Efectele Abuzului In Familie Asupra Adaptarii Scolarului Mic
MINISTERUL EDUCATIEI SI CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE
UNIVERSITATEA DIN PETROȘANI
DEPARTAMENTUL DE PREGĂTIRE A PERSONALULUI DIDACTIC ȘI
FORMAREA CONTINUĂ
LUCRARE METODICO- ȘTIINȚTIFICĂ
PENTRU OBȚINEREA GRADULUI DIDACTIC I
ÎN ÎNVĂȚĂMĂNT
CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC
CANDIDAT MIHUT MIHAELA
PETROȘANI
2016
MINISTERUL EDUCATIEI SI CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE
UNIVERSITATEA DIN PETROȘANI
DEPARTAMENTUL DE PREGĂTIRE A PERSONALULUI DIDACTIC ȘI
FORMAREA CONTINUĂ
TITLUL LUCRĂRII
EFECTELE ABUZULUI IN FAMILIE ASUPRA ADAPTARII ȘCOLARULUI MIC
CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC
CANDIDAT MIHUT MIHAELA
PETROȘANI
2016
CUPRINS
ARGUMENT
CAP.I. FAMILIA CA MEDIU PROPICE DE DEZVOLTARE A COPILULUI
1.1 Funcțiile familiei
1.2 Violența intrafamilială și neglijarea copilului
1.3 Abuzul asupra copilului
13.1Considerații generale și factori favorizanți
1.3.2 Definiții și forme ale abuzului asupra copilului
1.3.3 Consecințe psihosociale asupra copilului
1.3.4. Factori determinanți ai abuzului
Cap II. CARACTERISTICILE ȘCOLARULUI MIC
Cap.III. ADAPTAREA ȘCOLARĂ
3.1. Dimensiunile adaptării școlare
3.2 . Influența factorilor intelectuali asupra adaptării școlare
3.3 Influenta factorilor intelectuali asupra adaptarii școlare
3.4 Influența factorilor motivaționali asupra adaptarii școlare
3.5 Forme ale adaptarii școlare
Cap. 4. ARIA ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII
Cap. 5. ANALIZA ȘI INTERPRETAREA DATELOR
Cap. VI: CONCLUZII ȘI SUGESTII
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
ARGUMENT
Familia reprezintă grupul social în care se asigură protecția și educația copilului. Din nefericire, nu toți copiii primesc suficienta căldură sufletească și afecțiune și sunt expuși unor tipuri și grade de neglijare diferite și unor comportamente abuzive din partea celor care ar trebui să le asigure un mediu adecvat dezvoltării.
De obicei, abuzurile grave se întâlnesc în cadrul familiilor unde lipsesc dragostea, încrederea reciprocă și respectul. Acestea au consecințe asupra procesului de dezvoltare și maturizarea psihocomportamentală a copilului. Se poate spune că în familiile abuzive slaba îndeplinire a funcțiilor parentale și lipsa atașamentului precum și factorii externi care influențează viața, familia au un rol semnificativ în consolidarea contextului abuzului.
Copiii care trăiesc într-un mediu familial dominat de violență își folosesc propriile resurse pentru a supraviețui și a face fată indiferenței, respingerii și exploatării lor de către adulți. Sunt privați de copilărie și din nevoia de a compensa ceea ce parintii nu le-au oferit au tendința de a prelua rolul de adult de la o vârstă fragedă.
Copilul abuzat este incapabil de a-și organiza activitatea liber, este timid ,are tulburări de atenție și nu are un nivel de aspirații pe termen lung. Performanțele școlare ale acestuia sunt slabe ceea ce le scade statutul în grupul de elevi, reducându-le șansele de integra*re școlară.
Dezvoltarea psihologică este puternic marcată de abuzul suferit manifestandu-se la nivel comunicării, relaționării, afectivității și a nivelului intelectual. Abuzul sub toate formele sale influenează adapatarea școlară a copilului. Se impune un control eficient fundanmentat pe investigarea sistematică a cauzelor și a modalităților de înlăturare a formelor de abuz.
Lucrarea cuprinde generalități despre familie, formele abuzului, adaptarea școlară a copilului.
Capitolul 1. FAMILIA – MEDIU PROPICE DE DEZVOLTARE A COPILULUI
1.1 FUNCȚIILE FAMILIEI
Copilul are dreptul de a se bucura de tratament specific pentru că este o ființă cu însușiri calitative diferite de cele ale adultului. Sănătatea, dezvoltarea, educația copilului trebuie să fie în centrul preocupărilor familiei.
Familia este una dintre verigile sociale cele mai importante, demonstrând acest lucru de-a lungul timpului prin asigurarea continuității și afirmarea indivizilor ca ființe umane. Este considerată relativ independenta raportată la societate, dar condiționată în organizare și evoluție de modul de organizare al soicietatii care o înglobează.
În contemporaneitate, studiile asupra familie s-au intensificat cu atenție specială pe evoluția relațiilor din interiorul ei pe rolurile familiale, structura sa și funcțiile îndeplinite. Dezvoltarea personalității copilului este rezultatul unui asamblu de factori: familiali, comunitari, școlari. Factorii familiali sunt cei care asigură dezvoltarea unei personalități armonioase, securizarea fizică, afectivă și materială a copilului.
Familia poate fi definită în funcție de tipul societății. În sens larg, familia este un grup social al cărui membri sunt legați prin raporturi de vârstă, căsătorie sau adopție și care trăiesc impreunacoopereaza sub raport economic și au grijă de copii. În sens restrâns, familia este un grup social format dintr-un cuplu căsătorit și copiii acestora (Schmidt, 2013, p. 4-5).
Anthony Giddens definește familia ca un grup de persoane legate direct prin relații de rudenie, ai căror adulți își asumă responsabilitatea pentru creșterea copiilor. Legăturile de rudenie sunt relațiile dintre indivizi stabilite fie prin căsătorie, fie prin descendență (legături de sange-mama, tată, copii, bunici).
Claude Levi-Strauss (Ciofu, 1998, p.104) definește familia ca un grup organizat care are la baza căsătoria alcătuita din soț, sotiesi copii născuți în acest cadru pe care îi unesc drepturi și obligații morale, juridice, economice și sociale. Ei au obligații și aspirații comune și se ocupă de creșterea copiilor cărora le asigură existența materială și un climat favorabil, afectiv și moral.
Familia are mai multe funcții care se pot împărți în funcții interne și externe. Funcții interne care contribuie la creearea unui regim de viață intim menit să asigure tuturor membrilor un climat de securitate, protecție și afecțiune.
Principalele funcții interne ale familiei sunt: funcția de supraviețuire și securitate, funcția economică, funcția biologică și sanitară, funcția psihoafectiva, funcția socializatoare (Schmidt M., 2013, p.24-27).
Funcția de supraviețuire și securitate prin care familia asigura membrilor și nevoile de bază (hrana, imbracamainte) hotărăște dimensiunile familiei prin planificare familială hotărăște recrutarea de noi membrii, se implica în tratarea membrilor familiei bolnavi în mentinerea sănătății, în asigurarea rezervelor financiare.
Funcția economică reprezintă indicatorul principal de echilibru într-o familie.Ea presupune contribuția celor doi soți la asigurararea mijloacelor financiare și materiale.
O latură importantă a acestei funcții este locuința care favorizează sau stânjenește desfășurarea vieții de familie.
