EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE [624659]

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

1
CUPRINS

CAPITOLUL I. CONSIDE RAȚII GENERALE PRIVI ND ACTUL JURIDIC CIV IL……. 3
1. Definiția actului juridic civil. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 3
2. Condițiile actului juridic civil ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 4
1.Forma și modalitățile actului juridic civil ………………………….. ………………………….. ………………. 9
CAPITOLUL II . EFECT ELE ACTULUI JURIDIC CIVIL ………………………….. ……………. 10
1.Definiție și reglementarea efectelor actului juridic civil. ………………………….. ……………………. 11
1.1. Definiție . ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 11
1.2. Reglementare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 12
2. Determinarea efectelor actului j uridic civil ………………………….. ………………………….. ………….. 13
2.1. Noțiunea de determinare a efectelor actului juridic civil ………………………….. …………….. 13
2.2. Etapele determinării efectelor actului ju ridic civil ………………………….. ……………………… 14
3. Interpretarea clauzelor actului juridic civil. ………………………….. ………………………….. …………. 18
3.1. Noțiunea de interpretare a clauzelor actului juridic ci vil ………………………….. ……………. 18
3.2. Regulile de interpretare a clauzelor actului juridic civil ………………………….. ……………… 21
CAPITOLUL III .PRINC IPIILE EFECTELOR A CTULUI JURIDIC CIVIL …………… 26
1. Considerații generale privind principiile efectelor actului juridic civil. ………………………….. .. 26
2. Principiul forței obligatorii ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 27
2.1. Noțiun e și fundament ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 27
2.2.Excepții de la forța obligatorie a actelor juridice. ………………………….. ………………………. 33
2.3. Teoria impreviziunii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 35
3.Principiul irevocabilității . ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 42
3.1. Noțiune și fundament. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 42
3.2. Excepții de la i revocabilitatea efectelor actelor juridice civile. ………………………….. ……. 44
4.Principiul efectelor actului juridic civil ………………………….. ………………………….. ……………….. 50
4.1. Noțiune și fundament ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 50
4.2. Noțiunile de parte și terț ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 53
4.3. Avȃnzii -cauză. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 55
4.4. Excepții de la principiul relativității efectelor actului juridic civil. ………………………….. . 63

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

2
4.5.Simulația și reprezentarea. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 64
C AP IT O LU L IV . EF EC T ELE SP E CIF I CE AL E C ON TRA CT E L OR SI NA L AG MATI C E …………………… 71
1. Noțiuni generale . ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 71
2. Excepția de neexecutare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 72
3. Rezoluțiunea și rezilierea ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 73
3.1. Rezoluțiunea pentru neexecutare. ………………………….. ………………………….. ………………… 73
3.2. Rezoluțiunea judiciară ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 74
3.3. Rezoluția convențională ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 76
3.4. "Rezilierea" ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 77
4. Riscurile contractului ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 78
4.1. Noțiune. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 78
4.2. Ipoteze privind suportarea riscurilor: ………………………….. ………………………….. ………….. 80
CAPITOLUL V. ASPECTE ȘI CONCLUZII DE PRAC TICĂ JUDICIARĂ PRIVI ND
EFECTELE ACTULUI JUR IDIC CIVIL ………………………….. ………………………….. ………….. 81
C ON CL UZ I I ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 89
B I B L I O G R A F I E ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 99

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

3

CAPITOLUL I CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND ACTUL JURIDIC
CIVIL1

1. Definiț ia actului juridic civil.

„Cel mai import ant izvor de drepturi si obligaț ii est e actul juridic ,el fiind modul natural ș i
necesar de implicare a persoanei ȋn viața juridică .Actul juridic exprimă voinț a subiectului de a
participa liber la raportul juridic "2
„Orice fapt,orice eveniment sa u orice act material care are un efect juridic,a dică
naște,transmite sa u stinge un drept,poartă numele generic de fapt juridic.Dar, printre faptele
juridi ce,unele sunt fcute de o perso nă cu scopul expres de a produce fap te juridice ;aceste fapte
poart ă denumirea de acte juridice ".3
Așadar, existenț a actului juridic este condiț ionată nu atȋt de producer ea unor efecte juridice
,cȃt de existența intenției ȋn momentul sav ȃrșirii faptului ca re a generat efectele juridice
respective.
Prin act juridic civil se ȋnțelege o manifestare de voință facută cu intenț ia de a produce
efecte juridice, adică de a naște , a modifica ori a stinge un raport juridic concret. Î n
această definiț ie elementele definitorii ale actului juridic civil sunt prezenț a unei
manifestă ri de voință , care să provină de la un subiect de drept civil (persoană fizica sau
persoană juridică ). Manifestare de voință care trebuie exprimată cu intenț ia de a se
produce efecte juridice civile , acestea din urmă fiind urmă rite la manifestarea voinț ei ,
putȃnd consta ȋn a da naș tere , a modifica sau a stinge un raport juridic concret.
Așadar, actul juridic este "o manifestare de voință " – unilateral ă, bilaterală sau multilateral ă –
savȋrșită cu intenț ia de a stabil i, modifica sau stinge, potrivit dreptului obiecti v, raporturi

1 A se vedea Gheorghe Beleiu , "Drept civil romȃn. Introducere ȋn dreptul civil.Subiectele Dreptului civil" , editia a IV –
a, Casa de editură și presa "șansa" S.R.L., București 2000, pag. 134 -181; Gabriel Boroi , „Drept civil. Partea generală",
Ed.All, 1998, pag. 149 -200; C.Hamangiu, I.Rosseti Balanescu, Al.Baicoianu, „Tratat de drept civil romȃn" Ed.All, pag.76 -91;
Iosif R.Urs, Sm aranda Angheni , Drept civil , vol.1, Ed.Oscar Print, București, 1997, pag. 105 -128.
2 Iosif R.Urs, Smaranda Angheni , op.cit., pag. 105.
3 C.Hamangiu, I.Rosseti Balanescu, Al.Baicoianu , op.cit ., pag.76

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

4
juridice, cu condiț ia că de existenț a acestei intenții să depindă ȋnsăși producerea efectelor
juridice.
Diversitatea actelor juridice ȋși gaseș te explica ția ȋn principiul fundamental din materi a
contractelor – libertatea contractuală – potrivit căreia subiectele de drept pot ȋncheia cele mai
diverse operaț iuni juridice.
2. Condiț iile actului juridic civil
Definiț ie

"Prin condiț iile actului juridic civi l vom întelege acele componente
care t rebuie sau pot să intre în structura actului juridic , deci elementele din
care actul juridic civil este alcă tuit".4
Art. 948 C.civ. prevede condiț iile esenț iale pentru validitatea unei convenț ii;
acestea sunt:
□ capacitatea de a contract a;
□ consimțăm ȃntul valabil al pă rților ce se obligă ;
□ un obiect determinat;
□ cauză licită.

Capacitatea

"Prin capacitatea de a ȋncheia actul juridic civil se ȋnțelege aptitudinea
subiectului de drept civil , de a deveni titular de drepturi și obligatii civile
prin ȋncheierea actelor juridice civile"5.

4 Boroi , Drept civil. Partea generală , Ed.All, 1998, p ag.162.
5Boroi, Drept civil. Partea generală, Ed.All, 1998, pag.162.

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

5
"Capacitate de a ȋncheia acte juridice reprezintă regula ,
incapacitatea fi ind excepț ia . Astfel, oricine este socotit capabil , din
moment ce nu este declarat incapabil de lege (art.949 C.civ.)".6
Capacitatea de a ȋncheia acte juridice reprezintă o parte a capacitații
de folosinț ă a fiecă rei persoane, constituind, ȋ mpreună cu discern ămȃntul, o
premisă a capacitații de exerciț iu.
Incapabili sunt : "minorii , interziș ii și toți cei cărora legea le -a
prohibit oarecare contract e (art.950 C.civ.). "Aceștia nu -și pot exercita
singuri drepturile ai c ăror titulari sunt, ci doar prin intermediul altor
persoane capabile (care pot fi reprezen tanți legali, tutori, curatori).
Diferenț a dintre capacitate și discernăm ȃnt constă ȋ n aceea că
discernă mântul este o stare de fapt (de facto ), iar capacitatea este o stare de drept
(de jure ). Astfel, o persoană, deși capabilă se poate gă si, din diferite c auze, ȋ ntr-un
moment de lipsă de discernă mânt.
Dispozi țiile relative la capacitatea pe rsoanelor sunt de ordine publică, de
materie imperativă ș i particularii nu pot deroga de la ele.

Consim țămȃntul

Prin "consimțăm ȃnt se ȋnțelege acea condiție esențială , de fond
și general a actului juridic civil care const ă ȋn exteriorizarea hotăr ȋrii de
a ȋncheia un act juridic civil".7

6 Din dispozițiile art.6 alin.l din decretul 31/54 se desprinde urmatorul principiu:

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

6
Consimță mȃntul este valabil exprimat num ai dacă provin e de la o persoană
cu discernămâ nt, dacă este exprimat cu intenț ia de a produc e efecte juridice, dacă
este exteriorizat ș i dacă nu este a lterat de vreun viciu de consimță mânt.
Definiția actului juridic arată că inten ția de a produc e efecte juridice este
exprimată prin manifestarea de voință ȋn acest sens.
"Pentru ca un act juridic să i-a ființă și să producă efecte este necesar să
existe o voință care să -1 creeze . În plus, această voință trebuie sa fie exteriorizată,
deoarece voința nemanifestată echivalează cu lipsa acesteia, adică inexistenț a
actului juridic".8

Nu există intenț ia de a produce efecte juridice din partea subi ectelor de
drept civil atunci cȃ nd: manifestarea de voin ță a fost facută ȋn glumă (focandi
causa ), din prieteni e, curtoazie sau pură complezență ; a fost facută sub condiț ie
potestativă , din pa rtea celui care se obligă (art. 101 0 C.civ.); manifestarea de
voință este prea vagă; manifestarea de voință s -a facut cu o rezervă mintală
cunoscută de contractant (exemplu : actul fictiv, ca varietate de simulaț ie).

"nimeni nu poate fi ȋngrădit ȋn capacitatea de folosință și nici lipsit ȋn tot sau ȋn parte de capacit atea de
exercițiu decît ȋn cazurile și condițiile stabilite de lege".Alte dispoziții ale Codului civil reglementează, de
asemenea, capacitatea de a contracta. ȋn art. precum 807,808, 856, se dispune asupra capacitații existența ȋn cazul
moștenirii testamen tare. De asemenea, "pot cumpăra și vinde toți cei cărora nu le este oprit prin lege ". (art.
1306). Alte dispoziții se găsesc și ȋn Codul Familiei, decretul nr. 31/54 și alte izvoare de drept civil. Cazurile de
ȋncapacitate juridică sunt de strict interpre tare și aplicare ( exceptio est strictissimae interpretation ).
7 Gheorghe Beleiu, op.cit., pag. 151; Gabriel Bor oi, Drept civil. Partea generală . Ed. All, 1998
8 Tacerea prin ea în sași nu reprezintă consimțământ cu excepția cazurilor câ nd legea preved e expres (art.
1437 C. Civ.), când parțile convin expres să -i acorde o asemenea valoare, când prin obicei (uzanțe) tăcerea
valorează consim țământ; in materie de succesiuni neacceptarea expresă sau tacită a succesiu nii in termen
de 6 luni valorează renunț area l a succesiune (art. 700 C. civ.).

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

7
Două principii guvernează voinț a juridi că ȋn dreptul civil: principiul
libertă ții actului juridic civil (sau principiul autonomiei de voință ) si
voinț ei reale (sau principiul voinței int erne). Parțile sunt libere să încheie
acte juridice, să stabilească liber regulile care să cȃrmuiască actul respectiv,
determine conț inutul acestuia, precum ș i forma în care vor fi î ncheiate9.
acestea depind de voința parților, dacă nu se î ncalcă ordinea ș i normele
imperative.
Din specificarea ȋn art.948 C.civ. a consim țământului drept condiție a
actului juridic, se poate î nțelege, per a contrario (însă î n mod eronat) că o
astfel de condiț ie nu se cere "părț ii ce nu se obligă ", respectiv creditorilor.
Voinț a subiectului de drept respectiv are la râ ndul ei două elemente:
consimță mântul ș i cauza pentru care se ȋncheie actul juridic. Orice
participan t la raportul juridic trebuie să -și exprime consimță mântul valabil.
Este considerată a avea discernăm ȃnt persoana fizică cu deplina
capacitate de exerciț iu, respectiv, persoanele care au ȋmplinit v ȃrsta de 18
ani și persoanele care nu au fost puse sub interdictie judecătoreasca. Minorii
între 14 -18 ani au discernă mântul î n formare.

Consimtămâ ntul poate fi ex teriorizat în scris, verbal ș i prin gesturi ori fapte
concludente.
Principiul aplicabil în ceea ce privește exteriorizarea
consimțământului este cel al consensualismului, parțile avâ nd libertatea de a
alege forma de exteriorizare a voinței lor. Excepț ie de la această regulă face

9 Acest lucru se desprinde din dispoziț iile art. 5 si 969 C. civ.

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

8
actul juridic pentru care leg ea cere ca manifestarea de voință s ă îmbrace o anumită
formă .
Viciile de consimțămâ nt sunt eroarea, dolul, violenț a si leziunea.
Eroarea este falsa reprezentare a realității la î ncheierea actului juridic civil.
Dolul este acel viciu de consimțămâ nt prin care o persoana poate fi indusa in
eroare prin mijloace viclene sau dolosive, pentru a o determina sa incheie un act
juridic.
Violenț a, ca vic iu de consimtamant, constă ȋn amenințarea unei persoane cu un
rău care ȋi produce o temere ce o determină să ȋ ncheie un act juridic, pe care nu l –
ar fi ȋncheiat.
Leziunea este "disproporția vădită de valoare ȋntre două prestaț ii și este de natură
să lezeze consimțămȃntul la ȋ ncheierea actului juridic civil".10
Obiectul actului juridic civil
Prin obiect al actului juridic se ȋ ntelege "conduita părților s tabilită prin acel
act juridic civil", respectiv "acțiunile ori inacțiunile la care parț ile sunt
indrepta țite sau de care sunt ț inute" .11
Art.962 C.civ. prevede că "Obiectul convențiilor este acela la care parțile
sau numai una din părți se obligă ". Obiec tul unui act juridic nu poate consta ȋn
fapta altei persoane decȃt cea care ȋ l ȋncheie.
Obiectul actului juridic ci vil nu trebuie confundat cu conț inutul sau efectele
actului juridic civil, deci c u drepturile subiective civile și obligaț iile civile nascute
din actul juridic. De exemplu , "nu se poate pune semnul egalității ȋntre obligația

10 Acțiunea ȋn resciziune (respectiv, acțiunea ȋn anulare pentru leziune) poate fi ȋnvocată doar de catre
minori (art.951, art. 1157 -1165 C.civ., art.25 din Decretul nr.32/1954) dar in cazuri expres prevazute de lege
si de catre majori (art.60 din O.G.nr.42/1997 privind navigația civila, art.694 C.civ.).
11 Gabriel Boroi, op. cit., p. 178

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

9
vȃnză torului de a preda lucrul cumpără torului, pe de o parte, iar, pe de altă
parte, predarea ȋ nsăși".12
Valabilitatea acțiunilor ce aparț in subiectelor actulu i juridic civi l este
recunoscută dacă obiectul actului juridic ȋn cauză există, ȋ n circuitu l civil,
este determinat ori determinabil, este posibil, este licit ș i moral (art.948,
963,964 C.civ.).
Obiectul este o condiție de fond, esențială și general ă actului juridic.

Cauza (scopul) actului juridic civil

Obiectivul urmarit de parti la ȋ ncheierea unui act j uridic civil reprezintă
cauza (scopul) ac tului respectiv. Dupa cum am arătat ȋnainte, ȋmpreuna cu
consimțămȃntul, cauza formeaza voința juridică .
Cauza este o condiț ie de fond, esențială ș i general ă a actului juridic civil.
Cauza trebuie de asemenea , să existe, să fie reală și, de asemenea, licită și
morală . Din art.967 C.ci v. se desprinde ideea conform căreia cauza este
prezumată că exista și că este valabila. Oric e afirmație contrară trebuie dovedită de
catre c el care a facut -o.

1.Forma ș i modalităț ile actului juridic civil

Forma actului juridic reprezinta "acea conditie care constă ȋ n modalita tea
de exteriorizare a manifestării de voință cu intenț ia de a crea, modifica ori stinge
un raport juridic civil concret" .13

12 Gabriel Boroi, op. cit , p. 161

13 Gabriel Boroi, op. cit , p. 169

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

10
Princip iul consensualismului nu se regă seste printre prevederile C.civ. ȋnsă
poate fi dedus per a contrario din chiar art.948 C.civ. : forma actului juridic civil
neregă sindu -se printre conditiile ac tului juridic. Se poate spune că aceasta nu este
o condiț ie general ă și esentială a actului. Cȃ nd anumitor acte juridice le este cerută
pentru validitate o formă specială , acest lucru este prevazut expres de că tre
legiuitor. Cu toate ac estea, orice act jurid ic poate ȋmbrăca o forma scrisă prin
voința parț ilor.
Prin forma cerută pentru valabili tatea actului juridic civil se ȋ ntelege "acea condiție
de validitate, esențială și specială, care constă ȋn necesitatea ȋndeplinirii
formalităț ilor prestabilite de lege sau de parți ȋn lipsa că rora actul juridic nu s -ar
putea na ște ȋn mod valabil .14
Forma a ctului juridic civil este cerută și ȋ n scop probatoriu sau pentru a fi
opozabil față de terț i.
Prin principiul consensualismului ( solo consensus obligat ) se arată că
manifestarea de voință la ȋ ncheierea actului juridic civil poate fi exteriorizată
expres sau implicit ȋ n diferit e forme, de la un simplu gest pȃnă la ȋnscrisul sub
semnătura privată .

CAPITOLUL II . EFECTELE ACTULUI JURIDIC CIVIL

14 Gabriel Boroi, Drept civil. Partea generală , Ed. All 1998, pag. 196

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

11
1.Definiție ș i reglement area efectelor actului juridic civil.

1.1. Definiț ie.
Prin efectele actului juridic civil se ȋnțeleg ― drepturile subi ective și
obligatiile la care dă naștere, pe care le modifică sau stinge un asemenea act
juridic. ‖15
Astfel, este vorba, ȋ n general, de le garea anumitor persoane – subiecte de
drept civil – ȋn și prin raportul de drept civil, adică realizarea unor legaturi juridice
(vinculum juris ).16
În altă formulare a definiț iei, efectul actului juridic civil constă ȋ n
”nașterea, modificare a sau stingerea unui raport juridic, ȋ n func ție de scopul
urmărit prin manifestarea de voința exprimată ”17.
Ceea ce produce efectele actului juridic civil e ste tocmai manifestarea de
voință a parților care se exprimă la ȋ ncheierea actului respectiv . Așadar, actul
juridic civil este, cum am aratat și mai sus, manifestarea de voință fă cută cu
intenț ia de a produce efecte juridice, indif erent dacă se are ȋn vedere naș terea,
modificare sau stingerea unor raporturi de drept. Se poate spune că actul juridic
există in virtutea e fectelor sale. Drepturile și obligațiile conț inute de actul
juridic( născute ― odată cu raportul juridic ‖) sunt cele ce leaga subiectele ȋ n
dreptul civil.
În consecinț a, efe ctele actului juridic reprezintă tocmai conț inutul raportului
juridic civil generat de acel act. Astfel spus, ―efectele ac tului juridic ―se suprapun‖
conținutului raportului juridic.‖18

15 Gheorghe Beleiu, op.cit .,pag 189; Gabriel Bo roi, Drept Civil.Partea generală , Ed.All,
1998,pag201
16 Ion Dogaru, Drept civil romȃ n. Tratat,vol.1,Ed.Europa,Craiova,1996,pag. 268
17 Paul Mirce a Cosmovici. Introducere ȋn dreptul civil , Ed.All,1994,pag.128

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

12

1.2. Reglementare

Principala reglementa re a actului juridic civil se găsește ȋ n Codul civil.
Conform dispozitiilor Codului civil se face referire la "efectele convenț iilor"
și nu la efectele actului juridic ȋ n general.
Efectele diferitelor contracte civile pe care le reglementeaza C.civ. fac parte
din a doua cat egorie și privesc donaț ia (art. 800 -855), efectele actului unilateral
care este tes tamentul (ar t. 1405 -1409), locaț iunea (art. 1410 -1490), societatea (art.
1491 -1531), mandatul (art. 1532 -1559 ), comodatul (art. 1560 -1575), ȋ mprumutul
(art. 1576 -1590), depo zitul (art. 1591 -1634), jocul ș i prinsoarea (art. 1636 -1638),
rendita pe viata (renta viagera – art. 1639 -1651), fidejusiunea (cauț iunea – art.
1652 -1684), amanetul (art. 1685 -1696) ș i tranzacț ia (art. 1704 -1717).
În rȃndurile ce urmează vom observa că reglementarea privind efectele
actul ui juridic civil nu se limitează la Codul civil. Legile specia le care au ȋ n vedere
efectele actului j uridic civil sunt: Legea locuinței nr. 114/1996, Ordonanța de
Urgență a Guvernul ui, nr. 40/1999, privind protecția chiriaș ilor și stabilirea chiriei
pentru spațiile cu destinația de locuințe, Legea arendă rii nr. 16/19 94, Legea nr.
32/1994 privind sponsorizarea, Le gea nr. 136/1995 privind asigurările și
reasigurările ȋn Romȃ nia, Legea nr. 8/19 96 privind drepturile de autor ș i drepturile
conexe, Legea nr. 5/1973 etc.
Așadar, sfera de aplicare a normelor privind efectele actului juridic civil
permite clasificarea acestora ȋn două categorii.
Într-o primă categorie se ȋnscriu efectele convenț iilor sau contractelor,
prevazute de art. 969 -985.

18 Iosif R. Urs, Smaranda Angheni, op.cit., pag 134

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

13
2. Determinarea efectelor actului juridic civil

2.1. Noț iunea de determinare a efec telor actului juridic civil
Clari tatea cu care este exprimat conț inutul unui act juridic, modul
evident din care reies drepturile și obligațiile parților sunt esențiale ȋ n
aplicarea corectă a dispozițiilor actelor respective. În consecință, conț inutul
actului juridic civil este dat de efectele p e care acesta le produce.
Cunoașterea conț inutului actului juridic, a clauzelor care stabilesc drepturile
și obligatiile părț ilor – născute, modificate, ori stinse – conduce la stabilirea
efectelor actului juridic ci vil.
"Importanța determinării efectelor actului juridic civil" 19 constă ȋ n:
a) nevoia de a cunoaște care sunt drepturile și obligațiile că rora
parțile au voit să le dea naștere, adică pentru ce și ȋn ce condiții s -au legat
parțile actului juridic, pentru că ȋn dreptul nostru civil are intȃietate voința
internă reală a acestora;
b) părțile și instanța sunt interesate și datoare să știe exact ce s -a dorit
prin ȋ ncheierea acelui act.
Obscuritatea, ș i neclaritate a actului juridic poate consta ȋn:
neconsemnarea manifes tării de voință a parților, o greșită exprimare,
folosirea unor cuvinte n epotrivite, conciziunea excesivă a expresiilor sau a
cuvintelor utilizate la ȋ ncheierea actului juridic civil, "contradicția existentă
ȋntre manifestarea de voința și voinț a internă a parților20" etc.

19 Ion Dogaru, op. cit, p. 270
20 Gheorghe Beleiu, op.cit., pag. 190; C.Statescu, C.Barsan, Drept civil – Teoria generala a
obligatiilor , Ed. A ll, 1993, pag54

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

14
Într-o astfel de situație este necesară o operaț ie de determinare a efectelor
actului juridic. Aceasta constă ȋ n "stabilirea clauzelor voit e de părți, clauze ce
incorporează și exprimă voința lor de a se lega juridicește prin dobȃndirea de
drepturi subiective și de asemenea, de obligaț ii".21
Altfel spus, efectele actului juridic mai constau ȋn "stabilirea ori fixarea
fixarea drepturilor subiective ș i a obligaț iilor civile pe care le -a generat ,
modificat sau stins un astfel de act ".22

2.2. Etapele de termină rii efectelor actului juridic civil

A. Dovedirea actului juridic civil. Proba actului juridic civil

Dovedirea actului juridic civil (negotium) – reprezintă faza prealabilă ș i
obligatorie a stabilirii ef ectelor actului juridic civil, și aceasta de oarece inexistenț a
actului juridic civil nu mai poate pune problema stabilirii efectelor actului juridic;
nu se poate determina ceva care, nedovedit, este ca și cȃnd nu ar exista ( idem est
non esse et non probdri ).

Proba actului juridic civil.

