Efectele c ăsătoriei în dreptul interna țional privat 45 [619559]

Efectele c ăsătoriei în dreptul interna țional privat 45
EFECTELE C ĂSĂTORIEI
ÎN DREPTUL INTERNA ȚIONAL PRIVAT

De Călina Jugastru

ABSTRACT

“Effects of marriage in the international private law ”
In this article, the author examines the ge neral effects of the marriage with an element
of extraneity, which may consist in: the citizen of one of the spouses (or of both spouses), the usual residence of spouses, the law chosen by the parties for the matrimonial regime, the place of celebrating marriage, etc.
The structure and content of the study reveal the comments upon the qualification of
the concept of “general effects of marri age”, upon the seat of matter, upon lex
causae applicable to the general effects of marri age, upon the primary imperative regime,
upon the matrimonial regimes with an element of extraneity, upon the categories of
conventions regulated by the Romanian Civil Co de in the matter of the matrimonial regime
with an element of extraneity, upon the ma trimonial convention, considering, for the
purpose of the above, the doctrine develope d by famous names in the field of law (T.
Bodoașcă, A. Drăghici, I. Puie, I. Maftei, M. Avra m, N.C. Dariescu, Al. Bacaci, V.-C.
Dumitrache, C.C. Hageanu, A.I. Filipescu, C. Vrab ie, E. Florian, B. Audit, D.A. Popescu, Ph.
Malaurie, L. Aynès, D.-Al. Sitaru, Dan Lupa șcu, Diana Ungureanu ,N.C.Aniței, O.
Ungureanu, C. Jugastru, A. Circa).
Finally, the author formulates brief consider ations regarding the mobile conflicts of
laws in the matter of publicity and opposabilit y of the matrimonial regime regarding third
parties.

Keywords : marriage; element of extraneity ; matrimonial regime; matrimonial
convention; general effects; conflict of law; mobile conflict of laws; citizenship.

I. Preliminarii
Instituție fundamental ă a dreptului român, c ăsătoria [1]
are o configura ție
aparte atunci când este prezent elementul de extraneitate, fie prin cet ățenia unuia
dintre so ți (sau a ambilor so ți), fie prin re ședința obișnuită a soților, fie prin legea
aleasă de părți pentru regimul matrimonial, fie prin locul celebr ării căsătoriei etc.
Revista Universul Juridic nr. 11, noiembrie 2015, p. 45-68

46 C ĂLINA JUGASTRU
Dreptul interna țional privat al statelor con ține reglement ări distincte pentru
efectele personale și pentru efectele patrimoniale ale c ăsătoriei. Unele state se
dezintereseaz ă de anumite aspecte ale rela țiilor personale sau patrimoniale dintre
soți – de exemplu, de regimurile matrim oniale. Nu toate sistemele legislative
cunosc organizarea raporturilor patrimoniale ale so ților în formula regimurilor
matrimoniale; alternativa la care se recurge, în acest caz, este modelul unic la care
soții se vor supune implicit, prin exprimarea acordului la încheierea c ăsătoriei.
Vom aborda efectele c ăsătoriei [2] pe palierele descrise în Cartea a VII-a (din
Codul civil) privind dispozi țiile de drept interna țional privat: pe de o parte,
efectele generale ale c ăsătorie, iar pe de alt ă parte, regimurile matrimoniale.
Dispozițiile cuprinse în Codul civil român sunt aplicabile atunci când nu
acționează nici dreptul unional și nici prevederile tratatelor interna ționale.
Prioritatea dreptului european asigur ă aplicarea regulamentelor europene în
materie, în raporturile dintre statele membre. În prezent, exist ă doar o propunere
de regulament în materia regimurilor matrimoniale, amendat ă în anul 2013, f ără ca
regulamentul s ă fi intrat în vigoare. România nu a semnat nici Conven ția de la
Haga (1978) cu privire la regi murile matrimoniale, astfel c ă, la momentul actual,
sunt pe deplin aplicabile dispozi țiile de drept interna țional privat din Codul civil,
în ceea ce prive ște regimurile matrimoniale cu element de extraneitate.

II. Calificarea [3] noțiunii de „efecte generale ale c ăsătoriei”. Sediul materiei
Calificarea primar ă[4] a noțiunii de efecte ale c ăsătoriei în dreptul interna țional
privat se afl ă în strict ă relație cu terminologia utilizat ă în dreptul substan țial al
familiei. În sfera efectelor c ăsătoriei, sunt incluse, în mod obi șnuit, rela țiile de
natură nepatrimonial ă și raporturile patrimoniale generate de încheierea c ăsătoriei.
În dreptul interna țional privat efectele c ăsătoriei sunt calificate, în principiu la
fel ca în dreptul material. De aceast ă dată, este în discu ție ansamblul rela țiilor de
natură personal ă, precum și al raporturilor patrimoniale care iau na ștere odat ă cu
încheierea c ăsătoriei, atunci când aceste raporturi prezint ă unul sau mai multe
elemente str ăine..
Reglementarea raporturilor cu element de extraneitate prive ște ambele
categorii – atât efectele personale, cât și efectele patrimoniale ale c ăsătoriei. Acest
fapt rezult ă din formularea art. 2589 alin.2 C. civ., care precizeaz ă că legea
aplicabilă, determinat ă conform regulilor de drept interna țional privat, se aplic ă
atât efectelor personale, cât și efectelor patrimoniale ale c ăsătoriei [5].
Reglementarea-cadru a efectelor c ăsătoriei în dreptul interna țional privat este
cuprinsă în Codul civil român, în dreptul european și în conven țiile la care este
parte țara noastr ă. Dacă ar fi să conturăm un tablou legislativ în materie, în rela țiile
dintre statele membre sunt aplicabile prevederile dreptului european. Într-o
anumită măsură, acestea coexist ă cu dreptul conven țional – atunci când între state
ființează, în paralel cu regulamentele europene și conven ții interna ționale. În

Efectele c ăsătoriei în dreptul interna țional privat 47
relațiile cu statele nemembre, dispozi țiile tratatelor interna ționale se aplic ă
prioritar fa ță de textele na ționale.
Textul corespondent al Legii nr. 10 5/1992 nu utiliza terminologia „efecte
generale ale c ăsătoriei”. Erau reglementate, în mod direct, „rela țiile personale și
patrimoniale dintre so ți”, cu trimitere la legile aplicabile. Întrucât referirea era
expresă pentru raporturile dintre so ți, în câmpul de inciden ță al vechiului art. 20
nu intră relațiile dintre so ți și terți. Încheierea c ăsătoriei genereaz ă însă o serie de
raporturi juridice între so ți și terțele persoanele care interfereaz ă cu soții în circuitul
juridic. Din acest motiv, actuala reglementare, care include totalitatea rela țiilor
juridice posibile, generate de actul c ăsătoriei, este riguroas ă și este preferabil ă
reglement ării anterioare.
În sfera efectelor generale ale c ăsătoriei intră, într-o exprimare echivalent ă[6],
statutul personal al so ților și statutul patrimonial al acestora. Dreptul interna țional privat
reglementeaz ă ansamblul raporturilor juridice care intr ă în conținutul statutului personal,
precum și totalitatea raporturilor juridice care intr ă în conținutul statutului patrimonial, în
prezența elementului de extraneitate.

III. Lex causae aplicabilă efectelor generale ale c ăsătoriei

1. Determinarea legii aplicabile
Efectele personale și efectele patrimoniale ale c ăsătoriei sunt supuse legii
determinate dup ă regulile men ționate în art. 2589 C. civ.
Textul ofer ă trei puncte de leg ătură care servesc la identificarea legii aplicabile
efectelor c ăsătoriei (regula), astfel încât orice ipotez ă găsește soluție practic ă. Al
patrulea punct de leg ătură vizează situația locuinței familiei, c ăreia i se aplic ă legea
locului situ ării imobilului.
Regula . Reședința obișnuită comună, cetățenia și locul celebr ării căsătoriei sunt
cele trei puncte de leg ătură, care se aplic ă în ordinea prev ăzută de lege. Expresiile
„în lipsă” (de reședință obișnuită comună, „în lipsa cet ățeniei comune” – n.n.)
sugereaz ă că punctele de leg ătură se aplic ă potrivit cronologiei legale și nu
alternativ.
Dacă părțile nu au nici re ședință obișnuită comună și nici cetățenie comun ă, se
va aplica legea locului celebr ării căsătoriei – caz în care legea este întotdeauna
determinabil ă. Primele dou ă variabile (re ședința obișnuită și cetățenia) corespund
determinării subiective a legii aplicabile efectelor c ăsătoriei. Locul încheierii c ăsătoriei
este o solu ție de ultim ă instanță, la care p ărțile vor recurge atunci când nu sunt
îndeplinite condi țiile aplicării unuia dintre celelalte dou ă puncte de leg ătură, adică
atunci când p ărțile nu au nici re ședință obișnuită comună și nici cetățenie comun ă.
Este o modalitate de determinare obiectiv ă a legii aplicabile efectelor c ăsătoriei.
Legea determinat ă subiectiv sau obiectiv se aplic ă efectelor personale, precum
și efectelor patrimoniale ale c ăsătoriei pe care aceast ă lege le reglementeaz ă și de la
care soții nu pot deroga, indiferent de regimul matrimonial pe care îl aleg (art. 2589

