Efectele aplicării mijloacelor specifice de volei în cadrul lecțiilor de [608745]

UNIVERSITATEA DE STAT DE ED UCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
A REPUBLICII MOLDOVA

Cu titlu de manuscris
C.Z.U: 796.325:796.021+373.5(043.2)

IVAȘCU DANIELA

EFECTELE APLICĂRII MIJLOACELOR SPECIFICE JOCULUI DE VOLEI ÎN
CADRUL LECȚIILOR DE EDUCAȚIE FIZICĂ C U ELEVII CLASELOR LICEALE

SPECIALIZAREA: 533.04 Educației fizică, sport, kinetoterapie și recreație

TEZA DE DOCTOR ÎN ȘTIINȚE PEDAGOGI CE

Conducător științific: ROTARU ANDREI,

Doctor în științe pedagogice,
Conferențiar universitar

Autor: IVAȘCU DANIELA

CHIȘINĂU -2016

2

©Ivașcu Daniela, 2016

3
CUPRINS
ADNOTARE ………………………………………………………………….. ……………….. …………………. 4
LISTA ABREVIERILOR ……………………………………………… ……………….. …………….. …… 7
INTRODUCERE ……………………………………………………………………… ………………… ……….
9
1. ORIENTĂRI TEORETICE ȘI PRAC TICO -METODICE REFERITOARE
LA APLICAREA MIJLOACELOR SPECIFICE JOCURILOR
SPORTIVE ÎN CADRUL LECȚIILOR DE EDUCAȚIE FIZICĂ ………………

15

1.1. Rolul conținuturilor didactice predate în activitățile motrice ale elevilor din
treapta învățămâtului liceal…………………. ……………………………….. ……………………..
15
1.2. Orientări metodologice privind predarea lecției de educație fizică cu conținuturi
din jocul sportiv volei în clasele liceale……. ………… ……………………………….. ……….
24
1.3. Caracteristica mijloacelor specifice jocului de volei practicate de către elevii
liceeni în lecția de educație fizică……….. …………………. …………………………….. ……..
35
1.4. Particularitățile de vârstă ale elevilor din clasele liceale……. ……………….. ………….. 44
1.5. Concluzii la capitolul 1……… ………. ……………………………………. ……………… ………… 52

2. EVALUAREA PREGĂTIRII MOTRICE ȘI TEHNICE A ELEVILOR DIN
CLASELE LICEALE ……….. ……………………… …………………………………………. …..
54

2.1. Subiecții, metodele și organizarea cercetării… …………………………….. ……….. ………. 54
2.2. Aprecierea nivelului pregătirii motrice a elevilor liceeni de vârsta 16 -18 ani.. ….. 64
2.3. Analiza pregătirii tehnice a elevilor din clasele liceale în jocul de volei….. ………. 74
2.4. Estimarea mijloacelor specific e jocului de volei im plementate în procesul
didactic orientat spre ameliorarea predării acestuia în clasele liceale….. ………….. ..
78
2.5. Concluzii la capitolul 2…………………………………………………………. ……………… ……. 85

3. ARGUMENTAREA APLICĂRII MIJLOACELOR SPECIFICE
JOCULUI DE VOLEI ÎN PROCESUL INSTRUCTIV – EDUCATIV CE
VIZEAZĂ SPORIREA PREGĂTIRII MOTRICE ȘI TEHNICE A
ELEVILOR LICEENI …………… …………………………………………………….. ……… ….

87

3.1. Impactul mijloacelor specifice voleiului asupra dinamicii pregătirii motrice și
tehnice a elevilor liceeni……………… ……… ………………….. ……………………………… ….
87
3.2. Fenomenul corelației î ntre parametrii p regătirii motrice și tehnice a i elevilor
cuprinși în experimentul formativ….. ………………………. ………………………….. ……….
112
3.3. Opțiuni și priorități de ordin metodologic privind practicarea jocului de vole i în
clasele liceale……. …………………………………………… ……………………………… ………….
121
3.4. Concluzii la capitolul 3…. …………… ……………………………………….. ………………… …….. 124

4
CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMANDĂRI …………….. …………………. …………… …… 126
BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………… ………………….. ………. 128
ANEXE ……………….. ………………………………………………………………….. ………………… ……….. 137
Anexa 1. Tabele centralizatoare cu rezultate ale elevilor claselor a X -a – XII-a
înregistrate în cadrul experimentului constatativ………. …………………………… .
138
Anexa 2. Tabele centralizatoare cu rezultate ale elevilor claselor a X I-a înregistrate în
cadrul experimentului pedagogic………………………. ………………………………….
141
Anexa 3. Model pe dagogic de repartizare anuală a unităților de învățare , clasa a XI -a
(GE)………………………… ………. …………………………….. ………………………………..
149
Anexa 4. Model pedagogic de eșalonare anuală a conținutului un ităților de învățare,
clasa a XI -a (GE )…………………. …………………………… ………………………………..
150
Anexa 5 . Model e de proiectare a unității de învățare – calități motrice …………………….. 163
Anexa 6. Exerciții specifice voleiului incluse în proiectarea unităților de învățare ……. 166
Anexa 7. Modele de proiecte didactice…… ……………. ………….. …………. ………………… ….. 172
Anexa 8. Acte de implementare a rezultatelor știin țifice în practică …………………. …….. 179
Declarația privind asumarea răspunderii……………………………………………….. ………………… … 182
CV-ul autorului…………………………………………………….. …………………………. ………………… ….. 183

5
ADNOTARE
Ivașcu Daniela: Efectele aplicării mijloacelor specifice jocului de volei în cadrul lecțiilor de
educație fizică cu elevii clasel or liceale, teză de doctor în științe pedagogi ce, Chișinău, 2016.
Structura tezei : adnotare, introducere, 3 capitole, concluzii și recomandǎri, bibliografie 19 0
surse, 1 84 pagini, text de bază 136 pagini 14 tabele, 35 figuri, 8 anexe. Rezultatele experimentale
obținute sunt publicate în 14 lu crări științifice.
Cuvinte cheie: elevi de liceu, lecție de educație fizică, mijloace specifice de volei, preluare,
pasare, serviciu, lovitură de atac, capacități motrice, pregătire tehnică .
Domeniul de studiu: pedagogia.
Scopul cercetării constă în perfec ționarea capacitățiilor motrice ale elevilor din treapta
învățământului liceal prin predarea/învățarea mijloacelor specifice jocului de volei în lecțiile de
educație fizică în vederea îmbunătăți rii pregătir ii motrice și tehnic t a liceenilor.
Obiectivele ce rcetării : 1.Studiul procesului didactic, în scopul identificării aspectelor
metodologice de utilizare a mijloacelor specifice jocului de volei în vederea perfecționării și
optimizării dezvoltării fizice și motrice a liceenilor. 2. Aprecierea nivelului preg ătirii motrice și
tehnice a elevilor din clasele liceale. 3. Determinarea influenței performanței motrice a elevilor
din clasele liceale asupra calității executării elementelor jocului de volei în vederea sporirii
randamentului de joc; 4.Argumentarea experi mentală a sporirii pregătirii motrice și tehnice a
elevilor din liceu prin implementarea programului de pregătire cu mijloace specifice jocului de
volei în procesul didactic.
Noutatea și originalitatea științifică constă în obiectivarea practicării jocul ui de volei în
vederea determinării și optimizării lecțiilor de educație fizică care implică ameliorarea
conținutului instructiv -educati v prin implementarea de noi mijloace ale jocului de volei, condiție
necesară de sporire a eficienței activităților de ed ucație fizică, precum și dezvoltarea capacităților
motrice ce determină nemijlocit pregătirea tehnică a elevilor liceeni prin utilizarea metodelor
intensive de predare -învățare.
Problema științifică actuală de importanță majoră din domeniu presupune că mij loacele
specifice jocului de volei implementate în experiment și incluse în conținuturile programei
școlare pot fi realizate cu succes și, în ansamblu, vor contribui la sporirea pregătirii motrice și
tehnice ale elevilor din treapta învățământului liceal. Mijloacele specifice jocului de volei
selectate, sunt programate pentru aplicare în predarea educației fizice, ele condiționând atingerea
scopului propus.
Semnificația teoretică a lucrării constă în argumentarea sistemului de mijloace specifice
voleiului i mplementate în trunchiul curriculumului școlar, în vederea ameliorării lecțiilor de
educație fizică și totodată creării posibilității aplicării metodologiei de predare -învățare a jocului,
prin schimbarea, cu scop bine determinat, a pregătirii motrice și te hnice a elevilor liceeni.
Valoarea aplicativă a lucrării atestă un proces de selectare și algoritmizare a mijloacelor
specifice jocului de volei care pot fi aplicate în cadrul lecții lor în vederea ameliorării capacități
motrice și pregătirii tehnice ale el evilor din treapta liceală, care se bazează pe principiile
didactice în general și, în special pe principiile consecutivității și continuității procesului
didactic.
Implementarea rezultatelor științifice au fost puse în practică în procesul didactic desfă șurat
cu mijloace specifice voleiului practicat cu elevii Colegiului Național „Constantin Carabella”,
Liceului de Arte „Bălașa Doamna” din Târgoviște.

6
АННОТАЦИЯ

Ивашку Даниела: „Эффекты применения средств специфичных волейболу на уроках
физического восп итания с учащимися лицейских классов“ , диссертация доктора
педагогических наук, Кишинэу, 2016.
Структура диссертации. Аннотация, введение, 3 главы, выводы и рекомендации,
библиография 19 0 источников, 1 84 страниц, основной текст 136 страниц, 14 таблиц, 35
графиков, 8 приложений. Полученные результаты опубликованы в 14 научных работах.
Ключевые слова: учащиеся лицея, урок физического воспитания, игра волейбол,
двигательные параметры, технические приемы, двигательные способности, двигательные
навыки, передача, прием мяча, подача, нападающий удар.
Область изучения: педагогика.
Цель исследования состоит в совершенствовании двигательных способностей у
учащихся лицейских классов посредством обучения средств специфичных волейболу на
уроках физического воспитания, с пособствующих повышению уровня двигательной и
технической подготовки лицеистов.
Задачи исследования: 1. Исследование дидактического процесса с целью идентификации
методологических аспектов обучения средств специфичных волейболу для улучшения и
оптимизации физической и двигательной подготовки лицеистов. 2.Оценка уровня
двигательной и технической подготовленности учащихся лицейских классов.
3.Определение влияния уровня двигательных достижений лицеистов на качество
выполнения волейбольных технических приемов в процессе игр. 4.Экспериментальное
аргументирование повышения двигательной и технической подготовки учащихся
лицейских классов посредством применения средств, специфичных игре в волейбол на
занятиях физического воспитания.
Новизна и научная оригинальность исследования состоит в объективизации
использования игры в волейбол с целью оптимизации содержания уроков физического
воспитания, посредством внедрения новых средств, специфичных игре, как необходимое
условие повышения эффективности занятий физкультурой и применение интенсивных
методов обучения.
Актуальная научная проблема высокой значимости в области предполагалось, что
средства специфичные игре в волейбол, примененные в эксперименте и включённые в
содержание школьной программы с успехом могут быть реализо ваны и, в целом, будут
способствовать повышению уровня двигательной и технической подготовленности
учащихся из лицейских классов. Отобранные средства, специфичные игре в волейбол,
могут быть успешно применены в учебном процессе для достижения поставленной цели.
Теоретическая значимость работы заключается в научной аргументации комплекса
средств, характерных игре в волейбол, внедренных в основу школьного учебного плана, с
целью повышения эффективности уроков физического воспитания, а также создания
возможнос ти обучения волейболу посредством целенаправленного изменения
двигательной и технической подготовленности лицеистов.
Практическая значимость работы состоит в отборе и алгоритмизации средств
специфичных игре в волейбол, которые могут быть применены в цикле занятий для
улучшения двигательных способностей и технической подготовленности лицеистов,
основанных на соблюдение дидактических принципов и, в частности, соблюдение
принципов последовательности и непрерывности дидактического процесса.
Внедрение научных р езультатов результаты исследований были применены в
дидактическом процессе с учениками Национального Колледжа „Константин Карабелла”
и Лицея Искусств „Бэлаша Доамна” мун. Тырговиште.

7
ANNOTATION

Ivascu Daniela: Effects of the scientific implementation of volleyball in physical education
lessons with pupils from secondary school, PhD thesis in pedagogy, Chisinau, 2016.
Thesis structure: annotation, introduction, three chapters, conclusions and recommendations,
bibliography of 19 0 sources, 1 84 pages of main text 1 36, tables, 14 figures 35 graphics, 8
annexes.The results are published in 14 scientific papers.
Keywords: high school students, physical education lesson, volleyball, motoric parameters,
technical parameters, motoric ability, motoric skills, passin g, retrieving, serving, shot attack.
Field of study: Pedagogy.
Research purpose: to improve the motoric ability of high school students by step
teaching/learning methods specific volleyball game in physical education lessons and how they
can improve the t echnical preparation of high school students.
Research objectives: 1. Studding the teaching process, in order to identify methodological
aspects of using the means specific to volleyball game in order to improve and optimize the
physical development of tee nagers using specific means of volleyball game;
2. Establishment of the motoric and technical skills of the students in secondary school; 3. The
determination of the influence of motoric performance of secondary school students on the
quality of execution volleyball game items to enhance technical performance; 4. Rationale
experimental increasing overall motor skills and technical training to high school students
through the development and implementation of the training program with specific means of
playi ng volleyball in teaching.
Novelty and scientific originality of research consists in objectifying practicing volleyball
game in the identification and optimization of physical education lessons involving current
improvement of educational, by implementin g new means of volleyball game, needed to increase
the effectiveness of physical education activities, such as and motoric capacity directly
determines the technical preparation of high school students using intensive methods of teaching
and learning.
The current major scientific problem area lies in the application of content and specific
means the volleyball game that will help increase driving and technical training of students in
secondary school. Specific means the game of volleyball proposed can be su ccessfully applied in
teaching the game who serves as a prerequisite for achieving the goal.
The theoretical significance of the paper is to argue system specific means of volleyball
implemented in the core school curriculum in order to improve the lesson s of physical education
and also create the possibility of applying the methodology of teaching and learning the game by
changing, with well defined purpose, training and motor technical high school students.
Practical value of research results consists i n a process of selection and algorithmic methods
specific to volleyball game that can be applied in the lessons in order to improve the motoric
capacity and technical training of the students in the secondary school, which is based on the
principles of teaching in general and in particular principles of consecutiveness and continuity of
teaching process.
Implementation of scientific results have been implemented educational processes, with
specific means of sports practiced by students of the National C ollege "Constantin Carabella"
School of Arts" Balasa Doamna" from Targoviste.

8
LISTA ABREVIERILOR
MECȘ – Ministerul Educației Cercetării Științifice
CDȘ – Curriculum la Decizia Școlii
CEȘ – Curriculum Elaborat în Școală
FRV –Federația Română de Volei
GE – grupa experimentală
GM – grupa martor
B – băieți
F – fete
AV – alergare de viteză
ETr – extensia trunchiului
Ex.4t – exercițiu în 4t
P.i. – poziția inițială
RTr – ridicarea trunchiului
RgPtAt – ridicarea genunchilor la piept din atârnat
RpAt -ridicarea picioarelor din atârnat
SLL – săritură în lungime de pe loc
SV- săritură pe verticală
LT – lungimea trunchiului
LMI – lungimea membrelor inferioare
SNEE – Sistemul Național de Evaluare și Examinare
SZ-5 –serviciu zona 5
SZ-1 –serviciu zona 1
LA – lovitura de atac

9
INTRODUCERE

Actualitatea temei și importanța problemei abordat e

Dezvoltarea și stăpânirea calităților motrice constituie una din preocupările principale ale
profesorilor de educație fizică în vederea educării tineretului școlar, care depind de anumite
disponibilități și aptitudini ale organismului, de baza ereditară , dar și de unele însușiri dobândite
pe parcursul vieții, acestea fiind influențate de procesul educațional bine organizat.
Educația fizică școlară, aflată în plină reformă conceptuală, necesită reconsiderarea
mijloacelor și metodelor de eficientizare a pr ocesului didactic în vederea ameliorării nivelului de
activitate motrice, a formării și dezvoltării capacităților aptitudinale și de afirmare complexă a
personalității adolescenților.
O activitate eficientă de realizare a competențelor generale și special e, solicitate de
Curriculumul școlar, o constituie activitatea motrice organizată în cadrul lecțiilor de educație
fizică în scopul dezvoltării și perfecționării capacităților motrice și educării atitudinilor
personalității elevilor.
Din ansamblul de mijlo ace ale educației fizice, jocurile sportive au menirea de a contribui
la îmbunătățirea în dinamică a calită ților motrice, perfecționarea deprinderilor motrice precum și
acumularea de cunostin țe solicitate de jocurile practicate de către elevii din treapta liceală.
Vârsta școlară postpubertară prezintă interes sporit, afirmă mulți autori, care, fiind
angrenată în desfășurarea diverselor activități de educație fizică, este caracterizată drept vârstă
receptivă flexibilă procesului instructiv -formativ [131, 159 , 172, 185].
Prin practicarea sistematică a exercițiilor fizice, în special a jocurilor sportive, la această
vârstă se are în vedere nu numai dezvoltarea motrice a tinerilor, ci și formarea competențelor
sportive elementare pentru a le trezi interesul fa ță de practicarea independentă a activităților
sportive în grup, oferindu -le totodată cunoștințe, priceperi și deprinderi utile în activitatea
cotidiană.
Mulți specialiști, cum ar fi Colibaba -Evuleț D. [28, p.78], Bota C. [13, p. 43], Epuran M.
[56, p.123 ], Marolicaru M. [93, p.7], Păcuraru A. [114, p.36], Бабанский Ю.К. [178] și Чермит
К.Д. [180], evidențiază avantajele de care dispun jocurile sportive, în special voleiul practicat de
către un număr mare de tineri liceeni angrenarea în egală măsură a amb elor sexe în activități
motrice desfășurate în condiții variate, efectul constituind obținerea performanțelor motrice și
sportive. În cercetările noastre, considerăm că practicarea jocului de volei ca mijloc și probă
sportivă poate favoriza creșterea indic ilor calităților motrice prin realizarea optimă a

10
conținuturilor didactice îmbogățite cu mijloace specifice voleiului și implementate în lecțiile de
educație fizică desfășurate cu elevii din clasele liceale, ceea ce atestă multe studii și cercetări
întrepr inse anterior [22, 30, 44, 58, 108].
Modul de abordare metodologică a mijloacelor de volei prin conceperea sistemelor de
acționare, ce pot contribui la dezvoltarea calităților motrice, în dinamică, de la o clasă la alta, în
diverse forme de instruire, atât în lecții desfășurate în aer liber, cât și în sală, precum și în alte
condiții adaptate.
Literatura de specialitate ne oferă o mulțime de mijloace și metode de optimizare a lecției
de educație fizică privind dezvoltarea calităților motrice și formarea/pe rfecționarea deprinderilor
motrice, pentru care mulți autori consideră că în jocul de volei practicat calitatea motrice
predominantă este viteza cu formele ei de manifestare, cum ar fi: reacția motrice simplă și
complexă, viteza de execuție și de deplasare . La fel, aceasta determină manifestarea forței
dinamice necesară în practicarea jocului de volei, ceea ce face ca acest sport să fie accesibil prin
varietatea mijloacelor și exercițiilor ce determină dezvoltarea optimă a capacitățiilor motrice
vizate [7, 25, 38, 45, 48, 59, 99, 79, 116, 141]. Aceste calități se pot aprecia în probe de control,
cum ar fi: alergarea de viteza 20m din picioare, săritura în lungime de pe loc și săritura verticală
de pe loc și cu elan, alte probe.
Motivația alegerii temei. Materialul informațional din domeniul pedagogiei educației
fizice și din jocurile sportive practicate în școală, nu furnizează suficiente date experimentale
care să estimeze gradul dezvoltării motrice precum și celei tehnice și legăturii dintre aceste două
componente prin evaluarea raportului și influenței reciproce asupra dezvoltării multilaterale a
personalității elevului din treapta învățământului liceal.
Din cele expuse anterior, aceștia întâmpină un șir de dificultăți în vederea practicării
educației fizi ce în condiții variate care îi ghidează spre realizarea scopului comun – dezvoltarea
armonioasă a personalității elevilor. Acest deziderat înaintează profesorilor de educație fizică un
șir de cerințe pentru corectarea procesului didactic în ansamblu și ori entat special spre
dezvoltarea capacităților motrice concrete, specifice jocului de volei.
Astfel, v oleiul, menționează mulți autori din domeniu, este un joc care, prin practicarea lui,
poate contribui la o continuă dezvoltare și ascensiune atât din punct de vedere tehnic, tactic,
metodic, cât și regulamentar, devenind o disciplină sportivă bine structurată și un sport preferat
de elevi. Privit ca un sport dinamic, mereu în curs de perfecționare, voleiul este organizat după o
logică funcțională bine determi nată care ne ajută la abordarea pregătirii sportive după modele
corect conturate și care se finalizează prin obținerea performanței în concursuri organizate pe
plan național [39, 65, 76, 107, 129 , 134, 137, 145, 150, 184 ].

11
Abordarea lecției de educație fiz ică organizată cu elevii din clasele liceale, din perspectiva
utilizării jocului de volei care determină creșterea motricității generale, în special a calităților
motrice solicitate de joc și, totodată, pe fundalul acestora putem obține o însușire bună a
elementelor tehnice necesare practicării jocului.
Analiza literaturii de specialitate cu privire la metodologia dezvoltării calităților motrice în
cadrul lecțiilor de educație fizică a permis să scoatem în evidență necesitatea găsirii unor forme
eficiente d e aplicare a programei școlare la educația fizică, a proiectării unității de învățare și
realizării procesului de instruire prin conținutul mijloacelor de volei judicios selectate pentru
dezvoltarea calităților motrice impus de procesul didactic organizat.
Valențele instructiv -educative ale jocului, gradul sporit de spectaculozitate determinat de
caracterul competitiv creează posibilități de folosire a acestuia în verigile lecției, indiferent de
condițiile climatice, aducând argumente de susținere ca fiind unul din mijloacele eficiente de
rând cu alte conținuturi curriculare.
Prin urmare, tema abordată este actuală și poate oferi material informativ util pentru
beneficiari privind practicarea jocului de volei în vederea realizării competențelor școlare la
elevii din clasele liceale.
Scopul cercetării : constă în perfecționarea capacitățiilor motrice ale elevilor din treapta
învățământului liceal prin predarea/învățarea mijloacelor specifice jocului de volei în lecțiile de
educație fizică în vederea îmbunătăți rii pregătir ii tehnic e a liceenilor.
Obiectivele cercetării :
1. Studiul procesului didactic, în scopul identificării aspectelor metodologice de utilizare a
mijloacelor specifice jocului de volei în vederea perfecționării și optimizării dezvoltării fizice a
liceenilor.
2. Aprecierea nivelului pregătirii motrice și tehnice a elevilor din clasele liceale.
3. Determinarea influenței performanței motrice a elevilor din clasele liceale asupra calității
executării elementelor jocului de volei în vederea sporirii randamentului de joc.
4. Argumentarea experimentală a sporirii motricității generale și a pregătirii tehnice a
elevilor din liceu prin implementarea programului de pregătire cu mijloace specifice jocului de
volei în procesul didactic .
Ipoteza cercetării . Proiectarea și aplicarea în lecțiile de educație fizică din treapta liceală,
a conținuturilor didactice și mijloacelor specifice din jocul de volei, pot contribui la
îmbunătățirea calitativă a dezvoltării motrice și a pregătirii tehnice a liceenilor.

12
Obiec tul cercetării îl constituie procesul didactic de organizare și practicare a lecțiilor de
educație fizică prin implementarea mijloacelor specifice jocului de volei ce contribuie la
ameliorarea dezvoltării motrice și pregătirii tehnice a elevilor din clasel e a XI -a.
Noutatea și originalitatea științifică constă în obiectivarea practicării jocului de volei în
vederea determinării și optimizării lecțiilor de educație fizică care implică ameliorarea
conținutului instructiv -educativ, prin implementarea de noi mi jloace ale jocului de volei, condiție
necesară de sporire a eficienței activităților de educație fizică, precum și dezvoltarea calităților
motrice ce determină nemijlocit pregătirea tehnică a elevilor din clasele a XI -a, prin utilizarea
metodelor intensive de predare -învățare.
Problema științifică actuală de importanță majoră din domeniu presupu ne că
mijloacele specifice jocului de volei implementate în experiment și incluse în conținutu rile
programei școlare pot fi r ealizate cu succes și, în ansamblu, vor contribui la sporirea pregătirii
motrice și tehnice ale elevilor din treapta învățământului liceal. Mijloacele specifice jocului de
volei selectate, sunt programate pentru aplicare în predarea educației fizice, ele condiționând
atingerea scopului propus.
Semnificația teoretică a lucrării constă în argumenterea sistemului de mijloace specifice
voleiului implementate în trunchiul curriculumului școlar în vederea ameliorării lecțiilor de
educație fizică, și totodată creării posibilității aplicării metodologie i de predare -învățare a jocului
prin schimbarea cu scop bine determinat a pregătirii motrice și tehnice a elevilor liceeni.
Valoarea aplicativă a rezultatelor cercetării atestă un proces de selectare și
algoritmizare a mijloacelor specifice jocului de vole i care pot fi aplicate în cadrul lecțiilor în
vederea ameliorării capacități motrice și pregătirii tehnice ale elevilor din treapta liceală, care se
bazează pe principiile didactice și în special pe principiile consecutivității și continuității
procesului didactic .
Implementarea rezultatelor științific e. Au fost puse în practică în procesul didactic
desfășurat cu mijloacele specifice voleiului, practicat cu elevii din Colegiului Național
„Constantin Carabella”, Liceului de Arte „Bălașa Doamna” din m unicipiu l Târgoviște.
Metodologia cercetării. Pentru buna organizare a experimentului în vederea eficientizării
orei de educație fizică prin aplicarea conținutului programei de volei au fost aplicate următoarele
metode de cercetare: a naliza teoretică și generaliza rea datelor literaturii de specialitate; analiza
Documentelor de planificare a procesului didactic la educație fizică; observația pedagogică;
metoda testelor; metoda experților; experimentul pedagogic; metodele statistico – matematice și
de prelucrare a dat elor; metoda grafică și tabelară.

13
Aprobarea rezultatelor științifice . Rezultatele cercetărilor sunt reflectate în lucrări
științifico –metodice ce au fost expuse la sesiunile de comunicări științifice de specialitate
susținute pe plan național și internațio nal, precum și în reviste de specialitate din țară și
străinătate, cum ar fi:
Conferința Științifică Internațională ,,Noi coordonate de calitate și eficiență în educație
fizică și sport în perspectiva integrării europene” – a XVII -a ediție – București, 2007 .
Conferința Științifică Internațională a doctoranzilor ,,Cultura fizică: probleme științifice ale
învățământului și sportului.” Ediția a V -a. Universitatea de Stat de Educație Fizică și Sport –
Chișinău, 2007.
Sesiunea Internațională Jubiliară de Comunicăr i Științifice ,,Activitățile motrice dirijate –
Limite și perspective”, Brașov, 2008.
Conferința Internațională de Comunicări Științifice ,,Performanța umană din perspectiva
olimpică – dedicată celei de -a 29 -a ediții a Jocurilor olimpice – Bejing 2008” – ANEFS,
București, 2008.
The International Congress of Physical Education, Sport and Kinetoteherapy – Ediția a II -a,
Universitatea Națională de Educație Fizică și Sport – European University Sports, București,
2012.
The International Congress of Physical Educ ation, Sport and Kinetoteherapy – 3 nd Edition,
The National University of Physical Education, Bucuresti 2013.
Conferința Științifică Internațională consacrată Zilei Mondiale a Calității – Probleme
actuale privind perfecționarea sistemului de învățământ în d omeniul culturii fizice, U.S.E.F.S.
Academia Olimpică din Republica Moldova, Chișinău, 2014.
În: Buletinul Științific, seria Educație fizică și sport Nr.11 (1/2007), Volumul II. Facultatea
de Educație Fizică și Sport, Universitatea din Pitești, 2007.
În re vista „GYMNAZIUM”. Journal of Physical Education and Sport. Supplement, 2008,
Nr.13, Vol.VIII.

Sumarul compartimentelor tezei
Capitolul 1. Orientări teoretice și practico -metodice referitoare la aplicarea mijloacelor
specifice jocurilor sportive în cadtul lecțiilor de educație fizică include sinteza studiului
literaturii de specialitate, care conține date și material informațional privind organizarea
procesului didactic în general, precum și practicarea jocurilor sportive, în cazul nostru a voleiului
în treapta învățământului liceal.

14
Sunt descrise conținuturile didactice utilizate în formele de activități motrice ale elevilor
din treapta învățămâtului liceal, evidențiind mijloacele jocului de volei și caracterul formativ al
acestora în dezvoltarea adolescen ților.
În capitol sunt prezentate din literatura de specialitate opiniile autorilor privind predarea
jocului de volei în învățământul preuniversitar, care scot în evidență direcțiile, principiile
metodologice și parametrii efortului fizic administrat în c adrul lecțiilor de educație fizică cu
elevii liceeni.
Capitolul 2. Evaluarea pregăti rii motrice și tehnice ale elevilor din clasele liceale descrie
metodologia și organizarea cercetării. Este prezentat și argumentat materialul factologic ce ține
de studiul dezvoltării motrice și pregătirii tehnice la etapa inițială de măsurare a parametrilor
studiați.
S-a argumentat, din punct de vedere teoretic și metodic, modelul de implementare și de
realizare a unității de învățare a voleiului, precum și analiza și int erpretarea rezultatelor obținute
în cadrul experimentului constatativ. În cadrul experimentului s -au identificat și proiectat
mijloacele specifice jocului din volei pentru pregătirea tehnică și dezvoltarea capacităților
motrice specifice jocului sportiv pr acticat.
Capitolul 3. ,,Argumentarea aplicării mijloacelor specifice jocului de volei în procesul
instructiv -educativ ce vizează sporirea pregătirii motrice și tehnice a elevilor liceeni ” relevă
rezultatele experimentului de bază, care estimeaz ă căile opt imizării conținutului programei de
învățare a jocului de volei în clasele liceale. A fost elaborat conținutul experimental, în care sunt
descrise, în ordine algoritmică, elementele tehnice ce urmează să fie însușite prin aplicarea
mijloacelor cu conținut d e volei folosite în lecțiile organizate cu grupa experimentală.
În vederea aplicării programei experimentale și evaluării acesteia în experimentul
desfășurat, s -au colectat date factologice care au fost interpretate statistic și reprezentate sub
formă graf ică privind evidențierea efectelor aplicării mijloacelor de volei în lecțiile de educație
fizică din cadrul trunchiului comun al curriculumului școlar.

15
1. ORIENTĂRI TEORETICE ȘI PRAC TICO -METODICE REFERITOARE LA
APLICAREA MIJLOACELOR SPECIFICE JOCUR ILOR SPORTIVE ÎN CADRUL
LECȚIILOR DE EDUCAȚIE FIZICĂ

1.1. Rolul conținuturilor didactice predate în activitățile motrice ale elevilor din treapta
învățămâtului liceal
Reforma sistemului de învățământ preuniversitar din România urmărește îmbunătățirea și
modernizarea procesului instructiv -educativ din școală aflat într -o permanentă schimbare.
Acțiunile întreprinse în acest sens își propun să satisfacă necesitățile actuale și de
perspectivă ale societății ce vizează compatibilitatea în ansamblu cu valorile general umane.
Concepția care stă la baza Reformei sistemului românesc de învățământ are ca scop
realizarea finalităților evidențiate prin documentele oficiale [101, 164, 166, 167, 170] referitoare
la dezvoltarea complexă a personalității adolescenților.
În învățământul preuniversitar, Proiectul de Reformă cuprinde toate componentele,
inclusiv și cele de educație fizică, și își propune să determine schimbări profunde și la nivelul
infrastructurii, al curriculumului, managementului educațional, formării ini țiale, al evaluării
rezultatelor școlare, în scopul optimizării și modernizării procesului instructiv -educativ din
școală, a realizării unor standarde de performanță la finele învățământ ului preuniversitar .
Aceste aspecte se regăsesc în Noul Curriculum Naț ional, care stabilește conținutul
procesului de învățământ concretizat în planurile de învățământ, programele și manualele
școlare, ghiduri și îndrumări metodice, materiale suport,etc.
Curriculumul școlar la disciplina „Educația fizică”, prin structura și conținutul său,
stabilește un ansamblu de acțiuni instructiv -educative în vederea atingerii unor obiective
generale și de referință, conținuturi, activități de învățare, metode de înstruire, metode și tehnici
de evaluare a performanțelor școlare.
Adaptate la realitatea școlară la cerințele didactice particulare și nevoile educaționale ale
elevilor , ele pot contribui în primul rând la o „stare bin ă de sănătate”, în al doilea rând, la
socializarea tinerilor în vederea manifest ării unor atitudini și valori m orale de comporta ment
social , iar în al treilea rând, obținerea performanțe lor în competiții de orice nivel. În aceste
condiții profesorilor l e solicită abordarea unor strategii didactice complexe de pregătire și de
adaptare a tinerilor la realitatea vieți i în societate.
Conform opiniilor mai multor specialiști [40, 102, 136, 140, 163], procesul didactic de
educație fizică din ciclul liceal este un proces subordonat obiectivelor generale ale
învățământului, structura și conținutul acestuia vizând atât sfe ra fizică , cât și cea cognitivă.

16
Mulți specialiști acceptă [21, 46, 54, 135, 185] ideea potrivit căreia prin tehnologi i
moderne aplicate se pot realiza obiectivele educației generale, unde educația fizică are o
contribuție esențială la dezvoltarea și perfe cționarea tânărului în plan motrice, stimul ează
activit atea intelectual ă influențează benefic procesel e afective, cu scopul formării unor valori
spiritual morale și, nu în ultimul rând , dezvolt area fizică și armonioas ă, perfecțion ează funcți ile
aparat ului locomotor datorită efectului practicării exercițiul or fizice care la fel duc la , însușirea
cunoștințe lor teoretice și a mediului de viață sănăto s.
O apreciere educației fizice este făcută de Cristea S. [34, p. 46], care, menționează că
„educația fizică re prezintă o activitate de formare -dezvoltare corporală necesară pentru
asigurarea sănătății omului, respectiv a stării de echilibru și funcționare a organismului”,
aprofundează noțiunea de educație fizică, care trebuie să depăș ească sfera acțiunii corporale și
fiziologice, reprezentând „activitatea de formare -dezvoltare a personalității umane în condițiile
specifice societății contemporane .
Obiectivele educației fizice pot fi analizate în cadrul modelului pedagogic elaborat de
Cucoș C. [40, p. 109], model î ndreptat spre continuitatea general -particulară exprimată la nivel
formativ.
Acesta evidențiează educația fizică ca fiind „fiziologică prin natura exercițiilor sale,
pedagogică prin metodă, biologică prin efectele sale și socială prin modul de organizare și prin
activitate”.
În accepțiunea autorului obiectivele specifice ale disciplinei educație fizică vizează:
 consolidarea dezvoltării somato -funcționale (biologice) a tinerilor;
 formarea deprinderilor și a capacităților motrice;
 definitivarea conduitei ig ienico -sanitare în condiții de normalitate și corectare a
dificiențelor fizice;
 valorificarea capacităților speciale la nivelul activităților sportive de performanță și de
loisir;
 dezvoltarea stărilor afective pozitive provocate de mobilizarea energetică g enerală și
specială proprie activităților proiectate și realizate;
 valorificarea potențialului temperamental, aptitudinal și caracterial la nivelul activităților
sportive orientate spre autoperfecționare a resurselor fizice și psihice ale personalității u mane;
 asigurarea pentru toți elevii a unui standard de educație comparabil cu cel european;
 formarea și dezvoltarea capacității de adaptare și integrare în societate;

17
 formarea atitudinilor pozitive în relaționarea cu mediul social (prin toleranță,
responsa bilitate, soliditate, acceptarea și respectarea alterității etc.);
 asigurarea unei orientări școlare și profesionale optime, în raport cu aspirațiile și
aptitudinile elevilor.
Toate acestea obiective orientează acțiunile pedagogilor din domeniu spre formar ea unui
complex de mișcări, deprinderi și calități necesare adaptării rapide la condițiile vieții cotidiene .
Practicarea educației fizice se face în baza programei școlare care este principalul
document de proiectare și desfășurare a activităților de preda re-învățare -evaluare a conținuturilor
școlare.
Caracterul ei operațional este determinat de obiectivele și conținuturile stabilite [98, 169,
170].
Programa școlară din ciclul liceal la disciplina educație fizică implică atingerea unor
obiective generale ș i specifice. Ea este structurată pe ani de studi i și detaliază elementele
obligatorii de parcurs. Suplinând lipsa manualului, programa precizează obiectivele de realizat,
obiectivele -cadru și de referință, natura și volumul cunoștințelor , ce trebuie însuși te de către
elevi, concretizate în teme și subteme, indicații metodologice privind predarea și evaluarea,
standardele de performanță.
Obiectivele -cadru au un grad ridicat de generalitate și complexitate, urmărind formarea
unor capacități și atitudini gener ale eșalonate pe parcursul mai multor ani de studi i. Astfel, ele
vizează fortificarea sănătății, dezvoltarea armonioasă, asigurarea unei dezvoltări fizice
armonioase , îmbunătățirea capacității de efort, formarea unui potențial de deprinderi și priceperi
motrice, perfecționarea calităților motrice. Multi tudinea de obiective ale educației fizice îi
conferă acesteia un caracter informativ formativ.
Obiectivele speciale, de referință, sunt stabilite pe niveluri, trepte, ani de învățământ și au
în vedere perfecț ionarea calităților motrice, dobândirea de abilități și competențe privind
aplicarea acestora în activități practice, obținerea de rezultate care generează progresul de
formare a capacități lor specifice și acumularea de cunoștințe de către elevi la un an d e studiu la
altul.
Conținuturile didactice stabilite în programă asigură prioritar valorificarea potențialului
formativ al educației fizice, astfel contribuind la formarea și educarea calităților motrice.
Ponderea conținuturilor obligatorii este mai mică, ceea ce oferă elevilor posibilitatea de
alegere și participare la procesul instructiv -educativ bazat pe ofertă și opțiuni parcurgând un
traseu particularizat de învățare.

18
Este necesar să subliniem că și în domeniul educației fizice, programa școlară la ba za
proiect ării în perspectivă prevede trecerea la proiectare curriculară centrată nu atât pe obiective ,
cât la modelul centrat pe competențe.
Competențele sunt niștecunoștințe în ansamblu structurate și capacități dobândite prin
învățare. Vorbim de compete nțe generale, care au rolul de a orienta demersul didactic către un
model final și competențe specifice drept etape pentru formarea competențelor generale.
Pornind de la cerințele formulate de programa de educație fizică, profesorul va trebui să
găsească și să utilizeze în lecții acele metode și mijloace cu grad sporit de eficacitate și
atractivitate care să conducă la realizarea competențelor finale, în mod prioritar – la obținerea
unei dezvoltări motrice generale optime, a consolidării și definitivării d ezvoltării somatice, la
asigurarea unui potențial de deprinderi și priceperi motrice specifice, la perfecționarea unor
abilități, capacități, atitudini și formarea de cunoștințe necesare practicării sportului.
Această idee este susținută și de faptul că p rograma școlară prezintă ca noutate
posibilitatea adaptării conținuturilor învățării la realitatea cotidiană, la situațiile didactice
particulare (liceu, clasă, profil), la preocupările, interesele și atitudinile adolescenților. Astfel, se
permite fiecărui cadru didactic , pentru dobândirea și formarea la elevi a competențelor specifice,
select area și folosi rea în lecți e a acele mijloace și conținuturi pe care le consideră ca fiind
eficiente pentru elevii care le practică .
Conținuturile cuprinse în programa de educație fizică , după cum am mai menționat,
vizează acumularea de cunoștințe, priceperi și deprinderi motrice în vederea realiz ării
obiectivelor cunoscute , precum și formarea și definitivarea personalității umane printr -un
adecvat echilibru funcțional î ntre calitățile motrice și cele psihice. Conținuturile didactice sunt
repartizate pe ani de studi i și eșalonate semestr ial pe cicluri de lecții.
Creșterea eficientă a întregii activități de educație fizică și sportive școlare necesită o
cunoaștere temeinic ă a conținutului, structurii și legităților specifice activității care presupune
organizarea de durată sau de scurtă durată pe anii de studii pe semestre , pe cicluri de lecții.
În majoritatea lor, conținuturile ( didactice din domeniul educației fizice ) prevăzute în
programa de liceu sunt o continuitate a procesului didactic început în treapta gimnazială .
Repetarea /consolidarea acestor cunoștințe în clasele liceale, vizează perfecționarea lor la un nivel
strategic și metodologic superior în vederea eficien tizării , folosir ii mijloacelor în funcție de
posibilitățile motrice de grad înalt de care dispun elevii din treapta liceală .
Conținuturile didactice repartizate pe fiecare clasă sunt reluate și perfecționate de la un an
la altul, ele fiind îmbogățite cu n oi cunoștințe și material practic .

19
Astfel , exercițiile select ate pe structuri c a valoare aplicativă sunt prezentate global în
programă. Aici,p rioritate ca volum și conținut o au calitățile motrice ce se dezvoltă și se
perfecționează prin structuri de exerc iții combinate (viteză -îndemânare, mobilitate și elasticitate
musculară, forță dinamică segmentară, rezistență cardiorespiratorie la eforturi aerobe, forță în
regim de rezistență), exersate prin metode moderne (lucru pe intervale, lucru cu îngreuieri,
circuite etc.).
Educarea și dezvoltarea calităților motrice urmăresc scopul principal , asigurarea fondului
motrice necesar pentru facilitatea însușir ii deprinderilor motrice specifice probelor atletice, a
gimnasticii și a elementelor tehnice din jocurile spor tive. Efectele practicării acestor mijloace
argumentate din punct de vedere științific de numeroasele cercetări [47, 51, 66, 87, 88, 90, 122,
124, 154], impune programarea lor pe parcursul anului școlar cu unele diferențieri de conținut și
activități.
De m enționat că acționarea dezvolt ării unei calități motrice va influența perfecționarea
alteia, efectul fiind determinat de efortul depus și nivelul de pregătire fizică a elevului.
Deprinderile motrice de bază, precum și cele specifice unor discipline, ramur i și probe
sportive, sunt consolidate în cadrul activităților concrete: probe atletice (alergare de viteză,
săritura în lungime sau săritura în înălțime la opțiunea elevului, aruncarea greutății și alergarea
de rezistență cu caracter de obligativitate pent ru toate clasele); gimnastica artistică și ritmică,
sărituri la aparate; jocuri sportive (două jocuri diferite și un joc comun – volei).
Legătura dintre calități le și deprinderi le motrice, este evidențiată de mulți specialiști ai
domeniului [15, 16, 41, 60 , 91, 128].
De asemenea, strategia didactică este mult suge stivă , iar succesiunea realizării
conținuturilor este orientativă. Majoritatea conținuturilor din atletism, gimnastica acrobatică și
săriturile la aparate planificate (cu excepția jocului sportiv), au fost prezente și în programa
școlară din gimnaziu, ceea ce face posibil consolidarea elementelor tehnice, extinderea și
diversificarea lor la nevoile și preferințele elevilor.
Susținem opinia unor specialiști [103, 116, 140, 146 ] care menționează că jo curile sportive
constitu ie un important conținut al educației fizice școlare, care se bazează pe susținerea elevilor,
importanța acestora fiind valabilă pentru tot procesul de instruire și educare sportivă a
elevilor din învățământul preuniversitar. Pract ica școlară ne doved ește că jocurile sportive
desfășurate prin metode de întrecere prin structura de acțiuni motrice , conferă o semnificație
deosebită în realizarea potențialului biomotrice și a procesului educativ -formativ.

20
Unele opinii ale autorilor [ 20, 28, 120, 123, 147, 159, 182] remarcă importanța jocului
sportiv ca mijloc al comport amentului , al libertății acțiun ilor de fair play, mijloc de socializare și
integrare în colectiv .
În domeniul pedagogiei moderne, jocului sportiv i se atribuie o importa nță majoră de
activare și optimizare a lecțiilor de educație fizică organizate cu elevii d in licee [40, 90].
Astfel, în accepțiunea mai multor autori, [6, 17, 23, 21, 28, 54, 138] jocul sportiv
reprezintă un mijloc și metodă majoră în dezvoltarea calitățil or motrice, a formării priceperilor și
deprinderilor motrice.
Jocurile sportive au căpătat o pondere mai mare în programă, datorită rolului lor
determinant în realizarea obiectivelor educației fizice . Ele sunt practicate în funcție de condițiile
și baza ma terială de care dispune fiecare unitate școlară, tradiție, preferințe ale elevilor cu
condiția respect ării cerințelor programei care stabilește însușirea și consolidarea la alegere a
două jocuri din cele cinci prevăzute de planul de învățământ .
Liceele teor etice au prevăzute în planul de învățământ o lecție pe săptămână, care creează
dificultăți în realizarea. programei la jumătate. În clase le cu două ore pe săptămână sunt
programate conținuturi de învățare din trei jocuri sportive, iar la clasele cu o singu ră oră pe
săptămână sunt stabilite obiective pentru însușirea a două jocuri sportive în clasele a IX -a, a X -a,
iar din clasa a XI -a se abordează al treilea joc, permițând lucrul diferențiat pe grupe opționale sau
demixtate.
La baza procesului instructiv e ducativ de educație fizică stau o serie de documente de
planificare și proiectare, documente care în literatura de specialitate sunt prezentate sub diferite
forme [16, 30, 49, 60, 78, 91, 149]: planificare calendaristică, eșalonare a conținutuirlor pe an ul
de învățământ și semestru, proiectare a unităților de învățare, proiecte didactice, planuri de lecții.
Elaborarea acestor documente au drept scop optimizarea activității motrice a clasei în vederea
îmbunătățir ii și menținer ii stării de sănătate a organism ului, amelior ării calităților motrice ,
precum și însușir ii și perfecțion ării deprinderilor motrice specifice diferitelor probe sportive.
În procesul de instruire se are în vedere respectarea unui traseu metodologic și a unei
succesiuni în acțiunea de ope raționalizare: stabilirea obiectivelor operaționale concrete de
realizat, ordonarea logică a conținuturilor, precizarea structurii lecției și a strategiilor didactice.
Considerăm că p roiectarea curriculară ne oferă calea cea mai sigură prin care obiectivel e
educaționale specifice domeniului educație fizică și sportiv e se rezolvă .
Astfel, autorii Colibaba -Evuleț D. , Bota I. [28, p.84], subliniază că planificarea procesului
didactic înseamnă, în primul rând precizarea categoriilor de obiective „instrucțional e,
educaționale, formative, informative” realizate pe baza unor raționamente logice și eșalonarea lor

21
pe intervale de timp bine determinate. Suntem de acord cu ideea că utilizarea formelor de
activitate pentru concretizarea conținuturilor solicită din part ea profesorului gândirea unor forme
și măsuri metodologice reale de aplicare în practică a cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor
dobândite în procesul instructiv -educativ în treapta de învățământ anterior. În activitatea de
educație fizică din ciclu l liceal, mai mult ca oricând, li se impune din partea specialiștilor
introducerea unor noi modalități de selectare, și realizare a obiectivelor și a conținuturilor
conform afirmărilor „ce dorim să facem?” „ce se învață?”, „cât și de ce se învață?”, „ce va ști să
facă elevul?”. În aceste condiții, din partea acestora se solicită creativitate în organizarea predării
și abordării conținuturilor în vederea atingerii standardelor curriculare la această vârstă.
Printre altele, autorii Dragnea A., ș.a [47, p. 3], Grimalschi T. [66, p. 36 -40], afirmă că
planificarea reprezintă o activitate de elaborare minuțioasă și exactă a obiectivelor de instruire și
performanță, precum și a mijloacelor, metodelor și formelor de organizare specifice obiectivelor
propuse.
Prin ur mare, considerăm c ă ideea schimb ării proiect ării curriculară e impune o cunoaștere
riguroasă a conținutului educației fizice din liceu precum și , efectele mijloacelor și metodelor
folosite pentru optimizarea dezvoltării deprinderilor motrice specifice, fact orilor perturbatori
specifici adolescenț ilor, cât și a particularităților și posibilităților psihomotrice ale elevilor.
Susținem ideea autorului Cârstea Gh. [17, p. 112], conform căreia la educația fizică și
sportiv ă școlară nu poate exist a o planific are unică, aceasta fiind , după autor „o operație mentală
umanî , care prevede din punct de vedere științific planificarea sau prevederea conținutului,
desfășurării și finalizării unei acțiuni, pe o durată mai lungă sau mai scurtă”.
Dintre variantele planificări i un grad sporit de complexitate, constituie intervalul de timp în
cadrul căruia aceast ă planificare se realizează , iar gândirea acesteia de pe poziții concep tuale de
tip cibernetic utilizând noi termeni cum ar fi algoritmi, modelare, feed -back etc., precu m și
natura componentelor modelului de educație fizică și sport.
Plecând de la obiectivele și competențele stabilite de programa școlară, se realizează
planificarea procesului de instruire, realizat la educația fizică respectă principiile generale
pedagogi ce recomandate de Curriculumul Național [ 29, 61, 97, 167], presupunând, în primul
rând, precizarea „modelului” pe care trebuie să -l realizăm, prină obiectivele instructiv -educative
pentru obținerea finalitățil or scontate .
Ne vom opri în continuare asupra conținuturilor cuprinse în programă la nivelul ciclului de
învățământ liceal, a unor aspecte metodologice de planificare a procesului de învățare la aceste
clase.

22
Având în vedere că la începutul ciclui liceal colectivele de elevi sunt constituite din elev i
ce vin din diferite școli gimnaziale, ceea ce determină închegarea unui colectiv neomogen
privind performanțel e motrice, se de aceea realizarea unei evaluări a nivelului de pregătire a
elevilor e dificilă dat fiind că pe baza ei să se stabilească instrui rea echivalentă din conținuturile
de atletism, jocuri sportive, gimnastica , acrobatică și săriturile la aparate
Pentru jocul sportiv ce urmează a fi predat se va evalua nivelul de cunoștințe privind
însușirea procedeelor tehnice de bază (elementele esenț iale) din jocul practicat anterior [121] .
Planificarea și programarea ciclurilor tematice din jocurile sportive, deci și voleiul, se
realizează în cadrul lecțiilor în care sunt exersate simultan celelalte probe/ramuri sportive cu
caracter obligatoriu și cu cele din oferta școlii ( a profesorului).
În opinia specialiștilor din domeniu, un rol important în realizarea proiectării didactice și a
predării educației fizice la liceu îl are cuplarea temelor de lecție (calitate motrice plus deprindere
motrice), alege rea strategiei didactice de urmat, formularea concretă a obiectivelor operaționale
pentru fiecare temă în parte, evaluarea sumativă conform Sistemului Național de Evaluare și
Examinare [97].
La clasele liceale cu o singură oră de educație fizică jocul spor tiv ales poate fi planificat pe
o durată de 15 -18 lecții pe semestrul întâi, desfășurate atât afară, cât și în sală. Ghidul
metodologic recomandă ca aceste teme să fie planificate în primele 8 lecții, constituite pe grupe
opționale, în combinație cu alerga rea de viteză, sau cu alte cicluri tematice secundare pentru
dezvoltarea calităților motrice [99]. Exersarea acestora se face cu toată clasa, ele desfășurându -se
în aer liber .
La începutul semestrului al doilea (sârșitul lunii ianuarie și februarie) sunt planificate
conținuturile din gimnastica acrobatică și săritura la un aparat, gimnastica ritmică (opțional),
sport aerobic (opțional), ce se organizează și se exersează pe grupe concomitent. Aceste teme pot
fi realizate în combinație cu calitățile motrice îndemânare/ coordonare/mobilitate. În lunile
martie -aprilie se poate planifica cel de -al doilea ciclu tematic din jocurile sportive în combinație
cu ciclul destinat calităților motrice combinate forță -rezistență (ce sunt evaluate în această
perioadă), stabi lite în 10 -12 lecții, urmat de un ciclu din alergarea de rezistență. Timpul alocat
temelor din joc va fi mai mic de 15 -20 minute, scopul principal fiind practicarea integrală a
jocului. Odată cu desfășurarea activității în aer liber (lunile mai -iunie) se c ontinuă practicarea
jocurilor sportive planificate, punându -se accent mai mare pe învățarea acțiunilor tehnico -tactice
și practicarea jocului global.
Alegerea variantei convenabile de combinare a temelor în această perioadă este cea cu
alergarea de reziste nță, căreia îi sunt suficiente 8 -10 minute pentru parcurgerea distanțelor de

23
evaluat, făcând ,astfel , posibil ca jocului să -i fie stabilită o durată de exersare mai mare, 20
minute.
Se impune a sublinia faptul că exercițiile din atletism și gimnastică, dat orită valorii lor
formative, sunt recomandate și prezente în toate lecțiile, contribuind la realizarea obiectivelor
operaționale ale temelor abordate.
În cadrul procesului didactic la clasă, m ijloacele utilizate pentru învățarea și consolidarea
jocului spo rtiv, deci și a jocului de volei, sunt împărțite în două mari grupe: mijloace specifice și
nespecifice. Specialiștii în domeniul [25, 37, 72, 77, 137, 142, 143] scot în evidență în mod
deosebit efectele mijloacelor/exercițiilor specifice jocului de volei, folosite în lecții pentru
consolidarea elementelor tehnico -tactice și a practicării jocului global, prin care sunt valorificate
cunoștințele asimilate în condiții variate (sarcini și răspunderi în cadrul grupului), precum și
capacitățile fizice ale adolesc enților.
Educația fizică în general și jocu rile sportiv e în particular oferă multiple mijloace prin care
se realizează dezvoltarea fizică și psihică a elevilor. Toate exercițiile și mijloacele specifice
jocului de volei, atent selecționate și dozate optima l, puse în practică prin metode participativ –
active, au o eficiență sporită privind pregătirea tehnic ă, educ area calităților motrice solicitate de
joc, dar și importante schimbăr ilor de comportament, formarea unor calități moral – voință
necesare oricărui tânăr pentru integrarea sa în soci etate .
Sintetizând obiectivele și competențele prezentate în programa școlară, putem remarca
preocupările și tendințele în determinarea scopului și conținuturilor educației fizice, concretizate
în modelul absolventului c iclului liceal, model ce stabilește exigențele și evaluarea valorilor
măsurabile ale nivelului de dezvoltare a capacității motrice generale.
O altă tendință întâlnită [50, 93, 104, 139, 144] vizează formularea scopurilor educației
fizice și sportive școlar e cu ajutorul modelelor motrice, gândite pe trepte de învățământ și ani de
studiu, cu ajutorul căreia este înaintat un model de obținere a unei performanțe motrice. În acest
context este stabilită modalitatea de evaluare concretizată pe baremuri, care treb uie să fie
îndeplinite de către fiecare elev la finele unui an școlar .
Modelul , absolventului de liceu trebuie să prezinte finalitățile specifice învățământului
liceal, care să asigure standard e educați onale apropiate cu cel universal .
Principalul model pe care se pune accentul în disciplina educație fizică este cel motrice
axat pe:
 calități motrice de bază: viteză, îndemânare, forță și rezistență, de care depind
performanțele sportive;

24
 aplicarea procedeelor și mijloacelor de dezvoltare specifică și combina tă a calităților
motrice;
 formarea și aplicarea deprinderilor motrice specifice ramurilor sportive, a procedeelor
tehnice de bază în activități de întrecer i și concurs.
Totodată , se cere a conce ntrare strategi că de instruire pe sistemul de finalități necesa re
absolventului de liceu privind asigurarea unei stări de sănătate și dezvoltare fizică armonioasă,
însușirea unor cunoștințe profunde de specialitate care să -i permită valorificare a competențelor
formate în viața practică .
Așadar, afirmăm că programa șco lară la disciplina educație fizică prin conținuturile sale
didactice oferă o autonomie mare cadrului didactic, precum și elevilor, în realizarea acesteia.
Pentru ciclul liceal, conținutul educației fizice este orientat spre însușirea elementelor
tehnice s pecifice disciplinelor, ramurilor și probelor sportive, pe dezvoltarea capacității de efort
specific jocurilor sportive, precum și a calităților motrice combinate, determinând randamentul
final, practicarea unui sau a două jocuri sportive în vederea valori ficării rațional e a capacităților
motrice de care dispun elevii.
Astfel ponderea jocurilor sportive va crește în lecția de educație fizică pentru valorific area
multiplelor influențe lor asupra dezvoltării motrice, și performanței sportive, precum și a
autodeterminării personalității tânărului absolvent de liceu.
Referindu -ne la valoarea instructiv -educativă a jocului de volei, ca probă sportivă atractiv ă
cu un caracter înalt combativ prin confruntarea între adversari, oferă un excelent fair-play și un ,
caracter accesibil pentru orice vârstă, adică posibilitatea folosiri i lui în verigile lecțiilor indiferent
de anotimp . Este recomand at ca un mijlo c eficient pentru realizarea standardelor educaționale .
Eficientizarea procesului didactic de educație fizică es te posibilî cu întocmirea bine gândită
a planificării întregii activități motrice cunoșterii conținuturilor programei școlare, mijloacelor și
formelor de proiectare a activităților de educație fizică, a caracteristicilor și cerințelor jocului de
volei.
1.2. Orientări metodologice privind predarea lecției de educație fizică cu conținuturi din
jocul sportiv volei în clasele liceale
Procesul de învățământ este principal a activitate a sistemului de învățământ în cadrul
căruia se realizează educarea și învăț area elevilor prin intermediul activităților proiectate,
organizate și dirijate de către profesori, bazate pe cerințe și principii didactice , într -un context
adecvat, apelând la resurse materiale și didactice potrivite, îndeplinirii obiectivelor educației.

