎ temǎ cât mai exhaustiv voi face o scurtǎ trecere în revistǎ a celor mai utilizate droguri. Astfel sunt întâlnite urmǎtoarele grupe de droguri:
-substanțe psihotrope și substanțe stupefiante care modificǎ percepția și activitatea mentalǎ. Acestea cuprind: depresoarele, halucinogenele, analgezicele, hipnoticele, stimulentele.
Depresoarele micșoreazǎ activitatea SNC încetinind funcțiile vitale și reflexele, calmeazǎ și relaxeazǎ. În doze bine determinate sunt utilizate în medicinǎ, mai ales ca sedative pentru a induce somnul. Barbituricele și tranchilizantele minore sunt depresoare ale SNC; de asemenea, analgezicele opioide acționeazǎ ca depresoare ale SNC.
Halucinogenele acționeazǎ asupra SNC și conduc la apariția iluziilor senzoriale sau a halucinațiilor. Cunoscute și sub denumirea de “droguri psihodelice” în rândul lor se înscriu dietilamida acidului lisergic (LSD), fencyclidina, psilocybina și unele amfetamine substituite la nucleul benzenic (Ecstasy, Adam).
Analgezicele influențeazǎ reacția la durere diminuând sau înlǎturând tulburǎrile psihice care o însoțesc (anxietatea, tensiunea psihologicǎ, indispoziția).
Hipnoticele sunt substanțe depresoare ale SNC care induc somnul. Barbituricile, metaqualana și clorahidratul sunt exemple de hipnotice. Numeroase droguri pot fi concomitent sedative și hipnotice.
Stimulentele intensificǎ activitatea SNC și stimuleazǎ activitatea creierului și a unor centri nervoși din mǎduva spinǎrii. Anumite stimulente au pe plan internațional o utilizare terapeuticǎ legalǎ, cum ar fi anorexigenele (reduc pofta de mâncare) și unele medicamente pentru tratarea depresiilor psihice.
-amfetaminele și alte stimulente (efedrinǎ, crank, ice, rocks, MDMA, extasy) produc stǎri de euforie, lipsa oboselii, pot realiza performanțe în cadrul unor acțiuni simple, mǎresc nivelul de activitate, produc anorexie, duc la creșterea nivelului de violențǎ. Amfetaminele creeazǎ dependențǎ, pot fi administrate oral, injectate sau inhalate (prizate) pe cale nazalǎ sau fumate.
Consumul de amfetamine conduce la modificǎri psihologice sau comportamentale dezadaptative, semnificative clinic, cum ar fi euforia sau aplatizarea afectivǎ, modificarea de sociabilitate, hipervigilitatea, sensibilitatea interpersonalǎ, tensiunea sau mânia.
-substanțele de origine naturalǎ care sunt cocaina, cannabisul și ciupercile halucinogene. Cocaina este un produs natural care se obține din frunzele plantei de coca și are efecte asemǎnǎtoare cu ale altor stimulente, fiind una din cele mai adictive substanțe folosite frecvent. Este un drog cu acțiune de scurtǎ duratǎ care produce efecte rapide și puternice asupra SNC atunci când e administratǎ intravenos sau fumatǎ. Efectele principale ale cocainei sunt euforia, senzația de creștere a energiei, acuitatea mentalǎ mǎritǎ, creșterea conștiinței senzoriale, anorexie, anxietate crescutǎ și susceptibilitate, nevoie scǎzutǎ de somn, încredere în sine mǎritǎ. Din planta canabis se obțin mai multe forme care pot fi fumate sau consumate oral, acestea purtând denumiri diferite: marijuana, hașiș, sensimilla. Modificǎrile comportamentale sau psihologice dezadaptative semnificative clinic induse de canabis sunt: deteriorarea coordonǎrii motorii, euforie, anxietate, deteriorarea judecǎții, senzație de încetinire a timpului, retragere socialǎ. Foarte rar pot apǎrea reacții depresive acute care sunt în general puțin grave și trecǎtoare, dar pot necesita intervenție psihiatricǎ. Ciupercile halucinogene au efecte similare cu canabisul.
-opiaceele sunt derivați ai opiului, produși prin metode de prelucrare relativ simple, mai mult fizice decât chimice; opioidele includ și substanțe recente produse prin sinteze chimice uneori destul de complexe (Kaplan & Sadock, p.121). Opioidele se împart în naturale (opium, morfina, codeina), semisintetice (heroina, hydromorphone, oxycodone) și sintetice (metadona, buprenorfina, meperdine). Consumul de opiacee produce modificǎri dezadaptative psihologice și comportamentale semnificative clinic care apar la scurt timp dupǎ uzul acestora, cum ar fi: euforie inițialǎ urmatǎ de apatie, disforie, agitație sau lentoare psihomotorie, deteriorarea judecǎții, deteriorarea funcționǎrii sociale, constricție pupilarǎ, torpoare, dizartrie, deteriorarea atenției și a memoriei.
Heroina este un antidepresiv al SNC, produce o stare de bunǎstare, de reverie, eliminǎ durerea și induce somnul. Intoxicația severǎ datoratǎ unei supradoze de heroinǎ, poate duce la comǎ, dilatație pupilarǎ, depresie, pierderea cunoștinței care în extremǎ cauzeazǎ moartea. Consumul de herionǎ dǎ naștere senzațiilor euforice, activeazǎ regiuni cerebrale prin care se produce dependeța fizicǎ și psihologicǎ caracterizatǎ prin dorința pentru drog, toleranțǎ (necesitatea pentru doze din ce în ce mai mari pentru a ajunge la același rezultat) și sevraj dureros și periculos ce include panicǎ, frisoane, anxietate, greațǎ sau vomǎ, insomnie, febrǎ, diaree, lǎcrimare sau rinoree. Aceastǎ substanțǎ consumatǎ în perioada de sarcinǎ crește riscul de avort și naștere de copil mort. Copilul aflat în uter poate ajunge la naștere în sevraj și existǎ posibilitatea sǎ manifeste diferite probleme de dezvoltare. De obicei consumatorii își injecteazǎ heroina intravenos în brațe, gambe, glezne, sub limbǎ, dar pot injecta și subcutanat, b#%l!^+a?intramuscular, pot fuma sau inhala (priza). Fiecare mod de administrare aduce cu sine posibilitatea instalǎrii bolilor prin contaminare, SIDA, hepatitǎ, pneumonie și pericolul supradozei deoarece concentrația și tǎria drogului sunt variabile ce nu pot fi monitorizate. b#%l!^+a?