48 C ĂLINA JUGASTRU
alin. 2 C. civ.). Fac excep ție următoarele aspecte: drepturile so ților asupra locuin ței
familiei și regimul unor acte juridice asupra acestei locuin țe – acestea fiind
reglementate de legea locului situ ării imobilului ( lex rei sitae ).
a. Dacă soții au reședință obișnuită comună, legea statului pe al c ărui teritoriu
se găsește reședința obișnuită comună va guverna efectele generale ale c ăsătoriei.
Calificarea reședinței obișnuite comune a persoanei fizice este aceea de locuin ță
principal ă, chiar dac ă nu s-au îndeplinit formalit ățile de înregistrare [7].
Conflicte mobile de legi. Reședința obișnuită este un punct de leg ătură care intr ă
în conținutul leg ăturilor variabile. Ceea ce înseamn ă că reședința obișnuită comună
poate suporta schimb ări – de pe teritoriul unui stat pe teritoriul altui stat – din
partea unuia dintre so ți sau din partea ambilor so ți, ulterior încheierii c ăsătoriei.
Dacă numai unul dintre so ți, de exemplu, î și schimbă reședința obișnuită, soții nu
vor mai avea pentru viitor, re ședință obișnuită comună.
Se va ajunge la situa ția în care efectele generale ale c ăsătoriei au fost guvernate
de legea unui stat, la momentul încheierii c ăsătoriei, iar ulterior acestui moment,
soții sau unul dintre ace știa își stabilesc re ședința obișnuită pe teritoriul altui stat.
Apare întrebarea dac ă va suferi schimb ări și legea aplicabil ă efectelor
căsătoriei, consecutiv deplas ării reședinței obișnuite pe teritoriul altui stat. Codul
civil reglementeaz ă explicit aceste ipoteze, în textul referitor la conflictele mobile
de legi (art. 2596 C. civ.). Din ra țiuni de stabilitate și continuitate, legea sub
imperiul c ăreia au fost reglementate efectele c ăsătoriei continu ă să reglementeze
aceste efecte și după schimbarea re ședinței obișnuite. Conflictul mobil de legi este
soluționat prin aplicarea legii vechi, adic ă a legii vechii re ședințe obișnuite
comune.
b. Dacă soții nu au re ședință obișnuită comună, dar au cetățenie comun ă, se va
aplica legea statului a c ărui cetățenie o de țin în comun. Cet ățenia se dovede ște
conform legii statului a c ărui cetățenie se invoc ă (art. 2569 C. civ.). Cet ățenia a
primit reglementare subsidiar ă față de reședința obișnuită; ea va fi luat ă în
considerare numai dac ă soții au reședințe obișnuite diferite.
Conflicte mobile de legi . Schimbarea cet ățeniei dup ă încheierea c ăsătoriei atrage
aplicarea legii vechi, ca lege a cet ățeniei comune a so ților. Conflictul mobil apare la
momentul schimb ării cetățeniei, care este un punct de leg ătură mobil și, deci, poate
intra, succesiv, sub inciden ța a două sau mai multe sisteme de drept. Pentru a
păstra stabilitatea în rela țiile personale și patrimoniale ale so ților, legiuitorul a
înțeles să aplice efectelor generale ale c ăsătoriei aceea și lege sub inciden ța căreia au
început s ă fie reglementate raporturile juri dice (art. 2596 alin. 1 C. civ.).
c. Dacă soții nu au re ședință obișnuită comună și nu au nici cet ățenie comun ă,
se aplică legea locului unde c ăsătoria a fost celebrat ă. Spre deosebire de primele
două puncte de leg ătură, locul celebr ării căsătoriei este întotdeauna determinabil.
Este un punct de leg ătură fix, care nu poate fi schimbat și care nu face posibile
conflictele mobile de legi.

Efectele c ăsătoriei în dreptul interna țional privat 49
Excepția. Drepturile so ților asupra locuin ței comune, precum și regimul unor
acte juridice asupra acestei locuin țe sunt supuse legii locului situ ării locuin ței
comune ( lex rei sitae ).
De asemenea, capacitatea persoanei de a se c ăsători înainte de majorat este
guvernat ă de legea na țională a celui în cauz ă și nu de legea aplicabil ă efectelor
generale ale c ăsătoriei.

2. Privire asupra reglement ării anterioare (Legea nr. 105/1992 privind regle-
mentarea raporturilor juridice de drept interna țional privat)
Codul civil aduce o reglementare diferit ă a efectelor generale ale c ăsătoriei.
Prevede ca principal punct de leg ătură reședința obișnuită și nu cetățenia. Este o
schimbare legislativ ă utilă, întrucât flexibilizeaz ă operațiunea de determinare a
legii aplicabile raportului juridic.
Legea nr. 105/1992 a acordat prioritate cet ățeniei comune și a aplicat, în
subsidiar, domiciliul. În lips ă de cetățenie comun ă și de domiciliu comun, devenea
aplicabilă legea statului pe al c ărui teritoriu au re ședința comun ă sau legea statului
unde au avut re ședința comun ă ori cu care între țin, în comun, cele mai strânse
legături[8]. Cetățenia a constituit principalul reper, în general, în materia statutului
personal și familial, fiind secondat ă de domiciliu. S-au folosit no țiuni de drept
(cetățenie, domiciliu), la care actuala reglementare recurge numai în subsidiar. Nu
a avut aplicabilitate re ședința obișnuită, deși aceasta este o no țiune de fapt, mai
simplu de determinat în rela țiile cu element de extraneitate. Din aceast ă perspec-
tivă, se poate afirma c ă reglementarea actual ă este superioar ă celei con ținute în
Legea nr. 105/1992.

3. Domeniul legii aplicabile efectelor generale ale c ăsătoriei
Domeniul de aplicare al legii efectelor c ăsătoriei are în vedere aria de aplicare a
lex causae . Legea aplicabil ă raportului juridic difer ă, în funcție de aspectele supuse
examinării. Relațiile personale nepatrimoniale dintre so ți sunt dominate de factori
de localizare spa țială (reședința obișnuită) și, în secundar, de cet ățenie și, respectiv,
de legea locului de celebrare a c ăsătoriei. Rela țiile patrimoniale – altele decât
raporturile juridice generate de regimul matrimonial – au acelea și puncte de reper.
Separat reglementat, regimul matrimonial este guvernat de lex voluntatis , dar are
un cuvânt de spus și localizarea obiectiv ă, atunci când so ții nu aleg legea aplicabil ă
regimului matrimonial.
Statutul personal al so ților (relațiile personale nepatrimoniale dintre so ți[9])
presupune un evantai de prerogative și de obliga ții reciproce, dintre care amintim
esențialele: obliga ția de sprijin mora l reciproc, obliga ția de respect reciproc,
obligația de coabitare, obliga ția de fidelitate, obliga ția de a purta numele comun. În
afara îndatoririlor de coabitar e pe care legea le stabile ște, soții păstrează o anumit ă
independen ță, reflectat ă în ceea ce prive ște relațiile sociale (pe nu sunt îndrept ățiți
să l e c o n t r o l e z e s a u s ă le limiteze, unul celuilalt); profesia (pe care fiecare so ț o

50 C ĂLINA JUGASTRU
alege liber, f ără a fi nevoie de consim țământul celuilalt so ț); cetățenia soților
(cetățenia nu se dobânde ște și nu se pierde prin efectul c ăsătoriei) [10].
Statutul patrimonial al so ților are ca element central regimul matrimonial , care a
dobândit, prin dispozi țiile Cărții a VII-a din Codul civil, o reglementare specific ă
raporturilor cu element str ăin.
Alături de regimurile matrimoniale, statutul patrimonial include regimul
primar imperativ , adică acele dispozi ții legale de la care so ții nu pot s ă deroge,
indiferent de regimul matrimonial pe care l-au ales. În sfera regimului primar
imperativ, doctrina [11] plaseaz ă drepturile so ților cu privire la administrarea,
folosința și respectiv dispozi ția asupra bunurilor comune și asupra bunurilor
proprii, cheltuielile c ăsniciei, locuin ța familiei, precum și aspecte privind munca în
gospodărie, veniturile din profesie și dreptul la compensa ție. Vom reveni, într-o
secțiune distinct ă, asupra regimului primar imperativ și asupra regimurilor matri-
moniale cu element de extraneitate.
Anterior intr ării în vigoare a noului Cod civil, lucr ările de specialitate [12]
includeau, în domeniul efectelor generale ale c ăsătoriei și problema capacit ății de
exercițiu a femeii care se c ăsătorea înainte de împlinirea vârstei de 18 ani.
Actualmente, discu ția privește persoana minor ă care dobânde ște, prin efectul
căsătoriei, capacitate de exerci țiu[13]. „Minorul dobânde ște, prin c ăsătorie,
capacitate deplin ă de exerci țiu (1). În cazul în care c ăsătoria a fost anulat ă, minorul
c a r e a f o s t d e b u n ă-credință la încheierea c ăsătoriei păstrează capacitatea de
exercițiu deplin ă (2)” (art. 39 C. civ.).

IV. Regimul primar imperativ

1. Calificarea regimului primar imperativ
Regimul primar imperativ este calificat doctrinar ca ansamblu de norme
juridice care edicteaz ă reguli în principiu obligatorii pentru so ți, începând cu data
încheierii c ăsătoriei, indiferent de regimul matrimonial pentru care ace știa au
optat. De și concepute a fi de ordine public ă, regulile regimului primar suport ă
unele derog ări, expres prev ăzute de lege.
Codul civil român nu define ște regimul primar imperativ, îns ă reglementeaz ă
detaliat componentele acestuia: locuin ța familiei; cheltuielile c ăsătoriei; aspectele
referitoare la independen ța economic ă și socială a soților; „mecanismele de dozare
a puterilor so ților” asupra bunurilor comune și asupra bunurilor proprii [14].
a. locuința familiei este calificat ă legal ca locuin ță comună a soților sau, dac ă
soții sunt separa ți, locuința soțului la care se afl ă copiii (art. 321 alin. 1 C. civ.).
În dreptul interna țional privat (art. 2589 alin. 2 și 3 C. civ.), drepturile so ților
asupra locuin ței familiei sunt guvernate de lex rei sitae , ca lege care permite optima
administrare a situa ției imobilului. Intr ă sub inciden ța acestei legi orice locuin ță a
familiei, indiferent de titlul cu care este de ținut imobilul (drept real sau drept de
creanță), de faptul c ă imobilul este proprietatea exclusiv ă a unuia dintre so ți (chiar