25
Procesul didactic de educație fizică este subordonat obiectivelor generale ale
învățământului, conferindu -i-se acestuia un pronunțat caracter complex și important în educarea
și instruirea elevilor.
Principalul scop al practicării exercițiilor fizice la nivel ul învățământului liceal îl constituie
îmbunătățirea și optimizarea procesului de predare -învățare -evaluare în vederea dezvoltării
multilaterale a adolescenților sub toate aspectele, adică formarea de cunoștințe, calități, atitudini
necesare în pregătirea motrice și tehnică, care asigură o stare de sănătate, și funcționare bună a
organismului [4, 6, 10, 36, 47, 66, 75, 100, 149].
Având în vedere prioritățile actuale și de perspectivă ale educației fizice și sportului, a
abordării operaționale a procesului d e învățământ, didactica modernă oferă o nouă perspectivă de
generalizare și realizare în practică, cea de orientare metodologică, susține Cârstea Gh. [19,
p.109] .
În acest sens, metodologia educației fizice răspunde cerințelor pedagogice legate de
optimiza rea procesului de predare a dezvoltării fizice , prezentând o serie de modalități de lucru.
În primul rând , se are în vedere sistemul de metode și procedee metodice de instruire, și
tradiționale în al doilea rând orientările metodice ,,moderne”.
În literatu ra de specialitate găsim o unanim itate în privința că metoda didactică reprezintă
acțiuni subordonate activității didactice și educative ce presupune anumite căi de învățare
eficientă, propuse de profesor și valorificate de elev [20, 35, 158, 175, 178, 181 , 185]. Aceasta
metodă este aplicată în lecții de către profesor ținând cont de mijloacele de învățământ,
finalitățile educației, de natura obiectivelor și a competențelor școlare, precum și de
particularitățile de vârstă, potențialul psihomotrice al elevi lor și grup erilor școlare.
Procedeul metodic este o parte constitutivă a metodei, prin care se reordonează acțiunea
instrucțională, consideră Colibaba -Evuleț D. [30, p. 166].
Fiecare metodă cuprinde o secvență, o tehnică de acțiune mai limitată, o anumită
componentă ce poate fi aplicată în diferite variante sau procedee metodice. O metodă poate
deveni procedeu metodic în raport cu altă metodă, sau poate deveni ea însăși procedeu.
Cucoș C. [40, p. 287] afirmă că, valoarea și eficiența unei metode este determ inată de
„calitatea, adecvarea și congruența procedeelor care o compun”.
În interiorul metodei, procedeele se reordon ează atunci când acțiunea instrucțională o
impune, ceea ce face ca metoda să capete trăsături și dimensiuni paraxiologice noi. Astfel,
demonstrația poate deveni procedeu în cadrul metodei explicației și invers, problematizarea
devine procedeu în cadrul conversației sau invers.

26
Convertirea unei metode în procedeu metodic și invers pe parcursul procesului didactic se
numește „intersanjabilita te (interschimbare)” și dezvăluie potențialul metodologic suplimentar
care asigură rezolvarea deplină a obiectivelor instrucționale stabilite [30, p. 176].
Este important să scoatem în evidență cerințele metodologice de eficientizare a procesului
didactic , legitățile și principiile general exprimate, regăsite în unele lucrări de referință din
științele educaționale [30, 34, 40, 66, 91, 103, 125, 177], care atrag atenția asupra stabilirii
precise a obiectivelor instrucționale pentru fiecare lecție în parte, și în funcție de acestea
stabilirea strategiei didactice, selectarea mijloacelor didactice subordonate metodelor și
procedeelor didactice angajate în realizarea sarcinilor specifice.
Într-un șir de lucrări [17, 23, 28, 41, 54, 60, 89, 92, 103] preocupăr ile autorilor întreprinse
pentru îmbunătățirea procesului de predare -învățare a educației fizice, a metodologiei și
strategiilor didactice, contribuind la evoluția teoriei și practicii domeniului nostru de activitate.
Analizând opiniile unor autori [6, 11, 18, 21, 54, 93, 149, 174], constatăm că, eficientizarea
procesului de învățământ poate fi apreciată ca o acțiune dirijată, desfășurată și bazată pe cerințele
de instruire, cu respectarea normelor, regulilor și principiilor de aspreciere a formelor și
meto delor moderne de lucru, a legităților educație i cu scopul asigurării calități instruirii .
Optimizarea procesului didactic la clasă se bazează pe organizarea științifică și riguroasă a
activității elevilor în ideea obținerii unor competențe și standarde de performanță raportate la
cerințele sociale.
Majoritatea cercetătorilor din domeniu consideră metodologi a se împart e în două categorii
de metode: metode tradiționale (expunerea, conversația, demonstrația, exersarea etc.) și metode
moderne cum ar fi algori tmizarea, modelarea, problematizarea, instruirea programată etc.,
totodată după gradul de angajare a elevilor la lecție: metode active, pasive centrate pe
memoria capacitățile reproductiv e a subiecților care explorează realitatea ce -i înconjoară [17, 19,
23, 40, 60, 67, 102].
Pentru optimizarea procesului didactic Firea E. [61, p. 36] susține ideea utilit ății
metodelor , clasice, validate de practica pedagogică care se considera, după eficiența lor ,
formativ -educative.
Coliba ba-Evuleț D. [30, p. 147], afirm ă că în jocurile sportive particularitățile esențiale ale
metodelor de instruire sunt determinate de structura acțiunilor motrice a le jocului, dominant ele
componentelor fiind pregătirea tehnică, tactică, psihică și teoretică, modul de organizare a
activită ții de învățare, dinamica efortului, intervalul de odihnă, toate realizate într -o strânsă
interdependență cu obiectivele și sarcinile didactice .

27
În marea majoritate, în procesul didactic desfășurat cu elevii din liceu, folosirea metodel or
și mijloacel or sunt cele clasice , care în funcție de condițiile și specificul claselor, trebuie să aibă
o influență scontată asupra menținerii capacității motrice generale acumulate în anii anteriori,
impunând astfel și căutarea, unor metode netradiționale care să ducă la îmbunătățirea experienței
motrice.
Conform teoriei educației fizice potrivit căreia aceste metode ce-s validate de practic a
pedagogică devin un sistem de metode active, cu caracteristici rentabile odată cu reconsiderarea
lor de pe poziția noilor obiective urmărite în formarea tinerilor [ 57, 60].
Și la educați a fizică școlară didactica suferă transformări generate de schimbările ce au loc
în componentele procesului instructiv -educativ.
Un aspect important ca orientare metodologică este autonomia cadrului di dactic, apreciată
de Cârstea Gh. [19, p. 110] „tendință metodică”, ce permite o libertate de acțiune, independență
de a lua decizi i în stabilirea obiectivelor, alegerii metodelor și mijloacelor, altfel spus, rezultatul
aplicării tuturor modalităților pentr u realizarea standardelor de performanță curriculară , duce la
rezultate scontate
Autorul , citat anterior , menționează că autonomia profesorului se manifestă vizibil în
găsirea celor mai eficente variante pentru conceperea, elaborarea și aplicarea document elor de
planificare și proiectare a procesului didactic .
Prin urmare , profesorul poate lua decizii privind stabilirea numărului de lecții pentru
realizarea conținuturilor curriculare ca la sfârșitul anului școlar, să se vadă rodul activității
didactice pr estate pe durata celor două semestre prin , stabilirea optimă combinarea temelor,
precum și stabilirea ordinii de abordare a acestora și a duratei fiecărei teme.
Metodologia eficientiz ării conținutului lecției o constituie și tratarea diferențiată, drept
cerință pedagogică importantă ce impune o mare responsabilitate și profesionalism din partea
profesorului, bazat ă pe cunoaștere a colectivelor de elevi și a fiecărui în parte, care sunt antrenați,
(activități motrice dirijate) .
Cunoașterea și respectarea p articularități lor individuale ale elevilor este un deziderat
esențial, determinat , în primul rân d, de particularitățile de sex, motrice și psihologic e.
Tratarea diferențiată în cadrul procesului de educație fizică este un pro ces la baza căreia
este princip iul accesibilității în vederea asigurării dezvoltării fizice armonioase a fiecărui elev
luat aparte.
Afirmațiile multor autori, indică cadrelor didactice că în învățământul preuniversitar
tratarea diferențiată devine obiectiv obligatori u în lecția de educ ație fizică, fiind prezentă la

28
nivelul verigilor în care se dezvoltă calitățile motrice și se rezolvă temele propuse [92, 96, 102,
146].
Opinia enunțată de autorii vizați este împărtășită și de alți specialiști din domeniu [11, 17,
43, 119], care au aprec iat importanța și necesitatea aplicării tratării diferențiate, însă având în
vedere mai multe aspecte didactice: obiective, conținut, forme de organizare a practicării și
exersării, mijloacelor, metodologia de predare și evaluare a competențelor școlare.
Una din cele mai valoroase orientări metodologice a didacticii moderne de organizare a
lecției de educație fizică o constitue metoda problematizării [19, 23, 41, 67].
Majoritatea autorilor consideră problematizarea drept metodă participativ -activă și
form ativă, [20, 40, 91, 146], pe când unii autori consider ă drept orientare metodologică
valoroasă [17], ca „principiu” [61].
Problematiza rea constituie o modalitate prin care profesorul creează o stare conflictuală,
solicitând din partea elevilor rapiditate în gândire, imaginație, interes, curiozitate, decizie. Se
poate spune că problematizarea este învățarea prin rezolvarea de probleme, o altă modalitate
complexă de aplicare a teoriiei învățării prin descoperire direcționată.
Aceasta presupune furnizarea uno r date și informații necesare elevilor pentru a -și forma
imagini clare despre aceea ce trebuie să facă în funcție de obiectivele propuse să și aleagă
soluțiile optime, și accesibile în realizarea sarcinilor .
Problematizarea își găsește utili zarea, mai ale s în jocurile sportive, în care întâlnim situații
impuse de adversar, fapt ce solicită din partea jucătorilor rezolvarea situațiilor printr -o gândire
rapidă și găsirea prin descoperire a unor soluții noi. Ea poate fi aplicată în predarea educației
fizice, în toate etapele învățării la nivelul tuturor ciclurilor de învățământ.
Astfel, la clasele liceale, axându -se pe concentrarea efortului de menținere și ameliorare a
calităților motrice și a deprinderilor motrice specifice jocurilor sportive, profesorul pr in repetarea
într-un volum mai mare al exercițiilor, a creerii unor situații speciale de rezolva re a parcursuri lor,
exerciții lor și structuri tehnico -tactice în care s e solicit ă de la elev creativitate, cunoștințe și
priceperi, imaginație, ințiativă etc. a sigur ând îndeplinirea sarcinilor și obiectivelor operaționale
propuse.
Dintre metodele de învățământ care dezvoltă creativitatea elevilor și contribuie la
eficentizarea procesului didactic o constitue metoda modelării, care în literatura psihopedagogică
și de specialitate are înțelesuri diferite .
Astfel , Cristea S. [35, p. 126] consideră o „acțiune didactică de valorificare a unor modele
de cercetare indirectă a realității avansate de profesor, care orientează activitatea elevului pentru

29
obținerea unor in formații, relații despre fenomene și procese analogice din punct de vedere
funcțional și structural”.
Cerghit I. [20, p. 129] afirmă că modelul pedagogic îndeplinește o dublă funcție : de
informare inițială și de validare finală a cunoștințelor dobândite.
Metoda utilizată în educație fizică oferă posibilit ăți de apreciere și evaluare cantitativă și
calitativă a unor parametri motric i principali ai acțiunilor sau ai fenomenului studiat [60].
Predescu T. , Iancu A., [123, p. 26 -29, 195 -233] estimează modela rea drept o acțiune s de
elaborare a modelului operațional de investigare științifică a realității cu ajutorul căruia se
stabilesc relații între fenomene, procese analogice.
Alți autori [64, 76, 146] sunt de părere că modelarea ca metodă de instruire în î nvățământ
este înțeleasă ca fiind acțiunea de pregătire a subiecților în concordanță cu indicatorii cuprinși în
modele.
Susținem afirmația autorului Cârstea Gh. [19, p. 116] care susține că modelarea este „o
importantă orientare metodologică”. În ace st ca z sunt vizați spre realizare anumiți indicatori
cantitativi și calitativi specifici modelelor de educație fizică și sport ive pe anumite intervale de
timp.
Conform ideilor unor specialiști [ 39, 92, 102, 146] modelarea este considerată drept un
principiu de instruire, ce trebuie să orienteze întreaga activitate de desfășurare a procesului de
instruire, precum și a metodologiei planificării conținutului său.
În domeniul educației fizice și sportive avem: modele finale, stabilite la perioade lungi de
pregăti re; modele intermediare elaborate pe cicluri de pregătire în vederea îndeplinirii
parametrilor modelului final, care înglobează în sine modele operaționale constituite din
structuri tehnico -tactice și sisteme de exerciții ale căror eficiență este decisivă în pregătirea
motrice generală și specială pentru ce a fost proiectat; modele de selecție inițială ce concep, de
regulă, pentru fiecare ramură sportivă și elaborarea acestora pentru orientare corectă a copiilor cu
aptitudini înnăscute pentru practicarea s portului preferat și modele de selecție finală a sportivilor
consacrați, de perspectivă, adică modele de concurs, ce sunt stabilite în funcție de caracteristicile
competiției în care urmează să participe.
În învățământul liceal vorbim de model e intermedia re ce vizează realizarea unor obiective
de referință și de evaluare a randamentului fizic, în funcție de cerințele sistemului stabilit pe plan
național de S.N.E.E. și de modele operaționale ca instrumente cu care se acționează pentru
îndeplinirea fiecărei componente a curriculumului (elemente și structuri tehnico -tactice de
învățat), cu introducerea unor probe și criterii proprii (stabilirea caracteristicilor de formă,
structură și efort a acțiunilor motrice).

30
Păcuraru A. [116, p. 77] propune ca la finele treptei liceale un model general de instruire în
jocul de volei cum ar fi conținut ul al joc ca componentă esențială a modelului de joc în
conformitate cu programa școlară:
 Procedee tehnice în atac:
 pasa de sus;
 pase cu jucător ridicător;
 lovitura de ata c procedeu drept;
 lovitura de atac pe direcția elanului;
 serviciul de sus din față;
 serviciul de sus pe zone (1, 6, 5).
 Procedee tehnice în apărare:
 poziții și deplasări specifice;
 preluarea cu două mâini de jos sau de sus, din serviciu;
 preluarea di n lovitura de atac;
 blocajul individual.
 Acțiuni tactice în atac:
 organizarea celor trei lovituri, preluarea mingii, transmiterea ei spre zona 2;
 sistemul de atac cu ridicătorul în zona 2 și combinații cu pase înalte între zonele
apropiate.
 Acțiuni tac tice în apărare:
 sistemul de joc cu jucătorul din zona 6 avansat.
De remarcat că încearc area de apropiere a conținutului instruirii din jocul de volei în
lecțiile de educație fizică de finalitățile educației fizice: practicarea unui joc în regim de
autoorg anizare.
Modelarea este însoțită de algoritmi care este asigur ată de exercițiile necesare
predării/învățării și care să influențeze capacitatea motrice generală și specifică a jucătorilor.
Cel mai frecvent , modelarea preia atributele programării și plani ficării procesului didactic
de instruire sportivă, asigurând în același timp acoperirea cantitativă și mai ales cea calitativă a
planificării [27, 37, 59, 64, 76, 148].
În opinia lui Cuco ș C. [40, p. 297] algoritmizarea ca metodă se bazează pe folosirea
algorimului în actul predării, aceasta reprezentând o succesiune de scheme, operații și exerciții
prin structura cărora se ușurează îndeplinirea unor sarcini și obiective.

31
Aceast a este prestabilită de profesor și se desfășoară într -o succesiune logică, oblig atorie,
însă în anumite situații de rezolvare a probleme i de un anumit tip care pot fi identifica te sau
construi te de elevi . Metoda algoritmizării atestă o orientare a strategiei instruirii în vederea
realizării fiecărui obiectiv și a standardelor de perfo rmanță.
În acest sens, algoritmizarea stabilește traseul didactic de urmat cu ajutorul mijloacelor,
atent selectate și obiectivizate.
Această cerință evidențiază utilitatea planificării cu precizarea clară a ordinii de realizare a
conținutului, a mijloac elor, exercițiilor fiecărei sarcini didactice, a resurselor umane și materiale,
alte elemente lor definitorii, astfel , încât să avem obiectivizarea tuturor acestor operatori [6, 29,
49, 83, 87, 105, 118].
Pentru învățarea cât mai eficientă în jocul de volei , în elaborarea algoritmilor elementelor
de conținut se are în vedere planificarea și ordonarea lor în raport cu modelul execuției tehnice a
fiecărui procedeu tehnic.
Spre exemplu: în elaborarea algoritmului elementului tehnic serviciului de sus din față,
vom avea ca succesiune, aproximativ fixă, a operatorilor de învățare: poziția fundamentală,
aruncarea mingii, acțiunea brațului de lovire a mingii, acțiunea celorlalte segmente angajate în
mișcare. Algorimul loviturii de atac include ca opera ții de învăța re: elanul, desprinderea pe
verticală, zborul, acțiunea brațului de lovire a mingii, aterizarea.
Orice combinație tactică este un algoritm în care (de exemplu, sistemul de atac cu
ridicătorul în zona 2) organizarea celor trei lovituri, preluarea mingii, t ransmiterea mingii spre
zona 2, combinații cu pase înalte între zonele apropiate sunt opera ții, acestea fiind eșalona te într-
o succesiune conform algorimului stabilit.
Printre orientările metodologice întâlnite se află instruirea programată, care poate fi
considerată ca fiind forma în cadrul căreia „modelarea” își găsește aplicabilitatea.
Ea se bazează pe activitatea de planificare a conținutului în raport cu modelul final al
ciclului de învățământ, programat pe secvențe și pași metodici, cu respectarea pri ncipiilor
pedagogice: principiul „pașilor mici” și al progresului gradat, adică „fragmentarea dificultăților
în unități care să conducă din aproape în aproape la soluționarea integrală” principiului
participării active și al executării eficiente și al prin cipiului confirmării imediate al respectării
ritmului individual de învățare, susține Cucoș C. [40, p. 299].
Astfel, metodele de modelare, instruire programată și algoritmizare sunt metode moderne
bazate pe raționamente logico -matematice, a căror aplicare constă în parcurgerea unei căi de
instruire, metode cu un pronunțat caracter „formativ -participativ și creativ, descrise de Colibaba –

32
Evuleț D. [30, p. 155] care sunt în stare să completeze sau să le îmbogățească pe cele
tradiționale”.
Lecția de educație fi zică, considerată de mulți autori [17, 60, 91, 140,146, 178, 181] forma
de bază a procesului de educație fizică, necesită o continuă optimizare atât ca structurii ă și
conținut â, cât și pe plan de perfecționare și metodologic, care să permită creșterea efic ienței
întregii activități de educație fizică.
Prin particularitățile metodice pe care le cuprinde, lecția stabilește un sistem de cerințe
didactice științific fundamentate care orientează activitatea didactică de predare -învățare.
Putem spune că lecția d e educație fizică în liceu prezintă caracteristic i cum ar fi : se
desfășoară în baza programei oficiale de specialitate; este organizată în parametri stricți de timp
(50 minute) cuprinsă în orarul școlar; se desfășoară cu colective stabile și relativ omogen e ca
vârstă și pregătire; este obligatorie pentru elevi și profesor; în cadrul ei sunt învățate deprinderi și
priceperi motrice, sunt însușite exerciții pentru dezvoltarea capacității motrice generale; sunt
acumulate informații necesare practicării exerciț iilor fizice etc.
Pentru ca metodele descrise anterior aplicate în predarea educației fizice să aibă eficiență
maximă, este necesar ca predarea tradițională să sufere modificări și adaptări în funcție de
parcursurile particulare de învățare. Important este ca timpul stabilit în parcurgerea acțiunilor
motrice de învățat să fie utilizat prioritar în practicarea globală a deprinderilor specifice
ramurilor sportive.
În ceea ce privește evoluția lecției de educație fizică, în special a structurii acesteia,
întâlnim în literatura de specialitate opinii, uneori diferite , privind modalitățile concrete de
desfășurare a acesteia în liceu.
Pornind de la afirmația prin care structura lecției reprezintă totalitatea momentelor lecției și
succesiunea lor în timp [15, 16, 92, 126, 153], se poate spune că aceasta constitue unul dintre
elementele de eficientizare a procesului de instruire, cu condiția să nu fie repetativă, monotonă,
rigidă.
Fiecare lecție își are particularitățile ei, cu o structură individualizată, alcătuit ă diferențiat,
cu condiția respectării cerințelor de ordin fiziologic, psihologic, pedagogic și metodic.
La început lecția a fost structurată pe părți de introducere , pregătitoare, fundamentală,
încheiere, structurare a fiind subordonată particularităților fiziologice ale subiecților [92, 103,
146] ca apoi să fie structurată pe secvențe subordonată acțiuni lor metodice și motrice .
În literatura de specialitate actuală găsim o structurare a lecției pe „verigi” sau momente
[16, 61, 91, 103, 128, 139, 153], pr in care, indiferent de condiții, trebuie să se treacă în timpul
instruirii prin: organizarea colectivului de elevi; pregătirea organismului pentru efort; prelucrarea

33
analitică a aparatului locomotor (influențarea selectivă a aparatului locomotor); dezvolta rea/
educarea, verificarea calităților motrice viteză sau îndemânare; însușirea/inițierea, consolidarea,
perfecționarea, verificarea deprinderilor și priceperilor motrice ; dezvoltarea/educarea și evaluarea
calităților motrice : a forței sau rezistenț ei; reve nirea organismului după efort; bilanț și
recomandări.
Coliba ba Evuleț D. [30, p. 233 -238] înaintează ideea „proiectului de lecție curricular”, sau
„scenariu didactic” structurat pe „evenimente didactice”.
Autorul presupune parcurgerea prealabilă a următoar elor elemente structurale, activități și
operațiuni didactice:
 tema (din programa școlară);
 obiectivul operațional concret (ce vor ști, și ce vor putea să facă elevii la sfârșitul lecției);
 resursele necesare pentru realizarea obiectivelor instrucționale p ropuse (conținuturile
prevăzute în programă și cele prevăzute de proiectele didactice anterioare, resurse materiale,
condiții de desfășurare);
 strategia realizării obiectivelor instrucționale: metode -materiale -mijloace (exerciții),
principii, forme de orga nizare (frontală, pe grupe, pe perechi, individualizat);
 scenariul didactic considerat de autor ca fiind partea distinctă a proiectului curricular,
care îl diferențiază de planul de lecție prin completarea rubricilor: activitatea profesorului ( ce
face prof esorul ?) și activitatea elevilor ( ce face elevul ?).
 evenimentele didactice sunt principalele elemente constitutive ale scenariului didactic:
pregătirea anticipată a locului de desfășurare a lecției; captarea atenției pe tot parcursul lecției;
enunțarea obi ectivelor și sarcinilior; reactualizarea cunoștințelor anterioare; motivarea optimă a
elevilor; prezentarea noului conținut al învățării, conștientizarea învățării motrice; organizarea și
conducerea învățării; obținerea rezultatului așteptat/performanță; asigurarea feed -back -ului;
evaluarea rezultatelor; asigurarea retenției și transferului; revenirea organismului după efort.
Susținem afirmația autorului, că acest model asigură prezentarea cronologică a activităților
pe timpul lecției, promovează gândirea p rin obiective, evită improvizația din activitate, provoacă
și valorifică motivațiile elevilor etc., dar, totuși noi nu putem accepta , numărul mare de rubrici ce
determină îngreuierea elaborării și a punerii în practică datorită timpului limitat (50 min ).
În desfășurarea lecțiilor în liceu, Mitra G. și Mogoș Al. [102, p. 78] evidențiază anumite
aspecte ce implică organizarea lecției de educație fizică, dintre care enunțăm pe cele mai
importante: învățarea actelor motrice, fixarea/consolidarea cunoștințelor, priceperilor și
deprinderilor/competențelor motrice; formarea capacității de generalizare; dezvoltarea și

34
perfecționarea calităților motrice și volitive; evaluarea permanentă a nivelului de însușire a
cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor motrice ș i a dezvoltării calităților motrice; dozarea
efortului/numărul de repetări, distanțe, durate, pauze în funcție de gradul de dezvoltare a elevilor,
disponibilitățile acestora pentru susținerea unui efort fizic, condițiile concrete în care se
desfășoară lecț ia; urmărirea și dirijarea efortului fizic pe parcursul lecției, cu intervenți i de
remediere a învățării corecte (efectuarea corectărilor).
Structura și conținutul lecțiilor din ciclul liceal nu se deosebește de cel al lecțiilor din
treapta gimnazială . Ace st aspect, însă, determină, uneori o slabă motivație a elevilor, o lipsă și o
participare activă și conștientă la lecții. Pentru formarea unei atitudini și comportament favorabil
activităților motrice, structura lecției poate suferi schimbări și o regândir e a principalelor etape,
reținându -se, după noi, cele mai importante trei momente: pregătirea organismului pentru efort/
încălzirea , efortul propriu -zis și încheierea lecției/revenirea funcțiilor organismului la normal.
Ținem să menționăm că temele lecțiil or (2 , 3) sunt selectate dintre conținuturile
curriculumului, la începutul fiecărui semestru, stabilite în planul calendaristic, ele aflându -se
într-o strânsă legătură cu scopul și obiectivele operaționale de realizat.
Pentru realizarea eficientă a obiect ivelor operaționale se sugerează utilizarea acelor
exerciții cu un grad sporit de dificultate, dar accesibile colectivelor, care să asigure introducerea
treptată a organismului în efort, ameliorarea calităților fizice, însușirea și consolidarea
deprinderil or motrice specifice ramurilor sportive, asigurarea feedbackului și intensificarea
retenției.
Având o mare importanță pentru dezvoltarea psihomotrice a adolescenților, jocurile
sportive și -au găsit locul bine meritat în programa școlară, care prevede însuș irea și practicarea
unui număr de trei jocuri pe durata ciclului de învățământ.
Prin valoarea lor instructiv -educativă, complexitatea și varietatea mijloacelor de care
dispun, jocurile sportive pot fi folosite în majoritatea verigilor lecției. Scopul pentr u care sunt
folosite (de exemplu: pentru formarea unor deprinderi motrice, dezvoltarea unor calități fizice,
sau aplicarea cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor motrice în condiții de concurs etc.),
determină atât conținutul, cât și locul pe care îl ocupă în lecție.
În ceea ce privește jocul de volei, acesta solicită din partea jucătorilor calități și deprinderi
motrice deosebite, ceea ce impune alegerea celor mai indicate mijloace , deoarece atât exercițiile
simple, cât și cele complexe sunt multe l a număr care să determine realizarea sarcinilor fixate.
Important este ca toate aceste mijloace de exersat să fie raționalizate și standardizate pentru
a veni în ajutorul profesorului în dobândirea și valorificarea de noi achiziții, dar și de

35
eficientizar e sporită a conținutului lecției. De altfel, complexitatea mijloacelor utilizate în volei
poate asigura o pregătire apropiată de solicitările de efort existente în timpul jocului.
Unul dintre criteriile pentru aprecierea eficacității lecțiilor de educație fizică este densitatea
motrice și cea pedagogică.
Conform teoriei educației fizice [19 , 41, 48 ], densitatea pedagogică indică timpul în care
este solicitat elevul în acțiuni întreprinse pe parcusul lecție i, pe când cea motrice indică
diversitatea temel or, mijloacel or de instruire folosite , materialele, metodele de organizare etc.
O metodă eficientă de dezvoltare și educare a calităților motrice o constituie activitatea
organizată în cadrul lecțiilor în scopul formării cunoștințelor, priceperilor și depri nderilor
motrice cu mijloace specifice jocului sportiv.
În concluzie , vom men ționa că strategiile educației fizice evoluează în jurul metodelor
bazate pe acțiune, exercițiul și jocul contribuind la perfecționarea deprinderilor psihomotrice în
raport cu ed ucarea calităților motrice: forță, viteză, mobilitate, abilitate și îndemânare, atât de
necesare în activitățile practice cotidiene.

1.3. Caracteristica mijloacelor specifice jocului de volei practicate de către elevii liceeni în
lecția de educație fizică
Jocul sportiv volei , prin varietatea procedeelor tehnico -tactice de care dispune , poate
contribui atât la formarea și consolidarea unui volum mare de deprinderi motrice specifice, cât și
la dezvoltarea , perfecționarea capacității motrice generale. Conside răm că funcția referitoare la
formarea și consolidarea deprinderilor specifice jocului este determinantă.
Analiza ariei curiculare la educație fizică și sport ivă pentru jocul volei denotă o
accesibilitate la nivelul ambelor sexe, de toate vârstele, o oare care pregătire fizică și psihică cu
aplicabilitate în jocul integral și pe echipe mixte, încă din primele ore de educație fizică.
Conținutul și mijloacele cuprinse în programă pentru fiecare clasă de liceu sunt
determinate de obiectivele care trebuie să le îndeplinească la finele ciclului de instruire.
Printre conținuturile și mijloacele educației fizice se află și jocul de volei, care constitue un
mijloc eficient pentru creșterea și dezvoltarea somatică și funcțională a organismului
adolescenților, precum și de influențare, menținere și îmbunătățire a calităților și deprinderilor
motrice generale.
Pentru jocul de volei programa școlară actuală stabilește un minim de cunoștințe, acțiuni
tehnico -tactice de bază ale jocului și formarea capacității necesare p entru însușirea, stăpânirea și
aplicarea acțiunilor în jocul bilateral cu efectiv complet și cu respectarea regulilor de joc [3, 84,
156, 165, 168, 187].

36
Cerințele formulate vor contribui la realizarea conținutului programei în condiții materiale
minime, însă, în funcție de opțiunile profesorului și al elevilor conținutul poate fi extins [188].
Prezența regulilor de joc, utilajului, terenului de joc și asigurarea materială vor contribui la
însușirea rapidă a conținutului jocului, chiar la etapa inițială d e instruire [189]. În continuare
prezentăm structura clasică a jocului de volei pred at în învățământul preuniversitar.

Fig. 1.1. Conținutul jocului de volei prevăzut de programa școlară pentru liceu [187]
În accepțiunea specialiștilor [24, 31, 45, 63, 65, 94, 116], jocul de volei este structurat pe
acțiuni individuale și acțiuni colective.
Pentru „atac” în volei se folosesc elementele tehnice: serviciul, ridicarea, lovitura de atac.
În „apărare ” elementele tehnice aplicate sunt: poziția funda mentală, preluarea, blocajul,
plonjonul și autodublajul.
♦ Poziția fundamentală este determinată de caracteristicile jocului de volei, care solicită o
atenție continuă și o deplasare permanentă în teren într -o poziție a corpului cât mai eficientă.
Pozițiil e de bază pentru primirea, preluarea și pasarea mingei sunt: poziția înaltă, medie și joasă.
Cea mai des folosită în joc este poziția medie, aceasta având centrul de greutate mai jos, o
îndoire pronunțată a articulațiilor gleznei și a genunchilor, ceea ce îi asigură o stabilitate mai
mare. În funcție de locul pe care -l ocupă în teren, de traiectoria mingii și viteza ei, jucătorul va
folosi cea mai bună poziție care să -i permită obținerea punctului. Este recomandat ca în linia
întâi să se folosească poziția medie și înaltă, iar în linia a doua – poziția medie și joasă.
♦ Deplasarea sau mișcarea în teren este în strânsă legătură cu poziția de bază, poziție
relaxată care să permită deplasări pe orice direcție, în funcție de distanța pe care trebuie să se Acțiuni de joc în atac Acțiuni de joc în apărare
Serviciul:
-de jos din
față
-de sus di n
față Structura jocului de volei
Ridicarea
pentru
atac Lovitura
de atac Poziția
fundamentală
– Deplasări și
opriri
specifice Blocajul și
autoblocajul Plonjon ul Pasa:
– cu două
mâini de pe loc
și din
deplasare
-pasa de jos cu
două mâini –
preluarea

37
deplas eze și viteza cu care vine mingea. Cele mai des întâlnite forme de deplasare sunt: pasul
simplu, pasul adăugat, pasul fandat, săritura și alergarea.
În jocul de volei, de exemplu, mișcarea în teren a jucătorului este deosebit de importantă în
acțiunea de d ublare și plasament în atac și apărare și de recuperare a mingii.
♦ Serviciul este elementul tehnic prin care mingea este pusă în joc prin trimiterea ei peste
fileu în așa fel încât adversarul să nu o poată prelua sau să o preia cu dificultate.
În volei ex istă mai multe procedee de servire a mingii, împărțite după locul unde se găsește
mingea în momentul lovirii. În învățarea serviciului cu elevii din clasele liceale se utilizează atât
serviciul de jos din față (cel mai des întâlnit la fete), cât și servici ul de sus (băieți și fete).
Procedeul ales este determinat de calitățile individuale ale fiecărui jucător. Serviciul,
îndiferent de procedeu, solicită acțiunea segmentelor în cadrul lovirii mingii, desfășurată cu o
viteză accelerată și precizie.
Fiind c onsiderat prima posibilitate de obținere a punctelor sau de perturbare a atacului
advers, serviciul s -a transformat într -un mijloc de atac ce influențează puternic desfășurarea
jocului. O deosebită importanță în realizarea serviciului o are dezvoltarea sim țului mingii la
nivelul „manșetelor”, ce se poate educa prin exerciții cu contact prelungit al mingii de volei, a
exercițiilor simple și un volum mediu de repetări.
♦ Pasa cu două mâini de sus este procedeul cel mai des întâlnit în jocul de volei. În joc
întâlnim frecvent execuții ale pasei din poziție medie, de pe loc sau din deplasare înainte urmată
de o oprire.
♦ Pasa sau ridicarea mingii pentru atac este considerată lovitura a doua, în care mingea este
direcționată către cel care execută lovitura de a tac printr -o pasă înaltă cât mai corectă, pentru ca
acesta să poată finaliza câștigând punctul. Jucătorul ridicător va trimite mingea atacantului
pasând -o cu două mâini de sus, având în vedere posibilitățile de execuție ale atacantului,
depășirea blocajulu i adversarului, tactica individuală de atac.
În execuția elementului ridicare întâlnim ca procedee tehnice de bază: ridicarea scurtă,
ridicarea lungă și ridicarea peste cap [113]. Indiferent de procedeul folosit, ridicarea necesită o
foarte bună coordonar e, echilibru, suplețe și mobilitate.
♦ Lovitura de atac este cel mai complicat procedeu tehnic din jocul de volei și învățarea
acestuia este destul de dificilă care se recomandă să se învețe după însușirea celorlalte procedee
tehnice. Acest element tehnic urmărește punerea adversarului în imposibilitatea de a recupera
mingea sau în situația de a o recupera foarte greu. Realizarea acestei cerințe solicită jucători bine
antrenați, cu o talie și calități motrice corespunzătoare.

38
Lovitura de atac are patru faz e de execuție: elanul, bătaia, zborul, lovitura și aterizarea.
Pentru început se va învață elanul, apoi bătaia cu desprindere de pe ambele picioare, zborul,
lovirea mingii și aterizarea.
Lovitura de atac, corectă din punct de vedere tehnic, nu este posibi lă fără o capacitate
vizuală (vedere periferică și acuitate vizuală) educată specific. Această preocupare trebuie să
înceapă odată cu primele lecții de instruire a loviturii de atac și să continue permanent, în fiecare
antrenament al acestuia. Lovitura de atac în general și atacul din zona 4 și 3 în special constituie
„cheia” de succes în situațiile de joc, eficiența atacului fiind determinată în mare măsură de
relația ridicător -atacant.
În acțiunea de învățare a loviturii de atac se impune eșalonarea efici entă bazată pe însușirea
corectă a tehnicii de execuție. În lecția de educație fizică se va învăța mai întâi săritura cu
trecerea mingii peste fileu și cursivitatea jocului pentru dezvoltarea calităților motrice, după care
se învață atacul pe direcția elan ului.
♦ Preluarea este prima acțiune din structura de joc, prin care echipa se apară împotriva
acțiunii adversarului [191] .
În jocul de volei, cel mai des întâlnit procedeu este preluarea de jos cu două mâini folosit
atât pentru preluarea din serviciu, c ât și în apărare (preluare din lovitura de atac). În ambele
situații se solicită o mare mobilitate în execuție, jucătorul deplasându -se spre înainte, lateral sau
înapoi într -o poziție mai puțin comodă (picioarele flexate și depărtate, cu tălpile paralele așezate
la lățimea umerilor) și să amortizeze contactul (lovitura) cu mingea cu brațele întinse.
În cazul preluării din atac,o deosebită importanță prezintă automatizarea unor aspecte de
execuție, cum ar fi: starturi rapide cu deplasare specifică fazei, f andare și lovire în porțiunea
inferioară a antebrațelor. În acest sens în învățarea preluării de jos se va avea în vedere distanța,
viteza de deplasare a mingii și traiectoria acesteia, astfel încât poziția jucătorului va fi mai înaltă,
medie (pentru prelu area din serviciu), sau joasă (preluarea din atac), cu folosirea unor exerciții
speciale de educare a simțului mingii.
♦ Blocajul , element tehnic de apărare împotriva loviturii de atac, se execută numai de
jucătorii din linia întâi, individual sau în grup . În lecțiile de educație fizică se însușește blocajul
individual, acțiune ce se poate executa pe loc, sau printr -o deplasare pe lângă fileu. Acesta are
patru operatori: elanul, săritura, acțiunea brațelor și aterizarea. Și în cazul acestui element se
solicită o forță de desprindere pe verticală (detentă), o viteză de deplasare, precizie și echilibru
dinamic. În cadrul eșalonării instruirii în volei, blocajul se va învăța după însușirea/
fixarea/consolidarea acțiunilor de bază, cât și a ansamblului de joc.

39
Este deosebit de important ca în etapa de învățare și consolidare a elementelor tehnice să se
facă permanent corectări ale greșelilor tehnice de execuție.
Tot mai mult se vehiculează cu ideea că jocul de volei – joc colectiv, este caracterizat prin
acțiuni motrice individuale și colective, executate în mare viteză, forță și precizie, determinând o
intensitate maximă a efortului de durată scurtă, cu faze de joc care se repetă destul de frecvent și,
în același timp, întrerupt de pauze scurte între execuții [1 06, 112, 115, 144, 174, 184, 186].
Aceste caracteristici, dar și faptul că în jocul de volei mingea nu este ținută ci permanent se
află în joc, prin lovire cu orice parte a corpului, în special cu mâinile, reclamă existența unor
calități și deprinderi motr ice deosebite, care necesită însușire de durată după multiple repetări.
În jocul de volei, aparatul locomotor al jucătorului este supus în permanență la acțiuni
fizice (torsiune, apăsare etc.) atât la nivelul trenului superior, cât și la cel inferior, soli citând
articulațiile și ligamentele genunchilor, gleznei, a articulației scapulohumerale, a coloanei
vertebrale. Sistemul nervos și analizatorii (vizual și kinestezic) sunt și ei solicitați intens în
timpul jocului, impunând o concentrare intensă, atenție distributivă, orientare în teren, o viteză
de reacție și execuție, gândire logică și formare de raționamente etc.
Sistemul respirator este și el solicitat pe toată durata jocului, funcția de termoreglare este și
ea solicitată, determinând o transpirație a bundentă, ducând la pierderi de apă și electroliți [123].
Spre deosebire de sistemul cardiovascular care este solicitat mai puțin, excepție făcând fazele de
efort de intensitate maximală.
Mișcările prezente în jocul de volei precum deplasările scurte îna inte, înapoi, lateral,
aplecările și răsucirile, îndoirile și întinderile rapide ale picioarelor, ghemuirile, îndoirea și
încordarea brațelor, extensiile articulațiilor, săriturile și desprinderile repetate etc. solicită o bună
pregătire fizică din partea celor care îl practică. Această pregătire este realizată atât sub formă
generală, cât și sub formă specifică, în funcție de conținutul tehnico -tactic al jocului, aflându -se
în strânsă legătură unele cu altele.
Mai mulți autori [62, 118, 130, 137, 184] au d eterminat că adolescenții suportă mai ușor
eforturile de capacitate moderată în cadrul lecțiilor, ceea ce favorizează crearea unei baze de
pregătire fizică generală și specifică prin intermediul exercițiilor speciale din jocul de volei.
Pregătirea fizică g enerală presupune, la fel, dezvoltarea calităților motrice de bază:
îndemânare/coordonare, viteză, forță, rezistență. Astfel, se preconizează folosirea exercițiilor de
dezvoltare fizică generală, exerciții speciale de pregătire care contribuie la dezvoltar ea calităților
motrice ale unor segmente solicitate în jocul de volei (exemplu: executarea exercițiului în 4
timpi -coreene – pentru dezvoltarea membrelor inferioare și a forței de desprindere – detenta)
precum și a exercițiilor din alte discipline sportive .

40
Calitățile motrice vizate depind în mare măsură de caracteristicile jocului, dar și de
calitățile puternic determinate genetic care contribuie la obținerea performanțelor.
Pregătirea fizică specifică se caracterizează prin manifestarea complexă a tutur or calităților
fizice cu forme și cantități diferite de manifestare: rapiditate, viteză de reacție, precizie, agilitate,
mobilitate [ 9, 27, 82, 94, 11 7, 127, 140]. În voleiului modern, se evidențiază existența legăturii
între solicitarea mare de forță fizi că și creșterea vitezei acțiunii tehnice.
După Rață G. [126, p. 26] și Richicinschi G. [130, p. 28], în jocul de volei calitatea motrice
predominantă este viteza cu toate formele ei de manifestare (viteza de reacție, de execuție și de
deplasare), calitate ce se manifestă în strânsă relație cu celelalte calități: forța (forța de
desprindere pe verticală la fileu, forța de lovire a mingii), îndemânarea/ coordonarea , cu
mobilitatea în teren și precizia în execuție, ceea ce face din volei un sport complex dar accesibil,
care dispune de mijloace și exerciții variate ce determină o dezvoltare optimă a capacității
motrice generale și speciale.
Viteza pe care o întâlnim în majoritatea acțiunilor motrice, singură sau în combinație cu
alte calități, este definită de mulți specialiști [26, 74, 80, 95] ca fiind capacitatea de a executa o
mișcare în timpul cel mai scurt. Viteza o întâlnim în bagajul motrice al individului, procesul ei
de dezvoltare/perfecționare fiind limitat de o multitudine de factori.
În jocul de vol ei putem să vorbim de rapiditate de reacție, rapiditate de acțiune, rapiditate
de deplasare. Pentru dezvoltarea ei se folosesc alergări pe distanțe scurte efectuate cu plecări cu
starturi din diferite poziții, sprinturi, alergări accelerate cu opriri brușt e și efectuarea de activități
motrice suplimentare (cu simularea preluării, cu efectuarea plonjonului etc.), alergări în ștafete și
jocuri de mișcare, mijloace ce au efect benefic asupra dezvoltării motrice generale și specifice.
Detenta, calitate combina tă de viteză și forță, ultima fiind expresia puterii musculare
maxime dezvoltată în minimum de timp [ 9, 75, 81, 154], se poate dezvolta cu ajutorul
exercițiilor ce au la bază desprinderea, exerciții de sărituri variate cu posibilități de standardizare
și gradare a efortului în funcție de particularitățile de sex, vârstă, pregătire. În jocul sportiv volei
sunt utilizate săriturile consecutive în lungime (gen „broscuța”), săriturile pe verticală (înălțime
cu și fără întoarcere la diferite grade), săriturile d in atletism (triplu, penta salt), săriturile din
ghemuit cu aterizare în ghemuit, săriturile cu extensie, săriturile pe și peste banca de gimnastică
etc., exerciții cu efect crescut asupra dezvoltării detentei. Cercetările arată că băieții între 14 și 16
ani prezintă o adevărată „explozie” a ritmului de dezvoltare a acestei calități combinate.
În literatura de specialitate, noțiunea de ,,coordonare ” este sinonim ă cu ce a de: îndemânare,
abilitate, iscusință, precizie, finețe, stabilitate, măiestrie etc., toa te reprezentând aptitudinea unui

41
individ de a învăța și combina rapid mișcări noi, mișcări eficiente într -un timp dat , consideră
Rață G., Rață B. [127, p. 243].
Păcuraru A. [116, p.13] folosește pentru jocul de volei noțiunea de agilitate, prin care
sporti vul trebuie să rezolve probleme de mișcare și mânuire a mingii.
Pentru acomodarea și stăpânirea mingii sunt benefice exercițiile cu obiecte și mingi de
diferite mărimi și greutate, jocuri cu reguli simplificate, exerciții de aruncare și prindere, ștafete,
pase într -un spațiu limitat și executate cu eficiență mare, viteză și precizie.
Ca orice joc cu mingea, voleiul i -a determinat pe specialiștii și practicanții domeniului [1,
27, 38, 63, 94, 157] să evidențieze importanța îndemânării și coordonării sistemu lui
neuromuscular în realizarea deprinderilor specifice. La fiecare lovire a mingii, jucătorului i se
cere să anticipeze unde și în ce direcție va cădea aceasta, să acționeze rapid conform fazelor de
apărare sau atac. Pentru realizarea unei loviri a mingii (aflată nu totdeauna în poziții avantajoase)
este nevoie de o bună coordonare a întregului corp.
La executarea corectă și eficientă a lovirii mingii se folosește și acțiunea picioarelor, a
căror forță este determinantă în săriturile repetate la fileu (bl ocaj), în lovitura de atac sau în
poziția de așteptare (fundamentală) la înălțime medie sau joasă.
Pentru educarea forței, în special a forței brațului de lovire a mingii în efectuarea
serviciului și loviturii de atac, se pot folosi variate exerciții: aru ncări cu mingea medicinală, de
baschet, rugby, benzi elastice, flotări, tracțiuni etc.
Conform opiniilor specialiștilor în domeniu, îmbunătățirea calităților motrice, precum și
valorificarea acestora în joc, constitue o prioritate a pregătirii sportive a e levilor [80, 173],
acțiune determinată de aspectul privind solicitarea fizică în apărare/ preluare și sărituri.
Astfel, putem spune că realizarea unei bune pregătiri fizice specifice este deosebit de
importantă, ea determină însușirea mai rapidă a deprind erilor tehnice și tactice specifice jocului.
Voleiul, bazându -se pe deprinderi aplicativ -utilitare , necesită o abordare specială a
învățării acțiunilor specifice de mânuire a mingii și de desfășurare a fazelor de joc, care țin de
pregătirea tehnică.
Pregăt irea tehnică „cuprinde toate structurile și elementele tehnice dintr -o anumită mișcare
precisă și eficientă prin care sportivul execută o sarcină sportivă”, consideră Bompa O.T. [8,
p.52].
Colibaba -Evuleț și D., Bota I. [28, p. 89], definesc tehnica ca fii nd „un sistem de mișcări
integrate sau o întâlnire de mișcări parțiale (acte, priceperi, deprinderi) specializate și gesturi
automatizate cu ajutorul cărora rezolvăm scopul și sarcinile de atac și apărare”.

42
Autorul Ilie G. [72] descrie tehnica voleiului ca un ansamblu de deprinderi motrice
specifice ca formă și conținut ce constă în lovirea mingii și deplasarea jucătorilor în teren cu
scopul practicării eficiente a jocului în acord cu regulile F.R.V.
Păcuraru A. [115, p. 26] definește tehnica ca fiind ,,un sistem specializat de structuri
motrice – elemente și procedee, cu mare eficiență rațională și corect însușite din punctul de
vedere al biomecanicii”.
În literatura de specialitate am întâlnit [92, 116] existența unei diferențe între noțiunea de
„tehnică” (model de execuție) și „pregătire tehnică” (proces instructiv -formativ), de altfel
acceptat și împărtășit și de noi.
Conform opiniei autorilor nominalizați, deosebirea între cele două noțiuni constă în aceea
că tehnica reprezintă un model de execuție efici entă a mișcării, iar pregătirea tehnică este un
proces instructiv -educativ.
O abordare mai largă o întâlnim la Dragnea A. [47] care definește pregătirea tehnică, la
care subscriem, ca reprezentând ,,totalitatea măsurilor cu caracter metodic, organizatoric și
psihopedagogic din procesul didactic și care are ca scop însușirea tehnicii de execuție a
diferitelor elemente și procedee tehnice”.
În jocul de volei tehnica este esențială, deoarece, comparativ cu celelalte jocuri sportive,
aceasta are în conținutul său foarte puține mișcări naturale. De aceea, jucătorii au nevoie de o
tehnică perfectă pentru a reuși o execuție eficientă care să aducă puncte.
În cadrul lecțiilor de educație fizică din liceu, învățarea și consolidarea procedeelor tehnice
specifice jocu lui de volei impune o bună cunoaștere a traseului metodic de învățare a acestora.
La fel cunoașterea modalitățile de educare a calităților motrice prin alegerea metodelor și
mijloacelor sintetizate cu care se va opera pentru atingerea competențelor curricu lare. Traseul
metodic de învățare a procedeelor tehnice poate fi ales și sistematizat pe etape sau momente
pentru a ușura stabilirea priorităților de alegerea mijloacelor și formelor de instruire.
Pentru fiecare etapă de instruire sunt formulate cerințe sp ecifice a căror respectare
contribuie la eficientizarea procesului didactic de predare -învățare, determinând o însușire mai
rapidă a acțiunilor de bază și aplicarea acestora în practicarea jocului de volei.
În etapa de inițiere se va pune accentul pe exers area globală, formarea de deprinderi
motrice dominante, realizarea unor legături între acțiunile care urmează a fi învățate și
elementele deja cunoscute.
În stadiul de consolidare și valorificare accentul se pune pe corectitudinea execuțiilor, pe
precizie și eficiență, precum și pe încadrarea exercițiilor utilizate în tactică.

43
Pentru însușirea mai rapidă a tehnicii jocului de volei, Conohova T. [31, p. 42] citându -l pe
Stroe Ș. și colaboratorii, recomandă folosirea traseului metodic de instruire a elementel or și
procedeelor împărțit pe mai multe etape:
 exersarea ansamblului de acțiuni motrice în condiții ușurate;
 ansamblul acțiunii, cu accent pe consolidarea aspectului dominant;
 repetarea/consolidarea acțiunii în condiții apropiate de joc;
 ansamblul acțiun ii, cu accent pe automatizarea unor aspecte tehnice, tactice, fizice,
dominante;
 exersarea acțiunii în condițiile cerințelor și particularităților calităților motrice dominante;
 ansamblul acțiunii cu accent pe constantă și eficacitate;
 exersarea acțiunii î n condiții de joc și care -l depășesc.
Ceea ce trebuie să avem în vedere în aplicarea acestui traseu este realizarea fiecărei
secvențe în ordinea stabilită, iar trecerea la operația următoare să se facă numai după realizarea
celei anterioare.
Schema operați onală prezentată este aplicabilă în procesul didactic de învățare/inițiere,
deci și în cadrul lecției de educație fizică din ciclul liceal, afirmație susținută de precizarea
conform căreia alegerea și structurarea mijloacelor de pregătire este asemănătoare la toate
nivelele de instruire [148].
După realizarea atentă și coerentă a succesiunii ansamblului exercițiilor, dispuse într -o
ordine logică de învățare în funcție de elementele și procedeele tehnice fundamentale ale jocului
de volei, obiectivul următor este transformarea fiecărui exercițiu în performanță măsurabilă (de
exemplu, pasa de sus cu două mâini, de zece ori sau în treizeci de secunde fără a scăpa mingea,
este o performanță măsurabilă).
Pregătirea tehnică fiind o condiție esențială pentru creșter ea performanțelor, ea urmărind
însușirea mecanismelor de execuție în vederea aplicării în jocul în sine, necesită utilizarea acelor
mijloace înglobate majoritar în cadrul modelelor operaționale de joc special stabilite pentru
realizarea acțiunilor tactice.
În opinia autorilor Colibaba -Evuleț D. și Bota I. [28, p.78] tactica de joc reprezintă „un
sistem coerent de acțiuni selectate, planificate și pregătite anticipat pentru a fi utilizate în jocul
echipei în funcție de adversari și condițiile de concurs pe o perioadă mai scurtă sau mai lungă de
timp în scopul îndeplinirii obiectivelor de performanță stabilite” . Totalitatea acțiunilor
individuale și colective specifice jocului de volei și procedeele de execuție formează tehnica

44
jocului, iar modalitatea în ca re acestea se leagă între ele și modul în care sunt finalizate
reprezintă tactica jocului.
Tactica jocului de volei este dată de raportul care trebuie să existe între nivelul tehnic și
particularitățile fizice și psihice ale jucătorilor, adaptarea jucător ilor la situațiile de joc și
capacitatea acestora de a acționa creator pe parcursul fazelor de atac și apărare.
Considerăm că în jocul de volei, mai mult decât în alte jocuri, nu se pot realiza acțiunile
tactice cu eficiența dorită fără ca elevii (jucători i) să cunoască și să stăpânească deprinderile
tehnice de bază. În cadrul lecțiilor organizate cu elevii acțiunile tactice nu se învață separat, ci
sunt însușite în strânsă legătură cu procedeele tehnice.
Este evidențiată de mulți autori [17, 86, 92, 123] unitatea de interdependență dintre
deprinderile motrice și calitățile fizice, influența benefică a unora asupra altora. De cele mai
multe ori calitățile fizice sunt evidențiate prin manifestarea deprinderilor motrice.
Susținem afirmația autori lor [28, 50, 146] care promoveayă ideea pregătir ii tehnic e și
tactic e ce se află în relație cu indicii dezvoltării calităților motrice, care, dezvoltate adecvat
cerințelor de realizare a acțiunilor motrice solicitate de joc, îmbunătățesc execuțiile tehnice și
influenț ează optim posibilitățile desfășurării combinațiilor tactice.
Jocului de volei îi sunt specifice mișcările rapide, explozive, întrerupte de pauze scurte,
repetate de cele mai multe ori sub formă aciclică [56, 68], ceea ce solicită jucătorul nu numai
fizic și tehnico -tactic, ci și din punct de vedere psihic. Grapă Fl. și Mârza D. [65] au ajuns la
concluzia că numărul, diversitatea, complexitatea și rapiditatea acțiunilor specifice jocului în atac
și apărare solicită pe lângă calitățile motrice și formarea un ui fond de inteligență generală și
motrice deosebit.
Din cele expuse anterior, putem menționa că însușirea acțiunilor tehnico -tactice este un
proces complex bazat pe metode participativ active, pe sistematizarea și raționalizarea
mijloacelor, stabilirea tr aseului metodic de urmat. Fiind un sport dinamic, mereu în curs de
perfecționare, voleiul este organizat după o logică algoritmică bine determinată, care ne ajută să
contribuim la pregătir ea sportiv ă după modele bine conturate și care se finalizează cu obț inerea
și obținerea performanțe lor spectaculozității concurs urilor .
1.4. Particularitățile de vârstă ale elevilor din clasele liceale
Educația fizică la vârsta adolescentă face parte integrantă din educația socială, având drept
scop asigurarea morfofuncțio ală armonioasă a organismului aflat încă în creștere, utilizând
mijloacele educației fizice, contribuind la păstrarea și întărirea sănătății.

45
În acest context, aplicarea bine orientată a metodelor și mijloacelor de care dispune
educația fizică poate determ ina o pregătire adecvată a nivelului de dezvoltare numai pe baza
cunoașterii atente a particularităților anatomo -funcționale a diferitelor vârste.
Optimizarea procesului instructiv educativ, al educației fizice cu elevii din clasele de liceu
impune o cunoa ștere atentă a particularităților de vârstă și de dezvoltare a adolescenților.
Vârsta adolescenței, numită și vârsta postpubertară (școlară mare), este acea perioadă a
vieții situată între copilărie și vârsta adultă.
După unii autori [33, 52, 56, 68, 68, 160, 179, 182], perioada adolescenței se împarte în trei
subetape: preadolescența (14 -16 ani), adolescența propriu -zisă (16 -18 ani) și adolescența
prelungită (18 -25 ani).
Pentru elevii din treapta de învățământ liceal, această perioadă este marcată de o eta pă a
învățării , a instruirii și a trecerii treptate spre independența vârstei adulte, fiind însoțită de
importante transformări. Totodată, această treaptă a dezvoltării este marcată de opinii și
dezbateri contradictorii ale psihologilor, care o consideră [ 68, 162] ca fiind ,,vârsta experiențelor
și experimentelor” trăite de adolescent pentru prima oară în viață, „vârsta marilor elanuri”, vârsta
contestației, marginalității și subculturii”, dar și „vârsta integrării sociale” sau „vârsta participării
la progr esul social”. Dezvoltarea elevilor în perioada studiilor liceale corespunde etapei a doua și
se realizează pe trei planuri: biologic, social și intelectual.
Această opinie este susținută de autorii Mitra Gh. și Mogoș A. [102, p. 156], care remarcă
că vârst a școlară mare se caracterizează printr -o maturizare a organismului, o dezvoltare a
motricității și conturare a personalității. Această etapă este caracterizată de o multitudine de
particularități ale creșterii și dezvoltării morfofuncționale, întâlnind ti neri cu diferite variante de
dezvoltare [160, 185].
Adolescența este etapa cea mai dinamică a dezvoltării umane, care excelează prin
multitudinea, diversitatea și complexitatea modificărilor la care este supus organismul [176,
182].
În opinia autorilor Bac iu C. [5]; Demeter A. [43]; Epuran M. [55]; Ifrim M. [70]; Iliescu A.
și Gavrilescu D. 1976 [73], la vârsta de 15 -18 ani aproape toți indicii morfo -funcționali, somatici
și fizici sunt în creștere, iar din punct de vedere motrice adolescentul ajunge la cap acitatea fizică
și de muncă optimă apropiindu -se tot mai mult de adult.
Transformarea fizică și funcțională a organismului este influențată de creșterea biologică
marcată de o creștere și dezvoltare a corpului continuă, care aproape stagnează la 17 ani la fete și
la 20 de ani la băieți. Între 14 -16 ani maturizarea biologică este mai intensă la băieți față de fete,
pentru ca între 16 -18 ani să atingă talia matură [42].