21 Ion Dogaru, op.cit., pag.270

22 Gheorghe Beleiu, op. cit., p. 190

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

15
Definiție, reglementare, importanț ă – dovedirea actului juridic civil
se face cu ajutorul regulilor privind proba raporturilor juridice civile
concrete.
Probele reprezintă "mijlocul juridic de stabilire a existenței unui act
juridic ș i, prin aceasta, a dreptului subiectiv și a obligaț iei civile".23
În literatura de specialitate24 , s-a mai arătat că "generic, proba
ȋnseamn ă un mijloc de a stabili adevărul referitor la acte sa u fapte jurid ice
din care persoana interesată pretinde că izvorăsc drepturi sau obligaț ii", iar
"concret, prin proba se ȋnț elege un mijloc d e convingere, folosit efectiv,
ȋntr-o anumită ocazie (ȋn proces, la starea civilă etc), pentru stabilirea
faptului pretins de persoana care ȋ și valorifică un drept subiectiv ".
Reglementarea materi ei probei se găseste ȋ n Codul civil ( in art.
1169 -1206 sunt avute ȋn vedere sarcina probei, ȋ nscrisurile, marturia,
marturisirea, prezumț iile), C odul de procedura civilă (expertiza, prob ele
materiale, cercetarea la fața locului precum ș i administrarea pro belor sunt
prevă zute de art. 167 -225,235 -241), Codul comercial (art.46 -57).
Proba ȋ și dovedește importanța mai ales ȋ n cadrul proceselor civile,
pentru organele de justiț ie reprezentȃnd mijloace de stabilire a adevărului
obiectiv (material) și fiind hotărȃ toare ȋn pronunțarea unei hotărȃri
temeinice ș i lega le. Litigiile pot fi prevenite ȋn cazul drepturilor a căror
existenț a poate fi u șor stabilită prin probe sigure și convingătoare. Proba
reprezintă interes și ȋn afara proceselor civile ( spre exemplu pentr u
dovedirea vȃnză rii unui imobil).

23 Gheorghe Beleiu, op. cit., p. 120
24 O. Capatana Tratat de drept civil, Vol. I, p. 262 -263

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

16
Așadar, faptele negative nedefinite, spre deosebire de cele definite (care se
dovedesc prin probarea faptului pozitiv contrar), nu pot forma deasemenea, obi ect
al probei, nefiind posibilă dovedirea lor, ca atare.
Pentru d ovedirea faptelor notorii este suficientă probarea notorietaț ii lor, iar
faptele necontestate nu necesită, ȋ n principiu, probarea lor.
"În cazul ȋn care judecătorul are personal cunoștințe de anumite fapte din alte
ȋmprejurări decȃ t cele ale dosarului, acele fapte fac obiectul probațiunii judiciare,
hotărȃrea safiind bazată pe probele din cauză ".25
"Nu poate constitui obiect al probei nor ma de drept deoarece; se prezumă
astfel cunoașterea legii de catre judecă tor (jura novit curia)"26
"Elementul de dovadă rep rezintă obiectul probei, respectiv ac tul ori faptul
juridic care a da t naștere dreptului subiectiv civil, pent ru a demonstra existența
acestuia precum și a obligaț iei corelative" .27
Actele juridice pentru care legea cere respec tarea formei solemne ca o
cond iție de valabilitate (ad solemnitatem) se probează prin prezentarea formelor
respective (prin prezentarea actului autentic).
Potrivit art. 1169 C.civ. sarcina probei revine "celui ce face o propunere
ȋnaintea judecă tii". Astfel, c el ce pretinde un anumit drept trebuie s ă dovedească ,
prin diferite mijloace de probă , ca-1 are – onus probandi incubit actori.
Celelal te acte juridice pentru a căror valabilitate nu este cerută forma
solemnă, iar forma scrisă are importanț a doar ad probationem (nerespectarea

25 Gheorghe Beleiu , op. cit., p . 1 22
26 Gheorghe Beleiu, op.cit., pag. 122 ; exce pție fac litigiile de drept internațional privat, ȋn care
lex causae este o lege străină, iar magistratul are posibilitatea să ceară parții să dovedească
existența și conținutul normei juridice străine.
27 Gheorghe Beleiu, op. cit., p . 12 1

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

17
cond iției de formă neafectȃ nd valabilitatea actului ȋn sine) se pot proba ș i prin alte
mijloace de probă .
Dacă unele mijloace de probă se află ȋn posesia pȃrȃtului, acesta din urmă
refuzȃnd iniț ial a le prezent a, i se poate cere (printr -o acțiune denumită ad
exhibendum) să le producă ȋn proces, sub sancțiunea ca refuzul sau să fie
ȋnterpretat ȋ n defavoarea sa.
În cons ecință, reclamantul este cel care trebuie sa dovedească cele pretinse,
pȃrȃtul putȃnd la rȃndul său să combată, prin ȋ ntampinare sau prin cererea
reconven țională, afirmațiile reclamantului probȃndu -și, de asemenea susț inerile.
Pȃratul devine, astfel, prin excepț ie, reclamant : in excipiendo reus fit
actor.
Chiar un terț poate fi ț inut să colaboreze la stabilirea adevă rului.
"Sunt recunoscute conve nțiile asupra probelor ȋncheiate de parț i cu privire
la sarcina probei, obiectul probei, admisibilitatea probei, puterea "doveditoare a
probei, administrarea dovezii atȃta timp cȃt nu se incalcă norme imperative"28
"Cu privire la sarcina probei se mai spune că aceasta incumba celui ce
afirma, nu aceluia care neag ă (onus probandi incumbit ejus qui decit non ejus qui
negat )".29
Din acestea rezultă că atȃ ta timp cȃt nu se probează temeinicia unei
pretenții ȋn justiție, pȃrȃ tul nu ar e nevoie să se apere.
În co ncluzie, sarcina probei, ȋn proces, revine atȃt reclamantului cȃt și
pȃrȃtului, instanța avȃnd iniț iativa și raspunderea stabilirii adevărului ȋn cauză .

28 Art. 1191 alin . 3 C. civ., prevede admisibilitatea probei cu martori chiar dacpa
obiectul actelor juridice are o valoare ce depaseste 250 de lei ori urmeaza a se face dovada
in contra sau peste ceea ce cuprinde actul, cu conditia ca dovada sa priveasca drepturi de
care partile sa dispuna.
29 Tudor R. Popescu „Drept civil", Vol. I, Editura Oscar Print, Bucuresti 1994, p. 182
(nota 1)

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

18

B. Admisibilitatea probei

"Există, de asemenea, cȃ teva condi ții privind admisibilitatea probei "30, și
anume: ad ministrarea probei nu trebuie să fie oprit ă de lege (de exemplu o probă
impotriva unei prezumț ii legale absolute —juris et dejure – art. 1202 alin.2
C.civ31.), proba ce rută să fie verosimilă (să tind ă la dovedirea unor fapte credibile),
pertinență (să aibă legatura cu pricina), concludență (să conduca la rezolvarea
cauzei) și utilă (tinde la dovedirea unor fapte inconte stabile).

3. Interpretarea clauzelor actului juridic civil.

3.1. Noțiunea de interpretare a clauzelor actului juridic civil

Odată ce i s -a dovedit existența, actul juridic iș i poate produce efectele asa
cum ele au fost stabilite de parți la ȋncheierea sa, atȃ ta timp cat aceste efec te sunt
clar exprimate. O operație specială de inter pretare nu mai este necesară odata ce
claritatea clauzelor contractului este evidentă (interpretatio cessat in Claris ).
"Interpretarea clauze lor actului juridic civil constă ȋn operația logică cu
ajutorul că reia se stabile ște inț elesul clauzelor neclare, obscure și al ȋ ntregului

30 Gheorghe Beleiu, op. cit., p. 122. Tudor R. Popescu "Drept civil", Vol. I, Editura Oscar Print,
Bucuresti, 1994, p. 181.
31 In alin. 2 al ar t. 1202 C.civ, se arata urmatoarele: " Nici o dovada. nu este primita impotriva
prezumtiei legale cand legea in puterea unei asemenea prezumtii anuleaza un act oarecare sau
nu da drept de a se reclama in judecatd…".

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

19
act, ȋn vederea stabilir ii voinței reale a pă rților, pe ntru a asigura aplicarea
corectă a legii civile"32
"Asadar prin aceast a se permite determinarea exactă a conținutului
obligaț iilor, respective a drepturilor insă și, ast fel cum aceasta a fost
catre parț ile contract ante".33
Incontestabilitatea existenț ei actului juridic nu presupune, ȋnsă,
ȋnlaturare a indoielilor cu privire la conținutul să u.
În astfel de situaț ii se trece la cea de -a doua fază a determinarii
efectelor actului jur idic, respectiv, faza interpretă rii clauzelor actului.
Într-o altă formulare, " interp retarea contractelor este operația prin
care se determină intelesul exact al clauzelor contractului, prin cercetarea
manifes tării de voință a pă rtilor in strȃnsă corelație cu voința lor internă ".
"Interpretare a efectelor actului juridic, a șadar, nu se conf unda cu proba
acestuia ". 34 Mai mult, o dată ce s-a trecut la faza interpretării, existența
contractului este ȋn afara oricărei discuț ii.
Scopul acestei faze reiese din definiț ia interpretarii clauzelor actulu i juridic el fiind
acela de a stabili voința reală a partilor la incheierea actului juridic. "Voința reală.
este ȋnțelesul pe care l -a avut ȋ n vedere partea ȋn legătură cu o anumită clauză
atunci cȃ nd a semnat actul juridic, iar interpretarea acestei clauz e este o
chestiune de fapt lasată la aprecierea judecă torul ui.”35

32 Gheorghe Beleiu, op. cit., p. 191
33 C. Stă tescu, C. Barsan, op. cit., p. 53
34 C. Stă tescu, C. Barsan, op. cit., p. 54
35Ion Filipescu "Drept civil. Teoria generală a obligaț iilor", Ed. Actam i, București, 1994, p.
59. Voința declarată nu iș i pierde din importanța prin faptul că instanța are ȋn vedere ȋn primul
rȃnd voința reală. Dacă voința reală nu corespunde cu voința declarată, prima trebuie dovedită
prin mijloacele de probă prevazute de lege .

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

20
Judecă torul care face interpretarea nu poate refuza aplicarea actului juridic
sub pretextul obscuritații, avȃnd obligația să solutioneze cauza ȋn baza art. 3 C.civ.
și să interpreteze ținȃ nd cont de criteriul bunei -credinț e prevazut de art. 970 alin. 1
C. civ. De asemenea, judecă torul nu poate modi fica contractul sub pretextul că ar
conține clauze contrare echității sau ordinii publice. Î ntr-un astfel de caz,
contractul poate fi anulat dar nu poate f i modificat. Actul dovedit ca fii nd existent
din punct de vedere material, poate fi inexistent din punct de vedere juridic din
cauza absenței de voință cȃnd voința autorului nu este valabilă, fiind lipsit de
discernămȃnt sau cȃ nd, referitor la actul juridic, se comite o eroare distructiv ă de
voință .
Dacă ȋn urma califică rii va fi vorba de un act numit (tipic) se vor aplica
regulile unui asemenea tip de act. Actelor nenumite (atipice) li se vor aplica, in
schimb, regulile generale privitoare la contra cte sa u convenții, ș i nu regulile de la
actul numit c el mai apropiat. Actele numite sunt reglementate de norme speciale ȋn
comparaț ie cu actele nenumite care beneficiază de reglementări de tip general.
Asfel, ȋn acest caz se aplică regula de drept conform căreia generalia specialibus
non derogant , respectiv norma generala nu deroga de la norma speciala.
Interpretarea actului civil ȋmbracă trei forme , respectiv calificarea juridică a
actului, stabilirea ȋ ntelesului unei sau unor clauze, de care depinde stabi lirea de
drepturi și obligaț ii, ori ambele.
"In consecință , califica rea actului juridic civil constă ȋn stabilirea conținutului său
și deci ȋncadrarea acestuia ȋ ntr-un anumit tip de acte juridice".36

36 Gabriel Boroi, Drept civil. Teoria generala, Ed.All,19 97,pag.215; Ion Dogaru,
defineș te califi carea actului jur idic drept o determinare corectă a naturii sale juridice, ȋn
raport cu care se stabilesc ș i primesc considerare d repturile subiective civile dobȃndite și
obligațiile asumate de parț i (op.cit.,pag.272).

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

21
3.2. Regulile de interpretare a clauzelor actului juridi c civil

Regulile de interpretare a actul ui juridic civil sunt cuprinse ȋn Codul civil, ȋn
Secțiunea a -III-a ("Despre interpretarea convenț iilor”) a Capitolului III ("Despre
efectul conventiilor ”) din Titlul III ("Despre contracte sau convenț ii”) al Carț ii a-
III-a ("Despre diferitele moduri ȋn care se dobȃ ndește proprietatea ), respectiv
art.977 -985.
"Regulile de interpretare a actului jur idic civil au fost clasificate ȋ n
literatura de specialitate" 37 ȋn: reguli generale ș i reguli speciale. Astf el, regulile
generale se referă la act ȋ n ansam blu, iar cele speciale se referă la anumite clauze
contractuale.
Regulile de interpretare au urmatoarele caracteristici:
□ nu sunt imperative, scopul lor fii nd acela de a suplini insuficienț ele
din contract;
□ sunt subsidiare, deoarece ȋn cazul ȋn care actele sunt ȋ ncheiate ȋn
termeni clari, preciș i, nu mai este nevoie de o operație suplimentaraă de
interpretare;
□ au caracter subiectiv, pentru că scopul lor este de a descoperi voința
reală a părț ilor;
□ reprezintă un to t și trebuie aplicate ȋmpreună, ț inandu -se seama de
clauzele fiecarui act.

37 C. Statescu, C. Barsan, op. cit., p. 55-57

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

22

Reguli generale de i nterpretare

Art. 977 C.civ. – care dispune că "interpre tarea contractelor se face după
intenția comună a parț ilor contractante, și nu după sensul literal al termenil or" –
prevede prioritatea voin ței reale. Î n literatura de specialitate s -a arătat că nu poate
fi vorba de o intenție comună a parț ilor, ȋntrucȃ t fiecare parte a avut ȋ n vedere
motive, mobiluri diferite.
Prim textual de lege mai sus citat, pe cale de inte rpretare, legiuitorul a dorit
să arate că ȋ n interpretarea ce se va da d iferitelor acte juridice se va ț ine cont de
voința reală a parților ș i nu se va pune accent pe sensul literal al textului respectiv.
La determinarea acesteia, ȋ n ceea ce priveste voința reală, nu se va ț ine
seama de absolut toate mobilurile de ordin intern pe care le -au avut ȋn vedere
parțile la ȋncheierea actului, acestea putȃ nd fi extrem de numeroase; delim itarea
acesteia se face prin noț iunea de cauza a actului juridic.
Cu ajutorul e lementelor intrinseci actului cȃt ș i cu elemente extrins eci se va
putea face proba voinței reale (dovada ȋmprejurarilor ȋ n care s -a incheiat actul
juridic, a tratativelor, discu țiilor purtate).
Alin.2 al art.970 C.civ. prevede urmatoar ele: Convenț iile "oblig ă nu numai
la ceea ce este expres ȋntr-ȋnșele, dar la toate urmările ce, echitatea, obiceiul sau
legea da obligaț iei, după natura sa". "Astfel, actul juridic civil produce, pe langă
efectele expres arătate, și alte efecte ce ț in de n atura insă și a acestuia . În aceiaș i
ordine de ide i, legea este aceea pe care părțile au avut puterea să o modifice prin

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

23
convenț ia lor; obiceiul este de origine convenț ional, sprijinindu -se pe o convenție
tacită; echitatea este ȋ nsași o prelungire a voinț ei părților".38
Conform ar t.981: "Clauzele obi șnuite ȋntr -un contract se subinț eleg, de și nu
sunt exprese ȋntr-ȋnsul". Daca părț ile nu au prevazut expres t oate clauzele pe care
trebuie să le cuprindă contractul, se prezumă că ele au ȋnțeles să aplice normele
legale supletive ȋ n mat erie.

Reguli speciale de interpretare

Toate clauzele convențiilor se interpretează unele prin altele dȃndu -se
fiecă rei ȋnțelesul ce rezultă din actul intreg – art.982. În interpretarea clauzelor
ȋndoielnice se va ține seama atȃ t de clauzele cu mai multe ȋnțelesuri, cȃt ș i clauzele
confuze, al căror ȋnț eles este greu de sesizat.

În art. 978 se arată că atunci "cȃnd o clauză este primitoare de doud
ȋntelesuri, ea se interpretează ȋn sensul că poate avea un efect, și nu ȋ n acela
ce n-ar produce nici unul", (actus interpretandus est potius ut valeat quamut
pereat ). De aceea, orice clauză contractuală este inclusă spre a produce un
efect. Încheierea unei convenț ii prin care o parte promite fapta unui ter ț
poate fi interpretată ȋn doua sen suri: partea a promis fapta terțului, ȋnsă fără
a-și lua vreo obligație ȋn această privință, ȋn care caz convenț ia nu poate

38 Elena Carcei "În legatură cu interpretarea legii și a convenț iei civile " ȋn Dreptul nr. 1/1999, p. 45

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

24
produce vreun efect ȋntrucȃ t debitorul nu s -a obligat ȋn realita te cu nimic; partea,
nu numai că a promis fapta ter țului, da r și-a luat obligația să depun ă toate
diligențele pentru al determina pe terț să indeplinească fapta la care se face referire
ȋn convenție. ȋn acest din urmă caz, conveția este de natură (este ȋn masură) să
producă efecte și de aceea va fi interpretată astfel.
De asemenea, instanța, at unci cȃ nd face interpretarea actului ju ridic, va
determina natura reală a acestuia nu după denumirea pe care i -au dat -o parțile, ci
după ceea ce clauzele cuprinse ȋ n act dispu n. Astfel, manifestarea de voință ȋn
cadrul unui a ct nul poate fi valabilă , indep endent de soarta acelui act, ca alt act
juridic; un contract denumit de parți vȃnzare -cumpă rare poate fi calificat de
instanță, analizȃnd clauzele conținute de contract, drept donație. Această
operatiune juridică se numeș te conversiunea actului juridic și constă, practic, ȋn
ȋnlocuirea actului nul cu un act juridic valabil.
Art.979 instituie regula conform că reia „termenii susceptibili de două
ȋnțelesuri se interpretează ȋn ȋnțelesul ce se potriveș te mai mult cu natura
contractului", respectiv, "quotiens id em senso duas sententias exprimit, ea
potissimum accipiatur, quae rei gerende aptior est ".
Art.980 dispune că "dispoziț iile ȋndoioase se interpretează după obiceiul
locului unde s -a ȋncheiat contractul" ( in descuris inspici solet, quod verisimilius et,
out quodpleremque fieri solet ).
In art. 983 se prevede că atunci "cȃnd este ȋndoială, convenția se
interpreteazdă ȋ n favoarea celui ce se obligă ". Aceasta constituie regula in dubio
pre reo și iși gasește aplicația ȋ n regulile privitoare la proba (actori incumbit onus
probandi – cel care face o afirmație in fața instanței are obligația să aducă probe in
favoarea sa).

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

25

În ceea ce priveș te legatele, clauz ele acestora se vor interpreta ȋn
favoarea moștenitorului, dacă neințelegerile dintre parți se referă la
ȋntinderea legatului, și, ȋn favoarea legatarului, dacă neȋnț elegerile privesc
ȋnsăși existența l egatului. "Toate acestea deoarece cauzele unui act trebuie
interpretate ȋn sensul ȋ n care ar produce efecte .‖39
Altă regula de interpretare a actului juridic ci vil este cea stabilită in
art.984: "Convenția nu cuprinde decȃt lucrurile asupra cărora se pare că
părtile și-au propus a contracta, oricȃt de generali ar fi termenii cu care s -a
ȋncheiat" (actus non debent operă ri ultra intentionena agentos ).
În cele din urmă , art. 985 prevede regula quae dubitationis tollendae
causa, contractibus inserentur ius commene laedunt , respectiv, "cand ȋ ntr-
un contract s -a pus anume un caz pentru a se explica obligația nu se poate
susține ca printr -aceasta s -a restrȃns ȋ ntindere a ce angajamentul ar avea de
drept ȋ n cazurile neexprese ".
În aplicarea regulilor menționate, interpretul trebuie să porneasca de
la premise că acestea alcatuiesc un tot indisolubil și că, deci, ele trebuie să
fie aplicate ȋmpreună, ȋn ȋmbinarea pe care cl auzele fiecă rui contract o
impun.40

39 D. Alexandresco "Principiile dreptului civil roman" , Vol. Ill, Bucureș ti, 1962, p. 88 -89
40 C. Statescu, C. Barsan, op. cit., p . 57

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

26

CAPITOLUL III
PRINCIPIILE EFECTELOR ACTUL UI JURIDIC
CIVIL

1. Consideraț ii generale privind principiile efect elor actului juridic civil.
În doctrina principiile efectelor actului juridic civil au fost definite ca fiind
acele "reguli de drept civil care arată cum și față de cine se produc aceste efecte".
"Actul juri dic are ca efect crearea, modifi carea, transmiter ea sau stingerea
unor drepturi și obligatii ȋ ntre persoane care sunt subiectele raportului juridic".41
Aceste reguli (potrivit opiniei generale42) sunt, pe scurt, obligativitatea,
irevocabilitatea și relativitatea .42
Astfel, cele trei principii sunt: princip iul forț ei obligatorii, principiul
irevocabilitatii, respectiv principiul relativităț ii.

41 Gheorg he Beleiu, op.cit., pag.192; Gabriel Boroi, Drept civiLTeoria generală ,
Ed.All,1997, pag.217
42 Gheorghe Beleiu, op.cit., pag. 169 si urm. A.Pop, Gheorghe Beleiu, Drept
civil Teoria generală a dreptului civil,Universitatea Bucureș ti, 1980, pag.303 si urm.;
Gabriel Boroi, Drept civil. Teoria generala, Ed.All, 1998,pag.217 si urm.; T.Pop, Drept
civil romȃn. Teoria generală , Ed.Lumina Lex .Bucureș ti, 1993, pag.164 si urm; Ion
Dogaru, op.cit., pag 208 si urm.; Paul Mircea Cosmovici, op.cit., pag. 128 si urm.; Emil
Poenaru. Drept civil, vol. I. Ed. Europa Nova, București, 1994,pag 275 ș i urm.; M.
Nicolae, Drept civil romȃn. Curs selectiv pentru licență , Ed. Press
Mihaela,București,1996,pag.58 ș i urm.

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

27

Excepț ii de la aceste principii sunt situații ȋ n care, pentru anumite
regulile menționate nu -și găsesc aplicaț ie".43
Totusi, există autori care consideră principiul irevocabilitatii un
aspect al principiului forței obligatorii, astfel că nu trebuie studiat separat de
acesta.44
Art. 969 si 973 C. civ. reglementeaza cele trei principii astfel art. 969 alin. 1 are ȋn
vedere forț a obligatorie a actel or juri dice, alin. 2 al aceluiaș i articol prevede
irevocabilitatea iar art.973 relativitatea efectelor actelor juridice.
2. Principiul forț ei obligatorii
2.1. Noțiune ș i fundament
"Principiul forței obligatorii este o consecință a teoriei autonomiei de voință,
conform căreia părțile sunt libere să ȋncheie sau nu acte juridice, să stabilească
liber regulile care să cȃrmuiască actul respectiv, să determine conținutul acestuia,
precum și forma (cu excepț ia actelor formale)" 45

43 Gheorghe Beleiu, op. cit., p. 192
44 C. Statescu, C. Bars an, op. cit., p. 52 ș i urm; Fr. Deak "Moștenirea legală " ,
Editura Actami, București, 1994, p. 104 -105
45Paul Mircea Cosmovici, op.cit., pag. 128; Iosif R.Urs,Smaranda Angheni, op. cit.,
pag 112. Libertatea contractuală de care beneficiază parț ile la inchei erea unui contract, nu este
reglementată expres de lege ci decurge din principiile generale cuprinse ȋn titlul preliminar al
C.civ., ȋn special ȋn dispoziț iile art. 5 care prevede nevalabilitatea convenț iilor sau actelor
juridice unilaterale prin care se d erogă de la legile care interesează ordinea publica ș i bunele
moravuri.

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

28
Necesitat ea46asigură rii stabilității și s iguranț ei raporturilor juridice generate
de actele juridice civile precum și marca cuvȃ ntului dat constituie argumente ce
susțin principiul forț ei obligato rii. Astfel, contractul, odata ȋ ncheiat, nu e ste
obligatoriu numai prin voinț a pă rților; respectarea strictă a contractelor legal
ȋncheiate este un imperativ social impus de societate prin lege.
Principiul forț ei jurid ice obligatorii are la bază preve derile art. 969 alin.l
C.civ., și arată că "Convențiile legal făcute au putere de lege ȋntre părț ile
contr actante", principiul forț ei obligatorii mai este cunoscut ș i sub denumirca
pacta sunt servanda,
Luȃnd ȋ n considerare prevederile legale ce ȋl privesc, ȋ n literatura de
speciali tate s -a definit principiul forței obligatorii ca fii nd "acea regulă a efectel or
actului juridic civil potrivit căreia actul juridic civil legal ȋ ncheiat se impune
autorului sau autorilor ȋ ntocmai ca legea"47
Prin această regulă se arată că actul juridic civil nu este facultativ ci obligato riu.
Astfel, partea contractantă care are ca litatea de titular al dreptului dobȃndit prin
convenție, este ȋndreptațit de a pretinde celeilalte pă rți – parții obligate –
satisfacerea acestui drept, respectiv să dea , să facă , sau să nu facă cevă.
În practica judecătorească , 48prin acțiunea Societății C omerciale "Forser"
S.A. ȋmpotriva Societăț ii Comerciale "UPETROM 1 Mai", tribunalul a obliga t pe
cea de -a doua la plata preț ului mărfurilor furnizate și neachitate și penalități de
ȋntarziere, temeiul de drept fiind preved erile art. 969 din Codul civil ș i art. 10 din
Legea nr.76/1992 privind masuri pentru rambursa rea creditelor rezultate din
acțiunea de compensare, regimul plăț ilor agenț ilor economici, prevenirea

46 Gheorghe Beleiu, op. cit. p. 193; C. Statescu, C. Bȃ rsan, op. cit., p. 58
47 Gheorghe Beleiu, op. cit. p. 193
48 Curtea Supremă de Justiție, secția comercială ,decizia nr.801 din 25 mar tie 1997
(nepublicată ),dosar nr. 1571/1996.