Efectele c ăsătoriei în dreptul interna țional privat 51
dacă aceștia au optat pentru separa ția de bunuri), de faptul c ă face obiectul unui
contract de închiriere încheiat de unul dintre so ți sau de ambii so ți etc.
De asemenea, legea locului situ ării imobilului guverneaz ă regimul actelor
juridice asupra locuin ței familiei . Este vorba despre actele de dispozi ție (pentru
care se cere consim țământul scris și expres al fiec ăruia dintre so ți), de actele de
administrare (care au ca efect între ținerea și, respectiv, punerea în valoare a
bunurilor) și de actele de conservare, menite p ăstrării în patrimoniu a drepturilor
dobândite de so ți.
Cele dou ă aspecte supuse lex rei sitae constituie excep ții de la regula potrivit
căreia regimul primar impera tiv este guvernat de aceea și lege care se aplic ă
efectelor generale ale c ăsătoriei. Reamintim c ă efectele generale sunt supuse în
ordine, legii re ședinței obișnuite comune a so ților, legii cet ățeniei comune a so ților,
legii statului de celebrare a c ăsătoriei.
a. obligația de a suporta cheltuielile c ăsătoriei este compus ă, conform art. 325
C. civ. [15], din obliga ția de sprijin material reciproc între so ți și de obliga ția de a
contribui la cheltuielile pe care le presupune traiul comun al familiei. Cheltuielile
căsătoriei sunt guvernat e de legea aplicabil ă efectelor generale ale c ăsătoriei,
conform art. 2589 alin. 2 C. civ.
b. aspectele referitoare la independen ța economic ă și socială a soților[16] sunt supuse
legii efectelor generale ale c ăsătoriei. Prin urmare, intr ă în aceast ă categorie,
autonomia profesional ă, autonomia patrimonial ă („Dacă prin l e g e nu se p r ev ed e
altfel, fiecare so ț poate să încheie orice acte juridice cu cel ălalt soț sau cu ter țe
persoane”), autonomia bancar ă (fiecare so ț poate face singur depozite bancare,
precum și orice alte opera țiuni în leg ătură cu acestea, inclusiv dup ă desfacerea sau
încetarea c ăsătoriei) și dreptul la informare (la cerere, so țul este obligat s ă ofere
informații partenerului conjugal, date cu privire la bunurile, veniturile și datoriile
proprii; în caz de refuz ne justificat, aceste informa ții pot fi ob ținute cu sprijinul
instanței de tutel ă).
c. „mecanismele de dozare a puterilor so ților” asupra bunurilor comune și asupra
bunurilor proprii. Intr ă în aceast ă categorie, supus ă legii aplicabile efectelor
generale ale c ăsătoriei, totalitatea regulilor care stau la baza gestiunii bunurilor
soților: mandatul conven țional, mandatul judici ar, autorizarea judiciar ă – în cazul
din urmă, pentru anumite acte juridice, restrângerea judiciar ă a puterilor unuia
dintre so ți poate fi dispus ă de instan ța de tutel ă atunci când cel ălalt soț încheie acte
juridice care pun în pericol grav interesele familiei.
Rămâne să examin ăm care dintre aceste aspecte intr ă sub inciden ța legii
aplicabile efectelor c ăsătoriei.

2. Legea aplicabil ă regimului primar imperativ
În dreptul familiei , efectele c ăsătoriei reprezint ă un tot, care are în compozi ție
efectele personale și relațiile patrimoniale (regimul primar imperativ și regimurile
matrimoniale) A șadar, regimul matrimonial este o component ă a statutului
patrimonial, al ături de celelalte aspecte.

52 C ĂLINA JUGASTRU
În dreptul interna țional privat al familiei , efectele c ăsătoriei sunt tratate dife-
rențiat, din perspectiva legii aplicabile. Codul civil român distinge efectele generale
ale căsătoriei și regimurile matrimoniale. Efectele generale cuprind efectele
personale și regimul primar imperativ, ambele supuse aceleia și legi aplicabile.
Regimurile matrimoniale au reguli proprii de determinare a legii aplicabile.
Dispozițiile de drept interna țional privat trateaz ă în texte distincte legea
aplicabilă pentru efectele generale ale c ăsătoriei și legea aplicabil ă regimului
matrimonial. Aceast ă tehnică sugereaz ă faptul c ă, din punctul de vedere al
efectelor c ăsătoriei, distinge m norma juridic ă generală și norma juridic ă specială.
Norma juridic ă generală este cea cuprins ă în art. 2589 C. civ., care se refer ă la
efectele generale ale c ăsătoriei. Efectele generale ale c ăsătoriei reprezint ă o
noțiune-cadru, care reune ște ansamblul raporturilor juridice care func ționează în
căsătorie. Terminologia „efectele generale” sugereaz ă că este vorba de efectele
nepatrimoniale și de efectele patrimoniale, f ără includerea regimului matrimonial,
care are reglementare separat ă, începând cu art. 2960 C. civ.
Norma special ă, care derog ă de la cea general ă, este legea aplicabil ă locuinței
familiei (art. 2589 alin. 3 C. civ.) și legea aplicabil ă regimului matrimonial
(art. 2590-2595 C. civ.).
Opțiunea pentru o alt ă lege aplicabil ă găsește justificare. Regimurile matri-
moniale sunt asociate conven ției matrimoniale, care este firesc s ă fie supus ă voinței
părților – în mod asem ănător oricărui contract. Majoritatea problemelor de drept
internațional privat graviteaz ă în jurul regimurilor matrimoniale. Diversitatea
reglement ărilor – și diferen țele legislative na ționale – sunt la originea preocu-
părilor de a g ăsi soluțiile optime din perspectiv ă pragmatic ă. Dreptul regimurilor
matrimoniale cu element de extraneitate este un domeniu a c ărui edificare este în
progres și care ridic ă multiple dificult ăți din punct de vedere practic.
Regimul matrimonial nu intr ă sub inciden ța art. 2589 C. civ, care regle-
mentează legea aplicabil ă efectelor generale ale c ăsătoriei. Regimul matrimonial
este sub „autoritatea” voin ței părților, astfel c ă el va fi guvernat de lex voluntatis . În
materia regimurilor matrimoniale, lex voluntatis este o aplica ție particular ă a
principiului libert ății de alegere și de modificare a regimului matrimonial.
Concluzionând, constat ăm absența unității legii aplicabile efectelor c ăsătoriei.
Reglementarea na țională este complex ă, dar necesar ă, întrucât ofer ă opțiuni pentru
legea aplicabil ă regimului matrimonial, conven ției de alegere a legii aplicabile și
convenției matrimoniale. Acoper ă și situațiile în care so ții aleg un regim matri-
monial, dar și cazurile în care so ții se mulțumesc cu regimul comunit ății legale.

V. Regimurile matrimoniale cu element de extraneitate

1. Aspecte generale. Probleme de calificare
Mobilitatea persoanelor nu ține seama de grani țele naționale. Interesele private
au depășit întotdeauna frontierele conven ționale și au generat probleme specifice,

Efectele c ăsătoriei în dreptul interna țional privat 53
care angreneaz ă sistemele juridice în spa țiu și timp. În materie matrimonial ă, o
dată mai mult, se resimte presiunea identific ării unor solu ții care să nu înfrâng ă
regulile na ționale de drept interna țional privat.
Dificultățile apar înc ă din faza calific ării noțiunilor. Importan ța calificării
primare este pus ă în prezen ță p r i n f a p t u l c ă este vectorul determinant al legii
aplicabile raporturilor patrimoniale ale so ților. Regimurile matrimoniale sunt
supuse complexit ății relațiilor private interna ționale și nu este simplu de oferit o
soluție unitară de calificare.
În general, statutul familial este una dintre materiile dorite la armonizare și la
unificare. În acela și timp, este una dintre materiile dificil de armonizat și unificat,
datorită amprentei na ționale – care reprezint ă încă nucleul dur al luc ării legislative.
Se enunță constant necesitatea imperioas ă a adopt ării de solu ții comune pentru
conflictele de legi și pentru conflictele de jurisdic ții. În acela și timp, specificul
sistemelor juridice na ționale atenueaz ă, de multe ori, demersul interna țional și îl
oprește la frontiera conflictelor de legi.
În mod special, regimurile matrimoniale reflect ă obstacolele unific ării, fără a se
întrezări, deocamdat ă, o perspectiv ă legislativ ă certă. Spre dovad ă, conven țiile
internaționale, pu ține la num ăr , a u f o s t r a t i f i c a t e d o a r d e c â t e v a s t a t e . A c e a s t ă
împrejurare denot ă nu atât lipsa inten ției de armonizare legislativ ă, din partea
statelor, cât absen ța de moment a unor solu ții normative agreate la nivel european
și internațional.
Din rândul categoriilor problematice la calificare face parte și regimul
matrimonial [17]. Calificarea acestuia este revendicat ă simultan de materia
bunurilor, de cea a statutului personal și de cea a actului juridic [18].
Calificarea regimului matrimonial ca și categorie ce apa ține statutului real este
întemeiat ă pe soluția lex rei sitae . Promotorii acestei teze se prevaleaz ă de impor-
tanța imobilelor în ansamblul bunurilor so ților. Protec ția bunurilor imobile
corespunde unui interes social, care dep ășește sfera interese lor private ale so ților.
Astfel că regimul matrimonial este privit ca institu ție grefat ă pe statutul real,
caracterizat, prin excelen ță, de teritorialitate. S-a observat, în revan șă, că în aceast ă
variantă, regimul matrimonial implic ă situații cu solu ții juridice diferite, atunci
când bunurile so ților se afl ă pe teritoriul unor state diferite.
Calificarea regimului matrimonial ca aspect care ține de statutul personal se
fundamenteaz ă pe faptul c ă izvorul s ău este căsătoria. Pe acest considerent, legea
aplicabilă regimului matrimonial este legea na țională, atât pentru efectele
personale, cât și pentru efectele patrimoniale. Neajunsurile concep ției personaliste
sunt puse în lumin ă atunci când so ții au naționalități diferite și când punctele de
legătură sunt variabile, deoarece schimbarea cet ățeniei, a domiciliului sau a
reședinței obișnuite, va antrena conflicte mobile de legi.
Realismul tezei rezid ă în strânsa dependen ță între regimul matrimonial și
căsătorie. Nu exist ă regim matrimonial în afara c ăsătoriei. Soarta regimului matri-

54 C ĂLINA JUGASTRU
monial depinde de c ăsătorie: regimul matrimonial ia na ștere ca urmare a c ăsă-
toriei, opereaz ă pe parcursul acesteia și înceteaz ă odată cu disolu ția căsătoriei.
Calificarea regimului matrimonial ca act juridic își are sorgintea în caracterul
contractual al conven ției matrimoniale. Configurarea regimului matrimonial, în
limitele permise de lege, se realizeaz ă prin conven ția matrimonial ă. În măsura în
care conven ția matrimonial ă este reglementat ă, teza contractualist ă are avantajul
de a asigura unitatea de regi m juridic pentru bunurile so ților, având în vedere c ă
acestea vor fi supuse unei legi unice: legea aplicabil ă regimului matrimonial, în
ansamblul s ău. inconvenientul apare în cazul în care p ățile nu au ales legea
aplicabilă și se recurge la localizare. De la stat la stat, punctele de leg ătură în raport
de care se determin ă lex causae sunt diferite.
Această ultimă teză prezintă avantajul c ă lex voluntatis se pliază pe principiul
libertății matrimoniale, garantate conven țional (art. 12 din Conven ția european ă a
drepturilor omului). De asemenea, legea determinat ă în baza autonomiei de voin ță
nu face diferen ța între bunurile so ților, ci se aplic ă acestor bunuri, indiferent de
natura mobil ă sau imobil ă ori de locul unde sunt situate. Autonomia de voin ță
gestioneaz ă conflictele mobile de legi, de regul ă, prin raportare la legea pe care
soții au desemnat-o la data încheierii c ăsătoriei.