46
Autorul Ifrim M. [70, p. 58] subliniază: ,,La vârsta de 16 -17 unii indici ai dezvoltării fizice
ca: înălțimea, greutatea și perimetrul toracic se apropie, iar la 18 -19 ani ating aproape complet
nivelul indicilor morfologici similari adulților”. Ritmul creșterii se atenuează însă treptat. Corpul
câștigă în înălțime cu 2 -3 cm pe an, cu diferenți eri în funcție de sex, iar în greutate cu 4 -7 kg la
fete și 7 -8 kg la băieți. Acum asistăm la o creștere rapidă a scheletului, fapt care influențează
starea de sănătate și de rezistență a organismului [14, 32].
Dacă la începutul perioadei postpubertare si stemul osos este caracterizat de o creștere a
oaselor în lungime, cu ligamente și articulații încă slab dezvoltate, spre sfârșitul perioadei oasele
se dezvoltă mai ales pe seama creșterii în grosime, prin depunere de săruri minerale și prin
consolidarea st ructurii funcționale.
De asemenea, tot între 15 -18 ani la nivelul coloanei vertebrale se realizează închiderea
canalului sacral, formarea discurilor epifizare la nivelul proceselor articulare superioare ale
vertebrelor și sudarea lor la corpul vertebral [ 2, 5, 70, 73, 161].
Oasele membrelor prezintă un ritm lent de creștere și definitivare a procesului de osificare.
Osificarea se produce sub influența aportului de calciu și fosfor, a vitaminei D, a hormonilor care
determină dobândirea formei și dimensiunil or la sfârșitul perioadei postpubertare. Țesutul osos
se apropie structural de cel al adultului, având aproximativ aceeași compoziție de substanțe
minerale. După Ifrim M. [70, p. 147] și Niculescu Gh. [109, p. 59], întregul proces de osificare
începe din r egiunea toracică și progresează rapid spre extremități în sens cranial; toracele se
dezvoltă ca volum, ceea ce determină o creștere a indicelui de proporționalitate după Erissmann.
Este deosebit de important să reținem că alonja ( anvergura sau marea deschi dere a brațelor), atât
de importantă pentru practicarea jocului sportiv volei, depășește în această perioadă de creștere
talia. Dacă la naștere aceasta reprezintă 92,4% din talie, la 16 ani – 103%, la maturitate ea
reprezintă 106% din înălțime [71, 73].
Mai e de adăugat că, spre sfârșitul acestei perioade oasele devin mai dure prin consolidarea
sistemelor funcționale lamelare, aspect ce determină definitivarea dezvoltării articulațiilor
întregului schelet și dispariția disproporției dintre dezvoltarea oase lor membrelor și cele ale
trunchiului.
Astfel, putem înainta explicația conform căreia oasele devin mai rezistente la acțiunea
factorilor mecanici de presiune, tracțiune, răsuciri, dar își pierd din elasticitate.
Dacă la începutul perioadei postpubertare mobilitatea pasivă și activă a segmentelor
coloanei vertebrale atinge valori maxime, spre sfârșitul perioadei ea se stabilizează sau chiar se
pierde și de aceea ea o depășește pe cea activă.

47
Ritmul ascendent de creștere și dezvoltare este marcat și de o sp orire cantitativă a masei
musculare, a diferitelor organe, aparate și sisteme funcționale marcate de mărirea volumului,
modificarea formelor și dimensiunilor corporale.
Greutatea corporală înregistrează modificări somatice determinate de creșteri ale mase i
musculare corporale: la băieți – de la 80 % la 90 % , la fete aceasta scade – de la 80% la 75% [5,
109, 161]. Deci, masa musculară este mai mare la băieți decât la fete. Mușchii cresc în volum,
prin creșterea suprafeței secțiunii lor fiziologice (mai ale s prin alungirea fibrelor musculare,
grosimea lor fiind mai puțin evidențiată în comparație cu cea a unui adult), determinând creșterea
valorii lucrului mecanic (dezvoltarea forței).
Pubertatea marchează o diferențiere clară între sexe a forței musculare. La 14 ani, fetele
prezintă 50% din forța musculară maximă, iar băieții – 60% din forța maximă, ca apoi aceasta să
crească până la 90%, la vârsta de 18 ani [73]. În această perioadă, odată cu creșterea masei
musculare crește și capacitatea unei activități intense, a coordonării și preciziei mișcărilor,
asigurând astfel posibilitatea practicării exercițiilor fizice ce cuprind elemente de viteză și forță.
În literatura de specialitate studiată se confirmă că, după 15 ani are loc o dezvoltare intensă
a mușchil or mici, care ajută la realizarea mișcărilor fine de coordonare/precizie, însușirea
tehnicii deprinderilor motrice cu cheltuială redusă de energie [162, 172].
Aderăm la ideea autorilor Marolicaru M. [93, p. 7 -14], Moroșan L arionescu V., Ciorbă C.
[106, p. 55-62], Scarlat E. [138, p. 40 -46, 124 -159] și Șiclovan I. [146, p. 7 -32] care susțin că în
această etapă de dezvoltare în lipsa unui efort fizic apare riscul creșterii intensive a greutății
corporale, conducând la o scădere simțitoare a activității muscul are, ceea ce duce la dereglări
morfofuncționale.
De aceea, considerăm că eforturile maximale de forță și marile încordări neuromusculare
sunt contraindicate fără o ,,încălzire specială” înaintea efectuării efortului, existând pericolul
suprasolicitării apa ratului musculo -ligamentar.
Totuși, în baza modificărilor somatice observate de noi, cât și întâlnite în literatură, putem
susține că prin alegerea exercițiilor de forță musculară cu îngreuieri (haltere mici, mingi
medicinale) precis localizate și cantifi cate, cu mărirea treptată a volumului și intensității conform
principiului fiziologic de creștere gradată a efortului pot fi folosite și sunt recomandate mai ales
în lucrul cu grupele de băieți.
Creșterea și dezvoltarea adolescenților în plan somatic inf luențează accelerarea dezvoltării
și pe plan funcțional, în special a sistemului cardiorespirator . La fete, dezvoltarea funcțională a
aparatului cardiovascular se încheie mai repede decât la băieți, masa miocardului crește în
volum, însă diametrul vaselor rămâne micșorat, fapt ce determină tulburări ale ritmului cardiac,

48
oscilații frecvente ale tensiunii arteriale. Frecvența cardiacă înregistrează la începutul perioadei
postpubertare 90 -100 pulsații/minut, ca apoi la vârsta de 15 -16 ani să scadă la 75 -80
pulsații/minut în ortostatism și 65 -75 bătăi/minut în clinostatism [42, 69, 74, 151, 171].Tensiunea
arterială prezintă valori de la 115/72 mmHg până la 120/75 mmHg datorită multiplelor
modificări ce au loc în timpul activităților fizice.
În susținerea acest eia, Demeter A. [43, p. 137], studiind sub raport funcțional răspunsul
aparatului cardiovascular la efortul din timpul unei lecții de educație fizică, a constatat valori mai
bune ale frecvenței cardiace în repaus (64 -70 bătăi/minut) și a tensiunii arterial e (102/58mmHg),
apropriindu -se de cele ale adulților tineri.
În ceea ce privește aparatul respirator, se remarcă o îmbunătățire evidentă a funcționării
respiratorii determinată de creșterea în dimensiune a circumferinței toracice, amplitudinea
mișcărilor ș i capacitatea vitală. În perioada adolescenței, toracele se dezvoltă mai mult în
lungime și mai puțin în lățime, circumferința ajungând la 15 -16 ani la 74 -77cm la băieți și 62 –
63cm la fete. Mișcările respiratorii sunt neregulate (20 -22 respirații /min), iar consumul de oxigen
în repaus este mai mare la fete decât la băieți.
Parametrii ventilației pulmonare se îmbunătățesc, frecvența respiratorie atinge valori între
15-18 respirații/minut, amplitudinea mișcărilor respiratorii crește apropriindu -se de valorile
adulților. Crește capacitatea vitală a adolescenților care participă la lecțiile de educație fizică
ajungând la 3000 -4000cm ᵌ, respirația tisulară se amplifică în mare măsură.
Cu toate acestea, nu sunt atinse limitele maxime ale capacității aerobe la efort , astfel încât
în eforturile de rezistență nu se pot obține rezultate maxime. Prin practicarea exercițiilor fizice și
a sportului capacitatea maximă aerobă poate fi îmbunătățită.
Tot în această perioadă se constată o stabilizare și dezvoltare a funcțiilor coordonatoare ale
sistemului endocrin cu repercusiuni majore în dezvoltarea individului. Are loc o maturizare
sexuală a glandelor suprarenale, a căror hormoni secretați în cantități mari determină mărirea
organelor genitale externe, a pilozității pubiene ș i axilare , creșterea laringelui, aspecte subliniate
într-o serie de lucrări [42], ceea ce din punct de vedere fiziologic determină schimbarea vocii.
Fiind în plină perioadă de maturizare sexuală, este recomandat ca activitatea fizică să fie dozată
cu grijă , iar solicitările fizice îndelungate și grele evitate (în special în lucrul cu fetele).
Un proces deosebit de important la care asistăm la această vârstă este cel de perfecționare a
sistemului nervos central. Acesta are o capacitate rapidă de dezvoltare, centrul cordial al
analizatorului motrice ajungând la maturizare. Din punct de vedere funcțional, consideră Ifrim
M. [70, p. 60] se observă ,,un echilibru între excitație și inhibiție, între iradiere și concentrare”.
Are loc o stabilire a echilibrului dint re funcția de analiză și sinteză a scoarței cerebrale, care se

49
intensifică și dezvoltă procesul inhibiției interne. Pe această bază reflexele se sting mai rapid, iar
funcția celui de -al doilea sistem de semnalizare o domină pe prima, ceea ce favorizează fi xarea
reflexelor condiționate și a stereotipurilor dinamice [12, 13, 14]. Sunt favorizate astfel antrenarea
rapidă în activitățile motrice a marilor funcțiuni ale organismului, susținerea eforturilor de viteză,
precum și refacerea mai iute a capacității de lucru după efort.
Din punctul de vedere al dezvoltării psihice, asistăm la conturarea trăsăturilor de caracter
ale adolescenților, acestea fiind evidențiate prin manifestarea diferită a comportamentului lor în
toate activitățile, deci și în activitățile s portive școlare sau nonformale.
În opinia lui Epuran M. [58]; Horghidan V. [68, p. 98 -105] și Ильин Е.П. [185], această
perioadă este cea mai propice în dezvoltarea maximă a fiecărei funcții, calități sau cantități, ea
fiind numită perioada senzitivă.
Auto rii ca: Epuran M., Horghidan V. [55, p. 47 -287], Șchiopu U., Verza E. [147, p. 37 –
156], Verza E., Verza F. [160, p. 87 -89], Zlate M. [162, mp. 40 -84] și Russele G. [176, p. 29 -85]
caracterizează adolescenții ca având o mare putere de manifestare a capacită ților psihice, spirit
de sacrificiu, atitudine pozitivă față de semeni, autocontrol temperamental și comportamental,
motivație superioară și atitudine creativă, tenacitate și receptivitate față de nou, maturizare
intelectuală.
În această perioadă de dezvol tare adolescenții dispun de o experiență de viață mai bogată,
de mai multe abilități de relaționare și de rezolvare a situaților problematice, capacitate mărită de
a face față emoțiilor și impulsurilor uneori agresive etc. Aceștia mai menționează că
person alitatea se formează sub influența școlii, a familiei, societății, dar și sub influența
activităților sportive (contribuția profesorului de educație fizică), apărând schimbări în modul de
înțelegere a lumii înconjurătoare, a afirmării de sine. Această peri oadă mai este marcată de
prezența complexă a afectivității influențată de apariția prieteniei juvenile, a pasiunilor exclusive
și excesive, de o evoluție superioară a gândirii logice, legată de apariția propriei personalități.
Gândirea este concretizată pr in acțiuni complexe, efectuarea unor operații de analiză și sinteză
psihică, o capacitate de concentrare, analiză, sinteză și diferențiere, de execuție a eforturilor și
exercițiilor fizice și intelectuale, de preocupări pentru formarea profesiei.
Asistăm l a îmbunătățirea complexă și a celorlalte procese psihice: memoria și atenția sunt
funcții din ce în ce mai active ce sprijină gândirea și judecata, ele căpătând caracterul adultului.
În viziunea unor autori, Epuran M., Horghidan V. [55, p. 47 -287], Horghid an V. [68, p. 98 -105],
Niculescu M. [111, p. 21 -44], tipul de memorie este cel de lungă durată, caracterizat print -o bună
rezistență la efort intelectual. În ceea ce privește voința, adolescentul este capabil de abnegație și
sacrificiu, sentimentul prieten iei fiind puternic dezvoltat .

50
La fete apare și o acuitate odorifică specifică. Interesul pentru activitatea școlară este
fluctuant, nu de puține ori apărând perioade când aceasta i se pare monotonă, neinteresantă și, în
compensație, se activează deschidere a sa culturală. Aceiași autori afirmă că sistemul de
comunicare și exprimare a ideilor, sentimentelor și gândurilor se îmbogățește, apare limbajul
literar, un anumit stil personal de exprimare, se formează o deschidere spre limbile străine, apare
plăcerea discuțiilor contradictoriu etc.
Se remarcă schimbări și în plan motivațional, apărând trebuințe și preferințe pentru
anumite activități, interese, preocupări, vocație și atitudine față de anumite obiecte de
învățământ, aspirații și năzuințe de reușită, pri ntre acestea regăsindu -se și practicarea exercițiilor
fizice în activitățile din școală sau în timpul liber. Analizând raportul dintre motivație și
recompensă -pedeapsă, s -a constat că reușita, recompensa și încurajarea sunt mai stimulative
decât insuccesul și pedeapsa [57, 110].
Manifestarea particularităților individuale ale tinerilor de 17 -18 ani au o influență diferită
asupra formării și durabilității deprinderilor motrice, asupra creșterii capacității generale de efort,
asupra trăsăturilor de personalit ate a tânărului.
La vârsta pubertară, dezvoltarea somato -vegetativă evoluează în linii mari, în paralel la
băieți și fete, în perioada pubertății, fetel e iau un ușor avans, ca după pu bertate, să se evidențieze
tot mai mult capacitatea de efort superioară a băieților.
Putem vorbi de o dezvoltare fizică a adolescenților ce se desfășoară într -un ritm neuniform,
apărând încetiniri în raport cu vârsta, condițiile de viață, ereditatea etc.
Adolescența este perioada de consolidare/perfecționare a tehnicii acțiuni lor motrice și de
dobândire a tuturor calităților fizice specifice ramurilor sportive.
Manifestarea motricității în această perioadă este influențată de factorii interni și externi,
care acționează cu intensitate diferită pe scara dezvoltării umane.
Factor ii interni sunt identificați în caracterele ereditare și în activitățile marilor funcțiuni
ale organismului, iar factorii externi – în condițiile de viață, de educație, de mediu, de muncă
socială. În ciclul liceal parametrii de motricitate ai elevilor se d ezvoltă pe fondul unei echilibrări
între efectuarea acțiuniilor motrice și reglarea superioară a acestora, datorate maturizării
structurilor de coordonare ale sistemului neuroendocrin [90, 115, 135, 139, 140].
Bota A. [11, p. 38 -91] subliniază importanța a melioră rii calităților motrice ce sunt
influențate direct de condiția fizică și psihică a individului, de cantitatea de energie
disponibilizată de musculatură și de mecanismele care reglează volumul enzimelor.

51
Calitățile stabile sunt mai mult sau mai puțin influențate de mediu și sunt date de
dimensiunile longitudinale ale corpului împreună cu calitatea motrice viteză și îndemânare/
coordonare/precizie/echilibru.
Spre deosebire de acestea, calitățile labile care pot fi modificate datorită condițiilor de via ță
și exercițiu fizic sunt reprezentate de perimetrele corpului și greutatea lui, iar din punct de vedere
motrice, de rezistență și forță.
Mulți specialiști în domeniu Dragomir M., Albina A. [51, p. 37 -51], Ivașcu D. ș.a. [86],
Mihăilă I. [96] și Rață G., Rață B. [127], care au aprofundat particularitățile morfofuncționale
specifice acestei perioade, cele mai influențabile dintre calitățile motrice sunt viteza cu formele
ei de manifestare (execuție, deplasare) și îndemânarea. Remarcăm afirmația lui Dragnea A. [47,
p. 123], care arată că „manifestarea vitezei depinde și de un factor osos, respectiv de lungimea
segmentelor și înălțime”.
Determinată de maturizarea timpurie a sferei somatice a organismului, îndemânarea, cu
toate componentele sale, se dezvoltă a sigurând obținerea unor performanțe valoroase mai ales în
jocurile sportive. Îndemânarea, atât cea generală, cât și specifică, se bazează și este influențată de
capacitatea sistemului nervos central și neuromuscular (legate de gândire și atenție) de a
determina executarea mișcărilor în cele mai variate condiții de timp și spațiu.
Se impune dezvoltarea acestor calități încă de timpuriu, deoarece exercițiile folosite în
acest scop vor duce la modificări calitative, ca efect al colaborării dintre exterorceptor i și
proprioceptori, pe de o parte, și celulele scoarței cerebrale, pe de altă parte.
Un fenomen care se manifestă la această vârstă mai evident la băieți decât la fete îl
constitu ie regresia mobilității articulare (capacitatea de a efectua mișcări cu ampl itudine),
determinată foarte mult de elasticitatea mușchilor și ligamentelor. Aceasta poate suferi
modificări în funcție de factorii interni și externi care acționează asupra acestora (temperatura,
oboseala, gradul de antrenament), ceea ce determină o preo cupare permanentă din partea
specialiștilor pentru utilizarea unor exerciții cu grad sporit de eficacitate în ideea îmbunătățirii
mobilității sistemul osteoarticular și musculo -ligamentar.
O altă calitate motrice influențabilă în această perioadă este for ța, aceasta fiind expresia
puterii musculare maxime dezvoltată în minimum de timp. În jocurile sportive forța se manifestă
ca o calitate combinată de viteză și forță – detenta considerată ca fiind capacitatea pe care o are
sistemul neuromuscular de a învin ge o rezistență cu cea mai mare viteză de contracție posibilă
[9, 75, 79, 154]. Cercetările arată că săritura pe verticală la băieții de 14 – 16 ani demonstrează o
adevărată „explozie” a ritmului de dezvoltare a calității forța explozivă „detenta“.

52
Conform afirmațiilor autorilor Demeter A. [43, p. 156] și Avramoff E. [2, p. 35],
musculatura, fiind bine dezvoltată și însoțită de o foarte bună coordonare neuromotorie, o
capacitate crescută de învățare, asimilare și fixare a cunoștințelor și priceperilor motri ce,
contribuie la îmbunătățirea capacității de efort la această vârstă. În funcție de nivelul acestora pot
fi angrenați adolescenții în activități de pregătire pentru marile performanțe.
Din consultarea literaturii de specialitate, am constatat că modelul morfofuncțional și
psihic al elevilor de 16 -18 ani include caracteristicile morfologice de bază, și anume: o
musculatură bine dezvoltată (mușchii își măresc greutatea și dimensiunile fibrelor, determinând
o creștere a diametrelor și perimetrelor corpului, apropiindu -se de dimensiunile adulților);
capacitate fizică și rezistență la efort; capacități psihice aflate într -o permanentă dinamică, toate
conducând la obținerea unor performanțe motrice deosebite.
Prin urmare, transformările din perioada adolescenț ei, atât din punct de vedere al
dezvoltării fizice, cât și deosebirile dintre sexe, plasează și valorifică educația fizică dându -i o
semnificație deosebită. Deci, acum sunt create condițiile favorabile pentru ameliorarea
performanțelor motrice, accentul pu nându -se pe volum și intensitate.
1.5. Concluzii la capitolul 1
1. Datele acumulate din literatura științifică și de specialitate scoate în evidență diverse
opinii ale autorilor privind eficientizarea predării educației fizice în licee evidențiind valenț ele
formativ -educative ale procesului instructiv -educativ. Totodată, remarcăm că preocuparea
specialiștilor constă în căutarea unor noi căi de optimizare a procesului didactic prin ameliorarea
conținutului de instruire în vederea obținerii finalităților ed ucaționale formulate pentru această
perioadă de vârstă.
2. Educația fizică ca disciplină polivalentă stabilește obiective generale și specifice în
funcție de conținutul de instruire sportivă a elevilor din liceu în baza unei meto dologii sugerate
de standar dele educaționale.
3. Programele de educație fizică pentru învățământul liceal conțin un variat material pentru
formarea competențelor generale și speciale prin practicarea mijloacelor de dezvoltare a
calităților motrice și formarea deprinderilor motrice, condiționate de procesul didactic planificat
al disciplinei, printre care se află și mijloacele din jocul de volei, stabilind minimul da acțiuni
tehnico -tactice ale disciplinei, constituindu -se într -un tot întreg în vederea efic ientizării
procesului de edu cație fizică la liceu.
4. Specialiștii din domeniul educației fizice acordă o importanță deosebită rolului și
contribuției jocurilor sportive, ale căror mijloace de care dispun contribuie la formarea și

53
consolidarea unui volum mare de deprinderi motrice, l a educarea calităților motrice a
adolescenților.
Astfel, putem menționa că și jocul de volei, în rând cu celelalte discipline sportive își are
contribuția sa și ajută la procesul de pregătire sportivă după „modele” bine conturate și, care se
finalizează pr in obținerea performanței sportive.
Din studiul bibliografic efectuat și din activitatea practică am desprins Problema științifică
importantă soluționată în cercetare care presupune că prin mijloacele specifice jocului de volei
implementate în experiment ș i incluse în conținuturile programei școlare pot fi realizate cu
succes și, în ansamblu, vor contribui la sporirea pregătirii motrice și tehnice ale elevilor din
treapta învățământului liceal. Mijloacele specifice jocului de volei selectate, sunt programat e
pentru aplicare în predarea educației fizice, ele condiționând atingerea scopului propus :
perfecționarea capacitățiilor motrice ale elevilor din treapta învățământului liceal prin
predarea/învățarea mijloacelor specifice jocului de volei în lecțiile de e ducație fizică și care pot
îmbunătăți pregătirea motrice și tehnică a liceenilor.
Obiectivele cercetării formulate pentru atingerea scopului propus au prevăzut:
1. Studiul procesului didactic, în scopul identificării aspectelor metodologice de utilizare a
mijloacelor specifice jocului de volei în vederea perfecționării și optimizării dezvoltării fizice a
liceenilor.
2. Aprecierea nivelului pregătirii motrice și tehnice a elevilor din clasele liceale.
3. Determinarea influenței performanței motrice a elevi lor din clasele liceale asupra calității
executării elementelor jocului de volei în vederea sporirii randamentului de joc.
4. Argumentarea experimentală a sporirii motricității generale și a pregătirii tehnice a
elevilor din liceu prin implementarea progra mului de pregătire cu mijloace specifice jocului de
volei în procesul didactic .

54
2. EVALUAREA PREGĂTIRII MOTRICE ȘI TEHNICE A ELEVILOR DIN CLASELE
LICEALE
2.1. Subiecții, metodele și organizarea cercetării
Subiecții. Prin aplicarea probelor pe un e șantion de 280 elevi și 354 eleve, s -a urmărit
cunoașterea stării de fapt privind pregătire a motrice și tehnic ă a elevilor din clasele X -XII,
angtrenați în experimentul de constatare .
Lotul experimental de elevi cuprinși în cele 4 grupe sunt elevi ai Cole giului Național
„Constantin Carabella” din Târgoviște profilul filologie. S-au selectat elevi și elev e din clasele a
XI-a: 36 băieți, divizată în: GE n=18, GM n=18 și 26 fete , la fel departajate în: GE n=13, GM
n=13 fete , total 62 elevi promovați în expe rimentul formativ.
Pe toată perioada experimentului cu elevii din grupa experimentală s-au desfășurat
activit ăți după programa experimentală elaborată de noi. Clasele de control au frecventat orele de
educație fizică după programa tradițional ă șiconform metodologiei existente clasice .
Metodele de cercetare. În prezenta cercetare au fost folosite metode care au constituit
modalitățile de rezolvare a obiectivelor propuse:
1. Analiza teoretică și generalizarea datelor literaturii de specialitate – pentru a pu tea face
o analiză de ansamblu asupra temei studiate am cercetat atât lucrări de specialitate, cât și din alte
domenii: psihologie, fiziologie, sociologie, teoria și metodica jocurilor sportive, teoria și
metodica predării jocului de volei în general și în special în clasele lice ale. Totodată în cadrul
cercetării s-a efectuat o analiză atentă a programelor școlare pentru liceu și clase vocaționale, a
planificări învățării elementelor tehnice specifice jocului de volei pe diferite nivele de studiu.
Documenta rea a reușit să evidențieze conținutul și modalitățile de organizare eficientă a lecției
de educație fizică, aspect ce a stat la baza fundamentării teoretice a tezei.
2. Observația pedagogică care ne -a permis observarea și depistarea unor date despre stare a
de sănătate a elevilor, manifestarea interesului pentru integrarea în joc și participarea activă la
lecție, afirmarea capacităților motrice ale elevilor în timpul solicitărilor fizice etc. Observația a
fost aplicată pe toată durata cercetării asupra cole ctivelor de elevi supuși experimentului.
3. Metoda experimentului pedagogic – metodă ce constă în introducerea unei modificări în
desfășurarea educațională [15, 44, 58, 132, 133, 183], în scopul verificării ipotezei formulate.
În lucrarea de față s -a des fășurat experimentul pedagogic realizat pe elevii și elevele din
clasa a XI -a, experiment ce a urmărit verificarea eficienței implementării în lecțiile de educație
fizică a jocului sportiv volei, în ideea îmbunătățirii calitative a indicilor motrici și teh nici.
4. Metoda testelor. Măsurarea în condiții standard e a eșantionului stabilit de noi, cu
ajutorul unor baterii de teste a avut ca scop constatarea și evidențierea evoluției a 5 parametri

55
somatici (talia, greutatea, lungimea trunchiului/ bustul, lungime a membrelor inferioare și
anvergura ), 10 probe motrice (alergarea de viteză pe distanța de 20 m, alergarea de viteză pe 50
m, săritura în lungime de pe loc, săritura pe verticală (detenta), flotări, tracțiuni, ridicarea
picioarelor la verticală din atârnat , ridicarea trunchiului din culcat dorsal, ridicarea trunchiului
din culcat facial -extensia trunchiului, exercițiu în 4 timpi -coreene) și 5 probe tehnice specifice
jocului de volei (serviciul în zonele 5 și 1, lovitura de atac, pasa cu două mâini de jos și pasa cu
două mâini de sus).
4.1. Testarea parametrilor somatici a vizat dezvoltarea somatică a subiecților supuși
investigației și a cuprins: talia, greutatea, lungimea trunchiului (bustul), lungimea membrelor
inferioare și anvergura.
Măsurătorile au fost aplicat în etapa constatativă pe un eșantion de elevi și eleve din clasele
X-XII, precum aceleași măsurări s -au efectuat și în cadrul experimentului pedagogic atât la
grupele experimentale, cât și la grupule martor (clasa a XI -a).
Statura în ortostatism , talia este condiționată genetic, dar și condițiile de mediu o pot
influența într -o oarecare măsură [81]. Este valoarea antropometrică în raport cu care se
interpretează toți ceilalți indici. S -a măsurat în poziția stând, cu călcâiele, fesele și omoplații
lipiți de staturometru, bărbia în piept, astfel încât marginea superioară a conductului auditiv
extern și unghiul extern al ochiului să se găsească pe orizontală.
Greutatea a fost măsurată în kilograme, cu ajutorul cântarului. Aceasta reflectă de cele mai
multe ori starea de sănătate a subiectului și este influențată de factori exogeni, de natură
economică, socială și educativă.
Lungimea trunchiului (bustul) s-au măsurat valorile în centimetri ale trunchiului din
poziția așezat pe scaun din creștet până la s caun.
Lungimea membrelor inferioare – se măsoară între punctul iliospinal și sfirion tibiale;
subiectul este poziționat în stând sau decubit dorsal, cu membrele inferioare în extensie.
Anvergura , care denotă brațe lungi, cu pârghii consolidate la vârsta po spubertară,
reprezintă un important indiciu în selecția jucătorilor de volei [71].
Pentru a obține date veridice, se măsoară distanța dintre vârful degetului mediu drept și
stâng, stând cu brațele întinse lateral, la orizontală, la nivelul claviculelor a fost măsurată cu
ajutorul unei tije rigide.
4.2. Probe motrice . Din probele de motrici tate generală aplicate au fost cuprinse cele din
Sistemul Național de Evaluare și Examinare la disciplina educație fizică și sportivă în România.

56
1. Alergare de viteză 2 0 m (sec) (AV) – a determinat viteza de deplasare pe distanța de 20
m, cu start din picioare, cu plecare la semnal. Subiectul a avut două încercări cu pauză de 10
minute între ele și s -a înregistrat în secunde cel mai bun rezultat din două încercări.
2. Alergare de viteză 50 m (sec) (AV) – s-a executat cu start de jos în linie dreaptă pe teren
plat. S -a executat o singură dată. Timpul realizat a fost înregistrat în secunde și fracțiuni de
secundă.
3. Săritura în lungime de pe loc (SLL). Elevul aflat cu am bele picioare pe sol, vârfurile
picioarelor situate pe aceeași linie, execută elan al brațelor și săritură cu desprindere de pe două
picioare și aterizare tot pe două picioare. S -a măsurat distanța de la linia de unde s -a efectuat
desprinderea la călcâiul piciorului din spate.
S-au executat 2 încercări și s -a înregistrat cea mai bună săritură (cm).
4. Săritura pe verticală (detenta) – factorul de măsurat în această probă este forța explozivă
a membrelor inferioare. Constă în măsurarea săriturii pe vertical ă cu desprindere de pe ambele
picioare și o ușoară semigen uflexiune, cu ajutorul panoului cu repere.
S-a măsurat diferența între punctul cel mai înalt din săr itură și înălțimea la care ajunge
elevul din poziția stând pe sol cu brațul întins la verticală. Subiectul a avut două încercări și s -a
înregistrat cea mai bună încercare în (cm).
5. Flotări ( Fl) – forța musculaturii centurii scapulare – s-a executat din sprijin culcat facial
și s-au înregistrat numărul de execuții.
6. Tracțiuni ( Tr.) – forța musculat urii membrelor superioare – din atârnat la bară fixă s -au
înregistrat numărul de tracțiuni realizate cu brațele întinse și bărbia peste bară (băieți) și din
așezat cu brațele întinse ducând bărbia peste bară (fete).
7. Ridicarea picioarelor din atârnat (RPAt.) – forța musculaturii abdominale. Executantul
(băieți ) aflat în atârnat cu spatele la scara fixă execută ridicarea picioarelor întinse l a 90°, iar
elevele execută ridicarea genunchilor la piept.
S-au înregistrat numărul de execuții.
8. Ridicarea trun chiului (RTr.) din culcat dorsal – forța musculaturii abdominale. Subiectul
din culcat dorsal cu mâinile la ceafă, picioarele îndoite susținute la nivelul gleznelor de un coleg,
execută ridicarea trunchiului la verticală și revenire în poziția inițială.
S-a înregistrat numărul de execuții în 30 de secunde.
9. Extensia trunchiului (ETr.) – forța musculaturii spatelui. Subiectul aflat în culcat facial în
fața băncii de gimnastică, cu mâinile îndoite la ceafă, cu picioarele susținute la nivelul gleznelor
de că tre un coleg, execută ridicarea trunchiului (extensia) cu ridicarea bărbiei mai sus de bancă și
revenire în poziția inițială. S -a înregistrat numărul de execuții corecte în 30 de secunde.

57
10. Exercițiu în 4 timpi (sec) (Ex). Subiectul din stând cu mâinile pe șolduri va executa: T1
– ghemuire cu trecere în sprijin ghemuit; T2 – trecere în sprijin culcat facial; T3 – revenire în
sprijin ghemuit; T4 – revenire în P.i urmată de o săritură pe verticală. Se execută 15 execuții
înregistrându -se timpul în secunde .
4.3. Probe tehnice specifice jocului de volei. Pentru aprecierea procedeelor tehnice
specifice jocului de volei a elevilor liceeni am aplicat 5 probe tehnice:
1. Serviciu în zona 5 , cu executarea a 10 servicii de sus din față de pe linia de fund a
terenulu i peste fileu în zona 5. Se înregistrează numărul de reușite.
2. Serviciul în zona 1 , cu executarea a 10 servicii de sus din fa ță de pe linia de fund a
terenului peste fileu în zona 1. Se înregistrează numărul de reușite.
3. Lovitura de atac , cu executare a a 10 lovituri de atac cu elan de trei pași, peste fileu în
terenul advers. Se înregistrează numărul de reușite.
4. Pasa cu două mâini de jos (preluarea) – jucătorul se află într -un cerc cu diametrul de 3 m.
La semnal elevul execută pasa cu două mâini de jos din față, consecutive sau de control, cu o
înălțime de cca 1 m, fără a ieși din cerc sau scăpa mingea.
Se execută de două ori înregistrându -se cea mai bună performanță Se înregistrează numărul
de preluări executate în 30 sec.
5. Sportivul execută anal ogic ca și în pasa de jos. Din două execuții timp de 30 sec. se va
înregistra cea mai bună performanță.
Probele au fost aplicate în cele două trepte ale experimentului.
5. Metoda experților. În vederea verificării nivelului de pregătire tehnică specifică,
conform Standardelor de performanță [91, 98] și literaturii de specialitate [58], pentru
optimizarea procesului instructiv -educativ de educație fizică cu elevii din liceu am folosit în
cadrul cercetării pentru deprinderile și priceperile motrice specifice jocului sportiv volei metoda
experților prin acordarea de note la începutul aplicării algoritmilor și la finalul sistemului de
lecții.
A fost folosită fișa de înregistrare și apreciere a elementelor tehnice în antrenament și
lecțiile de evaluare.
Nivelul profesional al experților a fost reprezentat de un antrenor cu categoria I de la
Cubul Sportiv Școlar și doi profesori cu grad didactic I care predau la clase liceale, cu toții
specialiști cu experiență practico -metodică la catedră.
În procesul stabilirii notei medii a nivelului pregătirii tehnice s -a calculat prin suma notelor
acordate de fiecare expert și împărțit la numărul acestora.

58
Modalitatea de apreciere/evaluare:
S-au efectuat 5 execuții și s -a apreciat nivelul de însușire a elementului tehnic în funcție de
numărul de greșeli comise în timpul acestora.
Astfel, în practica sportivă greșelile au fost împărțite în greșeli esențiale și greșeli
neesențiale, ce au constat în abateri de la modelul de execuție.
Conform acestor cerințe, pentru o greșeală neesențială s -a penalizat cu 1 punct conform
sistemului de punctaj și cu 2 puncte pentru o greșeală esențială.
Pentru o cât mai corectă apreciere a execuțiilor elementelor tehnice s -a plecat de la
modelul stabilit pentru nivelul clasei respective, pentru cele patru elemente urmărindu -se
îndeplinirea următoarele cerințe:
 pentru pasa de sus cu două mâini : poziția fundamentală medie; acțiunea cupei -degete
desfăcute; acțiunea brațelor, lovirea mingii în dreptul frunții; oprirea cu fața pe direcție;
transmitere a mingii prin mișcare continuă după minge și întinderea picioarelor etc.;
 pentru pasa cu două mâini de jos : oprirea cu fața pe direcție cu picioarele depărtate,
greutatea repartizată pe ambele picioare, o flexie accentuată a genunchilor, brațele paralele
întinse oblic înainte jos; priza cu palmă peste palmă, flexie dorsală a articulației pumnului,
continuarea lovirii mingii ajungând până la înălțimea umerilor; transmiterea mingii prin extensia
articulațiilor membrelor inferioare;
 serviciul de sus din față în zona 1 și zona 5 : poziția (orientarea pe direcția transmiterii
mingii, cu piciorul opus brațului îndemânatic în față; aruncarea mingii cu brațul neîndemânatic
(în dreptul umărului brațului îndemânatic, la o înălțime care să depășească punctul de lovire) ;
acțiunea brațului îndemânatic – cel cu care se lovește mingea (lovirea cu toată palma, articulația
pumnului încordată, brațul întins la contactul cu mingea); acțiunea celorlalte segmente
(trunchiul execută o ușoară răsucire și o flexie, trunchiul rigid, picioarele nu părăsesc solul);
 lovitura de atac: elan de 1-3 pași (primul pas fiind efectuat cu piciorul opus brațului de
atac, iar ultimul fiind mai lung și mai energic oprind astfel viteza de înaintare); bătaia pe
ambele picioare, primul contact fiind p e călcâie, centrul de greutate este înapoi, brațele se duc
mult înapoi pe lângă trunchi, deplasarea centrului de greutate spre înainte cu extensia energică
a articulațiilor realizându -se desprinderea pe verticală; zborul ajutat de mișcarea energică și
rapidă a brațelor, dinapoi – înainte -sus deasupra capului ; lovirea mingii se face în punctul cel
mai înalt al săriturii printr -un contact scurt și rapid, cu toată palma, printr -o flexie palmară;
aterizarea elastică, articulațiile realizând o flexie ușoară, braț ele relaxate pe lângă trunchi astfel
încât să se poată lua poziția optimă pentru următoarea execuție.

59
Prezentăm mai jos descriptorii de apreciere a procedeelor tehnice.
Pasa de jos cu două mâini
 Nota „10” – elementul tehnic este îndeplinit fără abateri de la modelul pentru clasa
respectivă, fiind apreciată execuția corectă.
 Nota „9” – elementul tehnic este îndeplinit corect, este admisă o singură greșeală
neesențială, spre exemplu: preluarea/lovirea mingii nu se realizează pe treimea inferioară a
brațelor.
 Nota „8” – în timpul execuției au fost comise maxim două greșeli neesențiale, spre
exemplu: lovirea se realizează doar pe un antebraț datorită extensiei accentuate a unui braț și,
lovirea mingii nu se realizează pe treimea inferioară a brațelor.
 Nota „7” – elementul tehnic este executat totalmente, dar au fost comise o greșeală
esențială și una neesențială, spre exemplu: brațele sunt ridicate peste nivelul umerilor în
momentul lovirii mingii și lovirea se realizează doar pe un antebraț datorită extensiei a ccentuate
a brațului opus , lovirea mingii nu se realizează pe treimea inferioară a brațelor.
 Nota „6” – elementul tehnic a fost realizat, însă au fost comise o greșeală esențială și
două greșeli neesențiale, spre exemplu: lipsa blocării din articulația cot ului și a extensiei din
articulația pumnului , lovirea imprecisă a mingii datorită poziției inegale a antebrațelor /lovirea
mingii nu se realizează pe treimea inferioară a brațelor.
 Nota „5” – elementul tehnic a fost executat, dar au fost comise cel mult do uă greșeli
esențiale și două – trei greșeli neesențiale, spre exemplu: lovirea mingii se realizează cu pumnul,
iar brațele sunt flexate la nivelul coatelor , poziția este înaltă, cu picioarele apropiate, brațele
ridicate la nivelul umerilor.
 Nota „negativă” – structura elementului tehnic este greșită, fiind comise mai mult de trei
greșeli esențiale, spre exemplu: executarea greșită a tehnicii de lovire a mingii, lipsa controlului
mingii (imprecizie în transmiterea mingii la coechipier).
Pasa cu două mâini d e sus
 Nota „10” – elementul tehnic este îndeplinit fără abateri de la modelul pentru
clasa respectivă, fiind apreciată execuția corectă.
 Nota „9” – elementul tehnic este îndeplinit corect, este admisă o singură greșeală
neesențială, spre exemplu: lovirea m ingii nu se realizează pe falangele degetelor (cupă).
 Nota „8” – în timpul execuției au fost comise maxim două greșeli neesențiale, spre
exemplu: extensia insuf icientă a brațelor și picioarelor în momentul lovirii mingii și palma nu are
degetele răsfirate, coatele fiind apropiate.

60
 Nota „7” – elementul tehnic este executat totalmente, dar au fost comise o greșeală
esențială și una neesențială, spre exemplu; punctul de lovire al mingii este sub nivelul frunții;
corpul se deplasează în sens contrar traiectorie i mingii.
 Nota „6” – elementul tehnic a fost realizat, însă au fost comise o greșeală esențială și
două greșeli neesențiale, spre exemplu: contactul cu mingea este realizat inegal de către cele
două mâini; brațele și picioarele nu realizează extensia în mo mentul lovirii, mișcarea nu este
propagată în „val”.
 Nota „5” – elementul tehnic a fost executat, dar au fost comise cel mult două greșeli
esențiale și două greșeli neesențiale, spre exemplu: mingea este ținută sau împinsă din cauza
intrării incorecte sub minge; aprecierea inexactă a locului de contact cu mingea; neurmărirea
mingii cu privirea; coatele sunt prea depărtate în momentul lovirii.
Serviciul de sus din față
 Nota „10” – elementul tehnic este îndeplinit fără abateri de la modelul pentru clasa
respe ctivă, fiind apreciată execuția corectă.
 Nota „9” – elementul tehnic este îndeplinit corect, este admisă o singură greșeală
neesențială, spre exemplu: lovirea mingii se realizează cu brațul îndoit.
 Nota „8” – în timpul execuției au fost comise maxim două g reșeli neesențiale, spre
exemplu: lovirea mingii se realizează cu brațul îndoit; linia umerilor nu este paralelă cu fileul.
 Nota „7” – elementul tehnic este executat totalmente, dar au fost comise o greșeală
esențială și una neesențială, spre exemplu: ming ea a fost aruncată greșit prea sus, prea jos sau
lateral, iar poziția picioarelor este incorectă, tălpile sunt pe aceeași linie sau piciorul de pe partea
brațului de lovire este ușor înaintat.
 Nota „6” – elementul tehnic a fost realizat, însă au fost comis e o greșeală esențială și
două greșeli neesențiale, spre exemplu: mingea a fost aruncată greșit prea departe sau lateral;
brațul a fost îndoit în momentul lovirii mingii și poziția picioarelor este incorectă, tălpile sunt pe
aceeași linie sau piciorul de p e partea brațului de lovire este ușor înaintat.
 Nota „5” – elementul tehnic a fost executat, dar au fost comise cel mult două greșeli
esențiale și două greșeli neesențiale, spre exemplu: mingea a fost aruncată greșit prea sus, prea
jos sau lateral; lipsa a ngrenării în acțiune a trunchiului; linia umerilor nu este paralelă cu fileul;
poziția picioarelor este incorectă, tălpile sunt pe aceeași linie sau piciorul de pe partea brațului de
lovire este ușor înaintat.
Lovitura de atac
 Nota „10” – elementul tehnic este îndeplinit fără abateri de la modelul pentru clasa
respectivă, fiind apreciată execuția corectă.

61
 Nota „9” – elementul tehnic este îndeplinit corect, este admisă o singură greșeală
neesențială, spre exemplu: ultimul pas din elan este scurt.
 Nota „8” – în timpul execuției au fost comise maxim două greșeli neesențiale, spre
exemplu: ultimul pas din elan este prea scurt, iar bra țele nu execută mi șcarea de avântare, de jos
spre înainte sus.
 Nota „7” – elementul tehnic este executat totalmente, dar au fost c omise o greșeală
esențială și una neesențială, spre exemplu: lovirea mingii se execută de jos în sus, iar bra țul
neîndemânatic nu urcă, ci rămâne lângă trunchi.
 Nota „6” – elementul tehnic a fost realizat, însă au fost comise o greșeală esențială și
două greșeli neesențiale, spre exemplu: palma nu îmbracă mingea în timpul lovirii; picioarele nu
amortizează la aterizare; privirea nu urmăre ște mingea.
 Nota „5” – elementul tehnic a fost executat, dar au fost comise cel mult două greșeli
esențiale și două greș eli neesențiale, spre exemplu: ultimul pas din elan este scurt; brațele nu
execută mi șcarea de avântare, de jos spre înainte sus; lovirea mingii se execută de jos în sus;
brațul neîndemânatic nu urcă, ci rămâne lângă trunchi.
6. Metoda statistico -matemati că. În cercetarea efectuată de noi s-au folosit p entru
prelucrarea și interpretarea convigătoare a datelor obținute prin testare și măsurare indicatorii
statistico -matematici întâlniți în literatura de specialitate Dragnea A. [49, p. 21 -142], Dumitrescu
V. [53, p. 24 -63], Tomas H. [152, p. 24 -38] și Tudoș St. [155, p. 28 -51].
Astfel, în prelucrarea statistică a datelor s -a urmărit calcularea mediei aritmetice, erorii
mediei, abaterii standard și coeficientului de variabilitate.
Verificarea ipotezei lansat e și a semnificației diferențelor mediilor obținute s-a aplica t
criteriului t Student [53,146].
Media aritmetică se exprimă prin formula:
nx
Xn
ii
1
(2.1)
unde:
X – media aritmetică,

– suma,
n
– număr de cazuri,
i
– indicatorul sumei.

62
Abaterea standard exprimă gradul de dispersie a valorilor individuale sau gradul de
concentrare a acestora în jurul valorii centrale și se calculează după formula:
KX Xmin max
(2.2)
unde
maxX – rezultatul maxim înregistrat,
minX
– rezult atul minim înregistrat,
K – coeficient tabelar.
Eroarea mediei (m) stabilește dacă media aritmetică este veridică sau orientativă în urma
comparației cu aceasta. Dacă media aritmetică este mai mare decât eroarea mediei, atunci ea va
fi veridică. Se calcule ază după formula:
nm
(2.3)
unde
m – eroare medie,

- abaterea standart,

n – număr cazuri.
Relația apropiată de repartizarea normală a cumulurilor experimentale selectate confirmă și
coeficientul variațiilor , care se c alculează după formula:

%100XCv (2.4)

- abaterea standart ,

X – media aritmetică.
Compararea datelor experimentale s -a făcut prin calcularea criteriului t Student. S-au
utilizat următoarele formule:
Pentru eșantioane ne corelate (independente, în interiorul fiecărei grupe).
2 12
22
12 1
2 mmr m mX X
t


, pentru
1nf (2.5)
unde:
1X ;
2X – media aritmetică,

1m ;
2m – eroarea mediei a două șiruri de date,

r- coeficientul de corelație între cele două grupe,

f – numărul gradelor de libertate,

n- număr cazuri.

63
Pentru eșantioane corelate (dependente).
2
22
12 1
m mX X
t


pentru f = n ₁+ n₂ -2 (2.6)
unde:
1X ;
2X – mediile aritmetice.
1m
;
2m – eroarea mediei a două variabile calculate:

f- gradul de libertate,

n- număr de cazuri.
Corelarea statistică s -a efe ctuat prin calcularea coeficientului r, utilizat pentru a indica
relația sau gradul de influență între două sau mai multe variabile, în cazul nostru, a capacităților
motrice și cele specifice, care se va calcul a după formula:
NΣXY -(ΣX) (ΣY) (2.7)
r =
√NΣX² – (ΣX)² √NΣY² – (ΣY)²

7. Metoda grafică și tabelară. Metoda grafică și tabelară folosită pentru ordonarea,
gruparea și reprezentarea grafică a variabilelor este cea care ne -a permis să apreciem
veridicitatea rezultatel or obținute, evoluția mediilor de la un an de studiu la altul, de la o testare
la alta și compararea acestora.
Organizarea și etapele cercetării. Pentru a evidenția efectele jocului de volei asupra
dezvoltării calităților motrice și a însușirii p rocedeelor tehnice de bază, s -a realizat cercetarea de
față în cadrul lecțiilor de educație fizică din două licee. Aceasta a constat în efectuarea unui
experiment constatativ de bază desfășurat pe durata unui an școlar.
Cercetarea s-a desfășurat pe trei et ape.
Etapa I (octombrie 2007 – septembrie 2008) a cuprins: studierea literaturii de specialitate;
analiza curriculumului școlar, planul de învățământ, programele școlare, analiza metodelor de
dezvoltare a calităților motrice în jocul de volei prin aprecier ea conținutului acestuia, alcătuirea
planului de lucru.
Etapa a II -a (septembrie 2008 – septembrie 2009) a cuprins desfășurarea experimentului
constatativ pe un eșantion de 280 elevi și 354 eleve din clasele X-XII ale Colegiului Național
„Constantin Carabel a” și Liceul de Arte „Bălașa Doamna” din Târgoviște și aprecierea nivelului
de pregătire fizică inițială (testarea inițială – Anexa 1) prin aplicarea a 5 parametri somatici, 10
probe motrice și 5 probe tehnice specifice jocului de volei. S -a realizat prelu crarea datelor
obținute, ce ne -au permis formularea ipotezei de lucru și s -a efectuat proiectarea conținuturilor

64
de învățat metodologia de lucru prin selecționarea și programarea pe cicluri de lecții a celor mai
eficiente mijloace din volei în vederea creș terii performanței motrice a elevilor.
Etapa a III -a (septembrie 2009 – iunie 2010) a cuprins desfășurarea experimentului
pedagogic de bază desfășurat pe durata a două semestre pe parcursul unui an școlar, cu o lecție
de educație fizică pe săptămână, (28 le cții/an școlar), conform planului de cercetare întocmit.
Experimentul pedagogic s -a finalizat prin efectuarea testărilor finale aplicând probele și normele
de control urmate de prelucrarea și interpretarea lor statistică. Acestea ne -au permis formularea
unor concluzii ce evocă la eficiența programei aplicate.
Testarea finală s -a efectuat în iunie 2010, verificându -se nivelul de dezvoltare somatic,
atins, nivelul de dezvoltare a calităților motrice a pregătirii tehnice și nivelul calitativ al însușirii
elem entelor tehnice.

2.2. Aprecierea nivelului pregătirii motrice a elevilor liceeni de vârsta 16 -18 ani
Pentru a evidenția gradul de dezvoltare fizică al liceenilor, precum și stadiul de pregătire
tehnică specifică jocului de volei de care dispun aceștia, am realizat experimentul constatativ,
unde rezultatele celor patru grupe preconizate pentru includere în experimentul pedagogic de
bază urmau să fie comparate cu standardele de performanță (baremuri minime) din S.N.E.E . [97]
informațiile oferite de lucrarea ,,Potențialul biomotrice al elevilor din clasele IX -XII” [100].
In etapa constatativă s -au efectuat evaluări ai parametrilor somatici, măsurați prin 5
indicatori: talia, greutatea, lungimea trunchiului (bust), lungimea membrelor inferioare,
anvergura, rezu ltatele fiind centralizate în tabele și reprezentate sub formă grafică.
Evaluarea capacităților motrice prin cei 10 indicatori: alergare de viteză pe 20 m, alergare
de viteză pe 50 m, săritura în lungime de pe loc, flotări, forța explozivă a membrelor inf erioare
(detenta, tracțiuni, ridicarea trunchiului din culcat dorsal, ridicarea picioarelor întinse din atârnat )
ridicarea genunchilor la piept din atârnat, extensia trunchiului din culcat facial, exercițiul în 4
timpi.
Rezultatele obținute în cadrul exper imentului constatativ pentru parametrii motrice sunt
prezentate în tabelele centralizatoare și reprezentate grafic.
Evaluarea pregătirii tehnice specifice jocului de volei s -a realizat cu ajutorul a cinci probe:
serviciul în zona 5 și în zona 1, lovitura de atac, pasa cu două mâini de sus, pasa cu două mâini
de jos (preluarea).
Rezultatele obținute al indicilor somatici sunt centralizate în Tabelul 2.1 și reprezentate
grafic.

65
Tabelul 2.1 . Rezultatele testărilor somatice obținute în experimentul constatati v – băieți și fete

Datele obținute ne -au furnizat informații utile despre dezvoltarea somatică a elevilor din
clasele liceale, nivelul pregătirii motrice generale și speciale, nivelul de însușire a elementelor
tehnice specifice jocului de volei, constituind baza de plecare î n efectuarea experimentului
pedagogic.
Parametrii dezvoltării somatice au o importanță deosebită în procesul de dezvoltare fizică
generală pentru susținerea activităților de performanță.
Din analiza datelor înregistrate se observă că indicatorii somatici testați au o evoluție
ascendentă a mediilor de la o clasă la alta, evoluție normală, determinată de creșterea biologică și
de valorile individuale.
Talia. La băieți, valorile medii obținute indică o evoluție continuă de la clasă la clasă, cu
ritm de cre ștere anuală de 1,7cm, mai mare între clasa a X -a și a XI -a (3,05 cm), deci o creștere
de 4,75 cm între clasa a X -a și a XII -a. Indicatorii statistici, abaterea standard și Cv% prezenți în
Tabelul A1.1 ne indică o omogenitate bună, datele sunt reprezentati ve pentru această vârstă.
Comparând cu valorile taliei populației școlare din clasele X -XII, [100] observăm valori
mai mici înregistrate de subiecții eșantionului investigat. Curba de frecvență la fete prezintă o
curbă relativ normală ca distribuție a val orilor individuale.
Există, desigur, și situații în care creșterea în înălțime stagnează, în timp ce se produce o
substanțială creștere în greutate.

Nr.
crt. Măsurători
antropometrice Clasa băieți (n=280) Clasa fete (n=354)
X (n=96) XI (n=104) XII (n=80) X (n=114) XI (n=122) XII (n=118)
1 Talia (cm) 174,25±0,92 177,30±0,92 179,00±1,24 163,38±0,73 165,68±0,7 163,44±0,68
2 Greutatea (kg) 66,10±1,96 68,36±1,82 68,62±1,85 53,31±0,92 53,68±1,02 52,83±0,89
3 Lungimea
trunchiului (cm) 92,66±0,45 93,87±0,44 94,31±0,68 88,35±0,4 89,37±0,4 88,52±0,37
4 Lungimea
membrelor
inferioare (cm) 81,58±0,63 83,50±0,67 84,70±0,85 75,03±0,53 76,31±0,52 74,89±0,48
5 Anvergura (cm) 178,81±1,01 179,30±1,21 180,60±1,31 163,01±0,81 169,73±4,9 162,17±0,81

66

174,25177,3179
163,38165,68
163,44
155160165170175180
Băieți FeteTalia
clasa a X-a Clasa a XI-a Clasa a XII-aFig.2.1 . Prezentarea mediilor pe clase obținute pentru talie
experimentul constatativ
Pentru indicatorul de greutate se observă evoluții normale de la o clasă la alta cu o ușoară
încetinire a creșterii ponderale atât la băieți (după clasa a XI -a), cât și la fete. Și în cazul acestei
măsurători indicatorii statistici semnifică o dispersie normală în jurul mediei, valorile Cv%
caracterizează colectivele cu o omogenitate medie (excepție întâlnită la clasa a X -a băieți –
omogenitate slabă, peste 20%).
66,168,36
68,62
53,3153,68 52,83
010203040506070
Băie ți FeteGreutatea
clasa a X-a Clasa a XI-a Clasa a XII-a
Fig.2.2. Prezentarea mediilor pe clase pentru greutate experimentul constatativ
La băieți, pentru lungimea trunchiului (bustul), mediile înregistrate prezintă valori
ascendente de la o clasă la alta, cu un ritm mai accentuat între clasa a X -a și clasa a XI -a de
1,21cm și mai mic de la cl asa a XI -a la clasa a XII -a de 0,44 cm.

67
Gradul de dispersie a valorilor individuale se situează între 3,17 și 4,30, deci,
caracterizează colectivele de băieți. Media, ca și în cazul taliei, este situată în interval cu
frecvențe normale pentru această vârs tă.
Omogenitatea este foarte bună, înregistrând valori sub 10% pentru toate trei clasele.
92,6693,87
94,31
88,3589,37
88,52
84868890929496
Băie ți FeteLungimea trunchiului
clasa a X-a Clasa a XI-a Clasa a XII-a
Fig.2.3. Prezentarea mediilor pe clase pentru lungimea trunchiului
experimentul constatativ

La fete, mediile înregistrează de asemeni o creștere între clasa a X -a și a XI -a, după care se
constată o scădere, influențată de valorile individuale. Valorile mici ale erorii mediei atestă că
media absolută este aproape de valoarea centrală a grupului cercet at. Valorile abaterii standard
arată o împrăștiere mică a valorilor individuale, iar coeficienții de variabilitate cuprinși între
3,22% și 3,5% exprimă o omogenitate foarte bună.
Pentru măsurătoarea somatică lungimea membrelor inferioare se constată o evol uție
ascendentă cu ritmuri de creștere diferit de la o clasă la alta pentru eșantionul de băieți (o creștere
de 1,92 cm între clasa a X -a și a XI -a și de 1,2 cm între clasa a XI -a a XII -a).
Nu același lucru se întâmplă la fete, unde la fel ca la talie se r emarcă o creștere de la clasa
a X-a la a XI-a cu 1,28cm și o regresie de la a XI -a la a XII -a. Eroarea mediei are valori mici la
toate clasele (cuprinse între 0,48 și 0,53), ceea ce caracterizează bine colectivele cercetate.
Valorile abaterii standard arat ă o împrăștiere mică a valorilor individuale, iar valorile
coeficienților de variabilitate fiind sub 10% exprimă o omogenitate foarte bună și pentru aceste
colective.

68

81,5883,5
84,7
75,0376,3174,89
6570758085
Băie ți FeteLungimea membrelor inferioare
clasa a X-a Clasa a XI-a Clasa a XII-a Fig.2.4. Prezentarea mediilor pe clase pentru lungimea membrelor inferioare
experimentul constatativ
Mediile înregistrate pentru anvergură prezintă o evoluție lentă la băieți, diferențele între
anii de studiu fiind de 0,49cm și respectiv 1,3 cm. Observând valorile erorii mediei cuprinse
între 1,01 ș i 1,31 pentru cei trei ani, putem spune că diferența față de media absolută este mică,
caracterizând bine eșantioanele cercetate.
178,81179,3
180,6
163,01169,73
162,17
150155160165170175180185
Băie ți FeteAnvergura
clasa a X-a Clasa a XI-a Clasa a XII-a
Fig.2.5. Prezentarea mediilor pe clase pentru anvergură
experimentul constatativ
La fete, eșantionul clasei a XI -a prezintă valori mari ale erorii mediei de 4,99, ceea ce
înseamnă că diferența față de media absolută este mare, exprimând o slabă caracterizare a
grupului. Indicatorii statistici, abaterea standard ș i coeficientul de variabilitate sunt mari,
dovedind o lipsă de omogenitate.