Funcția biologică (reproductiva și/sau sexuală) și sanitară este una dintre cele mai importante funcții ale familiei și presupune datoria fiecărei familii de a da naștere și de a crește copii. Prin funcția sexuală cuplul conjugal oferă posibilitatea satisfacerii trebuințelor sexuale. Funcția sanitară trebuie să asigure controlul periodic privind sănătatea tuturor membrilor familiei, să asigure formarea deprinderilor necesare pentru respectarea riguroasă a normelor de igienă individuală și colectivă.
Functia psihoafectivă prin care familia ofera un cadru adecvat pentru reconfortare și recreere. Individul are nevoie deafectivitate și protecție, de ajutor în momentele dificile ale vieții. Familia trebuie să ofere membrilor săi protecție față de influențele nedorite de afară, acces la educație, recompense, dar și pedepse.
Funcția socializatoare (educativ-formativa). În familie se învață valorile morale, culturale, religioase, conștiința civică, patriotismul.Familia este factorul cel mai important în acordarea statului social, pentru că s-a n născut într-o famuilie fiecare individ moștenește bunuri materiale și o poziție socială recunoscută.
Există câteva abilități de care părintele are nevoie pentru a fi un părinte bun. Killen Kari definește șapte funcții parentale pe care părinții le indseplinesc în funcție de abilitățile pe care le au (Ciofu, 1998, apud Schmidt, 2013, pp.27-31).
Abilitatea părinților de a satisface prioritar nevoile de bază ale copilului. Aceasta presupune capacitatea părinților de a identifica nevoile de bază ale copilului și dorința de satisface aceste nevoi în defavoarea propriului confort. Părinții trebuie să răspundă chemărilor copilului, să-i vorbească și să-l lase să răspunda în felul său, să-l stimuleze tactil, de a reconforta copilul când plânge, luându-l în brațe și vorbindu-i cu blândețe.
Abilitatea părințiilor de a stimula copilul și de a-i oferi experiențe noi. Părintele trebuie să îngăduie copilului experiențe noi, căci dezvoltarea mentală a copilului depinde de ceea ce descoperă el.
Abilitatea de a avea o relație empatică cu copilul. Presupune capacitate părintelui de a se pune în locul copilului, de a înțelege modul în care acesta experimentează situații noi, de a se angaja în jocul bucuria, tristețea și descoperirile copilului.
Abilitatea părinților de a-și înfrâna propriile dureri și porniri agresive.Uneori propriile frustrări sau dureri ale părinților se răsfrâng asupra relației cu copilul. Agresivitatea verbală sau fizica a părințiilor este foarte nervoasă pentru dezvoltarea copilului.
Abilitatea părințiilor de a avea așteptări realiste față de copil, în funcție de vârsta copilului, de capacitățile reale ale acestuia. Așteptările prea mari cu exigente rigide, privind comportarea, curățenia, disciplină, rezultatele școlare maxime, duc la surmenarea copilului, la minciuna, la degradarea relației cu copilul. Așteptările prea mici față de copil, în ideea că este prea mic sau că nu este în stare de nimic, conduc la frustrări la lipsa de stimulare, la nedezvoltarea responsabilității și a capacității de a lua decizii sau de rezolva probleme.
Abilitatea părințiilor de a percepe copilul în mod realist.Deseori părinții nu observa calitatiile reale aele copilului, sau dificultățile pe care acesta le întâmpină.
Abilitatea părințiilor de a valoriza, de a răsplăti copilul. Copilul are nevoie să fie apreciat, valorizat de către părinte, copilul face orice pentru a fi pe placul părințiilor, pentru a nu le pierde dragostea, de aceea părintele trebuie să răspundă pozitiv, valorizandu-și copilul pentru lucruruile bune pe care le face, apreciindu-l, rasplatindu-l.
Uneori părinții dețin aceste abilități, dar în situații dificile, de criză ajung să-și neglijeze copilul și sa-l expună constant la diferite tipuri de neglijări mai ales fizice sau emoționale. În general, neglijarea copilului apare pe un fundal al indiferentei și ignoranței parentale față de nevoile copilului.
De cele mai multe ori conflictele familiale constituie factorul favorizant apariției neglijării copilului de către părinți. Funcțiile și rolurile parentale sunt distorsionate, preocuparea pentru copil trece pe plan secundar, iar efectele caracteristice intrafamiliale sunt resimțite de către copii atât pe plan afectiv, cât și în planul dezvoltării fzice și sociale.
1.2. VIOLENTA INTRAFAMILIALA ȘI NEGLIJAREA COPILULUI
Violența domestică poate fi definită ca o amenințare sau producere a unei răni fizice în cadrul conviețuirii în familie cu partenerul său orice act de violență bazat pe diferența de gen și care are ca rezultat o rănire sau suferință de orice gen. Ea afectează funcționaliltatea familiei prin faptul că familia devine mai putin transparentă și deschisă mediului social imediat: familia lărgită, vecinii, prietenii, colegii și alte cunostiințe. Se observă la familiile în care există violentă, tendința de izolare socială, element ce determina dinamica acestor medii familiale.(Constantin M., 2004, pp.134-135).
Funcția principala a familiei aceea de a crește copii este distorsionată, repercursiunile fiind dramatice și de lungă durată. Nevoile de bază ale copilului sunt neglijate, fiind lipsit de climatul necesar de dragoste părintească și dragoste ordonată.O mamă care este victima violenței îndeplinește mai greu îngrijirile de bază ale copilului. Astfel, copilul este lipsit de hrană casă, igienă, sănătate fizică și de protejarea de răni, accidente, pericole fizice sau sociale. Femeia, copleșită de rușine, teroare, simte totul ca un eșec și nu mai este capabilă să joace niciunul dintre rolurile care îi revin în cadrul familiei.
Privind lucrurile din acesta perspectica se poate explica de ce numărul accidentelor în care sunt victime copii este în creștere. Copilul devine cel mai adesea neglijat într-un mediu de violență, el este expus tuturor relelor, rămânând într-o singurătate plină de țipetele părințiilor care uită rolul lor în cadrul familiei.
Investigațiile în cazul copiilor neglijați au relatat faptul că violența din căminele lor împiedică dezvoltarea normală acestora. Copilul nu mai recunoaște autoritatea părințiilor deoarece acestea instalează teroare care nu educa, ci frânează dezvoltarea mentală și afectivă a copilului. Singura regulă pe care o va învăța este aceea de a se feri cu orice preț de agresiuni. Neîndeplinirea funcțiilor parentale afecteza modul de structurare a personalității copilului.
Cu o imagine de sine slabă, neîncrezător în forțele proprii copilul este sortit eșecului, un eșec care nu înseamnă doar neîmplinirea, nerealizarea, nefericirea unui individ, ci și o pierdere la nivelul întregii societăți.