2. Calificarea actual ă a noțiunii de „regim matrimonial”
Recurgem la dispozi țiile dreptului familiei, care surprind accep țiunile regi-
mului matrimonial. Dreptul român enumer ă regimurile matrimoniale [19], iar
doctrina surprinde esen ța acestora. Într-o accep țiune restrâns ă, regimul matri-
monial desemneaz ă ansamblul normelor juridice care guverneaz ă raporturile
dintre so ți cu privire la drepturile și obligațiile pecuniare ale vie ții conjugale,
precum și regulile care privesc gestionarea acestora. Sensul larg al no țiunii include
atât relațiile dintre so ți cu privire la bunuri, cât și raporturile patrimoniale stabilite
între soți și terți[20].

3. Importan ța calificării regimului matrimonial în dreptul conflictual
Viziunea marilor sisteme de drept asupra no țiunii de regim matrimonial este
net diferit ă. Dreptul continental „a imprimat o viziune special ă asupra raporturilor
patrimoniale dintre so ți, insistând asupra existen ței unui statut patrimonial specific al
persoanei c ăsătorite față de persoana celibatar ă”[21]. Libertatea de alegere se
concretizeaz ă în posibilitatea de a opta pentru unul din regimurile matrimoniale
reglementate alternativ ori de a le co mbina sau de a alege doar regimul matri-
monial expres prev ăzut de lege. Dreptul francez poate fi oferit ca exemplu de
model complex de regimuri matrimoniale, totalitatea reglement ărilor în materie
alcătuind ceea ce doctrina nume ște „dreptul regimurilor matrimoniale”.
Paralel, dreptul musulman, arab și sistemul de common law au drept caracte-
ristică faptul că ignoră regimurile matrimoniale, utilizând o serie de reguli care nu
constituie ansambluri coerente și stabile. De pild ă, în common law opereaz ă

Efectele c ăsătoriei în dreptul interna țional privat 55
separația de bunuri, iar c ăsătoria, în general, nu produce consecin țe juridice asupra
bunurilor so ților. Ace știa pot să recurgă la contractele prenup țiale, menite regle-
mentării tuturor aspectelor vie ții conjugale, acestea nefiind conven ții destinate
efectelor patrimoniale ale c ăsătoriei [22].
Rezultă că regimul matrimonial este diferit calificat în cadrul sistemelor de
drept, ceea ce înseamn ă că legea aplicabil ă regimului matrimonial cunoa ște
diferențe semnificative.

4. Legea aplicabil ă regimului matrimonial – conform Codului civil
În dreptul interna țional privat român sunt consacrate două modalități de
determinare a legii aplicabile regimului matrimonial.
La alegere, so ții au posibilitatea s ă desemneze una dintre legile men ționate la
art. 2590 alin. 2 lit. a-c C. civ. ( determinarea subiectiv ă, care dă prioritate preferin ței
soților). În cazul în care so ții nu au ales legea aplicabil ă, regimul matrimonial va fi
guvernat de legea aplicabil ă efectelor generale ale c ăsătoriei. Determinarea obiectiv ă
a legii se folose ște de regulile prev ăzute de art. 2589 alin. 1 C. civ. (legea aplicabil ă
efectelor generale ale c ăsătoriei). Prin urmare, dac ă norma special ă (art. 2590 alin. 2
lit. a-c C. civ.) care reglementeaz ă legea aplicabil ă regimului matrimonial, nu
conduce la identificarea niciunei legi, se va aplica norma general ă în materia
efectelor c ăsătoriei (art. 2589 alin. 1), care face întotdeauna posibil ă indicarea legii
aplicabile.
Modalitatea de desemnare a legii aplicabile este încheierea conven ției de alegere a
legii aplicabile regimului matrimonial, reglementat ă distinct, în art. 2591 C. civ.
Modalitatea de schimbare a legii aplicabile alese, cu o alt ă lege aplicabil ă, este de
asemenea, conven ția prevăzută de art. 2591 C. civ.
Legea aleas ă de soți poate fi schimbat ă oricând cu o alt ă lege aplicabil ă
regimului matrimonial, cu respectarea cerin țelor de form ă prevăzute pentru
încheierea conven ției respective. „Oricând” înseamn ă fie anterior încheierii
căsătoriei, fie la momentul c ăsătoriei, fie în timpul c ăsătoriei. Regimul matrimonial
poate fi ales înainte de încheierea c ăsătoriei, în moment ul încheierii c ăsătoriei sau
după încheierea c ăsătoriei. Conven ția de alegere a legii aplicabile regimului
matrimonial se poate încheia înainte de încheierea c ăsătoriei, la mo mentul cele-
brării acesteia sau în timpul c ăsătoriei. În mod corespunz ător, schimbarea legii
aplicabile se poate realiza înainte de încheierea c ăsătoriei (dac ă legea aplicabil ă a
fost aleas ă înainte de încheierea c ăsătoriei), la momentul c ăsătoriei (dac ă legea
aplicabilă a fost aleas ă înainte de c ăsătorie) ori în timpul c ăsătoriei (dac ă legea
aplicabilă a fost aleas ă înainte de c ăsătorie sau la celebrarea acesteia).
Legea nou aleas ă trebuie s ă fie una dintre legile indicate ca variante la literele
a-c ale art. 2590 alin. 2 C. civ. (textul nu distinge, astfel c ă soții au la dispozi ție
aceleași trei variante, de fiecare dat ă când aleg sau când schimb ă legea aplicabil ă
regimului matrimonial).

56 C ĂLINA JUGASTRU
5. Lex voluntatis în materia regimului matrimonial
Codul civil român supune regimul matrimonial legii alese de so ți (art. 5290
alin. 1 C. civ.).
Se consacr ă astfel autonomia de voin ță, cu precizarea c ă dreptul de alegere a
legii aplicabile opereaz ă în raport cu legile limitativ puse la dispozi ție de legiuitor.
Soții au alegere între trei legi:
a. legea statului pe teritoriul c ăruia unul dintre ei î și are reședința obișnuită la data
alegerii . Nu este necesar ca so ții să aibă reședință obișnuită comună; paleta de
alegere este larg ă și pot recurge la legea statului re ședinței obișnuite a oric ăruia
dintre ei;
b. legea statului a c ărui cetățenie o are oricare dintre ei la data alegerii . Chiar dac ă
soții nu au cet ățenie comun ă, este aplicabil ă lex patriae a oricăruia dintre ei;
c. legea statului unde î și stabilesc prima re ședință obișnuită comună după celebrarea
căsătoriei . Indicația „prima” re ședință obișnuită comună semnific ă faptul c ă
reședința obișnuită comună a soților poate suferi schimb ări după celebrarea
căsătoriei. Punct de leg ătură variabil, re ședința obișnuită este generatoare de
conflicte mobile de legi, odat ă c u d e p l a s a r e a s a d e p e t e r i t o r i u l u n u i s t a t p e
teritoriul altui stat.

6. Determinarea obiectiv ă a legii aplicabile regimului matrimonial
„Dacă soții nu au ales legea aplicabil ă regimului lor matrimonial, acesta este
supus legii aplicabile efectelor generale ale c ăsătoriei” (art. 2592 C. civ.). Se va
aplica, fie legea re ședinței obișnuite comune a so ților, fie legea cet ățeniei comune,
fie lex loci celebrationis .

7. Domeniul legii aplicabile regimului matrimonial
Legea regimului matrimonial se aplic ă următoarelor aspecte , expres men ționate
în art. 2593 C. civ.:
a. condițiile de validitate a conven ției privind alegerea legii aplicabile, cu excep ția
capacității. În timp ce capacitatea fiec ărui soț sau viitor so ț de a încheia conven ția de
alegere, este supus ă legii na ționale a so țului respectiv, celelalte condi ții de vali-
ditate sunt guvernate de legea regimului matrimonial.
Se impun câteva preciz ări. În rândul condi țiilor de validitate intr ă (în afară de
capacitate) consim țământul, obiectul și cauza, adic ă cerințele de fond ale
contractului. Toate acestea se supun legii alese pentru regimul matrimonial, cu
excepția capacit ății. Tot între condi țiile de validitate ale contractului se înscrie și
forma [23] – întrucât este o conven ție pentru care legea indic ă forma care trebuie
respectat ă ad solemnitatem (înscris semnat și datat de so ți, conform art. 2591 alin. 2
C. civ.).;
b. admisibilitatea și condițiile de validitate ale conven ției matrimoniale, mai pu țin
capacitatea.
Admisibilitatea convenției matrimoniale este un aspect care se refer ă la posi-
bilitatea încheierii conven ției matrimoniale, conform reglement ărilor din sistemul