69
Prin urmare, putem spune că ritmul de dezvolare a indicilor somatici pentru majoritatea
eșantioanelor cercetate este normal, afirmație susținută și de dispersia mică a valorilor ș i
omogenitatea mare spre bună a colectivelor (cu excepția clasei a XI -a fete la anvergură), aceasta
influențând favorabil procesul de predare -învățare în cadrul educației fizice școlare.
În aprecierea nivelului dezvoltării indicilor motric i ai elevilor din clasele a X -XII-a, în
cadrul experimentului constatativ a fost aplicată bateria de 10 teste spre a ne furniza informațiile
necesare proiectării activităților la grupele cuprinse în experimentul de bază.
Tabelul 2.2. Rezultatele mediilor obținute la probe le motri ce în experimentul constatativ – băieți
și fete
Nr.
crt Probe
motrice Clasa băieți (n=280) Clasa fete (n=354)
X (n= 96) XI (n=104 ) XII (n= 80) X (n=114) XI (n=122 ) XII (n=118)
1 Alergare de
viteză 20 m
(sec) 3,40±0,04 3,19±0,03 3,08±0,03 3,87±0,03 3,75±0,03 3,71±0,3
2 Alergare de
viteză 50 m
(sec) 7,68±0,09 7,48±0,04 6,82±0,07 8,41±0,6 8,29±0,2 8,02±0,5
3 Săritură în
lungime
de pe loc (cm) 207,83±3,0 211,57±2,7 217,5±3,97 157,8±2,45 155,81±2,55 156,35±2,2
4 Săritura pe
verticală cu
elan/De tenta
(cm) 43,45±1,44 48,26±1,06 49,6±1,66 30,03±0,75 28,19±0,82 29,57±0,78
5 Flotări (nr.
repetări) 8,31±0,36 10,11±0,42 14,43±0,35 4,85±0,89 5,57±0,69 7,63±0,63
6 Tracțiuni
(nr.repetări) 5,12±0,45 5,23±0,37 6,48±0,3 6,28±0,23 6,69±0,46 7,56±0,32
7 Ridicarea
picioarelor
/genunchilor la
piept din
atârnat (nr.
repetări) 11,34±0,42 12,26±0,39 13,47±0,61 8,72±0,34 9,84±0,29 11,65±0,36
8 Ridicarea
trunchiului din
culcat dorsal –
30sec
(nr. repetări) 24,27±0,3 24,96±0,21 25,19±0,16 19,52±0,37 20,4±0,42 22,3± 0,21
9 Extensia
trunchiului din
culcat facial 30
(nr. repetări) 31,91±0,16 32,24±0,27 33,73±0,14 28,29±0,24 29,54±0,34 30,57±0,59
10 Exercițiu în 4
timpi ( sec) 31,54±0,34 30,83±0,38 29,48±0,41 35,48±0,64 34,45±0,56 33,12±0,51

70
Este necesar să menționăm că trei probe (alergarea de viteză pe 20 m, săritura pe verticală –
detenta și exercițiul în patru timpi) nu sunt cuprinse în S.N.E.E., dar prin execuția lor se apropie
de caracteristicile elementelor tehnice specifice jocului de volei.
Pentru testul alerga re de viteză pe 20 m se observă că timpul mediu înregistrat de băieții
clasei a X -a este de 3,4 sec., iar la clasa a XII -a – de 3,08 sec., deci se observă o evoluție cu 0,32
sec.
La fete, evoluția este mai puțin ascendentă, a medi ei clasei a X -a de 3,87 sec., față de 3,71
sec., deci o diferență de creștere cu 0,16 sec.
Eroarea mediei (Tabelul A1.2) are valori mici la toate clasele (cuprinse între 0,3 și 0,4),
ceea ce caracterizează bine colectivele cercetate. Valorile abaterii standard arată o împrăștiere
mică a valorilor individuale (0,21 -0,28), iar valorile coeficienților de variabilitate fiind sub 10%
exprimă o omogenitate foarte bună pentru colectivele de elevi.
Testul alergare de viteză pe 50 m cu start de sus prezintă o evoluție cu valori medii de 7,6 8
sec. la clasa a X -a și 7,48 sec. la clasa a XII, o diferență de 0,86 sec. pe durata celor trei ani
(Figura 2.6). Diferențele mici de performan ță dintre clase ne demonstrează o ascendență lentă a
vitezei atât la băieți, cât și la fete, aspect ce situează rezultate peste baremurile minime stabilite de
S.N.E.E. (barem pentru nota cinci, la clasa a XI -a băieți – 8,1sec., la fete – 9,0 sec).
3,47,68
3,197,48
3,086,82
3,878,41
3,758,29
3,718,02
0246810
cl. a X-a cla. a XI-a cl. a XII-a cl. a X-a cl. a XI-a cl. a XII-a
AV 20m AV 50m

Fig.2.6. Prezentarea mediilor pe clase pentru alergarea de viteză 20 m și 50 m,
experimentul constatativ
De exemplu, la această probă fetele au obținut o valoare medie a eșantionului de 8,29 sec.
în comparație cu modelul reprezentat de nota 10 la clasa a XI -a de 8,0 sec. Evoluția pe cei trei
ani este ușor mai slabă, cu 0, 39 sec. decât la băieți. Băieți Fete

71
Din analiza indicatorilor statistici, abaterea standard (Tabelul A1.2) are valori cuprinse
între 0,21 și 0,35 la băieți, ceea ce indică o dispersie mică a valorilor, iar coeficientul de
variabilitate având valori sub 10% ne arată o omogenitate foarte bună a colectivelor, rezultatele
fiind influen țate și de valorile individuale înregistrate de elevii care practică un sport în timpul
liber. Aceeași omogenitate bună o prezintă și eșantionul de fete.
Pentru testarea forței musculaturi i membrelor inferioare, am efectuat două probe – săritura
în lungime de pe loc și săritura pe verticală (detenta) atât la fete, cât și la băieți.
Săritura în lungime de pe loc testază forța de desprindere pe orizontală, caracterizînd
rezultatul calitățil e motrice de forță -viteză.
207,83
25,39211,57
26,42217,5
28,64157,8
23,54155,81
22,26156,35
23,36
050100150200250
cl. a X-a cla. a XI-a cl. a XII-a cl. a X-a cl. a XI-a cl. a XII-a
SLL Detenta
Fig. 2.7. Prezentarea mediilor pe clase pentru probele de forță a membrelor inferioare
experimentul constatativ
A doua probă măsoară forța de desprindere pe verticală -detenta, apropriindu -se de
elemen tul tehnic lovitura de atac, care are menirea să completeze imaginea nivelului dezvoltării
calităților motrice la această vârstă.
Pentru săritura în lungime de pe loc, valorile obținute de băieți au o evoluție ușor
ascendentă cu creșteri nesemnificative d e 3-5 cm.
Nu același lucru se constată la fete, unde rezultatele sunt mai slabe (în regres) de la o clasă
la alta, aspect determinat de creșterile în greutate și a lipsei de mișcare la această vârstă.
Proba de săritură pe verticală (detenta) ne arată o e voluție ascendentă a mediilor de la o
clasă la alta pentru eșantionul de băieți (Fig ura 2.7).
La fel ca în cazul probei de săritură în lungime de pe loc, pentru eșantionul de fete s -au
obținut medii mai mici la clasele a XI -a și a XII -a decât media clasei a X-a. Băieți Fete

72
Indicatorii statistici de omogenitate, abaterea standard și coeficientul de variabilitate prin
valorile mari ne arată lipsă de omogenitate cu excepția clasei a XI -a băieți și a X -a fete, care au
valori ale Cv% cuprinse între 10% și 20%, indicând omo genitate puțin mai bună.
Flotările executate din sprijin culcat facial ne furnizează date despre nivelul de dezvoltare
a forței musculaturii brațelor, a pieptului și spatelui.
În această probă, evoluția ascendentă pe parcursul celor trei ani este susținut ă de mediile
obținute de fiecare clasă.
8,31
5,1210,11
5,2314,43
6,48
4,856,28
5,576,69 7,637,56
051015
cl. a X-a cla. a XI-a cl. a XII-a cl. a X-a cl. a XI-a cl. a XII-a
Flotări Tracțiuni
Fig. 2.8. Prezentarea mediilor pe clase pentru forța membrelor superioare
experimentul constatativ
La băieți, diferențele sunt mai bune cu 4,05 execuții față de fete, unde evoluția este ușor
ascendentă (diferențe de 1,36 execuții), aspect ce ne arată că prin exercițiu fizic se poate
îmbunătăți forța.
Tracțiunile în brațe din atârnat la bară, pentru băieți, și din șezând atârnat, pentru fete, a
testat forța flexorilor scapulo -humerali. Co mparând valorile mediei între clase, găsim un proces
mic de 1,36 execuții pe durata celor trei ani, cu o creștere mai bună între clasa a XI -a, a XII-a
îmbunătățire marcată de exercițiul fizic practicat în cadrul lecțiilor de educație fizică. Un progres
mic, dar ascend ent, se observă și la fete (F igura 2.8).
Dacă la băieți gradul de dispersie și concentrare a valorilor individuale indică colective mai
puțin omogene, la fete valorile arată colective bune. Sigur că diferențele de valori sunt date și de
dificul tatea de execuție a tracțiunilor.
Ridicarea genunchilor la piept din atârnat este o probă ce pune în evidență nivelul de
dezvoltare a musculaturii abdominale inferioare a elevelor (abductorii abdominali). Băieți Fete

73
Astfel, s -au obținut medii a căror evoluție ascende ntă este dată de diferențele obținute de la
un an de studiu la altul, atât la băieți, cât și la fete, cu ritm diferit (de 2,13 execuții mai mult la
clasa a XII -a băieți).
La fete, aceste creșteri continue de la o clasă la alta sunt egale cu 1,12, la clasa a X-a, iar la
clasele a XI -a și a XII -a, creșterea arată un rezultat de 1,81, ceea ce ne demonstrează efecte
benefice ale exercițiilor fizice folosite în activitatea didactică.
Ridicarea trunchiului din culcat dorsal semnifică forța abdominală superioară, apreciindu –
se rezistența în regim de forță și viteză. Cu cât numărul de execuții este mai mare într -un timp
scurt (30sec ), cu atât dezvoltarea fizică este mai bună.
11,3424,2731,91
12,2624,9632,24
13,4725,1933,73
8,7219,5228,29
9,8420,429,54
11,6522,330,57
05101520253035
cl. a X-a cla. a XI-a cl. a XII-a cl. a X-a cl. a XI-a cl. a XII-a
R.GPt. din At. R.Tr. Ext.Tr.
Fig. 2.9. Prezentarea mediilor pe clase pentru forța abdom inală și a trunchiului
experimentul constatativ
Comparând mediile înregistrate cu baremele stabilite pentru fiecare model intermediar al
ciclu liceal, pentru toate clasele, sunt considerate bune și caracterizează vârsta acestora (Fig ura
2.9). Valorile abat erii standard arată o dispersie mică a rezultatelor individuale față de medii.
Omogenitatea colectivelor cuprinse în cercetare indică valori sub 10%, ceea ce arată un
grad de omogenitate foarte bun, adică mediile sunt reprezentative.
Extensia trunchiului d in culcat facial. La băieți, valorile mediilor în intervalul celor trei ani
de studiu au o dinamică ascendentă de la 31,91execuții la clasa a X -a, la 33,73 execuții la clasa a
XII-a, cu o rată de creștere de 1,82 execuții. Aceeași evoluție pozitivă o întâl nim la grupele de
fete, cu o rată de creștere de 2,22 execuții, situație determinată și de interesul sporit pentru
realizarea performanțelor sportive pentru evaluarea finală.
Abaterea standard, coeficienții de variabilitate indică valori mici, ceea ce ne d emonstrează
că mediile sunt valide. Băieți Fete

74
Exercițiul în patru timpi , denumit și „coreene”, este o probă complexă de manifestare a
calităților fizice viteză -forță -rezistență. Mediile obținute la băieți pe clase au evoluție continuă a
timpului de realizare a celor 15 execuții, de 31,54 sec. la clasa a X -a, la 30,83 sec. la a XI -a și de
29,48 sec. la a XII -a, valori ce caracterizează colectivele la această vârstă (Fig ura 2.10).
31,5430,83 29,4835,48 34,45 33,12
010203040
cl. a X-a cla. a XI-a cl. a XII-a cl. a X-a cl. a XI-a cl. a XII-aExercițiu în 4 timpi
Fig. 2.10 . Prezentarea mediilor pe clase pentru exercițiul în 4 timpi
experimentul constatativ
Putem, astfel, să sus ținem că aceste vârste sunt propice folosirii metodei combinate de
dezvoltare, educare și ameliorare a calităților fizice. Mediile sunt reprezentative pentru șirul de
date obținute, valorile erorii mediilor confirmând aceasta.
Din datele prezentate în Anexa A1.2 observăm valori ale abaterii standard cuprinse între
1,50 și 1,63, ceea ce ne permite să constatăm distribu ții normale în jurul mediilor.
Aceasta ne dovedește și analiza Cv %, care prezintă valori sub 10%, deci, se observă o
foarte bună omogenitate a grupelor cercetate.
Se poate concluziona că, mediile ob ținute de către subiec ții cerceta ți în urma aplicării
experimentului constatativ scot în eviden ță rezultate sub standardele de performan ță stabilite
pentru această vârstă, în proba de săritură în lungime, detentă, atât la fete, cât și la băieți,
precum și la flotări și tracțiuni, ceea ce ne face să afirmăm o activitate de educa ție fizică
scăzută în ciclul liceal și un timp mic destinat activ ităților sportive.
2.3. Analiza pregătirii tehnice a elevilor din clasele liceale în jocul de volei
Pentru a ev idenția nivelul de pregătire tehnică specific ă jocului sportiv volei s -au aplicat
cinci teste tehnice: serviciu în zona 5 și serviciu în zona 1, preluarea, pasa cu două mâini de sus
și lovitura de atac. Băieți Fete

75
Atât băieții, cât și fetele au demonstrat o slabă pregătire privind însușirea procedeelor
tehnice de bază, rezultatele fiind aproape (Fig ura 2.11).
Generalizând rezultatele testării, am constatat c ă progresul realizat pe cei trei ani de studii
și diferențele găsite de la o clasă la alta îndreptățesc mai mult sau mai puțin îmbunătățirea
calităților motrice, viteza, îndemânarea/precizia, forța de lovire a mingii.
Tabelul 2.3. Rezultatele obținute în cadrul experimentului constatativ la probele tehnice
La proba tehnică Serviciul în zona 5 , se observă o dinamică descrescătoare de la clasă la
clasă cu medie de 5,77 reușite la clasa a X -a, 6,23 la a XI -a și de 7,25 reușite la clasa a XII -a.
Spre deosebire de băieți, fetele reușesc medii ce arată o evoluție variată. Media reușitelor
cea mai mare fiind la clasa a XI -a (5, 78 reușite), dup ă care aceasta scade, determinată de
schimbarea atitudinii față de activitățile sportive: preocupări și priorități pentru examenul de
bacalaureat (Tabelul 2.3).
5,776,23 7,25
4,295,785,42
02468
Băie ți FeteServiciul în zona 5
clasa a X-a Clasa a XI-a Clasa a XII-a
Fig. 2.11. Prezentarea mediilor pe clase pentru serviciul în zon a 5 experimentul constatativ Nr.
crt. Probe tehnice Clasa băieți (n =280) Clasa fete (n=354)
X (n=96) XI (n=104) XII (n=80) X (n=114) XI (n=122) XII (n=118)
1 Serviciu în zona 5
(nr.repetări ) 5,77±0,25 6,23±0,21 7,25±0,28 4,92±0,24 5,78±0,28 5,42±0,39
2 Serviciu în zona 1
(nr.repetări) 5,70±0,27 6,69±0,20 7,09±0,35 4,28±018 5,04±0,29 5,84±0,36
3 Lovitura de atac
(nr.repetări) 5,39±0,20 7,02±0,19 8,64±0,20 3,67±0,17 5,27±0,16 5,83±0,20
4 Pasa cu două
mâini de jos
(nr.repetări) 12,84±0,30 16,48±0,44 19,60±0,40 13,54±0,44 14,65±0,27 16,42±0,42
5 Pasa cu două
mâini de sus
(nr.repetări) 14,95±0,56 21,07±0,29 21,87±0,36 17,35±0,38 19,13±0,23 20,08±0,35

76

Valorile abaterii standard pentru grupele de băieți (Tabelul A1.3) arată o împrăștiere mare
a valorilor individuale (cuprinse între 1,52 și 1,82), iar valorile coeficienților de variabilitate
fiind peste 30% exprimă o lipsă de omogenitate pentru colectivele de elevi.
În cadrul probei tehnice Serviciul în zona1 se observă un număr al reușitelor pentru băieți,
într-o dinamică ascendentă ușoară, cu rezultate mai bune între clasele a X -a și a XI -a, diferența
fiind de 0,99 reușite, în favoarea clasei a X -a, iar diferența între clasele a XII -a și a X -a indică o
valoare de 1,39 reușite, ceea ce ne arată o îmbunătățire în dinamică (Fig ura 2.12).
5,76,69
7,09
4,285,325,84
02468
Băie ți FeteServiciul în zona 1
clasa a X-a Clasa a XI-a Clasa a XII-a
Fig. 2.12. Prezentarea mediilor pe clase pentru serviciul în z ona 1
experimentul constatativ

De asemenea, se observă aceeași tendință de creștere pentru eșantionul fetelor între
clasele a X -a și a XI -a cu un progres mai mare decât al băieților la aceeași vârstă, valoarea
indicând 1,04 reușite, ca la fetele din cla sa a XII -a, deferența este egală cu 1,56 reușite, ceea ce,
de asemenea este o creștere de la clasă la clasă.
Valorile abaterii standard atât la clasele de băieți cât și la cele de fete arată o împrăștiere
mare a valorilor individuale cuprinse între 1,4 și 2,78, iar valorile coeficienților de variabilitate
fiind peste 30% exprimă o lipsă de omogenitate a colectivelor de elevi.
Lovitura de atac la băieți, la toate clasele s -a înregistrat medii cu valori bune care
caracterizează vârsta și nivelul de însușire a procedeului tehnic specific voleiului.
Comparativ cu rezultatele fetelor dinamica reușitelor de la clasă la clasă sunt aproape: la
băieți 3,18 reușite, la fete 3,2 reușite (Fig ura 2.13).
În cazul grupelor de fete, dinamica ascendentă arată o diferență de 3,2 reușite, în favoare
clasei a XII -a, față de clasa a X -a. Valorile indicatorilor statistici de dispersie și omogenitate

77
prezentați în Tab elul A3.1, indică o împrăștiere mare a valorilor la ambele sexe, coeficientul de
variabilitate are valori de pest e 30%, ceea ce atestă lipsă de omogenitate.
3,276,25 7,45
2,635,275,83
02468
Băie ți FeteLovitură de atac
clasa a X-a Clasa a XI-a Clasa a XII-a
Fig. 2.13. Prezentarea grafică a mediilor pe clase pentru lovitura de atac
experimentul constatativ
Rezultatele mediilor obținute la proba „pasa cu două mâini de jos (preluarea)” pentru
clasele de băieți ne indică o evoluție ascendentă de la 12,84 pase reușite în clasa a X -a la 19,6
reușite la a XII -a, cu un progres de 3,64 reușite între clasa a X -a și clasa a XI -a, față de 3,12
reușite între clasele a XI -a și a XII-a. Mediile pe clase ale fetelor sunt mai mici decât ale
băieților, rata de progres pe parcursul al celor trei ani este de 2,88 reușite față de 6,76 la băieți
(Tabelul 2.3, Fig ura 2.14).
Dacă la clasele a X -a indicatorii statistici de dispersie și omo genitate indică o împrăștiere
mare a valorilor atât la băieți, cât și la fete, în următorii ani ne arată prezența valorilor
concentrate în jurul mediei, Cv% are valori sub 20%, deci o omogenitate bună.
12,8416,48 19,6
13,5414,6516,42
05101520
Băie ți FetePasa cu două mâini de jos (preluarea)
clasa a X-a Clasa a XI-a Clasa a XII-a
Fig. 2.14 . Prezentarea m ediilor pe clase pentru pasa cu două mâini de jos
experimentul constatativ

78
Valorile medii la ambele sexe, în proba tehnică pasa cu două mâini de sus , ne arată o
creștereă, cu un progres mare între clasele a X -a și a XI -a (6,12 reușite la băieți și 1,78 l a fete).
Din punctul de vedere al datelor mediei obținute între clasele a XI -a și a XII -a, diferența fiind
doar din punct de vedere statistic.
14,9521,07
21,87
17,3519,35 20,08
0510152025
Băie ți FetePasa cu două mâini de sus
clasa a X-a Clasa a XI-a Clasa a XII-a
Fig. 2.15. Prezentarea mediilor pe clase pentru pasa cu două mâini de sus
experimen tul constatativ
Valorile mediei în toate cele cinci probe tehnice aplicate denotă că rezultatele băieților sunt
mai bune decât ale fetelor. Abaterea standard și Cv% cu excepția clasei a X -a (băieți) denotă o
bună omogenitate a colectivelor.
În concluzie, a naliza comparativă a mediilor pe ani de studii la băieți și fete arată rezultate
diferențiate, ceea ce ne permite să afirmăm că la liceu, în interiorul fiecărei clase se impune o
tratare diferențiat ă prin gruparea elevilor în funcție de nivelul de însușire al deprinderilor tehnice
specifice jocurilor sportive însușite în anii anteriori.
2.4. Estimarea mijloacelor specifice jocului de volei implementate în procesul didactic
orientat spre ameliorarea predării acestuia în clasele liceale
Conținutul programei de educație fizică adaptată la caracteristicile ciclului liceal ne
permite valorificarea întregului potențial bio -psiho -motrice al elevilor, o dezvoltare maximă a
capacității motrice generale a acestora.
Jocul de volei alături de celelalte jocuri sportiv e este un mijloc de perfecționare a pregătirii
motrice a adolescenților, ceea ce îi conferă un rol important în cadrul programei, menit să
contribuie la realizarea obiectivelor finale ale educației fizice .
Eficientizarea procesului de predare a educației fizice din treapta învățământului liceal
impune diversificarea folosirii mijloacelor specifice de care dispun jocurile sportive în general și

79
în special a jocului de volei, în sensul dinamizării și creșterii densități lecți ilor și a creșterii
atractivități i în rândul elevilor .
În această accepțiune a eficienței lecției se impune un complex de măsuri care să asigure
îndeplinirea obiectivelor -cadru și de referință, a formării și realizării competențelor specifice.
Din experiența practicii s -a dovedit utilita tea practicării jocurilor sportive în vederea
dezvoltării continue a calităților motrice și pregătirii tehnice a elevilor care practică sportul.
În ciclul liceal, motricitatea elevilor se dezvoltă în baza unei echilibrări între executarea
acțiunilor motric e și reglarea acestora, în funcție de maturizarea structurilor de coordonare
sistemului neuroendocrin [118]. În această perioadă, calitățile motrice ale adolescentului se
îmbunătățesc, iar deprinderile și priceperile motrice însușite în anii anteriori se c onsolidează și se
perfecționează.
Referindu -ne la jocul de volei, putem spune că acesta constituie un anasmblu de deprinderi
și calități motrice ce poate fi utilizat în cadrul lec ției de educație fizică școlară atât ca mijloc al
educației fizice, cât și ca metodă de instruire a elevilor, în cazul nostru a celor din liceu.
Ca mijloc, jocul de volei este folosit atunci când se urmărește dezvoltarea calităților
motrice, iar ca metodă se aplică atunci când scopul urmărit este cel al învățării jocului de volei c a
probă sportivă.
Jocurile sportive, printre care și voleiul, sunt sporturi colective complexe care utilizează
mijloace și exerciții variate ce determină o dezvoltare optimă a capacită ții motrice generale și
speciale.
Afirmația este susținută și de unii ce rcetători ai domeniului [23, 25, 30, 125, 129, 148],
autori ce exprimă ideea conform căreia în jocul de volei calitatea motrice predominantă este
viteza cu toate formele ei de manifestare, calitate ce se manifestă în strânsă rela ție cu celelalte
calități: forța, îndemânarea/coordonarea, cu mobilitatea în teren și precizia în execuție.
Abordarea lecției de educație fizică organizată cu elevii din clasele liceale, din perspectiva
utilizării jocului de volei, determină o creștere a motricității generale și în special a calităților
motrice solicitate de joc, viteză -forță și totodată pe fondul acestor calități se poate realiza o
însușire corectă și temeinică a elementelor tehnice specifice voleiului.
Pornind de la această idee, lucrarea reprezintă o încercare de aplicare concretă a
conținuturilor curriculare de predare a jocului de volei în învățământul liceal în concordanță cu
specificul și profilul claselor . În acest sens s -a elaborat materialul experimental de eșalonare a
mijloacelor specifice jocului de volei și implementarea în procesul didactic orientat spre
ameliorarea predării acestuia în clasele liceale .

80
În proiectarea unității de învățare s -a avut în vedere realizarea conținutului programei de
educație fizică pentru clasa a XI -a (profil real), stadiul de pregătire și instruire motrice a elevilor,
stadiul de dezvoltare a capacităților și deprinderilor motrice prin mijloacele specifice jocului de
volei, urmărind o dozare corespunzătoare a exercițiilor pe fondul unei execuții tehnice cât mai
corecte.
Compete nțele specifice de realizat au urmărit:
 selectarea și aplicarea mijloacelor specifice dezvoltării calităților motrice cu accent pe
cele solicitate de jocul de volei (viteză de execuție, îndemânare/coordonare/precizie, forță
de desprindere și lovire);
 exers area deprinderilor motrice în acțiuni complexe tehnico -tactice;
 formarea capacității de aplicare a procedeelor tehnice de bază în jocul de volei cu efectiv
redus și reguli simplificate, în jocul bilateral cu efectiv complet cu acțiuni similare
jocului de î ntrecere și concurs;
 introducerea pe parcursul însușirii și perfecționării a acțiunilor tehnico -tactice din joc ce
nu sunt prevăzute în programă (autoblocajul, lovitura de atac pe alte direcții decât cea a
elanului, ridicarea pasei pentru lovitura de atac peste cap etc.).
În cadrul acțiunilor de planificare -proiectare conținutului jocului de volei care s -a
repartizat în baza valorificării resurselor materiale de care dispun unitățile de învățământ.
Aceasta a presupus existența unei programări algoritmice (A nexa 4 și Anexa 5).
Volumul exercițiilor și a mijloacelor cuprinse în proiectarea unităților de învățare, atât a
calităților motrice, cât și pentru procedeele tehnice, au fost sistematizate cu respectarea
principiilor didactice cunoscute în didactica educa ției fizice (Anexa 6).
Ele au caracter orientativ putând fi utilizate și îmbunătățite în funcție de baza materială a
unității școlare.
Traseul metodic de învățare -consolidare a procedeelor tehnice și acțiunilor tactice ale
jocului de volei a urmărit cu p rioritate menținerea și îmbunătățirea condiției fizice generale, pe
fondul căreia să se obțină o însușire calitativă a elementelor și procedeelor tehnice necesare
practicării jocului integral în timpul liber al acestora.
Importanța educației fizice în scop ul asigurării unei sănătăți optime a adolescenților este
incontestabilă într -o societate cuprinsă de multiple vicii.
În condițiile liceului planul de învățământ rezervează pentu activitatea motrice a elevilor o
oră de educație fizică, ceea ce înseamnă că p rofesorul este silit permanent să caute și se

81
folosească noi metode și procedee, mjloace prin care se va acționa în cadrul practicării
exercițiilor fizice.
Aceasta solicită o regândire și restructurare a procesului de predare -învățare în scopul
realizării conținutului programei școlare și de atingere a competențelor curriculare.
Colibaba -Evuleț D. și Bota I. [30, p. 197] subliniază că planificarea înseamnă, mai întâi de
toate, stabilirea categoriilor de obiective instrucționale și eșalonarea lor pe interval e de timp bine
determinate.
Cârstea Gh. [19, p. 158] afirmă că planificarea reprezintă activitatea de elaborare
amănunțită și precisă a obiectivelor de instruire și performanță, precum și a mijloacelor,
metodelor și formelor de organizare adecvate scopuril or propuse.
Pentru a asigura un proces didactic eficient, bazat pe a ofertă educațională optimă, o
instruire diferențiată a elevilor în baza unor trasee particulare de învățare este necesar ca în
clasele IX -XII să se realizeze o proiectare didactică bazată pe cele mai eficiente exerciții,
mijloace și resurse materiale care să asigure dobândirea cunoștințelor necesare acționării asupra
dezvoltării motrice: calități, priceperi, deprinderi necesare practicării unor discipline sportive
[49, 119].
Astfel, exerci țiile fizice din diferite ramuri de sport constitue conținuturile didactice.
În această perioadă, calitățile motrice ale adolescentului se îmbunătățesc, iar deprinderile și
priceperile motrice însușite în anii anteriori se consolidează și se perfecționează .
De aceea, mai mult ca oricând, planificarea ciclurilor de lecții trebuie realizată pe baza
cunoașterii profunde a conținuturilor și efectelor modelelor, mijloacelor și formelor de pregătire,
a altor factori cu influențe pozitive și chiar a celor perturb atori, a caracteristicilor și cerințelor
specifice jocului de volei.
Astfel, elaborarea planificării și a unităților de învățare pentru jocul sportiv volei în clasele
a XI -a. a fost precedată de aplicarea experimentului constatativ, care ne -a oferit date privind
nivelul de pregătire motrice generale și a procedeelor tehnice specifice voleiului.
Modelul pedagogic anual de proiectare și eșalonare a conținuturilor de învățat propus de
noi respectă principiile de elaborare a conținutului programei școlare la d isciplina educație fizică,
proiect conceput în urma studierii literaturii de specialitate. Astfel, în cercetarea noastră am
realizat programa de lucru propriu -zisă, ce a cuprins unitatea de învățare a procedeelor tehnice
din jocul sportiv volei în relație cu dezvoltarea calităților motrice solicitate de joc prezentată în
Tabelul 2.4 .

82

UNIT ĂȚI
DE ÎN VĂȚA RE SEMESTRUL I SEMESTRUL II
Sep
t Octomb ri e Noi emb ri e Dec emb rie
VACA NȚĂ DE I ARN Ă Ian u ari e
VACA NȚĂ SEM ESTRI ALĂ Feb ru arie M artie Ap rili e
VACA NȚĂ DE P AȘTE M ai Iu n i e
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 CALITĂȚI
MOTRI CE Viteză 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 V4 V5 V6
În d emân ar e V1 V2 V3 I4 I5 I6
Rezist en ță I1 I2 I3 R1 R2 R3 R4 R5
Fo rță F1 F2 F3 F4 F5 F 6 ∆
M ob ilitate ▲ M1 M2 M3
M 4M 5M 6 VOLEI Poziții/
deplasări
și
încălzire
specifică Pd1
4x
P d 2
4x
P d 3
6x P d 1
4x
P d 2
4x
P d 3
6x P d 4
6x
P d 5
2x
P d 6
2x P d 4
6x
P d 5
2x
P d 6
2x P d 7
1x
Pd8
1x
P d 1 0
1 0 x
P d 1 1
1 0 x
P d 1 2
1 0 x P d 1 0
1 0 x
P d 1 1
1 0 x
P d 1 2
1 0 x P d 1 0
1 0 x
P d 1 1
1 0 x
P d 1 2
1 0 x P d 1 0
1 0 x
P d 1 1
1 0 x
P d 1 2
1 0 x P d 9
8x
P d 1 0
1 0 x
P d 1 1
1 0 x
P d 1 2
1 0 x P d 1 0
1 0 x
P d 1 1
10x
P d 1 2
1 0 x
P d 1 3
1 0 x P d 1 0
1 0 x
P d 1 1
1 0 x
P d 1 2
1 0 x
P d 1 3
1 0 x P d 1 0
1 0 x
P d 1 1
1 0 x
P d 1 2
1 0 x
P d 1 3
1 0 x P d 1 0
1 0 x
P d 1 1
1 0 x
P d 1 2
1 0 x
P d 1 3
1 0 x P d 1 0
1 0 x
P d 1 1
1 0 x
P d 1 2
1 0 x
P d 1 3
1 0 x P d 1 0
1 0 x
P d 1 1
1 0 x
P d 1 2
1 0 x
P d 1 3
1 0 x P d 1 1
1 0 x
P d 1 2
1 0 x
P d 1 3
1 0 x
P d 1 1
1 0 x
P d 1 2
1 0 x
Pd13
1 0 x
P d 1 1
1 0 x
P d 1 2
1 0 x
P d 1 3
1 0 x
P d 1 1
1 0 x
P d 1 2
1 0 x
P d 1 3
1 0 x
P d 1 1
1 0 x
P d 1 2
1 0 x
P d 1 3
1 0 x
P d 1 1
1 0 x
P d 1 2
1 0 x
P d 1 3
1 0 x
P d 1 1
1 0 x
P d 1 2
1 0 x
P d 1 3
1 0 x
P d 1 1
1 0 x
P d 1 2
1 0 x
P d 1 3
1 0 x
P d 1 1
1 0 x
P d 1 2
1 0 x
P d 1 3
1 0 x
P d 1
1
1 0 x
P d 1
2
1 0 x
P d 1
3
1 0 x

Pasa cu două
mâini d e sus P s 1
2 x 1 0
P s 2
2 x 1 0
P s 3
1 0 x P s 1
2 x 1 0
P s 2
2 x 1 0
P s 3
1 0 x P s 3
1 0 x
P s 4
5’
P s 5
4’ P s 3
1 0 x
P s 4
5’
P s 5
4’ P s 6
1 0 x
P s 4
5’
P s 7
1 0 x P s 8
1 0 x
P s 9
5’
P s 1 0
7’ P s 8
1 0 x
P s 1 1
6’
P s 1 2
7’ P s 1 3
4'
P s 1 2
4'
P s 1 1
4’ P s 1 4
4'
P s 1 5
5' P s 1 5
2 x 3 0 "
P s 1 1
5'

Pasa cu două
mâini
de jos P j 1
2 x 1 0 P j 2
4’
P j 3
3' P j 4
4'
P j 5
5' P j 3
3'
P j 7
1 0 x
P j 8
1 0 x P j 8
1 0 x
P j 9
5'
P j 6
4' P j 6
3' P j 1
1 0 x P j 1
1 0 x
P j 1 0
5' P j 1 1
2 x 3 0 " P j 1
1 0 x
P j 1
1 0 x
P j 1
1 0 x
Lovitura de
atac
procedeu
drept
L1
20x
L2
1 0 x
L3
1 0 x L4
3'
L 1 0
5'
L5
1 0 x
L6
1 0 x L 1 0
5'
L7
1 0 x
L8
1 0 x
L 1 1
1 0 x L 1 1
5'
L 1 2
5'
L 1 3
5' L 1 2
5'
L 1 4
8' L 1 5
5'

L 1 5
5'

L 1 8
1 0 x L 1 7
8' L 1 9
1 0 x L 1 9
1 0 x L 1 9
1 0 x
Serviciu
de jos
și de sus S1
1 0 x S2
1 0 x S3
1 0 x S3
1 0 x S5
1 0 x S6
1 0 x
S7
1 0 x S8
5'
S9
5' S 1 0
1 0 x S 1 2
1 0 x S 1 1
1 0 x S 1 3
6x
Joc 4 x 4
5' 4 x 4
7' 4 x 4
8' 6 x 6
8'
4 x 4
1 0 ' 6 x 6
1 0 ' 2 x 2
2 0 ' 6 x 6
1 5 ' 6 x 6
1 5 ' 6 x 6
1 5 ' 6 x 6
2 0 x 6 x 6
2 0 x 6 x 6
2 0 x
Noțiuni de
regulament x x x x Tabelul 2.4. Model pedagogic de e șalonare anuală a conținuturilor și mijloacelor d e învățare a jocului de volei la clasa a XI -a experimental ă

83
Pentru clasa de control în planificarea anuală, numărul temelor din jocul sportiv volei s -au
eșalonat pe semestru și an școlar într -un număr mai mic, temele fiind realizate în lecții cu 2 -3
teme (calitate motrice viteză -îndemânare, a tletism, joc sportiv, sau atletism/gimnastică, joc
sportiv calitate motrice), alocându -se 10 -15 minute pentru însușirea elementelor tehnice.
În realizarea modelului pedagogic pentru grupa experimentală s -a avut în vedere
eșalonarea unităților de învățare pe semestre, volumul (numărul de ore alocate în funcție de
profilul clasei) în concordanță cu cerințele programei, particularitățile de vârstă, sex, pregătire
motrice, pregătirea fiind realizată în lecțiile de educație fizică cu una și două teme (calitate
motrice, joc sportiv), jocului fiindu -i alocat un timp mai mare de 25 -30 minute.
Importanța modelului propus de noi constă în introducerea structurilor de exerciții noi, a
mijloacelor specifice cu conținut tehnic din jocul de volei în ideea îmbunătățirii conținutului,
strategiei didactice și tehnicii conducerii lecției, a sporirii și ameliorări capacități motrice
generale a liceenilor.
Planificarea anuală este precedată de stabilirea clară a obiectivelor generale și de referință.
Alcătuirea structurilor d e exerciții au fost selectate și cuantificate în funcție de temele
lecțiilor, a obiectivelor operaționale stabilite și găsirea celor mai active metode.
Conținutul programei pentru însușirea jocului de volei a fost repartizat în cicluri de 3 -4
lecții pentru fiecare element tehnic de însușit și consolidat dintr -un total de 28 de lecții,
desfășurate pe parcursul celor două semestre, perioada octombrie -iunie.
Prin conținutul programei de instruire aplicată la grupa experiment, s -a intervenit cu
exerciții și mij loace, care s -au suprapus în mod natural peste cele tradiționale aplicate la ambele
grupe, asigurându -se totodată o reluare și continuitate a temelor de la o lecție la alta.
Sistemele de acționare au vizat: dezvoltarea calităților motrice combinate, viteză -forță,
viteză -precizie, specifice jocului de volei și perfecționarea priceperilor și deprinderilor motrice, a
actelor motrice cu și fără minge, care determină efectuarea eficientă a acțiunilor tehnico -tactice
solicitate de practicarea integrală a jocului de volei.
Mijloacele folosite au fost grupate pe exerciții de dezvoltare a calităților motrice (Anexa
5), preponderent viteză -forță și exerciții pentru însușirea procedeelor tehnice, ca teme principale.
Activitatea didactică în cadrul grupei de experiment a fost orientată spre creșterea indicilor
de manifestare a calităților motrice și pe însușirea mai rapidă a procedeelor tehnice de bază.
Prezentăm câteva dintre mijloacele incluse în conținutul programei aplicate (Anexa 6):
 alergări pe distanțe scurte (10 -20 m), efectuate individual, în grup cu și fără întrecere;
 alergare cu start de jos ( 15-20 m x 6);
 alergare accelerată 30 m, în tempo 3/4 (2 x);

84
 împingerea unui partener care opune rezistență;
 exerciții de reacție la semnale auditive cu executarea unor sar cini (ghemuiri, cățărări,
sărituri, opriri în diferite poziții);
 trecerea din diverse poziții în altele executate la semnal (din ghemuit în culcat înainte, din
stând în fandat înainte, lateral, din ghemuit rulare pe spate revenire, din stând pe un genunchi ,
etc.);
 exerciții de lansare, azvârlire și împingere cu obiecte ușoare (mingi mici, mingea de
volei, baschet, rugby etc.);
 deplasare în sărituri succesive de pe un picior pe celălalt (20 m x 2);
 sărituri succesive cu desprindere de pe loc executate la fileu (5 sărituri x 4);
 sărituri succesive efectuate cu coarda (2 serii x 30 repetări);
 genuflexiuni pe unul și două picioare (serii de 25 -30 de repetări);
 exerciții pentru dezvoltarea musculaturii membrelor superioare, abdominale, a spatelui și
a membrelor i nferioare efectuate liber și la aparate ajutătoare (serii de 10 -15 execuții);
 flotări (serii de 8 -10-12 repetări);
 tracțiuni din așezat (10 -12 execuții);
 exerciții acrobatice cu sarcini de alergare pe distanțe scurte, rostogoliri, escaladări, târâre,
cățăr are, atingerea unui obiect suspendat;
 exerciții la scara fixă (din atârnat cu spatele la scara fixă, ridicarea genunchilor la piept,
ridicarea picioarelor la 90 °, din atârnat cu fața la perete extensia trunchiului);
 exerciții cu mai multe mingi (pase și a runcări la punct fix), (2 -5 min );
 pase executate din stând într -un cerc (30 -40 sec);
 pasa de sus urmată de pasa de jos;
 pasa mingii în deplasare din mers și ușoară alergare (2 -3min);
 exercițiu cu pasa ricoșată din perete după executarea unei rotații de 360 °;
 exercițiu cu pasa de sus și de jos ricoșată din panoul cu figuri geometrice;
 joc școală 2×2, 3×3, 4×4, 6×6, cu temă, cu rezolvarea unor sarcini.
De remarcat că unele exerciții folosite, după însușirea lor, s -au transformat în ,,test” de
apreciere și măs urare a performanței.
 Exerciții pentru lovitura de atac:
 Trei jucători dispu și în triunghi. Primul jucător atacă spre cel de -al doilea, acesta preia spre
cel de -al treilea care pasează de sus primului jucător, acesta la rândul său atacă spre cel de -al

85
treilea, care preia către cel de -al doilea, iar acesta pasează de sus către primul jucător, exercițiul
reluându -se în continuare.
 Doi jucători în centrul terenului preiau din serviciu spre zona 3, care ridică alternativ în
zonele 4 și 2, de unde atacă și schi mbă cu cei din zona 3 care merg în terenul advers și servesc.
 Atac din zona 3 cu ridicare din zona 2. Se execută serii de 5 acțiuni, prima din minge
proprie, iar următoarele din minge venită de la profesor din zona 6.
 Atac din zona 4. Primul jucător deține o minge, iar următorii – câte două. Se execută 3
acțiuni de atac. Prima din minge proprie, iar următoarele două din minge venită de la coechipier.
 Exerciții pentru apărare – preluarea:
 Patru jucători sunt plasați în terenul adevers. Se execută serviciu pe ste fileu spre aceștia
cu preluare și pasare în zona 2 și cu pasă scurtă în zona 3 sau cu pasă lungă în zona 4 urmată de
atac în terenul advers.
 Doi jucători în centrul terenului preiau din serviciu spre zona 3, care ridică alternativ în
zonele 4 și 2, de unde atacă și se schimbă cu cei din zona 3, care merg în terenul advers și
servesc.
 Doi jucători așezați în zonele 4 și 2 cu câte o minge pasează alternativ în fața zonei 6,
unde vin pe rând jucători din zonele 1 și 5, care pasează direct în zonele 4 și 2 și se retrag în
zonele opuse celei inițiale.
 Jucătorul din zona 5 primește mingea din zona 4 și pasează în zona 2, se deplasează în
zona 1 reprimește mingea din zona 2 și pasează în zona 4, retrăgându -se mai apoi la propriul șir.
 deplasare și preluări succ esive din zonele 1 și 5, ale mingii pasate din zonele 2 și 4.
Aplicarea corectă a efortului de pregătire prin folosirea exercițiilor specifice cu mingea
duce la creșterea considerabilă a capacității de efort, dar și a unei bune activități fizice susținută.
2.5. Concluzii la capitolul 2
Datele factologice obținute în experimentul constatativ la probele somatice, motrice și
tehnice ne -au oferit un bogat mateial privind starea de fapt avută la momentul cercetării elevilor
leceeni.
1.Privind parametrii somatic i și motrici observăm că datele înregistrate, în ansamblu, ne
indică la cele 5 probe somatice și 10 probe motrice o dinamică ușoară de la o clasă la alta
determinate, în primul rând, de dezvoltarea și definitivarea creșterii biologice a subiecților
investi gați și, evident, a influenței exercițiului fizic practicat în lecțiile de educație fizică. Dacă la
băieți diferența de creștere de la clasa a X -a la clasa a XII -a este de 4, 75 cm, la fete creșterea este
evidentă între clasa a X-a și a XI -a cu 1,30 cm, cee a ce indică stagnarea creșterii în înălțime.

86
2. Pentru alergarea de viteză , valorile mediilor obținute atât la băieți cât și la fete ne arată
un nivel bun, probat de rezultate peste baremul minim stabilit prin S.N.E.E. (8,0 sec la cl. a XI -a
băieți și 9,0 sec la fete).
Probele de motricitate aplicate în aprecierea forței musculare a membrelor inferioare :
săritura în lungime de pe loc și săritura pe verticală, atestă o dinamic ă la băieții din cl. a XII-a
egală cu 217,5 cm (SLL), fa ță de 207,83 cm la băieții din cl. a X-a. La fete în proba de SLL
rezultatele înregistrate sunt aprop iate, 157,6 cm la cl. a X-a și 15 5,81 cm la cl. a XI-a, deci mai
slabe pentru această clasă explicându -se prin constituția fizic ă a acestora. La săritura p e verticală
(detenta) , fete, se constată valori ale mediilor mai mici la clasele a XI -a și a XII -a față de clasa a
X-a, aspect determinat de creșterea în greutate.
3. Valorile mediilor obținute pentru probele specifice jocului de volei , ne arată o slabă
pregătire în ceea ce privește însușirea la un nivel mediu a elementelor tehnice de bază, rezultatele
înregistrate fiind apropiate . La fete pentru serviciu în zona5 s -au înregistrat valori mai mici la cl.
a XII -a (5,42 execuții reușite) față de a XI -a (5,78 execuții reușite) , influențat de scăderea
motivației pentru activitatea sportivă în detrimentul pregătirii pentru examenele finale.
4. Datele înregistrate în experimentul preliminar determină elaborarea programei
experimentale în funcție de particularități le psiho -motrice ale elevilor clasei a XI -a, profilul
clasei și opțiunea elevilor pentru jocul sportiv, iar obiectivele avute în vederea eficientizării
predării jocului de volei la această clasă, sunt centrate pe îmbunătățirea componentei motrice.
.

87
3. ARGUMENTAREA APLICĂRII MIJLOACELOR SPECIFICE J OCULUI DE VOLEI
ÎN PROCESUL INSTRUCTIV – EDUCATIV CE VIZEAZĂ SPORIREA PREGĂTIRII
MOTRICE ȘI TEHNICE A ELEVILOR LICEENI .
3.1. Impactul mijloacelor specifice voleiului asupra dinamicii pregătirii motrice și tehnice a
elevilor liceeni
La baza experimentului pedagogic a stat verificarea ipotezei de lucru formulată privind
îmbunătățirea calitativă a nivelului pregătirii motrice și tehnice a elevilor liceeni prin proiectarea
și ap licarea în lecțiile de educaț ie fizică a conținuturilor didactice și mijloacelor specifice jocului
de volei. Experimentul s -a desfășurat în a patru grupe de elevi din clasele a XI -a cu profil
matematică -informatică (36 băieți și 26 fete) din Colegiul Național ,,Constantin Carabella” d in
mun. Târgoviște. În grupa experimentală s -a aplicat o programă, care conține complexe de
mijloace specifice voleiului pentru învățarea elementelor tehnice ale voleiului.
Grupa martor a constituit -o elevii și elevele din clasa a XI -a paralelă, care au ace lași nivel
de pregătire și condiții de activitate motrice. Lecțiile s -au desfășurat în conformitate cu programa
școlară specifică nivelului de instruire și profilul clasei.
Probele motrice au fost susținute pe un eșantion de 36 de băieții din clasa a XI -a. în grupa
experiment și martor au fost desemnați câte 18 subiecți pentru fiecare grupă . Testarea s -a
efectuat pe două trepte: testarea inițială în luna octombrie 2009 și testarea finală în luna mai
2010.
Datele obținute au fost prelucrate statistic și cen tralizate în tabele.
Pentru realizarea obiectivelor cercetării și confirmarea ipotezei formulată, au fost
planificate lecții cu teme din jocul de volei repartizate pe perioada noiembrie -martie, teme ce au
vizat învățarea elementelor tehnice, acțiunilor tac tice de bază din volei, iar pentru aplicarea
eficientă a acestora – jocurile bilaterale, jocurile temă cu reguli simplificate. În unitatea de
învățare a jocului au fost cuprinse cele mai eficiente mijloace de instruire dirijate spre
dezvoltarea tuturor pos ibilităților și capacităților de care dispun elevii la această vârstă. Unitatea
de învățare a cuprins o gamă variată de mijloace și exerciții de joc și pregătire a condiției fizice,
pregătirea tehnică și cea tactică.
În urma prelucrării statistice și a an alizei comparative a datelor factologice de la testările
efectuate s -a constat at că rezultatele obținute de către subiecții supuși experimentului au obținut
rezultate ascendente la majoritatea indicilor somatici, cu un progres de la o testare la alta, rată de
creștere fiind diferită de la o probă la alta, de la o clasă la alta.

88
După cum observăm, clasa experimentală a obținut valori mai bune decât clasa de control
la toate testele aplicate, cu diferențe semnificative în favoarea unei grupe sau a alteia, r ata
progresului fiind apropiată ca valoare.
La toate testele antropometrice aplicate (Tabelele 3.1 și 3.2) s -au obținut rezultate mai mari
la testarea finală, creșteri mai mult statistice, ele fiind nesemnificative la P>0,05, în cazul
lungimii trunchiului și a anvergurii și semnificative pentru talie, greutate și lungimea brațelor la
pragul de semnificație 1%, rezultate influențate de modificările morfologice ale organismului în
această perioadă, dar și a practicării exercițiului fizic.

Tabelul 3.1.Analiza comparativă a indicilor somatici inițiali și finali ai subiecților cuprinși în
experiment – băieți
Nr.
crt. Măsurători
antropometrice Grupele
și
statistica Indicii
inițiali Indicii
finali Statistica
X
± m
X ± m t P
1. Talia (cm) E 177,66±0,85 180,16±0, 80 3,09 <0,01
M 177,00±0,83 179,48±0,82 2,99 <0,01
t 0,55 0,60
P >0,05 >0,05
2. Greutatea (kg) E 65,94±1,13 68,72±1,08 2,50 <0,05
M 66,21±1,15 69,52±1,12 2,90 <0,05
t 0,17 0,52
P >0,05 >0,05
3. Lungimea
trunchiului ( cm) E 94,69± 0,23 95,02±0,21 1,50 >0,05
M 94,42±0,24 94,65±0,22 1,00 >0,05
t 0,82 1,23
P >0,05 >0,05
4. Lungimea
membrelor
inferioare (cm) E 83,97±0,35 85,13±0,31 3,51 <0,01
M 83,54±0,36 84,56±0,33 2,91 <0,01
t 0,86 1,27
P >0,05 >0,05
5. Anvergura ( cm) E 181,52±0,37 182,16±0,34 1,77 >0,05
M 181,10±0,40 181,61±0,40 1,22 >0,05
t 0,78 1,12
P >0,05 >0,05

Notă: P – 0,05; 0,01; 0,001 r ≥ 0,497 GE n=18; GM n=18
f = 17 t = 2,110; 2,898; 3,922;
f = 34 t = 2,034; 2,732; 3,608

89
Acestea au influențat pozitiv pregătirea motrice generală și specifică, a creat posibilitatea
de a menține la un nivel optim acumulările anterioare pe un termen mai îndelungat în baza
aplicării eficiente a mijloacelor specifice voleiului în lecțiile de educație fizică.
Tabelul 3.2. Analiza comparativă a indicilor somatici inițiali și finali ai subiecților cuprinși în
experiment – fete
Nr.
crt. Măsurători
antropometrice Grupele
și
statistica Indicii
inițiali Indicii
finali Statistica
X
± m
X ± m t P
1. Talia (cm) E 168,74±0,81 170,53±0,80 2,49 <0,05
M 168,21±0,80 169,84±0,80 2,29 <0,05
t 0,46 0,50
P >0,05 >0,05
2. Greutatea (kg) E 55,38±0,95 55,84±0,93 1,83 >0,05
M 55,76±0,97 57,42±0,94 1,95 >0,05
t 0,28 1,08
P >0,05 >0,05
3. Lungimea trunchiului
(cm) E 90,10±0,23 90,88±0,21 3,90 <0,01
M 90,00±0,24 90,44±0,22 2,18 <0,05
t 0,48 1,47
P >0,05 >0,05
4. Lungimea membrelor
inferioare (cm) E 78,23±0,34 79,27±0,30 3,58 <0,01
M 78,10 ±0,35 78,31±0,35 0,68 >0,05
t 0,26 2,09
P >0,05 <0,05
5. Anvergura ( cm) E 167,92±1,05 169,00±1,04 1,16 >0,05
M 168,03±1,07 168,70±1,06 0,70 >0,05
t 0,07 0,20
P >0,05 >0,05

Notă: P – 0,05; 0,01; 0,001 r ≥ 0,60 2 GE n=13; GM n=13
f = 12 t = 2,179; 3,055; 4,318;
f=24 t = 2,064; 2,797; 3,745

Astfel, talia la băieți prezintă o medie de 177,66 cm la începutul experimentului și 180,16
cm la sfârșitul acestuia, cu o rată de cre ștere de 2,5 cm la grupa experimentală. Grupa de control
are o medie de 177,00 cm la testarea inițială, iar la cea finală o medie de 179,48 cm, o rată de
creștere mai mică. Eroarea mediei (Tabelele A1.1, A1.2) are valori mici pentru ambele grupe,
ceea ce c aracterizează bine colectivele cercetate. La GE valorile abaterii standard arată o
împrăștiere mică a valorilor individuale (5,89 la testarea inițială și 5,72 la testarea finală), iar
valorile coeficientului de variabilitate fiind sub 10%, exprimă o omogen itate foarte bună pentru
colectivul de elevi. Analizând datele centralizate în Tabelul 3.1, se remarcă că valorile
înregistrate la testarea inițială de cele două grupe de băieți au valori apropiate, neexistând

90
diferențe semnificative (t=0,55, P>0,05). Date le obținute la sfârșitul experimentului ne arată
diferențe și aici, însă nesemnificative (t=0,60, P>0,05). Progresul înregistrat de GE la sfârșitul
experimentului evidențiază efectele pozitive ale mijloacelor și metodelor folosite asupra
indicelui de înălț ime, fapt susținut de valoarea criteriului t, acesta având un caracter semnificativ
de 3,09 la P <0,01.
La ambele grupe de fete, atât cea de experiment, cât și cea de control, s -au obținut creșteri
valorice ale mediilor de la o testare la alta cu rezultate mai mari pentru GE.
177,66
180,16
177
179,48
65,94
68,72
66,21
66,52
94,69
95,02
94,42
94,65
83,97
85,13
83,54
84,56
181,52
182,16
181,1
181,61
0255075100125150175200
Talia Greutatea Lung.tr. Lung.mbr.inf. Anvergura
GE TI GE TF GM TI GM TF
Fig.3.1. Prezentarea comparativă a valorilor indicilor somatici ai subiecților grupelor
experimental ă și martor (băieți)
Valoarea criteriului t calculat, pentru rezultatele obținute la testarea finală între cele două
grupe, evidențiază o diferență nesemnificativă (t=0,50 la P> 0.05) . Valorile lui tcalculat, între cele
două testări, la GM egal cu 2,29 ne arată o creștere semnificativă la P<0,05.
Valorile obținute la indicatorii de omogenitate ne arată că ambe le grupe experimentale
(băieți și fete) sunt bine caracterizate la ambele testări.
La indicatorul greutatea diferențele testării pentru grupa experiment este de 2,78 kg, iar
pentru grupa de control creșterea ponderală este de 3,31 kg. La fete, diferențele obținute între
testări sunt ușor ridicate.
Indicatorii statistici de dispersie indică o omogenitate normală în jurul mediei. Valorile Cv
caracterizează colective cu o omogenitate medie, cuprinse între 10 și 20%. La băieți diferen ța
dintre mediile grupei experimentale indică o valoare a criteriului t egală cu 2,50, la P<0,05,
astfel, cre șterile sunt semnificative. La grupa martor valoarea lui t este egală cu 2,90, la pragul de
semnifica ție P< 0,05, deci creșterile rezultatelor sunt semnificative.
Pentru rezultatele obținute la testarea inițială, cât și cea finală între cele două grupe
criteriul t evidențiază diferențe nesemnificative la P>0,05.

91
Lungimea trunchiului pentru băieți are valori ale mediei cu creșteri mici la ambele clase,
de la o testare la alta, ușor mai bune la GE . Dacă la GE media constituie 94,69 cm la testarea
inițială, apoi la testarea finală se înregistrează o medie de 95,02 cm, diferența fiind
nesemnificativă (t=1,50 la P>0,05).
168,74
170,53
168,21
169,84
55,38
55,84
55,76
57,42
90,1
90,88
90
90,44
78,23
79,27
78,1
78,31
167,92
169
168,03
168,7
020406080100120140160180
Talia Greutatea Lung.tr. Lung.mbr.inf. Anvergura
GE TI GE TF GM TI GM TF
Fig. 3.2 . Prezentarea comparati vă a valorilor indicilor somatici ai subiecților
grupelor experimental ă și martor (fete)

De asemenea, și elevele din grupa experimentală prezintă creșteri între cele două testări
mai bune decât grupa de control. Diferențele dintre mediile obținute eviden țiază o valoare a
criteriului t=3,90 la P<0,01, caracterizând creșterile ca fiind semnificative.
Datele obținute la lungimea membrelor inferioare ne arată pentru ambele grupe de băieți
diferențe mici între cele două testări, semnificative doar din punct de vedere statistic.
La fete creșterea mediilor de la o testare la alta indică rezultate puțin mai bune pentru
grupa experimentală.
Valorile lui t evidențiază diferențe între testări pentru g rupele experimentale la băieți și fete
la P<0,01. Atât la băieți, cât și la fete, pentru testarea inițială și cea finală valoarea criteriului t
este nesemnificativă ( P>0,05).
Anvergura ne arată la grupa experimentală băieți valori ale mediei ușor superioare față de
grupa martor. Diferența fiind de 0,64 cm față de 0,51 cm. Coeficientul de variabilitate ne indică
că datele obținute la ambele grupe de băieți au o împrăștiere mică cu valori sub 10%, ceea ce
denotă omogenitate mare a colectivelor cercetate. Rezultatele sunt consecința creșterii
biofiziologice normale a organi smului la această vârstă, dar și a acumulărilor determinate de
practicarea jocului de volei în lecția de educație fizică.