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

29
incapacității de plata și a blocajului financiar. Soluția a fost menținută prin
respingerea ape lului formulat de pȃrȃta. Pȃrȃ ta a formulat recurs sus ținȃnd
instanța de apel nu a ț inut cont de procesul -verbal de compen sare depus la
astfel că greșit au obligat -o la penalitățile de ȋntȃ rziere. Recur sul a fost
reținȃndu -se că ȋntre parți nu s-a ȋncheiat un contract comercial – Înscris
care să se prevadă plata penalităților de ȋntȃrziere ȋ n caz de nerespectare a
clauzelor contractuale. Astfel, ȋn baza principiului libertății de voință la
ȋncheierea contractului parțile au ȋnțeles să valideze convenția lor prin
comanda acceptată de in timat, care a facturat marfa, fără a mai stabili alte
clauze contractua le, cum ar fi clauza penală ȋn cazul neachitării la scadență a
marfii sau livră rii unui pr odus necorespunzator calitativ și cantita tiv. Dacă
parțile nu prevăd expres clauza penală aceasta nu se aplica ope legis . Sub
acest aspect, instanța de apel a pronunțat o hotărȃre nelegală ȋn ȋnț elesul
art.304 C.proc.civ. cȃnd prin aplicarea greșită a legii a acordat penalități de
ȋntȃrziere intimatei -reclamante, astfel că recursul a fost admis cu consecința
exonerării pȃrȃtei de plata penalităților de ȋntȃrziere ȋ n decontare.
Deși dispoziț iile art. 969 alin. 1 se referă la convenț ii (care sunt cele
mai importante acte juridice), ele sunt deopotri va aplicabile – mutatis
mutandis -tuturor actelor juridice, inclusiv celor unilaterale.
Forța obligatorie a actului juridic civil este enunțată prin textul art.
969 alin.l C.civ. prin expresia "legal făcute", din această formulare rezultă
subordonarea acte lor juridice față de lege. Este legal facut orice act juridic
care respectă ordinea publică, dispoziț iile imperative ale l egii sau bunele
moravuri, condițiile de fond ș i de formă (ȋn masura ȋn care acestea din urmă
sunt necesare) cerute de lege, care ȋ ntrunesc toate elementele constitutive și
ȋn care "voința parților a fost exprimată ȋn mod conș tient, liber,

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

30
neviciat".49Astfel, actul juridic lovit de nulitate sau de vreo alt ă cauza de
ineficacitate juridic ă nu este legal facut ș i, prin urmare, nu are nici o forță
obligatorie pentru parț ile contractante50. Prin urmare, prin contract n u se poate
deroga de la dispoziț iile imperative al e legii, ci numai de la dispoziț iile supletive.
Obligativitatea actului juridic ȋn general, a convenției ȋn special, nu poate fi
reținută, totuși, cum se prevede ȋn acelaș i text de lege, prin ex presia "putere de
lege". Această formul are a facut obiectul unor discuții ȋn doctrină din mai multe
motive: "pe de o parte, convenția este un act individual, avȃ nd caracter concret, iar
legea are caracter general, impersonal, normativ; pe de alta parte, legea este opera
legiuitorului, actul j uridic este rezultatul manifestării de voință a parț ilor; de
asemenea convenția poate fi modificată prin acordul de voință al parț ilor
manifestat ȋn acest sens, ȋnsa nu și legea, acest lucru putȃnd să -1 facă doar
legiuitorul51".
Așadar, nu se poate pune semnul egalității ȋntre contract ș i lege.
Se poate afirma, ȋnsă, că actul juri dic (contractul) este legea parț ilor52
Astfel, numai una dintre parț i nu se poate sustrage de la executarea prestaț iei la
care s -a obligat: depozita rul nu se poate sustrage obligației sale abandonȃnd bonul
primit ȋ n depozit, un donator cu sarcina nu se poate sustrage de la obligaț ia de a
preda donaț ia promis ă.53

49 Emil Poenaru, op. cit.; Mircea Mureș an, op. cit., 1994
50 loan Albu. Drept civil „Contractul și ră spunde rea contractuală Ed.Dacia, 1994,pag. 101 -102, Emil Poenaru,
op.cit.,pag 272
51 D.Cosma, Teoria generală a actului juridic, Ed.Științifică, Bucureș ti, 1969, pag. 372 si urm.; Gheorghe
Beleiu, op.cit., pag.201, nota nr.7, Ion Dogaru, op. cit., pag. 275
52 Mircea Muresan, op.cit., pag. 183; Gheorghe Beleiu, op.cit., pag. 19
53 Emil Poenaru, op.cit., pag. 273

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

31
Tot ȋn acest sens, ȋn ju risprudenț a 54s-a dat castig de cauza recurenței
care a cumpă rat de la intimata produse, achitȃnd la decontarea facturilor
prețul prevazut ȋn contract, refuzȃnd ȋnsa majorarea de preț propusă de
furnizoare.
Potrivit art. 969 C.civ. convenț iile legal facute au putere de lege ȋntre
parțile contractante și nu pot fi revocate decȃt prin ȋnțelegerea acestora. În
speță deși parț ile au prevazut posibilitatea renegocierii prețului, acesta nu s –
a produs, ȋncȃt, ȋ n lipsa acordului scris al beneficiar ului prevazut de a rt. 1
din Hotărȃ rea
Guvernul ui nr. 206/1993 privind unele mă suri pentru continuarea
liberalizării prețurilor și tarifelor, recurenta a fost ȋndreptățită să achite
prețul stabilit prin contract, ȋ n acest sens fiind și raspunsul său la notificarea
intimate i. În consecință, instanțele au considerat greșit că s -ar cuveni
intimatei prețul majorat, situație ȋn care prețul legal datorat de catre pȃrȃ tă
este cel convenit prin contract ȋncȃt pretențiile la diferența de preț se
consideră nejustificate.
Prin sintagm a "ȋntre părț ile contractante" ce apare ȋ n ultima parte a
alin.l al art. 969 C.civ ., textul de lege restrange forț a ob ligatorie a
contractelor la parți (este vorba atȃ t de ace le persoane care au participat ș i
au cons imțit ȋn mod direct la ȋncheierea actulu i juridic, cȃt și persoanele
care au ȋ ncheiat actul prin reprezentant)55
"Actele juridice valabil ȋ ncheiate nu sunt obligatorii doar pentru
părțile

54 Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, decizia nr. 356 din 3 februarie 1998 in Dreptul,
nr. 9/1998, p. 138
55 loan Albu, Drept civil. Contractul și raspunderea contractuală,
Ed.Dacia, 1994,pag.l02; Ion Filipescu,op.cit., pag.61.

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

32
contractante ci și pentru organele de jurisdicție competente care ar trebui să
soluționeze un eventual litigi u cu privire la actul e respective Judecatorul este
chemat, la nevoie, ca, ȋn cazul ȋn care parțile nu se ȋnț eleg cu privire la efecte le pe
care trebuie sa le producă actul juridic ȋncheiat de ele, să statue ze asupra acestui
lucru, procedȃ nd la interpretarea clauzelor ac tului juridic, prin stabilirea ȋnț elesului
clauzelor neclare, obscu re, respectiv, prin stabilirea ȋntinderii drepturilor și
obligațiilor parț ilor.

Urmȃnd condiț iile de interpretare din capitolul pre cedent, judecatorul se va gasi ȋn
una din ur matoarele situaț ii:

□ "fie clauzele actului juridic sunt clare, caz ȋ n care judecatorul nu va putea
aduce nici o modificare clauzelor act ului juridic; spre exemplu, dacă părțile,
printr -o clauză penală au stabilit ca debitorul obligaț iei neexecutate s au
executate cu ȋntarziere ori necorespunzător să plă tească daune interese
creditorului, respectiv, echivalentul prejudici ului suferit de creditor,
judecătorul nu poate nici să micșoreze, nici să majoreze cuantumul clauzei
penale"56.

56 Paul Mircea Cosmovici, op.cit., pag. 129; E. Lupan, M. Rachita, D. Popescu Drept
civil. Teoria generală , Universitatea „Babes Bolyai" pag.224.

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

33
□ fie clauzele actului ju ridic n u sunt suficient de clare, caz ȋ n care
judecatorul este ținut să stabilească voința reală a parților ȋ n conformitate
cu regulile stabilite de art.977 -985 C.civ.
2.2.Excepții de la forț a obligatorie a actelor juridice.
Cazurile ȋ n care efectele actul ui juridic civil nu se produc așa cum au dorit parț ile
la ȋncheierea lui reprezintă excepții de la principiul forț ei obligatorii.
Astfel, dispărȃnd sau atenuȃ ndu-se r ațiunile care impun forț a
obligatorie a actului juridic, efectele ce se produc sunt fie ma i restrȃnse, fie
mai ȋntinse decȃt s -a stabilit inițial prin act, aceasta, ȋnsă , independent de
voința parților sau unei parți57.
"Sunt cazuri de restrȃngere a forței obligatorii situațiile ȋn care
actului juridic ȋncetează ȋnainte de termen, datorită dis pariției unui element
al său58" .
Codul civil prevede unele cazuri de ȋ ncetare a actului juridic ȋnainte
de termen:
□ În art. 1552 pct.3 C.civ. se arată că mandatul se stinge "prin
moartea, interdicția, nesolvabilitatea ș i falimentul ori a mandatului ori a
mandatarului", după caz.
□ Încetarea contractului de locaț iune atunci "cȃnd lucrul a pierit
ȋn total sau s -a făcut netrebnic de obișnuita ȋntrebuinț are" este prevazuta de
art. 1439 alin.l C.civ.
□ Încetarea ȋmprumutului de folosință din cauza morț ii
comodataru lui (art. 1563 C.civ.arată că obligațiile comodatarului nu trec la
erezii comodatarului dacă ȋ mprumutarea s -a facut "ȋn privința numai a

57 Gheorghe Beleiu, op. cit., p. 193
58 Gheorghe Beleiu, op. cit., p. 193

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

34
comodatarului ș i numai a persoanei lui", astfel ca, erezii n u se vor putea folosi de
bunul ȋ mprumutat59) .
Ipoteze de extindere a forț ei obligatorii sunt:
□ Prelungirea efectelor actului juridic, prin efectul legii, peste termenul
stipulat de parți; un exemplu ȋ n acest sens sunt dispozitiile art. 1 din Legea nr.
17/1994 – pentru prelungirea sau reȋnoirea contractelor de ȋnchiriere privind
unele suprafeț e locative – care dispun urmatoarele :" contractele de ȋ nchiriere,
indiferent de proprietar, privind suprafețele locative cu destinația de locuințe,
precum și cele folosite de către așezamintele social -culturale ș i de invățămȃ nt, de
partide politice, sindicate și alte organizații neguvernamentale, aflate ȋ n curs de
executare la data intrării ȋ n vigoare a prezentei legi se p relungesc de drept pe o
perioadă de 5 ani" ;

Art.7 alin.l egea nr. 112/1995 – pentru reglementare a situatiei juridice a unor
imobil e cu destinația de locuințe, trecute ȋ n proprietatea statului – respectiv, art. 1
din Ordonanta de Urge nsa nr.40/1999 – privind protecția chiriașilor și stabilirea
chiriei pentru spațiile cu desținația de locuinț e – de ase menea, dispun prelungirea
cu 5 ani a unor contracte de ȋ nchiriere.

59 Nu constituie excepție de la principiul fo rței obligatorii cazul ȋn care parț ile au
convenit posibilitatea denunță rii unilaterale a contractului (o astfel de clauză poartă
denumirea de "clauza de dezicere" și este o condi ție rezolutorie pur potestative din partea
beneficiarului ace stei clauze); pa rtea care denunță ȋ n mod unilate ral contractul are acest
drept ȋn baza acordului ȋncheiat cu cealaltă parte, acord ce constituie o simplă aplicaț ie a
principiului libertăț ii actelor juridice – M. Nicolae, pp. cit., pag. 59 -60. Exista, insa, si
autori (C.St atescu, C.Barsan, op. cit., pag.58 -59) care considera că stipularea ȋn contract
a posibilitȋții parților de a denunța ȋ n mod unilateral contractul este o excep ție de la
principiul for ței obligatorii.

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

35
□ Prelungirea efectelor actului cu executare succesiva datorită suspendă rii
temporare a executarii lui pe tot timpul cȃt durează cauza de suspendare
(ex.: forța majoră poate determina o prelu ngire forțată a efectelor actului
juridic).
□ Revizuirea efectelor actului juridic din cauza ru perii echilibrului
contractual ȋn schimbarea ȋmprejurarilor avute ȋn vedere de părț i, la data
ȋncheierii actului juridic. Teoria rebus sic standibus , sau " a
imprej urarilor ( a lucrurilor) care nu m ai stau așa" se referă la situațiile
ȋn care, din motive de forȋă majoră, echilibrul valoric al prestațiilor
asumate de părț i are de suferit.
2.3. Teoria impreviziunii60
Principiul forței obligatorii impune părților respect area, ȋ ntocmai ca
legea, a actelo r juridice ȋ ncheiate. Dar aceste acte juridice sunt ȋncheiate ȋn
anumite condiții economice care, dacă s -ar schimba (fară ca part țile să fi
prevazut o asemenea schimbare), ar putea produce ruperea echilibrului
valoric al pr estatiilor.
"Teoria impreviziunii presupune revizuirea clauzelor initiate ale
actului juridic in scopul restabilirii echilibrului valoric al prestatiilor lui"61 .
Economia naț ional ă a unu i stat nu va beneficia niciodată de stabilitate
monetară , ci de o infl ație fluctuantă , de depreciere continuă a monedei
naționale. Instabilitatea monetară (economică) creată poate duce pană la
crize economice acute și odată cu ele co mpromiterea economiei, dificultăț i
ȋn circuitul actelor ȋ ncheiate.

60 E. Lupan, M. Rachita, D. Popescu, op. cit., 1992, pag. 227; Dreptul nr. 10 -11 / 1993; Dreptul nr. 1
/1994; Dreptul nr.2/1996.
61 Gheorghe Beleiu, op. cit., p. 194

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

36
Un act juridic ȋncheiat ȋn anumite condiții, dar care iși produce efectele ȋn
cu totul alte circumstanțe va ruina una dintre părti și o va imbogați pe cealaltă, cu
toate că la ȋ ncheierea actului s -a stabilit ca prestațiile parților să fie egale.
Teoria impreviziunii p rivește ȋ n speci al actele cu executare succesivă de
lunga durată; o aplicare rigidă a principiului forț ei obligatorii ar pune sub semnul
ȋntrebarii justificarea execută rii unui astfel de act.
Această teorie a fost preluată de Sf. Thomas d'Aquino din dreptu l canonic și
a formulat -o ȋn dreptul laic ȋ n secolul al XlV -lea. Conceptul propus de această
teorie nu a prezentat, ȋnsa, interes pentru doctrina pȃnă după primul razboi
mondial, dar chiar și dupa cel de al doilea ră zboi mondial marea majoritate a
juriștilor vest -europeni respingeau admisibilitatea unei astfel de teorii.
Pȃnă ȋn anul 1989, ȋn Romȃ nia, teoria impreviz iunii a cunoscut aplicare
doar ȋ n domeniul raporturilor comerciale Internaț ionale, și doar sub forma
"clauzelor de adaptare a contractului la n oile ȋ mpre jurari" 62
"Abia, ȋ n 1992 prin Ordonanta Guvemului nr.21" 63egislația romȃnă a
cunoscut o consacrare – implicită – a neadmiterii teoriei impreviziunii, ordonanță
care ȋ n art. 10 lit.f prevede printre drepturile consumatorilor pe acela "de a plă ti,
pentru produsele sa u serviciile de care beneficiază, sume stabilite cu exactitate ȋ n
prealabil"; majorarea prețului inițial ar fi fost posibilă numai cu acordul
consumatorului.
Legea nr.8 /1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, ș i anume
art.43 alin.3 dispune ca "ȋn cazul unei disproporții evidente ȋntre remunerația
autorului operei și beneficiile celui care a obț inut cesiunea drepturilor

62 În privinț a raporturilor civile, unii autori s -au pronunțat ȋ mpotriva aplicarii teoriei, iar alții au ignorat pur ș i
simplu problema
63 Ordonanta Guvernu lui nr. 21/1992 priveste protecț ia consumatorilor

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

37
patrimoniale, autorul poate solicita organelor jurisdicț ionale competent e
revizuirea contractului sau mă rirea conven abilă a remuneraț iei".
Doctrina nu cunoaș te opinii foarte diferite de cele dinainte de 1989,
puțini fiind autorii care acceptă aplicarea teoriei64", "mulț i neacce ptȃnd-o
ignorand -o. Jurisprudent a nu a fost consecventă și uneori contradictorie.
"Indexarea pe cale judiciara a creanțelor a fost acceptată printr -o
decizie a Curții Supreme de Justiț ie" 66avȃnd drept temei legal prevederile
art.970 C.civ.
Astfel, locatorul cerea prin cererea de chemare ȋn judecată . majorarea
chiriei pentru un spațiu ȋnc hiriat unei societăți comerciale ȋn septembrie
1990, contract ȋncheiat pe o perioadă de 5 ani. Decizia Curț ii Supreme a fost
motivat ă prin aceea că"față de liberalizare a prețurilor ȋn general, și,urmare a
creșterii ratei inflaț iei", locatorul este indreptă țit să pretindă o chirie mai
mare. S -a ȋndrumat, ȋn acelaș i timp, instanța de trimitere să dispună
efectuarea unei expertize ȋ n vederea stabilirii valorii reale a chiri ei.
Refuzul locatarului de a plăti chiria astfel stabilită va atrage
rezilierea contrac tului.
La posibilitatea de renegociere a clauzelor contractelor de locațiune,
un alt argument al Curții Supreme de Justiție prevede ȋn dispoziț iile art.
1420 pet. 2 C.ci v. potrivit căruia locatorul este obligat să mențina lucrul
ȋnchiriat ȋn stare de a put ea servi la ȋntrebuințarea pentru care a fost
ȋnchiriat. În condițiile ȋn care chiria nu mai reprezintă echivalentul pet. 2.

64 Gheorghe Beleiu, pp. cit., pag. 194; E.Lupan, M.Rachita, D.Popescu, op. cit .,
pag.227.
65 L.Pop, Drept civil. Teoria generala a obligatiilor, vol.1, Ed.Fundatiei „Chemarea", Iasi, 1993, pag.73
66 Dec. nr.21/1994 a C.S.J., s.com., ȋ n Dreptul nr. 12/1994 si in Culegere de decizii pe 1994, pag.230 –
321

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

38
De asemenea, prin dispozi țiile art. 19 d in Legea nr.85/1992 – privind
vȃnzarea de locuințe și spații cu altă destinaț ie construi te din fondurile statului și
din fondurile unităț ilor economice sau bug etare de stat – se reglementează
indexarea judiciară a creanțelor ȋn raport cu data cȃnd se constată nulitatea și se
dispune restituirea prețului din contractul de vȃnzare -cumpă rare.
Un alt exemplu ȋ n acest sens este cel al societăț ii com erciale care a declarat
declarat recurs ȋmpotriva Curții de Apel, solicită nd " exonerarea sa de suma
reprezentȃnd indicele de inflație, ȋntrucat ȋn contractul dintre pă rți nu a fost
prevazută ȋ n acest sens. Curtea Suprema de Justi ție, prin decizia nr. 445 din 4
aprilie 1996 67, a declarat că recursul este neȋntemeiat, ȋntrucat sustinerea pȃrȃtei
recurente că nu s -a prevăzut ȋn contract obligația sa de plată a preț ului produselor
actualizat cu indicele de inflație, e ste nerelevantă deoarece, potrivit ar t. 1084
C.civ. creditorul este ȋndreptățit să pretindă reparar ea pierderii suferite, deci prețul,
cȃt și beneficiul de care a fost lipsit.
Din coroborarea art. 970 si a art.981 C.civ. rezultă că ȋntr -un contract
clauzel e obiș nuite se sub ȋnțeleg, deși nu sunt expres prevazute ȋntr -ȋnsul, iar
convențiile obligă numai l a ceea ce este expres prevazut ȋn ele dar și la toate
urmă rile unde echitatea, obiceiul sau legea dă obligațiuni după natura sa.
Cum nu se poate ignora produ cerea unei pagube reale prin neplata prețului
corespunzător ratei inflației, rezultă că nici nu est e necesar a fi prevazut expres ȋn
contract o clauză ȋn acest sens. În consecință , potrivit principiilor din dispoziț iile
legale menționate, rezultă că pȃrȃta datoreaza preț ul produselor actualizat cu
indicele de inflaț ie potrivit datelor st atistice la care a fost obligată potrivit
calculului efectuat de expertiza ȋntocmită ȋn cauză. Într -o altă decizie68, Curtea

67 Dreptul nr. 6/1997, p. 110

68 Dec.591/1994 a C.S.J., s.com., in Dreptul nr.6/1995, pag.85 -86, precumși in Culegere de
decizii 1994, pag.243 -245.

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

39
Supremă de Just iție a dispus ca includerea ȋ ntr-un contract a unei clauze d e
impreviziune este inadmisibilă deoarece ar contraveni prevederilor art. 1085
conform caruia: "Debitorul nu răspunde decȃ t de dau nele-interese care au
prevăzute sau care au putut fi prevăzute la facerea contractului, cȃnd
neindeplinirea obligației nu provine din dolul să u". În acelaș i timp, debitorul
nu poate fi obligat lsL"coeficientul de inflaț ie"; la nivelul dobȃ nzii nu se
poate cumula acest coeficient.
În literatura de specialitate 69s-a afirmat că judecatorul poate modifica sau
readapta contractul numai ȋn cazurile de excepț ie prevazute expres numai prin
norme imperative ale legii. Î n toate celelalte caz uri, judecatorul este obligat să
respecte contractul valabil ȋncheiat și să dispună, la cererea uneia dintre părț i,
executarea sa ȋntocmai. Î n schimb, readapta rea contractelor poate fi facută prin
acordul de voință liber e xprimat al parț ilor contractante. De asemenea, parțile pot
stabili ȋn contract aș a numitele clauze de impreviziune care permit judecă torilor, la
cererea uneia dintre ele, să procedeze la readaptarea și echilibrarea obligațiilor.
Aceste clauze trebuie să fie ȋn conformitate cu ordinea publică monetară și
economică . Clauzele de indexare abuzive sunt lovite de nulitate.
ȋnsa, au fost formulate și argumen te ce vin ȋn sprijinul aplică rii teoriei
impreviziunii. Astfel :

□ clauza rebus sic standibus , atunci cȃ nd nu e ste stipulata ȋn contract,
trebuie subȃnțeleasă ; orice co ntract are putere obligatorie, ȋnsă
importanța voinței parților atȃ t la ȋncheiere cȃt ș i la producerea efectel or
contractului, face ca această obligativitate să fie subordonată clauzei
rebus sic standibus .