Efectele c ăsătoriei în dreptul interna țional privat 57
de drept aplicabil acesteia. Nu toat e sistemele de drept cunosc institu ția conven ției
matrimoniale, iar sistemele care o consacr ă pot să conțină reglement ări diferite. De
exemplu, în dreptul român, conven ția matrimonial ă este admisibil ă (și necesar ă) în
cazul când so ții optează pentru alt regim matrimonial decât comunitatea legal ă.
Condițiile de validitate ale conven ției matrimoniale sunt cele expres prev ăzute
în materia contractelor, cu particularit ățile menționate la art. 330 și urm. C. civ.,
art. 2594 C. civ.
Forma conven ției matrimoniale se supune îns ă unei alte legi, determinate
conform art. 2594 C. civ. Astfel c ă, în mod riguros, textul art. 2593 lit. b C. civ. ar fi
trebui să se refere doar la ”admisibilitatea și condițiile de fond [n.n.] ale conven ției
matrimoniale, mai pu țin capacitatea”.
c. limitele alegerii regimului matrimonial. Consider ăm că reglementarea limitelor
alegerii regimului matrimonial nu era necesar ă, în contextul enumer ării aspectelor
care intră în domeniul legii aplicabile regimului matrimonial. Limitele de alegere a
regimului matrimonial constituie o fa țetă a obiectului regimului matrimonial, iar
obiectul este o condi ție de fond a conven ției matrimoniale, care are reglementare
expresă în alt text al Codului civil (lit. b, art. 2593).
Limitele de alegere a regimului matrimonial sunt reprezentate de principiile
generale ale contractelor (limitele generale) și de regulile speciale care opereaz ă în
raport cu regimurile matrimoniale (limitele speciale).
d. posibilitatea schimb ării regimului matrimonial și efectele acestei schimb ări.
Regimurile matrimoniale sunt mutabile, în condi țiile stabilite de lege.
Posibilitatea schimb ării regimului matrimonial exist ă, după încheierea c ăsătoriei,
conform art. 369 alin. 1 C. civ., doar dac ă a t r e c u t u n a n d e l a d a t a î n c h e i e r i i
căsătoriei.
Modificarea regimului matrimonial prin acordul de voin ță al soților sau pe cale
judiciară este subordonat ă legii aplicabile regimului matrimonial. Concomitent,
trebuie s ă fie îndeplinite cerin țele legale ale modific ării conven ționale (încheierea
unei conven ții matrimoniale de înlocuire sau de modificare a regimului
matrimonial sub care s-au c ăsătorit soții, cu condi țiile de fond și de form ă impuse
de lege) și cerințele modific ării pe calea instan ței de judecat ă (existența dovedit ă a
culpei unuia dintre so ți; gestiunea comun ă care ar putea pune în pericol interesele
familiei; unul dintre so ți încheie acte care pun în pericol interesele patrimoniale ale
familiei; exist ă o solicitare a so țului nevinovat pentru separa ția judiciar ă de
bunuri).
Efectele modificării conven ționale și efectele modific ării judiciare ale regimului
matrimonial intr ă sub inciden ța legii regimului matrimonial (avem în vedere atât
efectele între so ți, cât și opozabilitatea modific ării regimului matrimonial fa ță de
terți)[24].
e. conținutul patrimoniului fiec ăruia dintre so ți, drepturile so ților asupra bunurilor,
precum și regimul datoriilor so ților. Aceste aspecte, care sunt particularizate pentru
fiecare tip de regim matrimonial, respect ă legea aplicabil ă regimului matrimonial
în ansamblu, conform determin ării subiective sau obiective a acesteia.

58 C ĂLINA JUGASTRU
f. încetarea și lichidarea regimului matrimonial, precum și regulile privind împ ărțeala
bunurilor comune.
Legea determinat ă ca fiind aplicabil ă regimului matrimonial guverneaz ă
aspectele de încetare și de lichidare a acestuia. Potrivit principiului accesorium
sequitur principale, regimul matrimonial înceteaz ă odată cu disolu ția căsătoriei
(desființare, desfacere, încetare). Încetarea sau modificarea regimului matrimonial
antreneaz ă lichidarea acestuia.
g. condițiile de form ă ale conven ției de alegere a legii aplicabile regimului matrimonial
(conform art. 2591 alin. 2 C. civ., condi țiile de form ă ale acestei conven ții pot fi
supuse, alternativ, legii aplicabile regimului matrimonial ori legii locului de
încheiere a conven ției de alegere).
h. condițiile de form ă ale conven ției matrimoniale (potrivit art. 2594 C. civ.:
convenția matrimonial ă se supune, din punctul de vedere al condi țiilor de form ă,
fie legii aplicabile regimului matrimonial, fie legii locului încheierii conven ției
matrimoniale).
i. măsurile de publicitate și opozabilitatea regimului matrimonial fa ță de terți
(art. 2595 alin. 1 C. civ.). Excep țiile sunt prev ăzute de alineatul 2 al art. 2595.
Consider ăm, alături de al ți autori, c ă lista legal ă a domeniului de aplicare a
legii regimului matrimonial este exemplificativ ă[25]. O institu ție atât de complex ă
cum este regimul matrimonial nu poate fi închis ă în grani țele aspectelor men-
ționate de art. 2593 alin. 1 C. civ.
Prin excep ție de la art. 2593 C. civ., legea aplicabil ă regimurilor matrimoniale nu
guverneaz ă formarea loturilor, precum și atribuirea loturilor. Aceste aspecte vor fi
supuse legii statului pe teritoriul c ăruia sunt situate bunurile la data partajului.

8. Publicitatea și opozabilitatea regimului matrimonial fa ță de terți
Regula
Cele dou ă categorii de m ăsuri – destinate publicit ății și respectiv, destinate
opozabilit ății regimului matrimonial – sunt guvernate de legea aplicabil ă
regimului matrimonial (art . 2595 alin. 1 C. civ.).
Regula de drept comun se aplic ă și în situa țiile menționate la art. 2595 alin. 2
lit. a și b C. civ.
Excepția
Prin excep ție de la regula enun țată, se va aplica o alt ă lege, în cazul în care
unul dintre so ți (sau ambii so ți) și terțul cu care intr ă în raporturi juridice au, la
data nașterii raportului juridic, re ședința obișnuită pe teritoriul aceluia și stat. În
acest caz, se va aplica legea acestui stat.
Conflictul mobil de legi se solu ționează prin aplicarea legii vechi (art. 2595
alin. 2 C. civ.).
Excepția are rolul de a proteja ter ții de bun ă-credință, astfel că, pentru cazuri
determinate, nici excep ția nu este aplicabil ă. Codul civil reglementeaz ă două

Efectele c ăsătoriei în dreptul interna țional privat 59
categorii de situa ții când excep ția nu găsește aplicare și, prin urmare – fie se revine
la regula de drept comun, fie se aplic ă lex rei sitae :
1. a. 2595 alin. 2 lit. a C. civ .: dacă au fost îndeplinite condi țiile de publicitate
sau de înregistrare prev ăzute de legea aplicabil ă regimului matrimonial, atunci se
va aplica legea regimului matrimonial (adic ă se revine la regula de drept comun
prevăzută în art. 2595 alin. 1 C. civ. ). Este ipoteza în care m ăsurile de publicitate/
înregistrare erau deja îndeplinite la data na șterii raportului juridic [26];
2. b. 2595 alin. 2 lit. b C. civ .: dacă terțul cunoștea, la data na șterii raportului
juridic, regimul matrimonial ori l-a ignorat din impruden ță, se va aplica regula de
drept comun. Aplicarea normei de drept comun este justificat ă de culpa ter țului,
care exclude aplicarea m ăsurilor de protec ție;
3. c. 2595 alin. 2 lit. c C. civ .: dacă au fost respectate regulile de publicitate imo-
biliară reglementate de legea statului pe al c ărui teritoriu este situat imobilul, va fi
aplicabilă lex rei sitae.

VI. Categorii de conven ții reglementate de Codul civil român în materia
regimului matrimonial cu element de extraneitate [27]
Două t i p u r i d e c o n v e n ții sunt reglementate de actualul Cod civil român, cu
detalii semnificative pentru raporturile cu element de extraneitate.
Convenția de alegere a legii aplicabile regimului matrimonial este o figur ă juridică
inedită î n d r e p t u l r o m â n . E a n u e s t e o b l i g a t o r i u a f i î n c h e i a t ă, fiind cerut ă în
situațiile de determinare subiectiv ă a legii aplicabile regimului matrimonial, adic ă
atunci când p ărțile înțeleg să aleagă, ele însele, aceast ă lege. Dac ă soții nu
desemneaz ă legea aplicabil ă, se va aplica legea care cârmuie ște efectele generale
ale căsătoriei, așadar nu va exista o conven ție de alegere a materiei legii aplicabile
regimului matrimonial. Conven ția de alegere a legii aplicabile este specific ă
dreptului interna țional privat, dar reprezint ă o noutate legislativ ă chiar și pentru
dreptul interna țional privat român.
Convenția matrimonial ă ocupă un spa țiu mai larg decât în reglementarea
anterioar ă, din Legea nr. 105/1992. Dispozi țiile de drept interna țional privat se
corelează, în mod necesar, cu prevederile de dr eptul familiei (art. 329-338 C. civ.).
Convenția matrimonial ă este facultativ ă pentru so ți, în sensul c ă o căsătorie
poate fi celebrat ă, chiar în absen ța desemn ării de către aceștia a regimului matri-
monial. În cazul din urm ă e s t e c l a r c ă soții încheie c ăsătoria sub regimul comu-
nității legale, împrejurare care nu solicit ă încheierea unei conven ții matrimoniale.

1. Conven ția de alegere a legii aplicabile regimului matrimonial
Calificarea no țiunii de „conven ție de alegere a legii aplicabile”
Convenția de alegere a legii aplicabile regimului matrimonial are o fizionomie
proprie, specific ă dreptului interna țional privat. Acest tip de conven ție se legiti-
mează prin existen ța elementului de extraneitate în cadrul raportului de drept