Diacetilmorfina sau diamorfina, cǎci așa se mai numește heroina, este o pudrǎ de culoare albǎ, bej sau maro ce degajǎ un miros specific înțepǎtor și are gust amǎrui. Ea se traficheazǎ sub forma unor mici pachețele numite “bile”, cântǎrind între 0,01 grame și 5 grame, foarte rar pure, de obicei în amestec cu alte substanțe sau ingrediente ca laptele praf și huma. În prezent se fabricǎ doar în laboratoarele clandestine și existǎ patru sortimente de heroinǎ, respectiv heroina 1, 2, 3 și 4. Heroina 1 și 2 nu sunt prea cǎutate pentru cǎ au o concentrație micǎ de substanțǎ activǎ; heroina 3 se mai numește brown-sugar, Hong-Kong Rocks, Vogelfutter și are o concentrație de pânǎ la 60% diacetilmorfinǎ; heroina 4 este diluatǎ cu diferite substanțe chimice (manitol, talc și bicarbonat) pentru cǎ ea conține diacetilmorfina în proporție de 60-95%. Efectele cǎutate de consumatori sunt o reacție de euforie (flash), dupǎ care urmeaz o stare de destindere, de relaxare, de cǎutare de sine, stare ce dureazǎ între douǎ și șase ore. Prin inhalare sau fumatǎ aceste efecte sunt mai puțin puternice, dar indiferent de metoda folositǎ pentru consum dependența fizicǎ și psihicǎ apare la prima administrare. Odatǎ cu dependența apar și efectele nefaste cum ar fi: îngustarea pupilei, încetinirea ritmului cardiac, grețuri, tulburǎri intestinale, urinare, hepatitǎ viralǎ, pneumonii, supradoza care poate fi fatalǎ. Heroina poate cauza nebunie temporarǎ, comportament violent și psihozǎ, iar consumatorii crezând cǎ pot face lucruri extraordinare, sunt adesea deziluzionați de capacitǎțile lor. Pentru recuperarea heroinomanilor este nevoie de un lanț terapeutic complex: retragerea clientului din consum gradual sau imediat, folosirea medicației pentru a ușura efectele fizice ale sevrajului, medicație antidepresivǎ administratǎ cu scopul de a regla sistemul nervos, prescrierea metadonei ca substitut pentru heroinǎ, se impun consilierea și diverse tipuri de psihoterapie.
Dupã cum se observǎ, dintre toate drogurile am pus accent pe heroinǎ deoarece în cercetarea de fațǎ sunt studiate fenomenele care îi privesc pe cei aflați în tratament de recuperare în urma dependenței de heroinǎ.
1.4.4. Profilul de personalitate al toxicomanului
Din subcapitolele anterioare se poate deduce cǎ aportul de droguri conduce la un polimorfism psihopatologic, configurând astfel un anumit profil de personalitate al toxicomanilor.
B. Ball afirma cǎ “intrarea în toxicomanie se face prin poarta durerii, a voluptǎții și a grijilor”. De aici se desprinde importanța factorului emoțional-afectiv, aspectul moral și socio-cultural al utilizǎrii drogurilor de cǎtre comunitatea suferindǎ. Psihanaliza abordeazǎ toxicomaniile ca pe niște forme sublimate ale unor pulsiuni refulate, o formǎ particularǎ de realizare a “principiului plǎcerii” caracteristicǎ Eurilor imature, slabe, narcisice și masochiste.
Pentru conturarea profilului de personalitate al toxicomanului consider necesarǎ trecerea în revistǎ a factorilor etio-patogenetici și de personalitate, a descrierii personalitǎții toxicomanilor, precum și a trǎsǎturilor caracteristice ale acestora.
Cei mai importanți factori etio-patogenetici și de personalitate care determinǎ individul sǎ consume droguri sunt:
curiozitatea, cǎutarea de senzații noi, de inedit, atracția exercitatǎ de o plǎcere interzisǎ, fascinația legatǎ de percepția unui potențial pericol;
conotația antisocialǎ a abuzurilor de substanțe toxice, fapt care dǎ semnificația unui refuz al valorilor sociale, al sistemului, evadarea dintr-o lume perceputǎ ca ostilǎ;
cǎutarea naivǎ a unei forme noi de comunicare cu alți indivizi care împǎrtǎșesc aceleași idealuri;
tentativa disperatǎ de a relua comunicarea ruptǎ cu apropiații datoritǎ principiilor morale rigide ale acestora;
drogul poate oferi iluzia temporarǎ a unei creșteri a performanțelor intelectuale
ale individului, sau a capacitǎții de creație artisticǎ;
nevoia de afirmare narcisicǎ prin satisfacția produsǎ de efectul drogului;
compensația dificultǎților unor subiecți de a tolera frustrǎrile și legat de acestea, maturizarea lor afectivǎ și sexualǎ deficitarǎ.
Descrierea personalitǎții toxicomanului
Drogul nu face discriminǎri, nu ține cont de vârstǎ, sex, poziție socialǎ, privește atât personalitatea individualǎ cât și societatea cǎreia îi aparține. Fenomenul toxicomaniei se dezvoltǎ cu precǎdere în situații de crizǎ, atunci când se pun probleme mai dificile, diferite și fluctuante. La nivel macrosocial aceastǎ afirmație este concludentǎ pentru țara noastrǎ care datoritǎ tranziției se confruntǎ din ce în ce mai mult cu acest flagel numit toxicomanie. Indivizii consumǎ droguri datoritǎ dorințelor și modelelor proprii de gândire, acestea fiind diferite în raport cu normele morale și sociale. Pentru consumatori drogurile reprezintǎ efortul de a fi asemenea celorlalți sau dimpotrivǎ, dorința de a fi diferiți de ei sau chiar de a se identifica cu Eul ideal. Drogul devine un obiect de cult și un ritual psiho-social, creeazǎ o lume nouǎ cu regulile sale unde, în cazul în care consumul de substanțe toxice dominǎ angoasa și problemele legate de aceasta, toxicomanul devine sclavul ritualurilor, al nevoii, al traficanților. Prin b#%l!^+a?urmare, el se izoleazǎ într-o lume artificialǎ în care, în mod iluzoriu, își gǎsește o relativǎ liniște și libertate. b#%l!^+a?
Aparent, curiozitatea, imitația sau sugestia sunt cele care determinǎ consumul de droguri, însǎ, privind în profunzime, motivele toxicomaniei sunt reprezentate de revolta împotriva sistemului socio-cultural, de nevoia unor satisfacții imediate, de cǎutarea unui refugiu, de depǎșirea spațiului și a timpului, a unei realitǎți considerate ca insuficientǎ, represivǎ sau inacceptabilǎ. Dupǎ cum am menționat la începutul acestui subcapitol, personalitatea toxicomanilor are nivele mentale diferite și ei provin din medii sociale diferite, din aceste motive ea nu poate fi definitǎ în raport cu cadrul clinic obișnuit întrucât nevoia de drog se înscrie într-o largǎ paletǎ de motivații și nevoi.
Un exemplu de profil de personalitate al toxicomanului poate fi subiectul introvetit, fǎrǎ satisfacții, care provine dintr-o familie cu probleme pentru care drogul reprezintǎ o modalitate de evadare din acest mediu într-unul ireal, dar totuși ideal pentru el, unde sǎ se poatǎ afirma și sǎ poatǎ fi valorizat.
C. Oliventein relateazǎ în urma unui studiu despre tinerii toxicomani cǎ aceștia cautǎ prin utilizarea drogurilor sǎ își asigure o “putere absolutǎ”, iar prin desființarea barierelor dintre real și imaginar sǎ acceadǎ la imortalitate. În ciuda faptului cǎ nu existǎ un profil de personalitate clar stabilit al toxicomanilor, totuși pot fi identificate câteva trǎsǎturi caracteristice pentru aceastǎ categorie de indivizi:
dependența afectivǎ;
angoasa de separație;
izolarea și anxietatea resimțitǎ în relațiile cu ceilalți;
intoleranța la frustrǎri;
depresia;
nevoia de iubire, aprobare, valorizare;
satisfacerea imediatǎ a dorințelor;
lipsa de încredere în sine și pasivitatea;
timiditatea și hipersensibilitatea.