S-a alcătuit o ierarhie a gradului de suferință și consecințe nefaste a calității vieii familiei asupra dezvoltării copilulului. (Muntean, Popescu M., Popa S., 2001, p.50):
Suferința cea mai intensă și cu repercusiunile cele mai severe o provoacă familia monoparentală maternală în care continua conflictele după separare;
Suferințe intense trăiesc și copiii aflați în familii aparent organizate, unite doar cu numeroase conflicte;
Situație mult mai bună o au copii care trăiesc în familie monoparentală fără conflicte.;
Acei copii care trăiesc în familii violente dezvoltă comportamente și condiții fizice ce-i fac ușor de recunoscut prezentând (Constantin, Mădălina, Maltratarea copilului întrecunoaștere și intervenție, Editura Lumen, 2004, p.134 ):
Probleme fizice: boli inexplicabile, expunere la accidente în casă și în afara ei, dezvoltare fizică mai lentă;
Probleme emoționale și mentale: anxietate mărită, simțământ de culpabilitate, frică de abandon, izolare, frică de răniri și moarte, mânie;
Probleme psihologice, neîncredere în sine, depresie comparative cu viața mai fericită a colegilor;
Probleme de comportament: agresivitate sau pasivitate la agresiunile celorlalți, probleme cu somul, bătăi, fugă de acasă, consum de alcool, droguri, comportament defensiv și minciună;
Probleme școlare: neîncrederea, schimbări bruște în performanțele școlare, lipse de maniere sociale, lipsa de concetrare;
Identificare cu eroi negative; Toate aceste carențe educative ale părințiilor, săvârșite de ei în educarea copiilor lor pot avea consecințe grave asupra acestora, determinând stări conflictuale.
CAPITOLUL 2: ABUZUL ASUPRA COPILULUI
2.1 CONSIDERAȚII GENERALE ȘI FACTORI FAVORIZANȚI
În cele mai multe cazuri părinții își atribuie drepturi depline asupra modului în care își cresc și educă coplilul. Dacă lucrurile ar merge bine în acest sens nu ar mai fi atâtea cazuri în care copii sunt supuși la atitudini incorecte neadecvate sau la diverse forme de abuz din partea părințiilor.
Abuzul afectează dezvoltarea copilului în dimensiunile sale esențiale.Efectele abuzului sunt profunde și nefaste, însoțind individul de-a lungul vieții.Se impune tratarea problemei abuzului și acordarea unei atenții deosebite traumelor trăite în copilărie. Nu trebuie pierdut din vedere faptul ca ignorarea abuzului este un abuz în sine. Familia și persoanele care lucrează cu copiii au obligația de a cunoaște caracteristicile etapelor de dezvoltare, semnele abuzului și semnalarea acestora. Copilul trebuie protejat împotriva oricărei forme de abuz pt ca el este vulnerabil și are nevoie de protecție specială datorită caracteristicilor specifice vârstei.
2.2. DEFINIȚII SI FORME ALE ABUZULUI ASUPRA COPILULUI
Abuzul reprezintă o problemă socială ce trebuie definită adecvat și care necesită intervenție socială, instituții de asistență socială și de sănătate specializate, dar și un cadru juridic corespunzător pentru protecție.
Abuzul este o manifestare a violenței față de copii, profitându-se de diferența de forța fizică, psihică, economică, dintre adulți și copii, provocând intenționat afectarea fizică sau psihică a acestora.
Abuzul copilului său maltratarea lui reprezintă toate formele de rele tratamente fizice sau emoționale, abuz sexual, neglijarea și tratament neglijent, exploatarea comercială sau de alt tip, ale căror consecințe sunt daune actuale sau potențiale aduse sănătății copilului, supraviețuirii, dezvoltării sau demnității lui, în contextul unei relkatii de răspundere, de încredere sau putere. (Ghid de bune practici pt prevenirea auzului copilului, 2002, p.11).
Termenul de abuz asupra copilului a fost folosit pentru prima dată penmtru a descrie ”copilul bătut”. Conceptul a fost extins în mod constant. În ziua de azi a ajuns să fie folosit pentru toate formele de maltratare, nu doar pentru abuzul fizic, dar și pentru formele de neglijare și abuz emoțional și sexual. O astfel de aplicare extensivă a conceptului îi reduce utilitatea. Folosind cuvântul maltratare, ne referim la părinți sau persoane care îngrijesc copilul într-un asemenea mod încât îi produc acestuia vătămări fizice sau emoționale, sau neglijează copilul într-un asemenea grad, încât starea sănătății sale fizice precum și dezvoltarea sa sunt în pericol ( Killen K., 1998, p.26).
În literatura de specialitate există patru tipuri de maltratare (Muntean, Ana Popescu, M.; Popa, S., Victimele violenței domestice: copiii și femeile, Editura Eurostampa, Timișoara, 2001,p. 50 ):
1.copii expuși abuzului fizic;
2.copii neglijați;
3.copii expuși abuzului emoțional;
4.copii expuși abuzului sexual.
Aceste categorii nu exclud una pe cealalata: un copil expus abuzului fizic se întâmplă să fi fost expus anterior abuzului emoțional, copii expuși abuzului sexual sunt de asemenea abuzați emoțional și de multe ori sunt abuzați fizic.
1.Abuzul fizic asupra copilului la nivel familial
Abuzul fizic este probabil cea mai frecventă formă de abuz. A fost prima formă de abuz recunoscută de specialiști și definită de H. Kemnpe, inițiatorul domeniului prevenirii abuzului și a neglijării copilului, ca fiind „ atacuri neaccidentale sau înjurii fizice, mergând de la forme minime până la înjurii fatale, provocate copilului de către persoana care îl îngrijește.”( Muntean, Ana, Familia și copiii în dificultate- note de curs, Editura Mitron, Timișoara, 2001, p. 58)
Categoria copiilor abuzați fizic îi includ pe cei care au fost răniți în mod deliberat, precum și pe cei răniți datorită insuficientei supravegheri. Semnele uzuale ale abuzului fizic sunt contuziile și arsurile. Contuziile pot apărea de la ciupituri, lovituri, trântiri ale copilului. Putem găsi exemple de contuzii pe spatele sau fundul copilului, lăsate de palme sau obiecte, urme de degete pe obraz, pe picioare și pe brațe, de la ciupituri, precum și ochi vineți ca urmare a loviturilor primite. Pe lângă aceste răni, care arată folosirea obiectelor și a mâinilor, pot exista acele contuzii care nu arată foarte diferit de cele pe care copiii și le fac adesea la joacă. Localizarea rănii, vârsta copilului și explicația felului în care acestea au apărut, pot indica totuși abuzul. Arsurile provin adesea de la țigări, dar pot fi de asemenea produse cu ajutorul încălzitoarelor electrice sau al fierului de călcat.
Semnele vizibile ale traumei sunt șocante și trezesc furia, protestul și disperarea. Este normal ca întreaga atenție a comunității (vecinii, profesioniștii, mass-media) să-și concentreze atenția asupra unor astfel de semne vizibile și să se acorde atenția și interesul cuvenite pentru a clarifica și rezolva astfel de situații. Abuzul produs în mediul intrafamilial este greu de depistat. Nu se reușește de fiecare dată să se observe suferința, anxietatea, neajutorarea și disperarea copilului, experiențele sale avute cu adult apropiat, care nu mai are control asupra propriilor acte și care este capabil să provoace vătămări fizice. Astfel, copilul este lăsat să se adapteze și să facă față singur acestor experiențe abuzive care vin din partea celor care se consideră că ar trebui să-l protejeze. Aceste vătămări se cumulează vătămărilor emoționale, care, pe termen lung, pot avea efecte mult mai serioase.