92
În continuare vom prezenta datele testării motricității generale în cele 10 probe (Tabelele
3.3 și 3.4).
Tabelul 3.3. Analiza comparat ivă a indicilor motric i inițiali și finali ai subiecților cuprinși în
experiment – băieți
Nr.
crt. Probe motrice Grupele
și
statistica Indicii
inițiali Indicii
finali Statistica
X
± m
X ± m t P
1. Alergarea de viteză 20 m
(sec) E 3,16±0,03 3,09±0,02 2,33 <0,05
M 3,20±0,04 3,18±0,03 0,50 >0,05
t 0,80 2,25
P >0,05 <0,05
2. Alergarea de
viteză 50 m (sec) E 7,77±0,04 6,94±0,05 3,69 <0,01
M 7,00±0,05 6,95±0,04 1,09 >0,05
t 0,86 3,00
P >0,05 <0,01
3. Săritura în lungime de pe loc
(cm) E 211,32±3,08 221,90±3,00 3,36 <0,01
M 210,11±3,10 213,06±3,07 1,21 >0,05
t 0,28 2,06
P >0,05 <0,05
4. Săritura pe verticală (detenta)
(cm) E 25,84±0,94 29,30±0,86 3,84 <0,01
M 25,00±0,92 26,66±0,93 1,27 >0,05
t 0,64 2,08
P >0,05 <0,05
5. Flotări (nr. repetări ) E 9,15±0,38 10,52±0,36 3,70 <0,01
M 8,88±0,39 9,45±0,37 1,53 >0,05
t 0,50 2,06
P >0,05 <0,05
6. Tracțiuni (nr. repetări ) E 6,00±0,34 7,10±0,31 3,35 <0,01
M 5,84±0,33 6,17±0,32 1,00 >0,05
t 0,34 2,11
P >0,05 <0,05
7. Ridicarea picioarelor întinse
din atârnat (nr. repetări ) E 11,10±0,56 13,06±0,53 4,34 <0,001
M 11,00±0,55 11,93±0,54 1,69 >0,05
t 0,13 2,05
P >0,05 <0,05
8. Ridicarea trunchiului din
culcat dorsal (nr. repetări ) E 25,36±0,42 26,89±0,40 3,73 <0,01
M 25,02±0,44 25,63±0,43 1,39 >0,05
t 0,56 2,13
P >0,05 <0,05
9. Extensia trunchiului din
culcat facial (nr. repetări ) E 33,55±0,55 35,49±0,51 3,66 <0,01
M 33,22±0,56 33,90±0,56 1,21 >0,05
t 0,42 2,09
P >0,05 <0,05
10. Exercițiu în 4 timpi (sec) E 30,12±1,02 26,25±1,00 3,83 <0,01
M 30,41±1,05 29,29±1,04 1,07 >0,05
t 0,20 2,11
P >0,05 <0,05
Notă: P – 0,05; 0,01; 0,001 r ≥ 0,497 GE n=18; GM n=18
f = 17 t = 2,110; 2,898; 3,922;
f = 34 t = 2,034; 2,732; 3,60

93
Media aritmetică obținută de subiecții din clasa experimentală la testarea finală a fiecărei
probe în parte prezintă creșteri mai mari față de clasa martor.

Tabelul 3.4. Analiza comparativă a indic ilor motric i inițiali și finali ai subiecților cuprinși în
experiment –fete
Nr.
crt. Probe motrice Grupele
și statistica Indicii inițiali Indicii finali Statistica
X
± m
X ± m t P
1. Alergarea de viteză
20 m (sec) E 3,79±0,08 3,54±0,06 3,85 <0,01
M 3,82±0,09 3,73±0,07 1,28 >0,05
t 0,25 2,11
P >0,05 <0,05
2. Alergarea de
viteză 50 m (sec) E 8,43±0,10 8,12±0,09 3,87 <0,01
M 8,50±0,11 8,39±0,10 1,22 >0,05
t 0,47 2,12
P >0,05 <0,05
3. Săritura în lungime de pe
loc (cm) E 152,69±3, 15 163,04±3,10 3,71 <0,01
M 150,10±3,17 153,78±3,16 1,30 >0,05
t 0,58 2,09
P >0,05 <0,05
4. Săritura pe verticală
(detenta) (cm) E 22,09±0,82 24,74±0,80 3,68 <0,01
M 21,57±0,84 22,34±0,83 1,04 >0,05
t 0,44 2,09
P >0,05 <0,05
5. Flotări (nr. repetări) E 6,15±0,26 7,01±0,22 3,91 <0,01
M 6,00±0,25 6,34±0,24 1,54 >0,05
t 0,42 2,09
P >0,05 <0,05
6. Tracțiuni (nr. repetări) E 5,74±0,28 6,69±0,26 3,96 <0,01
M 5,60±0,30 5,91±0,27 1,24 >0,05
t 0,34 2,11
P >0,05 <0,05
7. Ridicarea picioarelor
întinse din atârnat/număr
repetări E 9,76±0,48 11,21±0,44 3,54 <0,01
M 9,42±0,47 9,85±0,46 1,05 >0,05
t 0,51 2,12
P >0,05 <0,05
8. Ridicarea trunchiului din
culcat dorsal (nr. repetări) E 19,18±0,65 21,53±0,61 3,66 <0,01
M 19,00±0,66 19,71±0,64 1,22 >0,05
t 0,19 2,07
P >0,05 <0,05
9. Extensia trunchiului din
culcat facial (nr. repetări) E 23,83±0,58 25,69±0,55 3,72 <0,01
M 23,30±0,55 24,07±0,54 1,57 >0,05
t 0,66 2,10
P >0,05 <0,05
10. Exercițiu în 4 timpi (sec) E 34,50±0,81 31,53±0,79 4,18 <0,01
M 34,77±0,82 33,88±0,80 1,24 >0,05
t 0,19 2,10
P >0,05 <0,05
Notă: P – 0,05; 0,01; 0,001 r ≥ 0,602 GE n=13; GM n=13
f = 12 t = 2,179; 3,055; 4,318;
f= 24 t = 2,064; 2,797; 3,745

94
În ceea ce privește alergarea de viteză 20m pentru grupele de băieți, rezultatele au crescut
la ambele grupe, de la o testare la alta. La grupa experimentală media este egală cu 3,16 sec. în
testarea iniți ală și 3,09 sec. la testarea finală, aceasta denotă o îmbunătățire a timpului cu 0,7 sec.
3,163,79
3,093,543,23,82
3,183,73
01234sec.
TI TF TI TFAlergare de viteză 20m
Băieți Fete
Fig. 3.3 . Prezentarea comparativă a mediilor grupelor experimental ă și martor (băieți și
fete), testăr ea inițială ș i finală

Progresul înregistrat la clasa experimentală evidențiază eficacitatea metodei folosite, fapt
susținut de valoarea criteriului t, egal cu 2,33 la P <0,05.
La clasa de control, remarcăm rezultate ușor îmbunătățite la testarea finală față de testarea
inițială (3,18 sec față de 3,20 sec, cu o diferență de 0,02 sec). Valorile lui t evidențiază diferențe
între medii nesemnificative (t=0,5 la pragul de 0,5%).
La fete, se constată că în proba de viteză la clasa experimentală s -a obținut o cre ștere a
valori lor medii mai bune (3,79 sec. la începutul testării și de 3,54 sec. la sfârșit, deci o diferență
de 0,25 sec) față de clasa martor la care îmbunătățirea este de 0,09 sec.
Valorile lui t pentru GE semnifică valori egale 3,85 la P<0,01 determinate de folosir ea
mijloacelor specifice jocului de volei. La grupa de control valorile lui t arată diferențe
nesemnificative (t=1,28 la P>0,05).
Diferența mediilor la cele două eșantioane indică o valoare a criteriului egală cu 2,11 la
P<0,05.Valorile obținute pentru ind icatorii statistici de dispersie și omogenitate ne arată că, la
cele două grupe experimentale sunt bine caracterizate la ambele testări.
Alergarea de viteză 50 m constituie dintr -o alergare pe teren plat (băieți și fete) în
conformitate cu precizările prog ramei școlare și a normelor S.N.E.E. Grupa experiment Grupa martor

95
Toate grupele cercetate înregistrează îmbunătățiri ușoare la această probă. Mediile obținute
la băieți sunt mai bune de la o testare la alta cu o creștere mai bună la grupa experimentală,
diferența fiind de 0,83 sec. ( Tabelul 3.3). Și la fete mediile sunt mai bune între cele două testări,
creșterile indicând în favoarea grupei experimentale. Deși, diferențele indică progres, evoluția
mediilor este lentă.
Astfel, constatăm o îmbunătățire ușoară a valorilor de la 8,43 sec. la 8,12 sec. la fetele din
clasa experimentală (d=0,31 sec). Fetele din GE au obținut valori mai bune fa ță de fetele din
GM, d=0,27 sec. în favoarea GE (Fig ura 3.4).
7,778,43
6,948,12
78,5
6,958,39
0246810sec.
TI TF TI TFAlergare de viteză 50m
Băieți Fete
Fig. 3.4 . Prezentarea comparativă a valorilor medii obți nute la testăr ea inițială și finală a grupelor
experimental ă și martor (băieți și fete)

Valorile mici ale abaterii standard (0,23) și erorii mediei (0,09) la fete nu prezintă o
împrăștiere mare, având deci o amplitudine mică, aspect ce ne arată că media o bținută este
reprezentativă.
La fel, putem menționa că pentru grupele de băieți care și ele prezintă valori mici (0,21
pentru abaterea standard și 0,05 eroarea mediei), media fiind reprezentativă.
Coeficientului de variabilitate egal cu 10% ne indică o o mogenitate mare, ceea ce
caracterizează colectivele cercetate.
Din analiza mediilor înregistrate de grupa experimentală și grupa martor băieți la testarea
finală, date prezentate în Tabelul 3.3 , se remarcă diferențe dintre aceste rezultate care fiind
semni ficative (t=3,00 la p<0,01). Grupa experiment Grupa martor

96
Diferențele dintre cele două grupe de fete la testarea finală prezintă valori semnificative ale
lui t (2,12 la P<0,05).
Așa dar constatăm că vit eaza demonstrată de subiecți la cele două probe de alergare
prezintă o dinamică uș oară. La băieți găsim o pregătire mai bună decât la fete, prin urmare, în
condițiile de organizare a lecțiilor obișnuite prin aplicarea mijloacelor de volei se poate perfecta
viteza de deplasare.
211,32
152,69221,9
163,04210,11
150,1213,06
153,78
050100150200250cm
TI TF TI TFSăritura în lungime de pe loc
Băieți Fete
Fig. 3.5. Prezentarea compar ativă a valorilor medii obținute la testăr ea inițială și finală a
grupelor experimental ă și martor (băieți și fete)

La s ăritură în lungime de pe loc rezultatele obținute de subiecții grupei de control la
testarea finală indică valori mai bune cu o diferen ță de 2,95 cm față de testarea inițială, pe când
subiecții clasei experimentale înregistrează la finalul experimentului, o diferență egală cu
10,58cm în favoarea testării finale.
La fete (GE) în experimentul formativ creșterile mediilor de la o testare la alta indică un
rezultat egal cu 10,35 cm, diferența fiind în favoarea testării finale.
La grupa martor diferența mediilor indică o valoare de 3,68 cm, la fel, în favoarea testării
finale (Tabelele 3.3, 3.4).
Valorile criteriului t indică diferențe semnifi cative atât pentru băieții din G E (t=3,36 la
P<0,01), cât și pentru fete (t=3,71 la P<0,01). Astfel, remarcăm o pregătire ascendentă a
subiecților din grupele e xperimentale testate.
La grupele martor găsim diferențe nesemnificative de la o testare la alta, atât la băieți, cât
și la fete, unde t calculat are valori de 1,21, respectiv 1,30 la P>0,05. Privind diferențele la
testarea finală dintre cele două grupe de băieți, găsim valori semnificative ale lui t =2,06, la Grupa experiment Grupa martor

97
pragul de semnificație P<0,05. Și valoril e lui t înregistrate între grupele de fete, la testarea finală,
ne arată creșteri semnificative de 2,09 , la P<0,05.
Coeficientul de variație are valori în jurul de 10% pentru grupele experimentale, ceea ce
demonstrează colective cu omogenitate foarte bună, cu o reprezentare bună pentru șirul de date.
Pentru grupele martor Cv% prezintă valori mai mari decât 10%, omogenitatea fiind moderată .
Săritura pe verticală (detenta), este un element specific jocului de volei în care se
manifestă forța explozivă, atestă o evoluție ascendentă a valorilor de la o testare la alta în cazul
grupelor experimentale (băieți și fete).
La începutul experimentului, media la GE este de 25,84 cm la băieți și de 22,09 cm la fete,
valori ce caracterizează vârsta subiecților.
La testar ea finală indicii se îmbunătățesc la băieți cu 3,46 cm, ceea ce reprezintă o
diferență semnificativă la P <0,01 (Fig ura 3.6).
25,84
22,0929,3
24,74 25
21,5726,66
22,34
051015202530cm
TI TF TI TFSăritura pe verticală (detenta)
Băieți Fete
Fig. 3.6. Prezentarea comparativă a valorilor medii obținute la testăr ea inițială și finală a grupelor
experimental ă și martor (băieți și fete)

Coeficientul de variabilitate cuprins între valori de 11,56% și 14,53% exprimă
omogenitatea bună a grupelor investigate.
La grupa martor băieți, diferențele între cele două testări indică creșteri nesemnificat ive,
demonstrate de valorile criteriului t=1,27 la pragul de semnificație P >0,05. Diferența mediilor
între grupele experiment și martor la testarea inițială indică valori ale criteriului t =0,64 la
P>0,05, deci nesemnificative, iar pentru testarea finală cr iteriul are valori ale lui t=2,08 la
P<0,05, ceea ce atestă diferen țe semnificative în această probă. Grupa experiment Grupa martor

98
La fete, creșterile valorice pentru GE sunt mai bune cu 2,65 cm, față de 0,77 cm la clasa
martor, creșteri semnificative confirmate de valorile criteriul ui t la P<0,01. Pentru elevele grupei
de control, creșterile între cele două testări sunt nesemnificative (t=1,04 la P>0,05).
Diferențele rezultatelor între cele două grupe (GE și GM) obținute la s fârșitul
experimentului indică valori ale lui t=2,09 la P<0 ,05, ceea ce confirmă valori semnificative ale
datelor obținute.
Fiind o probă influen țată de factori somatici (cre șterea în greutate), a determinat valori ale
Cv% mai mari pentru colectivul de fete (cuprinse între 20,1%; 16,52% la începutul testării și
17,22%; 16,23% la sfârșitul testării), ceea ce ne indică o lipsă de omogenitate a acestora
determinată de valorile individuale.
Considerăm că îmbunătățirea valorilor la acest indice a fost influențată pentru clasa
experimentală și de algoritmii pentru însu șirea procedeului tehnic lovitura de atac, factor
principal în câștigarea puncte lor în jocul de volei.
La proba flotări la începutul experimentului s -a înregistrat un nivel mediu de execuții la
grupa experimentală băieți egală cu 9,15 execuții, ca la testa rea finală să se realizeze o medi e de
10,52 execuții, diferenț ă ce indică prin calcularea criteriului t în valoare de 3,7 la P <0,01 , creșteri
semnificative . La nivelul grupei martor la fel s -a obținut o medie de 8,88 execuții, iar la sfârșitul
experimentul ui -9,45 execuții, deci un progres nesemnificativ, probat de valorile lui t=1,53 la
P>0,05 .
La grupa experimentală fete, media înregistrată la cele două testări exprimă o creștere doar
din punct de vedere statistic, ceea ce ne arată diferențe între medii egală cu 0,86 execuții
(Figura 3.7).
Diferențele mediilor între cele două testări ale fetelor grupei experimentale scot în eviden ță
o valoare a lui t = 3,91, la P<0,01, ele fiind semnificative, iar la grupa martor criteriul t calculat
indică o valoare de 1,54 la P>0,05 prin urmare o cre ștere nesemnificativă.
Dacă la băieți, abaterea standard și c oeficientul de variabilitate prezintă o împrăștiere mică
a datelor, indicând o omogenitate bună a grupelor investigate, la fete Cv% cuprins între 22,93%
la începu tul experimentului, și 20,34 % în final, ne indică o dispersie mai mare a datelor, deci o
lipsă de omogenitate a acestor grupe.
La testarea finală a celor două eșantioane de fete (GE și GM), se observă diferențe ale
mediilor în favoarea fetelor din GE, valoarea criteriului t egală cu 2,09 la pragul P <0,01, deci
creșteri semnificative ale performanțelor . La băieți, rezultatele obținute exprimă diferențe
semnificative, confirmate de valoarea criteriului t egală cu 2,06 la P<0,05.

99

9,15
6,1510,52
7,018,88
69,45
6,34
024681012nr.
repetări
TI TF TI TFFlotări
Băieți FeteFig. 3.7 . Prezentarea comparativă a valorilor medii , testăr ea inițială și finală a grupelor
experimental ă și martor (băieți și fete)

La proba tracțiuni se observă aceeași tendință, însă rezultatele sunt diferite, determinate de
modalitatea de execuție la fete, față de cea executată de băieți (descrise la Capitolul 2.1).
La ambele grupe băieți, se observă o îmbunătățire a rezultatelor, la grupa experimentală ,
mediile obținute prezentând o evoluție ascendentă cu valori de 6 execuții în testarea inițială și 7,1
execuții la cea finală (d=1,1 execuții).
Subiecții grupei martor înregistrează o medie puțin mai slabă în finalul experimentului – de
6,17 față de 5,84 execuții, la testarea inițială (Fig ura 3.8).
Pentru grupele de fete, mediile sunt în creștere d e la o testare la alta cu o rată mai bună
pentru grupa experimentală.
Creșterea cu 0,95 execuții mai mult a determinat valori ale testului t=3,96 la P<0,01, ceea
ce ne indică diferențe semnificative din punct de vedere statistic.
Abaterea standard arată o împrăștiere mare, la băieți pentru, testarea inițială.
La sfârșitul experimentului pedagogic s -a mărit și omogenitatea colectivului, deoarece
coeficientul de variație egal cu 28% la testarea inițială (lipsă de omogenitate) descrește până la
19,92 %, în testarea finală (omogenitate relativ bună).
Privind diferențele mediilor subiec ților grupei experiment și ale grupei martor la testarea
finală, criteriul t indică o valoare de 2,11 la P<0,05, pentru băieți și 2,11 la P<0,05 la fete, ceea
ce indică o ușoar ă creștere a forței brațelor atât la băieți, cât și la fete.

Grupa experiment Grupa martor

100

9,15
6,1510,52
7,018,88
69,45
6,34
024681012nr.
repetări
TI TF TI TFTracțiuni
Băieți Fete Fig. 3.8. Prezentarea comparat ivă a valorilor medii la testărea inițială și finală a grupelor
experimental ă și martor (băieți și fete)
Din prezentarea grafică se pot observa valorile ascendente obținute atât la grupa martor, cât
și la grupa experimentală, la fete evoluția fiind mai bună.
Așadar, s -au obținut diferențe semnificative între mediile finale și mediile inițiale în cadrul
grupei experimentale, ceea ce ne demonstrează eficiența aplicării în lecția de educație fizică cu
teme din jocul sportiv volei , a programei propuse, a metodelor și mijloacelor și exercițiilor
utilizate.
Forța musculaturii abdominale ridicarea picioarelor întinse la 90° (băieți) ș i a genu nchilor
la piept (fete), se execută diferit și descrierea e făcută în Capitolul 2.1.
Rezultatele înregistrate la proba cercetată indică la grupa experimentală (băieți ) la testarea
finală o creștere de 1,96 execuții superioară fa ță de testarea ini țială, res pectiv observăm o ușoară
îmbunătățire a mediei și la grupa martor, cu 0,93 execuții la testarea finală.
Valorile indicatorilor de dispersie și omogenitate indică valori mici cu o împră știere mică
a datelor și omogenitate bună.
Dacă ne vom referi la difere nța mediilor dintre testările ini țială și finală ale grupei
experimentale se observă că, criteriul t calculat este egal cu 4,34 la P<0,001, demonstrând
creșteri semnificative a valorilor individuale la finalul experimentului la cele două testări, ceea
ce dovedește o activitate bine organizată la educația fizică. La grupa martor, valoarea lui t este de
1,69 la P>0,05, ceea ce ne arată valori nesemnificative. Diferen țele dintre grupa experimentală și
cea martor la testarea finală i ndică o valoare a criteriulu i t=2,05 la pragul de semnificație P<0,05, Grupa experiment Grupa martor

101
ceea ce ne confirmă că la testarea finală rezultatele au crescut, fiind semnificative. Pentru
grupele de fete, creșterile de la o testare la alta sunt mai bune la grupa experimentală , valorile
criteriului t=3,54 l a P<0,01. Și aici împrăștierea datelor este mică, gradul de omogenitate fiind
bun.
11,19,7613,06
11,21 11
9,4211,93
9,85
02468101214nr.
repetări
TI TF TI TFRidicarea picioarelor întinse din atârnat (B) genunchi la piept (F) 30sec
Băieți Fete
Fig. 3.9. Prezentarea comparativă a mediilor la testăr ea inițială și finală a grupelor
experimentală și martor (băieți și fete)

Analizâ nd rezultatele obținute pentru f orța musculaturii abdominale, ce s -a evaluat prin
proba de ridicare a trunchiului din culcat dorsal (RTR) constatăm că, la testarea inițială, media
calculată pentru grupa experimentală este de 25,36 ridicări cu o eroare a me diei de 0,42, ca la
testarea finală, rezultatul să indice o medie de 26,89 execuții, adică performanțe mai bun e față de
cele ale subiecților din grupa martor , care înregistrează o medie de 25,63 execuții (Figura 3.10).
25,36
19,1826,89
21,5325,02
1925,63
19,71
051015202530nr.
repetări
TI TF TI TFRidicarea trunchiului din culcat dorsal 30sec
Băieți Fete
Fig. 3.10. Prezentarea comparativă a valorilor medii la testăr ea inițială și finală a grupelor
experimental ă și martor (băieți și fete) Grupa experiment Grupa martor
Grupa experiment Grupa martor

102
Diferențele mediilor dintre testările ini țială și finală a le subiecților din grupa experimentală
au valoarea lui t calculat egală cu 3,73 la P<0,01, rezultatele crescând spre finele experimentului.
În ceea ce prive ște grupa martor, valoarea lui t =1,39, ce denotă rezultate nesemnificative
ale subiec ților (P>0,05). Diferen țele mediilor dintre grupele experiment și martor la tes tarea
finală arată o valoare a lui t = 2,13, la P<0,05, rezultatele subiec ților din această grupă dovedind o
superioritate fa ță de valorile celor din grupa martor.
Testarea finală pentru GE fete atestă o ușoară cre ștere de 2,35 repetări, eroarea mediei
fiind egală cu 0,61 repetări. Indicatorii de dispersie și omogenitate arată o împră știere medie a
valorilor și o omogenitate bună. Pentru această probă subiec ții testați înregistrează valori
superioare baremului minim stabilit de S.N.E.E. pentru ambele grupe.
Rezultatele obținute în proba de forță a spatelui, extensia trunchiului din culcat facial, ne
arată valori ale mediilor mai bune în testarea finală pentru ambele grupe supuse experimentului
față de grupele martor.
33,55
23,8335,49
25,6933,22
23,333,9
24,07
010203040nr.
repetări
TI TF TI TFExtensia trunchiului 30sec
Băieți Fete
Fig. 3.1 1. Prezentarea comparativă a valorilor medii la testăr ea inițială și finală a grupelor
experimental ă și martor (băieți și fete)

La băieți, GE prezintă diferențe între testări semnificative, valorile lui t=3,66 la P<0,01, pe
când diferențele grupei martor sunt inferioare, t=1,21 la P>0,05, deci nesemnificative.
Indicatorii de dispersie și omogenitate înregistrează valori mici în cele două testări: la
grupa experimentală băieți abaterea standard prezintă valori de 2,19, iar Cv% atestă valori sub
10%, ceea ce ne arată o împră știere mică și omogenitate mare a colectivelor cercetate. Grupa experiment Grupa martor

103
Aceeași situație găsim la grupele de fete, valorile indicatorilor de dispersie fiind mici, deci
o împrăștiere a datelor normală, mediile fiind reprezentative pentru subiecții testaț i.
Testul exercițiul în patru timpi (coreene), probă care cere în efectuarea a 15 execuții
înregistrându -se timpul de execuție, se observă l a băieți o îmbunătățire a timpului de execuție al
subiecților grupei experimentale cu 3,87 sec. comparativ cu 1,12 sec. al grupei martor. Aceeași
tendință se observă și la fete, o îmbunătățire a timpului de execuție la grupa experimentală
d=2,97 sec. mai bun la testarea finală, pe când la grupa martor îmbunătățirea arată o diferență de
0,89sec. Dat fiind că această prob ă combinată din forță -viteză -rezistență, care necesită o muncă
mai intensă pe o perioadă de timp îndelungată.
Așa cum se observă din Tabelele 3.3, 3.4, la grupele martor (băieți și fete) rezultatele
obținute, inițial și final, indică diferențe nesemnificat ive la P˃0,05.
La grupele experimentale băieți valorile mediilor între testarea inițială și finală marchează
creșteri semnificative, valoarea lui t=3,83 la P<0,01. Indicatorii statici de dispersie, abaterea
standard și Cv% ne indică o omogenitate a colecti velor bună în ambele cazuri.
30,1234,5
26,2531,5330,4134,77
29,2933,88
05101520253035sec
TI TF TI TFExercițiu în 4 timpi
Băieți Fete
Fig. 3.12. Prezentarea comparativă a mediilor la testăr ea inițială și finală a grupelor
experimental ă și martor (băieți și fete)

La fel, la fete, testarea finală indică valori ale criteriului t (GE) la pragul de semnificație
P˃0,01 , prezintă diferențe semnificative .
Diferențele mediilor înregistrate la testarea finală dintre grupele experiment și martor atât
la băieți, cât și la fete ne arată valori ale lui t = 2,11 și respectiv 2,10 la P<0,05, ceea ce denotă o
superioritate a subiec ților din aceste grupe fa ță de valorile celor din grupa martor. Grupa experiment Grupa martor

104
La ambele grupe indicatorii de dispersie abaterea standard și Cv%, prezintă valori scăzute,
ce probează o omogenitate foarte bună și o împrăștiere mică a datelor.
Din Fig ura 3.12 se observă o dinamic ă a mediilor înregistrate în cele două testări. Analiza
efectuată ne permite să afirmăm că elevele grupei experimentale au o dinamică ascendentă ce se
datorează aplicarea mijloacelor specifice jocului de volei în cadrul lecțiilor în mod organizat și
intensiv.
În concluzie , putem spune că din analiza și interpretarea datelor înregistrate în cele zece
probe de motricitate subiecții din grupele experimentale prezintă la finalul cercetării rezultate
ușor îmbunătățit e. Astfel, se evidențiază diferențe semnificative la pragul de semnificație P<0,05
la proba de alergare de viteză 20 m (băieți), P<0,001 în proba de ridicare a picioarelor întinse din
atârnat pentru băieți, iar pentru celelalte probe diferențele dintre tes tări evidențiază creșteri cu
mărimi ai coeficientului t care a atins pragul de semnificație la P<0,01 .
Rezultatele experimentului pedagogic efectuat în vederea evaluării rezultatelor obținute
pentru probele tehnice specifice din jocul de volei ale elevilo r cercetați sunt prelucrate statistic și
prezentate în Tabelele 3.5 și 3.6.

Tabelul 3.5 . Analiza comparativă a indicilor inițiali și finali pentru probele specifice jocului de
volei a le subiecților cuprinși în experimentul pedagogic – băieți
Nr.
crt. Probe
tehnice Grupele
și statistica Indicii inițiali Indicii finali Statistica
X
± m
X ± m t P
1. Serviciul zona 5
(nr.reușite) E 6,66±0,19 7,36±0,16 3,88 <0,01
M 6,53±0,20 6,87±0,18 1,79 >0,05
t 0,48 2,06
P >0,05 <0,05
2. Serviciul zona 1
(nr.reușite) E 6,50±0,17 7,12±0,15 3,87 <0,01
M 6,31±0,18 6,64±0,18 1,83 >0,05
t 0,76 2,09
P >0,05 <0,05
3. Lovitura de atac
(nr.reușite) E 7,63±0,18 8,26±0,16 3,70 <0,01
M 7,50±0,19 7,76±0,17 1,44 >0,05
t 0,50 2,17
P >0,05 <0,05
4. Pasa cu două
mâini de jos
(nr.reușite) E 16,61±0,54 18,60±0,51 3,75 <0,01
M 16,38±0,55 17,02±0,54 1,16 >0,05
t 0,30 2,13
P >0,05 <0,05
5. Pasa cu două mâini
de sus (nr.reușite) E 20,83±0,66 23,11±0,63 3,51 <0,01
M 20,42±0,65 21,26±0,64 1,30 >0,05
t 0,44 2,08
P >0,05 <0,05
Notă: P – 0,05; 0,01; 0,001 r ≥ 0,497 GE n=18; GM n=18
f = 17 t = 2,110; 2,898; 3,922;
f = 34 t = 2,034; 2,732; 3,608

105
În urma analizei comparative a rezultatelor iniți ale ale nivelului de însușire a elementelor
tehnice specifice jocului de volei la elevii investigați din grupa experimentală și grupa martor
(băieți) se observă o diferență a mediilor la toate probele în cadrul testării inițiale, progresele
fiind, însă, ne semnificative, ceea ce demonstrează că la începutul experimentului grupele aveau o
pregătire omogenă din punctul de vedere al stăpânirii procedeelor tehnice.
Evoluția este diferită la băieți în comparație cu fetele, după cum se constată din Tabelele
3.5 și 3.6 din Fig urile 3.13-3.17 prezentate în lucrare.
Dacă la început nu s -au înregistrat rezultate bune la testarea inițială, pe parcurs, prin
aplicarea mijloacelor specifice jocului de volei, subiecții și -au îmbunătățit capacitatea motrice
generală, ceea c e a cauzat executarea mai perfectă a procedeelor tehnice și aplicarea lor eficientă
în timpul jocurilor bilaterale.
Astfel, se poate observa că însușirea procedeelor tehnice cercetate decurge neuniform, ceea
ce ne explică particularitățile individuale ale celor testați și instruiți în lecțiile de educație fizică.
La subiecții grupei experimentale (băieți) se observă o pregătire mai bună la serviciul în
zona 5, pasa cu două mâini de sus și preluare (pasa cu două mâini de jos) și o pregătire puțin
scăzută la serviciul în zona 1 și lovitura de atac.
Totuși, putem vedea o evoluție considerabilă la toate componentele tehnice la cea de a
doua testare, ceea ce demonstrează că metoda aplicată a fost optimă.
Astfel, putem observa că valorile testului t indică o creș tere semnificativă care denotă o
însușire bună a exercițiilor , ce contribuie la o creștere a forței și preciziei mișcărilor.
Din Tabelul 3.6 la probele aplicate în grupele de fete se observă că rata de creștere a
valorilor mediei, pentru grapa experimental ă, este mai bună de la o testare la alta, în toate
probele, diferențele mediilor sunt confirmate de valorile criteriului t la un prag de semnificație
P<0,01.
Grupa de control înregistrează creșteri nesemnificative determinate de valorile lui t la
P>0,05. În cadrul testului serviciul în zona 5 la finalul testărilor grupele experimentale, atât la
fete, cât și la băieți, realizează execuții mai bune decât grupele martor.
Coeficientul de variație din cadrul echipei experimentale băieți de 8,62 % este mai mic f ață
de cel de 15,26 %, al grupei martor, ceea ce denotă o omogenitate mai mare a rezultatelor grupei
experimentale față de grupa martor.
Diferența mediilor obținute în testările finale la cele două grupe de băieți, valoarea
criteriului t calculat este ega l cu 2,06 la P<0,05.

106
Tabelul 3.6. Analiza comparativă a indicilor inițiali și finali pentru probele specifice jocului de
volei ale subiecților cuprinși în experimentul pedagogic – fete
Nr.
crt. Probe
tehnice Grupele
și
statistica Indicii
inițiali Indicii
finali Statistica
X
± m
X ± m t P
1. Serviciul zona 5
(nr.reușite) E 6,00±0,38 7,27±0,36 3,85 <0,01
M 5,72±0,39 6,17±0,37 1,32 >0,05
t 0,52 2,11
P >0,05 <0,05
2. Serviciul zona 1
(nr.reușite) E 5,10±0,43 6,55±0,40 3,92 <0,01
M 5,00±0,4 2 5,36±0,41 0,97 >0,05
t 0,17 2,09
P >0,05 <0,05
3. Lovitura de atac
(nr.reușite) E 5,65±0,42 6,96±0,38 3,63 <0,01
M 5,41±0,43 5,78±0,42 0,97 >0,05
t 0,40 2,07
P >0,05 <0,05
4. Pasa cu două mâini de
jos (nr.reușite) E 14,18±0,46 15,68±0,44 3,75 <0,01
M 13,88±0,47 14,33±0,45 1,10 >0,05
t 0,45 2,15
P >0,05 <0,05
5. Pasa cu două mâini de
sus (nr.reușite) E 18,95±0,58 20,84±0,56 3,70 <0,01
M 18,62±0,59 19,17±0,57 1,06 >0,05
t 0,40 2,09
P >0,05 <0,05
Notă: P – 0,05; 0,01; 0,001 r ≥ 0,602 GE n=13; GM n=13
f = 12 t = 2,179; 3,055; 4,318;
f= 24 t = 2,064; 2,797; 3,745
La finele experimentului, grupa experimentală fete obține o creștere a reușitelor de 1,27
mai mult (o medie de 7,27 reușite la testarea finală față de 6 reușite la cea inițială), ceea ce indică
diferențe semnificative t = 3,85 la P<0,01. Grupa martor prezintă diferențe mici, nesemnificative
(t=1,32 la P>0,05). Valorile Cv% ne arată o împrăștiere a datelor în juru l valorii centrale, deci o
slabă omogenitate atât la GE, cât și la GM .
6,6667,36 7,27
6,53
5,726,87
6,17
02468
TI TF TI TFSeviciul în zona 5
Băie ți Fete
Fig. 3.13. Prezentarea comparativă a valorilor medii a le grupelor experimental ă și martor, la
testăr ea inițială și finală (băieți și fete) Grupa experiment Grupa martor

107
Numărul de r eușite este mai mare și în cazul probei tehnice s erviciul în zona 1 și la băieți
(cu creștere de 1,62 reușite), și la fete (un progres de 1,45).
6,5
5,17,126,556,31
56,64
5,36
02468
TI TF TI TFServiciu în zona 1
Băieți Fete
Fig. 3.14. Prezentarea comparativă a valorilor medii a le grupelor experimental ă și martor,
testăr ea inițială și finală (băieți și fete)
Valorile abaterii standard arată o împrăștiere mică a valorilor individuale pentru băieți, iar
Cv% are valori de 9,51 % și 11,7%, exprimând o omogenitate bună a colectivelor studiate.
Diferențele m ediilor la finalul experimentului sunt semnificative exprimate prin valoarea
lui t=3,88 la P<0,01. Valorile lui t de 2,06 obținute la testarea finală între grupa experimentală și
cea de control ne arată creșteri semnificative la P<0,05.
Și pentru grupa de fete valorile criteriului t=3,92 ne indică creșteri semnifi cative la P<0,01.
Valorile lui t independent atestă diferențe semnificative (P<0,05) între grupe la finalul
experimentului .
La proba tehnică lovitura de atac creșterea reușitelor grupei experimen tale băieți a fost de
0,63 reușite comparativ cu o creștere de 0,26 pentru grupa de control, deci ușor mai bune.
De asemenea, la fete creșterea mediei grupei experimentale a fost de 1,61 reușite (mai bună
decât a băieților), în co mparație cu creșterea re lativ mai mică a grupei de control ce a avut un
progres de 0,37 reușite (Fig ura 3.15).
Gradul de omogenitate al datelor este mare, dat de indicatorii de omogenitate ale căror
valori sunt mici. În această probă, pentru grupa experi mentală băieți diferențele lui t prezintă
valori de 3,70 la P<0,01 , cu diferențe semnificative, pe când pentru grupa de control criteriului t
arată valori de 1,44 la pragul de semnificație P>0,05, deci creșterile sunt nesemnificative.
Grupa experimentală , fete realizează creșteri s emnificative între cele două testări, fapt
confirmat de valorile lui t=3,63 la P<0,01. Valorile lui t independent de 2,07 la P<0,05 obținute
între cele două grupe la testarea finală ne indică diferențe semnificative, deci eficiența
mijloacelor folosite. Grupa experiment Grupa martor

108

7,63
5,658,266,967,5
5,417,76
5,78
0246810
TI TF TI TFLovitura de atac
Băie ți FeteFig. 3.15 . Prezentarea comparativă a valorilor medii în proba lovitura de atac obținute de grupa
experimental ă și martor, testarea inițială și finală (băieți și fete)
În cadrul procedeului pasa cu două mâini de jos și pasa c u două mâini de sus la toate
grupele s -au înregistrat medii superioare față de testarea de început, mai bune ale subiecților din
grupele experimentale.
Astfel, în cazul pasei cu două mâini de jos (preluarea) diferențele înregistrate la grupa
experimental ă băieții ne arată un progres de 1,99 reușite față de 0,64 reușite pentru grupa de
control. Gradul de omogenitate al grupei în finalul experimentului s -a îmbunătățit exprimat de
valorile mici ale indicatorilor de omogenitate.
Diferențele lui t prezintă va lori egale cu 3,75, adică, datele sunt semnificative la P<0,01 .
Pentru grupa martor valorile criteriului t obținute între cele două testări, (t=1,16 la P>0,05 ), arată
diferențe nesemnificative.
9,15
6,1510,52
7,018,88
69,45
6,34
051015nr.
repetări
TI TF TI TFFlotări
Băie ți Fete
Fig. 3.16. Prezentarea compa rativă a valorilor medii ale grupei experimental ă și martor,
testarea inițială și finală (băieți – fete)
La sfârșitul experimentului pentru această probă la fete s -au obținut medii mai bune cu
1,50 reușite pentru grupa experimentală față de grupa martor 0, 45 reușite. Valorile lui t Grupa experiment Grupa martor
Grupa experiment Grupa martor

109
înregistrate între cele două testări indică diferențe semnificative ale GE, t=3,75 la P<0,01 față de
GM, unde creșterile sunt nesemnificative (t =1,10 la P>0,05).
Verificarea ipotezei statistice efectuată prin calcularea lui t independent, pentru rezultatele
obținute la testarea finală între cele două grupe, evidențiază o diferență semnificativă (t=2,15 , la
P<0,05 ).
În cadrul testării inițiale pentru pasa cu două mâini de sus media calculată la grupa
experimentală de băieți est e de 20,83 execuții în 30 sec. eroarea mediei egală cu 0,40, iar la
testarea finală rezultatul fiind superior – de 23,11 execuții fa ță de cel al grupei martor (21,26
repetări).
20,8318,9523,1120,84 20,4218,6221,26
19,17
0510152025
TI TF TI TFPasa cu două mâini de sus
Băie ți Fete
Fig. 3.17. Prezentarea comparativă a valorilo r medii ale grupei experimental ă și martor,
testarea inițială și finală (băieți -fete)
Diferențele mediilor dintre testările ini țială și finală ale grupei experimentale arată
valoarea lui t egală cu 3,51 la P<0,01, rezultatele fiind superioare la final. În ceea ce prive ște
grupa martor, valoarea lui t este de 1,30, ce ea ce exprimă rezultate nesemnificative ale
subiecților (P>0,05). Diferen țele mediilor dintre grupele experiment și martor la testarea finală
arată o valoare a lui t de 2,08, la P<0,05, rezultat ele subiec ților din această grupă denotă o
superioritate fa ță de valorile celor din grupa martor.
Analizând dinamica rezultatelor dintre grupa experimentală și grupa de control la testarea
finală pentru fete, se observă diferen țele superioare ale GE față d e GM, diferențe reprezentative
din punct de vedere statistic cu valori ale criteriului t egale cu 2,09 la P <0,05, deci creșteri
semnificative.
După cum se poate observa, există o creștere atât la fete, cât și la băieți, predominantă fiind
creșterea la băi eți. Grupa experiment Grupa martor

110
De aici putem trage concluzia că băieții au asimilat mai rapid tehnica de lovire a mingii sau
săritura pe verticală, care îi ajută să trimită mingea peste fileu. La fete se poate observa o
pregătire mai slabă la testarea inițială la serviciul în zona 1, după care apare o evoluție mai bună
la testarea finală. Fetele, prin natura lor, au o pregătire fizică și motrice mai slabă, după cum se
poate observa din probele testate.
În concluzie putem afirma că rezultatele obținute în probele de control privin d pregătirea
tehnică a elevilor din grup ele experimental e fete și băieți, sunt mai bune decât cele obținute de
subiecții din grupa martor.
Rezultatele obținute ne dovedesc că subiecții din grupa experimentală au fost influențați
benefic de mijloacele sp ecifice voleiului folosite în orele de educație fizică și pe fondul acestora
s-a perfecționat execuția procedeelor tehnice.
Putem afirma că planificarea riguroasă, standardizarea și dozarea optimă a exercițiilor și
structurilor motrice pentru realizarea t emelor din volei a asigurat o eficiență crescută a lecțiilor
de educație fizică, confirmând astfel ipoteza formulată inițial în experiment.
Analizând dinamica procesului de însușire a procedeelor tehnice prin metoda experților ,
menționăm creșteri ale rezu ltatelor la toate grupele (Tabelele 3.7 și 3.8), însă cu diferențe ceva
mai bune obținute de grupele experimentale.
Tabelul 3.7. Mediile notelor obținute prin metoda experților pentru probele specifice (băieți ) Grupa
Indicii
statistici Serviciul
zona5/ not a Serviciul
zona1/nota Lovitura de
atac/nota Pasa cu două
mâini de
jos/nota Pasa cu două
mâini de
sus/nota
T1 T2 T1 T2 T1 T2 T1 T2 T1 T2 GE (n=18)
X 7,6 7,88 7,81 8,01 7,07 7,31 7,14 7,25 7,14 7,27
± m 0,17 0,16 0,14 0,17 0,16 0,17 0,13 0,13 0,1 0,09
σ 0,73 0,68 0,61 0,73 0,7 0,73 0,56 0,55 0,42 0,38
Cv 9,66 8,69 7,9 9,19 10,03 10,61 7,86 7,64 6,01 5,26
„t”,P 3,23;P<0,01 3,36; P<0,01 3,02; P<0,01 2,91; P<0,01 2,72; P<0,05 GM (n=18)
X 6,35 6,44 6,38 6,66 6,25 6,31 6,29 6,38 6,46 6,53
± m 0,15 0,12 0,14 0,11 0,18 0,16 0,11 0,1 0,1 0,1
σ 0,65 0,53 0,6 0,48 0,78 0,69 0,47 0,46 0,44 0,45
Cv 10,26 8,32 9,51 7,27 12,94 10,94 7,47 7,21 6,88 7,02
„t”,P 1,24;P>0,05 2,55; P>0,05 1,14; P>0,05 2,05; P >0,05 2,2; P<0,05
Notă: P – 0,05; 0,01; 0,001 GE (n=18); GM (n=18)
f= 17 t = 2,145; 2,977; 4,140;
f= 36 t =2,048; 2,763; 3,674
Se știe că în jocul de volei un rol primordial în obținerea punctelor îl are elementul tehnic
serviciul. Au fost pro puse două procedee: s erviciu în zona5 și serviciul în zona l.
La începutul experimentului pedagogic, efectuarea serviciului direct de sus în zona 5 a fost
apreciat în grupa martor cu nota medie 6,35,iar de grupa experimentală cu nota 7,6.

111
Progresul GE înt re cele două testări este vizibil mai bun în această probă, unde față de
testarea inițială subiecții grupei realizează o creștere a mediei la 7,88, diferențe semnificative
date de valorile criteriului t=3,23 la P <0,01.
Tabelul 3.8. Mediile notelor obținute prin metoda experților pentru probele specifice (fete) Grupa
Indicii
statistici Serviciul
zona5/ nota Serviciul
zona1/nota Lovitura de
atac/nota Pasa cu două
mâini de
jos/nota Pasa cu două
mâini de
sus/nota
T1 T2 T1 T2 T1 T2 T1 T2 T1 T2 GE (n=18)
X 6,71 6,99 6,84 7,10 7,02 7,28 6,53 6,76 6,58 6,81
± m 0,29 0,26 0,20 0,22 0,21 0,18 0,12 0,11 0,10 0,08
σ 1,06 0,97 0,73 0,79 0,78 0,66 0,44 17,39 0,30 0,29
Cv 15,8 13,89 10,79 11,21 11,2 9,12 6,75 6,16 5,52 4,3
„t”,P 3,39; P<0,01 3,0; P<0,05 3,0; P< 0,05 2,91; P<0,05 2,92; P<0,01 GM (n=18)
X 5,76 6,09 5,71 5,92 5,58 5,71 5,76 5,84 5,71 5,81
± m 0,36 0,3 0,35 0,35 0,18 0,18 0,18 0,17 0,15 0,15
σ 1,31 0,11 1,29 1,29 0,65 0,66 0,67 0,64 0,57 0,55
Cv 22,8 12,46 22,69 21,83 11,72 11,63 11,63 11,06 10,03 9,51
„t”,P 2,36; P<0.05 2,14; P >0.05 2,13; P>0,05 1,89; P>0,05 2,3; P<0,05
Notă: P – 0,05; 0,01; 0,001 GE (n=13); GM (n=13).
f= 12 t = 2,179; 3,055; 4,318;
f=24 t = 2,064; 2,797; 3,745
La testarea finală, ex ecutarea acestui procedeu tehnic de fetele din grupa martor a fost
apreciată cu o medie a notei de 5,76, iar la grupa experimentală cu o medie de 6,71.
Diferența cea mai mare în mărimi absolute între grupa experimentală și grupa de control
băieți este obs ervată în cadrul probei s erviciu în zona 1 , unde în final nivelul mediu al notelor
grupei experimentale este de 8,01 mai mare decât cel al grupei martor cu valoarea 6,66.
La fete, diferențele dintre medii sunt ușor mai bune, cu o rată de creștere semnifica tivă
pentru subiecții grupei experimentale la P<0,05 , iar la GM, creșterile sunt nesemnificative t=2,14
la P >0,05.
Pentru „lovitura de atac”, considerat ca cel mai dificil procedeu tehnic ce necesită o foarte
bună coordonare a mișcărilor, o detentă bună și o forță de lovire a mingii, s -au înregistrat la
începutul experimentului medii ale notelor obținute la execuții tehnice de 6,25 la grupa martor
băieți, iar la grupa experimentală o medie a notei de 7,07.
În finalul experimentului, nivelul mediu final a l notelor a crescut, mai evident la grupa
experimentală, ale căror rezultate sunt de 7,31, cu un progres în mărimi absolute de 0,24, iar în
mărimi relative – de 11,41%, care ne dovedește o mai bună însușire a execuției și o mai mare
eficiență a loviturii d e atac.
Diferențele dintre media inițială și media finală la băie ți se caracterizează ca fiind
semnificative, prin valorile lui t=3,02 la P<0,01.

112
Pentru fete, la finele experimentului grupa martor a fost apreciată pentru lovitura de atac cu
5,71, iar grup a experimentală cu 7,28.
Progresul realizat între testarea inițială și cea finală pentru GE ne permite să afirmăm că
diferențele înregistrate sunt semnificative (t=3,0 la P <0,05) și nesemnificative pentru GM (t=2,13
la P>0,05).
Coeficientul de variație al GE obținut la finalul experimentului s -a micșorat până la
13,41% față de Cv inițial cu o valoare de 20,2%, ceea ce indică o creștere a gradului de
omogenitate a colectivului cercetat.
La probele tehnice aplicate în experimentul pedagogic au demonstrat că elevii din grupa
experimentală obțin rezultate la executarea loviturii de atac și aplicată reușit în jocuri bilaterale.
Pasa cu două mâini de jos (preluarea) prezintă interes prin rezultatele însușirii acestui
procedeu, starea de fapt creată ne -a făcut să afirmăm că la începutul experimentului media
notelor acordată de experți a scăzut, atât la grupa martor, cât și la grupa experiment.
O îmbunătățire a reușitei a obținut grupa experimentală demonstrând rezultate bune, media
notelor crescând până la 7,25 faț ă de 7,14 la inițial.
În rezultatul analizei reușitelor însușirii elementelor tehnice prin metoda experților, s -au
stabilit modificări pozitive ai potențialului tehnic al subiecților din GE, față de cei din GM la
P<0,05 și P<0,01 influențat de mijloacele s pecifice jocului de volei utilizate pe parcursul lecțiilor
de educație fizică, totodată am constatat eficiența strategiei didactice aplicate în procesul
didactic.
Metoda experților ne -a permis să urmărim execuția calitativă și corectă a procedeelor
tehnic e depistând greșelile și a cauzelor care le generează, corectarea acestora în special la etapa
învățării aprofundate a elementului tehnic.
3.2. Fenomenul corelației dintre parametrii pregătirii motrice și tehnice ai elevilor cuprinși
în experimentul form ativ
În cadrul experimentului pedagogic am cercetat relația și gradul de influență reciprocă a
indicilor somatici, capacităților motrice și a nivelului de pregătire tehnică, fără a atribui un
anumit efect unei variabile sau alteia (Tabelele 3.9 și 3.10 ).
Astfel, am efectuat calculele coeficientului r în vederea aprecier ii eficacității mijloacelor
specifice jocului de volei și influența acestora asupra dinamicii pregătirii motrice și tehnice,
studiind legăturile corelative dintre indicatorii morfo -funcționa li, motric i și cei tehnici,
înregistrați de subiecții cuprinși în experimentul formativ.

113
Matricea cu rezultatele corelației indicilor somatic i, motric i și tehnici aplica ți în experimentul
pedagogic, pentru clasele experimentale
Tabelul 3.9 . Corelarea lini ară pentru grupa experimentală (băieți )
Corelarea /
băieți
Talia

Greutatea

Bust

Lung.memb
inferioare
Anvergura

Alergarea de
viteza 20m
Alergarea de
viteza 50m
Săritura în
lungime
Săritura pe
verticală
Flotări

Talia ,163
P>0,05 ,665
P<0,01 ,797
P<0,001 ,806
P<0,001 -,206
P>0,05 ,335
P>0,05 -,286
P>0,05 -,431
P>0,05 -,049
P>0,05
Greutatea ,163
P>0,05 ,376
P>0,05 -,086
P>0,05 ,169
P>0,05 ,204
P>0,05 ,252
P>0,05 ,168
P>0,05 -,358
P>0,05 ,051
P>0,05
Bust ,665
P<0,01 ,376
P>0,05 ,079
P>0,05 ,397
P>0,05 ,005
P>0,05 ,033
P>0,05 -,070
P>0,05 -,619
P<0,01 -,110
P>0,05
Lung.memb.
inferioare ,797
P<0,001 -,086
P>0,05 ,079
P>0,05 ,755
P<0,01 -,280
P>0,05 ,420
P>0,05 -,325
P>0,05 -,075
P>0,05 ,023
P>0,05
Anvergura ,806
P<0,001 ,169
P>0,05 ,397
P>0, 05 ,755
P<0,01 -,469
P<0,05 ,124
P>0,05 -,138
P>0,05 -,086
P>0,05 -,185
P>0,05
Alerg. de
viteza 20m -,206
P>0,05 ,204
P>0,05 ,005
P>0,05 -,280
P>0,05 -,469
P<0,05 ,457
P>0,05 -,339
P>0,05 -,233
P>0,05 ,313
P>0,05
Alerg. de
viteza 50m ,335
P>0,05 ,252
P>0,05 ,033
P>0,05 ,420
P>0,05 ,124
P>0,05 ,457
P>0,05 -,338
P>0,05 -,286
P>0,05 ,217
P>0,05
Săritura în
lungime -,286
P>0,05 ,168
P>0,05 -,070
P>0,05 -,325
P>0,05 -,138
P>0,05 -,339
P>0,05 -,338
P>0,05 ,056
P>0,05 -,342
P>0,05
Săritura pe
verticală -,431
P>0,05 -,358
P>0,05 -,619
P<0,01 -,075
P>0,05 -,086
P>0,05 -,233
P>0,05 -,286
P>0,05 ,056
P>0,05 ,181
P>0,05
Flotări -,049
P>0,05 ,051
P>0,05 -,110
P>0,05 ,023
P>0,05 -,185
P>0,05 ,313
P>0,05 ,217
P>0,05 -,342
P>0,05 ,181
P>0,05
Tracțiuni ,007
P>0,05 -,564
P<0,05 -,189
P>0,05 ,163
P>0,05 ,068
P>0,05 -,180
P>0,05 -,161
P>0,05 ,004
P>0,05 ,043
P>0,05 -,131
P>0,05
Rid.pic.întin
din atârnat -,065
P>0,05 -,579
P<0,05 -,184
P>0,05 ,061
P>0,05 -,198
P>0,05 -,004
P>0,05 ,173
P>0,05 ,086
P>0,05 ,086
P>0, 05 ,182
P>0,05
Rid.tr.din
culcat dorsal ,312
P>0,05 -,394
P>0,05 ,058
P>0,05 ,370
P>0,05 ,223
P>0,05 -,203
P>0,05 ,108
P>0,05 -,026
P>0,05 -,029
P>0,05 -,182
P>0,05
Ext.tr.din
culcat facial -,547
P<0,05 ,100
P>0,05 -,564
P<0,05 -,275
P>0,05 -,341
P>0,05 ,413
P>0,05 ,139
P>0,05 -,069
P>0,05 ,278
P>0,05 ,253
P>0,05
Exercițiul în
4 timpi -,201
P>0,05 ,196
P>0,05 -,122
P>0,05 -,160
P>0,05 ,010
P>0,05 ,120
P>0,05 -,197
P>0,05 ,369
P>0,05 ,109
P>0,05 ,198
P>0,05
Serviciul
zona 5 ,041
P>0,05 ,478
P<0,05 -,043
P>0,05 ,018
P>0,05 ,217
P>0,05 ,084
P>0,05 ,124
P>0,05 ,296
P>0,05 -,201
P>0,05 -,508
P<0,05
Serviciul
zona 1 ,205
P>0,05 -,284
P>0,05 ,376
P>0,05 -,156
P>0,05 -,183
P>0,05 -,140
P>0,05 -,110
P>0,05 ,109
P>0,05 -,408
P>0,05 -,053
P>0,05
Lovitura de
atac -,138
P>0,05 ,114
P>0,05 -,026
P>0,05 -,015
P>0,05 ,039
P>0,05 ,377
P>0,05 ,238
P>0,05 ,051
P>0,05 ,003
P>0,05 ,517
P<0,05
Pasa de jos
cu 2 mâini ,139
P>0,05 -,199
P>0,05 ,243
P>0,05 ,035
P>0,05 ,129
P>0,05 0
P>0,05 -,077
P>0,05 -,417
P>0,05 -,021
P>0,05 -,205
P>0,05
Pasa de sus
cu 2 mâini -,127
P>0,05 ,194
P>0,05 -,062
P>0,05 ,036
P>0,05 ,075
P>0,05 ,239
P>0,05 -,147
P>0,05 -,009
P>0,05 ,002
P>0,05 ,317
P>0,05

114

Continuare

Corelarea /
băieți
Tracțiuni

Rid.pic.întin
din atârnat
Rid.tr.din
culcat dorsal
Ext.tr.din
culcat facial
Exerc. în
4 timpi
Serviciul
zona 5

Serviciul
zona 1

Lovitura de
atac
Pasa de jos
cu 2 mâini
Pasa de sus
cu 2 mâini
Talia ,007
P>0,05 -,065
P>0,05 ,312
P>0,05 -,547
P<0,05 -,201
P>0,05 ,041
P>0,05 ,205
P>0,05 -,138
P>0,05 ,139
P>0,05 -,127
P>0,05
Greutatea
-,564
P<0,05 -,579
P<0,05 -,394
P>0,05 ,100
P>0,05 ,196
P>0,05 ,478
P<0,05 -,284
P>0,05 ,114
P>0,05 -,199
P>0,05 ,194
P>0,05
Bust -,189
P>0,05 -,184
P>0,05 ,058
P>0,05 -,564
P<0,05 -,122
P>0,05 -,043
P>0,05 ,376
P>0,05 -,026
P>0,05 ,243
P>0,05 -,062
P>0,05
Lung.memb.
inferioare ,163
P>0,05 ,061
P>0,05 ,370
P>0,05 -,275
P>0,05 -,160
P>0,05 ,018
P>0,05 -,156
P>0,05 -,015
P>0,05 ,035
P>0,05 ,036
P>0,05
Anvergura
,068
P>0,05 -,198
P>0,05 ,223
P>0,05 -,341
P>0,05 ,010
P>0,05 ,217
P>0,05 -,183
P>0,05 ,039
P>0,05 ,129
P>0,05 ,075
P>0,05
Alergarea de
viteza 20m -,180
P>0,05 -,004
P>0,05 -,203
P>0,05 ,413
P>0,05 ,120
P>0,05 ,084
P>0,05 -,140
P>0,05 ,377
P>0,05 0
P>0,05 ,239
P>0,05
Alergarea de
viteza 50m -,161
P>0,05 ,173
P>0,05 ,108
P>0,05 ,139
P>0,05 -,197
P>0,05 ,124
P>0,05 -,110
P>0,05 ,238
P>0,05 -,077
P>0,05 -,147
P>0,05
Săritura în
lungime ,004
P>0,05 ,086
P>0,05 -,026
P>0,05 -,069
P>0,05 ,369
P>0,05 ,296
P>0,05 ,109
P>0,05 ,051
P>0,05 -,417
P>0,05 -,009
P>0,05
Săritura pe
verticală ,043
P>0,05 ,086
P>0,05 -,029
P>0,05 ,278
P>0,05 ,109
P>0,05 -,201
P>0,05 -,408
P>0,05 ,003
P>0,05 -,021
P>0,05 ,002
P>0,05
Flotări -,131
P>0,05 ,182
P>0,05 -,182
P>0,05 ,253
P>0,05 ,198
P>0,05 -,508
P<0,05 -,053
P>0,05 ,517
P<0,05 -,205
P>0,05 ,317
P>0,05
Tracțiuni ,688
P<0,01 ,375
P>0,05 -,181
P>0,05 ,336
P>0,05 -,214
P>0,05 ,248
P>0,05 ,187
P>0,05 ,101
P>0,05 ,035
P>0,05
Rid.pic.întin
din atârnat ,688
P<0,01 ,470
P<0,05 -,018
P>0,05 ,267
P>0,05 -,470
P<0,05 ,383
P>0,05 ,352
P>0,05 ,076
P>0,05 -,066
P>0,05
Rid.tr.din
culc. dors. ,375
P>0,05 ,470
P<0,05 -,265
P>0,05 -,158
P>0,05 ,067
P>0,05 ,366
P>0,05 -,058
P>0,05 ,439
P>0,05 ,066
P>0,05
Ext.tr.din
culcat facial -,181
P>0,05 -,018
P>0,05 -,265
P>0,05 -,158
P>0,05 -,043
P>0,05 -,482
P<0,05 ,227
P>0,05 -,196
P>0,05 ,128
P>0,05
Exerc. în
4 timpi ,336
P>0,05 ,267
P>0,05 -,158
P>0,05 -,158
P>0,05 ,046
P>0,05 -,041
P>0,05 ,501
P<0,05 -,364
P>0,05 ,348
P>0,05
Serviciul
zona 5 -,214
P>0,05 -,470
P<0,05 ,067
P>0,05 -,043
P>0,05 ,046
P>0,05 -,152
P>0,05 -,067
P>0,05 -,065
P>0,05 ,190
P>0,05
Serviciul
zona 1 ,248
P>0,05 ,383
P>0,05 ,366
P>0,05 -,482
P<0,05 -,041
P>0,05 -,152
P>0,05 -,033
P>0,05 ,162
P>0,05 -,103
P>0,05
Lovitura
de atac ,187
P>0,05 ,352
P>0,05 -,058
P>0,05 ,227
P>0,05 ,501
P<0,05 -,067
P>0,05 -,033
P>0,05 -,019
P>0,05 ,566
P<0,05
Pasa de jos
cu 2 mâini ,101
P>0,05 ,076
P>0,05 ,439
P>0,05 -,196
P>0,05 -,364
P>0,05 -,065
P>0,05 ,162
P>0,05 -,019
P>0,05 ,227
P>0,05
Pasa de sus
cu 2 mâini ,035
P>0,05 ,066
P>0,05 ,066
P>0,05 ,128
P>0,05 ,348
P>0,05 ,190
P>0,05 -,103
P>0,05 ,566
P<0,05 ,227
P>0,05