69 L . P op , pp . cit., p. 73

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

40
□ În art.970 alin.l C.civ. se pr evede executarea cu bună credință a
convențiilor; ȋn cazul ȋn care debitorul ar fi nevoit să platească un pre ț mult mai
mare sau mult mai mic decat valoarea reala a bunului ȋ n momentul executării
prestației, s -ar ȋncalca dispozițiile textului de lege menționat, ș i, deci ar contr aveni
principiilor bunei credințe și echităț ii.
Paguba pe care una dintre parț i ar s uporta-o ca urmare a unei situații economice
neprevăzute, ȋn timp ce, cealaltă parte ar avea numai de cȃstigat (ajungȃndu -se la
ȋmbogațire fără just temei), ar putea fi considerată abuz de drept; de asemenea,
cauza contractului impune o readaptare a acestuia , astfel ȋncȃ t echilibrul
echivalen ței prestaț iilor sa fie restabilit.
Dezechilibrul dintre prestații este cauzat de ȋ mprej urari obiective, imprevizibile ș i
inevitabile, ce n -au nici o legătură cu voința parț ilor sau cu cap acitatea lor de a le
evita, putȃn d fi considerate, șn consecință, cazuri de forță majoră , debitorul fiind
astfel eliberat de obligaț iile sale.
Codul civil romȃn nu este stră in de ideea imprevi ziunii; art. 1021, partea
finală , prevede acordarea un ui termen parții acționate ȋn justiăie, ȋ n cazul
desființă rii contractului pentru neexecutare; art. 836 prevede posibilitatea revocării
de drept a donațiunilor facute ȋnainte ca donatorul să dobȃndească un c opil
legitim. Echilibrul prestațiilor, ȋ n contractele sin alagmatice, trebuie asigurat atȃt l a
ȋncheierea, cȃt și ȋ n momentul sau pe parcursul executarii acestuia.
Contraargumentele formulate ȋ n doctrina sunt urmatoarele "Clauza tacită
rebus sic standibus este neconformată cu realitatea, deoarece nu se po ate dovedi
că părțile, la ȋ ncheierea contra ctului, au consimț it, chiar tacit, la readaptarea
ulterioară a acestuia. Aceast ă clauză ar putea fi reținută numai ȋn sarcina celui ce
se obligă , respectiv a debitorului, dar, ȋntrucȃ t pentru interpretarea unui
contract se i -a ȋn considerare voinț a redid a ambelor parți (art. 977 arată că

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

41
interpretarea se face după voința comună a parț ilor), nici debitorul nu va
putea beneficia de această clauză ."
Judecă torul va interpreta clauzele co ntractului conform bunei credințe
și echității atunci cȃ nd acestea sunt neclare, incomplete; judecătorul nu are,
ȋnsă, cum să interpreteze clauzele care nu sunt stipulate ȋ n contract. Nu
constituie abuz de drept cerința creditorului faț a de d ebitor de a executa
contractul ȋntocmai cum a fost ȋ ncheiat; temeiul acest ei afirm ații este tocmai
art.9 C.civ. conform căruia convențiile au putere de lege ȋ ntre parți70. De
asemenea, ȋmbogațirea uneia dintre părț i ca urm are a dezechilibrului
survenit ȋntre prestațiile părților nu este fără temei, ȋntrucȃt isi are cauza ȋ n
ȋnsuși contra ctul ȋ ncheiat.
□ Aplicarea teoriei impre viziunii nu poate fi justificată pe consider entul
forței majore, ȋntrucȃt nu este vorba de forța majoră, ci de o dificultate mai
mare ȋn executare, situaț ie care nu poate ech ivala cu imposibilitatea execută rii.
□ "Codul civil conține, ȋntr -adevăr, cȃteva situaț ii care pot fi catalogate
drept aplicaț ii ale teoriei impreviziunii, ȋnsă , auto rii Codului civil nu aveau
cunoștință, ȋn momentul elaboră rii acestuia, de conceptul lui rebus sic
standibus71".
□ "Premisa asigurării echi librului executării contractelor de la ȋ ncheiere și
pȃnȃ la ȋ ncetarea acestora nu constituie un argument ȋn favoarea teoriei
deoarece această soluție ar permite ȋncălcarea regulii inadmisibilităț ii leziunii,
ca viciu de consimțămȃ nt, pentru major"72.

70 Al Weill, F. Terre "Droit civil. Les obligationes", Dalloz, 1980, p. 423
71 Art.l 165 C.civ. dispune ca "Majo rul nu poate, pentru leziune, să exercite acțiunea ȋ n
resciziune"
72 Art.l 165 C.civ. dispune ca "Majo rul nu poate, pentru le ziune, să exercite ac țiunea ȋ n
resciziune"

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

42
Teoria impreviziunii are, după cum am arătat mai sus atȃt argumente pro,
cȃt și contra aplică rii ei. De aceea, ceea ce trebuie avut ȋn vedere de fiecare dată,
este fiecare situație ȋn parte, astfel ȋncȃt să se țină cont de voința reala a parților și
să nu se aju ngă la prejudicierea acestora.

3.PRINCIPIUL IREVOCABILITĂȚII.

3.1. Noțiune ș i fundament.
Art. 969 C. civ. prevede ȋn alin. 2 regula conform căreia convenț iile "se pot
revoca prin consimțămȃ ntul mutual sau din cauze autorizate de lege".
□ Consecința logic ă și ȋn același timp garanție a forței obligatorii 73, principiul
irevocabilității nu este prevazut expres de lege. El decurge, ȋnsă, per a contrario
din textul articolului mai sus citat.
□ Deși se referă doar la convenții, efectele alin. 2 al art. 969 C.civ. se rasfrȃng
și asupra actelor unilaterale, aceasta datorită faptului că legea civilă prevede
expres excepț iile de la irevocabilitatea actului unilateral, ceea ce echivalează cu
consacrarea irevocabilității ș i pentru aceste tipuri de acte juridice.
□ Conform art. 969 alin.2 C.civ. actele juridice pot fi ivocate numai prin
consimțămȃnt mutual sau din cauze autorizate de lege. Aș adar, "revocabilitatea
convenț iilor nu poate interveni prin voința uneia dintre părți, ci numai prin acordul
parților74.

73 Gheorghe Beleiu , op. cit. 194; loan Albu , Drept civil. Contractul ș i raspunderea contractual ă,
Ed. Dacia, 1994, pag. 103; Paul Mircea Cosmovici , op.cit. pag. 130.
74 Gheorghe Beleiu, op. cit. 194

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

43
□ Avȃnd ȋn vedere cele deja arătate, principiul irevocabilităț ii se poate
defini ca r egula de drept civil potrivit că reia actului b ilateral nu i se poate pune
capăt prin voința numai a uneia din parț i, iar actului un ilateral nu i se poate
pune capă t prin m anifestarea de vo ință ȋ n sens contrar din partea autorului
actului75. ȋn alt mod, ceea ce s -a ȋncheiat prin acordul de voință al parț ilor
(mutuus consensus ) nu poate fi desfăcut decȃt tot printr -un acord de voință al
acestora ( mutuus dissensus ) "Un astfel de acord ar avea e fecte doar pentru
viitor deoarece părțile nu pot anula ceea ce s -a făcut deja ȋn temeiul actului
juridic pȃnă la data desființă rii sale" 76.
□ Sunt, ȋ nsă, acte care sunt prin natura lor irevocabi le – actul prin care se
recunoaște filiaț ia, actu l de acceptare a l moștenirii – după cum există acte care
sunt irevocabile doar o anumită perioada de timp, perioadă stabilită prin lege
sau de către parț i – ofert a de a contracta, oferta publică de recompensa etc.
În vederea evitării unui posibil litigiu parț ile pot conven i introducerea
unei clauze de denuntare unilater ală, cu specificarea cazurilor ȋ n care
aceasta va putea fi cerută de partea interesată .
"Clauza de denunțare unilaterală nu iș i va putea produce efectele
dacă a fost prevăzută pentru un contract a că rui irev ocabilitate este stabilită
prin le ge (cum este contractul de donaț ie). 77"De asemenea, conform ar t.

75 Gheorghe Belei u, op. cit. pag. 194; Maria Ileana Mutiu , Drept civil. Partea generala, Ed.
Imprimeriei de Vest, Oradea, 1995, pag. 131
76 Emil Poenaru , op. cit., p. 275; Ion Albu , "Drept civil. Constractul si raspunderea
contractuala", Ed. Dacia, 1994, p. 103
77 Irevoc abilitatea contractului de donație nu priveș te doar efectele actului juridic civil,
ci reprezintă chiar o condiție de validitate a donației. ȋn doctrină se face referire la
irevocabilitatea de gradul I, respecti v a efectelor actului juridic, ș i irev ocabilitate a de gradul
II, adică cea care se refer ă la contractul de donaț ie – Fr. Deak, op.cit., pag.104 -107;

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

44
1010 C.civ., clauza de denunț are unilaterală este nulă cȃnd se referă la o c ondiție
potestativă din partea celui ce se oblig ă78".

Efectele revocării diferă ȋ n funcție de doua situații, ș i anume :
□ dacă nu a ȋnceput executarea obligaț iilor, revocarea produce efectul anulării
obligațiilor de executare a prestaț iilor promise;
□ dacă executarea obligațiilor a ȋceput ș i este vorba de un contract cu
executare uno ictu, revocarea valorează un contract nou prin care parțile consimt
consimt să -și restituie prestațiile efectuate; cȃnd este vorba, ȋnsă , de u n contract cu
cu executare uccesivă , revocarea v alorează rezilierea, ȋntrucȃ t ea opere aza numai
pentru viitor, prestațiile executa te pȃnă la data rezilierii rămȃnȃ nd valabil
executate79.
Actele juridice pot fi revocate sub doua fo rme, respectiv revocarea
convențională – caz prevazut de alin. 2 al art.969 – și revocarea unilaterală -care,
dacă nu este prevazută printr -o clauză a contr actului, valorează excepț ie de la
principiul irevocabilităț ii efectelor actului juridic civil.

3.2. Excepț ii de la irevocabilitatea efectelor actelor juridice civile .
Sunt situa ții cȃ nd actelor bilaterale li se poate pune capat prin manifestarea
de voință a numai uneia dintre parț i, iar actul unila teral prin manifestarea de voință
a autorului lui. Aceste situații reprezintă excepț ii de la irevocabilitatea actelor
juridice. Situația prevazută in art. 969 alin. 2 C. civ. potrivit că ruia revocabilita tea

78 Condiția potestativă este aceea care face să depindă perfectarea convenției de un
eveniment, pe care și una și alta din parțile contractante poate să -1 facă a se ȋntampla,
sau să -1 ȋmpiedice – art. 1006 C.civ.
79 Ion Albu, Drept civil. Contractul și ră spunderea contractual la, Ed.Dacia, 1994,
pag. 103; Emil Poenaru, op. cit., pag.275 .

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

45
actelo r juridice este admisă prin consimțămȃntul mutual al parților nu
reprezintă excepție de la principiul ȋn discuț ie.
"Caracteristic excepț iilor de la principiul irevocabilităț ii este faptul că
constau ȋntotdeauna ȋ ntr-un act unilateral" 80.
Același text de lege arată, implicit, că revocarea unilaterală a actelor
juridice bilaterale sa u multilaterale este restrictive, ȋntrucȃt poate avea loc
numai ȋn anumite situații expres prevă zute de lege.

3.2.1. Revocarea unilaterală a actelor juridice bilaterale sau u nilaterale
Art.937 C.c iv.prevede revocabilitatea donațiilor ȋntre soț i in timpul maritagiului.
Art. 1436 alin 1 C .civ.prevede urmatoarele: "Locațiunea facută pentru
un timp deter minat ȋncetează de la sine cu trecerea termenului, fără să fie
nevoie de o pre alabilă ȋnștiințare". În continuare ȋ n alin.2 se arat ă că: "Dacă
contractul (de locaț iune) a fost fără termen, concediul (denunțarea) trebuie
să se dea de la o parte la alta, obser vȃndu-se termenele defipte de obiceiul
locului". Din dispozițiile menționate rezultă că "ȋn situația ȋn care contractul
de ȋnchiriere nu prevede vreu n termen, locatorul poate denunța contractul
printr -o simplă notificare făcută părț ii adverse (locatarului) 81".
Unul dintre modurile de ȋ cetare a societăț ii civile este voința expresă a
unuia sau mai multor asociați ȋ n sensul de a nu dori a continua societatea

80 E. Lupan, Drept civil. Partea generala , 1987, capitolul IV, sectiunea a Il-a.
81Un exemplu ȋ n acest sen s este decizia nr.78/1992 a secției economice ș i comerciale a
C.S.J.Deoarece s -a constatat că obliga ția de notificare a fost adusă la ȋndeplinire de către pȃrȃta
(cooperativa meștesugărească), astfel că s -au ȋntrunit cerințele prevă zute de art. 1436 C.civ.
prima instanță trebuia să respingă ca neintemeiată acț iunea reclamantei .

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

46
(art. 1523 pct.5 C.civ.) 82. Însă, dacă durata societăț ii este "nemă rginit ă";
renunț area tuturor p arților notificată ȋntrucȃ t "se face cu bună credintă ș i la
timp83" (art.l527).Cȃnd durata societății este determinată, desfacerea acesteia are
acesteia are loc ȋnaintea ȋ mplinirii termenului pus numai dacă unul din asociați nu –
asociați nu -si ȋndeplinește ȋ ndatoririle sau cand motive de sanatate il impiedica a
impiedica a se ingriji de afaceril e sociale, ori alte cazuri asem ănătoare, a căror
căror apreciere este lasată la aprecierea j udecătorilor (art. 1529 C.civ.)
Depozitul trebuie să se restituie deponentului ȋ ndata ce s -a reclamat, chiar
cȃnd s-ar fi stipulat ȋ n contract un anume termen p entru restituirea lui, cu excepția
cazulu i ȋn care asupra lucrului depozitat există un act de sechestru ori de opoziție
la restituirea sau strămutarea acestuia. Această situație este prevazută de art. 1616
C.civ.
(Centrul de legume și fructe), introdusă pentru a i se respecta dreptul de locațiun e
privind spațiul deținut ȋn imobilul ȋn discuție. Este adevarat că , potrivit art. 1441
C.civ., dacă locatorul vinde bunul ȋnchiriat, cumpără torul este o bligat să respecte

82 Societatea civilă este un contract prin care două sau mai multe persoane (fizice sau juridice)
se obligă, fiecare faț a de celelalte, s ă pună ȋn comun aportul lor material și/sau de muncă spre a
constitui un fond și să desfășoare ȋmpreuna o activitate ȋ n vederea atingerii unui scop
patrimonial comun. Diferența dintre societatea civila și cea comercială este urmatoarea :"
Societatea civilă – neavȃnd calit atea de comerciant -nu ȋncheie acte subiective de comerț (art.4
C.com.) ș i nu poate efectua nici acte obiective de comer ț (art.3 C.com.) – a se vedea ȋ n acest
sens Fr.Deak , Tratat de drept civil. Contracte speciale, Ed.Actami, București,1999, pag.453 ș i
urm.
83 In art. 1528 se precizeaza ca: "Renunțarea nu este de bună credintă cȃnd asociatul o face ȋn
scop de a -și ȋnsuși singur profitul ce asociații speră al dobȃndi ȋn comun. Este facută fără timp,
cȃnd lucrările nu se mai află ȋn toată ȋ ntregimea lor, și i nteresul societății cere amȃ narea
desfacerii"

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

47
locațiunea făcută ȋnainte de vȃnzare,ȋnsă, ȋ n acelaș i timp trebuie respectate și
cond ițiile prevă zute de art. 1436 C.civ.
"Revocarea mandatului precum ș i renunț area mandatarului la mandat sunt
prevă zute de art. 1552 pet. 1 si 2 C.civ."84. Art. 1553 prevede ca "mandatul
poate, cȃnd voieș te, revoca mandatul și constrȃ nge, la caz, pe manda tor de ai
remite ȋnscrisul de ȋ mputernicire". Renunț area mandatarului poate fi facută prin
notificar ea mandantului mandatarul ramanȃnd raspunzător de daune că tre man dant
dacă renunț area sa le ca uzeaza afară de cazul cȃnd este ȋn neputință de a -și
continua mandatul fără o daună ȋnsemnată (art. 1556 C.civ.).
Art. 24 din Legea locuinț ei nr. 114/1996, prevede la lit. (a ) că
rezilierea contractului de ȋ nchiriere nu poate avea loc ȋnainte de ȋ mplinirea
termenului stabilit decȃt la cererea chiriașului și cu condiț ia notificării
prealabile ȋ ntr-un termen de minimum 60 de zile. Proprieta rul, de asemenea,
poate revoca ȋn mod unilateral contractul de ȋnchiriere ȋ n urmatoarele
condiții: chiriașul nu a achitat chiria cel puț in 3 luni consecutiv, a pricinuit
serioase stri căciuni locuinței, clădirii ȋn care este situată aceasta, ori
instalațiilor…, ori dacă ȋnstrainează fără drept parț i ale acestora, are un
comportament care face i mposibilă conviețuirea sau ȋmpiedică folosirea
normală a locuinț ei, ori nu a respectat clauz ele contractuale (art. 24 lit.(b)).
În Legea nr. 64/1 995 privind procedura reorganizării judiciare ș i a falimentului,
modificata prin Legea nr. 99/1999 se precizează ȋ n art.46 alin.l ca denunțarea de
către administrator/lichidator a oricărui contract, ȋ nchirieri neexpirate sau alte
contracte pe termen lung, se face numai ȋn vederea creș terii la maximum a averii
debitorului și cu condiția că aceste contracte să nu fi fost executate ȋn totalitate ori

84 Trebuie facută diferența ȋ ntre contractul de mandat civil de cel ȋn materie procesuală. Acesta
din urmă nu ȋncetează prin moartea celui care la dat și nici dacă acesta a devenit incapabil
(art.71 C.proc.civ.) .

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

48
substanțial de către toate părț ile implicate. Administrator ul/lichidatorul trebuie s ă
raspundă ȋn termen de 30 de zile ale unei notifică ri a con tractului prin care i se
cere să pronunțe cu privire la denunțarea contractului; tă cerea acest uia echivalează
cu imposibilitatea de a mai executa contrac tul, acesta fiind socotit denunțat. În
alin. 3 se arată că judecatorul sindic este in masura sa aprobe modificarile
clauz elor contractelor de credit menținute, ținȃnd seama și de faptul dacă ele sunt
atȃt ȋn folosul averii debitorului, cȃt și ȋn cel al creditorilor. Denunța rea unui
contract de muncă sau de ȋnchiriere va putea avea loc numai cu respectarea
termenelor legale de preaviz (alin.5).
Încetarea acordului petrolier, la care face referire Legea nr. 134/1995 (Legea
petrolului), are loc, potr ivit art. 19 lit.(b) prin re nunțarea titularului să u.85
Contra ctul de comandă a une i opere viitoare poate fi denunț at de
către persoana care a comandat -o, sumele deja ȋncasate de către autor rămȃnȃnd
cȃștigate acestuia, iar ȋn cazul ȋn care s -au executat și lucrari pregă titoare, autor ul
are dreptul la restituirea cheltuielilor efectuate 86.
Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările ȋn Romȃ nia, prevede
rezilierea contractului de asigurare dacă sumele datorate de asigur at cu titlu de
prima nu sunt plătite ȋn termen prevazut ȋn contractul de asigurare ș i dac ă nu s -a
convenit altfel de către parți. Art. 21 al aceleiași legi dispune că "ȋn cazul ȋ n care
contractu l de asigurare este (…) denunț at ori este reziliat, plata ori, după caz,
restituirea primelor se va face conform co ntractului de asigurare sau hotărȃ rii
judecătoreș ti".
Contract ul de concesiune poate fi denunțat ȋn mod unilateral de că tre concedent, ȋn
cazul ȋn care interesul național sau local o impune ș i cu plata unei despagubiri

85 Art. 21 din aceeași lege prevede condițiile ȋ n care titularul acordului petrolier poate
denun ța contractul.
86 Art.46 alin.2 din Legea nr. 8 /1996 privind dreptul de autor ș i drepturile conexe

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

49
juste și prealabile ȋ n sarcina concede ntului (art.35 lit. (b) Legea nr.219/1998
privind regimul concesiunilor). "De asemenea, ȋn cazul nerespectării obligațiunilor
contractuale de că tre concesionar/concedent (respective concesionar) cu plata unei
despăgubiri ȋ n sarcina concesionarului (respect ive concedentului)"87

3.2.2. Revocarea actelor juridice unilaterale
Ca exceptii de la irevocabilitatea actulu i juridic unilateral pot fi menț ionate:
Revocarea testamentului . Art. 922 C.civ.: "Revocarea făcută prin tes tamentul
posterior va avea toată va liditatea ei, cu toate că acest act a rămas fără efect din
cauza necapacităț ii eredelui, sau a legatarului, sau din cauză că aceș tia nu au voit a
primi ereditatea". De asemenea ȋ n art.802 C.civ. se arată că "Testamentul este un
act revocabil prin care test atorul dispune, pentru timpul incetării sale din viață, de
tot sau parte din avutul să u".
Retractarea renunță ri la moș tenire . Persoana ce renunță la moștenire se consideră
că nu a fost niciodat ă erede, iar partea care i s -ar fi cuvenit prin acceptare profi tă
coerezilor să i. "Persoana care nu acceptă succesiunea ȋ n termen de 6 luni de la
deschiderea acesteia decade din dreptul de a mai cere (cu condiț ia să nu fi fost
ȋmpiedicat ȋ ntr-un anume fel d e la acceptarea ȋn termenul de prescripție prevă zut
de lege)". 88 În tot timpul ȋn care prescripț ia dreptulu i de a accepta nu este
dobandită ȋn contra erezilor ce au renunțat, ei au ȋncă facultate a de a accepta
succesiunea, dacă succesiunea nu este deja acce ptată de alți erezi. Nu se pot

87 Art. 35 lit. c) ș i d) din Legea nr. 219/1998.

88 A se ved ea art. 696, art. 700 C. civ.

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

50
vătăma ȋ nsa drepturile care ar fi dobandite de alte persoane asupra bunurilor
succesiunii, sau prin prescripție, sau prin acte valabile, fă cute de curatorele
succesiunii vacante (art.701 C. civ.).
Art. 37 C. com. prevede revocabilitatea ofertei atȃta timp cȃt aceasta nu a ajuns la
destinație.
O.U. G. 25/1997 – cu privire la adopție – prevede că "pentru ȋncuviințarea adopției
este necesar consimțămȃ ntul" , 89exprimat ȋn forma autentică, al părinților sau,
după caz, al pă rintelui l a adopția copilului de către o persoană sau familie propusă
de Comisia pentru protecț ia copilului.
Consimțămantul parinț ilor (sau dupa caz, parintelui) poate fi revocat in termen de 30
de zile de la data inscrisului autentic prin care acesta a fost exprimat (art. 8 alin. 2
din O.U.G. 25/1997).
Revocarea promisi unii publice de recompensa, dacă a fost adusa la
cunoștința publicului prin aceleaș i mijloace de publicitate și dacă a expirat
termenul precizat ȋ ăn promisiune.

4.PRINCIPIUL RELATIVITĂȚ II EFECTELOR ACTULUI JURIDIC CIVIL
4.1. Noț iune ș i fundament
În art.969 alin.l C.civ. prin expresia „părț ile contractante" se restrȃnge forț a
obligatorie a actelor j uridice la părți – persoane care au ȋ ncheiat actul juridic,
personal sau prin reprezentare și ȋn patrimoniul că rora se produc efectele actului
juridic respectiv90.

89 Celelalte condiții pentru ȋncuviințarea adopției sunt prevăzute ȋn art. 7 din Ordonanța
menționată .
90 Maria Ileana Mutiu , op. cit., p. 132

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

51
Art.973 C.civ. vine să ȋntarească cele aratate deja ȋn alin.l al art.969,
stipulȃ nd urmatoarele: "Convențiile n -au efect decȃt ȋntre părț ile
contractante". Legă tura celor doua te xte de lege reiese din faptul că dacă contractele
au efect numai ȋntre parțile contractante, numai ele avȃnd ȋndatorirea de a -și
ȋndeplini obligaț iile asumate, este normal ca și forța obligatorie să li se
aplice numai lor. Din interpretarea per a contrario a art.973 C.civ., se definește principiul
relativităț ii efectelor actului jur idic civil ca: "regula de drept potrivit că reia actul
juridi c civil produce efecte numai față de autorul său, dupa caz autorii lui, fără a
putea să profite ori sa dă uneze altor persoane91".
Dreptul roman a consacrat acest principiu prin adagiul: res inter a lios
acta, aliis neque nocere, neque prodesse potest , respectiv, un act ȋncheiat
ȋntre anumite persoane nici nu avantajează și nici nu dezavantajează pe
altcineva. Dar adagiul nu trebuie preluat a la letrre, deoarece sintagma are la
bază formalismul unei p erioade cȃnd contractul nu lua naștere decȃ t
opozabilitatea printr -un schimb de cuvinte solemne. Cu toate acestea,
romanii nu au ignorat efectelor juridice consacrȃ nd ȋn acelaș i timp adagiul
res iudicata ius facit inter omnes – bunul judecat stabilește o s tare de drep
opozabilă tuturor.
În lumina celor deja arătate, se ajunge la concluzia că actul juridic
bilateral dă naștere la drepturi și obligații numai pentru parțile lui, iar
obligațiile nă scute prin actul juridic unilateral incumbă doar autorul să u.
Pe cale de interpretare, art. 973 C.civ. se referă și la moștenitorii
universali ș i cei cu titl u universal ai uneia dintre parț i."Curtea Suprema de
Justitie, prin decizia din 17 noiembrie 1992 , 92arăta urmatoarele: Potrivit art.
1201 C.civ., este lucru judeca t atunci cȃnd a doua cerere ȋn judecată are

91 Gabriel Boroi , op. cit., p. 220
92 Dreptul nr. 10 -11/1993 , p. 118 -119

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

52
același obiect, este ȋntemeiată pe aceiași cauză și este ȋntre aceleași parți, făcute de
ele ȋn contra lor, ȋ n aceeaș i calitate. Prin efectele sale, puterea lucrului judecat este
opozabilă nu numai pers oanei fizi ce care a fost parte ȋn procesul ȋ n care s -a dat o
hotărȃre judecătorească, ci și moș tenitorilor universali cu titlu universal, ȋntru -cȃt
ei prime au patrimoniul aceluia pe care ȋl moșteneau, așa cum a existat ȋ n
momentul deschiderii su ccesiunii, cu toate d repturile și obligaț iile".
Actul juridic c ivil fii nd definit ca manifestarea de voința cu intenț ia de a
produce efecte juridice și, ȋntrucat orice persoană debitor sau creditor pentru că și –
a manifestat voința ȋ n aces t sens, este normal ca nimeni să nu dev ină debitor sau
creditor fără voia sa. Oric e soluție prin care actul juridic -ȋncheiat de anumite
persoane ar deveni opozabil terțelor persoane ar fi de natură să aducă atingere
libertăț ii persoane i.
Mai mult, "dacă prin voinț a particularilor actul ju ridic ar avea efecte asupra
terțelor persoane, ac easta ar ȋnsemna că efectele lui sunt generale și absolute, iar
voința ar fi ȋ n acest caz, izvor de drept".93
Cu alte cuvinte, puterea obligato rie a contractelor este limitată de
prevederile art.973.
În aceeași mă sură ca și la forț a obligatorie, relativitatea efect elor actului juridic se
impune și instantelor judecătoreș ti. Litigiile ce au parcurs toate că ile de atac, nu
mai pot fi aduse ȋn fața instanței, ele se consideră că sunt ȋ n conformitate cu
adevărul, iar p roblema dezbătută ȋn litigiu, rezolvata – res judicta pro veritate
habetus – acest lucru conferind cauzei autoritate de lucru judecat (art. 163
C.proc.civ., art.1200 pct.4 C.civ.). Partea care a cȃstigat ȋn justiție are ȋ ntotdeauna
dreptul d e a ridica exce pția autorităț ii de lucru judecat fată de cealaltă parte cȃnd
aceasta ar dori să redeschidă litigiul asupra aceluiaș i obiect. Lucrul judecat nu are,

93 C. Hamangi u, I. Rosseti Bălănescu, Al Bă icoianu , op. cit., p. 109 -110

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

53
ȋnsă, autoritatea față de terții care nu au fost prezenți la proces, chiar dacă obiectul
și cauza litigiulu i ar fi aceleaș i (art. 1201 C.civ.).
Această regulă constituie principiul relativității hotărȃrilor
hotărȃre judecătorească, ȋntocmai ca ș i un act jur idic, nu poate avea efect
nici ȋmpotriva nici ȋn favoarea terț ilor : "res judicata inter alios aliis neque
nocere neque prodesse potest.94
Efectul relativ al hotărȃrilor judecătorești se bazează pe natura declarativa a
hotărȃrilor ȋntrucȃt instanțele nu au dreptul decȃt să recunoască sau să declare
existenț a unui raport juridic anterior, a unui drept care exista deja, care s -a născut
ȋn favoarea uneia dintre părți, dar pe care cealaltă parte 1 -a ȋncălcat sau ȋl contestă .
Obligativitatea efectelor actului juridic numai pentru părț i impune
identifica rea acestora prin precizarea noțiunii de parte, terț, avȃ nd-cauza
4.2. Noțiunile de parte și terț
4.2.1. Parte
Noțiunea de parte desemnează "persoana care ȋ ncheie actul juridic
civil, fie pe rsonal, fie prin reprezentare, și ȋn patrimoniul ori ȋn persoana
căreia se produc efectele actul ui juridic ȋntruc ȃt a exprimat un interes
personal ȋ n acel act".95
Părți ale actului juridic civil sunt autorii actului bi sau multilateral,
respectiv autorul actului unilateral.Persoanele reprezentate sunt asimilate
parților ȋntrucȃt aceste persoane se obligă sau profită p rin act, reprezentantul
fiind un simplu intermediar.