60 C ĂLINA JUGASTRU
privat. În dreptul substan țial nu exist ă element de extraneitate, motiv pentru care
nu se pune problema unei legi aplicabile regimului matrimonial.
Codul civil nu define ște conven ția de alegere a legii aplicabile regimului
matrimonial. Suntem în prezen ța unui contract încheiat de so ți sau de viitorii so ți, care
are ca obiect alegerea legii care se va aplica regimului matrimonial sau schimbarea legii
aplicabile [28]. Aceasta este calificarea primar ă, care suprinde notele comune cate-
goriei de conven ție de alegere a legii aplicabile regimului matrimonial.
Legea aplicabil ă regimului matrimonial este desemnat ă de părți conform
prescripțiilor art. 2590 alin. 2 lit. a-c C. civ., ceea ce înseamn ă că alegerea este
posibilă numai dintre variantele limitativ prev ăzute de lege.
În dreptul român, conven ția de alegere a legii aplicabile este un contract numit,
întrucât este reglementat ă ca atare în Codul civil (art. 2591). Ea trebuie încheiat ă, ad
validitatem , în formă solemnă, ca înscris semnat și datat de so ți sau de viitorii so ți.
Convenția de alegere a legii aplicabile regimului matrimonial se prezint ă fie ca
un contract de sine st ătător, fie ca o clauz ă inserată în conven ția matrimonial ă a
părților.
Momentul încheierii conven ției de alegere a legii aplicabile regimului matri-
monial se situeaz ă: înainte de celebrarea c ăsătoriei, la încheierea c ăsătoriei sau în
timpul căsătoriei.
Condițiile de validitate ale conven ției de alegere
Condițiile de fond ale conven ției de alegere a legii aplicabile regimului matri-
monial sunt guvernate de legea aleas ă pentru regimul matrimonial, mai pu țin
problema capacit ății (art. 2593 alin. 1 lit- a C. civ.). Aceasta din urm ă se va
determina dup ă legea na țională a persoanei fizice, conform dispozi țiilor de drept
comun prev ăzute de art. 2572 alin. 1 C. civ.
Pentru validitate, conven ția de alegere trebuie încheiat ă în formă scrisă.
Înscrisul constatator se cere a fi semnat și datat de so ți sau, dac ă se încheie înainte
de căsătorie, de c ătre viitorii so ți.
Convenția de alegere a legii aplicabile regimului matrimonial poate îmbr ăca
două forme . Soții sau viitorii so ți pot să aleagă calea încheierii conven ției de alegere,
ca și contract de sine-st ătător, distinct de conven ția matrimonial ă. În acest caz, vor
exista dou ă convenții: conven ția matrimonial ă și conven ția de alegere a legii
aplicabile regimului matrimonial. A doua solu ție este ca, în cadrul conven ției
matrimoniale, s ă fie inserate una sau mai multe clauze referitoare la legea apli-
cabilă regimului matrimonial. Este recomandabil ca trimiterea s ă fie expres ă în
cuprinsul conven ției matrimoniale, a șa încât să nu existe niciun dubiu cu privire la
acordul de voin ță privind legea aleas ă pentru regimul matrimonial. Este important
ca, indiferent de modalitatea pentru care se opteaz ă, alegerea legii aplicabile s ă fie
expresă și să fie neîndoielnic ă.
Printr-o norm ă de conflict unilateral ă este reglementat ă situația în care con-
dițiile de form ă se supun legii române. În acest caz, conven ția de alegere va
respecta, imperativ, exigen țele de form ă stabilite de legea român ă pentru conven ția

Efectele c ăsătoriei în dreptul interna țional privat 61
matrimonial ă. Avem în vedere, în special, reglementarea potrivit c ăreia conven ția
matrimonial ă se perfecteaz ă în fața notarului public, prin înscris autentic, cu
consimțământul tuturor p ărților, exprimat în condi țiile legii.
Condițiile de form ă urmează fie legea regimului matrimonial, fie legea locului
încheierii conven ției de alegere ( locus regit actum ).
Schimbarea legii aplicabile regimului matrimonial
Schimbarea legii aplicabile este posibil ă, odată ce părțile doresc ca un alt sistem
de drept s ă guverneze statutul lor patrimonial. Practic, printr-un nou acord de
voință, soții sau viitorii so ți desemneaz ă o nouă lege aplicabil ă, care poate aleas ă
numai dintre alternativele indicate de Codul civil.
Legea român ă nu pune condi ții suplimentare pentru schimbarea legii apli-
cabile regimului matrimonial. Trebuie s ă se respecte variantele oferite de legiuitor
și condițiile de form ă reglementate pentru conven ția de alegere a legii aplicabile
regimului matrimonial. Spre deosebire de situa ția când se schimb ă regimul
matrimonial, modificarea legii aplicabile regimului matrimonial nu este condi-
ționată din punct de vedere temporal . Mai precis, modificarea conven țională a
regimului matrimonial se poate realiza numai dac ă a trecut un an de la data
încheierii c ăsătoriei (este vorba de situa ția în care regimul matrimonial se schimb ă
după data căsătoriei, întrucât aceasta este data de la care el produce efecte juridice).
În schimb, conven ția de schimbare a legii aplicabile regimului matrimonial poate
interveni oricând (în absen ța unei interdic ții legale și în virtutea faptului c ă
desemnarea legii aplicabile nu este asociat ă alegerii unui anume regim matri-
monial).
Efectele schimb ării legii aplicabile se produc numai pentru viitor – în cazul în
care soți i n u a u s t i p u l a t a l t f e l . Î n n i c i o s i t u a ție, schimbarea legii aplicabile regi-
mului matrimonial nu poate prejudicia drepturile ter ților.

2. Conven ția matrimonial ă
Calificarea conven ției matrimoniale cu element de extraneitate
Într-o calificare primar ă a noțiunii, conven ția matrimonial ă este „actul juridic
de alegere sau, dup ă caz, de modificare a regimului matrimonial” [29] ori acordul
de voință al soților, prin care ace știa convin asupra regimului juridic c ăruia îi vor
supune bunurile lor [30].
Terminologia dreptului comparat difer ă la desemnarea conven ției matri-
moniale: „conven ție de căsătorie”, „contract matrimonial”, „contract de c ăsătorie”,
„acord prenup țial” ș.a. Totuși, nu întotdeauna termenii sunt utiliza ți ca echivalen ți.
În doctrin ă s-a observat c ă, spre exemplu, contractul de c ăsătorie este un tipar mai
larg, care poate con ține, pe lâng ă convenția matrimonial ă care se ocup ă de regimul
matrimonial adoptat de so ți și alte reglement ări: recunoa șterea unui copil, respon-
sabilitățile soților cu privire la cre șterea copiilor din c ăsătorii anterioare și a celor
care urmeaz ă să se nască, regimul dona țiilor făcute de p ărinții soților etc. [31]

62 C ĂLINA JUGASTRU
Astfel calificat ă, convenția matrimonial ă în dreptul interna țional privat este un
act juridic solemn, bilateral, cu caracter oneros, accesoriu c ăsătoriei și cu
afectațiune specific ă (organizeaz ă raporturile patrimoniale generate de c ăsătorie și
se circumscrie limitelor c ăsătoriei). Prin natur ă și caractere juridice, conven ția
matrimonial ă se diferen țiază de căsăt o r i e , d e p r o m i s i u n e a d e c ăsătorie, de con-
venția de curtaj matrimonial, de concubinaj și de parteneriatele civile înregistrate
(pactele civile de solidaritate) [32].
Opozabilitatea fa ță de terți a conven ției matrimoniale este strict subordonat ă
înscrierii în Registrul na țional notarial al regimurilor matrimoniale, conform
art. 334 alin. 1 C. civ.
Admisibilitatea conven ției matrimoniale
Admisibilitatea este un element reglementat expres în dispozi țiile legii române
de drept interna țional privat, cu prilejul delimit ării domeniului de aplicare a legii
aplicabile regimului matrimonial.
Admisibilitatea conven ției matrimoniale se refer ă la cazurile în care legea prevede
încheierea acesteia . Sistemul român de drept oblig ă la încheierea conven ției matri-
moniale atunci când se opteaz ă pentru un alt regim matrimonial decât comunitatea
legală (art. 329 C. civ.). În raport cu sistemul român de drept, conven ția matri-
monială se încheie atunci când so ții opteaz ă pentru comunitatea conven țională de
bunuri sau dac ă aleg regimul separa ției de bunuri.
Admisibilitatea conven ției matrimoniale presupune corelarea cu câteva
aspecte cu valoare de principii.
1. a. admisibilitatea conven ției matrimoniale este o reverbera ție/ o fațetă a
principiului libert ății contractuale. Prin acord de voin ță, soților sau viitorilor so ți le
este recunoscut dreptul de a- și reglementa statutul patrimonial, în modalit ățile
convenționale prev ăzute de lege;
2. b. admisibilitatea opereaz ă numai în raport cu variantele expres regle-
mentate de dreptul familiei. A șa cum s-a men ționat [33], libertatea de a contracta,
exprimat ă prin conven ția matrimonial ă, are propriile restrângeri. Nu este o
admisibilitate absolut ă, așa cum încheierea conven ției matrimoniale nu este o
libertate absolut ă. Părțile pot varia între modelele puse la dispozi ție de legiuitor,
fără a avea îns ă libertatea de a crea o conven ție matrimonial ă-hibrid, care s ă
combine caracteristici împrumutate din mai multe regimuri matrimoniale și nici
posibilitatea de a crea un nou regim ma trimonial. Pentru fiecare tip de regim
matrimonial poate fi utilizat doar modelul prev ăzut de Codul civil;
3. c. admisibilitatea conven ției matrimoniale este îngr ădită de regulile regi-
mului primar. Indiferent pentru care regim matrimonial opteaz ă (regim care
presupune conven ție matrimonial ă), părțile sunt ținute să respecte regulile
imperative, impuse de lege cu titlu de regim primar, precum și dispozi țiile
referitoare la efectele legale extrapatrimoniale ale c ăsătoriei (egalitatea în drepturi a
soților, autoritatea p ărintească)[34].