Pe fondul acestor caracteristici de personalitate apar și tulburǎri psihice. Deniker și colaboratorii sǎi (1973) au vorbit despre un “sindrom deficitar al toxicomaniilor” care constǎ într-un “deficit de funcționare intelectual” cu ideație lentǎ și cu tulburǎri ale memoriei imediate, într-un “deficit de bunǎ dispoziție și de afectivitate” care favorizeazǎ dezinserția familialǎ, apoi socialǎ în favoarea grupurilor marginale unde doar drogul este investit afectiv. La consumatorii de opiacee acest sindrom deficitar este rapid și constant; la consumatorii de halucinogene sunt prezente sindroamele psihotice delirante prelungite care evolueazǎ cǎtre schizofrenie; consumul de canabis creeazǎ sindromul de absențǎ a motivației; amfetaminele produc reacții delirante paranoide; consumul excesiv de droguri duce la accese confuzionale și chiar la come de duratǎ.
b#%l!^+a?
b#%l!^+a?
CADRU EMPIRIC
CAPITOLUL II
2.1. SCURTĂ PREZENTARE A METODOLOGIEI
Formularea și explicarea ipotezelor de lucru
Cercetarea de față are două obiective specifice. Primul se referă la descrierea și explicarea comportamentului consumatorului de droguri, din perspectiva foștilor dependenți, iar cel de-al doilea obiectiv specific constă în înțelegerea percepției studenților din București, care au declarat că nu au consumat niciodată substanțe ilicite.
Lucrarea „Impactul consumului de droguri asupra studenților” are trei ipoteze de lucru. Prima ipoteză este cea cu grad mare de generalitate și explică importanța analizei și descrierii conceptelor de devianță și comportament delincvențial, dar și a evoluției sensurilor acestora la nivel global, de la începuturi până în prezent.
Cea de-a doua ipoteză de cercetare este ipoteza cu nivel mediu de generalitate, care are ca scop principal trecerea în revistă a principalelor studii de cercetare (despre trăsăturile și efectele consumului de droguri), regăsite în literatura de specialitate internațională, dar și cele cu aplicabilitate în spațiul românesc după anul 1989 și până în prezent.
Și în cele din urmă am stabilit ipoteza cu nivel mediul de generalitate sau ipoteza de lucru. Aceasta poate fi concretizată astfel: << Consumul de droguri este un comportament deviant, cunoscut și răspândit în rândul studenților din București. >>
Principalele concepte care izvorăsc din ipoteza de lucru sunt : „droguri”, „ comportament deviant”, „studenți”, „dependență”.
Definiții nominale ale conceptelor
1. Droguri= este o substanță solidă, lichidă sau gazoasă a cărei folosință se transformă în obicei și care afectează direct funcționarea sistemului nervos, schimbă dispoziția, percepția și/ sau starea de conștiență modificând imaginea asupra realității înconjuratore. ( Snachez et. al., 2002, p. 79)
2. Dependență= Starea fizică și/sau psihică ce rezultă din interacțiunea unui organism viu cu o substanță (medicament), caracterizată prin modificări de comportament sau alte reacții, însoțite de nevoia de a lua acea substanță în continuu sau periodic, pentru a-i resimți efectele psihice și uneori pentru a înlătura suferința. (Abraham, 2001, p. 475)
3. Comportament deviant= comportament care contravine normelor sociale și presupune un set de sancțiuni, dar și control social, ca răspunsuri ale societății din care individul face parte. (exemplu poate fi intoxicarea cu droguri ilegale)
4. Student= persoană cu vârsta cuprinsă între 18 și 25 de ani, care poate avea un anumit status și rol socio-economic.
Operaționalizarea conceptelor
1. Droguri
Indicatori: – tipul substanței – drog legal
– drog ilegal-cocaină, marijuana etc.
– forma substanței: – substanță solidă
– substanta lichidă/injectabilă
– substanță gazoază
– efecte nocive asupra fizicului și psihicului
– boli ale trupupui- organele corpului
– boli psihice- anxietate, depresie
2. Dependența
Indicatori: – natura drogului- crează dependență
– nu crează dependență
– starea fizică a consumatorului
– starea psihică a consuamtorului
– compotamente modificate- starea de „exaltare”
– starea de covalescență
3. Comportament deviant
b#%l!^+a?
Indicatori: – subcultură delincventă
– consum de substante ilicite b#%l!^+a?
– legi de sancționare
– instituții/ centre de reabilitare
– experiențele de viață
– modelul familiei nucleare
– modelul prietenilor
4. Studenți
Indicatori: – date socio-demografice- vârstă- 18- 25 de nai
– sex- feminin/masculin
– nivelul educație- studii
universitare/postuniversitare
– profesie
– mediul de proveniență- rural/urban
Considerații generale a cercetării alese
Următorul pas este constituit din stabilirea tipului de cercetare, a metodelor, tehnicilor și instrumentelor aferente. Trebuie să menționez că cercetarea de față este una calitativă, preponderent explicativă, care are ca obiectiv prezentarea principalelor concepte și explicații teoretice, dar și a analizei acestora în situații concrete prin intervievarea subiectilor asupra temei de cercetat și anume consumul de droguri și efectele acestuia.
Am ales cercetarea calitativă pentru că presupune un ansamblu de metode, subiectul fiind cercetat dintr-o perspectivă naturalistă și interpretativă. Astfel că, Norman Denzin și Yvonna Lincoln (1994, p.2) caracterizau astfel cercetarea calitativă: „aceasta însemană o studiere a lucrurilor în mediul lor natural..Cercetarea calitativă implică folosirea și colectarea unei varietăți de materiale empirice-studii de caz, experiența personală și introspectivă, povestirea vieții, interviul, observația, texte istorice, materiale vizuale sau care acoperă interacțiunea (subiect-obiect, n.n), astfel încât să se descrie momente obișnuite sau deosebite din viața indivizilor precum și semnificațiile lor pentru aceștia (n.n)”.
Alte motive pentru care am ales acest tip de cercetare este faptul că, prin aplicarea interviului, cecetătorul se poate apropia mai ușor de opiniile subiecților, poate surprinde mai bine caracteristicile vieții cotidiene, iar informațiile strânse în urma acesteia sunt ample și detaliate. (Chelcea, 2004, pp. 72-78)
Tabelul de mai jos simplifică și mai bine trăsăturile cercetării calitative. (Chelcea, 2004, p. 78)
După ce am stabilit și caracterizat tipul de cercetare sociologică, am ales metodele specifice cercetării calitative, pe care le voi folosi în această lucrare. Este vorba despre interviul sociologic și tehnica de scalare.