Datorită absenței unei pregătiri pentru funcția de părinte, creșterea copiilor se realizează în virtutea unor tradiții, a unei mentalități, care adeseori face abstracție de nevoile copilului pentru o dezvoltare normală. Reprezentarea socială sau mentalitatea încorporează o serie de valori, practici, reprezentări și chiar stereotipuri. Dacă la nivelul mentalității nu mai reprezintă o valoare, mentalitatea va dezvolta practici maltratante de abandon, bătăi, umilire, folosire a copilului.( Constantin, Mădălina, Maltratarea copilului între cunoaștere și intervenție, Editura Lumen, 2004, p. 54)
Cu privire la maltratare copilului sunt binecunoscute și larg aplicate în practica de zi a vieții de familie, din țara noastră, proverbe de tipul: „bătaia e ruptă din rai”, „nu ascunde bățul de copil”, „îl bat ca să-l fac om”, din aceste proverbe se poate înțelege confuzia între educare, disciplinarea și abuzarea lui. Căci dacă proverbele îți spun cum să disciplinezi copilul folosind bățul, ele nu-ți spun până unde trebuie să mergi cu folosirea lui, în ce moment măsurile disciplinatorii devin distructive pentru copil, trec în opusul intenției părintelui de a face om din el.”( Muntean, Ana, Violența domestică și maltratarea copilului, Editura Revoluției din 1989, Timișoara, 1999, pp. 16-17)
În literatura de specialitate s-au prelucrat diferite categorii ale abuzului fizic. Unele dintre ele fac diferențe între pedepsele disciplinare și abuzul fizic, în ideea că scopurile sunt diferite. Pedepsele disciplinare doresc să-l educe pe copil, indiferent de faptul că suntem sau nu de acord cu forma folosită, pe când abuzul fizic asupra copilului arată răbufnirile tensiunilor interioare ale părinților.
În unele țări disciplinarea fizică este deja interzisă prin lege. Pedepsirea fizică a copilului constituie încă, în societatea românească, un mijloc mijloc de educare considerat mai sigur decât alte alternative și chiar unul firesc, dată fiind diferența de putere și poziția copilului în cadrul familiei, cu atât mai mult cu cât disciplinarea fizică a fost folosită generații de-a rândul, și chiar părinții nu au beneficiat de un alt tratament în copilăria lor, care ar fi putut să-i ajute să identifice alte mentalități de a-și educa propriul copil fără a-i afecta acestuia sănătatea și dezvoltarea fizică și psihică.
Bătaia afectează ceea ce este mai important- sensibilitatea copilului. Chiar dacă a fost vinovat, copilul bătut are impresia că este neînțeles. Bătaia rănește profund demnitatea copilului, îl face să își piardă încrederea în sine si ceilalți, diminuează comunicabilitatea și sociabilitatea născând timiditatea.
Din punct de vedere psihologic, mecanismul producerii abuzului precum și consecințele nu diferă fundamental de la o societate la alta, diferențierea axându-se pe formele și frecvența de manifestare a maltratării copilului. Fundalul socio-economic și cultural, se constituie în elemente circumstanțiale ale abuzului și susține acest fenomen.
La nivelul familiei tipul de violență care este determinată de relația de putere dintre membrii ei poate fi delimitat ca agresiv și punitiv.
Violența agresivă – . când acest tip de violență apare între copil și părinți, au loc izbucniri de furie și o serie de lovituri asupra copilului care nu se supune.
Cu toate că este bătut, copilul își păstrează cu încăpățânare poziția. În timp, ierarhia se schimbă pentru că intervine procesul de dezvoltare a copilului spre maturitate, devenind adult, iar adultul decade, ajungând în locul care era inițial copilul în raport de putere dintre ei.
Asemenea relații vicioase generează părinți bătuți de proprii copii.( Roth- Szamoskozi, M., Protecția Copilului- Dileme. Concepții și Metode, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj- Napoca, 1999, p.159)
2. Violența punitivă . Acest tip de violență se plasează, ca efect asupra membrilor familiei la polul opus, față de violența agresivă. În cazul acestui tip de violență regulile sunt făcute și impuse de cel care agresează, spre deosebire de violența agresivă care nu antrenează degradarea identității celor implicați. Se conturează cu claritate rolul agresorului și cel al victimei pentru că acest tip de violență este unidirecțional. Din punct de vedere al agresorului victima greșește și trebuie să fie pedepsită după bunul său plac. Astfel sunt neglijate nevoile victimei, aceasta fiind bătută și umilită regula fiindcă agresorul este stăpânul care trebuie să se simtă bine și el trebuie să fie servit fără nici cea mai mică împotrivire.( Cooper, David; Ball,D., Abuzu lasupra copilului, Editura Alternative, București, 1993, pp. 52-53)
Aflați în mijlocul unei astfel de relații violente cu părinții sau unul dintre părinți, copiii sunt închiși în spații întunecoase, legați cu lanțul, tratați ca niște animale, supuși să sufere variate disciplinări. Ei sunt marginalizați fiind considerați de agresor drept anormali, fiindu-le impuse tot felul de privațiuni. Acești copii sunt subnutriți și de multe ori împovărați cu sarcini care depășesc posibilitățile lor specifice vârstei și particularitățile individuale.
Victimele acestui tip de agresiune cresc cu un sentiment al lipsei oricărei demnități și valorii personale neavând puterea să mai privească pe cineva în ochi crezând că își merită pedeapsa. Adeseori se retrag în sine și devin țapul ispășitor pe parcursul întregii vieți, în cadrul grupurilor sociale în care vor ajunge să se integreze.
S-a constatat faptul că dacă sunt plasați în afara familiei, comportamentul lor devine agresiv pentru că ei încearcă să reconstituie ceea ce știu.
Se întâlnesc astfel următoarele categorii de abuz fizic 🙁 Constantin, Mădălina, Maltratarea copilului între cunoaștere și intervenție, Editura Lumen, 2004, p. 87)
vătămări corporale ușoare: vătămări, plăgi, eroziuni pe față, pe zone mari din trunchi, spate, fese, coapse, pe zone neexpuse vederii directe; arsuri de gradul unu, doi sau trei provocate de căldura uscată sau umedă;
vătămări corporale grave(oase, mușchi) sau vătămări ale organelor interne caracterizate prin schimbarea colorației normale, durere, deformare sau imobilitate: fracturi ale oaselor lungi, fracturi aflate în diferite stadii de vindecare, fracture multiple la copilul sub 2 ani, rupturi de organe, hemoragie internă, lovituri la nivelul capului, ale mandibulei, ale piramidei nazale, edem cerebral, etc.
acte periculoase( acte ce constituie un risc sever pentru sănătatea, securitatea sau bunăstarea copilului)- introducerea în organismul copilului altfel decât sub control medical a oricărei substanțe care ar putea afecta temporar sau permanent funcțiile unuia sau mai multe organe și țesături;
pedepsele crude sau inumane( acte ce cauzează suferință fizică și/ sau psihică extremă): refuzul de a da copilului mâncare sau apă pe perioade îndelungate; constrângerea copilului de a sta în cada cu apă rece, deprivarea de somn, încuierea copilului afară pe vreme rece și fără haine potrivite, încuierea copilului în locuri întunecoase pentru perioade lungi de timp, constrângerea copilului să mănânce materiale necomestibile, imobilizare copilului în cătușe sau frânghii, folosirea unor șocuri electrice de tensiune joasă;
minori exploatați prin muncă- folosirea copilului la activități care depășesc capacitățile și rezistența sa fizică. Aceste tipuri de activități pot afecta echilibrul psihic al copilului, dacă sunt contrare preocupărilor specifice vârstei sale, sunt înjositoare și împiedică realizarea sa școlară sau profesională.
Această categorie îi include pe cei care au fost răniți în mod deliberat precum și pe cei răniți datorită insuficientei supravegheri. Semnele uzuale ale abuzului fizic sunt contuziile și arsurile.Contuziile pot apărea de la ciupituri, lovituri, trântiri ale copilului.