Efectele c ăsătoriei în dreptul interna țional privat 63
Condițiile de fond și condițiile de form ă
Codul civil con ține două texte referitoare la condi țiile de încheiere a conven ției
matrimoniale:
„Legea aplicabil ă regimului matrimonial reglementeaz ă […] admisibilitatea și
condițiile de validitate ale conven ției matrimoniale, cu excep ția capacit ății”
(art. 2593 alin. 1 lit. b)
„Condițiile de form ă cerute pentru încheierea conven ției matrimoniale sunt
cele prev ăzute de legea aplicabil ă regimului matrimonial sau cele prev ăzute de
legea locului unde aceasta se încheie ” (art. 2594).
Condițiile de fond
Calificarea no țiunii de „condi ții de fond ale conven ției matrimoniale”
Intră în categoria condi țiilor de fond ale conven ției matrimoniale, aspectele
referitoare la capacitate, consim țământ, obiect și cauză[35]. Vom face referire
distinctă la forma conven ției matrimoniale (Codul civil român reglementeaz ă
forma solemn ă, ad validitatem ).
Legea aplicabil ă
Consimțământul, obiectul și cauza conven ției matrimoniale sunt guvernate de
legea aplicabil ă regimului matrimonial, adic ă legea aleas ă de soți sau legea
efectelor generale ale c ăsătoriei:
1. a. legea aleas ă de soți (alternativ): legea re ședinței obișnuite a unuia dintre
soți la data alegerii regimului matrimonial; legea cet ățeniei oric ăruia dintre so ți la
data alegerii; legea primei re ședințe obișnuite comune dup ă celebrarea c ăsătoriei;
2. b. legea aplicabil ă efectelor generale ale c ăsătoriei (adică, în ordine, legea
reședinței obișnuite comune a so ților, legea cet ățeniei comune a so ților, legea
locului celebr ării căsătoriei).
Aspecte supuse legii aplicabile condi țiilor de fond
Capacitatea de a încheia conven ția matrimonial ă este supus ă legii naționale, adic ă
lex patriae sau legea re ședinței obișnuite. Capacitatea de a încheia conven ția
matrimonial ă poate fi urm ărită în două momente: anterior încheierii c ăsătoriei sau
în timpul c ăsătoriei.
Înainte de c ăsătorie conven ția matrimonial ă poate fi încheiat ă numai de c ătre
persoana care a împlinit vârsta matrimonial ă, adică de către major sau de c ătre
minorul care a împlinit 16 ani. Ca urmare a emancip ării, persoana minor ă (femeie
sau bărbat) dobânde ște capacitate deplin ă de exerci țiu. Așadar, va putea s ă încheie
singură convenția matrimonial ă, fără a fi necesar ă încuviin țarea părintească și
autorizarea ocrotitorului legal și nici autorizarea instan ței de tutel ă, în mod analog
cerințelor de încheiere a c ăsătoriei.
Consimțământul la încheierea conven ției matrimoniale se exprim ă personal sau
prin mandatar și trebuie s ă întruneasc ă cerințele generale de validitate pentru
încheierea unui contract. Consim țământul este supus legii aplicabile regimului
matrimonial, adic ă legii determinate conform art. 2590 și art. 2592 C. civ.

64 C ĂLINA JUGASTRU
Obiectul constă în determinarea statutului patrimonial, concretizat în unul
dintre regimurile matrimoniale posibil de reglementat prin conven ție matri-
monială: comunitatea legal ă, comunitatea conven țională sau separa ția de bunuri.
Obiectul conven ției matrimoniale este guvernat de legea aplicabil ă regimului
matrimonial.
Cauza este specific ă acestui tip de contract și constă în intenția părților de a se
supune regulilor unui anumit regim matrimonial. Contractul se încheie între so ți
sau între viitorii so ți în considerarea organiz ării relațiilor patrimoniale pe care le
genereaz ă căsătoria. Aceea și lege care se aplic ă regimului matrimonial, se reg ăsește
și pentru cauza conven ției matrimoniale.
Condițiile de form ă
Calificarea no țiunii de „condi ții de formă ale conven ției matrimoniale”
Din punctul de vedere al formei, dreptul interna țional privat este interesat de
procedura încheierii conven ției matrimoniale și de consecin țele nerespect ării
acestei proceduri (sanc țiunea). Art. 2594 C. civ. con ține soluțiile alternative pentru
forma conven ției matrimoniale cu element str ăin[36].
Legea aplicabil ă
Alternativ, forma conven ției matrimoniale poate fi supus ă legii alese pentru
regimul matrimonial sau lex loci contractus . Alegerea apar ține părților, dup ă cum
urmează:
1. a. condițiile de form ă ale conven ției matrimoniale sunt cele prev ăzute de legea apli-
cabilă regimului matrimonial . După caz, condi țiile de form ă ale conven ției matri-
moniale vor fi reglementate de legea aleas ă de părți pentru regimul lor
matrimonial (potrivit determinării subiective a legii aplicabile) sau, dac ă părțile nu au
ales o lege pentru regimul lor matrimonial, vor fi reglementate de legea efectelor
generale ale c ăsătoriei (conform determinării obiective ). Această ultimă modalitate de
determinare a legii aplicabile formei conven ției matrimoniale corespunde unei
determin ări subiective, întemeindu-se pe lex voluntatis .
2. b. condițiile de form ă ale conven ției matrimoniale sunt cele prev ăzute de legea
locului încheierii acestei conven ții. Lex loci contractus este solu ția alternativ ă, dacă nu
se aplică legea regimului matrimonial.
A doua variant ă este o modalitate de determinare obiectiv ă a legii aplicabile
condițiilor de form ă ale conven ției matrimoniale. În acela și timp, este o aplica ție
particular ă a legii aplicabile actului juridic cu element de extraneitate, pentru
domeniul conven țiilor matrimoniale [37].
Domeniul legii aplicabile
Intră sub inciden ța legii determinate conform art. 2594 C. civ., formalit ățile
necesare încheierii conven ției matrimoniale și sancțiunea pentru nerespectarea
formei statuate de lege.
Formalitățile încheierii conven ției matrimoniale sunt prev ăzute expres. Cerin ța
înscrisului autentificat de notarul public și a consim țământului exprimat de c ătre
toate părțile este reglementat ă sub sanc țiunea nulit ății absolute. Acordul trebuie

Efectele c ăsătoriei în dreptul interna țional privat 65
exprimat personal ori prin mandatar cu procur ă autentic ă, specială și cu conținut
predeterminat.
Sancțiunea ignorării formei prescrise pentru încheierea conven ției matrimo-
niale este nulitatea absolut ă.
Convenția matrimonial ă în dreptul interna țional privat este guvernat ă de
principiul mutabilit ății. Modificarea conven ției matrimoniale, anterior c ăsătoriei sau
după încheierea acesteia, implic ă respectarea acelora și exigențe de fond și de
formă. Dacă a fost încheiat ă î n a i n t e d e c e l e b r a r e a c ăsătoriei, conven ția matri-
monială va produce efecte numai de la data c ăsătoriei. Dac ă a fost încheiat ă în
timpul căsătoriei, conven ția matrimonial ă produce efecte de la data pe care p ărțile
o stabilesc sau de la data încheierii conven ției (dacă părțile nu prev ăd data
producerii efectelor).
Modificarea conven ției matrimoniale este distinct ă de modificarea regimului
matrimonial. Înainte de încheierea c ăsătoriei, modificarea conven ției matrimoniale
poate avea ca obiect fie modificarea regimului matrimonial, fie modificarea
anumitor aspecte, în cadrul aceluia și regim matrimonial. Modificarea regimului
matrimonial este posibil ă doar în timpul c ăsătoriei, dup ă ce regimul matrimonial
ales a produs efecte. Modificarea regimului matrimonial se realizeaz ă prin inter-
mediul acordului de voin ță exprimat în conven ția matrimonial ă.
Rezultă că, anterior încheierii c ăsătoriei este în discu ție modificarea conven ției
matrimoniale, iar pe parcursul c ăsătoriei este vorba de modificarea regimului
matrimonial [38].

VII. Conflicte mobile de legi în materia regimului matrimonial
Conflicte mobile de legi în materia legii aplicabile regimului matrimonial
Legea aplicabil ă regimului matrimonial prezint ă importan ță pentru mai multe
aspecte: regimul matrimonial care va organiza rela țiile patrimoniale ale p ărților în
timpul căsătoriei; admisibilitatea și condițiile de fond ale conven ției matrimoniale;
forma conven ției matrimoniale; condi țiile de fond și condițiile de form ă ale
convenției de alegere a legii aplicabile regimului matrimonial. A șadar, conflictele
mobile de legi generate în materia regimului matrimonial se vor repercuta asupra
tuturor materiilor care opereaz ă cu legea aplicabil ă regimului matrimonial.
1. a. În virtutea autonomiei de voin ță, soții pot alege, ca lege aplicabil ă regi-
mului matrimonial, legea statului pe teritoriul c ăruia unul dintre ei are re ședința
obișnuită la data alegerii (art. 2590 alin. 2 lit. a C. civ.). Dacă ulterior alegerii, so țul
respectiv î și schimbă reședința obișnuită, intervine un conflict mobil de legi . Se va aplica
legea veche, adic ă legea statului pe teritoriul c ăruia a avut re ședința obișnuită la
momentul când a ales legea aplicabil ă.
2. b. Dacă soții preferă legea statului a c ărui cetățenie o are unul dintre ei,
opțiunea se raporteaz ă la data alegerii legii aplicabile regimului matrimonial
(art. 2590 alin. 2 lit. b C. civ.). După alegere, so țul a cărui cetățenie a fost luat ă ca reper
poate schimba cet ățenia sau poate deveni apatrid – situații care vor da na ștere unui conflict

66 C ĂLINA JUGASTRU
mobil de legi . Pentru a nu bulversa raporturile juridice specifice regimului matri-
monial, Codul prevede c ă acesta va r ămâne supus legii vechi, adic ă legii statului
cetățeniei pe care so țul o avea la data alegerii.
3. c. Reședința obișnuită, ca punct de leg ătură, presupune indicarea de c ătre
soți, a legii primei re ședințe obișnuite comune a so ților, dup ă celebrarea c ăsătoriei
(art. 2590 alin. 2 lit. c C. civ.). Dacă soții au, prin ipotez ă și succesiv, în timpul c ăsătoriei,
mai multe re ședințe obișnuite comune, pe teritoriul unor state diferite, apare conflictul
mobil de legi . Dintre toate legile re ședințelor obișnuite comune, se va alege legea
primei re ședințe obișnuite comune dup ă celebrarea c ăsătoriei.
4. d. Reglementarea domeniului de ap licare a legii regimului matrimonial
sugereaz ă posibilitatea existen ței conflictului mobil de legi: ”Cu toate acestea,
formarea loturilor, precum și atribuirea lor sunt supuse legii statului unde bunurile
sunt situate la data partajului”. Schimbarea lex rei sitae după momentul partajului
atrage conflictul mobil de legi, care are ca solu ție legea locului unde bunurile sunt situate
„la data partajului” (legea nou ă) – art. 2593 alin. 2 C. civ.
Conflicte mobile de legi în materia publicit ății și opozabilit ății regimului matrimonial
față de terți
Conflictul mobil de legi poate s ă apară atunci când unul dintre so ți ori ambii
soți intră în raporturi juridice cu un ter ț. Dacă soțul (sau ambii so ți) au reședința
obișnuită pe teritoriul aceluia și stat – la data na șterii raportului – se aplic ă legea
statului respectiv. Chiar dac ă ulterior momentului na șterii raportului juridic,
reședința obișnuită nu va mai fi comun ă, rămâne aplicabil ă legea veche (legea
statului re ședinței obișnuite de la data la care a luat na ștere raportul juridic).