Interviul folosit încă din Antichitate , apoi cu precădere în jurnalistică și în celălalte științe umane, are două obiective și anume: oferă intervievatorului posibilitatea unui discurs profund al subiecților și obținerea unor informații care aparțin exclusiv temei cercetate tocmai prin dirijarea intervievaților. (Moscovici, Serge și Fabrice Buschini, 2007, pp. 203-205)
Conținutul unui interviu cuprinde semnificațiile culturale ale subiecților și surprinde mai bine atitudinile, sentimentele, percepțiile, convingerile, valorile indivizilor, decât metodele cercetării cantitative. Bogăția cuvințelor și a semnificațiilor acestora, a gesturilor, expresiilor și a elementelor ideografice și iconice, reprezintă alte motive pentru care interviul sociologic este recomandat ca o metodă de culegere a datelor subiective ale indivizilor. (Moscovici, Serge și Fabrice Buschini, 2007, pp. 206-211)
De asemenea, am ales ca tip de interviu, pe cel structurat sau semidirect. Acest tip de interviu este o tehnică destul de flexibilă, care se situează undeva între cel structurat și cel liber, făcând apel la o listă de întrebări dianinte stabilite. Este ceea ce se numește ghid de interviu. Ordinea întrebărilor nu este fixă, ci se face în funcție de discursurile subiecților. Ceea ce trebuie să facă cercetătorul este să dirijeze discuția în termeniii temelor cercetate, prin întrebări la momente potrivite. (Moscovici, Serge și Fabrice Buschini, 2007, pp. 212-213)
O altă tehnică folosită este tehnica de scalare. Scala exprimă „ansamblul de operaționalizare, cuantificare și măsurare socială prin care se redau intensitățile duferitelor proprietăți ale fenomenelor studiate”. (Mărginean, 2000, p. 212)
Tehnica de scalare cuprinde un set propoziții, expresii simple sau simboluri, cărora le b#%l!^+a?sunt atribuite o anumită valoare sau anumiți itemi. (Mărginean, 2000, p. 213) Astfel am ales o b#%l!^+a?scală compusă, pentru a putea surprinde atitudinile față de performanța activităților managerului și ale subordonaților dintr-o multinațioanlă.
Cea de-a treia metodă sociologică, pe care am aplicat-o în cercetarea de față, este studiul de caz sau studiul cazului. Am considerat ca este o metodă utilă plecând de la afirmația lui Donalt T. Campbell conform căreia acesta este un pas mic care poate conduce la concretizarea unei teorii noi. Definit de Robert E. Stake (1984/1995, XI) ca : „studiul unui singur caz particular și complex în vederea funcționării lui, cu circumstanțele importante”, acesta are următoarele caracteristici: „sistem integrat, abordat holistic, cercetătorul interesându-se mai mult cum deât ce.”
De asemnea fenomenul studiat se referă la opersoană, la o colectivitate sau la o instituție. Așa cum afirma și Collerette (1996/2002, p. 407) un alt motiv pentru care am ales această metodă este acela că mă pot axa pe un fenomen actual, specific societății contemporane- comunicarea și socializarea în rândul indivizilor (studenților) într-un context real- orașul București.
Yin (1984, p. 21) susține că reprezentativitatea datelor obținute prin constituirea unui astfel de studiu pot fi atribuite numai populației cercetate. Mai exact, studiul de caz realizat va fi unul instrumental (Chelcea, 2004, p. 176) ce are ca obiectiv principal înțelegerea manifestării noului proces de comunicarea și socializare la români.
Ca o mică concluzie, pot afirma faptul că, relevața studiului de caz (aplicat atât celor care au consumat la un moment dat droguri, cât și celor care nu au adoptat un asemnenea comportament deviant) rezultă din specificitatea întrebărilor, complexittaea tehnicilor: observație, interviu, studiul documentelor, confirmând ceea ce nota Robert Yin despre acesta. Stdiul de caz „râmâne unul dintre cele mai provocatoare eforturi depuse în domeniul științelor sociale”, reușind să surprindă un fenomen contemporan din viața reala a indivizilor. (Yin, 2005, p.17)
Un alt pas al cercetării de teren îl constituie stabilirea tipului de eșantionare. Am ales eșantionarea teoretică care nu pune accent pe reguli statice, ci mai degrabă pe relații, contexte, grupuri și interacțiuni sociale, pe analiza calitativă și intensivă. (Vlăsceanu, 1986, p. 53)
Reprezentativitatea eșantionului nu este cuprinsă în etapele proiectării cercetării, ci rezultă din concepte, explicații, teorii. Eșantionarea treoretică se poate aplica și unui studiu de aprofunzime. Se referă la la culegerea unor date care explică principalele concepte (în cazul de față interviul și tehnica de scalare). Această analiză are următoarele principii de bază: 1. definirea subiectului cercetării; 2. stabilirea persectivei sociologice în care se încadrează problema pe care o analizăm; 3. alcătuirea principalelor metode și tehnici de investigare; 4. investigarea unui număr relativ mare de persoane sau grupuri care să determine constituirea unor explicații și enunțuri teoretice și 5. culegerea și interpretarea datelor. (Vlăsceanu, 1986, pp. 54-58)
2.2. ANALIZA ȘI INTERPRETAREA DATELOR
2.2.1. Interpretarea studiilor de caz
Interpretarea rezultatelor studiilor de caz a avut la bază intervievarea subiecților/studenților din București, prezentarea datelor socio- demografice, dar și alcătuirea pentru fiecare subiect în parte a unei hărți eco care suprinde trăsăturile și implicațiile cu privire la consumul de droguri ilegale. Astfel că am realizat trei astfel de hărți ale ecosistemului subiecților care se refeă la condițiile de locuit, la relația cu familia de origine, cu anturajul, la nivelul de studii, comportamentul consumului de droguri, dar și la internarea la un centru de detoxificare.
Harta ecositemului subiectului 1 C. B. (22 de ani )
b#%l!^+a?
b#%l!^+a?
Legendă: relații slabe relații puternice, condiții
locuit
precare
comportament asemănător
momente rare relații puternice
Harta ecosistemului subiectului 2 P.R. (25 de ani)
Legendă: , – relații puternice, strânse
Harta ecosistemului subiectului 3 F.C. (26 de ani)
Percepția populației despre droguri este diferită, dar multe persoane cu traume, stresate, depresive, instabile, le consideră ca pe ceva normal de consumat, ca pe ceva care creează stări deosebite, care ne fac „încântători”, uitând conștient sau nu că tot ele – drogurile ne fac să fim marginalizați și chiar excluși din grup, din comunitate. (Rășcanu, 2004, p. 19).
b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a?
Interpretarea interviului
Interviul a fost aplicat unui număr de 15 subiecți, cu vârsta cuprinsă între 19- 26 de ani. Înterpretarea interviului m-a ajutat să identific care este evoluția fenomenului consumului de droguri, în rândul studenților din București. În analiza de față am ținut cont de următorii indicatori:
1. Indicatorul nivelul de educație și statusul socio-econimic:
– din totalul subiecților, 13 dintre studenți urmează cursurile universitare de scurtă durată și doar doi au finalizat și studiile post-universiatre oferite de universtățile din București.