Putem găsi exemple de contuzii pe spatele sau fundul copilului lăsate de palme sau obiecte, urme de degete pe obraji, pe picioare sau brațe, precum și ochi vineți ca urmare a loviturilor primite. Arsurile provin adesea de la țigări, dar pot fi produse cu ajutorul încălzitoarelor electrice sau a fierului de călcat.
Localizarea rănii, vârsta copilului și explicația felului în care au apărut pot indica abuzul. În conflictele maritale agresiunea care se dorește direcționată spre unul din soți poate fi canalizată spre copil. Copilul respins devine turbulent (să-i înnebunească) pe părinți functionand ca un fel de țap ispășitor. Părinții și adesea frații și surorile își descară frustările și agresivitatea pe copil. Copilul învața să se perceapă ca un copil rău care nu merită dragoste și îngrijire, așteptându-se mereu să fie respins. Vătămarea fizică este doar temporară chiar dacă este vorba despre una serioasă. Spaimă și climatul social emoțional asociat sunt pătrunzătoare și de lungă durată.Consecința abuzului fizic depinde și de anumite elemente, de șansă, cum ar fi cazul în care copilul trântit cade pe ciment în comparație cu cel care cade pe carpetă (Killen K., 1998, pp.26-29).
Consecințele abuzului fizic asupra dezvoltării copilului au fost îndelung studiate. Unii autori au constatat că abuzați fiind unii copii au învățat că lumea lor este una imprevizibilă, adesea un loc periculos. Adulții care îi îngrijesc pot fi furioși, nerăbdători, depresivi și distanți, mai mult fără nicio avertizare ei se pot transforma în persoane ostile și violente.
La maturitate acești copii pot prezenta probleme afective ca: depresie, anxietate și tristețe. Devin limitați în capacitataea lor de a-și percepe propriile sentimenete și întâmpina dificultăți în interpretarea și reacționarea la expresile emoționale ale altuia.
2.Copii neglijați
Neglijarea emoțională e definită că slaba abilitate a părințiilor de a se angaja, pozitiv emoțional în creșterea copilului.Semnele vizibile ale acestei neglijări sunt multe, Copilul poate fi murdar și urât mirositor, înfometat și alb la față, iar adesea nu câștiga greutatae.Unii copii au fost lăsați ore întregi, uneori zile întregi fără hrană și fără a fi schimbați.Copilul plânge pentru mâncare, căldura sau datorită disconfortului ceea poate fi deranjant și poate stârni agresivitate. El trăiește într-o lume în care nevoile sale sunt rareori percepute.
Dezvoltarea copilului este serios afectată. Lipsa stimulării poate duce la dezvoltări întârziate, psihomotorii și de limbaj, un copil la 12 luni poate arăta ca unul de 6 luni.
Pe măsură ce trece timpul acești copii vor înceta să mai plângă și să-și comunice propriile nevoi. Neglijarea gravă nu dăunează sferei emoționale a copilului ci afectează și dezvoltarea sa psihică. Uneori neglijarea poate avea consecințe mai grave decât abuzul fizic. Lipsa unei hraniri adecvate afectează întotdeauna dezvoltarea creierului.
Neglijarea poate fi mai puțin evidentă și nu neapărat continuă. Copilul poate fi ridicat doar după ce a țipat suficient, poate primi hrană, dar nu neapărat suficientă sau adecvată, poate avea haine sau nu neapărat adecvate.
Numeroși copii neglijați preiau un fel de rol de adulți la o vârstă fragedă pentru a compensa ceea ce părinții nu i-au oferit. Ei trebuie să se îngrijească de ei înșiși și adesea de proprii părinți. Faptul că el a fost privat de copilărie este o daună importană care ar putea să nu fie observată decât mult mai târziu. (Killen, K., pp. 30-33)
3. Copii supuși abuzului emoțional
Abuzul emoțional este cel mai greu de definit dintre toate formele de maltratare și poate să apară în situații diferite de viață. Poate fi definit ca o atitudine sau actiune cronică a părinților sau altor persoane îngrijitoare care dăunează sau împiedica dezvoltarea unei imagini de sine pozitive a copilului.
Categorizarea diferitelor forme de abuz emoțional poate fi făcută pe baza situației la care copilul este expus ,un tip de abuz este legat de copiii care sunt percepuți în mod negativ de părinții lor, uneori chiar de la naștere.
Ei simt că ceva nu este în regulă, sunt ridicolizati, respinși, văzuți ca o sursă a problemelor părințiilor. Această formă de abuz poate merge mâna în mână cu abuzul fizic;
Sindromul Cenușăresei: Copilul este expus aici nu numai unui abuz emoțional al părințiilor, dar și a fraților. Ei definesc fratele sau soră ca fiind ’’ imposibilă sau stupida’’ și că pe cineva care este vinovat de tot ce este rău în familie. Abuzul emoțional include terorizarea copilului prin amenințări, cu pedeapsa, cu părăsirea sau alungarea. Amenințările îi creează o stare de anxietate căreia copilului îi va fi greu să facă față. Amenințările separării sunt mai dăunătoarea decât adevărata separare.
Un alt grup de copii care sunt expuși abuzului emoțional sunt cei ai căror părinți sunt violenți unul cu altul. Acești copii trăiesc în anxietate și își folosesc adesea energia pentru a avea grijă de ei și în mod ironic chiar și de părinții lor. Aceștia sunt adesea forțați să își assume responsabilități în situații în care nu sunt sufficient de mature să le facă față.
Copiii care sunt martorii unor repetate episoade de violență între părinții lor sunt incapabili de a rezolva un episod traumatizant înainte de afi expuși unui alt episod.
Trebuie de asemenea luați în considerare și copiii celor care consumă droguri sau alte substanțe. În asemenea situații observă că adulții sunt preocupați de propria lume, de propriile lor nevoi încât nu mai pot avea grijă de ei și nevoile lor. Alți factori stresanți sunt legați de problemele financiare, probleme maritale sau de coabitare. Abuzul de droguri este un mod de viață extrem de costisitor. Consumatorii de droguri folosesc adesea negarea și proiecția ca sistem de apărare. Acest tip de negare este un aspect al abuzului care dezorientează foarte mult copilul, El dereglează abilitataea de înțelegere și orientare a copilului și conduce la dificultăți în procesul de dezvoltarea al percepției acestuia. Se întâmpla adesea că cel care consumă droguri să realizeze proiecția asupra copilului pe care s-ar putea să-l facă să se simtă răspunzător de orice problemă ar avea. La fel ca în cazul abuzului fizic și că celalalte forme de abuz emoțional, copilul trăiește sentimentul vinovatiei pentru ceea ce se întâmplă, “dacă aș fi fost suficient de cuminte, mama nu ar fi baut’’.
Copiii consumatorilor de substanțe sunt maltrati deja de la nivelul vieții intauterine. Acest lucru este valabil și pentru consumul de alcool. Retardarea mentală este cea mai serioasă consecință a alcoolului asupra fătului. Frecvența abuzului de droguri în timpul sarcinii.
Copiii ai căror părinți divorțează fără a fi capabilisă realizeze creșterea copiilor sunt expuși la abuz emoțional. Copilul este plasat în mijlocul unui conflict cronic în care unul dintre părinți îl acuză pe celalalt. Devine anxios și are sentimente confuze.