[1] Căsătoria reprezint ă baza familiei și „genereaz ă între cei care o încheie, raporturi
multiple și complexe, de diferite naturi, dintre care numai unele fac obiectul reglement ării
juridice” (Al. Bacaci, Raporturile patrimoniale în dreptul familiei , Editura Hamangiu, Bucure ști,
2007, p. 3).
[2] În dreptul actual, c ăsătoria are urm ătoarele caractere: este un act civil (laic); este un
act solemn; se încheie în sc opul întemeierii unei familii (a se vedea, Al. Bacaci,
V.-C. Dumitrache, C.C. Hageanu, Dreptul familiei, în reglementarea noului Cod civil, Editura
C.H. Beck, Bucure ști, 2012, p. 17-18).
[3] Prin calificare se înțelege opera țiunea de determinare a categoriei juridice în care se
încadreaz ă o situație de fapt, având drept consecin ță indicarea legii competente [a se vedea,
I. Macovei, N.R. Dominte, comentariul art. 2558 C.civ., în F.-A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coord.), Noul Cod civil. Comentariu pe articole , Volumul II,
Editura C.H. Beck, Bucure ști, 2012, p. 2556]. Pentru definirea conflictului de calific ări, a se
vedea, N. Diaconu, Drept interna țional privat , Editura Lumina Lex, Bucure ști, 2002, p. 58.
[4]
În funcție de calificarea primar ă se poate determina legea aplicabil ă raportului
juridic cu element de extr aneitate (R.-B. Bobei, Calificarea și conflictul de calific ări în dreptul
internațional privat, Editura All Beck, Bucure ști, 2005, p. 19). Cu privire la dimensiunile
calificării, a se vedea, R. Boukhari, La qualification en droit international privé , în Les Cahiers de
droit , vol. 51, nr. 1/2010, p. 189-190.

Efectele c ăsătoriei în dreptul interna țional privat 67
[5] Pentru explica ții de ordin terminologic în ceea ce prive ște efectele nepatrimoniale și
efectele patrimoniale ale c ăsătoriei, T. Bodoa șcă, A. Drăghici, I. Puie, I. Maftei, Dreptul
familiei. Curs universitar, Editura Hamangiu, Bucure ști, 2013 , p. 68-70.
[6] A s e v e d e a , M . A v r a m , Drept civil. Familia, Editura Hamangiu, Bucure ști, 2013 ,
p. 72-79.
[7] Reședința obișnuită a persoanei fizice care lucreaz ă în exerci țiul profesiei este la
locul unde aceast ă persoană are stabilimentul s ău principal.
[8] Pentru critica sintagmei „stat cu care între țin cele mai strânse leg ături”, a se vedea,
N.C. Dariescu, Relațiile patrimoniale dintre so ți în dreptul interna țional privat, Editura C.H.
Beck, Bucure ști, 2008, p. 83-84.
[9] Pentru reglementarea francez ă actuală a statutului personal al so ților, a se vedea,
Ph. Malaurie, H. Fulchiron, La famille , Defrénois, Paris, 2004, p. 481-546.
[10] Cu privire la ansamblul raporturilor personale dintre so ți, a se vedea, Al. Bacaci,
V.-C. Dumitrache, C.C. Hageanu, Dreptul familiei, în reglementarea noului Cod civil…, p. 40-44;
M. Avram, Drept civil. Familia…, p. 72-78.
[11] Al. Bacaci, V.-C. Dumitrache, C.C. Hageanu, op. cit., p. 57.
[12] I.P. Filipescu, A.I. Filipescu, Tratat de drept interna țional privat, Editura Universul
Juridic, Bucure ști, 2007, p. 397; O. Ungureanu, C. Jugastru, A. Circa, Manual de drept
internațional privat, Editura Hamangiu, Bucure ști, 2008, p. 219.
[13] Cu privire la sfera efectelor c ăsătoriei, M. Avram, op. cit ., p. 72-79; Al. Bacaci,
V.-C. Dumitrache, C.C. Hageanu, op. cit., p. 39-49. În ce prive ște relația capacitate civil ă –
drept conflictual, a se vedea, C. Vrabie, Capacitatea persoanei fizice în dreptul interna țional
privat , în Revista de drept interna țional privat și drept privat comparat , 2007, p. 449-450.
[14] E. Florian, Regimuri matrimoniale, Editura C.H, Beck, Bucure ști, 2015 p. 29.
[15] “Soții sunt obliga ți să își acorde sprijin material reciproc (1). Ei sunt obliga ți să
contribuie, în raport cu mijloacele fiec ăruia, la cheltuielile c ăsătoriei, dac ă prin conven ție
matrimonial ă nu s-a stabilit altfel (2). Orice conven ție care prevede c ă suportarea
cheltuielilor c ăsătoriei revine doar unuia dintre so ți este considerat ă nescrisă (3)”.
[16] A se vedea, E. Florian, Regimuri matrimoniale…, p. 45-49.
[17] Cu privire la regimul matrimonial, ca și categorie autonom ă, a se vedea, M. Attal,
A. Raynouard, Droit international privé, Tome 1: Principes généraux , Éditions Larcier,
Bruxelles, 2013, p. 306-308.
[18] B. Audit, L. d’Avout, Droit international privé , Economica, Paris, 2013, p. 848-851.
[19] Pentru prezentarea regimurilor matrimonia le reglementate în dreptul român, a se
vedea, P. Vasilescu, Propos à batons rompus sur les régimes matrimoniaux roumains , în D.A.
Popescu (coord.), Specificitate și complementaritate în dreptul privat european. Conflictele de legi
și de jurisdic ții și integrarea lor european ă, Editura Hamangiu, Bucure ști, 2012, p. 103-111.
[20] Al. Bacaci, V.-C. Dumitrache, C.C. Hageanu, op. cit., p. 50. Cu privire la no țiunea
de regim matrimonial în alte sisteme de drept, N.C. Ani ței, Convenția matrimonial ă în dreptul
internațional privat român, Editura C.H. Beck, Bucure ști, 2013, p. 32-36.
[21] M. Avram, Drept civil. Familia…, p. 169.
[22] Pentru aceste chestiuni, Ph. Malaurie, L. Aynès, Les régimes matrimoniaux , 2e
édition, Defrénois, Paris, 2007, p. 15.
[23] „În măsura în care legea prevede o anumit ă formă a contractului, aceasta trebuie
respectat ă, sub sanc țiunea prev ăzută de dispozi țiile legale aplicabile” (art. 1179 alin. 2
C. civ.).

68 C ĂLINA JUGASTRU
[24] În cazul modific ării conven ționale, efectele se produc între so ți de la data încheierii
convenției, iar fa ță de terți, de la data îndeplinirii formel or de publicitate. În ipoteza
modificării judiciare, efectele se produc de la da ta introducerii cererii de separare judiciar ă
de către unul dintre so ți, cu excep ția cazului în care instan ța decide ca efectele s ă se aplice
de la data desp ărțirii în fapt; fa ță de terți efectele se vor produce de la data efectu ării
formelor de publicitate. Pe larg, cu privire la aceste probleme, a se vedea, Al. Bacaci,
V.-C. Dumitrache, C.C. Hageanu, op. cit., p. 53-55.
[25] D.-Al. Sitaru, Drept interna țional privat. Partea general ă. Partea special ă – Normele
conflictuale în diferite ramuri și instituții ale dreptului privat, Editura C.H. Beck, Bucure ști, 2013,
p. 197.
[26] Ibidem , p. 200.
[27] A se vedea, pentru diferen țierea a dou ă tipuri de conven ții, N.C.Ani ței, Convenția
matrimonial ă în dreptul interna țional privat român…, p. 38-39.
[28] În termeni apropia ți, conven ția de alegere a legii aplicabile regimului matrimonial
este definit ă ca fiind„acel contract de o factur ă specială, prin care viitorii so ți sau soții aleg
sau modific ă legea aplicabil ă regimului matrimonial în timpul c ăsătoriei” (N.C.Ani ței,
Convenția matrimonial ă în dreptul interna țional privat român…, p. 39; N.C. Dariescu, Relațiile
patrimoniale dintre so ți în dreptul interna țional privat…, p. 103-105).
[29] Dan Lupa șcu, Diana Ungureanu , Drept interna țional privat, Editura Universul
Juridic, Bucure ști, 2012, p. 153.
[30] N.C.Ani ței, Convenția matrimonial ă în dreptul interna țional privat român…, p. 220.
[31] Ibidem, p. 43, precum și autorii cita ți la nota 7 de subsol.
[32] A se vedea, A se vedea, M. Avram, Drept civil. Familia…, p. 178-181; A.Al. Banciu,
Raporturile patrimoniale dintre so ți potrivit noului Cod civil, Editura Hamangiu, Bucure ști,
2011, p. 53-60.
[33] E. Florian, Regimuri matrimoniale… , p. 59.
[34] Ibidem , p. 66.
[35] Vechea reglementare stabililea c ă, în ceea ce prive ște condi țiile de fond ale
convenției matrimoniale, opereaz ă legea na țională a fiecăruia dintre viitorii so ți (art. 21 alin.
1 din Legea nr. 105/1992).
[36] În reglementarea anterioar ă, forma conven ției matrimoniale se determina conform
art. 71 alin. 1 și art. 86 din Legea privind raporturile juridice de drept interna țional privat:
legea care reglementeaz ă fondul conven ției; legea locului încheierii conven ției; legea
aplicabilă conform dreptului intgerna țional privat al autorit ății care examineaz ă validitatea
actului; p ărțile care se afl ă, la data încheierii conven ției, în state diferite, au îndeplinit
condițiile de form ă prevăzute de legea unuia dintre aces te state; legea statului unde
reprezentantul p ărții s-a aflat în momentul încheierii conven ției, dacă a îndeplinit condi țiile
de formă prevăzute de aceast ă lege (O. Ungureanu, C. Jugastru, A. Circa, Manual de drept
internațional privat…, p. 220-221).
[37] Actul juridic se supune, în ceea ce prive ște forma, urm ătoarelor legi (în cascad ă):
legea aleas ă de părți, legea statului cu care actul juridic prezint ă legăturile cele mai strânse,
legea locului unde actul juridic a fost închei at (art. 2637 alin. 1, art. 2638 alin. 2 C. civ.
român).
[38] Cu privire la aceste probleme, M. Avram, Drept civil. Familia…, p. 342.