– în prezent 12 dintre aceștia au un loc de muncă stabil și deci și venituri sigure;
2. Indicatorul percepția despre consumul de droguri: b#%l!^+a?
– studenții cunosc gravitatea acestui tip de comportament, premisele care duc la adoptarea acestuia, consecințele etc.: „Da. Am auzit de acest fenomen. Este foarte grav, într-cât provoacă dependență și îți distrugi corpul, dar și viața. Mulți aleg să încerce din curiozitate, alții din lipsa preocupărilor…Pot fi multe cauze…”(B.H., 21 de ani, student la ASE)
3. Indicatorul anturaj
– întrebați dacă au printre prietenii lor și consumatori de droguri, aceștia au susuținut, în proporție ridicată de 75 %, că au un astfel de prieten; doar 15% au afirmat că nu au auzit că vreunul dintre cunoscuți ar consuma droguri și 10% nu au știut să răspundă la această întrebare.
4. Indicatorul tipul de droguri
– în opinia respondenților, cele mai cunsocute tipuri de droguri consumate de prietenii acestora, sunt cocaina, marijuana și substanțele etnobotanice: „Cunosc un băiat care a consumat și cocaină și substanțe etnobotanice. ” (G.I., 25 de ani)
5. Indicatorul comportament delincvent
– la întrebarea „Puteți să îmi spuneți prin ce mijloace prietenul/cunoștiința dvs. și-a procurat aceste droguri? ”, 60% au afirmat că știu cazuri în care prietenii lor și-au vândut lucrurile personale, 30% au menționat că au furat bani de la părinți, rude, prieteni și doar 5% au declarat că aceștia au furat din magazine; din această categorie, doar 3 % au fost prinși și amendați de către autoritățile competente.
6. Indicatorul prevenirea consumului de droguri
– dintre cei intervievați doar 80% cunosc cazuri în care prietenii (consumatori de droguri) au fost internați în centre de detoxificare; din acestă categorie doar 45 % au declarat că au efect pozitiv asupra dependenților, aceștia reușind să se vindece în totaliate; restul de 20% nu cunosc dacă prietenii lor au beneficiat de vreun ajutor din partea specialiștilor, specificând că majoritatea trăiesc departe de părinți și familie, iar relațiile lor sunt distante: „Cunosc pe cineva din orașul meu, care trăiște de 4 ani în București. Aici învață și lucrează. A venit în capitală pentru că nu se înțelegea cu nimeni din familia sa, alegând să rupă orice legătuară cu aceștia. Din ce șiu eu de 4 ani nu a mai vorbit cu nimeni din familie. Și cred că nici aceștia nu știu care este situația lui. ” (C.F., 23 de ani)
7. Indicatorul evoluția comportamentului tinerilor
– acest indicator arată cum fenomenul consumului de droguri nu va dispărea în rândul tinerilor; tocmai că schimbarea nevoilor tinerilor, experiențele defavorabile, prin care acești trec (în cadrul familie, anturajului), dar și lipsa unor preocupări importante și a curiozătții îi va împinge către acest comportament total neadecvat și nefolositor: „Nu cred că vor dispărea drogurile vreodată. Se va găsi cineva să te „ispitească” la un momentat cu un gram „inofensiv” de ceva, și să te tranforme într-o „epavă”. Și mai cred că dacă prietenii, familia ajung să o facă din curiozitate, atunci se vor găsi cu siguranță victime sigure. ” (M.V., 25 de ani)
Aplicarea scalei percepției consumului de droguri în rândul studenților
– am aplicat această scală unui număr de 15 studenți din București;
– subiecții nu sunt consumatori de droguri;
– valorile itemilor reprezintă expresia matematică- suma totală a valorilor itemior/ la numărul total al subiecților.
– rezultatele obținute pot fi sinteizate astfel:
1. subiecții și-au exprimat acordul total față de efectul de dependență dat de consumul drogurilor (itemul1 -5), dar și față de utilitatea consilierii și vindecării dependenților în centrele de detoxificare (itemul 9-5,2)
2. de asemenea respondenții și-au exprimat acordul față de cauzele adoptării acestui comportament (anturaj- itemul 2- 4,3 și experinețele persoanle- itemul 4- 4,1), efectele asupra organismului (euforia de moment- itemul 3-4,2), locul de răspândire a drogului (baruri, discoteci, terase, itemul 6-3,8), ideea conform căreia substanțele etnobotanice crează dependență (itemul 7-3,9) și asupra comportamentului delincvențial al dependenților (furturi de bani și obiecte de la părinți, rude, prieteni, sau din magazine –itemul 11-4);
3. în schimb respondenții nu au putut oferi un răspuns concret (nici acord, nici dezacord) atunci când au fost specificate următoarele aspecte: tinerii se pot apuca de droguri din timpul facultății (itemul 5- 3,2), în găștile cu mulți prieteni cel puțin doi dintre aceștia sunt dependenți de subsțanțele nocive și ilicite. (itemul 8-3), dar și caracterului de dependență al b#%l!^+a?acestui comportament (itemul 10-3,2)
În acest sens pot afirma că analiza tehnicii scalare m-a ajutat să aduc noi informații despre percepția studenților din București, asupra consumului de droguri. În acest sens am putut completa demersul empiric al trăsăturilor, cauzelor și efectelor ingerării acestor substanțe ilegale.
CONCLUZII
Lucrarea de față m-a ajutat să înțeleg că, fenomenul consumului de droguri rămâne, din păcate, unul actual în societatea contemporană. Toți mai mulți studenți cad în mrejele acestei așa -zisei „euforii” temporare, fără să fie conștineți de problemele serioase care vor urma.
Abandonarea școlii, implicarea în anturaje periculoase, afectarea profundă a funcțiilor fizice și psihice ale corpului, comiterea acțiunilor delincvențiale, recuperarea greoaie în urma dependenței și reintegarea mai dificilă înapoi în societate, sunt doar câteva dintre exemplele negative, care te pot face să te gândești mai bine, înainte de consuma din „curiozitate” o cantitate mică de drog.
Am realizat o cercetare completă a fenomenului consumului de droguri din două perspective. Prima a constat în demersul teoretic al descrierii trăsăturilor, definițiilor și a altor aspecte ale consumului de droguri, regăsite în literatura de specialitate internațională și nu numai. Iar cea de-a doua perspectivă a fost stabilirea demersului empiric. Mai exact a făcut referire la fenomenul consumului de droguri și percepția asupra acestuia în rându studenților din București.
Principalele concepte analizate au fost cel de devianță, comportament deviant, și consumul de droguri.
De asemenea lucrarea a avut la bază mai multe ipoteze. În etapa descrierii generale a fenomenului am folosit ipoteza cu grad mare și mediu de generaliate, rămând ca în cercetarea sociologică să folosesc următoarea ipoteză de lucru: „Consumul de droguri este un comportament deviant, cunoscut și răspândit în rândul studenților din București. ”
În acest sens, aplicarea metodelor și tehnicilor de cercetare sociologice m-au ajutat să identific prezența fenomenului în rândul studenților din București (prin cele 3 studii de caz aplicate unor foști dpendenți și prin ghidul de interviu) și să stabilesc percepția despre acest fenomen, în rândul studenților din București (tehnica scalării).
Toate acestea m-au determinat să confirm ipoteza de lucru și să spun că consumul de droguri (indiferent de natura și legalitate acestuia) provoacă grave consecințe la nivelul individului, situându-se din păcate printre locurile fruntașe la captiolul infracțiuni la nivelul studenților.