94 A se vedea C. Hamangiu, I. Rosseti Balanescu, Al. Baicoianu , op. cit., p. 109 -110
95 Gheorghe Beleiu , op. cit., p. 197

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

54
4.2.2. Terț ii
Terții sunt, așadar, persoanele stră ine de actul juridic – penitus extranet
Cu toate că un act juridic nu poate să dea naștere la drepturi și obligații
decȃt ȋn beneficiul, respectiv, ȋn s arcina părț ilor, inopozabilitatea efecte lor actului
juridic față de terți este imperfectă .
Terțele persoane vor privi actul juridic al parț ilor contractante ca o realitate
social ă, ca un simplu fapt juridic – ȋn ȋnțelesul restrȃns al acestei din urmă noț iuni.
Acest statut al actului juridic recu noscut de lege față de terți conferă
posibilitatea parț ilor de a invoca clauzele acelui act față de persoane stră ine de act.
În acest fel, terț ele persoane nu devin obligate p rin contract, ci trebuie doar
să respecte situațiile juridice create prin ȋ ncheierea lui.
Faptul că o convenție este act juridic pentru parți și fapt juridic pentru terți,
are consecințe juridice atȃt sub aspectul responsabilității civile cȃt și al probei.
Astfel, ȋn cazul ȋn care o parte nu -și execută obligaț iile ce -i revin prin contract, se
va angaja raspunderea contractuală . "Dacă, insă, o tertă persoana ȋmpiedică buna
executare a contractului, responsabilitat ea acesteia va fi una delictuală , pe temeiul
faptei ilicite cauzatoare de prejudicii".96
"În ceea ce priveș te probarea actului juridic de către parț i, acea sta se face
potrivit regulilor ȋ n materie". 97Pentru terț i, ca orice fapt juridic, "actul juridic civil
al partilor va putea fi dovedit prin orice mijloc de probd – inclusiv prin proba cu
martori'98.
Cele ară tate mai sus nu constituie excepție de la principiul relativității
pentru simplul motiv că, de fapt, terților nu li se aplică efectele actului juridic, nu

96 A se vedea art. 998 ș i urm. C. civ.
97 Art. 1191 ș i urm. C. civ. prevăd co ndițiile ȋ n care se face dovada actelor juridice .
98 A se vedea C. Statescu, C. Barsan, op.cit., pag.60 -61; Gabriel Boroi, Drept cixnl. Partea generdld , Ed.
All, 1998, pag. 223, nota 1.Maria Ileana Mutiu, op. cit ., pag. 134, A. Ionascu, Drept civil. Partea
generală , Ed. Didactica și Pedagogică, București, 1963, pag. 103.

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

55
sunt ținuți a ȋndeplini obligațiile stipulate ȋn contract; singura lor obligație
este aceea, că prin actele și faptele lor, să respecte buna desfășurare a
executării contractului, să nu ȋmpiedice pe debitor să -și ȋndeplineasc ă
obligaț ia asumată prin act, sau pe creditor de la realizarea creanț ei sale.
Astfel, prin op ozabilitatea actului juridic față de terți se ȋnț elege
"dreptul părț ii de a invoca acel act juridic ȋmpotriva terțului care a ridicat
pretenții ȋn legătură cu un drept subiecti v dobȃ ndit de parte prin actul juridic
respectiv". Persoanele stră ine de actul juridic nu sunt si ngurele subiecte ale
opozabilităț ii actului juridic. "Aceasta se aplică și succesorilor parț ilor
actului juridic'99.Așadar, ȋn afara de parți și de terți, ȋ n viața, juridică sunt
prezentate persoane, care, deș i nu particip ă la ȋncheierea actului juridic,
totuși , prin relațiile pe care le au parț ile, sunt asimilate cu acestea ȋn ceea ce
priveș te efectele ac tului juridic. Este vorba de avȃnzii -cauză .
4.3. Avȃ nzii-cauză .
4.3.1. Noț iune
Avȃnzii -cauză ("ayant cause" in dreptul francez, "habentes causam"
ȋn dreptul ro man), astfel cum arată Matei Cantacuzino100, sunt "acele pers oane
care cu privire la un act ȋncheiat de altul ȋn numele său propriu, sunt, totuși, ȋ n

99 Gabriel Boroi, op. cit., pag.222 -223. Prin inopozabilitate se intelege lipsa acelui drept. 5 Ion
Filipescu defineste opozabilitatea referindu -se exclusiv la succesorii partilor :"(…)prin
opozabilitate se intelege producerea unor efecte si fata de persoane care nu sunt parti
contractante, adica fata de succesorii acestei parti ".(op.cit .,pag.63).
100 Matei B. Cantacuzino, Elementele dreptului civil, București, Ed. Cartea Romȃnească S.A.,1921,
pag.464; A se vedea, de asemenea, Gheorghe Beleiu, op.cit., pag. 197; Gabriel Boroi, op.cit., pag. 223;
Ion Dogaru, op.cit., pag. 282; C.Hamangiu, I.Rosseti Balanescu, ALBaicoianu, op.cit., pag. 107; acestia din
urma definesc avanzii -cauza ca "acele persoa ne care deț in un drept prin transmitere de la autorul
ințial al actului și se substituie astfel ȋ n locul autorului fa ță de act".

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

56
virtutea unui rapor t ce-l au cu autorul actului, părtaș i la efectele actului ca și
cȃnd actul ar fi fost ȋ ncheiat de ele insele".
Ei reprezintă o categorie intermediară ȋntre parți și terți; se aseamănă cu
parțile ȋntrucȃt actul juridic produce efecte și față de ei; se aseamă nă cu terții
deoarece nu participă la ȋ ncheierea actului juridic.
În conseci nță, calitat ea de avȃnd -cauza este cȃștigată de dobȃnditorul unui
unui drept dacă se respectă anumite cerinț e101:
□ sa fie vorba de drepturi și obligații strȃ ns legate de dreptul subiectiv
dobȃ ndit;
□ sa fie vor ba de acte juridice anterioare ȋ ncheiate de autorul lui cu alte
persoane și care se referă la acelaș i drept sau bun;
□ dacă este cazul, să fi fost respectate formalitățile de publicitate prevă zute de
lege pentru acel act juridic sau ȋnscrisul ce constată actul juridic respectiv să fi
dobȃ ndit da tă certă . Spre exemplu, dac ă proprietarul apartamentului ce face
obiectul unui contract de locaț iune vinde apartamentul unei terț e persoane, se vor
aplica dispoziț iile art. 1441 C.c iv.. Astfel, contractul de locațiune iș i va produce
efectele și față de cumpărator ȋ n masura ȋn care actu l are dată certă și anterioară
contractului de vȃnzare -cumpărare, afară de cazul ȋn care ȋn contractul de
locațiune s -a prevăzut expres ȋncetarea acestuia ȋn caz de vȃnzare. Dimpotrivă,
cumpărătorul nu va trebui să respecte contractul de locaț iune ȋncheiat anterior dacă
acesta nu are dată certă .
Nerespectarea cerinț elor referitoare la calitatea de avȃnd -cauza dă persoanei
ȋn cauza calitatea de terț .

101 Gabriel Boroi, op.cit., pag. 225;

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

57
4.3.2.Categoriile de avȃnzi -cauză
Categoriile de avȃ nzi-cauza sunt urmatoarele:
□ succesorii universali ș i cu titlu universal;
□ succesorii cu titlu particular ;
□ creditorii chirografari.

4.3.2.1. Succesorii universali ș i cu titlu universal
Este succe sor universal persoana care dobȃndește un patrimoniu, adică o
universalitate de bunuri (universitas bonorum )102 Moștenitorul legal unic,
legatarul univers al, persoana juridică dobȃ nditoare a unu i patrimoniu prin efectul
comasării (fuziune și absorbț ie) au calitatea de succesori universali.
Succesorul cu titlu universal este "persoana care dobȃndește o
fracț iune dintr -un patrimoniu"103, respectiv: moș tenitorii legali, legatarii cu
titlu universal, persoana juridică dobȃnditoare a unei parț i din patrimo niul
persoanei juridice divizată (total sau parț ial).
Diferența esențială dintre aceste două categorii de avȃ nzi-cauza est e
de ordin cantitativ ș i nu calitativ, r espectiv: ȋntinderea vocației la tot sau
doar la o cotă parte din patrimoniu. Vocația este, ȋnsă, concomitentă
deoarece priveste atȃt activul cȃt ș i pasivul patri moniului. Astfel, ei se
prezintă drept continuatori ai personalității autorului lor, dobȃ ndind un
patrimoniu sau o fracțiune de patrimoniu, după caz.
Succesorii universali și cu titlu universal iși ȋnsuș esc toate efectele actelor juridice
ȋncheiate de autorul lor, cu excepț ia actelor intuitu personae, ale că ror efect e nu se
pot transmite de la parți că tre alte persoa ne (exemplu: art. 1552 prevede ȋ ncetarea
contractului de mandat la moartea mandantului ori a m andatarului; contractul de

102 Gheorghe Beleiu , op. cit., p. 97 , Gabriel Boroi , op. cit., p. 224 , Ion Dogaru, op. cit ., p. 283
103 Gheorghe Beleiu, op. cit., p. 197

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

58
rentă viagera ȋceteaza prin moartea credirentierului; de asemenea, contractu l de
uzufruct este netransm isibil prin natura sa), precum ș i cu except ția efectelor
declarate de părțile contractante ca fii nd intransmisibile că tre succesori (exemplu:
clauza de ȋ ncetare a contractului la decesul locatorului)104.

4.3.2.2. Succesorii cu tit lu particular
Sunt persoanele care dobȃ ndesc un anumit drept privit individual ( ut
singuli ). Exemplu ȋ n acest caz sunt cumparatorul, donatorul, legatarul cu tit lu
particular, persoana juridică dobȃ nditoare a ac tivului net, ca efect al dizolvă rii altei
persoane juridice.
Aceste persoane care dobȃ ndesc drepturi ut singuli au de fapt o dublă
calitate: aceea de parte ȋn actul juridic prin care dobȃndesc dreptul, dar ț i calitatea
de succesor cu titlu particular față de actele anterioare al e autorului cu privire la
același drept ori bun, ȋ ncheiate cu alte persoane, respectȃndu -se, dacă este necesar,
și cerinț ele de publicitate. Art. 1441 C. civ. prevede obligația respectării locaț iunii
făcute ȋnainte de vȃnzare, cu excepția cazului ȋn care nu s -a prevăzut prin con tract
ȋncetarea locaț iunii ȋn caz de vȃ nzare.
Efectele actelor juridice față de succesorii cu titlu particular se produc
astfel105:
□ Contractele constitutive de drepturi reale vor modifica atȃt activul, cȃt ș i
pasivul patrimoniului succesorilor cu titlu parti cular. Spre exemplu, servitutea
constituită prin contract ȋ n folosul unui imobil, se transmite cumpăratorului odata
cu vȃ nzarea acelui imobil; ȋn același mod se transmite și ipoteca de vȃnzator ȋ n
sarcina imobilului.

104 Gheorghe Beleiu , pp. cit., p. 197 -198; C. Statescu, C. Barsan, pp. cit., p. 62

105 ion Albu, Drept civil. Contractul fi raspunderea contractuala , Ed.Dacia, 1994, pag. 105 -106

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

59
Obligaț iile reale "de a face" (propter rem), de asemenea se transmit succes orilor
cu titlu particular odată cu bunurile la care se referă. De exemplu: obligația
convențională pe care și -o asumă proprietarul fondului aservit de a ef ectua
lucrarile necesare exercițiului servituț ii de trece re se t ransmite de drept la
dobȃ nditorii su bsecvenț i ai fondului aservit. Creanțele ș i datoriile referitoare la
bunul ce face o biectul transmisiunii, de regulă , nu se transmit succesorilor cu titlu
particular, iar excepțiile sunt expres prevăzute de lege. Oblig ația scriptae in rem
prevazută de art. 1441 C.civ., este legată de stapȃnirea bunului și se transmite
succesorilor ȋ n discuț ie.
Contractele ȋ ncheiate de autor, anterior transmiterii, c u privire la
dreptul transmis, ș i prin care s -au adus anumite modifică ri acestui drept, vor
avea efect față de dobȃnditor ȋ n virtutea princ ipiului nimeni nu poate
transmite mai multe drepturi decat are (nemo plus iuris ad alium
transferre potest quam ipse habet). Spre exemplu, ȋn cazul cesiunii de
creanță, dacă cedentul a con simțit anterior cesiunii o micșorare a creanț ei,
cesiona rul va dobȃndi creanța astfel micșorată .
De asemenea, dacă creanț a are caracter accesoriu ea se transm ite de
drept de la autor la dobȃ nditor (accesorium sequitur principale); un exemplu
ȋn acest sens este c el al vinderii unui bun asigurat, ȋ n care caz crea nța de
asigurare se transmite ȋ n virtutea raportul ui de accesorietate dintre bun și
creanță .
În consecinț a celor arătate mai sus se poate spune că efectele actelor
ȋncheiate d e par ți cu terțe persoane se diferențiază dupa cum este vorba de
drepturi sau obl igații.
În ceea ce priveș te drepturile, "acestea se transmit odata cu dreptul
ce face obiectul noului act juridic, insd cu conditia sa existe o legdtura

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

60
intre cele doua catego rii de drepturi"106. În lipsa acestei legături succesorul este
ter
fata de drepturile dobandite de autorul dreptului transmis prin acte anterioare.
Fata de obligatiile ce insotesc dreptul transmis, succesorul este, de asemenea, tert
cu exceptia cazurilor exp res prevazute de lege (dreptul modificat anterior
transmiterii, obligatii reale, obligatii propter rem, obligatii scripte in rem).

4.3.2.3. Creditorii chirografari.
Art. 1718 C.civ. prevede că "oricine este obligat personal este ținut de a ȋndeplini
ȋndatoririle sale cu toate bunurile sale, mobile și imobile, prezente și viitoare".
Creditorii chirografari sunt ac ei creditori care nu au o garanț ie reală pentru creanța
lor (gaj ori ipotecă ), ci doar un drept de "gaj general", drept care reiese per a
contrario din dispozi țiile art. 1718.
Dreptul lor de gaj general este un drept cȃștigat la data cȃnd creanț ele lor
devin scadente. Orice act ȋncheiat de către debitorul lor după această dată nu
numai că modifică patrimoniul debitorului, dar efectele ac estuia sunt suportate

106 În doctrina s -au remarcat noanțări ale noțiunii de legă tură, conexiune ȋ ntre cele doua tipuri
de drepturi. Unii autori, consideră că dreptul anterior se va transmite succesorului cu titlu
particular numai dacă este at ȃt de strȃns legat de cel transmis ȋncȃt apare ca un adevă rat drep t
acceso riu al acestuia din urmă (exemplu : garanțiile unei creanțe). Pentru alți autori noțiunea de
conexitate cuprinde nu numai drepturile aflate ȋn raport de accesorietate, dar ș i acele drepturi care
dupa efectua rea transmiterii nu mai prezintă nici un interes pentu transmiță tor

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

61
indirect ș i de creditorii chirografari . Modificarea poate consta fie ȋn
creșterea activului patrimonial, fie ȋn micș orarea acestuia. Nici ȋn primul caz
și, de cele mai multe ori, nici ȋ n al doilea, creditorii chirografari nu pot
interveni ȋn sensul ȋmpiedicării de a se ȋ ncheia a cele acte juridice (aceasta ar
ȋsemna o ȋ ngradire a drepturilor debitorului).
Opozabilitatea actelor juridice (asa cu m am definit -o mai sus) operează fața de
oricine, inclusiv față de creditorii chirografari, ȋnsă ȋn m omentul ȋ n care actele
debitorilor lor devin contrare intereselor lor.
Singura situație care dă dreptul de ingerință creditorilor chirografari
ȋn actele debitorilor lor este atunci cȃnd se face dovada că acele acte sunt
ȋncheiate ȋn frauda intereselor lor. În aceste cazuri ei au la dispoziție fie
acțiunea revocatorie (pauliana), fie acțiunea ȋn declararea simulaț iei. Art.
975 C.civ. prevede ca " ei (creditorii), pot asemenea, ȋn numele lor personal,
să atace actele viclene, făcute de debitor ȋ n prejudiciul d repturilor lor ".
Printr -o astfel de acț iune, actele debitorilor prin care ar renunța la
anumite drepturi ȋ n paguba credit orilor pot fi anulate de instanță, dar numai
pȃnă la concurența creanțelor lor. În consecință , "creditorii pot accepta
succesiunea ȋ n locul debitorilor lor "107.
Acțiunea ȋn simulație este consecința regulii potrivit că reia " actul
secret, care modifi că un act p ublic, nu poate avea putere decȃt ȋntre părțile
contractante ș i succesorii lor universali; un asemenea a ct nu poate avea
nici un efec t ȋn contra altor persoane " (art. 1175 C.civ.). Terțele persoane
față de actul simulat pot alege ca re dintre cele doua contracte (cel simulat
sau cel adevărat) să producă efectele față de ei.

107 Art. 699 C. civil.

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

62
În concluzie, calitatea de avȃnd -cauză ȋncetează față de actele ȋncheiate de
debitor ȋn frauda creditorului, adică față de acele acte care ȋi crează sau ȋi
agravează debitorului starea de insolvabi litate, respectiv, creditorul iși vede
periclitată posibilitatea acoperirii creanț ei.
Creditorii chirografari se deosebesc de succesorii universali sau cei cu titlu
universal prin aceea că nicioadată nu devin creditori sau debitori ȋ n contra ctele pe
care debitorii lor le ȋncheie, deci nu vor avea ȋn contract poziț ia pe care a avut -o
autorul lor. " Chiar ȋn situația ȋn care un a utor exercită calea acț iunii oblice "108,
această exercitare se face ȋn numele debitorului și nu al să u personal.
Deosebirea dintre creditorii chirografari și terți constă ȋn incidentă
accentuată pe care contractele ȋncheiate de debitori o au față de creditor ii
chirografari, patrimoniul terților neavȃ nd deloc de suferit.
Există situații ȋn care un avȃ nd-cauza poate deveni terț, după cum există
situații ȋn care un terț poate deveni avȃ nd-cauza. Un successor universa l sau cu
titlu universal, ca moș tenitor rez ervatar, are dreptul de a cere ȋn justiție reducerea
donațiilor sau legatelor ȋncheiate de autorul lor dacă valoa rea obiectului acestor
acte depășește cotitatea disponibilă . Succesorul respectiv devine, astfel, terț față de
actele care ar micșora practic patr imoniul. Situația inversă, ȋn care un terț devine
avȃnd -cauză: un terț față de contractul de vȃnzare -cumpărare ȋncheiat sub condiție
suspensivă, devine avȃnd -cauză dacă se constata, la moartea vȃ nzato rului că terț ul
respectiv a fost instituit, prin testame nt, ca legatar univer sal sau cu titlu universal
al vȃ nzatorului, ori ca legatar cu titlu particular al bunului respectiv.

108 Acțiunea oblică este prevazută de art.974 C.civ.ȋ n care se dispun urmatoarele: "Creditorii
pot exercita toate drepturile și acțiunile debitorului lor, afară de acelea care ȋ i sunt exclusive personale"

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

63
4.4. Excepții de la principiul relativităț ii efectelor actului juridic civil.
Dacă regula este că efectele actului juridic se aplică numai parților
contractante, excepț ia va fi ca "efectele actului juridic se aplică și altor
decȃt pă rțile, prin voința părț ilor actului" 109
Excepțiile acestui principiu se ȋncadrează ȋ n doua categorii.
Situaț iile ȋn care doar la prima vedere ar fi vorba de abateri d e la
relativitate, efectele urmȃnd regula instituită de principiu, sunt excepț ii
aparente de la principiul relativității. ȋ n restul cazurilor este vorba de
excepț ii reale.
Legea nu reglemente aza expres categoriile de excepții reale. În
același timp, ȋ n liter atura de specialitate, nu există un punct de vedere unit ar
privind categoriile de excepții reale sau excepț ii aparente.
Există, ȋnsă , unanimitate de păreri ȋn ceea ce privește ȋ ncadrarea stipulației pentru
altul ȋn categoria excepțiilor reale. Ală turi de aceasta, unii autori consideră a fi
excepții reale ș i acțiunea directa "110, "contractele colective " 111 "comisionul și
convenț ia de prete -nom (contractul de interpunere de persoane) "112.
Alți autori consideră ca fiind excepț ii aparente "situa ția avȃnzilor –
cauză , promisiunea faptei altuia, simulația, reprezentarea, acțiunea
directă , dar șicesiunea de creantă , ipoteza gestiunii de afaceri, actele
juridice colective"113 și chiar "contractul colectiv de muncă ".114

109 Gheorghe B eleiu , op. cit., p. 198
110 Maria Ileana Mutiu , op. cit.,pag 135 -136; Mircea Mureșan , op. cit., pag. 192
111 £. Lupan, M.Rachita, D. Popescu , op. cit., pag. 231 -232; Mircea Mureșan , op.cit.,
pag. 192.
112 Emil Poenaru , op. cit, pag. 282.
113 Gheorghe Beleiu , pp. cit., pag. 198 si urm; Ion Dogaru pp. cit., pag. 278 si urm.
114 Gabriel Boroi , pp. cit., pag. 224 si urm.