Closinki menționează 4 aspecte legate de separare și divorț care pot fi identificate ca abuz emotional ( Irimescu, Gabriela, Asistența socială a persoanelor abuzate- note de curs, Iași, p. 242 )
Atunci când copilul dezvolta o anxietate cronică de separare și sentimentul de vină datorită faptului că a ținut parte unuia dintre părinți;
Cazul în care copilul a fost folosit în mod conștient sau inconștient de unul dintre părinți la trimiterea de mesaje, spionaj, etc. În situații ca acestea copilul dezvolta adesea tulburări psihosomatice și de comportament.
Cazul răpirii copilului său al separării ilegale a acestuia față de părinți
Cazul în care părinții se bat în prezența copilului;
Pe lângă aceste tipuri de abuz emoțional, mai există și un tip de maltratare în care părinții fabrica o boală de care pretind că suferă copilul, în această situație copilul poate fi supus unor investigatii și tratamente dureroase, deci acest sindrom îmbraca aspectul abuzului fizic. Abuzul emoțional este premergator și este implicat în toate tipurile de abuz. (Killen K., 1998. Pp. 32-28)
Copii expuși abuzului sexual:
Copiii sunt dependenți de cei care îngrijesc pentru satisfacerea nevoilor fizice și emoționale. Din această cauză abuzul sexual asupra copiilor poate fi săvârșit de copii, părinți și alte rude apropiate, precum și de către alți adulți de încredere, spre exemplu, prietenul mamei, profesorul, vecinul său persoana care îngrijește copilul. Copii pot fi abuzați începând cu vârste foarte mici, fiind stimulat sau obligat să se angajeze în relația abuzivă. Copilul nu are capacitatea de a înțelege ceea ce se întâmplă, doar atunci când începe să i se spună că jocul este secret, el începe să înțeleagă că ceva este în neregulă. Abuzul sexual din cadrul familiei sau din cadrul rețelei familiale se întâmplă rar să fie violent. Cu toatre acestea abuzul este traumatizant din punct de vedere emoțional, prin faptul că tăcerea copilului este asigurată prin corupere și în același timp copilul este făcut să se simtă vinovat și responsabil de ceea ce se întâmplă.
Acești copii se feresc adesea să aibă contact cu alți copii de vârsta lor de frică că cineva ar putea observa. Se izolează și ajung să se priveasca ca și cum ar fi diferiți de alți copii.Abilitatea lor de a se concentra slăbește și rezultatle lor școlare se deteriorează rapid.
Abuzul sexual este asociat adesea cu alte tipuri de maltratare descrise anterior (Killen K., 1998, pp 39-43).
Am prezentat până acum o imagine de ansamblu a maltratării, care poate implica abuzul prin neglijare, abuzul fizic, emoțional și sexual. În fiecare categorie maltratarea poate fi mai mult sau mai puțin gravă, de scurtă sau de lungă durată. Unor părinți le lipsește abilitatatea de ase angaja pozitiv în relația cu copilul și de a da prioritate nevoilor de bază a copilului înaintea propriilor nevoi. Copilul poate fi plasat în situația de a trăi în anxietate sau grijă continua de ceea ce s-ar putea întâmpla. Există copii care cunosc atât de puțin despre bucurie și siguranță, copii care sunt convinși că nimeni nu i-ar putea iubi vreodată. Unii copii își folosesec toate resursele pentru a putea descifra starea în care se afla părinții și cum ar putea evita cel mai bine abuzul și respingerea acestora. (Killen K., 1998, pp 44-46).
Efectele psihosociale ale abuzului asupra copilului și impactul social de lungă durată, presupunand eforturi la nivelul organizatoric, administrativ și economic.Societatea suportă incapacitatea de adaptare și integrare a celor care au fost victime ale abuzului și exploatării prin comportamentele antisociale dezvoltate de aceștia, prin incapacitatea de integrare profesională sau incapacitatea de muncă a lor, prin perpetuarea unui comportament abuziv.
Toate aceste consecințe ale abuzului trebuie să mobilizeze întreaga societate, pentru combaterea exploatării sociale sexuale și comerciale a copiilor și pentru diminuarea fenomenului abuzului la copii. Este nevoie de implicare și dorința de a interveni înaceastă muncă comună pentru a proteja copilul de orice acțiune care îi pune în pericol viața, dezvoltarea și evoluția. Fiecare poate participa și interveni pentru eliminarea abuzului și exploatării copilului.
2.3 CONSECINȚE PSIHOSOCIALE ALE ABUZULUI ASUPRA COPILULUI
Abuzul constituie o experiență traumatică și trebuie să se intervină pentru eliminarea consecințelor care altfel vor însoți copilul și apoi adultul pe parcursul întregii vieți. Este dificil să generalizăm consecințele psihologice ale abuzului, deoarece amploarea și gravitatea acestora depind de numeroși factori.
Abuzul fizic are și consecințe psihice, abuzul sexual este însoțit de efecte, fizice și psihice iar abuzul economic poate deveni abuz fizic dacă munca depășește capacitatea fizică a copilului, psihic dacă munca este umilitoare sau sexual când copilul este folosit în prostituție sau pornografie. Efectele abuzului se manifestă simultan sau consecutiv asupra întregii personalități a copilului la nivel cognitiv, emoțional, moral și sexual.
Astfel abuzul fizic cel psihic sau cel sexual pot conduce la retard în dezvoltarea intelectuală, la tulburări de echilibru emoțional și la consecințe fizice pe plan psihosocial. Structurarea personalității copilului va suporta efectele abuzului și va fi marcată de o atitudine reticienta în relaționarea socială, de sentimentul de stigmatizare și de o imagine de sine negativă. Se poate pune întrebarea cum supraviețuiesc din punct de vedere psihologic acești copii. Evaluarea unui copil susceptibil de afi abuzat sexual este identică cu evaluarea oricărui copil. O evaluare a reacțiilor psihologice față de abuz include evaluarea comportamentului sexual al copilului în raport cu vârsta să. Este vorba despre un comportament obsesiv sau de o curiozitate pozitivă, acest comportament se atenuează sau evoluează. Pentru a aprecia particularitățile efectelor traumatice ale abuzului asupra copilului trebuie să pornim de la faptul că înțelegerea de sine care este în plină construcție și dezvoltare nu le permite decât o reprezentare limitată asupra circumstanțelor în care s-a produs traumă și nu pot reconstitui în memorie desfășurările complexe și acțiunile umane care au dus la dezastru.
Un alt factor important care trebuie luat în considerarecand apreciem efectele abuzului aupra copilului este mediul în care acesta s-a produs, respectiv mediul intrafamilial sau extrafamilial. Abuzul produs în afara familiei zdruncina înțelegerea copilulul față de securitatea lumii externe, dar se compenseazacu faptul că el poate trăi aparat de figuri parentale afectuoase, de sentimentul de siguranță intrafamilial. Dificultățile de înțelegere a evenimentului traumatizant sunt depășite prin mecanisme de adaptare care în acest caz au o schemă simplă: lumea externă poate fi periculoasă dar în propria familie există siguranta și încredere.
Cu totul altfel se prezintă situația când experiență traumatică se produce în cadrul familiei, iar figurile familiale devin surse de agresiune. În această situație eforturile adaptative compensatorii ale copilului ajung într-un impas periculos. Conform concluziilor desprinse din studii și cercetări realizate în cazurile de abuz aupra copilului, sindromul de stress post-traumatic este diagnosticul frecvent întâlnit. În cazul în care trauma se repetă și presupune un grad crescut de violență, agresiune modalitatea de adaptare a copilului este disocierea care reprezintă un mecanism de apărare obișnuit.