Cercetarea empirică a urmărit calitatea rezultatelor și nu cantitatea acestora. Faptul că am aplicat interviul și scala unui număr de 15 subiecți și am arătat situația particulară a unor foști dependenți de droguri nu face decât să fundamenteze o cercetare serioasă, amplă cu date concrete și concise.
Rămâne de văzut dacă cercetarea de față va constituii o etapă premergătoare a viitoarelor cercetări ale specialiștilor. Un sigur lucru este sigur. Consumul de droguri este o realitate îngrijorătoare, o expresie din ce în ce mai evidentă a libertății adolecenților și tinerilor. b#%l!^+a?De aceea trebuie luate măsuri de control și supraveghere a acestor actori sociali, să existe un grad mai ridicat de colaborare a instituțiilor responsabile cu limitarea acestui tip de comportament, printr-un sistem mai bine reglementat, de sancțiuni mult mai aspre decât în prezent.
BIBLIOGRAFIE
Abraham, Pavel et. al., 2004. Asistența și reabilitarea persoanelor consumatoare de droguri. București: Național, .
Abraham, Pavel et. al., 2004. Prevenire si consiliere Antidrog. București: Ministerul Administratiei și Internelor
Abraham,Pavel et. al, 2001. ,Dictionar de droguri, toxicomanii și dependențe, București: Științelor Medicale, Larousse.
Abraham, Pavel et. al. 2008. Repere științifice ale consumului de droguri în societatea românească. Cluj-Napoca: Napoca Star.
Agenția Nașională Antidrog, 2011. Raport Național privind situația drogurilor. București: Reitox.
Chelcea. Septimiu, 2004. Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative și metode calitative. București: Economică.
Drăgan, J. 2005. Dicționar de droguri, București: All Beck;
Fundația de Îngrijiri Comunitare, 2004. Dependența de herionă, București: Fundația de Îngrijiri Comunitare
Giddens, Anthony, 2001. Sociologie. București: All.
Mărginean, Ioan, 2000. Proiectarea cercetării sociologice. Iași: Polirom.
Mătăchiță, Mihaela, 2000. Uniunea Europeană și lupta antidrog. România: țara de tranzit și consum, în România Liberă, supliment Integrarea Europeana,nr.8, 8 noiembrie 2000.
Miftode, Vasile et. al.,1995. Dimensiuni ale asistenței sociale. Botoșani: Eidos.
Mitrofan, Iolanda (coord.), 2003. Terapia toxicodependenței – posibilități și limite, București: Sper.
Popescu et. al., 2004. Hexagonul morții. București: Fiat Lux
Rădulescu.S. , Dâmboeanu.C., 2006. Sociologia consumului și abuzului de droguri. București : Lumina Lex.
Rășcanu,Ruxandra, 2004. Alcool și droguri:’’virtuți’’ și capcane pentru tineri. București: Universitatea din București.
Revista universitară de sociologie, Nr.1-2/2006. Craiova : Universitară;
Sanchez,Carmen Lopez și colab., 2002, Îndreptar privind alcoolul,tutunul și alte droguri. București: Ministerul de Interne prin Centrul de Resurse Juridice.
Sandu, Florin, 2002. Stop Drogurilor. Bucuresti :Sylvi.
Sorin, M. Radulescu, Cristina, Dâmboeanu, 2006. Sociologia consumului și abuzului de b#%l!^+a?droguri, București: Lumina Lex.
Stănișor, Emilian ,2003. Delincvența juvenilă, București: Oscar Print.
Suceavă. I. (1995), Îndrumar privind controlul vamal antidog, Direcția Generală a Vămilor, Ministerul Finanțelor;
Tănăsescu, I, 2001. Criminologie, agresologie, victimologie, București : All Beck.
Trifan, Gabriela, Abraham, Pavel, 2003. Moartea Alba. Brăila: Olimpiada, Brăila.
Vasilescu, Lucian et al., 2004. , Modificări neuropsihice induse de consumul de droguri. Evaluarea ș imanagementul de caz,. București: Focus, București.
Vlăsceanu, Lazăr și Cătălin Zamfirm,1993. Dicționar de sociologie, București:Babel.
ANEXE
A. ANEXĂ INTERVIU
Ghid de interviu
Bună ziua. Numele meu este Gheorghe Radu și sunt student în anul al III-lea, la Faculatate de Științe Politice, din cadrul SNSPA-ului. Realizez o cercetare pe tema consunmului de droguri în rândul studenților din București. De aceea, aș dorii să știu câteva aspecte legate de acest tip de comportament deviant, care sunt efectele acestuia asupra vieții de zi cu zi, dar și percepția dvs. despre evoluția acestui fenomen. Opinia dvs. este foarte importantă în finalizarea cercetării. De asemenea răspunsurile nu vor fi făcute publice, la fel cum și identitatea dvs. va rămâne confidențială.
1. Puteți să îmi spuneți care este numele și prenumele dvs.?
2. Dar vârsta și ocupația actuală?
3. Cum apreciați consumul de droguri?
4. Cunoașteți care sunt cauzele și efectele consumului de droguri? Dați câteva exemple concrete.
5. Ce tipuri de droguri cunoașteți?
6. Puteți să îmi precizați dacă în rândul prietenilor dvs. ați auzit de persoane care consumă în mod frecvent droguri?
7. Care ar fi motivele pentru care prietenii/cunoscuții dvs. au apelat la droguri?
8. Cunoașteți mijloacele prin care aceștia și-au procurat drogurile?
9. Dar măsurile de prevenire a consumului de droguri în rândul dependenților?
10. Cum apreciați evoluția consumului de droguri în rândul viitorilor studenți?
Vă mulțumesc!
B. ANEXA SCALEI PERCEPȚIEI CONSUMULUI DE DROGURI ÎN RÂNDUL STUDENȚILOR
Mai jos am formulat câteva enunțuri cu privire la activitatea din compania dvs. Mai exact am precizat câteva aspecte legate de felul în care dvs. percepeți fenomenul „consumul de droguri”. Fiecare le percepe în moduri diferite. Unii le consideră importante, alții mai puțin importante.
După ce citiți enunțurile indicați pentru fiecare câte o cifră, încercuind-o. Astfel:
dezacord total,
dezacord;
nici acord, nici dezacord;
acord;
acord total.
Nu există răspunsuri bune sau rele, ci doar adevărate sau false.
Vă mulțumesc!
Itemi
1. Consumul de droguri crează dependență. 1 2 3 4 5
2. Anturajul te poate determina să consumi droguri. 1 2 3 4 5
3. Consumul de droguri crează pe moment o stare de euforie. 1 2 3 4 5
4. Experiențele personale îi determină pe unii să consume substanțe ilegale.
1 2 3 4 5
5. Cei mai mulți dintre dependenți se apucă de consumul drogurilor încă din timpul facultății. 1 2 3 4 5 b#%l!^+a?
6. Barurile, terasele și discotecile sunt locuri unde poți întâlni cei mai muți dependenți de droguri. 1 2 3 4 5
7. Și substanțele etnobotanice crează dependență. 1 2 3 4 5
8. În găștile mari de prieteni poți găși cel puțin doi dependenți de droguri.