115

Tabelul 3.10 . Corelarea liniară pentru grupa experimentală (fete)

Corelarea
/ fete
Talia

Greutatea

Bust

Lung.memb
inferioare
Anvergura

Alergarea de
viteza 20m
Alergarea de
viteza 50m
Săritura în
lungime
Săritura pe
verticală
Flotări

Talia ,793
P<0,01 ,666
P<0,05 ,809
P<0,001 ,785
P<0,01 -,531
P>0,05 -,433
P>0,05 ,376
P>0,05 -,415
P>0,05 -,246
P>0,05
Greutatea ,793
P<0,01 ,364
P>0,05 ,767
P<0,01 ,620
P<0,05 -,337
P>0,05 -,097
P>0,05 ,101
P>0,05 -,204
P>0,05 -,445
P>0,05
Bust ,666
P<0,05 ,364
P>0,05 ,103
P>0,05 ,442
P>0,05 -,222
P>0,05 -,400
P>0,05 ,541
P>0,05 -,410
P>0,05 ,167
P>0,05
Lung.memb.
inferioare ,809
P<0,001 ,767
P<0,01 ,103
P>0,05 ,697
P<0,01 -,537
P>0,05 -,272
P>0,05 ,070
P>0,05 -,222
P>0,05 -,460
P>0,05
Anvergura ,785
P<0,01 ,620
P<0,05 ,442
P>0,05 ,697
P<0,01 -,586
P<0,05 -,332
P>0,05 ,120
P>0,05 -,293
P>0,05 -,007
P>0,05
Alerg. de
viteza 20m -,531
P>0,05 -,337
P>0,05 -,222
P>0,05 -,537
P>0,05 -,586
P<0,05 ,683
P<0,01 -,356
P>0,05 -,097
P>0,05 ,208
P>0,05
Alerg. de
viteza 50m -,433
P>0,05 -,097
P>0,05 -,400
P>0,05 -,272
P>0,05 -,332
P>0,05 ,683
P<0,01 -,483
P>0,05 ,190
P>0,05 ,037
P>0,05
Săritura în
lungime ,376
P>0,05 ,101
P>0,05 ,541
P>0,05 ,070
P>0,05 ,120
P>0,05 -,356
P>0,05 -,483
P>0,05 ,192
P>0,05 -,215
P>0,05
Săritura pe
verticală -,415
P>0,05 -,204
P>0,05 -,410
P>0,05 -,222
P>0,05 -,293
P>0,05 -,097
P>0,05 ,190
P>0,05 ,192
P>0,05 ,181
P>0,05
Flotări -,246
P>0,05 -,445
P>0,05 ,167
P>0,05 -,460
P>0,05 -,007
P>0,05 ,208
P>0,05 ,037
P>0,05 -,215
P>0,05 ,181
P>0,05
Tracțiuni -,259
P>0,05 -,234
P>0,05 -,177
P>0,05 -,232
P>0,05 ,120
P>0,05 ,236
P>0,05 ,291
P>0,05 -,530
P>0,05 -,177
P>0,05 ,377
P>0,05
Rid.pic.întin
din atârnat -,141
P>0,05 -,072
P>0,05 -,047
P>0,05 -,136
P>0,05 ,144
P>0,05 ,135
P>0,05 ,167
P>0,05 -,424
P>0,05 -,006
P>0,05 ,093
P>0,05
Rid.tr.din
culcat dorsal -,410
P>0,05 -,558
P<0,05 -,063
P>0,05 -,502
P>0,05 -,386
P>0,05 ,170
P>0,05 -,206
P>0,05 -,049
P>0,05 ,031
P>0,05 ,670
P<0,05
Ext.tr.din
culcat facial -,128
P>0,05 -,409
P>0,05 ,228
P>0,05 -,354
P>0,05 ,104
P>0,05 ,109
P>0,05 -,398
P>0,05 -,117
P>0,05 -,405
P>0,05 ,538
P>0,05
Exercițiul în
4 timpi ,124
P>0,05 ,196
P>0,05 ,461
P>0,05 -,208
P>0,05 -,084
P>0,05 ,042
P>0,05 ,157
P>0,05 ,303
P>0,05 -,212
P>0,05 -,212
P>0,05
Serviciul
zona 5 ,417
P>0,05 ,336
P>0,05 ,176
P>0,05 ,424
P>0,05 -,027
P>0,05 -,292
P>0,05 ,090
P>0,05 ,572
P<0,05 ,214
P>0,05 -,563
P<0,05
Serviciul
zona 1 ,351
P>0,05 ,326
P>0,05 ,155
P>0,05 ,349
P>0,05 -,005
P>0,05 -,316
P>0,05 ,142
P>0,05 ,325
P>0,05 ,273
P>0,05 -,429
P>0,05
Lovitura de
atac -,039
P>0,05 -,187
P>0,05 ,100
P>0,05 -,147
P>0,05 -,263
P>0,05 -,107
P>0,05 ,095
P>0,05 ,325
P>0,05 ,035
P>0,05 -,085
P>0,05
Pasa de jos
cu 2 mâini -,170
P>0,05 ,104
P>0,05 ,086
P>0,05 -,287
P>0,05 -,118
P>0,05 ,039
P>0,05 ,193
P>0,05 -,267
P>0,05 ,148
P>0,05 ,408
P>0,05
Pasa de sus
cu 2 mâini ,414
P>0,05 ,565
P<0,05 ,112
P>0,05 ,462
P>0,05 ,246
P>0,05 -,244
P>0,05 ,032
P>0, 05 -,129
P>0,05 -,110
P>0,05 -,112
P>0,05

116
Continuare

Gradul de influență dintre cele două grupuri de teste ne demonstrează că dezvoltarea
calităților motrice prin utilizarea mijloacelor specifice jocului de volei în cadrul lecțiilor de Corelarea
/fete
Tracțiuni

Rid.pic.întin
din atârnat
Rid.tr.din
culcat
dorsal
Ext.tr.din culcat
facial
Exerc. în
4 timpi

Serviciul
zona 5
Serviciul
zona 1

Lovitura
de atac
Pasa de jos
cu 2 mâini
Pasa de sus
cu 2 mâini
Talia -,259
P>0,05 -,141
P>0,05 -,410
P>0,05 -,128
P>0,05 ,124
P>0,05 ,417
P>0,05 ,351
P>0,05 -,039
P>0,05 -,170
P>0,05 ,414
P>0,05
Greutatea -,234
P>0,05 -,072
P>0,05 -,558
P<0,05 -,409
P>0,05 ,196
P>0,05 ,336
P>0,05 ,326
P>0,05 -,187
P>0,05 ,104
P>0,05 ,565
P<0,05
Bust -,177
P>0,05 -,047
P>0,05 -,063
P>0,05 ,228
P>0,05 ,461
P>0,05 ,176
P>0,05 ,155
P>0,05 ,100
P>0,05 ,086
P>0,05 ,112
P>0,05
Lung.memb.
inferioare -,232
P>0,05 -,136
P>0,05 -,502
P>0,05 -,354
P>0,05 -,208
P>0,05 ,424
P>0,05 ,349
P>0,05 -,147
P>0,05 -,287
P>0,05 ,462
P>0,05
Anvergura
,120
P>0,05 ,144
P>0,05 -,386
P>0,05 ,104
P>0,05 -,084
P>0,05 -,027
P>0,05 -,005
P>0,05 -,263
P>0,05 -,118
P>0,05 ,246
P>0,05
Alergarea de
viteza 20m ,236
P>0,05 ,135
P>0,05 ,170
P>0,05 ,109
P>0,05 ,042
P>0,05 -,292
P>0,05 -,316
P>0,05 -,107
P>0,05 ,039
P>0,05 -,244
P>0,05
Alergarea de
viteza 50m ,291
P>0,05 ,167
P>0,05 -,206
P>0,05 -,398
P>0,05 ,157
P>0,05 ,090
P>0,05 ,142
P>0,05 ,095
P>0,05 ,193
P>0,05 ,032
P>0,05
Săritu ra în
lungime -,530
P>0,05 -,424
P>0,05 -,049
P>0,05 -,117
P>0,05 ,303
P>0,05 ,572
P<0,05 ,325
P>0,05 ,325
P>0,05 -,267
P>0,05 -,129
P>0,05
Săritura pe
verticală -,177
P>0,05 -,006
P>0,05 ,031
P>0,05 -,405
P>0,05 -,212
P>0,05 ,214
P>0,05 ,273
P>0,05 ,035
P>0,05 ,148
P>0,05 -,110
P>0,05
Flotări ,377
P>0,05 ,093
P>0,05 ,670
P<0,05 ,538
P>0,05 -,212
P>0,05 -,563
P<0,05 -,429
P>0,05 -,085
P>0,05 ,408
P>0,05 -,112
P>0,05
Tracțiuni ,307
P>0,05 ,231
P>0,05 ,558
P<0,05 -,225
P>0,05 -,670
P<0,05 -,479
P>0,05 ,007
P>0,05 -,191
P>0,05 -,036
P>0,05
Rid.pic.întin
din atârnat ,307
P>0,05 -,379
P>0,05 ,298
P>0,05 -,128
P>0,05 -,526
P>0,05 -,257
P>0,05 -,382
P>0,05 ,113
P>0,05 ,246
P>0,05
Rid.tr.din
culc. dors. ,231
P>0,05 -,379
P>0,05 ,485
P>0,05 -,380
P>0,05 -,270
P>0,05 -,396
P>0,05 ,099
P>0,05 ,150
P>0,05 -,343
P>0,05
Ext.tr.din
culcat facial ,558
P<0,05 ,298
P>0,05 ,485
P>0,05 -,256
P>0,05 -,720
P<0,01 -,790
P<0,001 -,273
P>0,05 -,196
P>0,05 -,330
P>0,05
Exerc. în
4 timpi -,225
P>0,05 -,128
P>0,05 -,380
P>0,05 -,256
P>0,05 ,191
P>0,05 ,311
P>0,05 ,317
P>0,05 ,247
P>0,05 -,010
P>0,05
Serviciul
zona 5 -,670
P<0,05 -,526
P>0,05 -,270
P>0,05 -,720
P<0,01 ,191
P>0,05 ,850
P<0,001 ,536
P>0,05 -,222
P>0,05 ,200
P>0,05
Serviciul
zona 1 -,479
P>0,05 -,257
P>0,05 -,396
P>0,05 -,790
P<0,001 ,311
P>0,05 ,850
P<0,001 ,580
P<0,05 ,024
P>0,05 ,438
P>0,05
Lovitura
de atac ,007
P>0,05 -,382
P>0,05 ,099
P>0,05 -,273
P>0,05 ,317
P>0,05 ,536
P>0,05 ,580
P<0,05 -,239
P>0,05 ,179
P>0,05
Pasa de jos
cu 2 mâini -,191
P>0,05 ,113
P>0,05 ,150
P>0,05 -,196
P>0,05 ,247
P>0,05 -,222
P>0,05 ,024
P>0,05 -,239
P>0,05 ,181
P>0,05
Pasa de sus
cu 2 mâini -,036
P>0,05 ,246
P>0,05 -,343
P>0,05 -,330
P>0,05 -,010
P>0,05 ,200
P>0,05 ,438
P>0,05 ,179
P>0,05 ,181
P>0,05

117
educație fizică organizate implicit a influențat și dezvoltarea unor indicatori mo rfo-funcționali,
iar aceștia, la rândul lor, au contribuit la obținerea valorilor pozitive ale mediilor calculate.
Din Tabelul 3.9 și Fig ura 3.17, la grupa de băieți observam cum calită țile motrice sunt
influențate atât de parametrii somatici, cât și de mi jloacele folosite pentru pregătirea tehnică.
Bunăoară, greutatea corporală influențează semnificativ rezultatul serviciului în zona 5 (r= 0,478
la P<0,05 ), iar valorile bustului influențează sporirea detentei ( r=0,619 la P<0,01 ).
Parametrul somatic talia in fluențează pozitiv dezvoltarea calită ților motrice și execuția
tehnică astfel, că proba – talia îmbunătățește extensia trunchiului din culcat facial ( r=0,547 la
P<0,05 ), iar greutatea corelează cu trac țiunea brațelor (r= 0,564 la P<0,05 ) și cu serviciul în zona
5 (r= 0,478 la P<0,05); bustul influențează, la fel, extensia trunchiului din culcat facial (r=0,564
la P<0,05) .
Flotările influențează și sunt influențate de procedeul tehnic serviciul din zona 5 (r=0,508
la P<0,05 ) și lovitura de atac ( 0,517 la P<0,0 5).
Prin urmare, mijloacele folosite pentru însu șirea corectă a elementelor tehnice ca serviciul
de sus și lovitura de atac pot influența dezvoltarea for ței membrelor superioare, ceea ce ne
demonstrează legături strânse între factorii corelați.
Alergarea d e viteză 20 m este influențată pozitiv de anvergura brațelor (r= 0,469 la
P<0,05 ), care ca probă este specifică jocului de volei.
Rezultatele înregistrate ale calită ților motrice, se influen țează reciproc în grupă și anume:
tracțiunile înregistrează valori pozitive în corelarea cu ridicarea picioarelor întinse din atârnat
(r=0,688 la P<0,01), care, la rândul lor, influen țează ridicarea trunchiului din culcat dorsal
(r=0,470 la P<0,05), fiind vorba de implicarea între cele trei probe a musculaturii abdominale cu
forța brațelor de menținut în atârnat.
Nu putem să nu menționăm aspectul ridicării picioarelor întinse din atârnat este favorizată
și de greutatea corpului, după cum observăm coeficientul de corelare calculat și anume r=0,579
la P<0,05.
Atât forța mus culaturii abdominale, cât și cea a musculaturii spatelui poate influen ța
elementul tehnic serviciul, astfel că ridicarea picioarelor întinse din atârnat atestă o valoare
corelării cu serviciul în zona 5 (r=0,470 la P<0,05), iar extensia trunchiului din cul cat facial
crește parametrii serviciului în zona 1 la valoarea de r=0,482 pentru P<0,05.

118

Fig. 3.17 . Configurația factorilor aflați în corelație (băieți ) Extensia
trunchiului
din culcat
facial
,482
, Ridicarea
picioarelor întinse
din atârnat
,383
Detenta
,408 Serviciul
zona 1 Greutatea
,478

Flotări
,517
Alergarea
de viteză
20m
,377 Exercițiul
în 4 timpi
,501
Pasa cu
două mâini
de sus
,566
Lovitura
de atac Lovitura
de atac
,566 Serviciul
zona 5

Ridicarea
picioarelor
întinse din
atârnat
,470 Flotări
,508
Ridicarea
picioarelor
întinse din
atârnat
,352
Exercițiul în
4 timpi
,348
Pasa cu două
mâini de sus
Flotări
,317
Pasa cu două
mâini de jos Săritura în
lungime
,417 Ridicarea
trunchiului din
culcat dorsal
,439
Exercițiul
în 4 timpi
,364
Bust
,376
Pasa cu
două mâini
de jos
,277 Alergarea
de viteză
20m
,239

Pasa cu două
mâini de sus
,277 Bust
,243
Ridicarea
trunchiului din
culcat dorsal
,366
,
Anvergura
,217 Săritura în
lungime
,296

119

Fig. 3.18 . Configurația factorilor aflați în corelație (fete) Extensia
trunchiului
din culcat
facial
,790 Flotări
,429
Serviciul
zona 5
,850
Serviciul
zona 1 Ridicarea
genunchilor
din at ârnat
,526
Exercițiul în
4 timpi
,317
Ridicarea
genunchilor
din atârnat
,382
Serviciul
zona 1
,580
Săritura în
lungime
,325
Lovitura
de atac Talia
,414 Serviciul
zona 5

Extensia
trunchiului din
culcat facial
,720 Flotări
,563
Serviciul
zona 5
,536
Lungimea
membrelor
inferioare
,462

Pasa cu două
mâini de sus
Greutatea
,565
Pasa cu două
mâini de jos Săritura în
lungime
,417 Lungimea
membrelor
inferioare ,287
Serviciul
zona 5
,222
Lovitura de at ac
,580
Extensia
trunchiului
din culcat
facial ,330 Ridicarea
trunchiului din
culcat dorsal ,343
Lovitura de
atac ,239 Exercițiul în
4 timpi ,247 Ridicarea trunchiului
din culcat dorsal
,396
, Tracțiuni
,670 Săritura în
lungime
,572 Lovitura de
atac ,536

Serviciul
zona 1
,850 Pasa cu
două mâini
de sus ,438
Tracțiuni
,479
Serviciul
zona 1
,438

120
În exersarea însu șirii mijloacelor tehnice aplicate în jocul de volei se observă o cre ștere a
forței atât la nivelul centurii scapulo -humerale, cât și a forței musculaturii membrelor inferioare
și a spatelui, astfel încât lovitura de atac este influen țată atât de flotări (r= 0,517 la P<0,05), cât și
de exercițiul în 4 timpi (r=0,501 la P <0,05 ).
După cum se poate observa în Fig urile 3.17 și 3.18, i nteracțiunea parametrilor somatici
indică o strânsă corelare dintre ei însăși, și anume: talia c orelează pozitiv cu greutatea (r=0,793
la P<0,01 ), cu bustul (r= 0,666 la P<0,05 ), cu lungimea membrelor inferioare (r= 0,809 la
P<0,001 ) și cu anvergura (r= 0,785 la P<0,01 ), ceea ce demonstrează că parametrii motrice ai
fetelor sunt influen țați de schimbăr ile care au loc în adolescen ță, dar și sub efectele exercițiului
fizic.
Calitățile motrice sunt sau pot influen ța și parametrii somatici, și pregătirea tehnică
necesară practicării jocului de volei din școală.
Astfel, în experimentul pedagogic, ridicarea trunchiului se află în strânsă legătură cu
greutatea (r= 0,558 la P<0,05 ) și cu forța musculaturii membrelor superioare (flotările) la
valorile coeficientului r= 0,670 la P<0,05.
Greutatea corelează foarte bine și cu pasa cu două mâini de sus, prezentând v alori ale
coeficientului r=0,565 la pragul de încredere P<0,05.
Ca urmare a utilizării și exersării în lecțiile de educație fizică a exercițiilor și mijloacelor
specifice voleiului selectate pentru însușirea și perfecționarea procedeelor tehnice, s -a deter minat
obținerea unor performanțe motrice superioare nu numai a calită ților motrice de bază, ci și a
celor specifice ce se manifestă în joc, ca de exemplu: serviciul în zona 5 a ridicat nivelul săriturii
în lungime de pe loc (r= 0,572 la P<0,05 ), a musculatu rii centurii scapulo -humerale prin trac țiuni
(r=0,670; P<0,05 ) și prin flotări (r= 0,563 la P<0,05 ) și a ridicat parametrii musculaturii spatelui
prin extensiile trunchiului din culcat facial (r= 0,720 la P<0,01 ).
Extensia trunchiului din culcat facial core lează cu trac țiunile (r= 0,558 la P<0,05 ).
Serviciul din zona 1 influen țează pozitiv trei parametri extensia trunchiului din culcat
facial (r= 0,790 la P<0,001 ), lovitura de atac (r= 0,580 la P<0,05 ) și serviciul din zona 5, ce ne
arată valori de r= 0,850 la pragul de încredere P<0,001 .
Săritura în lungime de pe loc și săritura pe verticală, deși prezintă o corelație negativă
r=408 la P>0,05, înfluențează execuția serviciului în zona 1. La fete ( Figura 3.18), s-au obținut
corelații pozitive între parametrii d e pregătire pentru 20 de relații.

121
Așadar, prin creșterea numărului mare de sărituri în lungime sau pe verticală este
influiențată scăderea normală a greutății, menținerea acesteia la valori optime.

3.3. Opțiuni și priorități de ordin metodologic privind practicarea jocului de volei în clasele
liceale
Importanța educației fizice în scopul asigurării unei sănătăți optime a adolescenților este
incontestabilă într -o societate cuprinsă de hipodinamism, indiferență și absenteism.
Astăzi, elevul licean benefic ieză doar de o singură oră de educație fizică, ceea ce provoacă
profesorul la o permanentă activitate creatoare de căutare, găsire și folosire de noi metode,
procedee și mjloace prin care să se acționeze în practică.
Jocul de volei, alături de celelalte jo curi sportive, constituie un important mijloc al
educației fizice școlare cu atribuții însemnate în procesul de instrucție și educare a tinerei
generați. Prin mijloacele de care dispune, voleiul influiențează semnificativ atât dezvoltarea
fizică și a calit ăților motrice, cât și formarea deprinderilor necesare practicării acestuia cu scop
recreativ.
Având un pronunțat caracter dinamic, formativ și educativ, voleiul se regăsește în lecțiile
de educație fizică la toate nivelurile, în special în liceu.
Aceast a solicită o regândire și restructurare a procesului de predare -învățare în scopul
realizării conținutului programei școlare și de atingere a competențelor curriculare. Astfel, p e
întreaga durată a anului școlar s -a acționat pentru atingerea obiectivelor ș i realizarea
competențelor generale și speciale stabilite de curriculum la disciplina educație fizică.
Pentru jocul de volei, mai mult decât celelalte discipline sportive, este necesar ca
conținuturile de învățat repartizate pe fiecare clasă, să fie reluat e și perfecționate de la un an la
altul, unele cu caracter de noutate, de la lecție la lecție prin integrarea lor în jocul bilateral.
Diferențierea este dată de mijloacele utilizate, dozarea efortului și mai ales mărimea
ciclurilor de lecții stabilite pent ru o componentă sau alta a modelului de educație fizică și sport.
În vederea realizării obiectivelor propuse în cercetare, lecțiile de educație fizică la clasa
experimentală au fost orientate spre respectarea metodologiei întâlnită în literatura de special itate
[78, 88, 95, 96, 122, 154], pentru însușirea procedeelor tehnice din jocul sportiv volei și al
dezvoltării fiecărei calități motrice.
Astfel, pentru dezvoltarea vitezei s -au aplicat procedeele și structurile tehnice ce au constat
din deplasări rapid e pe distanțe scurte, cu schimbări de direcție la semnal auditiv și vizual,
efectuarea paselor la perete într -un timp prestabilt etc., urmărindu -se în principal execuția cât
mai rapidă a structurii și mai puțin tehnica de execuție.

122
De asemenea, o importan ță mare a avut -o stabilirea unui raport optim între durata efortului,
intensitatea efortului și pauzele stabilite între execuții.
Capacitatea coordinativă a fost planificată și realizată în fiecare lecție prin exerciții
executate în condiții dificile prin modificarea poziției, numărului de exerciții executate cu
obiecte diferite, cu partener în oglindă, acte motrice complexe cu introducerea de sarcini
suplimentare.
Pentru dezvoltarea forței au fost selectate și utilizate exerciții libere și cu obiecte în ca re
îngreuierea a reprezentat -o greutatea propriului corp (sărituri, tracțiuni la bara înaltă și joasă,
ridicări de picioare din atârnat, exerciții de forță în regim de rezistență etc.) executate în circuit.
Pentru a obține indici de motricitate crescuți a i calității motrice forța explozivă (detenta) la
cote superioare, este preferabil să se realizeze eforturi adecvate cu ajutorul unor mijloace variate,
potrivite, care să conducă la însușirea elementelor de bază ale jocului de volei, fără a urmări o
atinger e a nivelului tehnic de performanță, ci a participării active într -o formă de activitate
sportivă.
În realizarea proiectării unităților de învățare a jocului sportiv volei au fost precizate
mijloacele a căror influență este polivalentă, realizând atât cons olidarea acțiunilor tehnico -tactice
individuale și colective specifice jocului de volei, cât și a dezvolt ării calitățiilor fizice solicitate
în joc [78, 85].
În ceea ce privește ponderea în lecție a educării calităților motrice, acestea au predominat
în funcție de natura deprinderilor prin care s -a exersat solicitarea manifestării calităților fizice
combinate (viteză -forță, viteză -îndemânare , coordonare – precizie).
Predarea temelor din jocul de volei în lecțiile de educație fizică s -a realizat printr -o
multitudine de metode, mijloace specifice variate și diverse materiale ajutătoare care au
influențat traseul didactico -metodic al lecției.
Pentru creșterea eficienței predării și învățării mai rapide a jocului de volei s -au formulat
obiective operaționale ș i s-au selectat acele mijloace și procedee didactice care să asigure în final
realizarea competențelor de format.
Sub aspect organizatoric, lecțiile au asigurat cadrul necesar de desfășurare a activității,
conform opțiunilor individuale și de grup ale elev ilor, nivelului diferențiat de pregătire,
interesului și motivației acestora.
Ca urmare lecțiile care au prioritate prin realizarea temelor aplicând în ele metoda jocului
organizat pe grupe valorice, pe interese comune și a exersări individuale.
Mărirea p onderii actelor motrice cu și fără minge, influențate în jocul cu temă ce vor
rezolva unele sarcini în jocul bilateral 2×2, 3×3, 4×4, 6×6.

123
În situații create premeditat elevii vor participă activ la rezolvarea sarcinilor, își vor
manifesta cu succes auton omie în lucru. Ei trebuie să poată coopera în perechi și grupuri, să
execute acțiuni tehnice, alții observând și corectând să ia decizii și, chiar să, aplice noi de
cunoștințe căpătate anterior, să evalueze și să se autoevalueaze.
Aceasta se va realizeza totuși sub îndrumarea atentă și supravegherea profesorului,
intervinindu -se cu explicații și corectări suplimentare.
În cadrul clasei, diferențierile transmiterii cunostințelor, priceperilor și însușirii
deprinderilor motrice, a dezvoltării calităților fiz ice se vor manifesta prin practicarea diversă a
procedeelor tehnice, intensitatea, numărul de repetări, tempoul, încărcătura și pauzele dintre
exerciții, toate urmărind realizarea obiectivelor educaționale.
Exercițiile fizice, care reprezintă principalele mijloace de dezvoltare a calităților motrice,
pot fi aplicate la orice vârstă și adaptate la necesitățile și particularitățile individuale. În
selectarea, gruparea și dozarea exercițiilor se face în funcție de obiectivele operaționale ale
lecțiilor și prog resul elevilor.
Timpul de lucru alocat rezolvării temelor din jocul sportiv a fost de 25 -30 minute dintr -o
oră și a fost menținut pe tot parcursul lecțiilor desfășurate.
Prin folosirea exercițiilor și mijloacelor specifice de care dispune voleiul s -a det erminat o
învățare mai rapidă a elementelor tehnice pe fondul îmbunătățirii calităților fizice de bază
solicitate de joc.
Este important ca prin aplicarea exercițiilor fizice să ne ferim de a face rău și anume, ele
vor fi atent selecționate pentru a nu ex agera prin dozare sau pentru a nu fi sub limita eficacității
lor.
Putem spune că în lec țiile de educa ție fizică cu elevii din liceu, prin folosirea mijloacelor
specifice de care dispune jocul de volei, algoritmi mici, structuri de exerci ții simple și atra ctive
fără un consum prea mare de energie, se influențează dezvoltarea capacității motrice și
psihomotrice a acestora.
De asemenea, promovarea și practicarea sub formă de întrecere, folosirea în fiecare lecție a
jocului bilateral se va determina o emulați e și o determinare mai mare a elevilor pentru
susținerea eforturilor fizice, în ideea îndeplinirii standardelor de performanță la finele clasei sau
a ciclului de învățământ.
În ceea ce privește proectarea temelor din capacități motrice pe parcursul anului școlar, se
recomandă să fie corelate cu teme din deprinderi motrice, în vederea susținerii și accelerării
procesului de predare a acestor conținuturi.

124
Accentul se va pune pe:
 exersarea globală a acțiunilor tehnice și finalizarea lor;
 stabilirea traseului metodic prin raționalizarea conținutului tehnic în funcție de
condițiile concrete existente în liceu, de numărul de ore din planul cadru, de timpul avut la
dispoziție, numărul de elevi și nivelul de pregătire al acestora (motrice și tehnic);
 asigurarea suf icientă a numărului de execuții în timpul lecțiilor prin organizarea
exersării individual și pe grupe valorice apropiate sau preferențiale;
 însușirea corectă a acțiuniunilor de bază serviciul cu lovirea de sus și de jos a mingii;
 exersarea în structuri de acțiuni după modelul de joc, organizarea celor trei lovituri
preluare, ridicare și trecerea mingii peste fileu;
 aplicarea în fiecare lecție a jocului bilateral;
 pentru obținerea unor rezultate eficiente se vor organiza grupe valorice pentru tratarea
difere nțiată a colectivului.
Totodată, dezvoltarea motrice la această vârstă necesită o însușire temeinică de cunoștințe
esențiale despre evoluția corpului uman, despre factorii favorabili și nefavorabili care o
influențează, despre efectele exercițiilor fizice, impunându -se transmiterea permanentă a
informațiilor determinând o participare conștientă a adolescenților la propria lor formare motrice.
3.4. Concluzii la capitolul 3
1. Aplicarea miloacelor specifice jocului de volei în experiment au avut efecte poziti ve,
ceea ce ne confirmă progresele testării finale, indicând valori superioare față de experimentul
constattativ.
2. Grupele experimentale au obținut valori superioare față de grupele martor și la băieți și
la fete. Diferențele dintre medii fiind semnific ative la P<0,01, la majoritatea probelor motrice
pentru băieți și respectiv pentru fete, cu mici excep ții, doar la alergarea de viteză pe 20 m la
P<0,05, iar la ridicarea picioarelor din atârnat la pragul de semnificație de P <0,001.
3. Rezultatele obținute la probele de control pentru evaluarea nivelului de pregătire tehnică
a subiecți lor din grupele experimental e (băieți și fete ), sunt superioare prin valorile lui t la
P<0,01, determinate de impactul pozitiv ale mijloacelor specifice voleiului asupra perfe cționării
pregătirii tehnice a elevilor din liceu.
Media notelor obținute pentru însușirea elementelor tehnice și apreciate de experți
evidențiază progrese mai bune la subiecții din grupele experimentale, față de cele martor,
indicând semnificații la P<0, 05 și P<0,01, ceea ce îndreptățește eficiența didacticii aplicate.

125
4. A naliza legăturilor corelative între indicatorii morfo -funcționali, motrici și tehnicii la
testarea finală indică legături bune între parametri, aceștia influen țându -se reciproc: calită țile
motrice sunt îmbunătățite prin folosirea mijloacelor specifice jocului de volei și, implicit, aceștia
au determinat, la rândul lor, valori pozitive al execuțiilor tehnice.
5. Procesul instructiv -educativ bine conceput în demersul experimental elaborat pentru
grupele experimentale a contribuit la îmbunătățirea pregătirii motrice și însușirea procedeelor
tehnice necesare practicării jorului de volei.
Așadar, putem afirma că problema științifică importantă soluționată în cercetare
presupune că mijloacele s pecifice jocului de volei implementate în experiment și incluse în
conținuturile programei școlare pot fi rtealizate cu succes și, în ansamblu, vor contribui la
sporirea pregătirii motrice și tehnice ale elevilor din treapta învățământului liceal. Mijloace le
specifice jocului de volei selectate, sunt programate pentru aplicare în predarea educației
fizice,ele condiționând atingerea scopului propus.

126
CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMANDĂRI

1. Studiul literaturii teoretico -științifice și de spe cialitate prezintă o caracterizare mai amplă a
aspectelor teoretice legate de optimizarea procesului didactic de educație fizică utilizând mijloace
specifice jocurilor sportive, care au un rol important în pregătirea motrice și însușirea procedeelor
tehnic e ale jocului de volei la toate nivele de instruire și în special în licee.
2. Efectele mijloacelor specifice cu conținut din volei asupra dezvoltării motricității generale a
adolescenților sunt evidente și susținute de autori în literatura de specialita te, dar, totuși, încă mai
sunt aspecte neexploarate de către specialiști, impunându -se reconsiderări sub aspect practico –
metodic al sistemului de instruire la nivelul claselor liceale.
3. Rezultatele obținute în experimentul inițial, constată faptul că niv elul dezvoltării motrice este
slab pentru această vârstă. Dezvoltarea somatică indică o ușoară scădere față de mediile pe plan
național, iar rezultatele la testările motrice sunt mai slabe față de cele ale generațiilor anterioare, ceea
ce ne -a determinat s ă găsim o metodologie de lucru prin utilizarea elementelor specifice voleiului
care să îmbunătățească calitativ dezvoltarea somatică și motrice a adolescenților.
4. În experimentului pedagogic parametrii somatici testați indică modificări ușor sesizabile
pentru această perioadă de vârstă, în cazul ambelor grupe cuprinse în experiment. Creșterile sunt
nesemnificative în cazul lungimii trunchiului și a anvergurii la P>0,05, pe când valorile la talie,
greutate și lungimea membrelor inferioare sunt semnificativ e la P <0,01 și P <0,05.
Subiecții din GE au beneficiat de un proces instructiv educativ ameliorator care, evident a
influențat schimbările cantitative și calitative ale indicatorilor morfofuncționali.
5. Testările inițiale ale pregătirii motrice au evidenți at faptul că subiecții grupelor cercetate (GE
și GM), atât la fete, cât și la băieți, au înregistrat valori ale mediilor aproape la toți indicatorii.
Referindu -ne la rezultatele obținute în experimentul formativ, ele prezintă diferențe semnificative în
favoarea subiecților grupei experimentale atât la băieți, cât și la fete la P<0,05 respectiv P<0,01.
6. Exercițiile și mijloacele specifice jocului de volei și a celor pentru dezvoltarea calităților
motrice aplicate în experiment și -au dovedit eficacitatea, c ontribuind la creșteri semnificative la
subiecții din grupa experimentală, față de cei din grupa martor confirmate prin valorile lui t la
P<0,05.
7. Rezultatele colectate în urma testărilor finale efectuate pe eșantionul experimental și pe cel
martor pent ru probele tehnice, bazate pe procedee specifice voleiului, au scos în evidență o
îmbunătățire a performanțelor de la o testare la alta. Valorile testului t indică diferențe semnificative
pentru toate cele cinci probe, la P<0,05 și respectiv P<0,01. Astfel , se confirmă ipoteza lansată ce
determină eficacitatea metodelor folosite, care au contribuit la îmbunătățirea performanței motrice și
tehnice ale subiecților .
8. Notarea pregătirii tehnice prin intermediul experților , prezentată în lucrare odată cu aplic area
programului experimental, atestă un nivelul bun de însușire a procedeelor tehnice din jocul de volei.
Astfel, la finele experimentului, superioritatea grupelor experimentale față de grupele martor, atât la
băieți, cât și la fete, indică, note medii de 7,88 pentru serviciul în zona 5, 7,25 pentru preluare, iar

127
notele medii obținute de GM au constituit 6,44 pentru serviciul în zona 5 și respectiv 6,38 pentru
pasa cu două mâini de jos.
9. Testările finale efectuate pe eșantionul experimental și pe cel mar tor au demonstrat eficiența
mijloacelor specifice jocului de volei pe de o parte, iar pe de altă parte, gradul de corelare între
factorii cercetați. Astfel, sau stabilit legături pozitive între parametrii de pregătire la P<0,05; P<0, 01.
La băieți au fost g ăsite 19 corelații pozitive între factorii cercetați și 20 corelații pozitive la fete.
Aceste legături ne permit să afirmăm că, conform datelor factologice observăm tendința unui progres
al capacităților motrice și pregătirii tehnice a elevilor din licee.
Astfel, în rezultatul analizei surselor bibliografice și a experimentului pedagogic desfășurat am
ajuns la concluzia că problema științifică importantă soluționată în cercetare presupune că
mijloacele specifice jocului de volei implementate în experiment și incluse în conținuturile programei
școlare pot fi realizate cu succes și, în ansamblu, vor contribui la sporirea pregătirii motrice și tehnice
ale elevilor din treapta învățământului liceal. Mijloacele specifice jocului de volei selectate, sunt
programa te pentru aplicare în predarea educației fizice, ele condiționând atingerea scopului propus.
***
Diversitatea și a plicarea programei școlare prin respectarea cerințelor de bază, cum ar fi baza
materială, Plan – cadru (număr de ore redus), profilul claselor , opțiunea elevilor, reorientarea
conținutului și metodologiei lecțiilor, poate diminua carențele procesului didactic și ar permite
menținerea la un nivel optim al acumulărilor anterioare pe un termen mai îndelungat, dar și
îmbunătățirea nivelului de pregă tire motrice a adolescenților favorizând progresul acestora.
Abordarea sistematică în lecțiile de educație fizică cu elevii din liceu a conținutului și mijloacelor
specifice jocului de volei în 5 -6 cicluri tematice (teme distincte) vor favoriza dezvoltarea motricității
și pregătirea tehnică.
 Procesul de instruire trebuie să aibă ca metodologie de lucru creșterea continuă și progresivă
a complexității acțiunilor motrice, îmbinarea cu respectarea principiilor didactice, a mijloacelor
specifice de care dispune jocul de volei îmbinate cu cele nespecifice, metodelor de lucru tradiționale
cu cele participativ -active.
 În desfășurarea procesului didactic se recomandă folosirea metodei analitice pentru învățarea
și corectarea procedeelor tehnice și metoda globală pri n intermediul jocului bilateral.
 Prin crearea situațiilor apropriate jocului de volei competițional, a situațiilor tactice colective
sau individuale impuse de regulamentul jocului, elevii vor participa activ la rezolvarea sarcinilor în
perechi și grup, man ifestându -și trebuințele de autoafirmare și autorealizare.
 Pentru realizarea obiectivelor operaționale, se va pune accentul pe calitatea algoritmilor
folosiți
 Printr -o repetare continuă de la o lecție la alta a acțiunilor individuale se va reuși însușirea
mai rapidă a elementelor, consolidarea și aplicarea acestora în joc.
 Utilizarea eficientă a timpului destinat lecției de educație fizică prin promovarea
conținuturilor din volei, a formelor de exersare pe grupe apropiate ca pregătire fizică și tehnică, a
dirijării densității motrice și generale a acesteia, prin aplicarea formelor de evaluare a performanțelor
obținute de elevi.

128
BIBLIOGRAFIE
1. Adam V. Inițiere în jocul de volei, de la minonette la volleyball. București: Andreas, 2004,
p.30-74.
2. Avramoff E.Probleme de fiziologia antrenamentului. M.E.I.I.E.F.S , București, 1980, p.19 -54.
3. *** Agenția Națională pentru Sport, Institutul Național de Cercetare pentru Sport.
București: Aperiodice, 2004, p.35 -82.
4. Albu C. și colab. Educația fizică în liceu. București: Sport Turism, 1981, p.288 -340.
5. Avramescu Et., Ilinca I., ș.a. Abordarea metodologică a factorilor de risc în traumatologia
sportivă din volei. În: Revista Societății Române de Medicină Sportivă, București, 2006,
nr.6, p. 98.
6. Badiu T. Didactica educa ției fizice școlare. Gala ți: Funda ța Universitară “Dun ărea de Jos”,
2001. 77 p.
7. Bădău D., Paraschiv F. Jocurile sportive, teorie și metodică. Brașov: Universitatea
Transilvania din Brașov, 2007, p.25 -45.
8. Bompa O.T. Performanța în jocur ile sportive. București: Ex Ponto, 2003, p.50 -78.
9. Bondoc Ionescu D. Poliatlonul atletic școlar. Brașov: Universității Transilvania Brașov,
2007, p. 28 -29.
10. Boian I. Metodologia instruirii și managementul lecției de educație fizică în școală. În:
Teoria și arta educației fizice în școală, 2009, nr.3, Chișinău, p.9 -16.
11. Bota A. Exerciții fizice pentru viața activă, activități motrice de tip liber. București: Cartea
Universitară, 2006, p.38 -91.
12. Bota C., Prodescu P. Fiziologia educației fizice și sportului -Ergofiziologie. Râmnicu
Vâlcea: Antim Ivireanul, 1997, p.140 -209.
13. Bota C., Predescu B. Fiziologia educ ației fizice și sportului – Ergofiziologie. București:
Antim Ivireanul, 1997, p.150 -319.
14. Bota C. Ergofiziologie. București: Globus , 2000, p.69 -105.
15. Carp I. Aspecte teoretico metodice cu privire la dozarea efortului în lecția de educație fizică
în școală. În: Teoria și arta educației fizice în școală, Chișinău, 2006, nr. 1, p. 5 -7.
16. Cârstea Gh. Programarea și planificarea în educația fizică și sportivă școlară. București:
Universul, 1993. 143 p.
17. Cârstea Gh. Teoria și metodica educației fizice și sportului. București: Universul, 1993,
p.41-98.
18. Cârstea Gh. Educația fizică – fundamente teoretice și metodice. București: Casa de Editură
Petru Maior, 1999, p.41 -98.
19. Cârstea Gh. Teoria și metodica educației fizice și sportului – pentru examenele de definitivat
și gradul II. București: AN -DA, 2000. 210 p.
20. Cerghit I. Metode de învățământ. Iași: Polirom, 2006. 265 p.
21. Chiriță G. Optimizarea lecției de educație fizică. București: Stadion, 1983, p.15 -45.
22. Chera -Ferrario B. Optimizarea condiției fizice prin gimnastica aerobică. Târgoviște:Valahia
University Press, 2010, p.33 – 38.
23. Ciorbă C. Intensificarea lecți ilor de educație fizică în școală prin aplicare a exercițiilor
suplimentare. În: Revista Teoria și Arta Educației Fizice în școală, Chișinău, 2006, nr.1,
p.8-10.

129
24. Cojanu F. Studiu privind optimizarea proiectării unității de învățare în educație fizică și
sport. În: Citius Altius Fortius, 2006, nr.4, p.64 -99.
25. Cojocaru A., Ioniță M . Volei -caiet de lucrări practice. București: România de Mâine, 2005.
82 p.
26. Cojocaru A., Ioniță M. Optimizarea dezvoltării vitezei și îndemânării la cadeți (15 -16 ani)
în jocul de volei. În: Discobolul, 2008, nr.10, București ANEFS, p.26 -31.
27. Cojocaru A. Aspecte fundamentale ale jocului de volei. Craiova: Sitech, 2014. 198p.
28. Colibaba -Evuleț D., Bota I. Jocuri sportive. Teorie și metodică. București: Aladin, 199 8.
327p.
29. Colibab a-Evuleț D. ș.a. Standarde ocupaționale și transpunerea lor în sistemul educațional.
Culegere de lucrări. Conferința Internațională, Pitești, 2006, p. 41 -61.
30. Colibaba -Evuleț D. Praxiologie și proiectare curriculară în Educație Fi zică și Sport.
Craiova: Universitaria, 2007, p. p. 46 -68, 147 -154, 196 -218.
31. Conohova T. Jocurile pregătitoare la lecțiile de volei. În: Revista Teoria și Arta Educației
Fizice în școală, Chișinău, 2006, nr.1, p.35 -38.
32. Cordun M. Bioenergetică și e rgometrie în sport. București: CD Press, 2011, p. 189 -255.
33. Crețu T. Psihologia vârstelor. Ia și: Polirom, 2009, p. 242 -246.
34. Cristea S. Fundamente pedagogice ale reformei învățământului. București:Editura
Didactică și Pedagogică, 1994, p. 46 -52.
35. Cristea S. Pedagogie –pentru pregătirea examenelor de definitivat, grad didactic II, grad
didactic I, reciclare. Pitești: Hardiscom, 1997. 231p.
36. Cristea S. Introducere în studiul științelor pedagogice. Târgoviște: Sfinx, 2000, p. 209 -226.
37. Croitoru D., Șerban M. Volei în școală. București: Semne, 2002. 121 p
38. Croitoru D. Ambidextrie în jocurile sportive. București: ANEFS, 1999, p.32 -57.
39. Croitoru D. Volei. București: ANEFS, 2000. 140 p.
40. Cucoș C. Pedagogie. Ediția a II -a revăzută ș i adăugită. Iași: Polirom, 2006, p. p. 108 -110,
181-268, 279 -302.
41. Dănăil S.N. Bazele generale ale teoriei și metodicii educației școlare. Chișinău, 1996. 222p.
42. Demeter A. Fiziologia educației fizice și sportului. București: Stadion, 1970, p. 44 -86,162 –
167
43. Demeter A. Bazele fiziologice și biochimice ale formării deprinderilor motrice. București:
Sport Turism, 1982, p.100 -126.
44. Denisiuk L. Metode de apreciere a capacit ății motrice. Teste, metode, aparate. Vol. II.
Bucure ști: Centrul de cer cetare științifică și documentare C.N.E.F.S., 1990, p. 70 -75.
45. Dina G. Caiet de lucrări practice. M.D.S. – Jocuri sportive. Volei. București: UNEFS, 2009,
p.85.
46. Dina G. Componenta psihologică a acțiunii de joc. În: Materialele Revistei A.N.E.F.S. d e
cultură, educație, sport și kinetoterapie Discobolul, București: ANEFS, 2006, nr. 6, p.21 -26.
47. Dragnea A., ș.a. Educație fizică și sport -teorie și didactică. București: FEST, 2006, p.3 -218.

130
48. Dragnea A., Bota A. Teoria activităților motrice. Bucu rești: Editura Didactică și
Pedagogică, 1999. 282 p.
49. Dragnea A. Măsurarea și evaluarea în educație fizică și sport. București: Sport Turism,
1994, p.21 – 142.
50. Dragomir P. Ghid metodologic de aplicare a programei de educație fizică și sport în
învățământul primar, gimnazial și liceal. București: Aramis Print, 2001, p. 28 -56.
51. Dragomir M., Albin ă A.E. Atletismul în școală. Craiova : Universitaria, 2009, p.37 -51.
52. Dragu A., Cristea S. Psihologia și pedagogia școlară. Constanța: University Pres s, 2002,
p.34-125.
53. Dumitrescu V. Metode statistico -matematice în sport. București: Stadion, 1971, p. 24 -63.
54. Epuran M. Modelarea conduitei sportive. București: Sport -Turism, 1990, p. 27 -48.
55. Epuran M., Horghidan V. Psihologia educației fizice. București: ANEFS, 1992, p.47 -287.
56. Epuran M. Psihologia educației fizice și sportului. București: România de Mâine, 1995,
198 p.
57. Epuran M., Holdevici I., Tonița F. Psihologia Sportului de Performanță. Teorie și Practică,
București: Fest, 2001. 467 p.
58. Epuran M. Metodologia cercetării activităților corporale. București: FEST, 2005. 230 p.
59. Fântâneanu E. Volei. Mică enciclopedie. București: Sport –Turism, 1981, p.5 -18.
60. Firea E. Metodica educației fizice școlare. Vol.1. București: IEF S,1984, p.55 -59.
61. Firea E. Metodica educației fizice școlare. Vol.II. București: România de Mâine, 1993,
143 p.
62. Gevat C., Ra ță C.B. Viteza calitate motric e. Fundamente teoretice. Iași: PIM, 2009. 211 p.
63. Ghenade V. Priorități în cunoaște rea și învățarea jocului de volei. În:Revista E.F.S. 1980,
nr.3, p. 22 -25.
64. Ghenade V. ș a. Optimizarea instruirii în volei. Bacău: Plumb, 1999, p.17 -49.
65. Grapă Fl., Mârza D. Volei în învățământ. Bacău: Plumb, 1998. 240 p.
66. Grimalschi T. Proie ctarea didactică de lungă durată. În: Revista Teoria și Arta Educației
Fizice în Școală, Chișinău, 2006, nr.2, p.36 -40.
67. Grimalschi T. Modele de proiectare a activităților de educație fizică școlară. În: Revista
Teoria și Arta Educației Fizice în Școal ă, Chișinău, 2006, nr.1, p.19 -24.
68. Horghidan V. Problema psihomotricității. București: Globus, 2000, p.98 -105.
69. Ifrim M. Antropologie motrice. București: Științifică și Enciclopedică, 1986, p. 150 -162.
70. Ifrim M., Niculescu Gh. Compendiu de anat omie. București: Editura Științifică și
enciclopedică, 1988. p.60 -147.
71. Ifrim M. Criterii somatofiziologice în selecția sportivilor. București: editura Științifică și
Enciclopedică, 1993. 70 p.
72. Ilie G. Volei. Tehnica jocului. București: I.E.F.S., 1975. 75 p.
73. Iliescu A., Gavrilescu D. Anatomia funcțională și biomecanica. București: Sport
turism,1976, p. p. 102 -125,132 -144,195 -198.

131
74. Ionescu A.N., Mazilu V. Creșterea normală și dezvoltarea armonioasă a corpului.
București: Consiliul Național pentru Educație Fizică și Sport, 1968, p. 96 -124.
75. Ionescu A. N. Creșterea și dezvoltarea. București: Stadion, 1990. 240 p.
76. Ioniță M. Modelarea pregătirii jocului de volei din perspectiva modificărilor
regulamentului. Craiova: Universitaria, 2007, p.26-71.
77. Ivașcu D. Îmbunătățirea loviturii de atac în jocul de volei în cadrul lecțiilor de educație
fizică din clasele liceale. În: Gimnasium, Anul VIII, Bacău, 2008, nr.13, p. 49 -52.
78. Ivașcu D., Rotaru A. Efectele aplicării mijloacelor de volei în cadrul lecțiilor de educație
fizică cu elevii din clasele liceale. În: A XVII -a ediție -Sub egida Consiliului Științei
Sportului din Romania, UEB, FEFS. București: BREN, 2007, p 37 -39.
79. Ivașcu D. Detenta – în lovitura de atac în volei. În: Buletinul Științific. Seria Educație fizică
și sport, (1/2007), nr.11 Volumul II, Pitești, p. 154 -158.
80. Ivașcu D. Viteza este un factor principal în jocul de volei. În: Materialele Sesiunii
Internaționale Jubiliară de Comunicări Științifice „Activitățile motric e dirijate – Limite și
perspective”, Fascicula I. Educația fizică și non formală. Brașov, 2008, p.111 -114
81. Ivașcu D. Talia influențează săritura în înălțime cu elan în jocul de volei la ciclul liceal. În:
Conferința Internațională de Comunicări Știin țifice „Performanța umană din perspectivă
olimpică – dedicată celei de -a 29-a ediții a Jocurilor olimpice – Bejing 2008” – A.N.E.F.S.
București: Printech , 2008.
82. Ivașcu D. The effects of volleyball means application within the framework of physical
education classes for high -school students. În : Fascicula XV. Educație Fizică și
Management în Sport – Ministery of eduction, research and youth the annals of the
University „Dunărea de Jos” of Galați . Galați University Press, 2008, p.186 -188.
83. Ivașcu D. , Rotaru A. Study on the evolution of the development of motor abilities at 16 -17
years old students as a result of volleyball training. În: The International Congress of
Physical Education. Sport and Kinetoteherapy – Ediția a IIa Universitatea Națională de
Educație Fizică și Sport – European University Sports, București, 2012.
84. Ivașcu D. Capacity development study of college students by driving the vehicle specific
application of volleyball game. În: International Scientific Session „Movement Science
Perspectives Within Contemporary Society Dynamics” Ecological University of Bucharest,
2013, p.177 -182.
85. Ivașcu D. Improvement of the overall motor functions in high school students by using
cycles of lectures centered on the game theme. În: The Internat ional Congress of Physical
Education. Sport and Kinetoteherapy – 3 nd Edition, The National University of Physical
Education and Sport, București: DISCOBOLUL, 2013.
86. Ivașcu D., Rotaru A. Pehoiu C. Application of particular means in volleyball in order to
increase physical abilities of high -school female students. În: International Congress Of
Physical Education, Sport And Kinetotherapy. National University of Physical Education
and Sport, 4th Edition, Bucharest, 2014.

132
87. Ivașcu D. Evaluarea pregătirii motrice a elevilor liceeni în urma aplicării mijloacelor
specifice jocului de volei în lecțiile de educație fizică. În: Conferința Științifică
Internațională consacrată Zilei Mondiale a Calității. Chișinău, 2014, p. 25 -29.
88. Jenkins R. Fitness – gimnast ica pentru toți. București: Alex -Alex, 2001, p.21 -29.
89. Jurat V. Metodica instruirii exercițiilor în atârnat și sprijin. În: Teoria și Arta Educației
Fizice în școală, 2009, nr.3, Chișinău, p. 28 -31.
90. Loghin M. Educația fizică la clasele de fete.Buc urești: Sport -Turism, 1981, p.144 -179.
91. Macavei E. Teoria educației. București: Aramis, 2001, p. 56 -157.
92. Matveev L., Novicov A. Teoria și metodica educației fizice. București: Sport Turism, 1980.
600 p.
93. Marolicaru M. Tratarea diferențiată în educația fizică. București: Sport Turism,1986, p.7-14.
94. Mârza D. D. Modelarea și optimizarea pe baze informatice a pregătirii și competiției în
jocul de volei. Iași: PIM, 2006. 215 p.
95. Mihăilescu L. Teoria Educației Fizice și Sportului. Note de cu rs. Pitești: Universitatea din
Pitești, 2010. 60 p.
96. Mihăilă I. Handbal. Exerciții pentru joc. Pitești: Editura Universității, 2013. 200 p.
97. *** Ministerul Educației și Cercetării -Serviciul Național de Examinare, Sistemul Școlar de
Evaluare la Dis ciplina Educație Fizică și Sport. București, 1999. 44p.
98. *** Programe Școlare p entru învățământul liceal Disciplina educație fizică și sport.
București: EdituraDidactica și Pedagogică, 1999. 46 p.
99. *** Ministerul Educației Cercetării Tineretului ș i Sportului. Consiliul Național pentru
curriculum. Ghid metodologic de aplicare a programei de educație fizică și sport în
învățământul liceal. București: Aramis Print, 2000.
100. *** Ministerul Educației și Învățământului. Centrul de cercetări pentru edu cație fizică și
sport. potențialul biomotrice al elevilor din clasele IX -XII. București: C.N.E.F.S 1983,
243p.
101. *** Ministerul Educației și Tineretului al Republicii Moldova. Educație Fizică –
Curriculum școlar pentru clasele a V -a – a IX-a. Chișinău: Univers Pedagogic, 2006. 44 p.
102. Mitra Gh., Mogoș Al. Educația fizică în liceu – probleme teoretice și metodice. București:
Stadion, 1970. 193 p.
103. Mitra G., Mogoș Al . Metodica predării educației fizice. Craiova: Stadion, 1982, p. 265 –
275.
104. Moldovan E. Aspecte cognitive și de evaluare multicriterială în educație fizică și
sport.Brașov: Universității Transilvania, 2009, p. 36; p. 144.
105. Moroșan Larionescu V. Volei. Îndrumar practico -metodic. Suceava: Editura Universității
Suceava, 2010. 1 19 p.
106. Moroșan Larionescu V., Ciorbă C. Reducerea greșelilor de tehnică la blocajul individual
la corespondent în jocul de volei. În: Materialele Conferinței Științifice Internaționale a
Doctoranzilor. Chișinău, 2009, p. 55 -62.
107. Murafa N., Stroe Șt. Curs de volei – anul IV specializare. București: IEFS, 1980. 216 p.

133
108. Nica E., Rîșneac B. Aspecte teoretico -metodice ale disciplinei educație fizică în
învățământul liceal. În: Materialele Interdisciplinaritatea, fundament al cercetării în
educație fizică și sport. Conferința Științifică Internațională, Universitatea ,,Dunărea de
Jos”, Galați, 2007, p.36 -38.
109. Niculescu C. ș.a. Anatomia și fiziologia omului. Compendiu. București: Corint, 2009,
p.181.
110. Niculescu I. Evaluare motrică și somato -funcțională. Curs. Craiova: Universitaria, 2006,
p.98-105.
111. Niculescu M. Psihologia sportului. Culegere de lecții. Constanța: ExPonto, 2000, p.21 -44.
112. Niculescu M. ș.a. Volei sub formă de întrebări și răspunsuri. Craiova: Universitaria, 2008.
188 p.
113. Pankov A.V., Spirin M. P.Sporirea eficacității primirii balonului în jocul de volei. În:
Materialele Lucrările Congresului Științific Internațional, Chișinău 2008, p. 68 -71
114. Păcuraru A., Balaiș F., Prisecaru G.Priorități metodice în pregăti rea copiilor și juniorilor la
disciplina volei. În: Sport și Societate, 2000, nr.1, p. 36 -40.
115. Păcuraru A. Volei. Curs de specializare. Vol.II. Galați, 2004. 88 p.
116. Păcuraru A., Călin L., Prisecaru G. Metodica baschetului și voleiului școlar. Gal ați:
Fundației Universitare „Dunărea de Jos”, 2004, p. 3 -80.
117. Păcuraru A., Dragu M. Studiu cu privire la influența jocurilor de mișcare în dezvoltarea
calităților motrice la disciplina volei la elevii din ciclul gimnazial. În: Materialele
Conferinței Științifice „Noi evoluții educaționale sportive, manageriale, kinetoterapeutice
și de timp liber în context european”. Brașov: Universitatea Transilvania din Brașov,
2009, p. 126 -130.
118. Păcuraru Al., Preda C. Măsuri organizatorico – metodice de reali zare a lecției de educație
fizică în care una din teme este din jocul de volei. În: Buletin Științific. Seria Educație
fizică și sport 1/2007, nr. 11Vol.II, Pitești, p.44 -48.
119. Pehoiu C. Continuitatea activității de educație fizică în învățământul preș colar, primar și
gimnazial. Târgoviște: Cetatea de Scaun, 2004. 247 p.
120. Popa C., Barbaroș T . ABC pentru vârsta adolescentului. În: Buletin Informativ -formativ
adresat adulților, cadrelor didactice și părinților. Constanța, 2007, p. 36 -57.
121. Porumb M. Bateria de teste psihologice de aptitudini cognitive – STPAC. Compediu de
metode și tehnici. București: SIGMA, 2007, p.68 -98.
122. Potop V., Marinescu S., Grigore M. Gimnastica în școală. Metodica disciplinelor
gimnice. București: Discobolul, 2014, p. 11 – 96.
123. Predescu T., Iancu A. Jocuri Sportive. Modele orientative de joc și pregătire baschet –
fotbal -handbal -volei. București: Printech, 2011, p. p. 26 -59, 195 -233.
124. Răduț C. Criterii de selecție. București: Consiliul Național pentru educați e fizică și sport,
1967, p. 160 -161.
125. Rață G., Constantinescu E. Didactica predării Educației Fizice și Sportului. Bacău: Alma
Mater, 2002, p.20 -40.