Efectele abuzului din copilărie se regăsesc și într-un comportament marcat de dificultăți de adaptare și integrare socială.
Victimile abuzului prezintă: (Constantin, Mădălina, Maltratarea copilului între cunoaștere și intervenție, Editura Lumen, 2004, p. 141 )
dificultăți în îndeplinirea sarcinilor și incapacitatea de a respecta un program impus (inițial în perioada școlară, apoi în activitatea profesională);
dificultăți în relaționare și comunicare;
comportament deviant: mint, fură, fuge de acasă ;
comportament agresiv față de sine;
tentative suicidale, automutilare, consum exagerat de alcool, tutun, droguri;
comportament agresiv față de alții, acte violente, limbaj agresiv;
incapacitate de a dezvolta o relație afectivă cu un partener s de aconstru un cuplu;
disfuncții în sfera sexuală, hipersexualitate, respingerea actului sexual, atracție sexuală față de copii;
2.4 FACTORI DETERMINANATI AI ABUZULUI
În legătură cu factorii asociați abuzului asupra copilului trebuie menționat că abuzul asupra copilului rezultă din interacțiunea mai multor categorii de factoriicare încearcă să ofere o explicație completă a ariei de extindere a fenomenului, a relației copil-parinte, a relației maritale, a relației familiale și a strucurii sociale existente. Factorii asociați abuzului asupra copilului ( Raport al Organizației Salvați Copiii, 2000, pp.8-9).
Factorii individuali se referă la anumite caracteristici ale copilului, cum ar fi: vârstă, sexul copilului, rasa/ grupul etnic și prezența diferitelor forme de handicap. Se remarcă în țările în care fenomenul a atins cote alarmante o scădere a vârstei la care copilul este abuzat și o creștere a numărului de băieți abuzați.
Caracteristicile copilului care se constituie în factori de risc sunt( Ghid de bune practici pentru prevenirea abuzuluiasupra copilului, Organizația salvați copiii/ Alternative Sociale, București, 2002, p.22) :
dezvoltarea fizice, psihică și socială: ușoară întârziere, întârziere semnificativă;
comportament: probleme minore, tulburări comportamentale, tulburări severe de comportamente;
autoprotecție: capacitatea ocazională de autoapărare, incapacitatea de autoapărare;
teamă de adult și de casă: ușoară îndoială sau îngrijorare în legătură cu adultul, anxietate și discomfort în legătură cu adultul, extreme de temător în legătură cu adultul;
Factorii familiali se referă la: structura familiei (sexul copilului, vârsta și tipologia familială), părinți cu probleme psihice( disfuncțiile psihice au o influență majoră în patologie, dar factorii care le declanșează sunt puțin cunoscuți), disfuncției ale relației copil-parinte., stresul, absența unui părinte.
Având în vedere severitatea abuzului, se pot menționa:
acte periculoase: acte ce expun copilul la risc și vătămare corporală, acte ce expun la risc semnificativ, acte ce expun la risc de leziunisau pierderea a unor funcții;
intensitatea vătămării fizice: injurii superficiale, fără nevoie de îngrijire medicală, injurii semnificative, cu ușoară îngrijire medicală, injurii majore, ce necesită îngrijiri medicale;
intensitatea afectării emoționale sau suferința arătată de copil: afectarea minoră a funcțiilor, problem de comportament legate de abuz care afectează funcționarea socială, afectarea emoțională sau comportamentală majoră;
îngrijiri medicale și stomatologica: neacordare de îngrijire medicală, dentară, de rutină, neacordarea de îngrijire într-o situație cu risc vital;
asigurarea nevoilor de bază: neasigurarea parțial a nevoilor copilului, expunerea copilului unor riscuri de suferințe repetate, expunerea copilului unor suferințe majore, semnificative, repetate;
calitatea supravegherii: expunerea copilului unor riscuri de disconfort minor, afectare repetată, vătămări iminente;
pericole și obiecte primejdioase în casă sau în mediul incojurator: risc de îmbolnăvire, vătămare corporală majoră, necesitând îngrijire medicală;
exploatare sexual:. adultul folosește ocazional copilulul pentru a obține adăpost și servicii, face avansuri, sugestii și angajazeaza copilul în activități periculoase urmărind beneficiul propriu;
Caracacteristicile adultului care îngrijește copilul și relația adult-copil generează factori de risc cum ar fi:
deficit psihic, fizic sau emoțional al adultului;
abuz de substanțe toxice;
excitare devianta;
istoric de violența familială și comportament agresiv;
cooperarea cu serviciul social; (Constantin Madalina, 2004, pp 67-69)
Factorii socio-economici vizează sărăcia, izolarea socială( familiile care nu au acces la serviciile sociale și nu participa la activitățile comunității în care trăiesc își pot neglija sau abuza copiii ca răspuns la frustrările acumulate), stereotipurile de rol și sex (părinții dezvoltă credințe și expectante în legătură cu comportamentul copilului în funcție de sexul acestuia și rolul pe care acesta trebuie să-l exercite), valorile culturale și religioase.
Factorii socio-economici se referă la:
nivelul redus de trai al majorității familiilor și șomajul. Familiile în care unul sau ambii părinți nu au un statut professional prezintă un risc crescut de abuz datorită stresului asociat sărăciei;
nivel scăzut de școlarizare, deprinderi inadecvate de administrare a bugetului familiei, probleme de comunicare în cuplu;
apartenenta familiei la un grup minoritar dezavantajat din punct de vedere social, antrenează insecuritate, frustrare și stress;
familiile monoparentale materne sau paterne ceapar în urma divorțurilor/deceselor/detenției unuia dintre părinți (Constantin Madalina, 2004, p72).
Aceste familii se confruntă în cele mai multe cazuri cu dificultăți financiare care pot conduce la transformări de rol către copil în sensul că acesta poate fi obligat să obțină venituri prin diferite activități cea ce echivalează cu exploatarea economică.
Ca urmare a absenței tatălui din familie mamele singure încearcă să preia o parte sau în totalitate rolurile masculine. Acestea consuma timpul sau energia care ar trebui acordate copilului conducând la neglijarea acestora. În familiile sărace cu nivel de trăi scăzut copilului i se atribuie sarcini de rol specific tatălui, iar incapacitatea exceritării lor poate determină apariția unor situații conflictuale favorizante abuzului.
În familiile cu părinți vitregi, acestea au de obicei un comportament hiperautoritar, abuziv și violent față de copiii vitregi, iar față de copiii proprii o atitudine hiperprotectoare. Aceste complexe generează complexul de rivalitate fraternă.
Factorii individuali, familiali și socio-economici, singulari nu se constituie ca factori etiologici ai abuzuluici, se detremina reciproc într-un lanț causal in care disfuncțiile la nivelul social determina disfuncții la nivelul familiei, iar acestea la rândul lor antrenează apariția și dezvoltarea comportamentelor abuzive.
Capitolul 2. CARACTERISTICILE ȘCOLARULUI MIC
2.1 DEZVOLTAREA NEUROPSIHICĂ A ȘCOLARULUI MIC (6-10 ANI)
Copilăria a treia sau vârsta școlară mică începe de la 6-7 ani și se termină în jurul vârstei de 10 ani. Aceasta este o perioadă grea atât pentru copil cât și pentru părinte, deoarece părintele trebuie să-și îndemne copilul să folosească experiența acumulată prin intermediul jocului în primii ani de viață și să-i insufle bucuria de a învăța și de a cunoaște lucruri noi.