1 2 3 4 5
9. Este important ca cei dependenți de droguri să fie aduși la timp în centrele de detoxificare. 1 2 3 4 5
10. De cele mai multe ori eforturile de a se vindeca, depus de consumator și specialiști sunt în zadar.1 2 3 4 5
11. De cele mai multe ori dependenții de droguri recurg la delincvențe și anume furtul de bani și obiecte de la părinți, rude, prieteni sau chiar din magazine 1 2 3 4 5
În continuare aș dori să îmi precizați date despre dvs. Vă asigurăm că răspunsurile dvs. sunt confidențiale.
1. vârsta: 18- 25 de ani,
26- 35 de ani
36- 45 de ani
peste 45 de ani.
2. sexul: masculin
feminin.
3. starea civilă: necăsătorit/ă
căsătorit/ă
divorțat/ă
văduv/ă
4. ultima scoală abosolvită- liceu
învătământ universitar
învățământ postuniversitar
5. profesie…………………………..
6. mediul de rezidență: urban
rural.
Scala percepției consumului de droguri în rândul studenților
Itemi valoare acord
1. Consumul de droguri 5
crează dependență.
2. Anturajul te poate determina 4,3
să consumi droguri.
3. Consumul de droguri crează pe 4,2
moment o stare de euforie.
4. Experiențele persoanle îi determină pe 4,1
unii să consume substanțe ilegale.
5. Cei mai mulți dintre dependenți se 3,2
apucă de consumul drogurilor încă din timpul
facultății.
6. Barurile, terasele și discotecile sunt locuri unde 3,8
poți întâlni cei mai muți dependenți de droguri.
7. Și substanțele etnobotanice crează dependență. 3,9
8. În găștile mari de prieteni poți găși cel puțin 3
doi dependenți de droguri.
9. Este important ca cei dependenți de droguri 5,2
să fie aduși la timp în centrele de detoxificare.
10. De cele mai multe ori eforturile de a se vindeca, 3,2
depus de consumator și specialiști sunt în zadar.
11. De cele mai multe ori dependenții de droguri recurg la 4
delincvențe și anume furtul de bani și obiecte de la părinți,
rude, prieteni sau chiar din magazine
C. ANEXĂ STUDII DE CAZ
b#%l!^+a?
Cazul nr.1
Numele și prenumele: C. B.
Data nașterii: 07.04.1990
Nivel de scolarizare: 12 clase
Prenumele tatălui: A.
Vârsta tatălui: 41
Profesia tatălui: lucrător comercial
Prenumele mamei: M.
Vârsta mamei: 40
Profesia mamei: casnică
Frați: Adrian 14 ani
Mediul de rezindență: București
Condiții de locuit:
Tânărul locuiește împreună cu familia într-o garsoniera de bloc, sărăcăcioasa, cu o baie comunal, debranșați de la curentul electric. Condițiile materiale și igienico-sanitare sunt deficitare.
Relațiile interfamiliale nu prea există, nu sunt bazate pe dragoste și înțelegere, nu sunt favorabile creșterii și dezvoltării echilibrate a adolescentului și nici din partea părintilor nu există o preocupare deosebită pentru dezvoltarea copilului; în asemenea cazuri copilul poate fi o victimă directă sau indirectă a consumului de substanțe ilicite.
C.B provenind dintr-o familie care, zice el că nu își dădea interesul pentru a-l ajuta și pentru a-i creea condițiile necesare de educație, a apucat drumuri greșite, găsindu-și refugiul în alcool.
Devenind un dependent de cocaină (încă de la vârsta de 12 ani), în familie se iscau diferite scandaluri din lipsa banilor. C.B. spunea că pentru a-și procura bani pentru acest drog, ar fi fost în stare de orice, astfel încât s-a apucat de furat. Tot ce făcea era ca să uite de mediul și traiul familial, să încerce să traiască într-o lume diferită față de cea pe care a cunoscut în mediul său familial. Anturajul său l-a făcut pe acesta să fie o persoană fără principii, fără valori morale dar și fără ambiții.
În momentele lui de luciditate se simțea izolat, fără întelegere din partea nimănui, respins de cei din jurul său. De asemenea se gândea ca nu cumva, comportamentul său, să fie un model pentru fratele lui mai mic, distrugându-i profund viitorul. Astfel, toate aceste motive l-au făcut să i-a decizie de a cere ajutorul cuiva pentru a se trata.
Așadar, C.B. a afirmat cu părere de rău și regret, că a ales acest drum și a hotărât să meargă singur la un centru de dezintoxicare, pentru a se trata îndemnat de consilierul școlii la care învațase, devenind astfel din nou tânărul cel plin de vise și ambiții. În prezent dorește să își termine studii universitare, în domeniul artelor (fiind pasionat de desenul grafic).
Cazul nr.2
Numele și prenumele: P.R.
Data nașterii: 05.07.1985
Nivel de scolarizare: Facultatea de Filosofie
Prenumele tatălui: F.
Vârsta tatălui: 45
Profesia tatălui: Economist
Prenumele mamei: G.
Vârsta mamei: 42
Profesia mamei: Funcționar public
Mediul de rezindență: București
Condiții de locuit:
Tânărul locuiește împreună cu familia într-un apartament cu 3 camere, luxos și bine întreținut. Condițiile materiale și igienico-sanitare sunt normale.
P.R. făcea parte dintre tinerii care erau la curent cu problematica drogurilor. A învățat tot timpul foarte bine și nu a avut niciodată probleme cu părinții de nici un fel, până în ziua în care s-a îndrăgostit de o tânără pe nume I.C., o fată extraordinară provenită dintr-o familie de profesori din provincie.
Au mers împreună la filme, spectacole, discoteci, dar și în diferite baruri de noapte. Aici cred ca a început adevarata lor problemă, I.C. prietena P.R. a început să prindă gustul vieții tumultoase din localurile nocturne, deși lui P.R. nu prea agrea acest lucru.
Relația lor s-a destrămat la un moment dat, când acesta a constat că I.C. dorea să b#%l!^+a?mergă prea des la petreceri, pierzând timpul, fără vreun folos.
Cel care a revenit la sentimente mai bune a fost tot P.R (24 de ani) și asta datorită faptului ca o iubea foparte mult. Reimpacandu-se cu aceasta, P.R. a hotarat să facă orice pentru relatia lor.
Dându-i ocazia de a-i fi alături, acesta a descoperit cu stupoare că I.C. era adepta drogurilor, fiind dependenta de marijuana. Integrandu-se în anturajul prietenilor ei, devine și el un consumator de droguri.
Familia respondentului joacă un rol foarte important. La început acești au încercat să vadă tot ce se petrece în viața lui P.R., purtând discuții interminabile cu vreo finalitate benefică acesuia. De aceea părinții lui P.R. au fost nevoiți să îl interneze într-un centru de dezintoxicare pentru a se putea vindeca.
În prezent P.R. nu s-a vindecat complet, dar simte că se află pe drumul cel bun. Afirmă că va fi mult mai atent la alegerea prietenilor, și că nu v-a mai face un astfel de compromis pentru nimeni.
Cazul nr.3
Numele și prenumele: F.C.
Data nașterii: 09.08.1986
Nivel de scolarizare: studentă n anul al II-lea la Facultatea de Farmacie
Profesie: lucrător comercial
Părinți : decedati
Stare civilă: căsătorită
Mediul de proveniență: București
Conditii de locuit: Înainte de căsătorie, locuia într-o cameră de camin de nefamiliști, cu chirie, unde condițiile materiale și igienico-sanitare sunt deficitare.