134
126. Rață G. Didactica educației fizice. Bacău: Alma Mater, 2004, p.15 -63.
127. Rață G., Rață Bogda n C.Aptitudinile în activitatea motrice. Bacău: EduSoft, 2006. 318p.
128. Rață G., Rață B. C. Educația fizică și metodica predării ei. Iași: Pim, 2008. 214 p.
129. Richicinscchi G. Unele aspecte metodologice de predare a voleiului în școală. Revista
Teoria și Arta Educației Fizice în școală. Chișinău, 2008, nr.2, p.34 -38.
130. Richicinscchi G. Cunoștințe teoretice specifice din jocul de volei pentru elevii treptei
liceale. Revista Teoria și Arta Educației Fizice în școală. Chișinău, 2008, nr.2, p.27 -31
131. Rîșneac B., Voiculescu C. Considerații generale asupra aspectului psiho -pedagogic în
sport. În: Materialele Conferinței Științifice Internaționale, USEFS, Chișinău , 2000, p. 58-69.
132. Rotaru A., Rotaru V. Evaluarea rezultatelor școlare la Educaț ie Fizică prin prisma
cerințelor învățământului formativ. Interdisciplinaritatea – fundament al cercetării. În:
E.F.S., Galați: Academica, 2007, p. 98 -100.
133. Rotaru A. Testele motrice instrument de măsurare și evaluare a capacităților/calităților
motri ce ale elevilor. În: Revista Teoria și Arta Educației Fizice în școală, Chișinău, 2006,
nr.1, p.25 -27.
134. Rusu F. Jocul de volei în școală. Cluj Napoca: Napoca Star, 2009. 136 p.
135. Săvescu I. Proiectarea demersului diddactic la Educație Fizică pentr u clasele de liceu.
Craiova: Aius, 2005. 196 p.
136. Săvescu I. Educație fizică și sportivă școlară. Craiova: Aius PrintEd, 2007, p. 310 -327.
137. Scarlat E. Volei. Pregătirea echipelor școlare. București: Sport -Turism, 1976. 212 p.
138. Scarlat E. Educ ația fizică a copiilor de vârstă școlară. București: EDITIS, 1993, P. 40 -46,
124-159.
139. Scarlat E., Scarlat B. M. Îndrumar de educație fizică școlară. București: Editura Didactică
și Pedagogică, 2006, p.78 -201.
140. Scarlat M. B., Scarlat E. Educație Fizică și Sport – Manual pentru învățământul liceal.
București: Editura Didactică și Pedagogică, 2003, P. 5 -21, 35 -86, 128 -177.
141. Septimiu F.T. Jocuri de mi șcare. București: Funda ției România de Mâine, 2009, p.26 -50.
142. Stroe Ș. Pregătirea fizică a jucătorilor de volei. București: Sport Turism, 1978. 162 p.
143. Stroe Ș., ș.a. Volei. Îndrumar metodic. București: ANEFS, 1994. 133 p.
144. Stroe Ș., ș.a. Îndrumar metodic în volei. București: Omnia Grup, 1996. 133 p.
145. Surugiu V. Voleiul în școală. București: Stadion, 1971. 200 p.
146. Șiclovan I. Teoria educației fizice și sportului. București: Stadion, 1970, p.7 -32,78.
147. Șchiopu U., Verzea E. Psihologia vârstelor. București: Editura Didactică și Pedagogică,
1981, p.37 -156.
148. Șerban M. Volei – curs de specializare – fundamentarea teoretică, blocuri funcționale,
structură, model și modelare. București: ANEFS, 1999, p. 14 -56.
149. Șerbănoiu S. Metodica educației fizice. București: Cartea Universitară, 2004, p.31 -90.
150. Tărchilă N., Suru giu V. Volei. Antrenament, exerciții, jocuri. București: C.N.E.F.S., 1968.
199p.
151. Tărchilă N., Șerban M. Volei pentru juniori. București: C.N.E.F.S., 1970, p. 24 -38.

135
152. Thomas J. R., Nelson J. K. Metodologia cercetării în activitatea fizică. SDP 3 75-377,
Vol.I. București: CCPS, 1996, p.236.
153. Todea S. Teoria educației fizice și sportului. București: Fundația „România de Mâine”,
2001. 130 p.
154. Tudor V., Crișan D.I. Forța – Aptitudine motrice. București: BREN, 2007, p.42 -44.
155. Tudoș Șt. Elemente de statistică aplicată. București: IEFS, 1993, p. 28 – 51.
156. Turcu I., Drug ău S. Volei – Sisteme de ac ționare de la ini țiere la perfec ționare. Bra șov:
Universitatea Transilvania, 2009, P. 35 -39, 158 -166.
157. Ungureanu A. Predarea lecției de educație fizică prin jocuri de mișcare: Craiova:
Universitaria, 2010. 255 p.
158. Văideanu G. Tehnologia procesului educațional. În: Pedagogie. Ghid pentru profesori,
Iași: Universității „A.I Cuza“, 1986, p. 3 -4.
159. Verza E. Eul și personalitatea. Buc urești: Științifică și Enciclopedică, 1997, p.32 -49.
160. Verza E., Verza F. E. Psihologia vârstelor. București: Pro Humanitate, 2000, p.87 -89.
161. Voiculescu B. Anatomia și fiziologia omului. București: Corint, 2007, p.21 -40.
162. Zlate M. Fundamente le psihologiei. București: Pro Humanitate, 2000, p. 40 -84.
163. Zlate Ș. Creativitatea și învățarea creativă, componente esențiale ale unui învățământ
modern. În: Reflecții didactice. Târgoviște, 2009, p.2 -6.
164. ***Legea nr.128 din 12.VII.1997 cu modif icările și completările ulterioare. În: Legislație
privind învățământul. București: Lumina Lex, 2000, nr.69, p.4 -67.
165. ***Legea Educației Fizice și Sportului, nr.69. În: Monitorul Oficial al României, nr. 200
din 09.05. București, 2000. 41 p.
166. ***Instrucțiunile privind organizarea și desfășurarea activităților de educație fizică și sport
în învățământul preuniversitar – M.E.C.T.S, 2007. 46 p.
167. ***Planuri – cadru de învățământ, pentru învățământul preuniversitar. Consiliul Național
pentru Curri culum – Ghid Metodologic, M.E.C. București: Aramis, 1999.
168. ***Planuri cadru de învățământ – pentru învățământul preuniversitar. M. Editura C.T.,
2003
169. ***Programe școlare pentru clasa a X -a ciclul inferior al liceului. Aprobat Ordin de
ministru n r. 4589 din 2004. București.
170. ***Educația fizică. Curriculum național. Chișinău, 2010.

LITERATURA STRĂINĂ

171. Arro A. ș.a. Evolution de la capacitè fontionelle du système cardiova sculaire chez les élèves.
Paris : Elevation, 1970, p. 89 -96.
172. Badau D. Relationship between space orientation and manual laterality. The annals of
“Dunărea de Jos” University of Galați Fascicle XV, 2011, nr.2, p.12 -15.
173. Fontani Giuliano, Ciccarone G., Giuliani R., Noile reguli de joc și solicitarea fizică în volei.
Scuoala dello Sport, Roma, XIX, 2000, nr. 50, p. 14.
174. Juan Mielgo -Ayuso, Influence of anthropometric profile on physical performance in elite
female volleyballers in relation to playing position. Spania, Nutricion Hospitalaria, 2015,
31(2):849 -857, p 849 -857.

136
175. Roche J. La leçon d’education physique –un systѐme complexe et vivant. C.R.D.P.,
Bourgoghe, 1995, p. 30-59.
176. Russele G. The social psychology of sport. New York: Springer, 1993, p. 29 – 85.
177. Алексеев A.M. Методы оценки экономической эффективности физическ ойкультуры
Теория и практика физической культуры. 1988. № 10, с. 5 -7.
178. Бабанский Ю.К. Требования к современному уроку. În: Физкультура в школе, 1980,
№8, с. 114.
179. Бальсевич В.К., Лубышева Л.И. Информационная культура специалиста как фактор
внедрения новы х технологий в практику физической культуры и спорта // Теория и
практика физической культуры, 2001, № 12, с. 18 -19.
180. Чермит К.Д. Теория и методика физической культуры. М.: Советский спорт, 2005.
268 с.
181. Чорбэ К. Пути повышения качества урока физической культуры. În: Materialele
conferinței republicane. Probleme contemporane ale învățămîntului fizic cultural ale
tineretului studios. Orhei, 1991, p. 177 -179.
182. Немов Р.С. Общая психология: Краткий курс. СПб.: Питер, 2007. 304с.
183. Коган М.С. Кадровый потенц иал вуза: Программы, концепции, методика,
инструментарий исследования / Отв. ред. А.Я.Рубина. Екатеринбург: Екатеринб.
гос. ун -т, 1995. 49 с.
184. Фурманов А.Г. Подготовка волейболистов. Минск: Met, 2007. 330 c.
185. Ильин Е.П. Психофизиология физического воспит ания: (факторы влияющие на
эффективность спортивной деятельности) / Учебное пособие для пед.ин -тов. М.:
Просвещение, 1983. 223 с.
186. Шипулин Г.Я., Сердюков О.Э. Эффективность технических действий в
соревновательной деятельности высококвалифицированных воле йболистов. În:
Теория и практика физической культуры, 2001, №7, с. 34 -36.

(REFERINȚE LA DOCUMENTE ELECTRONICE)

187. Ministerul E ducației Naționale, Învățământ preuniversitar, Programe școlare – Curriculum
Național, www.edu.ro . ( accesat sepembrie 2006, 2007, 2008, 2009, 2010, 2013).
188. Ministerul Educației și Tineretului al Republicii Moldova, Educația fizică, Curriculum
național, Chișinău, 2010 www.edu.md .
189. Federația Internațională de Volei. R egulamentul jocului de volei.(Volleyball Official
Rules), – www.fivb.ch , ( accesat martie, 2012).
190. http://volei.blogspot.com (2014)

137

ANEXE

138

ANE XA 1
Tabele centralizatoare cu rezultate ale elevilor claselor a X -a – XII-a înregistrate în cadrul
experimentului constatativ

Tabel ul A1.1 Rezultatele măsurătorilor antropometrice (băieți -fete)

Măsurători
antropometrice Clasa băieți Clasa Fete
X
(n=96) XI
(n=104) XII
(n=80) X
(n=114 XI
(n=122) XII
(n=118)
Talia (cm)
X 174,25 177,30 179,00 163,38 165,68 163,44
± m 0,92 0,92 1,24 0,73 0,73 0,68
σ 6,37 6,69 7,87 5,53 5,76 5,29
Cv 3,66 3,77 4,39 3,38 3,48 3,23
Greutatea
(kg)
X 66,10 68,36 68,62 53,31 53,68 52,83
± m 1,96 1,82 1,85 0,92 1,02 0,89
σ 13,58 13,17 11,71 6,99 7,98 6,90
Cv 20,55 19,26 17,07 13,12 14,87 13,07
Bust (cm)
X 92,66 93,87 94,31 88,35 89,37 88,52
± m 0,45 0,44 0,68 0,40 0,40 0,37
σ 3,17 3,18 4,30 3,05 3,13 2,85
Cv 3,42 3,39 4,56 3,45 3,50 3,22
Lungimea
membrelor
inferioare
(cm)
X 81,58 83,50 84,70 75,03 76,31 74,89
± m 0,63 0,67 0,85 0,53 0,52 0,48
σ 4,37 4,84 5,42 4,01 4,08 3,75
Cv 5,35 5,79 6,4 5,34 5,35 5,01
Anvergura
(cm)
X 178,81 179,30 180,60 163,01 169,73 162,17
± m 1,01 1,21 1,31 0,81 4,99 0,81
σ 7,01 8,72 8,31 6,14 38,97 6,26
Cv 3,92 4,86 4,60 3,77 22,96 3,86

139

Tabelul A1.2 . Rezultatele indicatorilor motrici măsurați (băieți -fete)
Teste motrice Clasa/băieți Clasa/ fete
X
(n=96) XI
(n=104) XII
(n=80) X
(n=114) XI
(n=122 ) XII
(n=118)
Viteza pe 20m
(sec)
X 3,40 3,19 3,08 3,87 3,75 3,71
± m 0,04 0,03 0,03 0,03 0,03 0,03
σ 0,28 0,22 0,21 0,27 0,29 0,28
Cv 8,28 6,93 7,03 7,00 7,74 7,79
Viteza pe 50m
(sec)
X 7,68 7,48 6,82 8,41 8,29 8,02
± m 0,09 0,04 0,07 0,60 0,20 0,5
σ 0,35 0,21 0,25 0,38 0,38 0,47
Cv 8,79 7,24 7,13 6,45 6,79 8,21
Săritura în
lungime de pe
loc (cm)
X 207,83 211,57 217,05 157,8 155,81 156,35
± m 3,05 2,79 3,97 2,45 2,55 2,2
σ 21,17 20,17 25,16 18,51 19,96 16,93
Cv 10,18 9,53 11,57 11,73 12,81 10,83
Săritura pe vertic.
cu elan/ Detenta
(cm)
X 25,39 26,42 28,64 23,54 22,26 23,36
± m 1,44 1,06 1,66 0,75 0,82 0,78
σ 9,97 7,68 10,51 5,68 6,46 6,05
Cv 22,96 15,92 21,2 18,93 22,94 20,47

Flotări
(nr.repetări)
X 8,31 10,11 14,43 4,85 5,57 7,63
± m 0,36 0,42 0,35 0,89 0,69 0,63
σ 1,64 1,53 1,42 1,56 0,76 0,82
Cv 14,71 13,69 12,14 24,12 21,45 20,49
Tracțiuni
(nr.repetări)
X 5,12 5,23 6,48 6,28 6,69 7,56
± m 0,45 0,37 0,3 0,23 0,46 0,32
σ 1,64 1,54 1,29 1,34 1,46 1,4
Cv 20,73 23,49 19,43 17,42 15,36 15,69
Ridicarea pic.
înt./gen. la piept
din atărnat
(nr.repetări)
X 11,34 12,26 13,47 8,72 9,84 11,65
± m 0,42 0,39 0,61 0,34 0,29 0,36
σ 1,36 1,34 1,39 1,23 0,45 0,58
Cv 12,05 11,47 11,21 12,64 11,29 8,21
Ridicarea
trunchiului din
culcat dorsal
30" (nr.repetări)
X 24,27 24,96 25,19 19,52 20,4 22,3
± m 0,30 0,21 0,16 0,37 0,42 0,21
σ 1,21 1,06 0,98 1,26 1,47 1,12
Cv 3,45 3,94 3,21 10,26 9,20 7,84
Extensia
trunch iului din
culcat facial
30" (nr.repetări)
X 31,91 32,24 33,73 23,12 23,91 25,34
± m 0,16 0,27 0,14 0,24 0,34 0,95
σ 0,74 1,67 1,09 1,34 1,28 1,34
Cv 3,26 3,47 2,65 5,26 4,95 4,87

Exercițiu în 4
timpi (sec)

X 31,54 30,83 29,48 35,48 34,45 33,12
± m 0,34 0,38 0,41 0,64 0,56 0,51
σ 1,63 1,51 1,50 1,34 1,72 1,52
Cv 5,46 5,21 4,84 5,24 6,32 5,22

140

Tabelul A1.3.Rezultatele i ndicatorilor tehnici specifici voleiului (băieți -fete)

Teste tehnice Clasa /băieți Clasa /fete
X
(n=96) XI
(n=104) XII
(n=80) X
(n=114) XI
(n=122) XII
(n=118)
Serviciu în
zona 5
(nr.repetări)
X 5,77 6,23 7,25 4,92 5,78 5,42
± m 0,25 0,21 0,28 0,24 0,28 0,39
σ 1,80 1,52 1,82 1,85 2,19 3,04
Cv 31,21 24,53 28,48 62,24 49,23 92,63
Serviciu în
zona 1
(nr.repetări)
X 5,70 6,69 7,09 4,28 5,32 5,84
± m 0,27 0,20 0,35 0,18 0,29 0,36
σ 1,89 1,51 2,27 1,40 2,29 2,78
Cv 40,14 27,72 40,19 82,33 62,44 102,72
Lovitura de
atac
(nr.repetări)
X 5,39 7,02 8,64 3,67 5,27 5,83
± m 0,20 0,19 0,20 0,17 0,16 0,20
σ 1,41 1,42 1,29 1,34 1,30 1,54
Cv 43,11 22,82 17,44 51,09 24,73 26,48
Pasa cu
două mâini
de jos
(nr.repetări)
X 12,84 16,48 19,60 13,54 14,65 16,42
± m 0,30 0,44 0,40 0,44 0,27 0,42
σ 2,10 3,17 2,52 3,38 2,11 3,22
Cv 22,85 19,28 12,90 23,28 16,17 19,65
Pasa cu
două mâini
de sus
(nr.repetări)
X 14,95 21,07 21,87 17,35 19,13 20,08
± m 0,56 0,29 0,36 0,38 0,23 0,35
σ 3,90 2,14 2,28 2,90 1,80 2,72
Cv 26,09 10,15 10,81 16,74 9,42 13,56

141
Anexa 2.
Tabele centralizatoare cu rezultate ale elevilor claselor a XI-a înregistrate în cadrul
experimentului pedagogic
Tabelul A 2.1. Rezultatele parametrilor somatici – grupele experiment și martor (B) (n=18)
Nr.
crt. Măsurători
somatice Grupa T1/2
X ± m ó Cv t P
1
Talia (cm)
GE T1 177,66 0,85 5,89 3,29 3,09 <0,01 T2 180,16 0,80 5,72 3,17
GM T1 177,00 0,85 7,79 4,43 2,99 <0,01 T2 179,48 0,82 7,66 4,33
2

Greutatea (kg)
GE T1 65,94 1,13 9,65 14,64 2,50 <0,05 T2 68,72 1,08 9,30 13,53
GM T1 66,21 1,15 15,77 21,79 2,90 <0,05 T2 69,52 1,12 16,21 22,58
3 Bust (cm) GE T1 94,69 0,23 3,53 3,73 1,50 >0,05 T2 95,02 0,21 3,46 3,64
GM T1 94,42 0,23 3,17 3,4 1,00 >0,05 T2 94,65 0,22 3,23 3,46
4 Lungimea
membrelor
inferioare (cm) GE T1 83,97 0,35 4,46 5,31 3,51 <0,01 T2 85,13 0,31 4,28 5,03
GM T1 83,54 0,36 5,67 6,84 2,91 <0,01 T2 84,56 0,33 5,45 6,50
5
Anvergura
(cm)
GE T1 181,52 0,37 6,67 3,67 1,77 >0,05 T2 182,16 0,34 6,51 3,57
GM T1 181,10 0,40 10,85 6,11 1,22 >0,05 T2 181,61 0,40 10,73 6,03
Notă: P – 0,05; 0,01; 0,001 r ≥ 0,497 Grupa experimental ( E) n=18; Grupa martor ( M) n=18
f = 17 t = 2,110; 2,898; 3,922;
f = 34 t = 2,034; 2,732; 3,60

Tabel ul A 2.2. Rezultatele parametrilor somatici – grupele experiment și martor (F) (n=13)
Nr.
crt. Măsurători
somatice Grupa T1/2
X ± m ó Cv t P
1
Talia (cm)
GE T1 168,74 0,81 7,10 4,20 2,49 <0,05 T2 170,53 0,80 7,06 4,16
GM T1 168,21 0,80 4,45 2,71 2,29 <0,05 T2 169,84 0,80 4,23 2,57
2

Greutatea (kg)
GE T1 55,38 0,95 10,16 18,36 1,83 >0,05 T2 55,84 0,93 9,40 16,84
GM T1 55,76 0,97 7,00 12,55 1,95 >0,05 T2 57,42 0,94 5,95 10,70
3 Bust (cm) GE T1 90,10 0,23 4,25 4,70 3,90 <0,01 T2 90,88 0,21 4,34 4,78
GM T1 90,00 0,24 2,82 3,17 2,18 <0,05 T2 90,44 0,22 2,81 3,15
4 Lungimea
membrelor
inferioare (cm) GE T1 78,23 0,34 5,23 6,66 3,58 <0,01 T2 79,27 0,30 5,29 6,71
GM T1 78,10 0,35 2,98 3,96 0,68 >0,05 T2 78,31 0,35 2,81 3,73
5
Anvergura
(cm)
GE T1 167,92 1,05 8,13 4,84 1,16 >0,05 T2 169,00 1,04 8,13 4,82
GM T1 168,03 1,07 6,56 4,04 0,70 >0,05 T2 168,70 1,06 6,50 3,99
Notă: P – 0,05; 0,01; 0,001 r ≥ 0,602 Grupa experimental (E) n=13; Grupa martor (M) n=13
f = 12 t = 2,179; 3,055; 4,318;
f= 24 t = 2,064; 2,797; 3,745

142
Tabel ul A 2.3. Analiza comparativă a indicatorilor de motricitate ge nerală, inițiali și
finali – grupele experiment/ martor /băieți (n=18)

Nr.
crt. Probe
motrice Grupa T1/2
X ± m ó Cv t P
1. Alergarea de
viteză 20m (sec) GE T1 3,16 0,03 0,16 5,29 2,33 <0,05 T2 3,09 0,02 0,15 5,04
GM T1 3,20 0,04 0,24 7,42 0,50 >0,05 T2 3,18 0,03 0,22 6,99
2. Alergarea de
viteză 50m (sec) GE T1 7,77 0,04 0,19 2,79 3,69 <0,01 T2 6,94 0,05 0,21 3,05
GM T1 7,00 0,05 0,20 29,25 1,09 >0,05 T2 6,95 0,04 0,18 25,83
3. Săritura în lungime de
pe loc (cm) GE T1 211,32 3,08 21,05 9,86 3,36 <0,01 T2 221,90 3,00 13,10 5,94
GM T1 210,11 3,10 19,80 9,46 1,21 >0,05 T2 213,06 3,07 17,82 8,36
4.
Detenta (cm) GE T1 25,84 0,94 5,66 11,56 3,84 <0,01 T2 29,30 0,86 7,39 10,25
GM T1 25,00 0,92 8,52 18,68 1,27 >0,05 T2 26,66 0,93 7,54 16,16
5. Flotări (nr.repetări) GE T1 9,15 0,38 1,64 12,65 3,70 <0,01 T2 10,52 0,36 1,90 13,87
GM T1 8,88 0,39 1,37 11,12 1,53 >0,05 T2 9,45 0,37 1,42 11,43
6. Tracțiuni (nr.repetări) GE T1 6,00 0,34 1,68 28,00 3,35 <0,01 T2 7,10 0,31 1,32 19,92
GM T1 5,84 0,33 1,09 20,14 1,00 >0,05 T2 6,17 0,32 0,92 15,83
7. Ridicarea picioarelor
întinse din atârnat
(nr.repetări) GE T1 11,10 0,56 1,60 11,37 4,34 <0,001 T2 13,06 0,53 1,41 9,64
GM T1 11,00 0,55 0,84 6,81 1,69 >0,05 T2 11,93 0,54 1,06 8,01
8. Ridicarea trunchiului
din culcat dorsal 30"
(nr.repetări) GE T1 25,36 0,42 0,97 3,77 3,73 <0,01 T2 26,89 0,40 0,70 2,70
GM T1 25,02 0,44 0,61 2,45 1,39 >0,05 T2 25,63 0,43 0,68 2,70
9. Extens ia trunchiului din
culcat facial 30"
(nr.repetări) GE T1 33,55 0,55 2,35 7,02 3,66 <0,01 T2 35,49 0,51 2,19 6,45
GM T1 33,22 0,55 0,97 3,02 1,21 >0,05 T2 33,90 0,56 1,04 3,20
10.
Exercițiu în 4 timpi
(sec)
GE T1 30,12 1,02 1,67 5,54 3,83 <0,01 T2 26,25 1,00 1,71 5,74
GM T1 30,41 1,05 1,41 4,55 1,07 >0,05 T2 29,29 1,04 1,39 4,51

Notă: P – 0,05; 0,01; 0,001 r ≥ 0,497 Grupa experimental ( E) n=18; Grupa martor ( M) n=18
f = 17 t = 2,110; 2,898; 3,922;
f = 34 t = 2,034; 2,732; 3,60

143
Tabel ul A 2.3. Analiza comparativă a indicatorilor de motricitate generală,
inițiali și finali – grupele experiment și martor – Fete (n=1 3)

Nr.
crt. Probe
motrice Grupa T1/2
X ± m ó Cv t P
1. Alergarea de
viteză 20m (sec) GE T1 3,79 0,08 0,29 7,72 3,85 <0,01 T2 3,54 0,06 0,14 4,012
GM T1 3,82 0,09 0,35 9,3 1,28 >0,05 T2 3,73 0,07 0,36 9,53
2. Alergarea de
viteză 50m (sec) GE T1 8,43 0,10 0,25 3,13 3,87
<0,01
T2 8,12 0,09 0,23 2,84
GM T1 8,50 0,11 0,38 4,54 1,22 >0,05 T2 8,39 0,10 0,38 4,58
3. Săritura în lungime de
pe loc (cm) GE T1 152,69 3,15 14,37 9,41 3,71
<0,01
T2 163,04 3,10 13,20 8,47
GM T1 150,10 3,17 26,95 17,78 1,30 >0,05 T2 153,78 3,16 23,83 15,53
4.
Detenta (cm) GE T1 22,09 0,82 6,16 20,10 3,68 <0,01 T2 24,74 0,80 5,59 17,22
GM T1 21,57 0,84 4,48 16,52 1,04 >0,05 T2 22,34 0,83 4,44 16,23
5. Flotări (nr.repetări) GE T1 6,15 0,26 1,40 22,83 3,91 <0,01 T2 7,01 0,22 1,33 20,34
GM T1 6,00 0,25 0,81 16,32 1,54 >0,05 T2 6,34 0,24 0,50 9,40
6. Tracțiuni (nr.repetări) GE T1 5,74 0,28 0,81 11,66 3,96 <0,01 T2 6,69 0,26 0,85 11,11
GM T1 5,60 0,30 0,63 9,99 1,24 >0,05 T2 5,91 0,27 0,59 8,85
7. Ridicarea genunchilor la
piept din atârnat
(nr.repetări) GE T1 9,76 0,48 0,92 6,27 3,54 <0,01 T2 11,21 0,44 0,92 6,08
GM T1 9,42 0,47 0,68 4,97 1,05 >0,05 T2 9,85 0,46 0,80 5,65
8. Ridicarea trunchiului
din culcat dorsal 3 0"
(nr.repetări) GE T1 19,18 0,65 1,48 6,97 3,66 <0,01 T2 21,53 0,61 1,33 6,17
GM T1 19,00 0,66 1,31 6,68 1,22 >0,05 T2 19,71 0,64 1,11 5,55
9. Extensia trunchiului din
culcat facial 30"
(nr.repetări) GE T1 23,83 0,58 1,36 4,82 3,72 <0,01 T2 25,69 0,55 1,18 4,12
GM T1 23,30 0,55 1,04 3,92 1,57 >0,05 T2 24,07 0,54 1,25 4,66
10. Exercițiu în 4 timpi
(sec)
GE T1 34,50 0,81 1,55 4,81 4,18 <0,01 T2 31,53 0,79 1,42 4,44
GM T1 34,77 0,82 1,28 3,78 1,24 >0,05 T2 33,88 0,80 1,23 3,64
Notă: P – 0,05; 0,01; 0,001 r ≥ 0,602 Grupa experimental (E) n=13; Grupa martor (M) n=13
f = 12 t = 2,179; 3,055; 4,318;
f= 24 t = 2,064; 2,797; 3,745

144
Tabel ul A 2.5. Analiza comparativă a mediilor obținute în probele tehnice – testarea inițială și finală,
grupele experiment și martor -băieți (n=18)
Nr.
crt. Măsurători
somatice Grupa T1/2
X ± m ó Cv t P
1
Serviciul zona
5 (nr.repetări) GE T1 6,66 0,19 0,84 12,60 3,88 <0,01 T2 7,36 0,16 0,61 8,62
GM T1 6,53 0,20 0,96 15,76 1,79 >0,05 T2 6,87 0,18 0,95 15,26
2 Serviciul zona
1 (nr.repetări) GE T1 6,50 0,17 0,61 9,51 3,87 <0,01 T2 7,12 0,19 0,83 11,70
GM T1 6,31 0,18 0,61 10,02 1,83 >0,05 T2 6,64 0,18 0,80 12,99
3 Lovitura de
atac
(nr.repetări) GE T1 7,63 0,18 0,70 9,46 3,70 <0,01 T2 8,26 0,16 0,70 8,65
GM T1 7,50 0,19 0,53 7,76 1,44 >0,05 T2 7,76 0,17 0,68 9,35
4 Pasa cu doua
mâini de jos
(nr.repetări) GE T1 16,61 0,54 2,32 13,09 3,75 <0,01 T2 18,60 0,51 2,17 11,76
GM T1 16,38 0,55 2,65 16,23 1,16 >0,05 T2 17,02 0,54 2,38 14,38
5 Pasa cu două
mâini de sus
(nr.repetări) GE T1 20,83 0,66 0,61 2,74 3,51 <0,01 T2 23,11 0,63 0,83 3,60
GM T1 20,42 0,65 0,83 3,76 1,30 >0,05 T2 21,26 0,64 0,95 4,30
Notă: P – 0,05; 0,01; 0,001 r ≥ 0,497 Grupa experimental ( E) n=18; Grupa martor ( M) n=18
f = 17 t = 2,110; 2,898; 3,922;
f = 34 t = 2,034; 2,732; 3,60

Tabel ul A 2.6. Analiza comparativă a mediilor obținute în probelor tehnice -testarea inițială și finală ,
grupele experiment și martor – fete (n=13)
Nr.
crt. Măsurători
somatice Grupa T1/2
X ± m ó Cv t P
1
Serviciul zona
5 (nr.repetări) GE T1 6,00 0,38 1,35 22,56 3,85 <0,01 T2 7,27 0,36 1,49 21,63
GM T1 5,72 0,39 1,96 41,18 1,32 >0,05 T2 6,17 0,37 1,31 24,78
2 Serviciul zona
1 (nr.repetări) GE T1 5,10 0,43 2,06 37,83 3,92 <0,01 T2 6,55 0,40 1,90 31,00
GM T1 5,00 0,42 1,95 48,94 0,97 >0,05 T2 5,36 0,41 1,60 39,37
3 Lovitura de
atac
(nr.repetări) GE T1 5,65 0,42 1,41 23,57 3,63 <0,01 T2 6,96 0,38 1,01 14,96
GM T1 5,41 0,43 1,34 27,74 0,97 >0,05 T2 5,78 0,42 1,09 20,87
4 Pasa cu doua
mâini de jos
(nr.repetări) GE T1 14,18 0,46 1,25 8,51 3,75 <0,01 T2 15,68 0,44 1,16 7,65
GM T1 13,88 0,47 1,30 9,83 1,10 >0,05 T2 14,33 0,45 1,16 8,46
5 Pasa cu două
mâini de sus
(nr.repetări) GE T1 18,95 0,58 1,38 6,93 3,70 <0,01 T2 20,84 0,56 1,62 7,79
GM T1 18,62 0,59 2,52 14,29 1,06 >0,05 T2 19,17 0,57 2,52 13,83
Notă: P – 0,05; 0,01; 0,001 r ≥ 0,602 Grupa experimental (E) n=13; Grupa martor (M) n=13
f = 12 t = 2,179; 3,055; 4,318;
f= 24 t = 2,064; 2,797; 3,745

145

Tabel ul A 2.7. Not ele EXPERȚILOR pentru executarea elementelor tehnice – clasa a X I-a, G.E. ( băieți – n=18)

NR.
CRT.
NUME SI
PRENUME
ANUL
NAȘTERII SERVICIUL ZONA
5/NOTA SERVICIUL ZONA
1/NOTA LOVITURA DE
ATAC/NOTA PASA CU DOUÂ
MÂINI DE
JOS/NOTA PASA CU DOUĂ
MÂINI DE
SUS/NOTA
T1 T2 T1 T2 T1 T2 T1 T2 T1 T2
1. B.V.S. 1990 7,33 8 7,66 8 7,33 7,66 7 7 7,66 7,66
2. B.P.A. 1991 8 8 8,66 9 5,66 6 7,33 7,66 7 7,33
3. C.A.G. 1990 6,66 7 7,66 8 6 6 6,66 7 7 7
4. C.T.A. 1990 8,33 9 8,66 9 7,33 7,66 7 7 7 7,33
5. C.T.N. 1990 7 8 7,33 7,66 7 7 7,33 7,33 6,66 7
6. C.C.D. 1990 6,33 7 7 7,33 7,66 7,33 6,33 6,66 6,66 6,66
7. G.R. 1991 8 8 8 8 8 8 7 7,33 6,66 7
8. G.V.C. 1990 8,33 8 8,66 9 7 7 7,66 7,66 7,66 7,66
9. G.C.D. 1990 7,66 7,33 8,33 9 7 7 6 6 7 7
10. G,A, 1991 7 7,33 7,33 7,33 6,66 7 7,33 7,33 7,66 7,33
11. M.B.Ș. 1990 6,66 7 6,66 7 7 7 6,33 6,33 6,33 6,66
12. M.D.C. 1990 8,33 9 8 8,33 7 7 7 7,33 7 7
13. N.Ș. 1990 7 7 7,33 7 7,33 8 7,33 7,33 7 7,33
14. O.L. 1990 7,33 7,66 7,33 7,66 8,66 9 7 7 7 7
15. R.A.M. 1990 9 9 8 8 7,33 8 7,66 8 7,33 7,66
16. S.A. 1990 8,33 8,33 8,33 9 7 7 8 8 7,66 8
17. Ș.G.F. 1990 7,66 8 7,33 7 7,33 8 7,66 7,66 7,66 7,66
18. V.A.V. 1990 8 8,33 8 8 6 7 8 8 7,66 7,66

X 7,60 7,88 7,81 8,01 7,07 7,31 7,14 7,25 7,14 7,27
± m 0,17 0,16 0,14 0,17 0,16 0,17 0,13 0,13 0,10 0,09
σ 0,73 0,68 0,61 0,73 0,70 0,73 0,56 0,55 0,42 0,38
Cv 9,66 8,69 7,90 9,19 10,03 10,61 7,86 7,64 6,01 5,26
t; P 3,23; P<0,01 3,36; P<0,01 3,02; P<0,01 2,91; P<0,01 2,72; P<0,05

146

Tabel ul A 2.8. Not eleEXPERȚILOR pentru executarea el ementelor tehnice – clasa a XI -a, G.M. ( băieți – n=18)

Nr.
crt. NUME
PRENUME ANUL
NAȘTERII SERVICIUL ZONA
5/NOTA SERVICIUL ZONA
1/NOTA LOVITURA DE
ATAC/NOTA PASA CU DOUA
MÂINI DE JOS PASA CU DOUĂ
MÂINI DE SUS
T1 T2 T1 T2 T1 T2 T1 T2 T1 T2
1. A.A. 1990 6,33 6,33 6,66 7 6 6 5,66 5,66 6 6
2. B.T. 1990 7 7,33 6,66 7 7,33 7 6,33 6,33 6 6,33
3. B.D. 1990 7 7 7 7 6,33 6,66 6 6 6,33 6,66
4. F.A. 1990 6 6,33 7 7 7 7 6,66 7 7 7
5. F.D.L. 1990 7 7 7 7 7 7 7 7 6,33 6,66
6. M.V. 1990 5,66 6 6 6 6,66 7 6,66 6,66 7 7
7. M.G. 1991 6 7 7 7 5 5,66 6 6 6 6,33
8. M.L. 1990 7,33 7,33 7 7 5 5 5,66 6 6 6
9. P.D. 1990 6 6 6,33 6,33 5,33 5,66 6 6,33 6 6
10. P.I. 1990 5,66 6 6 6 6 6 6 6 6 6,66
11. P.C. 1989 6 6,33 6 6 5 5 7 7 6,66 7
12. P.A. 1990 6 6 7,33 7 5,66 6 7 7 7 7
13. S.I. 1990 6,33 6 6,66 7 7 7 7 7 7 7
14. V.D. 1990 6,66 7 6 6 6,66 6,66 6 6 7 7
15. Vi.D. 1990 7 7,33 7 7 6 6 6 6 6 6
16. V.B. 1990 7,33 7,66 7 7 6 6,33 6,33 6,33 6,66 7
17. V.I. 1990 6 7 6,66 7 6,66 7 6 6 6 6,33
18. Z.A.I. 1990 5 5,66 5,66 6 7 7 6 6,66 7 7
X 6,35 6,44 6,38 6,66 6,25 6,31 6,29 6,38 6,46 6,53
± m 0,15 0,12 0,14 0,11 0,18 0,16 0,11 0,10 0,10 0,10
σ 0,65 0,53 0,60 0,48 0,78 0,69 0,47 0,46 0,44 0,45
Cv 10,26 8,32 9,51 7,27 12,94 10,94 7,47 7,21 6,88 7,02
t; P 1,24; P>0,05 2,55; P>0,05 1,14; P >0,05 2,05; P>0,05 2,2; P<0,05

147

Tabel ul A 2.9. Not ele EXPERȚILOR pentru executarea elementelor tehnice – clasa a XI -a, G.E. ( fete – n=13)

NR.
CRT.
NUME SI
PRENUME
ANUL
NAȘTERII SERVICIUL ZONA
5/NOTA SERVICIUL ZONA
1/NOTA LOVITURA DE
ATAC/NOTA PASA CU DOUÂ
MÂINI DE
JOS/NOTA PASA CU DOUĂ
MÂINI DE
SUS/NOTA
T1 T2 T1 T2 T1 T2 T1 T2 T1 T2
1. B.A.G. 1991 5,33 6 7 7,33 7,66 7,66 7 7,33 6,66 7
2. C.I. 1990 7 7,33 7,66 8 5,66 6 7 7 6,66 6,66
3. D.V.E. 1990 8,66 9 7,66 7,66 7,66 7,66 7 7 7 7
4. G.R.A. 1990 9 9 8,33 8,66 6 7 6 7 7 7
5. G.R.E. 1991 6,66 7 7 7 7,66 8 6,66 7 6,33 6,66
6. H.O.M. 1990 7 7 7 7 7 7 6,66 7 6,66 7
7. I.I.R. 1990 6 6,33 6,66 7 7,33 8 6 6 6 6
8. M.E.A. 1990 7 7 7 7,66 6 6,33 7 7 6,33 6,66
9. O.A.I. 1990 6,33 6,33 6 6 7 7 6 6 7 7
10. P.I. 1991 6 6,33 6 6 6,66 7 6 6,33 6,33 6,66
11. S.M. 1991 6 6,33 6 6 8 8 7 7 7 7
12. S.C.G. 1990 6 7 6,66 7 8 8 6,33 6,66 6 7
13. S.A.V. 1990 6,33 6,33 6 7 6,66 7 6,33 6,66 6,66 7

X 6,71 6,99 6,84 7,10 7,02 7,28 6,53 6,76 6,58 6,81
± m 0,29 0,26 0,2 0,22 0,21 0,18 0,12 0,11 0,10 0,08
σ 1,06 0,97 0,73 0,79 0,78 0,66 0,44 17,39 0,30 0,29
Cv 15,79 13,89 10,79 11,21 11,20 9,12 6,75 6,16 5,52 4,30
”t”; P 3,39; P<0,01 3,00; P<0,05 3,00; P<0,05 2,91; P<0,05 2,92; P<0,01

148

Tabel ul A 2.10. No tele EXPERȚILOR pentru executarea elementelor tehnice – clasa a XI -a, G.M. ( fete – n=13)

NR.
CRT.
NUME S I
PRENUME
ANUL
NAȘTERII SERVICIUL ZONA
5/NOTA SERVICIUL ZONA
1/NOTA LOVITURA DE
ATAC/NOTA PASA CU DOUÂ
MÂINI DE
JOS/NOTA PASA CU DOUĂ
MÂINI DE
SUS/NOTA
T1 T2 T1 T2 T1 T2 T1 T2 T1 T2
1. D.C. 1990 4,66 5 3,66 4 4,66 4,66 5 5 5 5
2. D.E. 1989 6,66 6,66 7 7 6,33 6,66 6 6 6,33 6,33
3. I.D. 1991 8 8,33 7,66 8 6 6 6 6 6 6,33
4. L.O. 1990 4,33 5,66 4,33 4,66 5,66 5,66 5,33 5,66 5 5,33
5. O.M. 1990 7,66 7,66 6,66 7 6 6 6 6 6 6
6. R.G. 1991 4,33 5,66 4,66 4,66 5 5 6,33 6,33 6 6,33
7. R.A. 1990 5,33 5 6 6 4,66 4,66 5 5,33 5 5
8. P.M. 1990 7 7 7,33 8 6,66 6,66 7 7 6,66 6,66
9. P.A. 1990 5,33 6 5 5,33 6 6 6,66 6,66 6 6
10. S.I. 1990 4,66 5 4,33 5 5 5,33 5 5 5,33 5,33
11. T.R. 1991 6 6 6,66 6 5 5,66 5,66 5,66 5 5,33
12. T.A. 1990 4,33 4,66 5 5 5,66 5,66 5 5 6 6
13. V.D. 1990 6,66 6,66 6 6,33 6 6,33 6 6,33 6 6

X 5,76 6,09 5,71 5,92 5,58 5,71 5,76 5,84 5,71 5,81
± m 0,36 0,30 0,35 0,35 0,18 0,18 0,18 0,17 0,15 0,15
σ 1,31 0,11 1,29 1,29 0,65 0,66 0,67 0,64 0,57 0,55
Cv 22,81 12,46 22,69 21,83 11,72 11,63 11,63 11,06 10,03 9,51
t; P 2,36; P<0.05 2,14; P >0.05 2,13; P>0,05 1,89; P>0,05 2,3; P<0,05

149

ANEXA 3
Model pedagogic de repartizare anuală a unităților de învățare clasa a XI -a (GE)

UNITĂȚI
DE ÎNVĂȚARE SEMESTRUL I SEMEST RUL II
Sept Octom Noiembrie Decemb
VACANȚĂ DE IARNĂ Ianuarie
VACANȚĂ SEMESTRIALĂ Februarie Martie Aprilie
VACANȚĂ DE PAȘTE Mai Iunie
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 CALITĂȚI
MOTRICE Viteză
Îndemânare
Rezistență
Forță ▲ ∆
Mobilitate PROBE ȘI RAMURI SPORTIVE
Atletism Alergarea
de viteză ▲ ∆
Alergarea
de
rezistență
Aruncarea
greutății ▲ ∆
Săritura în
lungime cu
elan ▲ ∆ Gimnastică
Acrobatică ∆
Sărituri la
aparate ▲ ∆ Joc
sportiv Volei fete,
băieți ▲ ▲ ∆ ∆ ∆ ∆
Atitudi ni

150

ANEXA 4

Model pedagogic de eșalonare anuală a conținutului unităților de învățare, clasa a XI -a (GE )

Proiectarea unității de învățare – joc de volei
Număr de lecții 28, timp de exe rsare în lecție: 25 -30 min;
 Competențe specifice: 1.2. Utilizarea terminologiei de specialitate în relaționarea cu partenerii de activitate;
3.2. Utilizarea deprinderilor motrice și a procedeelor tehnice în acțiuni motrice complexe și în forme adaptat e de
întrecere/concurs;
4.1. Relaionarea optimă în grupuri diferite, preconstituite sau constituite spontan;
4.2. Aplicarea prevederilor regulamentare ale disciplinelor sportive practicate;
4.3. Rezolvarea sarcinilor metodice și organizatorice din cadrul activităților de educație fizică și sport;
5.1. Selectarea modelelor de reușită din lumea sportului;
5.2. Aprecierea obiectivă a nivelului estetic si valoric al unor competiții la care participă sau asistă ca spectato r, al
comportamentului sportivilor, al antrenorilor, al arbitrilor și al spectatorilor.

 Conținuturi cuprinse în instruire: -dezvoltarea calităților motrice specific;
-variante de procedee tehnice de serviciu
-variante de procedee tehnice ale loviturii de atac;
-structuri tehnico -tactice care să cuprindă 2 -3 procedee tehnice de bază;
-sistemul de apărare cu jucătorul din zona 6 retras;
-sistemul de atac cu jucătorul -ridicător în zona 2 ;
-regulamentul de joc .

151

Competențe
specifice Detalieri de conținut Exemple de activități de învățare Doz.
orient. Eval.
1-2
1.2.
4.2.
-poziții și deplasări
specifice;
-pasa cu două mâini de
sus.
-noțiuni de
regulament. – 4 săritu ri pe loc cu schimbarea alternativă a piciorului din față, 4 sărituri cu răsucirea
trunchiului în partea opusă piciorului din față;
– alergare ușoară cu schimbarea direcției la semnal sonor, oprire în poziție fundamentală;
– alergare ușoară cu sărituri î n cercuri și opriri în diferite poziții;
– pase de control de pe loc și din deplasare;
– pase la perete, într -un cerc cu diametrul de 1m, accent punându -se pe traiectoria mingii și
acțiunea picioarelor;
-în coloană, pase cu două mâini de sus la perete, dep lasare stânga/ dreapta cu atingerea unei
linii pe sol și retragere la sfârșitul coloanei;
-noțiuni de regulament cu privire la pasă.
– demonstrația, explicația -descrierea acțiunii; 4x

4x
6x
2×10
2×10

10x

1'
Obiectivă
3-4. 3.2.

4.1. – poziții și de plasări
specifice;
-pasa cu două mâini de
sus din poziție medie;
-concursuri – alergare cu spatele la semnal sonor oprire în poziție fundamental ă cu fața pe direcții
precizate;
– deplasare laterală cu trei pași adăugați spre dreapta, întoarcere 180°, urma tă de trei pași
adăugați spre stânga spre fileu;
– pe perechi , unul în spatele celuilat la distanță de 1m, primul execută diferite deplasări
dreapta -stânga -înainte, iar cel de al doilea îl urmează, la semnal sonor schimbă rolurile;
– în coloană, pase c u două mâini de sus la perete, deplasare stânga/ dreapta cu atingerea unei
linii pe sol și retragere la sfârșitul coloanei;
– suveică în doi, intercalată cu pas de control. Juc. I pasează lung spre juc. II și se
deplasează lângă acesta, de la care primește o pasă scurtă pe care o înapoiază,
– suveică în doi, intercalată cu pas de control. Juc. I pasează lung spre juc. II și se
deplasează lângă acesta, de la care primește o pasă scurtă pe care o înapoiază, retrăgându -se
cu spatele la locul inițial. Juc. II e xecută un pas de control urmat de o pase lungă, iar
exercițiul se repetă;
– suveică în patru cu deplasări laterale. Patru șiruri cu jucători, pasa se realizează înainte, iar
deplasarea pe diagonală cu trecere la sfârșitul șirului
6x

2x

2x

10x

5'

4'

Obiectivă

152

Nr
lecții Competențe
specifice Detalieri de conținut Exemple de activități de învățare Doz.
orient. Eval.
– întrecere: cine execută pe perechi cele mai multe pase consecutive.
– demonstrații și corectări individualizate; 3'

5.
1.2.
4.3.
-poziții și deplasări
specifice sub formă de
concurs;
-pasa cu două mâini de
sus
-serviciul de jos din
față -câte 4 coloane, primul realizează o fandare marcând terenul cu cretă la vârful piciorului
fandat, după care transmite creta celui de -al doilea care repetă mișcarea înaintând, astfel
încât să câștige echipa care termină prima și are cea mai mare lungime;
– câte 6 în coloană dispuși la 15 m distanță între ei, se deplasează în ștafete , utilizând
diferite forme de deplasări specifice joculu i de volei cu predare ștafetei (mingea de volei)
intercalate cu opriri la diferiți stimuli auditivi;
-cu fața la panoul de baschet. Pasă la profesor deplasare spre panou la 2 -3 m, reprimire și
pasarea mingii în inelul de baschet;
– suveică în doi, intercal ată cu pas de control. Juc. I pasează lung spre juc. II și se
deplasează lângă acesta, de la care primește o pasă scurtă pe care o înapoiază, retrăgându -se
cu spatele la locul inițial. Juc. II execută un pas de control urmat de o pase lungă, cu
repetarea e xercițiului;
-individual pas de control urmat de pasă de sus peste cap în perete;
– în coloană cu fața la zid, mingea se aruncă și se servește peste o linie trasată pe perete,
urmată de pas de control de către următorul jucător, prindere și servire;
-demon strații și explicații;
1x

1x

10x

5'

10x
10x

Obiectivă

6.
4.1
4.3.
-pasarea mingii peste
cap,
-serviciul de jos. -încălzire specifică:
 aruncarea mingii cu două mâini de deasupra capului spre coechipier;
 aruncarea mingii cu mâna dreaptă/ stânga de deasupra capului spre coechipier;
 pasarea mingii de la piept spre coechipier ;
– doi jucători unul în spatele celuilalt cu fața la perete, primul pasează în perete și se retrage
strigând aici, al doilea pasează peste cap unde aude sunetul;
-câte trei l a minge cu un jucător în mijloc. Primul pasează în jumătate, acesta execută pasă
peste cap jucătorului dinapoia lui și schimbă locul cu cel de la care a primit inițial mingea.
Exercițiul se repetă cu ceilalți doi jucători; –
-jucătorii sunt așezați în șir. În fața sirului la 6 m sunt doi jucători de o parte și alta a șirului. 8x
8x
8x
10x

5'

7'

153

Nr
lecții Competențe
specifice Detalieri de
conținut Exemple de activități de învățare Doz.
orient. Eval.
Primul se deplasează între cei doi jucători, întorcându -se spre dreapta de unde primește
mingea cu pasă de sus și o retransmite cu pasă de sus peste cap celui din spate, retrăgându –
se la sfârșitul propiului șir; Jucătorul cu mingea realizează pasa de sus către al doilea jucător
care vine între ei și exercițiul continuă;
-pe perechi, de o parte și de alta a fileului jucătorul cu mingea execută serviciul de jos
celălalt realizează preluarea din serviciu;
-demonstrații, precizări tehnice. 5'
Obiectivă

7.
4.1
4.3. -pasarea mingii de
sus și peste cap
-serviciul de jos -încălzire specifică:
 aruncarea mingii cu două mâini de deasupra capului;
 aruncarea mingii cu mâna dreaptă/ stânga de deasupra capului;
 pasarea mingii de la piept;
 pase de control și spre înainte;
-doi jucători unul în spatele celuilalt cu fața la perete, primul pasează în perete și se retrage
strigând aici, al doilea pasează peste cap unde aude sunetul;
– doi jucători așezați în zonele 4 și 2 cu câte o minge pasează alternativ în fața zonei 6, unde
vin pe rând jucători din zonele 1 și 5, c are pasează direct în zonele 4 și 2 și se retrag în
zonele opuse celei inițiale;
– jucătorul din zona 5 primește mingea din zona 4 și pasează în zona 2, se deplasează în
zona 1 reprimește mingea din zona 2 și pasează în zona 4, retrăgându -se mai apoi la pr opriul
șir;
-de o parte și de alta a fileului pe coloane, serviciul de jos;

8'

10x

6'

7'

10x
Obiectivă
8 3.2.
4.1.
4.2.
-pasarea mingii de
sus și peste cap
-pasa de jos cu două
mâini -încălzire specifică:
 aruncarea mingii cu două mâini de de asupra capului;
 aruncarea mingii cu mâna dreaptă/ stânga de deasupra capului;
 pasarea mingii de la piept;
 pase de control și spre înainte;

6

154

Nr
lecții Competențe
specifice Detalieri de
conținut Exemple de activități de învățare Doz.
orient. Eval.
-pasă cu două mâini de sus pe două coloane cu deplasare la coada șirului opus prin dreapta;
– jucătorul din zona 5 primește mingea din zona 4 și pasează în zona 2, se deplasează în
zona 1 reprimește mingea din zona 2 și pasează în zona 4, retrăgân du-se mai apoi la propriul
șir;
-doi jucători așezați în zonele 4 și 2 cu câte o minge pasează alternativ în fața zonei 6, unde
vin pe rând jucători din zonele 1 și 5, care pasează direct în zonele 4 și 2 și se retrag în
zonele opuse celei inițiale;
– pe perechi, pasa de jos cu două mâini;
– explicația și demostrația noii poziți pentru preluarea de jos.
4'
4'

4'

20x
1'
Obiectivă
9 3.2.
4.1. -pasarea mingii de
sus și peste cap
-pasa de jos cu două
mâini -încălzire specifică:
 aruncarea mingii cu două mâini de deasupra capului;
 aruncarea mingii cu mâna dreaptă/ stânga de deasupra capului;
 pasarea mingii de la piept;
 pase de control și spre înainte;
– pe un șir cu căpitan, acesta execută pasă către primul jucător care se deplasează către
acesta, pasează către jucătorul următor peste cap, care retrimite căpitanului, iar acesta
continuă exercițiul; După un anumit număr de repetări se schimbă căpitanul;
– câte trei jucători, primul pasează către cel situat în mijloc, acesta execută pasa peste cap
către cel din spate și se deplasează în locul primului jucător care reia exercițiul prin pasă de
sus peste cap și deplasare înainte continuând exercițiul;
– pe perechi, unul oferă mingea celuilat pe diferite direcții obligându -l pe acesta să realizeze
fandări latera le sau înainte pentru a face preluare;
– deplasare și preluări succesive din zonele 1 și 5, din mingii pasate din zonele 2 și 4 în
zonel 1 și respective 5;

6'

4'

5'

4'

4'
Obiectivă

155

Nr
lecții Competențe
specifice Detalieri de conținut Exem ple de activități de învățare Doz.
orient. Eval.
10 5.2.
-pasa cu două mâini de
sus

-încălzire specifică:
 aruncarea mingii cu două mâini de deasupra capului;
 aruncarea mingii cu mâna dreaptă/ stânga de deasupra capului;
 pasarea mingii de la piept;
 pase de control și spre înainte;
-într-un cerc cu diametrul de 3 m, se realizează pasa de sus cu două mâini la o înălțime de 1
și 1/2 m, astfel încât să nu scape mingea sau să iasă din cerc timp de 30". Se repetă de 2 ori
și se notează cea mai bună performa nță.
-joc 6×6 pe tot terenul

5'

2×30"

8'
Sumativă
11 4.1.
4.3. -pasa cu două mâini de
jos
-joc 4×4 cu temă -încălzire specifică:
 aruncarea mingii cu două mâini de deasupra capului;
 aruncarea mingii cu mâna dreaptă/ stânga de deasupra capului;
 pasarea mingii de la piept;
 pase de control și spre înainte;
– pe perechi, unul oferă mingea celuilat pe diferite direcții obligându -l pe acesta să realizeze
fandări laterale sau înainte pentru a face preluare;
– suveică în patru, preluare către înainte și deplasare pe diagonală;
-câte trei, ambii jucători din capete au mingi, execută spre centru pasă, iar după preluare
jucătorul se întoarce 180° și execută preluare din pasarea celuilalt jucător;
-joc 4×4 pe teren redus cu executarea celor 3 pase în teren;
-demonstrații, precizări tehnice.