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

64
4.5.Simulația ș i reprezentarea.
4.5.1 . Simulația115.
Noțiune
"Operația juridică ȋ n care, printr -un act aparent public, ostensibil dar
dar mincinos, nereal, se creează o altă situație juridică decȃ t cea stabilit ă printr –
printr -un act ascuns, secret dar adevă rat116" se numește simulaț ie.
Așadar, prin actul se cret, numit și contraȋnscris, se urmăreș te modificarea
sau chiar desființ area efectelor unui alt act aparent.
Prin contractul secret se poate ȋnlătura ȋ n totalitate contractul aparent, sau se
are ȋn vedere doar modificarea sau lipsirea de unele efecte a co ntractultui aparent.
Nu există o reglementare expresă a simulației ȋn Codul civil, ȋnsă, prin art. 1175 se
dispune că "actul secret care modifică un act public, nu poate avea putere decȃt
ȋntre părțile contractante ș i succesorii lor universali; un asemenea act nu poate
avea nici un efect ȋ n contra altor persoane" . Acest text de lege, recunoaște
efectele actului disimulat și, ȋn același timp, constituie o repetiț ie a prevederilor
art.973 referitoare la relativitatea actului juridic .
Elementele specifice simu lației117:

115 Gheorghe Beleiu pp. cit., pag. 199 ; loan Albu, Drept civil. Contractul și raspunderea
contractuală , Ed.Dacia, 1994, pag . 122 si urm.; Maria Ileana Mut iu, pp. ext., pag. 136 ș i urm .;
Tudor R. Popescu, Drept civil, vol.1, Ed. Oscar Print, București, 1994, pag.220 ș i urm .
116 Gheorghe Beleiu op. cit.,pag. 199; loan Albu definește simulația ca fii nd „operația juridică
prin care părțile ȋ ncheie concomitent dou ă contracte pentru că, astfel să -și ascundă voinț a lor
reală, și anume un contract ostensibil ȋ nsă neadevărat, simulate menit a avea o falsă aparență
juridică, și un contract secret dar adevărat, disimulat care exprimă vionța reală a parților
contractante ș i care ȋnlatură sau modifi că contractul aparent ori efectele sale" – Contractul și
raspunderea contractuală , Ed.Dacia, 1994, pag. 122.

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

65
□ actul disimulat (contraȋ nscrisul) trebuie realizat fie concomi tent cu actul
aparent, fie mai ȋ nainte, cu particul ariatea ca intervalul de timp ȋ ntre mo mentul
ȋncheierii actului secret și cel al ȋ ncheierii actul ui aparent trebuie sa fie scurt
dacă, ȋnsă, contractul aparent a precedat co ntractul secret, acesta din urmă
valorează modificarea sau revocarea primului, deoarece ambele contracte au
exprimat, ch iar daca la date diferite, voința reală a parț ilor contractante. De
asemenea, nu este act disimul at actul ce se referă la un alt act care urmează a fi
ȋncheiat ulterior; □ din cuprinsul contractelor să rezulte o neconcordanță intenționată ȋntre
voința reală și voința declarată a parț ilor contractante;
□ să se creeze o situație juridică diferită de cea a devarată o aparență
juridică; nu există simulație ȋn cazul ȋ n care prin c ontractul aparent s -a facut
mențiune de cel secret sau cȃnd terț ii au cunoscut contrac tul secret de la
ȋncheierea acestuia. Formele simulaț iei :
Simulaț ia poate privi fie conținutul, fie subiectele raportului juridic.
După conținutul contractului, simulația ȋmbracă două forme, ș i anume: a )
contractul fictiv ; b) "contractul deghizat"118. Conț inutul contractu lui va face
referire la existenț a contractului, la natura acestuia, sau la clauzel e pe care le
cuprinde.
a) Contractul fictiv este contractul a cărui existența este tăgăduită
prin actul sec ret. Astfel, actul public este ȋ ncheiat numai de formă, fiind
contrazis de contraȋ nscris.
Un exemplu ȋn acest sens este situația ȋn care parțile ȋnc heie ȋn mod
fictiv un contract de vȃnzare -cumpărare și, ȋn același timp, ȋ ncheie, ȋn

117 Gheorghe Beleiu , pp. cit., p. 199 ; Ion Albu "Drept civil. Contractul §i
raspunderea contractuala", ED. Dacia, 1994, p. 123-124
118 A se vedea Tudor R. Popescu , "Drept civil", Vol. I, Ed. Oscar Print, Bucuresti,
1994, p. 221 -222

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

66
secret, un alt act prin care convin ca proprietarul bunului ce face ob iectul vȃnzării
este tot vȃnzătorul; prin acest mecanism vȃnzătorul urmareș te sustrage rea bunului
respectiv de la urmărirea creditorului să u.
b)Contractul deghizat are menirea de a ascunde adevă rata natura a
contractului real. Astfel, parțile dorind să ascundă acordul lor de voință, ȋn
adevăratul act dorit de parți. Donaț ia, ca act secret, poate fi ascun să de
parți prin ȋncheierea, ȋ n prealabil, a unui contract de vȃnzare -cumpărare.
Se creează, ȋn acest mod, aparența unei vȃnzări, cȃnd, ȋ n realitate, s -a
efectuat o donaț ie.
Prin contractul deghizat, parțile pot avea ȋ n vedere fie un element al actului
real (obligația pe care și -o asuma debitorul ȋntr -un contract de ȋmprumut are altă
cauză , cum ar fi datoria provenind din tr-un joc de noroc), fie chiar ș i num ai o parte
a acestui element (vȃnzarea unui bun se face ȋn realitate la un preț inferior celui
din ac tul public).
Cȃnd ȋn actul public parț ile contractului sunt altele decȃt ȋ n actul real, avem
de a face cu interpunerea de persoane (prete -nom). Prin actul public se urmărește,
astfel, ascunderea identității adevăratelor părț i ale contractului.
Efectele sim ulației
Simulația, prin definiție, presupune ȋ ncheierea unui c ontract distinct de actul real
și are ca scop ascunderea voinței reale a parților. Aparenț a care o creează nu este
de natură să vicieze valabilitatea actului secret, și aceasta ȋn virtutea liber tății
contractuale care, după cum arată deja, comferă parților posibilitatea ȋncheierii (ȋ n
anumite limite) orică ror acte doresc.

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

67
"În ceea ce privește efectele simulației, ele nu se produc decȃt față de
părți, față de succesorii universali sau cu titlu uni versal119" ai acestora sau
față de eventualii terți care au cunoscut simulația de la ȋ nceput.
Terților de bună -credință nu le este opozabil decȃ t actul pe care 1 -au cunoscut,
avȃnd, ȋ nsă, dreptul de opț iune, respectiv, dreptul de a invoca fie actul aparent, fie
actul secret, după cum consideră că le este mai avantajos. Prin această regulă sunt
apărate drepturile terț ilor care, datorită caracterului secret al contraȋnscrisului, sunt
prezumați că nu 1-au cunoscut.
În exemplificarea celor ară tate, succesorul cu titlu particular nu va
trebui să respecte contractul de locațiune ȋ ncheiat pe ascun s cu privire la
bunul ce la dobȃ ndit.Dacă creditorilor chirografari le -ar fi opozabil actul
secret, această situaț ie ar produce prejudicii nejustifi cate patrimoniului lor.
De pildă , un creditor nu ar mai fi contractat cu debitorul dacă ar fi cunoscut
operația fă cuta prin contractul secret (ev entual, numai după ce ar fi obțiunut
o garanție, ipotecă , fidejusiune).
Relativiatea efectelor simulației este susținută de cele arătate mai sus, ȋn sensul că
față de un terț actul disimulat poate să rămȃnă ascuns, iar față de altul, nu.
Conflictele ȋ ntre terți pot apărea atunci cȃnd un terț are interes de a
invoca contractul aparent față de alt terț care ar avea interes să invoce
contract ul real. Spre exemplu ȋn cazul unei vȃnzări -cumpără ri fictive,
creditorii chirografari ai cumpă ratorului vor avea intere s să invoc e
contractul aparent; dimpotrivă , creditorii chirografari ai vanză torul ui vor
avea interes să invoce contractul real, ȋntr -o astfel de situație vor avea caștig
de cauză creditorii care invocă actul aparent – respectiv, cei ai
cumpă ratorului – ȋn virtutea faptului că terții sunt considerați a fi de bună –
credință (bona fides praesumitur ).

119 Succesorii universali sau cu titlu universal sunt asimilați pă rților contractante.

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

68
Acțiunea ȋn simulaț ie are ca scop stabilire a conținutului real al contractului și
poate fi promovată de că tre oricine are interes. Pr oba actului ascuns se face de
către parț ile contractante potrivit regulilor dreptului comun. Terț ii vor putea face
proba prin orice mijloc, inclusiv proba cu martori, ȋntrucȃt, pentru ei, simulaț ia
este un simplu fapt juridic.
Simulaț ia este un contract consensual, con sensualismul contractelor
permițȃnd parților contractante sȃ ȋ ncheie orice tip de contract cu respectarea
limitelor libertăț ii contractu ale, astfel că mo dul și forma de ȋncheiere sunt lăsate de
lege la aprecierea parților contractante, iar, voința reală a acestora din urmă
ȋntotdeauna prevalează . Acestea sunt argumentele pentru care simulația ca act
juridic este admisă de lege. În acelaș i timp, "dreptul te rțului de a invoca actul
public izvorăște din lege și nu din voința parților care au creat simulaț ia120".Din
aceste considerente, simulația este o excepție aparentă și nu reală de la principiul
relativităț ii efectelor actului juridic civil.
4.5.2. Reprezenta rea121
Noțiune
"Prin reprezentare se ȋ ntelege procedeul tehni co- juridic prin care o
persoană, numită reprezentant, ȋ ncheie un act juridic ȋ n numele și pe seama altei
persoane, numită reprezentat, ȋn așa fel ȋncȃ t efectele actului se produc direct și
nemijlo cit ȋn persoana reprezentatului"122

Clasificare

120 Vezi art. 1175 C. civ.
121 A se vedea Gheorghe Beleiu, pp. cit., pag. 199 -200; Paul Mircea Cosmovici, op.cit., pag, 136;
Emil Poienaru, Drept civil, vol.1, Ed.Europa Nova, Bucuresti, 1994, pag. 283 -284; Maria Ileana
Mutiu, op.cit., pag. 137 -138; E. Lupan, M. Rachita, D. Popescu, op.cit., pag. 231; Mircea Muresan,
op. cit.,pag. 194 -198; Gabriel Boroi, op.cit., pag.229 -230 (nota de subsol); Ion Dogaru,
pp.cit .,pag. 288 -289.

122 Gheorghe Beleiu, pp. cit., p. 199

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

69
După izvorul ei , reprezentarea este de două feluri:
a) reprezentare actul ui ȋncheiat va produce efecte ȋnsă ȋ n persoana
mandatarului (art. 1558 C.civ.).
Atunci cȃnd mandatarul iș i depășeș te limitele sta bilite prin contractul de
mandat, actul ȋ ncheiat este inopozabil d acă mandantul nu ratifică actul.
b) existenț a voinței de a reprezenta, voință manifestată ȋ n exterior
prin comunicarea calităț ii de r eprezentant cocontractantului. Î n caz con trar,
efectele act ului juridic ȋncheiat se vor produce ȋn sarcina reprezentantului ș i
nu a reprezentatului. Este vor ba de aș a numitul mandat fără reprezentare.
Exemplu: contractul de consignație, contractul de comision și contractul de
expediț ie.
c) exprimarea voinței libere ș i neviciate a reprezentantului la
ȋncheierea actului (ceea ce presupu ne deplina capacitate de exerciț iu a
repre zentantului ș i lipsa oricarui viciu de consimțămȃ nt).
Lipsa manifestarii de voință a reprezentantului ca mandatarul să
ȋncheie un act juridic (al e cărui efecte se produc ȋ n persoa na
reprezentantului) echivalează cu reprezentarea frauduloasă . O astfel de
situație presupune o ȋntelegere ȋntre reprezentant și terțul cocontractant și
este lovită de nulitate.
Reprezentarea legală nu -și mai produce efect ele fie prin ȋ ncetarea
incapacităț ii celui reprezentat, ori prin moartea acestuia, fie prin mortea sau
punerea sub interdicț ie a reprezentantului.
Reprezentarea convențională ȋncetează prin denunțarea mandatului de
către oricare dintre pă rti, sau prin moar tea ori prin punerea sub interdicț ie a
mandantului sau a mandatarului.
Încetarea reprezentă rii produce efecte d in momentul ȋn care cel
interesat a luat cunoștință de motivul ȋncetă rii.

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

70
Reprezentarea este o excepție aparentă și nu reală de la principiul
relativităț ii efectelor actului juridic civil din urmatoarele motive:
□ efectele actului juridic ȋ ncheiat prin rep rezentarea convențională se
produc ȋn sarcina reprezentantului și a terț ului cocontractant; reprezentantul nu
devine parte ȋ n act .
□ ȋn cazul r eprezentă rii legale, dreptul de a reprezenta este dat de lege și nu
are ca izvor voinț a reprezentantul .

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

71
CAPITOLUL IV .EFECTELE SPECIFICE ALE CONTRACTELOR SINALAGMATICE123

1. Noțiuni generale .
Contract ul sinalagmatic dă naștere la obligații recoproce ȋntre pă rțile contractante.
Obligativitate a executării prestației promise de către una dintre părți depinde de
executarea obligației de către cealaltă parte, ș i in ivers. "Fiecare dintre părț i are,
concomit ent, față de cealaltă parte, atȃt calitatea de debitor cȃ t și cea de
creditor"124
Reciprocitat ea și interdependența obligaț iilor n ăscute din c ontractele
sinalagmatice conferă forț-ei obligatorii o nouă interpretare: orice fapt care
ȋmpiedică pe una dintre pă rți să -și execute obligația este de natură să
afecteze și executarea obligației de că tre ceala ltă parte, care numai poate fi
obligată să -și execute obligația sa, iar dacă a executat -o, poate cere
ȋnapoierea prestaț iei.
Aceasta nu ȋnseamnă că puterea obliga torie a contractului este
diminuată , ci dimpotr iva, fiecare parte este obligată să execute obl igația
asumată la ȋncheierea contractului sub sancț iunea p ierderii dreptului sau de
creanță .
Sunt specifice contractelor sinalagmatice urmatoarele ef ecte: excepți a de
neexecutare, rezoluț ia pentru neexecutare, contractul ș i riscurile contractului.

123 loan Albu, Drept civil. Contractul si raspunderea contractuala, Ed. Dacia, 1994, pag. 128 -142; C.
Statescu, C. Barsan, op.cit., pag.79 -85; Tudor R. Popescu, Drept civil, vol.1, Ed. Oscar Print, Bucuresti,
1994, pag. 225 -234.
124 C. Statescu, C. Barsan, op. cit., pag. 79.

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

72

2. Excepția de neexecutare . "Exceptio non adimpleti contractus"125.
Atunci cȃnd uneia dintre părți i se cere să -și execute obligaț ia asumată prin
contract, ȋn condi țiile ȋn care cealaltă parte nu ș i-a executat -o pe a sa, partea că reia
i se cere executarea se poate opune invocȃnd excepț ia de neexecutare.
Ceea ce va obține este suspendarea executării obligației sale atȃta timp cȃ t
cealaltă parte nu -și execută obligatia .
Excep ția de neexecutare reprezintă, așadar, un mijloc de apărare idirect
pentru a obține executarea reală a contractelor.
Obligațiile asumate ȋ ntr-un contract sinalagmatic – după cum am mai ară tat –
sunt prezumate a se executa simu ltan. Nerespectarea sim ultaneității – respectiv a
reciprocității și interdependenței – obligației, reprezintă fundamentul acestei
excepții. Ea se mai justifică și prin faptul că partea creditoare are posibilitatea să
ceară rezoluț iunea contr actului prevăzută ȋ n art. 1020 C.civ.
Codu l civil nu prevede expres excepț ia de neexecutare, dar o consacră ȋn
cȃteva exemple cum ar fi: "ȋn materie de vȃ nzare (art. 1322 -1323)126 ", de schimb
(art. 1409)127 ", "locaț iune (art. 1444 )128", sau de "depozit (art. 1619)"129.
Pentru a putea fi invocată exc epția de neexecutare, trebuie ȋndeplinite
anumite condiț ii:

125 În unele lucră ri de speciali tate poar tă denumirea de"excepția neȋdeplinirii contracului".
126 Vanz atorul nu este obligat sa predea lucrul atata timp cat pretul nu a fost platit si nu e prevazut un
termenpentru plata; de asemenea, vanzatorul nu este obligat sa predea lucrul daca cumparatorul a cazut in
faliment sau in insolvabilitate, afara de cazul can d a dat cautiune ca va plati la termen.
127 Regul ile de vanzare se aplica și ȋ n materie de schimb.
128 Locatorul sau cumpară torul imobilului nu poate denunta locatiunea cat timp nu a dezdaunat pe arendas
sau pe locatar.
129 „Depozitul poate sd opreascd depozitul pana la plata integrala cuvenitd lui din cauza depozitului".

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

73
□ obligațiile reciproce trebuie să aibă un izvor unic, respectiv acelaș i
contract sinalagmatic; nu vo r putea fi invocate alte obligații decȃt cele existente
ȋn contract;
□ neexecutarea poate să fie ch iar parțială, dar suficient de important
□ neexecutarea sa nu se datoreze faptei celui ce invoca exceptia;
□ sa nu existe stipulat in contract un termen de executare a eel putin uneia
dintre obligatii; daca exista un asfel de termen, inseamna ca partile au
renuntat la simultaneitatea executarii obligatiilor si deci, nu mai exista
temei juridic pentru invocarea exceptiei de neexecutare;
□ debitorul obligatiei nu trebuie sa fi fost pus in intirziere;
□ la data invocarii exceptiei ambele obligatii trebuie sa fie exigi bile;
□ excipiensul (eel care invoca exceptia) trebuie sa actioneze cu buna –
credinta;
□ excipiensul trebuie sa nu fie tinut, prin lege sau prin contract, ca el sa -si
execute primul obligatia.
Exceptia de neexecutare se invoca direct intre parti fara a fi nevoi e de
o hotarare a instantei judecatoresti. Partea impotriva careia se invoca
exceptia are la indemana pentru a se apara posibilitatea de a sesiza instanta
competenta, ori de cate ori considera ca invocarea ei s -a facut in mod
abuziv.

3. Rezoluțiunea ș i rezilierea
3.1. Rezoluț iunea pentru neexecutare.
Noțiune
O alta situație specifică contrac telor sinalagmatice este aceea ȋn care,
deși una dintre părți este gata să -și execute obligația, sau chiar și -a executat –
o; cealaltă parte refuză , ȋn mod culpabil să ș i-o execute pe a sa.

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

74
Într-o astfel de situaț ie, se poate cere fie executarea silită a contractului, fie
rezoluțiunea contractului, ȋn orice caz putȃ ndu-se cere despagubiri.
Rezoluția pentru neexecutare constă ȋn desființ area retroactiva a unui contract
sinalagmatic de executare imediată la cererea uneia dintre părți cȃnd cealaltă parte
nu-și execută obligația. Rezoluția poate fi cerută pe cale judiciară de către partea
care și -a executat sau este gata să execute obligația. Există, ȋnsă și calea rezoluției
convenționale, aplicabilă ȋn cazul ȋ n care par țile au stipulat de comun acord
desființ area pentru neexecutare a contractului.
3.2.Rezoluțiunea judiciară
Rezoluțiunea judiciară are ca temei juridic dispoziț iile art. 1020 si 1021 C.civ.
În art. 1020 se prevăd urmatoarele: "Conditia, rezolutorie este subȋnțeleasă
ȋn contractele sinalagmatice, ȋn caz cȃnd una din părț i nu ȋdeplinește angajamentul
său". Art. 1021 continuă, arătȃnd că desființarea contractului ȋ n acest ca z nu se
face de drept: "Partea ȋn privința căreia anga jamentul nu s -a executat convenția,
cȃnd este posibil, sau să -i ceară desființ area, cu daune interese. Desființarea
trebuie să se ceară ȋnaintea justiției, care, după circumstanțe, poate acorda un
termen părții acț ionate"130.
Acțiunea ȋn nulitate se aseamană cu acț iunea rezolutorie, aceasta din urmă
fiind denumită și acțiunea ȋ n nulitate pentru neexecutare.
Rezoluțiunea diferă din punct de vedere al mom entului producerii cauzelor
de ȋncetare a contractului: ȋn cazul nulităț ii – absolute sau relativ e -mom entul
producerii cauzelor nulității coincide cu momentul ȋncheierii actului. Rezoluț iunea
presupune un contr act valabil ȋncheiat, cauzele de ȋncetare a contractului fiind
ulterioare ȋ ncheierii acestuia.

130 În art. 1020 se definește rezoluț iunea prin condiț ia rezolutorie, punȃndu -se astfel, ȋn mod
eronat, semnul egalității ȋntre cele doua noțiuni; ȋndeplinirea condiț iei rezolutorii duce la
desfi ințarea de drept a contractului, ȋn timp ce rezoluțiunea trebuie pronunțată de instanță .

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

75
Condiții pentru ȋ naintarea acțiiunii ȋn rezoluț iune:
□ neexecutarea unei obligații de către una dintre pă rți. Neexecutarea poate
fi totală sau parțială , se poate re feri la o obligație principală sau secundar ă; ȋn
funcț ie de aceste considerente instanța se poate pronunța pentru o rezoluție
totală sau parț ială.
□ neexec utarea trebuie sa fie imputabilă debitorului.Dacă neexecutarea s -ar
datora unor cauze fortuite, s -ar ridica problema riscurilor contractului.
□ rezoluția operează numai la cererea uneia dintre părț i, mai exact a
creditorului obligaț iei neexecutat e.
□ "intentarea acțiunii ȋn rezoluție presupune punerea ȋn ȋntȃ rziere a
debitorului"131.
"Instanța, apreciind ȋ ndeplinirea condiț iilor enumerate și importanța
neexecutării, fie va respinge acțiunea, refuzȃnd rezoluțiunea, fie va admite
acțiunea, pronunțȃnd d esființarea totală sau parțială a contractului, fie va
acorda un termen de grade debitorului pentru a -și ȋndeplini obligaț ia"132.
Instanta nu are, insa, dreptul de a modifica contractul.
Efectele rezoluțiunii judiciare ȋ n cazul contractului cu executare uno
ictu, se prod uc retroactiv, astfel ca prestaț iile e fectuate vor fi restituite,
parțile fiind puse ȋn situaț ia ante rioară ȋ ncheierii contractului.
Efectul retoactiv al rezoluțiunii se rasfrȃnge și asupra terților
dobȃnditori. Aceștia vor trebui să restituie bunul dobȃ ndit, spre exe mplu,
printr -un contract de vȃnzare -cumpărare, deoarece cel care i -a ȋnstră inat
bunul, re spectiv vȃ nzatorul, nu avea cum să ȋnstrăineze drepturi ce nu -i

131 Punerea ȋn ȋ ntarzi ere a debitorului se face prin ȋnsași acțiunea ȋn justiț ie.

132 Fac excepție ȋn această situaț ie obligatiile de a nu face (obligații negative), obl igații ce
trebuiau ȋndeplinite numai ȋ ntr-un anumit termen care expirase.

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

76
aparț ineau (resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis). Terții pot cere, ȋnsă,
despagubiri ȋn condițiile ră spunderii civile contractuale.

3.3.Rezoluția convențională
Rezoluțiunea convenț ională reprezintă desființ area co ntractului cu executare
imediată fie prin i nserarea ȋ n contracte a unor clau ze rezolutorii, fie prin conven ții
rezolutorii distincte de contract.
Atȃt ȋn jurisprudență cȃ t și ȋn doctrină, condiția rezolutorie este denumită
pact comisoriu tacit, iar clauzele contractuale și convenț iile rezolutorii sunt numite
pacte comisorii exprese.
Pactele comisorii sunt derog atorii de la prevederile art. 1021 C.civ., prin ele
urmărindu -se reducerea sau chiar ȋnlăturarea rolului instanței ȋ n astfel de situaț ii.
Diferența esențială dintre rezoluția judiciară și cea convențională este aceea că, ȋn
al doilea caz, desființ area cont ractulu i are loc de plin drept. Rezoluția
convențională se prezintă sub trei forme:
□ cȃnd parțile stipulează ca, ȋ n caz de neexecutare, contractu l se va rezilia,
creditorul urmȃnd a se adresa instanței pentru a desființ a contractul. " ȋn
jurisprudență s -a arătat că simpla reproducere a textului art. 1020 C.civ. ȋ ntr-un
contract nu este suficientă pentru ca rezoluțiunea să se producă de plin drept"133
□ cȃnd parțile stipulează ca ȋ n caz de neexecutare contractul se v a rezilia de
plin drept, instanța exercitȃnd, c el mult, un control asupra condițiilor de
desființare a contractului, desființ are car e se produce independent de hotărȃ rea
instanț ei. De asemen ea, este necesar ca debitorul să fie pus ȋn ȋntarziere: ȋ n
conformitate cu art. 1367 C.civ. "cȃnd la o vȃ nzare de imobile s -a stipulat ca, ȋ n

133 Tribunalul Suprem, C. civ., dec.nr.2299 , Culegere de decizii, 1975 , pag.55. Cauza prin care se
renunta anticipat la dreptul de a cere, pe cale judi ciara, rezolutiunea contractului in caz de neexecutare, este
nula

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

77
lipsa de plată prețului ȋ n termenul defipt , vȃnzarea va fi de drept rezolvată ,
cumpă ratorul poate plăti după expirarea termenului, pe cȃt timp nu este pus de
vȃnzător ȋn ȋ ntarziere printr -o interpelare ȋn formă ."
□ cȃnd părțile s tipulează ca ȋ n caz de neexecutare contract ul se va rezilia de
plin drept și fără somație, deci fără a fi nevoie de puner ea ȋn ȋ ntarziere a
debitorului.
Creditorul are oricȃnd posibilitatea de a renunța la rezoluț ie pentru a
cere executarea contractului.
În toate cazurile, creditorul obligației neexecutate are dreptul să ceară
despagubiri pentru acoperirea prejudiciilor sufe rite ca urmare a neexecutării
obligației de către partea ȋn culpă .
3.2. "Rezilierea"134
Rezilierea constă ȋ n desfacerea pentru viitor a u nui contract cu
executare succesivă din culpa neexecutării de către una din parți a obligaț iei
sale.
Rezilierea este, de fapt, o rezoluțiune adaptată contractelor cu
executare succesivă, diferența dintre cele două constȃnd ȋn faptul că, ȋ n
cazul contractel or cu executare uno ictu , desființ area se produce ex tunc , iar
ȋn cazul contractelor cu executare suc cesivă, desființarea ȋș i produce
efectele ex nunc .
Rezilierea operează, de asemenea, și cȃ nd neexecutarea nu este imputabilă .
Rezilierea poate fi judiciar ă, fiind aplicabile, ca și pentru rezoluțiune,
dispoziț iile art. 1020 -1021 C.civ.
Rezilierea voluntar ă, va implica, fie voința ambelor părți (rezilierea
mutuală sau reciprocă), fie voinț a a doar uneia d intre ele (reziliere
unilaterală ).