Povestea tinerei F.C. a început într-o zi din luna august când a hotărât să plece pentru a munci în strainatate împreună cu doi prieteni comuni. Motivul este simplu și anume pentru a putea duce un alt nivel de trai, ceea ce în Romania nu prea reușise. Odată ajunsă în străinătate, lucrurile au luat o alta întorsatură, pentru că acolo nu existau locuri de muncă, așa cum i se promisese, iar meseria pe care era obligată să o practice chiar de propirii prieteni, nu a considerat-o niciodată o soluție eficientă de a-și rezolva propriile problemele. A fost obligata să se prostituieze, însă refuzând acest lucru, ia-u fost administrate fără voia sa, injectate stupefiante, tocmai pentru ca starea de euforie să o determine să practice acest lucru.
Timp de 6 luni situația tinerei a fost aceeași și fiecare doză își spunea cuvântul. Devenind astfel dependentă, practicarea prostituției devenise o modaliatte de a obține banii necesari pentru droguri.
Situația tinerei F.C. este un fericită. L-a întâlnit pe T.S (31 de ani) care i-a scimbat total viața și au o familie de mai bine de trei ani. Împreună s-au intors în țară, iar F.C. a petrecut aproape un an la centrul de intoxicare, având numeroase tentative de reîntoarecere la consumul de droguri. Însă sprijinul necondiționat al lui T.S. a ajutat-o să își revină complet, iar în prezent au o fetiță de doi ani. În prezent este anul al II-lea la Facultatea de Farmacie (cursuri la distanță), a unei universități particulare din București. Între timp este lucrător comercial la un mare complex din capitală.
b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a?
BIBLIOGRAFIE
Abraham, Pavel et. al., 2004. Asistența și reabilitarea persoanelor consumatoare de droguri. București: Național, .
Abraham, Pavel et. al., 2004. Prevenire si consiliere Antidrog. București: Ministerul Administratiei și Internelor
Abraham,Pavel et. al, 2001. ,Dictionar de droguri, toxicomanii și dependențe, București: Științelor Medicale, Larousse.
Abraham, Pavel et. al. 2008. Repere științifice ale consumului de droguri în societatea românească. Cluj-Napoca: Napoca Star.
Agenția Nașională Antidrog, 2011. Raport Național privind situația drogurilor. București: Reitox.
Chelcea. Septimiu, 2004. Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative și metode calitative. București: Economică.
Drăgan, J. 2005. Dicționar de droguri, București: All Beck;
Fundația de Îngrijiri Comunitare, 2004. Dependența de herionă, București: Fundația de Îngrijiri Comunitare
Giddens, Anthony, 2001. Sociologie. București: All.
Mărginean, Ioan, 2000. Proiectarea cercetării sociologice. Iași: Polirom.
Mătăchiță, Mihaela, 2000. Uniunea Europeană și lupta antidrog. România: țara de tranzit și consum, în România Liberă, supliment Integrarea Europeana,nr.8, 8 noiembrie 2000.
Miftode, Vasile et. al.,1995. Dimensiuni ale asistenței sociale. Botoșani: Eidos.
Mitrofan, Iolanda (coord.), 2003. Terapia toxicodependenței – posibilități și limite, București: Sper.
Popescu et. al., 2004. Hexagonul morții. București: Fiat Lux
Rădulescu.S. , Dâmboeanu.C., 2006. Sociologia consumului și abuzului de droguri. București : Lumina Lex.
Rășcanu,Ruxandra, 2004. Alcool și droguri:’’virtuți’’ și capcane pentru tineri. București: Universitatea din București.
Revista universitară de sociologie, Nr.1-2/2006. Craiova : Universitară;
Sanchez,Carmen Lopez și colab., 2002, Îndreptar privind alcoolul,tutunul și alte droguri. București: Ministerul de Interne prin Centrul de Resurse Juridice.
Sandu, Florin, 2002. Stop Drogurilor. Bucuresti :Sylvi.
Sorin, M. Radulescu, Cristina, Dâmboeanu, 2006. Sociologia consumului și abuzului de b#%l!^+a?droguri, București: Lumina Lex.
Stănișor, Emilian ,2003. Delincvența juvenilă, București: Oscar Print.
Suceavă. I. (1995), Îndrumar privind controlul vamal antidog, Direcția Generală a Vămilor, Ministerul Finanțelor;
Tănăsescu, I, 2001. Criminologie, agresologie, victimologie, București : All Beck.
Trifan, Gabriela, Abraham, Pavel, 2003. Moartea Alba. Brăila: Olimpiada, Brăila.
Vasilescu, Lucian et al., 2004. , Modificări neuropsihice induse de consumul de droguri. Evaluarea ș imanagementul de caz,. București: Focus, București.
Vlăsceanu, Lazăr și Cătălin Zamfirm,1993. Dicționar de sociologie, București:Babel.
=== СUРRІΝS ===
CUPRINS:
REZUMAT……………………………………………………………………………
INTRODUCERE……………………………………………………………………
ARGUMENTAREA TEMEI……………………………………………..
CAPITOLUL I ASPECTE TEORETICE PRIVIND CONSUMUL DE DROGURI
1.1. PREZENTAREA PRINCIPALELOR CONCEPTE ALE STUDIULUI……..
1.1.1. CONSIDERAȚII GENERALE ASUPRA CONCEPTELOR DE DEVIANȚĂ ȘI COMPORTAMENT DEVIANT…………………………………………………..
1.1.2. EFECTELE DEFINITORII ALE COMPORTAMENTULUI DEVIANT ÎN RÂNDUL ADOLESCENȚILOR……………………….
1.1.3. CONSUMUL DE DROGURI ÎN ROMÂNIA………………………
1.1.3.1. CAUZEZELE ȘI EFECTELE CONSUMULUI DE DROGURI
1.1.3.2. SOLUȚII DE PREVENIRE A CONSUMULUI DE DROGURI
1.4. TOXICOMANIA………………………………………………………………………
1.4.1. DEFINIȚIE ȘI CARACTERIZARE GENERALĂ A TOXICOMANIEI………………….
1.4.2. DEFINIȚIE ȘI CARACTERIZARE GENERALĂ A DROGURILOR
1.4.3. CLASIFICAREA DROGURILOR……………………………………………………
1.4.4. PROFILUL DE PERSONALITATE AL TOXICOMANULUI
CAPITOLUL II CERCETARE ȘTIINȚIFICĂ
2.1. SCURTĂ PREZENTARE A METODOLOGIEI…………….
2.2. ANALIZA ȘI INTERPRETAREA DATELOR………………
2.2.1. INTERPRETAREA STUDIIILOR DE CAZ…………………….
2.2.2. INTERPRETAREA INTERVIULUI………………………………..
2.2.3. INTERPRETAREA TEHNICII SCALARE……………………..
CONCLUZIILE CERCETĂRII…………………………………………………………………..
CONCLUZII FINALE
BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………..
ANEXE………………………………………………………………………..
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Efectele Consumului de Droguri In Randul Adolescentilor (ID: 165135)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.