5'

3'

4'
10X

15'

Obiectivă
12 3.2.
4.1.
4.2.
-pasa cu două mâini de
jos
-încălzire specifică
 aruncarea mingii cu două mâini de deasupra capului;
 aruncarea mingii cu mâna dreaptă/ stânga de deasupra capului;
 pasarea mingii de la piept;
 pase de control și spre înainte;

5'

156

Nr
lecții Competențe
specifice Detalieri de conținut Exemple de activități de învățare Doz.
orient. Eval.
-lovitura de atac
-joc 4×4
-reguli de joc -deplasare și preluări succesiv e din zonele 1 și 5, din mingii pasate din zonele 2 și 4;
– preluare din minge servită și pasare către zona 2, spre ridicător;
-doi jucători atacă pe rând spre cel de -al treilea care realizează preluarea spre cei doi
alternativ;
– sărituri de pe loc pe amb ele picioare pentru învățarea bătăii în lovitura de atac;
-sărituiri pe ambele picioare la spalier cu atingerea unei șipci;
-pe perechi sărituri cu atingerea mâinilor în punctul cel mai înalt;
-joc 4×4 pe teren redus cu executarea celor 3 pase în teren;
-prelucrarea regulamentului de joc cu privire la acțiuni de joc.
-demonstrații, precizări tehnice. 3'
10x
10x

20x
10x
10x
10'
Obiectivă
13 3.2.
4.1.
4.3.
-pasa cu două mâini de
jos
-lovitura de atac
-joc 4×4
-încălzire specifică
 aruncarea mingii cu două mâini de deasupra capului;
 aruncarea mingii cu mâna dreaptă/ stânga de deasupra capului;
 pasarea mingii de la piept;
 pase de control din deplasare;
 pase de control și spre înainte;
-doi jucători atacă pe rând spre cel de -al treilea care realizează pre luarea spre cei doi
alternativ;
– suveică în trei cu preluare. Mingea pornește de unde sunt doi jucători. Primul atacă
pe direcția celui din față schimbând locurile, acesta preia cu pas de control și
execută din nou atac;
– preluare din atacul jucătorului care se află în zona 3; acesta reprimește mingea și
ridică în zona 4 unde se deplasează jucătorul care a realizat preluarea și se înalță
prinzând mingea în punctul cel mai înalt;
-realizarea elanului pe semne date de profesor la început pe un pas, iar apoi cu doi
pași de elan;
-joc 4×4 cu temă, realizarea celor trei pase.
5'

3'

5'

4'

3'

8'
Obiectivă

157

Nr
lecții Competențe
specifice Detalieri de conținut Exemple de activități de învățare Doz.
orient. Eval.
14 3.2.
4.1.
4.3.
-pasa cu două m âini de
jos
-lovitura de atac
-serviciul de sus

-încălzire specifică:
 aruncarea mingii cu două mâini de deasupra capului;
 aruncarea mingii cu mâna dreaptă/ stânga de deasupra capului;
 pasarea mingii de la piept;
 pase de sus pe perechi;
– preluare din at acul jucătorului care se află în zona 3; acesta reprimește mingea și
ridică în zona 4 unde se deplasează jucătorul care a realizat preluarea și se înalță
prinzând mingea în punctul cel mai înalt;
-dispuși în triunghi, trei jucători. Primul juc. atacă spre cel de -al doilea, acesta preia
spre cel de al treilea care pasează de sus spre primul, acesta la rândul său atacă spre
cel de -al treilea care preia către cel de -al doilea, iar acesta pasează de sus către
primul juc.. Exercițiul se reia în continuare;
– lovitură de atac din minge susținută;
-lovitură de atac din minge aruncată;
– pe perechi la distanța de 5 -6 m, jucătorul cu mingea execută serviciul de sus spre
coechipeir, acesta lucrând același exercițiu;
-explicația, demonstrația și precizări tehnice.

5'

3'

5'

10x

10x

10x
Obiectivă
15 1.2.
3.2.
-pasa cu două mâini de
jos
-lovitura de atac
-serviciul de sus -încălzire specifică
 aruncarea mingii cu două mâini de deasupra capului;
 aruncarea mingii cu mâna dreaptă/ stânga de deasupra capului;
 pasarea mingii de la piept;
 pase de sus pe perechi;
-dispuși în triunghi, trei jucători. Juc. I atacă spre juc.II, acesta preia spre juc.III care
pasează de sus juc.I, acesta la rândul său atacă spre juc. III care preia către juc. II,
iar acesta pasează de sus către joc.
5'

5'
Obiectivă

158
Nr
lecții Competențe
specifice Detalieri de conținut Exemple de activități de învățare Doz.
orient. Eval.
I. Exercițiul se reia în continuare ;
– lovitură de atac spre partener;
-atac cu pasă din zona 2 în alt loc decât a atacat cel dinainte;
-lângă fileu, profesorul aruncă mingea la 3 m, unde vine jucătorul din zona 4, de
lângă fileu, pasează profesorului, care o ridică și acesta atacă după ce se retrage;
câte 4 în coloană cu fața la zid, mingea se aruncă și se s ervește de sus peste o linie
trasată pe perete;
– pe două coloane față în față de o parte și de alta a fileului, executarea serviciului
de sus din față și preluare din serviciu;
-demonstrația și precizări tehnice.

10x

10x

10x

10x

10x
16 1.2.
3.2.
-pasa cu două mâini de
jos
-lovitura de atac
-serviciul de sus

-încălzire specifică: aruncarea mingii cu două mâini de deasupra capului;
 aruncarea mingii cu mâna dreaptă/ stânga de deasupra capului;
 pasarea mingii de la piept;
 pase de sus pe perechi;
– lângă fileu, profesorul aruncă mingea la 3 m, unde vine jucătorul din zona 4, de
lângă fileu, pasează profesorului, care o ridică și acesta atacă după ce se retrage;
-câte doi față în față, jucătorul cu mingea pasează înalt spre coechipier, pentru a
ataca spre primul, care face preluare de jos și reprimește cu pas înalt pentru a ataca
la rândul său;
-atac din zona 4. Primul jucător deține o minge, iar următorii câte două. Se execută
3 acțiuni de atac, prima din minge proprie iar următoarele două din mi nge venită de
la coechipier;
– un jucător servește iar ceilalți realizează preluare în zona 2 la un ajutor care trimite
mingea celui care servește;
– în șase jucători se exersează preluarea din serviciu, către zona 2, urmată de
ridicarea mingii pentru atac ;
-demonstrația și precizări tehnice.

5'

5'

5'

5'

5'

5'
Obiectivă

159

Nr
lecții Competențe
specifice Detalieri de conținut Exemple de activități de învățare Doz.
orient. Eval.
17 1.2.
3.2.
-pasa cu două mâini de
jos
-lovitura de atac
-serviciul de sus

-încălzire specifică:
 aruncarea mingii cu mâna dreaptă/ stânga de deasupra capului;
 pasarea mingii de la piept;
 pase de sus pe perechi;
-câte doi față în față, jucătorul cu mingea pasează înalt spre coechipier, acesta atacă
spre primul care face preluare de jos și reprimește cu pas înalt pentru a ataca la
rândul său;
-atac din zona 3 cu ridicare din zona 2. Se execută serii de 5 acțiuni, prima din
minge proprie, iar următoarele din minge venită de la profesor din zona 6;
-atac din zona 4 și 3 cu ridicare din 2. Jucătorul din zona 5 face preluare din serviciu
către zona 2 care ridică alternativ când în zona 3, când în zona 4;
-individual, serviciul de sus peste fileu în zone stabilite de profesor;
-demonstrația și precizări tehnice.

5'

4'

8'

5'

10x
Obiectivă
18 3.2.
4.3.
-lovitura de atac
-serviciul de sus
-joc 6×6
-încălzire specifică:
 aruncarea mingii cu mâna dreaptă/ stânga de deasupra capului;
 pasarea mingii de la piept;
 pase de sus pe perechi;
 preluare de jos pe perechi;
-atac din zona 4 și 3 cu ridicare din 2. Jucătorul din zona 5 face preluare din serviciu
către zona 2 care ridică alternativ când în zona 3, când în zona 4;
-atac din zona 3 din mingii venite alternativ stânga – dreapta;
– câte doi pe linia de fund în zonele 1 r espectiv 5, serviciul de sus pe culoar în
zonele 1 respectiv 5;
-joc 6×6 pe întreg terenul cu organizarea celor 3 lovituri.
-demonstrații, precizări tehnice.

5'

5'

5'
10x

10'

Obiectivă

Nr Competențe Detalieri de conținut Exemp le de activități de învățare Doz. Eval.

160
lecții specifice orient.
19. 4.1.

4.3.
-lovitura de atac

-serviciul de sus
-joc 4×4 încălzire specifică:
 aruncarea mingii cu mâna dreaptă/ stânga de deasupra capului;
 pasarea mingii de la piept;
 pase de sus pe perechi;prelua re de jos pe perechi;
-atac din zona 4 și 3 cu ridicare din 2. Jucătorul din zona 5 face preluare din serviciu
către zona 2 care ridică alternativ când în zona 3, când în zona 4;
-doi jucători în centrul terenului preiau din serviciu spre zona 3, care ridi că alternativ
în zonele 4 și 2, de unde atacă și schimbă cu cei din zona 3 care merg în terenul
advers și servesc;
-joc 4×4 cu realizarea celor trei lovituri.
-demonstrații, precizări tehnice. 5'

4'

5'

10'
Obiectivă
20 5.2.
-pasa cu două mâini de
jos

-încălzire specifică:
-aruncarea mingii cu mâna dreaptă/ stânga de deasupra capului;
-pasarea mingii de la piept;
-pase de sus pe perechi;
-preluare de jos pe perechi;
-într-un cerc cu diametrul de 3 m, se realizează pasa de jos cu două mâini la o
înălțime de 1 și 1/2 m, astfel încât să nu scape mingea sau să iasă din cerc timp de
30". Se repetă de 2 ori și se notează cea mai bună performanță;

5'

2×30"
Sumativă
21 4.1.
4.3.
-lovitura de atac
-serviciul de sus
-joc 6×6 -încălzire specifică:
 aruncarea mingii cu mâna dreaptă/ stânga de deasupra capului;
 pasarea mingii de la piept;
 pase de sus pe perechi;
 preluare de jos pe perechi;
-4 jucători în terenul advers. Atac din pasă scurtă în zona 3 sau pasă lungă în zona 4
spre aceștia care realizeaz ă preluare în zona 2 a propriului teren;
-joc 6×6 cu ridicare din zona 2;
-demonstrații, precizări tehnice.

5'

8'

10'
Obiectivă
22 3.2.
4.1. -serviciul de sus
-joc 2×2
-„Leapșa în trei cu minge” –un jucător caută să atingă cu palma un altul care nu are
minge; pentru a fi salvat un coechipier îi pasează mingea. -încălzire specifică ;
aruncarea mingii cu mâna dreaptă/ stânga de deasupra capului; pasarea mingii de la
piept; pase de sus pe perechi;
3'

161

Nr
lecții Competențe
specifice Detalieri de conținut Exemple de activități de învățare Doz.
orient. Eval.
 preluare de jos pe perechi;
-câte 8 pe linia de fund realizarea serviciului, preluare în terenul advers și reluarea
serviciului.
-de o parte și de alta a fileului se trasează l inii care împart terenul în mai multe
terenuri. Se numerotează de la 1 la 12. Joc 2×2 pe teren redus până la 3. Se schimbă
terenul mergând spre dreapta schimbând astfel și adversarii. După poziția 6 și 12
vor intra alți jucători astfel se stă un tur. 5'

4x

20'
Obiectivă
23 3.2.
4.1.
4.3.
– joc 6×6
-circuit pentru dezvoltarea
calităților combinate
forță -viteză cu 6 ateliere.
-atac din minge ridicată scurt în zona 3 și lung în zona 4;
-joc 6×6 cu ridicătorul în zona 2 și jucătorul din zona 6 retras.
-1-exercițiu în 4 timpi;
-2- pase cu minge medicinală din săritură având greutăți la mâini;
-3- deplasare laterală dreapta – stânga cu atingerea a două linii la distanța de 4 m;
-4- sărituri rapide la coardă;
-5- șprint pe distanța de 9 m cu atingerea lini ei, întoarcere 180° și repetarea
exercițiului;
-6- culcat pe spate. Pase către partener prin ridicare în așezat după care revine în
culcat; 10x
15'

15'
Obiectivă
24 3.2.
4.1. – joc 6×6
-circuit pentru dezvoltarea
calităților combinate
rezistență -forță cu 6
ateliere.
-atac din minge ridicată scurt în zona 3 și lung în zona 4;
-joc 6×6 cu ridicătorul în zona 2 și jucătorul din zona 6 avansat.
-1-alergare pe loc cu greutăți la picioare și o bandă elastică în jurul mijlocului;
-2-culcat pe spate cu o m inge medicinală în mâini: ridicarea trunchiului în așezat cu
ducerea mingiei la nivelul picioarelor și revenire în culcat dorsal;
-3-stând cu mâinile pe o bancă de gimnastică suspendată între un spalier și o ladă (4
cutii). Executarea unor sărituri de o pa rte și de alta a băncii;
-4- sărituri pe lada de gimnastică (4 cutii) înlănțuite;
-5-stând pe o bancă de gimnastică, cu spatele la 50 cm de scara fixă: îndoirea
trunchiului și luarea unei mingii medicinal de pe sol și ducerea ei peste cap până
atinge scara fixă, revenire; -6-câte doi aruncarea unei mingii medicinal de deasupra
capului. 15'

15'
Obiectivă

162
Nr
lecții Competențe
specifice Detalieri de conținut Exemple de activități de învățare Doz.
orient. Eval.
25 3.2
4.1.
-joc 6×6
-Ștafeta cu alergarea și luarea mingii din cercul central” -Așezați pe cinci șiruri, la
semnal primii aleargă către cerc pentru a lua câte o minge,următorii tot prin alergare
duc mingea în cerc, ș.a.m.d. Șirul care termină primul câștigă întrecerea.
-atac din minge rid icată scurt în zona 3 și lung în zona 4;
-joc 6×6 cu ridicătorul în zona 2 și jucătorul din zona 6 retras. Concurs, echipa care
obține0 puncte câștigă. 3'

5'
20'
Obiectivă
26 3.2.
4.1. -joc de mișcare
-joc 6×6 -„Aleargă cât ai timp” -jucătorii se af lă în cerc. Un jucător stă în centrul cercului cu o
minge de volei în mână. Când acesta aruncă mingea în sus, toți ceilalți se deplasează
rapid cu procedeu specific jocului de volei în exteriorul cercului; când jucătorul care
a aruncat mingea o prinde stri gă „stai”, la acest semnal toți jucătorii se opresc în
poziție fundamentală cu fața spre cerc. Jucătorul cu mingea aruncă în cel mai apropiat
pe care dacă îl lovește schimbă locul cu el. Pentru evitarea loviturii jucătorii se pot
feri fără a ridica tălpil e de pe sol.
-aruncarea mingii cu mâna dreaptă/ stânga de deasupra capului;
-pasarea mingii de la piept;
-pase de sus pe perechi;
-preluare de jos pe perechi;
-atac din minge ridicată scurt în zona 3 și lung în zona 4;
-joc 6×6 cu ridicătorul în zona 2 și jucătorul din zona 6 retras. 4'

5'

20'
Obiectivă
27 5.2.
-lovitura de atac
-serviciul de sus -aruncarea mingii cu mâna dreaptă/ stânga de deasupra capului;
-pasarea mingii de la piept;
-pase de sus pe perechi;
-preluare de jos pe perechi;
-se realizează lovitura de atac procedeu drept din 10 execuții notându -se reușitele;
-se realizează câte 10 servicii de sus în zonele 1 respectiv 5, notându -se reușitele;

5'

10x
10x
Sumativă
28 5.2.
-joc 6×6 cu ridicătorul în
zona 2 și 6 retras -arunc area mingii cu mâna dreaptă/ stânga de deasupra capului;
-pasarea mingii de la piept;
-pase de sus pe perechi;
-preluare de jos pe perechi;
-atac din minge ridicată scurt în zona 3 și lung în zona 4;
-joc 6×6 cu ridicătorul în zona 2 și jucătorul din zona 6 retras. Concurs, echipa care
obține 10 puncte câștigă.

5'

20'
Sumativă

ANEXA 5

163
Modele de proiectare a unității de învățare – calități motrice
Proiectarea unității de învățare -viteza
Timp de lucru: 10min
Continuturi cuprinse: viteza de reacție ; viteza de repetiți e/deplasare; viteza de execuție
Nr.
Lecții Competențe
specifice Detalieri
de
conținut Exemple de activități de învățare Doza re
orientativ ă Evaluare
1 1.3 dezvoltare
a vitezei
de repetiție – jocului de gleznă
– alergarea cu genunchii sus
– accelerări pe distanțe scurte
-alergări la semnale diferite cu plecări din poziții variate 2×10 m
2×10 m
3×20 m
4×10 m observa ție
sistematică
2 1.1
1.3
2.1 dezvoltare
a vitezei de
reacție
-„Leapșa în trei cu minge” – un jucător caută să -l atingă pe cel care nu are minge cu palma, care pentru a fi
salvat primește mingea de la un altul.
-elevul aruncă mingea peste fileu și aleargă pe sub acesta încercând să o prindă înainte ca aceasta să cadă.
-desprinderi de pe ambele picioare.
-sărituri peste obstac ole 3'
10x
2×30
2×30 m observa ție
sistematică
3 1.1
1.3
2.1 dezvoltare
a vitezei de
reacție -patru coloane fiecare cu o minge de volei, pase de control pe distanța de 10m, spre o minge situată pe sol,
dribbling în jurul mingii, la semnal schimbarea mingie i alergare până la un semn pe sol și pasarea mingiei
următorului elev.
-„Cine -i mai rapid” 1 la 1, jucătorii sunt dispuși în jurul unui cerc, la semnal recuperarea mingiei și alergare
până la o linie fără ca cel cu mingea să fie atins. Se joacă până la 10 puncte.
-alergare de viteză în tempou 4/4 2×4

1x10p

4×10 m observa ție
sistematică
4
1.3
1.4
2.1 dezvoltare
a vitezei de
execuție -pase de sus între doi elevi
– pase de la piept în tempou ¾
-pase la perete
-aruncarea mingiei și alergare pentru prindere a ei cât mai aproape de o linie trasată pe sol.
-ștafetă: sărituri printre cercuri desenate pe sol, alergare de viteză culegerea unei mingii de pe sol și alergare
către propriul șir cu predarea mingiei și continuarea ștafetei. 2×10
3×10
50x
6x

2x observa ție
sistematică
5 2.1
1.4
dezvoltarea
vitezei de
deplasare -alergări accelerate în tempou 2/4.
-alergări accelerate în tempou 4/4.
-alergare cu atingerea unor linii pe sol la 3m sau 9 m 2×20 m
2×20 m
4x observa ție
sistematică
6 1.3
2.1 dezvoltarea
vitezei -elevii la 10 m de perete, aruncă mingea în el încercând să o prindă cât mai aproape de acesta.
– pase de control, dribbling printre 10 jaloane, alergare la perete și sărituri cu atingerea unei linii trasate pe
zid, alergare în zig -zag în poziție medie cu pași adăugați 8x
8x observa ție
sistematică

Tabel ul A5.2

164
. Proiectarea unității de învățare -Forța

Timp de lucru: 10min
Conținuturi cuprinse forța în regim de vit eză; în regim de îndemânare; în regim de rezistență.

Nr
Lecț. Competențe
specifice Detalieri de conținut Exemple de activități de învățare Doza re
orientativ ă Evaluare
1 1.3
1.2 Forța în regim de
viteză -ridicări pe vârfuri de pe banca de gimnastică,
-sărituri peste diferite obstacole, ladă, băncii, coarda. 10' Obs.
sistematică
2 1.1
1.3
2.1 Dezvoltarea forței
membrelor inferioare -sărituri la coardă, pe loc și din deplasare, pe ambele picioare sau din
ghemuit.
-sărituri peste obstacole
– deplasare în sărituri succesive de pe un picior pe celălalt 10' Obs.
sistematică
3 1.1
1.3
2.1 Dezvoltarea forței
membrelor inferioare -sărituri din ghemuit
-sărituri ca mingea cu întoarceri diferite 180° sau 90°.
-împingerea unui partener care opune rezistență; 10' Obs.
sistematică
4
1.3
1.4
2.1 Dezvoltarea forței
membrelor inferioare -coreene
-sărituri pe un picior cu balansarea înainte sau înapoi a piciorului liber
– sărituri succesive cu desprindere de pe loc executate la fileu 10' obs
sistematică
5 2.1
Dezvol tarea forței
membrelor inferioare -concurs cu sărituri într -un picior.
-genoflexiuni și ușoare sărituri
– flotări 10' Obs.
sistematică
6 1.3
2.1 Dezvoltarea forței
membrelor inferioare -sărituri succesive efectuate cu coarda ;
– genoflexiuni pe unul și d ouă picioare
-tracțiuni din așezat 10' Obs.
sistematică

165

Tabel ul A 5.3.
Proiectarea unității de învățare -Îndemânarea
Timp de lucru: 10min
Conținuturi cuprinse :în regim de viteză; în regim de forță; în regim de rezistență.

Nr
Lecț. Competențe
specifice Detalieri de
conținut Exemple de activități de învățare Doza re
orientativ ă Evaluare
1 1.3
1.2 Dezvoltarea
îndemânării în
regim de viteză -deplasări pe diferite direcții cu poziția fundamentală, folosin d toate
procedeele de deplasare:pași adăugați, fandări pe direcții diferite, sărituri.
-aruncarea mingii dintr -o mână în cealaltă. 20x Obs.
sistematică
2 1.1
1.3
2.1 Dezvoltarea
îndemânării
generale -aruncarea mingii în sus și prinderea ei la spate.
-aruncarea mingii de la spate și prinderea ei în față.
-prinderea mingii izbite în podea, sau azvârlită în perete 20x Obs.
sistematică
3 1.1
1.3
2.1 Dezvoltarea
îndemânării
generale -aruncarea și prinderea diferitelor mingii ca formă și greutate.
-jonglerii cu mingii mici
-dribling cu două mingii de volei 20x Obs.
sistematică
4
1.3
1.4
2.1 Dezvoltarea
îndemânării
generale -aruncare a și prinderea a două mingii alternativ.
-aruncarea și prinderea mingii alternativ, una în față și alta în spate,
jucătorul întorc ându -se de fiecare dată. 20x obs
sistematică
5 2.1
Dezvoltarea
îndemânării
generale -doi jucători față în față cu două mingii, aruncă o minge în sus în timp ce pe
cealaltă o aruncă la partener.
-pase de sus cu două mingii între doi parteneri.
– exerciți i de lansare, azvârlire și împingere cu obiecte ușoare (mingi mici,
mingia de volei, baschet, rugby,etc.); 20x Obs.
sistematică
6 1.3
2.1 Dezvoltarea
îndemânării
generale -pase de control cu trecere printre și peste jaloane.
-pase de sus între doi jucător i iar al treilea intră la intercepție. Pase de volei
cu mingii de rugby 20x
Obs.
sistematică

166

Anexa 6
Exerciții specifice voleiului incluse în proiec tarea unităților de învățare (GE )
Nr.
crt. Conținut Dozare
Poziții și deplasări specifice (Pd)
Pd.1 4 sărituri pe loc cu schimbarea alternativă a piciorului din față, 4 sărituri
cu răsucirea trunchiului în partea opusă piciorului din față; 4x
Pd.2 alergare ușoară cu schimbarea direcției la semnal sonor, oprire în poziție
fundamentală; 4x
Pd.3 alergare ușo ară cu sărituri în cercuri și opriri în diferite poziții; 6x
Pd.4 alergare cu spatele la semnal sonor oprire în poziție fundamentală cu fața
pe direcții precizate; 6x
Pd.5 deplasare laterală cu trei pași adăugați spre dreapta, întoarcere 180°, urmată
de trei paș i adăugați spre stânga spre fileu; 2x
Pd.6 pe perechi , unul în spatele celuilat la distanță de 1 m, primul execută
diferite deplasări dreapta -stânga -înainte, iar cel de al doilea îl urmează, la
semnal sonor schimbă rolurile; 2x
Pd.7 câte 4 coloane, primul re alizează o fandare marcând terenul cu cretă la
vârful piciorului fandat, după care transmite creta celui de -al doilea care
repetă mișcarea înaintând, astfel încât să câștige echipa care termină prima
și are cea mai mare lungime; 1x
Pd.8 câte 6 în coloană dis puși la 15 m distanță între ei, se deplasează în ștafete ,
utilizând diferite forme de deplasări specifice jocului de volei cu predare
ștafetei (mingea de volei) intercalate cu opriri la diferiți stimuli auditivi; 1x
Pd.9 pe perechi, unul oferă mingea celuila t pe diferite direcții obligându -l pe
acesta să realizeze fandări laterale sau înainte -înapoi pentru a prinde
mingea; 8x
Pd.10 aruncarea mingii cu două mâini de deasupra capului spre coechipier; 10x
Pd.11 aruncarea mingii cu mâna dreaptă/ stânga de deasupra capulu i spre
coechipier; 10x
Pd.12 pasarea mingii de la piept spre coechipier; 10x
Pd.13 pase de control și spre înainte; 10x
Pasarea cu două mâini de sus a mingiei înainte și peste cap (Ps)
Ps.1 pase de control de pe loc și din deplasare; 2×10
Ps.2 pase la perete, într -un cerc cu diametrul de 1m; 2×10
Ps.3 în coloană, pase cu două mâini de sus la perete, deplasare stânga/ dreapta
cu atingerea unei linii pe sol și retragere la sfârșitul coloanei; 10x
Ps.4 pasă cu două mâini de sus pe două coloane cu deplasare la coada șirului
opus prin dreapta; 4'
Ps.5 jucătorii sunt așezați în șir. În fața sirului la 6 m sunt doi jucători de o parte
și alta a șirului. Primul se deplasează între cei doi jucători, întorcându -se
spre dreapta de unde primește mingea cu pasă de sus și o retransmite cu
pasă de sus peste cap celui din spate, retrăgându -se la
sfârșitul propiului șir; Jucătorul cu mingea realizează pasa de sus către al
doilea jucător care vine între ei și exercițiul continuă; 7'

167

Ps.6 suveică în doi, intercalată cu pas de control. Primul jucător pasează lung
spre cel de -al doilea și se deplasează lângă acesta, de la care primește o
pasă scurtă pe care o înapoiază, retrăgându -se cu spatele la locul inițial. Cel
de-al doilea execută un pas de control urmat de o pase lungă, cu repetarea
exercițiului ; 5'
Ps.7 suveică în patru cu deplasări laterale. Patru șiruri cu jucători, pasa se
realizează spre înainte, iar deplasarea pe diagonală cu trecere la sfârșitul
șirului; 4'
Ps.8 cu fața la panoul de baschet. Pasă la profesor deplasare spre panou la 2 -3
m, reprim ire și pasarea mingii în inelul de baschet; (câte 4 posturi) 10x
Ps.9 individual pas de control urmat de pasă de sus peste cap în perete; 10x
Ps.10 doi jucători unul în spatele celuilalt cu fața la perete, primul pasează în
perete și se retrage strigând aici, al doilea pasează peste cap unde aude
sunetul; 10x
Ps.11 câte trei la minge cu un jucător în mijloc. Primul pasează în jumătate,
acesta execută pasă peste cap jucătorului dinapoia lui și schimbă locul cu
cel de la care a primit inițial mingea. Exercițiul se repet ă cu ceilalți doi
jucători; 5'
Ps.12 doi jucători așezați în zonele 4 și 2 cu câte o minge pasează alternativ în
fața zonei 6, unde vin pe rând jucători din zonele 1 și 5, care pasează direct
în zonele 4 și 2 și se retrag în zonele opuse celei inițiale; 4'-6'
Ps.13 jucătorul din zona 5 primește mingea din zona 4 și pasează în zona 2, se
deplasează în zona 1 reprimește mingea din zona 2 și pasează în zona 4,
retrăgându -se mai apoi la propriul șir; 4'-7'
Ps.14 pe două șiruri cu căpitan, acesta execută pasă către primul j ucător care se
deplasează către acesta, pasează către jucătorul următor peste cap, care
retrimite căpitanului, iar acesta continuă exercițiul; După un anumit număr
de repetări se schimbă căpitanul; 4'
Ps.15 într-un cerc cu diametrul de 3 m, se realizează pasa de sus cu două mâini la
o înălțime de 1 și 1/2 m, astfel încât să nu scape mingea sau să iasă din cerc
timp de 30". Se repetă de 2 ori și se notează cea mai bună performanță. 30"
Pasa cu două mâini de jos (Pj)
Pj. 1 pe perechi, pasa de jos cu două mâini; 2×10
Pj. 2 pe perechi, unul oferă mingea celuilat pe diferite direcții obligându -l pe
acesta să realizeze fandări laterale sau înainte pentru a face preluare; 4'
Pj. 3 deplasare și preluări succesive din zonele 1 și 5, din mingii pasate din
zonele 2 și 4; 3'
Pj. 4 suveic ă în patru, preluare către înainte și deplasare pe diagonală; 4'
Pj. 5 câte trei, ambii jucători din capete au mingi, execută spre centru pasă, iar
după preluare jucătorul se întoarce 180° și execută preluare din pasarea
celuilalt jucător; 5'
Pj. 6 preluare din at acul jucătorului care se află în zona 3; acesta reprimește
mingea și ridică în zona 4 unde se deplasează jucătorul care a realizat
preluarea și se înalță prinzând mingea în punctul cel mai înalt; 4'
Pj. 7 preluare din minge servită și pasare către zona 2, spre ridicător; 10x
Pj. 8 doi jucători atacă pe rând spre cel de -al treilea care realizează preluarea
spre cei doi alternativ; 10x

168
Pj. 9 suveică în trei cu preluare. Mingea pornește de unde sunt doi jucători.
Primul atacă pe direcția celui din față deplasându -se lâng ă acesta care preia
cu pas de control și execută din nou atac; 5'
Pj. 10 doi jucători în centrul terenului preiau din serviciu spre zona 3, care ridică
alternativ în zonele 4 și 2, de unde atacă și schimbă cu cei din zona 3 care
merg în terenul advers și serves c; 5'
Pj. 11 într-un cerc cu diametrul de 3 m, se realizează pasa de jos cu două mâini la
o înălțime de 1 și 1/2 m, astfel încât să nu scape mingea sau să iasă din cerc
timp de 30". Se repetă de 2 ori și se notează cea mai bună performanță; 30"
Lovitura d e atac procedeu drept (L)
L. 1 sărituri de pe loc pe ambele picioare pentru învățarea bătăii în lovitura de
atac; 20x
L. 2 sărituiri pe ambele picioare la spalier cu atingerea unei șipci; 10x
L. 3 pe perechi sărituri cu atingerea mâinilor în punctul cel mai înalt; 10x
L. 4 realizarea elanului pe semne date de profesor la început pe un pas, iar apoi
cu doi pași de elan; 3'
L. 5 lovitură de atac din minge susținută 10x
L. 6 lovitură de atac din minge aruncată 10x
L. 7 lovitură de atac spre partener 10x
L. 8 atac cu pasă din zona 2 în alt loc decât a atacat cel dinainte; 10x
L. 9 atac din minge ridicată scurt în zona 3 și lung în zona 4; 10x
L. 10 dispuși în triunghi, trei jucători. Primul jucător atacă spre cel de -al doilea,
acesta preia spre cel de -al treilea care pasează de sus primului jucător,
acesta la rândul său atacă spre cel de -al treilea care preia către cel de –
aldoilea, iar acesta pasează de sus către primul jucător, exercițiul se reia în
continuare; 5'
L. 11 lângă fileu, profesorul aruncă mingea la 3 m, unde vine jucătorul din zona
4, de lângă fileu, pasează profesorului, care o ridică și acesta atacă după ce
se retrage; 10x
L. 12 câte doi față în față, jucătorul cu mingea pasează înalt spre coechipier,
pentru a ataca spre primul, care face preluare de jos și reprimește cu pas
înalt pentr u a ataca la rândul său; 5'
L. 13 atac din zona 4. Primul jucător deține o minge, iar următorii câte două. Se
execută 3 acțiuni de atac, prima din minge proprie iar următoarele două
din minge venită de la coechipier; 5'
L. 14 atac din zona 3 cu ridicare din zona 2 . Se execută serii de 5 acțiuni, prima
din minge proprie, iar următoarele din minge venită de la profesor din
zona 6; 8'
L. 15 atac din zona 4 și 3 cu ridicare din 2. Jucătorul din zona 5 face preluare din
serviciu către zona 2 care ridică alternativ când în z ona 3, când în zona 4; 5'
L. 16 atac din zona 3 din mingii venite alternativ stânga – dreapta; 5'
L. 17 4 jucători în terenul adevers. Atac din pasă scurtă din zona 3 sau pasă
lungă din zona 4 spre aceștia care realizează preluare în zona 2 a propriului
teren; 8'

169
L. 18 se realizează lovitura de atac procedeu drept din 10 execuții notându -se
reușitele 10x
L. 19 atac din minge ridicată scurt în zona 3 și lung în zona 4; 10x
Serviciul de jos și de sus (S)
S. 1 în coloană cu fața la zid, mingea se aruncă și se servește peste o linie
trasată pe perete, urmată de pas de control de către următorul jucător,
prindere și servire; 10x
S. 2 pe perechi, de o parte și de alta a fileului jucătorul cu mingea execută
serviciul de jos celălalt realizează preluarea din serviciu 10x
S. 3 serviciul de jos în zonă fixă; 10x
S. 4 de o parte și de alta a fileului pe coloane, serviciul de jos; 10x
S. 5 pe perechi la distanța de 5 -6 m, jucătorul cu mingea execută serviciul de
sus spre coechipeir, acesta lucrând același exercițiu; 10x
S. 6 câte 4 în coloană cu fața la zid, mingea se aruncă și se servește de sus
peste o linie trasată pe perete; 10x
S. 7 pe două coloane față în față de o parte și de alta a fileului, executarea
serviciului de sus din față și preluare din serviciu; 10x
S. 8 un jucător servește iar ceilalți realizează preluare în zona 2 la un ajutor
care trimite mingea celui care servește; 5'
S. 9 în șase jucători se exersează preluarea din serviciu, către zona 2, urmată de
ridicarea mingii pentru atac; 5'
S. 10 individual, serviciul de sus peste fileu în zone stabi lite de profesor; 10x
S. 11 se realizează câte 10 servicii de sus în zonele 1 respectiv 5, notându -se
reușitele; 10x
S. 12 câte doi pe linia de fund în zonele 1 respectiv 5, serviciul de sus pe culoar
în zonele 1 respectiv 5; 10x
S. 13 câte 8 pe linia de fund realizar ea serviciului, preluare în terenul advers și
reluarea serviciului. 6x
S. 14 4 jucători în terenul adevers. Serviciu peste fileu spre aceștia care
realizează preluare în zona 2 cu pasa scurtă în zona 3 sau pasă lungă în
zona 4 și atac în terenul advers. 8'

Nr. Conținut Dozare

170
crt.
Calitatea motrice Viteza
V1. – alergării pe distanțe scurte (10 -20m), efectuate individual, în grup cu și fără
întrecere;
-exerciții de reacție la semnale auditive cu executarea unor sarcini (ghemuiri, cățărări,
sărituri, opriri în diferite poziții);
-alergări la semnale diferite cu plecări din poziții variate 2×10 m

3×4

4×5 m
V2. -„Leapșa în trei cu minge” – un jucător caută să -l atingă pe cel care nu are minge cu
palma, care pentru a fi salvat primește mingea de la un altul.
-elevul aruncă mingea peste fileu și aleargă pe sub acesta încercând să o prindă înainte
ca aceasta să cadă.
-desprinderi de pe ambele picioare. 3'
10x
2×30
2×30 m
V3. -patru coloane fiecare cu o minge de volei, pase de control pe distanța de 10m, spre o
minge situată pe sol, dribbling în jurul mingii, la semnal schimbarea mingiei alergare
până la un semn pe sol și pasarea mingiei următorului elev.
-„Cine -i mai rapid” 1 la 1, jucătorii sunt dispuși în jurul unui cerc, la semnal
recuperarea mi ngiei și alergare până la o linie fără ca cel cu mingea să fie atins. Se
joacă până la 10 puncte.
-alergare de viteză în tempou 4/4 2×4

1x10p

4×10 m
V4. -pase de sus între doi elevi
– pase de la piept în tempou ¾
-aruncarea mingiei și alergare pentru prinderea ei cât mai aproape de o linie trasată pe
sol.
-ștafetă: sărituri printre cercuri desenate pe sol, alergare de viteză culegerea unei
mingii de pe sol și alergare către propriul șir cu predarea mingiei și continuarea
ștafetei. 2×10
3×10
50x
6x

2x
V5. -pase la perete
-alergări accelerate în tempou 4/4.
-alergare cu atingerea unor linii pe sol la 3 m sau 9 m 2×20
2×20 m
4x
V6. -elevii la 10 m de perete, aruncă mingea în el încercând să o prindă cât mai aproape de
acesta.
– pase de control, dribblin g printre 10 jaloane, alergare la perete și sărituri cu
atingerea unei linii trasate pe zid, alergare în zig -zag în poziție medie cu pași adăugați 8x

8x
Calitatea motrice Îndemânarea
Î1. -deplasări pe diferite direcții cu poziția fundamentală, folosind toate procedeele de
deplasare:pași adăugați, fandări pe direcții diferite, sărituri.
-aruncarea mingii dintr -o mână în cealaltă. 2x10m
10x
Î2. -aruncarea mingii în sus și prinderea ei la spate.
-aruncarea mingii de la spate și prinderea ei în față.
-prinderea mingii izbite în podea, sau azvârlită în perete 10x
10x
10x
Î3. -aruncarea și prinderea diferitelor mingii ca formă și greutate.
-jonglerii cu mingii mici
-dribling cu două mingii de volei 10x
10x
10x
Î4. -aruncarea și prinderea a două mingii alter nativ.
-aruncarea și prinderea mingii alternativ, una în față și alta în spate, jucătorul
întorcându -se de fiecare dată. 10x
10x
Î5. -doi jucători față în față cu două mingii, aruncă o minge în sus în timp ce pe cealaltă o
aruncă la partener.
-pase de sus cu două mingii între doi parteneri.
– exerciții de lansare, azvârlire și împingere cu obiecte ușoare (mingi mici, mingia de
volei, baschet, rugby,etc.); 10x
10x
Î6. -pase de control cu trecere printre și peste jaloane.
-pase de sus între doi jucători ia r al treilea intră la intercepție.
Pase de volei cu mingii de rugby 4'
3'
3'

171
Nr.
crt. Conținut Dozare
Calitatea motrice Forța
F1. -ridicări pe vârfuri de pe banca de gimnastică,
-sărituri peste diferite obstacole, ladă, băncii, coarda. 20x
20X
F2. -sărituri la coardă, pe loc și din deplasare, pe ambele picioare sau din ghemuit.
-sărituri peste obstacole
– deplasare în sărituri succesive de pe un picior pe celălalt 20x
2x
2×10
F3. -sărituri din ghemuit
-sărituri ca mingea cu întoarceri diferite 180 ° sau 90°.
-împingerea unui partener care opune rezistență; 10x
10x
3 din 5
F4. -coreene
-sărituri pe un picior cu balansarea înainte sau înapoi a piciorului liber
– sărituri succesive cu desprindere de pe loc executate la fileu 15x
10x
4×6
F5. -concurs cu sărituri într -un picior.
-genoflexiuni și ușoare sărituri
– flotări 10x
10x
2×10
F6. -săritur i succesive efectuate cu coarda ;
– genoflexiuni pe unul și două picioare
-tracțiuni din așezat 2×30
2×15
2×10
Calitatea motrice Rezistența
R1. -săritură la fileu
-pase la perete 20x
30x
R2. -pas de control individual
-preluare de jos 20x
20x
R3. -lovitura de atac la zid
-serviciul de sus 20x
20x
R4. -blocaj la fileu (câte doi)
-sărituri la coardă, abdomene, coreene 30x
2×10
R5. -atacuri la fileu și preluă ri în terenul advers 10x
Exerciții pentru dezvoltarea mobilității și echilibrului
M1. -aruncarea mingii în sus, realizarea unei flotări, apoi săritură cu prinderea mingii 10x
M2. -cu spatele la spalier, realizarea unei extensii cu brațele de extensor a pucat
concomitent cu fandare 10x
M3. -mers cu fandare înainte cât mai lungă
-câte doi, mers cu pas de control la semnal schimbă mingiile prin pas lateral 20x
10x
M4. – culcat pe spate, aruncarea mingii în sus, rostogolire stânga -dreapta cu prinderea ei
înainte să cadă 10x
M5. -aruncări rapide cu mingea de tenis în sol
-cu piciorul stâng pe spalier, dreptul realizează balansări stânga dreapta 10x
10x
M6. -pase de control cu mici sărituri stânga -dreapta peste o funie 10x

172

ANEXA 7
Modele de proiecte did actice

Proiect didactic nr. 1

Profesor: Ivașcu Daniela
Data:
Loc de desfășurare: Sala de Sport
Efectiv: 31 elevi
Temele lecției:
T 1. Educarea calității motrice viteza – viteza de reacție și execuție
T2. Joc volei: Lovitura de atac – procedeu drept.
Competențe specifice : 3.2 Utilizarea deprinderilor motrice și a procedeelor tehnice în acțiuni motrice complexe
4.1. Relaționarea optimă în grupuri diferite, preconst ituite sau constituite spontan.
Obiective operaționale: la sfârșitul lecției elevii vor fi capabili :
Obiective motrice : 1. Să-și îmbunătățească capacitatea de integrare a cunoștințelor și tehnicii specifice jocului de volei;
2. Să obțină o optimizare a dezv oltării fiz ice și a capacității motrice specifice;
3. Să execute un procentaj de 50% din 10 reușite;
Obiective cognitive : 1. Să sesizeze eventuale greșeli și să le corecteze;
2. Să rețină principalele reguli de desfășurare a jocului
Obiect ive afective: 1. Să se integreze în acțiunile tactice colective
2.Să manifeste respect față de adversar și partenerii de antrenament
Metode: explicația, demonstrația, exersarea, repetarea;
Materiale: teren cu fileu, 16 mingi volei, fluier, 4 mi ngii de oină

173

Nr.
crt Verigile
lecției Ob.opera
ționale Conținuturi/activități de învățare Dozare Strategi i didactic e
Metode/Indicații
metodice/Formații Evaluare

1.

2 Organiz și
captarea
atenției
3min
Pregătirea
org.
pentru efort
5min
2.

– adunarea, alinierea și salutul;
-Verificarea prezenței, starea de sănatate și echipamentul;
-Anunțarea temelor și obiectivele operaționale
Școala alergării:
-alergare ușoară
– alegare ușoară cu joc de gleznă;
-alergare cu genunchii sus;
-alergare cu pendularea gambelor înapoi;
-alergare cu pași adăugați; 3'

2T
1L
1L
1L
1L – linie pe un rând

Evaluare
Predictivă

3.

4.
Influ ențarea
selectivă a
org. pt. efort
7min.

T1.Educarea
vitezei de
reacție și
execuție
10min.
2 -Exercitii p entru încălzirea articulațiilor și musculaturii
organismului și sărituri pe diferite direcții și planuri;
Jocuri distractive și de atenție:
Plantarea și recoltarea cartofilor: primul aleargă în viteză
maximă pentru a planta o minge într -un cerc trasat la 1 0 m
distanță, se reîntoarce dând ștafeta următorului elev care aleargă
rapid și recoltează mingea predând -o următorului. Exercițiul se
repetă până la ultimul jucător.
Pe perechi față în față, imitarea mișcărilor partenerului prin
deplasări, sărituri, înto arceri, alergări cu fața cu spatele.
Pe două rânduri față în față la o distanță de 6 m cu o minge de
volei: la un fluier aruncări la partener cu mâna dreapta/stânga, la
două fluiere pase de la piept rapid, la trei fluiere pase de
deasupra capului.
Din aler gare în coloană câte unul: la o bătaie din palme
alergare cu genunchii sus (10 sec), la două bătăi întoarcere 180°
și mers cu spatele (10 sec), la trei bătăi alergare cu pendularea
gambelor înapoi (10 sec) 5'

2x

2×30"

30x

3x
– Coloană de
gimnast ică în șah

– 6 linii a câte 5 elevi

– câte doi

– pe două linii

– în coloană câte unul

174

Nr.
crt Verigile
lecției Ob.opera
ționale Conținuturi/activități de învățare Dozare Strategi i didactic e
Metode/Indicații
metodice/Formații Evaluare

5.

6.

T2. Lovitura
de atac

Revenirea
org. după
efort
2 min.

Concluziile și
aprecierea
lecției
1 min  deplasare și preluări succesive din zonele 1 și 5,
din mingii pasate din zonele 2 și 4;
 preluare din minge servită și pasare către zona 2,
spre ridicător;
 doi jucători atacă pe rând spre cel de -al treilea
care realizează preluarea spre cei doi alternativ;
 sărituri de pe loc pe ambele picioare pentru
învățarea bătăii în lovitura de atac;
 sărituiri pe ambele picioare la spalier cu
ating erea unei șipci;
 pe perechi sărituri cu atingerea mâinilor în
punctul cel mai înalt;
 prelucrarea regulamentului de joc cu privire la
acțiuni de joc.

Respirații adânci cu umflarea și desumflarea unei
mingii imaginare;
Strecing din așezat;

– se aprecieaz ă elevii care au atins obiectivele lecției.
– se stabilesc sarcini pentru lecția următoare.
3'

10x

10x

20x

10x

10x

1'

10sec.
pe insp.
și exp.

1'

-4 stații a câte doi elevi cu minge
în zonele 2 și 4 lucrează cu câte 7
elevi pe rând.

Evalu are
formativă

175

Proiect didactic nr. 2
Profesor: Ivașcu Daniela
Data:
Loc de desfășurare: Sala de Sport
Efectiv: 28 elevi
Strategia didactică:
Temele lecției: 1. Consolidarea pasei cu două mâini de sus și de jos
2 Dezvoltarea calităților motrice: îndemânare -viteză -forță
Obiective operaționale: la sfârșitul lecției elevii vor fi capabili :
1.Obiective motrice :
1.1.să realizeze control asupra mingii în orice situație
1.2. să realizeze acțiuni motrice cu str ucturi și eforturi diferite
1.3. să efectueze corect pasarea mingii ținând cont de înălțime.
2.Obiective cognitive :
2.1: să redea exercițiile folosite pe parcursul exersării
2.2. să sesizeze unele greșeli și să aplice măsuri de corec tare
2.3 să -și însușească formele de organizare ale unei lecții de curs
3.Obiective afective:
3.1: să coopereze cu colegii în rezolvarea sarcinilor motrice
3.2. să -și exerseze memoria motrica și atenția distributivă
Metode: d emonstrația, explicația, exersarea, repetarea, problematizarea
Materiale: 16 mingi, fluier, cronometru, 4 mingi medicinale, fileu
Mijloace(exerciții) : algoritm de exerciții

176

Nr.
Crt. Verigile
lecției Ob.
Opera –
ționale Timp
/dozarea Activitatea de invă țare-instruire Strategi i didactic e
Evaluare
Activitatea profesorului Activitatea elevului Metode Indicații metodice
Formații de
organizare
1. Organiza –
rea
și
captarea
atenției 2.3 2’ -Aduce și verifică materialele sportive; le
amplasează la locul d e desfășurare a
activității.
-Comandă adunarea, alinierea și
salutul;verifică prezența, starea de sănătate
și echipamentul – Comunică prof.
eventuale le
probleme de
sănătate. Explica ția În linie
pe un
rând

2. Enunțul
temelor
și obie –
ctive -lor 1’ Anunță temele și obiectivele opraționale ale
lecției. Rețin și
conștientizează
sarcinile lecției. Explicația În linie
pe un
rând

3. Reactua
li-zarea
cunoști
nțe
lor
/
Pregătirea
organis –
mu
lui
pentru
efort

7 ’

Conduce încălzirea(pregătirea orga nismului
pentru efort) folosind exerciții din:
-exerciții de mobiliate executate pe loc
-rotări ale articulației gâtului
– rotări de brațe înainte, înapoi și alternativ;
-extensii de brațe sus, lateral și alternativ unul
sus, celălalt jos;
-îndoiri de tru nchi înainte și lateral
– fandări înainte și lateral cu efectuarea arcuirilor
-exerciții de streching pentru grupele mari
musculare și întinderi ale articulațiilor
Explică, demonstrează și comandă executarea
exercițiilor pentru încălzirea specifică temei
lecției.
-observă progresele și greșelile elevilor Participă activ la
efectuarea exercițiilor
prin exersare
individuală și în
colectiv
Execută exercițiile
speciale cât mai
corect, la indicațiile
profesorului;
realizează controlul
respirației
Răspund la core ctări;
Realizează executții în
funcție de necesarul
propriu Explicația

Demons –
trația

Exersarea
individuală

Tratarea
diferen –
țiată

–
încălzirea
organis.
pentru
efort se
realizează
în strânsă
legătura
cu temele
lecției
Formație
de
gimnasti
că în
trepte

177

Nr.
Crt. Verigile
lecției Ob.
Opera –
ționale Timp
/dozarea Activitatea de invățare -instruire Strategi i didactic e
Evaluare
Activitatea profesorului Activitatea elevului Metode Indicații metodice
Formații de
organizare
Dirijarea
învățării
35’
T 1
Cons.:
pasei cu
două mâini
de sus și
de jos

T2.
Dezvolta –
rea
calităților
motrice :
îndemâna –
re-viteză –
forță

1.1

2.2

1.3

3×10
exe-
cuții

1x

2’

3’ Comunică exercițiile care vor fi efectuate,
timpul de lucru și pa uza dintre exerciții
a.Pas a cu două mâini de sus

b.Pasa cu două mâini de jos

c. Pasa de sus cu două mingii către colegul
din vârful triunghiului

d.Preluarea de jos cu două mingii către
colegul din vârful triunghiului
Joc 6×6 cu temă realizarea ce lor trei pase .
Recomandă pauză activă – streching
Împarte jucătorii în 6 ateliere
Explică exercițiile pentru fiecare atelier și
modul de realizare
At.1 tracțiuni pe banca de gimnastică
At.2 sărituri pe banca de gimnastică
At.3 pasă cu mingea orrect l
de 1 kg.
At.4 abdomene pe saltea
At.5 tracțiuni din așezat la spalier
At.6 extensia trunchiului cu menținere 5sec.
Își aleg materialele
(mingile) pentru
lucru, se constitue în
perechi
Execută ex.
Solicitate urmărind
să de -a pasa la
nivelul capului , cu
traiectorie
înaltă
Execută exercițiile
solicitate
ținând mâinile cu
coatele întinse
Sunt atenți la
evitarea accidentelor
Conștientizează
traiectoria mingii și
puterea de lovire a
ei.
Realizează corect
execuțiile timp de
1min.
Aleg modul de
urcare pe bancă

Explica -ția

Demons.
Exers.

.
a.O
O
O.
Realizare
a cupei
b.Mingea
se lovește
cu
manșeta
ținând
coatele
întinse
c.
O.
O
O.
d. idem c
Execuțiile
să fie
realizate
la o
intesitate
medie
Timp de
lucru 60”

câte 3 cu
2 mingii

câte 3 cu
2 mingii

Câte 2
pe atelier

Evaluare pe grupe

178

Nr.
Crt. Verigile
lecției Ob.
Opera –
ționale Timp
/dozarea Activitatea de invățare -instruire Strategi i didactic e
Evaluare
Activitatea profesorului Activitatea elevului Metode Indicații metodice
Formații de
organizare
Intensifi –
carea
retenției

Concluzii
la lecție
Profesorul recomandă diferite exerciții
de relaxare

Profesorul face aprecieri asupra lecției Pasa cu două mâini de sus
pentru realizarea cupe i.
Realizează tipul de
abdomen agreat

Își controlează pulsul
(160-165 bătăi /minut)
Explica -ția Fără
timp de
odihnă
Împinger
ea în
piciorul
de pe
bancă
Nu se
realizeaz
ă rapid
mișcarea În
semicerc

În linie
pe 1 rând

179
ANEXA 8

ACT E DE IMPL EMENTARE A REZULTATELOR ȘTIINȚIFICE ÎN PRACTICĂ

COLEGIUL NAȚIONAL „ CONSTANTIN CARABELLA” TÂRGOVIȘTE
Strada Pârvan Popescu, nr. 58, Târgoviște, județul Dâmbovița
Telefon/Fax: 0040245210785; telefon: 0372702678
E-mail: colegiucarabella@yahoo.com
Nr. 3653 / 03.08.2016

Prin prezenta adeverim că, doamna profesor IVAȘCU DANIELA, cadru didactic la
Colegiul Național „Constantin Carabella„ Târgoviște a realizat un studiu științific pe
problematica: „Efectele aplicării mijloacelor specifice de volei în cadrul lecțiilor de educație
fizică cu elevii clasel or liceale”.
Cercetarea științifică a fost efectuată cu elevii clasel or a XI-a cu vârste între 16 -17 ani, din
unitatea noastră școlară în perioada 2007 -2010. În anii școlari 2007 -2008, 2008 -2009, 2009 -2010
doamna profesoară a elaborat și implementat o programă cu mijloace de acționare pentru
învățarea și perfecționarea jocului de volei care a fost utilizată în scop experimental cu elevii din
treapta liceală. Această programă a fost aplicată în procesul didactic, înregistrând o îmbunătățire
a nivelului motricității generale, rezu ltat ce s-a observat în evoluția echipei colegiului în
întrecerile din cadrul Olimpiadei Naționale a Sportului Școlar în etapele superioare ( interzonale
și naționale).
Eliberăm prezenta în vederea susținerii tezei finale de doctorat.

180

Prin prezenta adeverim că, doamna profesor IVAȘCU D ANIELA, cadru didactic la
Colegiul Național „Constantin Carabella” Târgoviște, în anii școlari 2008 -2010, arealizat un
studiu științific cu tema: „Efectele aplicării mijloacelor specifice de volei în cadrul lecțiilor de
educație fizică cu elevii claselor l iceale” .
Doamna profesor IVAȘCU DANIELA a prezentat în cadrul programului de perfecționare
profesională și metodică a profesorilor de educație fizică din ciclul liceal, în cadrul întâlnirii
județene la Liceul Teoretic Răcari -Dâmbovița, noiembrie 2012 conc luziile și recomandările
metodice rezultate în urma aplicării experimentului constatativ.
Eliberăm prezenta în vederea susținerii tezei finale de doctorat.

INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDE ȚEAN DÂMBOVI ȚA
CALEA DOMNEASCĂ NR. 127 TÂRGOVIȘTE
TELEFON : 0245/211891 FAX: 0245/613723
nr. 3280 / 30.04.2015

E-mail: isjdimbo@k.ro WEB: www.isjdb.ro

181

LICEUL DE ARTE „ BĂLAȘA DOAMNA” TÂRGOVI ȘTE
________________________________________ ____________________________________
Nr.3083 /03.08.2015

Prin prezenta adeverim că, doamna profesor IVAȘCU DANIELA, cadru
didactic la Colegiul Național „Constantin Carabella” și Liceul de Arte „Bălaș a
Doamna” Târgoviște, a realizat un studiu științific cu tema : „Efectele aplicării
mijloacelor specifice de volei în cadrul lecțiilor de educație fizică cu elevii clasel or
liceale” .
În perioada 200 7-2008 doamna profesor Ivașcu Daniela a realizat în cadrul
unității noastre expe rimentul constatativ și totodată a propus în cadrul catedrei de
specialitate un model de programă de învățare și perfecționare a mijloacelor de
acționare în jocurile sportive .
Prezentul act i s -a eliberat spre a -i servi la susținerea tezei finale de doct orat.

182

DECLARAȚIE PRIVIND ASUMAREA RĂSPUNDERII

Subsemnata Ivascu Daniela, declar pe răspundere personală că materialele prezentate în
teza de doctorat, sunt rezultatul propriilor cercetări și realizări științifice. Conștient izez că, în caz
contrar urmează să suport consecințele, în conformitate cu legislația în vigoare.

Ivașcu Daniela

Semnătura

Data

183

INFORMAȚII PERSONALE: IVAȘCU DANIELA
E-mail ivascu_daniela10173@yahoo.com
Cetățenia Română
Data nașterii 01 .01.1973, Târgoviște, jud. Dâmbovița, România

EXPERIENȚĂ PROFESIONALĂ
Din 1997 până în prezent profesor educație fizică, specializarea gimnastică ritmică ,
antrenor d e gimna stica ritmica, categoria a -IV-a, antrenor de natatie si pentathlon modern
categoria V (2011)
2001 – susținerea gradului didactic Definitivat (media 9,5)
2003 – Certificat de absolvire a cursurilor de formare continuă la secțiunea Educație Fizică și
Sport în cadrul Pro iectului PHARE , nr. RO/0007,02.
2001 – Certificat de absolvire a cursurilor de formare continuă la secțiunea Informatică, în cadrul
Proiectului PHARE , nr. RO/0007,02,2001 .
2005 – Absolventă a cursului de Master „Turism și a ctivit ăți de timp liber” Atestat în
Consiliere .
2006 Atesta t în Ael.
2006 -2010 Doctorat în cadrul USEFS .
2014 Certificat de absolvire în cadrul Programului ForEdu .
2012 -2014 Atestat în cadrul proiectului Comenius -„ The Healthy Young People of Today Are
The Future of Europe Tomorrow”
ACTIVITATEA PROFESIONALĂ
2007 – până în prezent profesor titular educatie fizică și sport la Colegiul Național„Constantin
Carabella” , Târgoviște.
2002 – profesor educație fizică la Liceul de Ar te « Bălașa Doamna » și Col egiul Național
„Constantin Carabella”, Târgoviște
2001 -2002 – profesor educație fizică detașat la Școala Smaranda Gheorghiu și Colegiul
Național „Constantin Cantacuzino”
1998 -2000 – profesor educație fizică Școala „I.L.Caragiale” din Caragiale;
Dome niile de activitate științifică:
Educație fizică și sport
Antrenor gimnastică ritmică și natație

184

Participări la foruri științifice internaționale:
– 12 lucrări prezentate la sesiuni naționale și internaționale din România, Moldova.
– 2 articole în re viste de specialitate, din țară și strănătate
Limbi străine: engleză – bine
Certificat de Voluntariat – Asociația „EU POT”
Diplomă de merit – Asociația „Suflet pentru suflet”
Diplomă de excelență – Concursul interjudețean, regional de Educație rutieră – „Tro feul Coresi”.
Rezultate profesionale obținute cu elevii la concursuri și competiții.
În 2000 -2001 – Locul II pe municipiu și Locul III pe județ , concursul de Circulație rutieră ,
2002 -2003 – Atletism – Locul I pe județ în cadrul O.N.S.Ș. în proba cros.
2003 -2004 Volei băieți – Locul I pe municipiu și pe judet .
Volei băieți – Locul I la Cupa „Europei” campionat desfășurat la nivel județean.
2004 -2005 – Volei băieți – Locul I în Campionatul Național între licee
2007 -2008 – Tenis de masă – Locul I la nivel de județ.
2011 -2012 – Volei băieți – Locul IV , etapa zonală,
În 2014 -2015 au fost înregistrate următoarele rezultate:
Locul VI etapa națională volei fete gimnaziu în cadrul O.N.S.Ș., desfășurată la Oradea.
Locul XI concurs național tenis de masă din cadrul O.N.S.S. des fașurat la Odorheiu Secuiesc .
Locul I pe zonă – volei , fete din gimnaziu în cadrul O.N.S.S. desfășurat în mun. Târgoviște .
2015 -2016 – Volei, fete – Locul I , etapa județeană în cadrul O.N.S.S.
Volei băieți – Locul I , etapa județeană în cadrul O.N.S.S.
Tenis de masă băieți – Locul I , etapa județeană în cadrul O.N.S.S.

Ivașcu Daniela