134 Ion Albu , op. cit., 1994, p. 136 -138

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

78
Rezilierea mutuală iși gasește fundamentul ȋn dispoziț iile art. 969 C.civ.
Clauzele prin care se consimte rezilierea con tractului sunt ȋnsoț ite de darea unu i
aviz prealabil rezilierii: atȃt locatarul cȃt și locatorul iși rezervă dreptul de a rezili a
cu preaviz contractul de locaț iune.
Rezilierea unilaterală este cea pe care, ȋn temeiul acordului părț ilor, a legii
sau a juri sprudenței , o poate invoca numai una dintre părț ile contractante. Spre
exemplu, ȋn contractul de locaț iune drept ul unilateral de reziliere aparținȃnd
locat arului va fi exercitat ȋn mod valabil dacă, este stipulat in contract, fiind astfel
acceptat de ambele parti. Legislatia reglementeaza cateva cazuri de reziliere
unilaterala. Art. 1553 C.civ. prevede revocarea ȋn mod unilatera l a contractului de
mandat de către mandant. Art. 1556 C.civ. prevede dreptul mandatarului de a
revoca unilateral mandatul, putȃ nd fi, ȋnsă , obligat la plata de daune interese
mandantului.
Atunci cȃnd, independent de voința părț ilor se produce un eveniment ce
afectează executarea oblig ațiilor (even imente cum ar fi survenirea morții sau
incapacității părții ȋn considerarea căreia s -a ȋncheiat cont ractul), are loc rezilierea
forțată a contractului sinalagmatic cu executare succesiv ă.
4. Riscurile contractului135
4.1. Noț iune.
Atunci cȃnd u na dintre părțile contractului nu iși execută in mod culpabil
obligațiile asumate, nici cealaltă parte nu este ținută să -și ducă pȃnă la capăt
prestațiile stipulate ȋn sarcina sa. Există ȋnsă situații cȃ nd debitorul prestației
neexecutate este străin de cl auzele neexecutării, ele producȃ ndu-se independent de
voința părț ilor.
În astfel de situaț ii, "dacă,o parte, deș i nu mai poate primi contraprestația
celeilalte părț i (deoar ece aceasta a devenit imposibilă ), este to tuși ținută să -și

135 Tudor R.Popescu ,pp. cit., p. 225 -229; loarAlbu , op, cit., p. 138 -142

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

79
execute obligația sa, ac easta ȋnseamnă că partea respectivă suportă riscul
(res petit creditori ) ".
În aceași situaț ie, riscuril e pot fi suportate de debitor, ȋntrucȃ t,
"datorită faptului că executarea obligației uneia dintre părț i a deve nit
imposibilă, cealaltă parte nu mai este ținută să -și execute obligaț ia sa ( res
petit debitori )" 136.
Spre exmplu, ȋn cazul contractului de vȃnzare -cumpărare, pieirea
lucrului ȋ nainte ca vanz ătorul să -și execute obligaț ia de a -1 preda, fie va
libera pe cum părător de obligația de a plăti prețul, fi e contractul iși va
produce ȋn continuare efectele, cumpărătorul trebuind să plătească oricum
prețul; fie contra ctul prin distrugerea bunului iși ȋncetează existența,
vȃnzătorul nemaiavȃnd dreptul să primească prețul bunului de la
cumpă rator.
În niciuna di n aceste situaț ii nu trebuie confundat riscul contractelor
cu riscul lucrului (res pent domino ), și ȋn acest din urmă caz fiind vorba de
pieirea fortuită a unui bun, ȋ nsă ȋn afara orică rui contract. Regula este ca
riscul contractelor sinalagmat ice este sup ortat de partea a cărei obligaț ie, din
cauze independente de voința sa, nu mai poate fi executată, respectiv de
către debitor.
Obligațiile reciproce nă scute din contractele sinalagmatice sunt
corelative, astfel ca, obligațiile unei părți există ȋn virtutea obligațiilor
celeilalte părți, iar liberarea fortuită a uneia atrage ȋ n mod firesc libertatea
celeilalte.
În materia riscurilor co ntractuale Codului civil nu conține o
reglementare expresă ci doar cȃteva aplicaț ii ale acestora la diferite

136 Tudor R. Popescu , pp. cit., p. 225

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

80
contracte cum a r fi: contractul de locațiune – ȋn art. 1423 se dispune că "dacă ȋn
timpul locațiunii, lucrul ȋnchiriat ori arendat se strica ȋ n totalitate prin caz fortuit ,
contractul este de drept desfă cut.
Dacă ȋnsă se distruiește (distruge) ȋn parte, locatarul poate d upă
ȋmprejurări, să ceară o scădere din preț, ori desființ area contractului"137 – ȋn care
locatorul suportă riscul contractul de antrepriză -este prevazut de art. 1481 – ȋn
care riscul este su portat de către antreprenor cu condiția ca acesta să ofere doar
lucrul său, industria sa, lucrul să fi pierit ȋ nainte de a fi predat dar nu din cauza
unui viciu al materiei, contractul de societatete civilă – art. 1525 C.civ. – ȋn care
contractul este de d rept desființat dacă lucrul piere ȋ nainte de a fi pusă ȋ n comun
proprietatea acestuia.

4.2. Ipoteze privind suportarea riscurilor:

În art. 1925 se prevede ca proprietatea este de drept strămutată la
cumpărător imediat ce părțile sau ȋnvoit asupra lucrului și asupra prețului, chiar
dacă lucrul ȋncă nu va fi fost predat , iar prețul ȋncă nu va fi fost plătit. Art. 971
ȋntărește cele arătate mai sus stipulȃnd urmatoarele: "ȋn contractele ce au ca obiect
translația proprietății sau a unui alt drept real, proprietatea sau dreptul s e transmite
prin efectul consimțămȃntului pă rților și lucrul rămȃne rizico -pericolul
dobȃnditorului, chiar cȃ nd nu i s -a facut .
Dacă lucrul ce face obiectul contractului nu este individual determinat, este
generic, proprietetea bunului nu se transmite decȃt ȋn momentul ȋn care este
individualizat; pȃnă ȋn acel moment proprietarul de drept al bunului este

137 Art. 1423 C.civ. prevede in continuare ca locatarul nu are dreptul la despagubiri in conditiile descrise
inalineatul precedent

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

81
vȃnzătorul. În consecință, riscul pieirii bunului ȋnainte de a fi individualizat
ȋl va suporta debitorul obligației de apreda lucrul.
Există ȋnsă regula potrivit că reia lucrul determinat numai prin
categoria din care face parte nu poate pieri (genera non pereunt ), deoarece
se va put ea găsi practic oricȃnd un obiect de același gen, va putea fi oricȃnd
ȋnlocuit.
CAPITOLUL V
ASPECTE ȘI CONCLUZII DE PRA CTICĂ JUDICIARĂ PRIVIND
EFECTELE ACTULUI JURIDIC CIVIL138

PRACTICĂ JURIDICĂ
1. Curtea de Apel Bacău – Decizia civilă nr. 495 din 9 aprilie 1997
– simulaț ia – actul ascuns.
Potrivit art. 1174 Cod civil actul a utentic produce efecte depline ȋntre
părțile cont ractante cu privire la drepturile și obligațiile ce se constată,
simulația fiind o excepție de la inopozabilitatea fața de terț i, a contractului
aparent, stabilită prin dispozitia textului sus -citat. Ceea ce e ste caracteristic
pentru simulație este faptul că ea presupune existența concomitentă, ȋntre
aceleași părț i, a doua contracte, unul public, aparent, denumit ș i contr act
simulat prin care se creează o aparență juridică ce nu corespunde realității ș i
un altul, secret, denumit contraȋnscris care corespund e voinței reale a
parților și prin care anihilează ȋn tot sau ȋn parte, aparența juridică creată
prin actul public. Prin urmare și ȋn cazul simulă rii prin interpunerea de
persoane, contrascrisul trebuie ȋncheiat tot ȋntre persoanele care au ȋ ncheiat
actul aparent, cu precizarea că adevaratul beneficiar este o alta persoană ,

138 l o a n A l b u, op. cit., pag. 114 -115, 119 -120; E . L u p a n, M. R ac hi ta , D .P o pes cu , op. cit., pag. 227 -228.

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

82
ȋntrucȃt ȋn cazul acestei simulații ambele părț i din contract u rmăresc ȋn mod
conștient ca efectele să se producă față de o terță persoană. Or, ȋn speță ,
contrascris ul invocat de reclama nt ca probă a simulației prin interpunere de
persoană nu a fost ȋncheiat ȋntre aceleași părți din contract urmăresc ȋn mod
conștient ca efectele să se producă față de o terță persoană. Or, ȋn speță ,
contrascrisul invocat de reclamant ca proba a simulației prin interpunere de
persoană nu a fost ȋncheiat ȋntre aceleași părți care au ȋ ncheiat actul pub lic, acesta
nefiind semnat de pȃrȃtă care a avut calitatea de cumpăratoare ȋn actul autentic de
vȃnzare -cumpă rare cu privire la care se solicita a se constata ex istența simulației ș i
prin urmare nu poate fi opozabil acesteia .
2. Curtea Supremă de Justiție, Secția civilă , decizia nr. 1052 din 12
martie 2002.
Rezoluțiunea poate fi pronunțată pentru neexecutarea de că tre una dintre
părțile antecontractului a obligați ei de a prezenta, ȋn vederea autentificării
contractului de vȃnzare -cumpă rare, a extrasului de carte funciară din care să
rezulte că imobilul e ste liber de sarcini, chiar dacă ȋ n antecontract nu a fost
inserat ă o clauză privind inexistența unei sarcini ȋ n cartea funciara.
Prin sentința civilă nr.473 din 21 septembrie 2000, Tribun alul Cluj a respins
ca nefondată acț iunea reclamantei S.C. „V.P.C OM" SRL prin care a solicitat, ȋn
contradictoriu cu pȃrȃț ii A.M. si A .D., sa se dispună rezoluțiunea antecontractulu i
de vȃnzare -cumpărare imobiliară și a actului adiț ional, pentru neexecutare din
culpă exclusivă a pȃrȃților, precum ș i obligarea acestora la plata dublului arvunei.
Pentru a pronunța această hotărȃre, instanța a reținut ca ȋntre părț i, prin
intermediul un ei agenții imobiliare, s -a ȋncheiat un antecontract de vȃnzare –
cumpărare, prin care reclamanta cumpără de la pȃ rȃți un imobil ; reclamanta urma
să achite o arvună, iar restul prețului la datele stabilite ȋ n contract, urmȃ nd ca
imobilul sa fie intabulat ȋn momentul achitării integrale a preț ului.

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

83
S-a mai reținut că reclamanta a fost ȋnștiințată de catre agenția
imobiliară că imobilu l este grevat de sarcini, existȃnd o ipotecă ȋn favoarea
unei bănci ș i fiind nota te mai multe acțiuni ȋn pretenț ii ale unor pers oane
fizice.
La data de 7 iunie 1999, parțile au ȋncheiat un act adițional prin care
prețul a fost redus și s -a prelungit scadenț a primei rate, restul clauze lor
privind modalitatea de plată ramȃnȃ nd valabile.
La data de 30 iunie 1 999, reclamanta a convocat pe pȃrȃți ȋn vederea
ȋncheierii actului autentic, motivȃ nd c ă doreste să achite anticipat restul
prețului, ȋnsă nu s -a dovedit că ea avea la acea dată ȋntreaga suma datorată .
IÎ consecință, prima instantă, stabilind că reclamanta este cea care nu
și-a respectat obligațiile contractuale cu rea -credință, a respins acț iunea.
Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă nr.59 din 8 martie 2001, a
admis apelul impotriva sentinței pe care a schimbat -o, ȋn sensul că a admis
acțunea reclamantei și a dispus rezoluțiune a antecontractului de vȃ nzare –
cump ărare și a actului adițional, obligȃnd pe pȃ rȃți să plateasc ă reclamantei
dublul arvunei.
Recursul pȃrȃț ilor este nefondat.
În mod corect, prima instanță a reținut ca, la ȋncheierea antecontractului de
vȃnzare -cumpărare, p ȃrȃții vȃ nzatori au prez entat un extras C.f. mai vechi și au
declarat că imobilul nu este grev at de sarcini, reclamanta aflȃnd ulterior că asupra
imobilului este ȋnscrisă o ipotecă și sunt notate mai multe acțiuni, situație ȋn care a
dorit să urgenteze ȋnc heierea contractului ȋn formă autentică, sub condiția ca
imobilul să fie fără sarcini.
De asem enea, s -a reținut corect că reclamanta a notificat pȃrȃților că
va achita prețul integral, aceștia urmȃ nd să prezint e cu un extras de carte
funciară fără sarcini.

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

84
Întrucȃt la data de 30 iunie 1999 pȃrȃții, convocați de reclamantă, s -au
ȋnfățiș at la notaria t, ȋnsă nu au prezentat un extras C.f. fă ră sarcini privind imobilul
ȋn litigiu, ȋ n timp ce reclamanta s-a prezentat cu suma reprezentȃnd prețul
imobilului, culpa pȃrȃților este evidentă .
Pe de altă parte, este nefondat ă și critica pȃrȃț ilor cu privire la lipsa
temeiului juridic pentru admiterea ac țiunii, potrivit căreia rezoluțiunea nu s -ar
putea pronunța decȃt dacă ȋn convenție ar fi fost o clauză privind inexist ența unei
sarcini ȋ n C.f.
Dacă ȋ ntr-un contract b ilateral unul dintre contractanți nu -și execu tă obligația,
celălalt va putea să urmărească executarea ei sau să ceară instanței rezoluț iunea
contractului; aceastț posibilitate de a alege este o favoare creat ă de legiuitor părții
care a executat sau declară că este gata să -și execute obligaț iile.
Acest drept de opțiune este prevă zut de art. 1020 C.civ., potrivit căruia
condiția rezolutorie este subȃnț eleas ă ȋntotdeauna ȋ n contractele sinalagmatice.
În legatură cu obligarea recurenț ilor la rest ituirea dublului arvunii, se reține
că, ȋn antecontract s -a prevă zut, ȋn mod expres, că nerespectarea acestor clauze
obligă vȃnză torul la plata dubl ului arvunii primite de la cumpărător ș i, ca ata re,
conform art.969 C.civ. , ȋn mod legal p ȃrȃții -recurenți au fost obligaț i la restituirea
dublului arvunii.

3. Curtea Supremă de Justiție – Secția civilă , decizia nr. 3412 din 9
octombrie 2002.
Lega t cu titlu particular sub condiție suspensivă avȃ nd ca o biect un imobil
abuziv naț ionaliz at. Efecte. Calitatea procesuală activă a legatarului de a revendica
imobilul.Legatul cu titlu particular, institu it asupra unui imobil abuziv
naționalizat, sub condiția retrocedării, conferă legatarului calitatea procesua lă
activă de a revendica im obilul de la stat.

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

85
Prin sentința civilă nr.711 din 2 1 iunie 2000, Tribunalul București a
admis excepția lipsei calităț ii procesuale act ive a reclamantei D.A.R. care,
ȋn contradi ctoriu cu C.G.M.B., U.V., U.M. ș i I.A.V., a solicita t instanței să
constate că imobilul ȋn litigiu a fost abuziv naționalizat, iar contractul de
vȃnzare -cumpărare prin care pȃrȃ ta I.A. V. a dobandit imobilul, precum și
contractul de schimb ȋncheiat de aceasta cu pȃrȃții U.V. ș i U.M. sunt lovite
de nulitate a bsolută .
În motivarea senti nței, privitor la excepție, instanț a a re ținut că certificatul de
moștenitor invocat de reclamantă atestă calitatea de legatar cu titlu particular a
reclamantei asupra unor bunuri determinate individual ȋ n certificat, printre car e nu
este menționat ș i apar tamentul revendicat, care figureaz ă numai ȋ ntr-un codic il
ȋntocmit de numita H.P.S. la 5 iulie 1994 și care conț ine lega te cu titlu particular
privind șase imobile, toate afectate de condiția suspensivă ca aceste imobile să -i
revină testatoarei prin "desna ționalizare".
În conformitate cu prevederil e art.925 C.civ., prima instanță a reținut
că dispoziția testamentară din codicil este făcută sub condi ție suspensivă și
devine caducă ȋn cazul ȋn care legatarul a murit ȋnaintea ȋndeplinirii
condiției. Întrucȃt, ȋn cauză, testatoarea a decedat ȋnainte de ȋndeplinirea
condiției, s -a apreciat că legatul invocat de reclamantă avȃ nd ca obiect
apartamentul revendicat este caduc, astfel ȋncȃ t recla manta nu are calitate
procesuală activă ȋn cauză .
Prin decizia nr.35 din 24 ianua rie 2001, Curtea de Apel București,
secția a IV -a civilă , a admi s apelul reclamantei, a desființat sentința
tribunalului ș i a trimi s cauza spre rejudecare aceluiaș i tribu nal, cu
motivarea că tribunalul a facut o greșită aplicare a prevederilor art. 925
C.civ., ȋntrucȃ t acest text se refer ă la decesul legatarului ȋnainte de

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

86
ȋndeplinirea condiț iei sus pensive, ceea ce nu este cazul ȋn speță .Recursurile
declarate de pȃrătii I.A., U.V. si U.M. sunt nefondate .
Astfel, recurenții au susținut, ȋn esență, că soluția instanței de apel este
gresită , deoarece intimata nu este legatară asupr a apartamentului revendicat decȃt
sub condiția suspensivă a revenirii imobilului ȋ n patrimoniul testatoarei, care ȋnsă
a decedat ȋnaintea ȋndeplinirii acestei condiții. De ase menea, au mai susținut că art.
978 C.civ., invocat de instanța de apel ȋn motivare, nu se aplică interpretării
testamentelor, astfel ȋncȃt, ȋn mod greșit instanța de apel a reț inut, ȋ n baza art.
1016 C.civ. că, ȋn speță, acțiunea ȋ n revendicare este un mij loc de apărare ș i
conservare a dr eptului de proprietate. Totodată, decizia instanței de apel a fost
criticată și pentru considerentul că nu s -a facut nici o referire ȋ n motivare la art.
926 C .civ., text pe care reclamanta ș i-a fondat apelul, fiind examinat doar art. 925
C.civ., iar, pe de altă parte, din certificatul de moș tenitor depus la dosar nu rezultă
și calitatea de moș tenitoare a rec lamantei asupra apartamentului ȋ n litigiu.
În speță , testamentul, ca act juridic unilateral mortis causa , cuprinde atȃt
doua legate – unul avȃ nd ca obiect un apartament situat ȋ n imobilul din litigiu și
celălalt un loc de veci, ambele fiind pure și simple, adică neafectate de nici o
modalitate , cȃt și legatele menționate ȋ n codicil -parte intcgrantă a test amentului
care s e supun acelorași reguli și au aceeași valoare juridică ca și testamentul –
avȃnd ca obiect mai multe bunuri indivi dual determinate, printre care ș i
apart amentul revendicat de reclamantă , deci tot legate cu titlu particul ar, dar toate
afectate de condiț ia suspensiv ă "dacă vor reveni la proprietar prin
desnaț ionalizare".
Beneficiara t estamentului, a legatelor pure și simple, ca și a legatelor sub
condiție suspensivă, este intimat a – reclamantă .
La data ȋ ntocmirii testamentului, 26 iunie 1975, posi bilitatea r evenirii
imobilelor ȋn patrimoniul foș tilor proprietari nu există , dar ulterior o atare

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

87
posibilitate a aparut și, ȋ n temeiul ei, la 5 iulie 1994, testatoarea a redactat
codicilul. De al tfel, autoarea testamentului a ș i valorificat posibilitatea
redobȃndiri i imobilelor naționalizate ȋ n baza Decre tului nr.92/1950,
promovȃnd o actiune ȋn instanță pentru obț inerea apartame ntului nr.l din
imobilul aflat ȋn litigiu, finalizată dupa decesul ei, printr -o hotărȃ re
judecătorească .
În calitate de titulară a legatelor sub condiție suspensivă, intimata –
reclamantă este ȋndreptățită să acționeze ȋn instanță, ȋ n temeiul art. 1016
C.civ., corect invocat de instanța de apel, potrivit căruia "creditorul poate,
ȋnainte de ȋndeplinirea condiției, să exercite toate a ctele conserv atoare
dreptului să u".
Actele de conservare ȋnglobează toate actele prin care se tinde la
evitarea pierderii materiale sau dispariț iei ju ridice a unui drept, iar
"desnaț ionalizarea", la care face referire codicilu l, nu se produce de drept,
adică ȋ n pute rea legii, ceea ce face necesară promovarea unei acț iuni prin
care legatara reia exerciț iul dreptului de proprietate, drept pe care autoarea
ei, dacă se dovedește o naționalizare abuzivă a imob ilului, nu 1 -a pierdut
niciodată .
Din acest motiv, ȋn condițiile a nalizate, acțiunea ȋ n revendicare
poate constitui un mijloc de aparare ș i, sub un anumit aspect, chiar de
conservare a dreptului de propri etate, cum a calificat -o instanț a de apel . În
acest context, este fă ră relevanță juridică susținerea recurenților U.V. si
U.M., ȋn sensul că instanț a de apel a omis a analiza preved erile art.926
C.civ., chiar dacă a fost evocat de intimata -reclamantă ȋn apelul ei, iar, pe
de altă parte, prevederile art.978 C.civ. conț in reguli d e interpretare nu
doar a convenț iilor, ci a oricarui act juridic, inclusiv a unui act juridic
unilateral morti s causa, cum este testamentul. În ceea ce priveș te art.925

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

88
C.civ., textul se refer ă la legatar, iar nu l a testator, cum greșit a reținut tribunalul,
ȋn sensul că legatarul trebuie să fie ȋn viață atȃt ȋ n mom entul decesului testatorului,
cȃt și ȋn momentul ȋndeplinirii condiț iei suspen sive care se poate realiza oricȃnd,
ȋnainte sau dupa decesul testatorului.

4. Curtea Supremă de Justiție, Secția civilă, Decizia nr. 1832/1992
(Simulaț ie. Act s ecret. Opozabilitate).
Potrivit prevederilor art. 1175 C. civ., actul secret care modifi că, un act
public nu poate avea putere decȃt ȋntre părțile contractante ș i succesorii lor
universali. În afara regulii enunțate, art. 1175 (teza finală) cuprinde și o a doua
regulă, referitoare la terț i, potrivit c ăreia actul secret nu poate avea nici un efect ȋn
contra altor persoane. Deși art. 1175 (teza finală) se marginește să dispună că actul
secret nu poate avea nici un efect contra altor persoane, el permite, impli cit, ca un
atare act sa fie invocat de terti, in beneficiul lor, astfel cum le dicteaza interesele.
S-a pretins de pȃrȃta că actul public este fictiv, deoarece ȋ ntre pa rțile
contractante a intervenit un acord simulatoriu pentru neutralizarea efectelor
ȋnstrăinării ȋn scopul că apartamentul să rămȃna pe mai departe ȋn proprietatea
vȃnzătorilor, iar terții să fie amăgiți asupra ȋnsăși existenței operaț iunii juridice.
Fiind ȋn situația unei simulații prin care, după cum se pretinde, s -a urmă rit
neutralizarea e fectelor actului aparent, simulația care presupune doar existența
unui acord simulatoriu, fără a mai fi necesară ȋntocmirea unui ȋnscris secret, ȋ n
care sa se materiali zeze ȋnțelegerea ocultă a parților, instanțele nu pot pretinde
părții să facă dovada ins crisului secret.

5. Curtea de Apel Galați, Secția civilă , Decizia nr. 372 /2001 (Contract
cu clauza penală, simulație, neindeplinirea condiției existenței ș i a unui act
juridic secret).

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

89
Prin sentinț a civil ă nr. 8899 din 15 decembrie a Tribuna lului Galați s –
a admis acțiunea și pȃ rata a fost obligată să platească 18.845.927 lei cu titlu
de preț, 17.385.367 lei – penalități ȋntȃrziere ș i 2.848.000 lei c heltuieli
pentru neplata cantităț ii de tabla din contractul nr. 124/18 mai 1999 ȋ n care
s-a stipulat și clauz a penală .Apelanta pȃrȃtă a invocat faptul că parțile au
ȋncheiat un act simul at contractul nr. 124/1999, susținȃ nd c ă ȋn realitate
acesta reprezintă un act de compensare. Este cunoscut că simulația
reprezintă o operație juridică constȃnd ȋ n ȋncheierea un ui act juridic aparent,
menit să dea impresia creării unei situaț ii juridice diferite de cea reală si
ȋncheierea concomitentă a unui alt act juridic secret privind adevarat ele
raporturi juridice dintre părț i.
Apelanta, care a invocat caracterul de act aparent al con tractului nr.
124/1999, contestȃ nd valabilitatea clauzei pe nale, nu a facut dovada
existenței concomitente ș i a unui act juridic secre t pentru a fi indeplinite
condițiile simulaț iei. În atare situație, clauza penală care a fost stipu lată ȃn
contract iși produce pe deplin efecte j uridice, fiind datorate penalitățile de
ȋntȃrziere pretinse prin acțiune, hotărȃrea pronunțată de instanța de fond
fiind legală .

CONCLUZII

În sistemul nostru de drept – ca și ȋn cel francez – de inspirație
individualistă, ș i liberală , "actul jur idic este o manifestare de voință reală și
rațională ", astfel că, ȋn caz de conflict ȋntre voința internă și cea externă
(sau declarată ), se acordă importanță celei dintȃ i.
Principiul relativităț ii efectelor actului juridic civil prev azut ȋn Codul
civil romȃ n in art. 973 instituie regula conform căreia nimeni nu poate să

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

90
dobȃndească drepturi sau să -și asume obligații fără propriul să u consim țămȃnt. Un
act ȋncheiat ȋ ntre anu mite persoane nu trebuie nici să avantajeze și nici să
dezavant ajeze alt e persoane.
Textul art. 973 nu este ȋnsă decȃt o traducere incompletă a art. 1165
C.civ.fr. care prevede urmatoarele: "Con vențiile nu au efect decȃt ȋ ntre părț ile
contractant e; ele nu pot prejudicia pe terți și nici nu le profită ".
Este logic, moral și legal ca efectele juridice să se refere doar la acele
persoane – subiecte de drept – care l e-au creat. S -a afirmat chiar că "una dintre
funcțiile contractu lui este aceea de a determina părț ile"139.
Este logic, ȋ ntruc ȃt premi sa majoră a acestor efecte, sursa lor generatoare, o
constituie voința părților, dorința lor de a dobȃndi drepturi și de a -și asuma
obligaț ii. Este moral, deoarece, potrivit unui postulat kantian: "o persoană nu
poate fi supus ă unei alte legi decȃt aceia p e care și -a dat -o ea insăși singură sau
ȋn acord cu o alta"140. Este legal pentru că este prevazută de normele ȋn vigoare, ȋn
speța art. 969 Codul civil romȃ n, 1165 Codul civil fra ncez, art. 1376 Codul civil al
Țarilor de Jos, art. 1275 Codul civil spaniol, art. 1372 Codul civil italian, art. 1165
Codul civil belgian, a rt. 1952 Codul civil etiopean. Î n common law, nefacȃndu -se
distincția romanista ȋntre drepturile reale ș i drepturile de creanță, nu există texte
corespunzatoare celo r exemplificate, dar se recu noaște mult timp ceea ce se
numeș te interference with contractual relations , adică "sancț ionarea
complicității terț ului", ceea ce echivalează cu recunoaș terea, implicită a existenț ei
unor efecte indirecte sau externe ce derivă din contract.
Principiul relativităț ii efectelo r contractului a fost inspirat ș i fundamentat de
filosofia dreptului din cea de -a doua jumă tate a s ecolului al XlX -lea, potrivit

139 Christian Atias, Precis elementaire. Contentieux contractuel ; Librairie de
l'Universite d'Aix en Provence, 2001, nr.47, pag. 63.
140 Emmanuel Kant "Doctrine du droit" trad. J. Barni, Paris, 1918, p. 28

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

91
căreia obligația contractuală are d rept izvor voința părților, a indivizilor liberi și
aflați la baza edificiului social ș i juridic; de aici celebra expresie ȋmprimutată din
opera kantiană : "autonomia vointei "141și tot de aici, un alt postulat, corolar al celui
dintȃ i: "voința liberă a indi vizilor nu poate fi decȃ t just ă. Ceea ce e ste contractual
nu po ate fi decȃ t just"142.
Așadar, orică rei persoane care nu este parte la un contract nu i se
poate impune executarea acelui contract. "Încă de acum aproape un secol și
jumatate, instanta supremă franceză, ȋn legatură cu un contract transla tiv
de proprietate, p ostula forț a probant ă a acestuia față de terți, cărora nu li
se poate cere să -1 execut e dar li se poate opune existenț a contractului"143
Sunt, așadar, stră ini de ele, dar nu cu totul dezinteresa ți, fiindca ă indirect, ei
sunt, adeseori, beneficiarii efctelor juridice produse, ori trebuie să le
suporte.
Opozabilitatea efe ctelor actului juridic civil față de părți și, numai ȋ n anumite
cazuri expres prevazute de lege, față de terți, avȃ nd drept fundam ent principiul
relativității, nu este consacrată explicit decȃt ȋn art. 110 din Codul civil senegalez,
astfel: "Contractul nu produce obligații pentru terți decȃt ȋ n cazurile prevazute de
lege. Totuși, contractul le este opozabil ȋ n măsura ȋn care el creează o situație
juridicăpe care terț ii nu o pot ignora".
"Inopoza bilitatea semnifică ȋn drept, pe de o parte, insuficientă unui
act față de terți, permițȃnd acestora să il ignore nu numai ȋn considerarea

141 Principiul autonomiei de voin ță a fost preluat ȋn Franț a de C. Aubry si C. Rau, in Cours de droit civil francais d' apres
de C. Zahariae, ed.a -IV-a, 1869, inspirati de cartea lui K. S. Zahariae von Lingenthal.
142 Fiecare individ este cel mai bun apărător al propriilor interese: "cȃnd cineva decide un lucru ȋ n privinta alt uia, este
posibil ca acestuia să -i facă o injustiț ie; dar orice injustiție este imposibilă cȃnd el decide pentru el insuș i" – spunea Kant,
op.cit. ,pag. 169.
143 H. Capitant, F. Terre, Y.Lequette, Les grand arrets de la jurisprudence civil, Dalloz,! le ed.,t.I,nr. 77 -78, pag.
383.

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

92
faptului că ei, fiind străini de acel act, nu sunt direct obligați să ȋl respecte ori să
suporte consecințele lui, da r și ȋn considerarea faptului că actul nu respectă
normele de ordine publică (de exmplu: simulația, neindeplinirea formalității
publicităț ii); pe de altă parte semnifică uneori un gen de inadmis ibilitate a unor
mijloace de apă rare".144
În dreptul nost ru nu e xistă o acțiune specifică la dispozi ția terțului; el va
acționa după caz, prin contestație, acțiune oblică etc.
Dreptul francez a consacrat la dispoziția terțului o cale extraordinară de atac
numită Jierce oppozition – opoziția terț ului. Originea in stituț iei o constituie
Ordonanta Villers -Cotteret din august 1539; Ordonanța din aprilie 1667 consacră
legislativ tierce oppozition , iar Codul de procedură civilă din 1806 a preluat
elementele esențiale ale acestei ordonanțe; acest lucru s -a repetat și ȋ n noul co d de
procedură civilă ȋ n art. 582 -592. P rin aceasta acțiune terț ul poate pretin de
retractarea sau reformarea, ȋn profitul să u, a unei hotarari judecătoreș ti.
În doctrina franceză instituț ia "opozitiei tertului' este controversată: fie este
considerată inut ilă, fie este recomandată ca facultativă. Ar fi inutilă ȋntrucȃt
hotararea judecătorească , neav ȃnd autoritate de lucru judecat decȃt ȋntre pă rți,
"terțul poate rămȃne ȋntr -o atitudine pasivă comod ă2 73" ȋn dreptul nostru, ȋn fața
unei hotărȃri ce i s -a opu s, terțul, printr -o simplă apărare ȋn fond, fără a pune ȋn
discuție legalitatea ș i temeinicia h otărȃ rii, ar putea invoca, spre exemplu,
neȋndeplinirea unor condiț ii specifice de opozabilitat e.

144În acest sens: E. Glasson, A. Tissier, R. Morel, Traite Theorique et pratique
d'organisation judiciaire, de competence et de procedure civil, 3e ed Sirey, 1925, t.3,
nr. 98; E. Garsonnet, Ch. Cesar -Bra, Traite Theorique et pratique de procedure civil
et commerciale, 2e ed Sirey, 18 38, t.4, pag. 653. Opinia conform că reia tierce oppozition
trebuie să fie facultativț este majoritară ȋn doctrina franceză .

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

93
Promisiunea de porte -fort (promesse de porte -fort) este convenț ia
prin care promite ntul numit porte -fort, se obligă față de contractant,
beneficiarul eventual al promisiunii, ca se va face forte (se porter fort) spre
a determina pe o a treia persoană să ȋncheie un act sau să ratifice un act deja
existent.
Excepție de la principiul relativităț ii efectelor actului juridic civil
considerate de unii autori aparentă iar de alții reală, convenția de porte -fort
este prevăzută expres de Codul civil francez ȋ n art. 1120. Codul civil romȃ n
nu face referire expres la această conv enție, dar admisibilitatea ei se deduce
atȃt din principii și reguli formulate ȋn doctrină, cȃt și din aplicații ale
acesteia ȋn legislaț ie. Un exemplu ȋ n acest sens ȋl constituie situaț ia
moștenitorilor chemaț i la o succe siune, unii fiind minori iar alții fiind
majori, ȋn scopul de a se realiza ȋmpărțeala de bună -ințelegere și nu prin
justiț ie, tutorii min orilor pot promite că minorii cȃnd vor fi majori, vor
ratifica ȋmpărțeala făcută . Stipul ația pentru altul reprezintă convenția prin care o persoană,
numi tă promitent, se obligă față de o alta persoană, numită beneficiar, ȋn
numele ș i pe seama unei a treia persoane ȋnsă fără ȋ mputernicirea acesteia.
În consecință celor ară tate de principiul re lativității, actul ȋncheiat
ȋntre doua persoane prin care a tr eia devine debitor al actului fără
consimțămȃ ntul sau este lovit de nulitate.
Spre deosebire de Codul civil romȃ n care nu prevede expres stipulaț ia
pentru altul, Codul civil francez o interzice, ȋn principiu, ȋn art. 1119 dar
prevede o excepție in art. 1121, fără a -i preciza riguros condițiile și efectele;
acest din urmă text di n Codul civil francez dispune că: stipulația pentru altul
este valabila cȃnd ea este sub condițiunea unei stipulaț ii ce se f ace pentru
sine sau a unei donațiuni făcută altuia, putȃnd a se stipula ȋn același timp

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

94
pentru sine și pentru altul, și fiind de ajuns să se arate un interes person al pentru
stipulant, fie chiar ș i moral.
Tot ca o excepț ie, art. 881 din Codul civil aus triac admite stipulația pentru
altul, ȋntr -o formulare, ȋnsă, și mai vagă decȃt cea franceză. ȋ n schimb, prin art.
328-335 al e Codului civil german, stipulaț ia pentru altul este reglementată
precizȃndu -se că "terțul dobȃndeș te direct dreptul de a cere prestaț ie",
specificȃ ndu-se astfel elementele ei esenț iale.
Instanța supremă franceză a avansat ideea unei stipulaț ii tacite pentru altul,
respectiv "ȋn favoarea moș tenitorilor victimei p arte ȋ ntr-un contra ct de transport,
ca urmare a neȋ ndeplinirii obligaț iei de securitate"145. Dreptul constituit ȋn
favoarea terților este un drept direct și propriu, intrȃnd direct ȋn patrimoniul
acestuia ȋnca de la ȋncheierea contractului ȋntre stipulant ș i promitent. De
asemenea, instanța supremă franceză a decis ca, ȋntrucȃt terțul beneficiază de un
drept direct, acesta constituie un obstac ol ȋn fața pretențiilor sindicului, atunci
cȃnd st ipulantul devine falit. Existența unui drept direct ȋmpiedica executarea
obligațiilor față de creditorii stipulantului. Aceș tia din urm ă nu pot emite, astfel,
nici o pretenț ie asupra su melor datorate de pro mitent terțului beneficiar. Din
același motiv, moș tenitorii stipulantului nu pot cere nici raportul, nici reducțiunea
avantajelor dobȃndite de terț ul beneficiar.
Jurisprudența france ză mai veche, ȋnsă, și -a motivat soluț iile de
admisibilitate a stipulaț iei prin teoria ofertei. Conform acestei teorii, conceput ă ȋn
secolul al XlX -lea, stipulaț ia pe ntru altul ar avea doua etape: ȋn prima etapă,
stipulantul dobȃndește un drept ȋ mpotriva p romitentului; ȋn a doua etapă ,
promitentul ofera acest drept terț ului bene ficiar.
Stipulația pentru altul nu -și poate produce efectele ȋ n baza acestei teorii din
urmatoarele motive:

145 H. Capitant, F. Terre; Y. Lequette, op.cit., pag.552 -553.

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

95
□ ea nesocotește voința stipulantului și a promitentului care, ȋ n realitate,
ȋncheie un contract pentru ca terțul beneficiar să dobȃndească un drept p ropriu;
□ stipulația este mai mult decȃt o ofertă ; ea con stituie conferirea unui drept
cȃștigat ȋn favoarea terțului beneficiar ș i acest drept trebuie privit ca irevocabil
(ȋn afară de cazul ȋn care părțile ș i-ar fi rezolvat explicit sau implicit dreptul de
a-1 revoca);
□ teoria consideră terțul succesor al stipulantului și ca dreptul dobȃ ndit de
el ar fi trecut mai ȋntȃ i prin patrimonial stipulantului, cu toate ca dreptul
tertului se naste direct in patrimoniul sau;
□ teoria este inexactă și pentru ca s e pretinde că dreptul terțului ar lua
naștere numai ca efect al acceptării sale ș i numai din acel moment.
În unele legislaț ii, ca cea elveț iana (art. 1 12 CO – Codul federal al obligațiilor), se
face distincție ȋntre: stipulația imperfectă la care terț ul are doar dreptu l de a primi
beneficiul stipulației și stipulația perfecta, la care terțul are la nevoie ș i dreptul de
a reclama prin jus tiție executarea stipulaț iei.
In dreptul romȃn (ca de altfel și ȋn cel francez), această distincție este
irelevantă , ȋntru cȃt terțul are față de promitent un drept direct ȋn temeiul
căruia poate reclama, ȋ n toa te cazurile, executarea stipulaț iei.
Actele ȋ ncheiate de debitor ȋ n frauda creditorilor lor chi rografari vor
putea fi anulate ȋn instanță prin acț iunea revocatorie ( pauliana).
Codul civil romȃn prevede ȋ n art. 975 ca ori ce creditor chirografar
poate să atace actele viclene făcute de debitor ȋ n prejudiciul drepturilor lor.
Art. 1167 C. civ. fr. prevede numai frauda, ș i nu prjudiciul.
Constatarea numai a fraude i debitorulu i nu este suficientă pentru dovedirea
prejudiciului suferit de creditor. Astfel, prejudiciul trebuie constatat
independent de fraudă .

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

96
Prejudiciul este o chesti une de fapt ce poate fi dovedită de cre ditor prin
orice mijloc de probă, constatarea acesteia fii nd lăsată la aprecierea judecă torului.
Admiterea acțiunii pauliene va depinde, ȋn primul rȃn d, de posibilitatea
debitorului de a acope ri cu bunurile existente ȋn patrimoniul sau a creanț ei
creditorului chirografar. Dacă creanța depășeș te posibilitatea deb itorului de a o
acoperi, instanț a va hotari anularea actelor pe care debitorul le -a ȋncheiat ȋ n
prejudiciul creditorului.
Potrivit art. 1175 C.civ. romȃn, creditorii ș i succesorii particu lari pot
nesocoti actul secret și să considere ca valabil actul aparen t, dacă au fost de bună –
credință. Tot ȋ n temeiul art. 1175 exista "posibilitatea creditorilor de a se prevala
de actul secret "146, ȋn acelaș i sens, prin interpretarea extensivă a art. 1321 din
Codul civil francez, s -a admis "opțiunea terț ului"147. Dacă totuși terții iși invocă
opțiunea diferit ȋn raport cu una și aceeași operațiune juridică , vor avea preferință
cei care invocă actul ostensibil. Numai ȋ n acest mod se poate asigura protecția
celui de bună -credință ȋn raport cu o situație aparentă .
În dreptul nost ru civil, forț a obligatorie a actelo r juridice civile este
exceptată ȋn cazul prevă zut de art. 1552 pet.3 C. civ.: mandatul s e stinge prin
moartea, interdicția, nesolvabilitatea ș i falimentul ori a mandantului, ori a
mandatarului. Art. 2003 din Codul civil francez corespunzator art. 1552 din codul
civil romȃnesc prevedea moartea naturală sau civilă. Instituția juridică a morții
civile nu -și mai gasește aplicarea ȋn dreptul civil francez (ca și ȋn dreptul romȃnesc
unde nu a existat niciodată) ca urmare a des ființarii acesteia pr in legea din 31 mai
1854. O altă schimbare intervenită ȋ n codul civil fr ancez este ȋ nlocuirea expresiei
I'interdiction cu expresia la tutelle des majeurs .

146 C.Hamangiu, I. Roseti Balanescu, Al. Baicolanu, pp . cit., pag. 525.
147 Claude Ophele, Simulation , in Repertoire de droit civil", t.IX, Dalloz, 2000 -2eme, a jour, nr. 59.

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

97
Tot ca o excepție la principiul forței obligatorie este și cazul prevăzut
de art . 1439 C.civ. romȃ nesc. Textul art. 1741 din Codul civil francez omite
ȋn această situa ție cuvintele "sau s -a făcut netrebnic spre obișnuita
ȋntrebuinț are". Așadar, potrivit reglementării franceze amintite, desființarea
contractului de locațiune are loc cȃ nd lucrul a pierit ȋ n totalitate.
În dreptul francez, teoria impreviziunii, ca și ȋn dreptul romȃn, nu a
fost acceptată de la inceput și ȋn totalitate. La instanțele din Franța există
ȋncă divergenț e cu privire la admisibilitatea regulii rebus sic standibu s.
Astfel, instanț ele administrative au considerat argumentele teoriei
impreviziunii ca fiind realiste. Apli carea rigidă a principiului forț ei
obligatorii nu se poate justifica ȋn cazul existenței unei disproporții vădită
ȋntre valorile prestației. Prin fa ptul că nu au prevăzut situaț ia unei crize
economice, devalorizare accentuat ă a monedei naț ionale, parț ile, de fapt, au
subȋnț eles condiția ca ȋmprejurările ȋn care s -a ȋncheiat actul juridic să
rămȃna aceleași pe tot parcursul executării acestuia. Așadar, ȋn materie de
contract e administrative, nevoia asigurării continuității serviciilor publice a
făcut ca regula rebus sic standibus să prevaleze asupra forț ei obligatorii a
actelor juridice. În instanț ele civile teoria nu a fost acceptată atȃ t de uș or.
Legiuitorul francez a prevăzut, ȋnsă, situația ȋn care injustețea
rezultată din executarea contractelor ar fi intol erabilă, impunȃnd sau
favorizȃ nd rev izuirea clauzelor contractuale ȋn acord cu modificarea
ȋmprejurărilor economice ȋ n caz de razboi, crize econo mice etc. (de
exemplu: Legea co nversiunii datoriilor agricole ș i urbane din 1933).
De asemenea, ȋ nsăși părț ile au ȋncercat s ă prevină consecințele
instabilităț ii economice pr in clauze convenț ionale de revizuire.
Art. 1718 C. civ. romȃn, care prevede situaț ia creditorilor
chirografari, corespunde art. 2092 C.civ. francez si art.7 C.civ. belgian.

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

98
Textul nostru, care reproduce textul b elgian, este mai bine redactat ȋn această
privință decȃ t textul francez, acesta din urmă dispunȃ nd "oricine se obliga"
(s'oblig e). Textul francez, ast fel cum este redactat, se referă numai la obligații
convenționale, pe cȃnd ȋ n specie es te vorba de orice fel de obligaț ii indiferent de
izvorul lor.
Cont ractele sinalagmatice produc, așa cum am arătat mai ȋ nainte, efecte
specifice, d iferite de celelalte contracte. Între cazurile care ilustrează excepț ia de
neexecutare a contractului se află și dreptul de retenție. Codul civil romȃn nu
reglementează , cu caracter de principiu, dreptul de retenție, recunoscȃndu -1 numai
ȋn unele materii c um este cazul art. 1322 si art. 1323. "Codul civil german
reglementează dreptul de retenț ie la art . 213 -214, fiind unui dintre puținele texte
de lege care conț in o reglement are generală pentru această materie"148. De
asem enea, Codul civil elveț ian conpu ne no rme generale cu privire la dreptul de
retenție ȋ n art. 895 -898; la fel, Codul civil grec, ȋ n art. 525 -529. Noul cod civil
italian nu conț ine o reglementare expresa a dreptului de retenție, iar ȋn ceea ce
privește dreptul mexican, ȋn jurisprudența acestei ț ări, Curtea Supremă de Justiție
s-a pronunțat ȋn sensul că "dreptul de retenț ie nu es te un mod de stingere al
obligaț iei"149.

148 Code civil allemande t loi d'introduction, tradus si adnotat de O. De Meulenaere, pag.75 -76;
Burgeliches Gesetzbuch. Sonderausgabe zum 100 – jahrigen Jubi laum, 1896 -1996, pag. 68.
149 Curtea Supremă de Justiț ie, sectia a Il -a, deciz ie din 1992, in Decizii ale Curții Supreme de
Justiț ie din Mexic, pag. 356.

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

99
B I B L I O G R A F I E

I. LEGISIAȚ IE

□ Codul civil
□ Codul comercial
□ Legea nr. 1 14/1996, privind contractul de ȋ nchiriere
□ Legea nr. 136/ 1995, privind contractul de asigurare
□ Legea nr.8/199 6, privind drepturile de autor ș i drepturile conexe
□ Legea nr. 17/1994, pentru prelungirea sau reȋnnoirea contractelor de
ȋnchiriere privind unele supraf ețe locative
□ Legea nr.31/1990, privind societăț ile comerciale
□ Legea nr.64/19 95, privind procedura reorganizării judiciare ș i a
falimentului
□ Legea nr. 134/1995, legea petrolului
□ Legea nr.219/1998, privind regimul concesiunilor
□ O.U.G. nr.25/1997, privind adopț ia

II. TRATATE, CURSURI, MONOGRAFII

□ C.States cu, C. Bȃ rsan, Drept civil – Teoria generală a obligaț iilor, Ed. All,
1993;
□ C.Hamangiu, I. Rosseti Bălă nescu, Al. B ăicoianu – Tratat de drept civil
romȃ n, Ed. All;
□ D. Cosma – Teoria generală a actului juridic, Ed. Științifică, Bucureș ti,
1969;
□ Emil Poenaru – Drept civil, vol.1, Ed. Europa Nova, Bucureș ti, 1994;
□ Fr. Deak – Moștenirea legală , Ed. Actami, Bucureș ti, 1994;
Gheorghe Beleiu – Drept civil romȃn. Introducere ȋ n dreptul civil.
Subiectele Dreptului civil, editia a IV -a, Casa de editură și presă "șans a"
S.R.L., Bucureș ti, 2000;

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

100

□ Gabriel Boroi – Drept civil.Pa rtea generala, Ed.All, 1998;
□ Giosan Lucia si Florea Magureanu – Drept civil, Ed. Universul juridic
Bucuresti 2004;
□ loan Albu – Drept civil. Contractul și ră spund erea contractual ă, Ed. Dacia,
1994 ;
□ Ion Dogaru – Drept civil romȃ n. Tratat, vol.1, Ed. Europa, Craiova, 1996 ;
□ Josif R. Urs, Smaranda Angheni – Drept civil, vol.1, Ed. Oscar Pri nt,
Bucureș ti, 1997; 1
□ Ion Filipescu – Drept civil. Teoria generală a obligaț iilor, Ed. Actami,
Bucureș ti, 1994;
□ L. Pop – Drept civil. Teoria generală a obligaț iilor, vol .1, Ed. Fundației
"Chemarea", Iaș i, 1993;
□ Mircea Muresan – Drept civil. Partea generală , Ed. Cordial Lex, Cluj
Napoca, 1994;
□ Paul Mircea Cosmovici – Drept civil. Obli gații. Legislaț ie, Ed . All,
Bucureș ti, 1996;
□ Paul Mircea Cosmovici – Introducere ȋ n dreptul civil, Ed. All, 1994 ;
□ Tudor R. Popescu – Drept civil, vol.1, Ed. Oscar Print, Bucure ști, 1994;

III. ARTICOLE SI STUDII DIN REVISTE DE SPECIALITATE

□ Revista "Drept ul" nr. 10 -11/1993 , Gr. Giurca, Gh. Beleiu, Teoria
impreviziunii – rebus sic standibus – ȋn dreptul rom ȃn.

EFECTELE ACTULUI J URIDIC CIVIL.ASPECTE TEORETICE Ș I PRACTICE

101