Această perioadă se caracterizează printr-o dezvoltare fizică relativ lentă și constantă până pe la 9 ani. Membrele cresc în lungime și își dezvoltă musculatura.
Treptat, copiii își dezvoltă și mușchii mâinilor (antrenați pentru scris), astfel că în jurul vârstei de 8 ani copilul nu mai obosește așa repede când își scrie tema. După această perioadă de creștere lentă, în perioada pre-pubertară creșterea copilului este accelerată.
Băieții capătă o forță musculară mai mare, iar la fete apar primele semne de prepubertate (puf în zonele genitale, sânii încep să se contureze). La unele fete poate apărea menstruația, semn că au intrat deja în pubertate. În ultimii ani s-a observat că pubertatea apare mai precoce decât apărea acum câteva decenii.
În ceea ce privește dentiția, copiii încep să piardă dinții de lapte și se instalează dantura definitivă până în jurul vârstei de 10 ani, cu excepția celui de-al treilea molar (“măseaua de minte”).
Printre afecțiunile frecvente ce pot apărea în această perioadă se numără bolile contagioase, infecții ale aparatului respirator superior, amigdalite, apendicite etc.
Mulți părinți se întreabă care este vârsta optimă la care pot trimite copilul la scoală. Copilul este apt de efort intelectual încă de la vârsta de 6 ani, dar dacă nu are trăsăturile necesare (fizice și psihice), se amâna începerea școlii cu un an. La școală copilul învață să scrie și să citească, să pronunțe corect cuvintele, să-și exprime sentimentele și emoțiile cu ajutorul cuvintelor. Vocabularul se îmbogățește pe zi ce trece, copilul învățând cântece, poezii, ghicitori, jocuri de cuvinte, povești. Deoarece cititul e dificil la început, copilul încearcă să se ghideze după sensul cuvintelor citite sau după asemănarea literelor pentru a ghici cuvintele.
Din punct de vedere afectiv, copilul trece printr-o serie de furtuni emoționale pozitive sau negative, în funcție de abilitatea părinților de a-l pregăti sufletește pentru acest eveniment (primul an de școală), și a învățătorilor, de a-i face ca prin atitudinea lor să iubească sau să urască școala.
Aproape toți copii de vârstă școlară sunt încântați de ideea de a merge la școală în clasă I, bucurie pe care o mare parte dintre ei o pierd până la sfârșitul anului școlar. Mai mult, la o mică parte, acest eveniment se transformă în coșmar, care-i aduce în cabinetele specialiștilor. Se pare că adulții au uitat destul de ușor cât le-a fost de greu și lor să deprindă la vremea lor abilitățile scrisului și cititului și încearcă, prin toate mijloacele, să-și trimită odrasla direct la Sorbona după primul an de școală. În acest sens îl „sufocă” pe proaspătul învățăcel cu „tone” de foi scrise pe zi, din care mai bine de jumătate ajung la coșul de gunoi deoarece, încă se mai poartă prostul obicei de a rupe foile copilului din caiet, pe care trebuie să le scrie iar și iar.. Când să-și termine temele, micul școlar se trezește că i se rupe pagina din caiet și trebuie să o ia de la capăt. Unii părinții își pierd răbdarea și îl ceartă și țipă la el, gratificându-l cu tot felul de epitete neplăcute.
Dezvoltarea motorie nu este desăvârșită la vârsta aceasta, atenția copilului poate fi captată multă vreme, pauzele ar putea să-l ajute pe copil să-și adune puterile. După calvarul temelor de acasă, urmează o nouă zi de școală unde doamna învățătoare le umple elevilor caietele cu semne roșii, țipă la ei, uneori îi mai și articulează sau îi umilește în fel și chip, le dă din nou zeci de pagini care trebuie scrise până a doua zi și tot așa zile și zile la rând. Astfel încât micuții încep să se gândească tot mai cu jind la vacanță, prima lor vacanță, moment în care li se dă lista temelor suplimentare pentru vacanță parcă pentru ca nu cumva să se joace sau relaxeze prea mult până la revenirea la un nou an de școală.
Nu vreau să înțelegeți că trebuie să-i lăsăm analfabeți sau ignoranți în raport cu activitățile școlare, dar dezvoltarea neurologică și psihică se desăvârșește la unii mai repede iar la alții mai încet, fiecare copil are un anumit potențial de care trebuie să țineți cont, trebuie urmărit principiul calitativ nu cantitativ. Atunci când rupeți foaia din caietul copilului la care el a muncit o oră sau două, imaginați-vă că cineva vă scutură sacul de la aspirator prin toată casă după ce dvs. ați terminat curățenia și veți vedea ce simțiți. Sunt convinsă că după acest exercițiu mental nu veți mai distruge munca micuțului cu ușurința cu care o făceați înainte.
Dacă totuși insistați să vă manifestați astfel autoritatea părintească, repetați de mai multe ori exercițiul propus, până renunțați la idee.
Aș dori să atrag atenția asupra unor semne și simptome care ar trebui să vă pună în alertă dacă apar la școlarul mic: pierderea poftei de mâncare, somnul agitat și superficial, brăzdat de coșmaruri, cearcăne, astenie, lipsă de concentrare, grețuri sau vărsături matinale, care dispar ca prin farmec sâmbăta și duminica, scăderea în greutate, în absența unei afecțiuni organice, irascibilitate și în final, refuzul de a mai merge la școală. Toate aceste simptome se pot instala progresiv, pe măsură ce copilul este expus stresului cumulat și este bine să apelați cu încredere la ajutorul unui psihiatru de copii, care să vă ajute să depășiți momentele dificile.
Un semn ușor de recunoscut de către oricine este apariția urinatului noaptea în pat (enurezisul), după ce copilul căpătase controlul sfincterelor. De asemenea, pătarea chilotului cu materii fecale (encoprezisul), face parte din aceeași categorie de tulburări emoționale. Enurezisul și /sau encoprezisul sunt expresii ale tulburărilor emoționale, nu trec fără tratament medicamentos și uneori pot dura mai mulți ani. Atitudinea de așteptare, lăsând să treacă de la sine, nu este o bună opțiune deoarece acestea accentuează și mai mult stresul copilului.( Tiberiu Mircea ,Tratat de psihopatologie a dezvoltarii copilului si adolescentului Ed.Art press,Timisoara 2007,p.177-216)
Unii părinți, preocupați de performanțele școlare ale micuțului, uită să-l mai și laude pentru meritele sale, destul de greu dobândite și mai degrabă îl asaltează cu observații și critici. Întrebarea „ce-ai făcut azi la școală?” devine obsesivă în vocabularul familiei, astfel încât copiii mai mari o recepționează ca pe o teroare. Ei spun că ar prefera să fie întrebați dacă sunt fericiți, dacă au probleme personale la care ar avea nevoie de răspunsuri sau de sfaturi, dacă îi doare ceva sau au alte dorințe în afara școlii. O altă greșeală frecventă vine din comparația cu copii cunoscuților, care mereu sunt mai buni, mai conștiincioși, scriu mai frumos, au rezultate mai bune etc.
Trebuie să știți că aceste comparații, de multe ori subiective, „otrăvesc” sufletul copiilor. În plus, aceste atitudini conduc destul de rapid la sabotarea încrederii în sine a celor mici și la o stimă de sine negativă care va putea fi greu gestionată ulterior. De aici până la depresie nu mai este decât un mic pas.
Încadrarea în școală este un moment important pentru viitorul oricărui copil, de ea depinzând dezvoltarea intelectuală, maturizarea afectivă și desăvârșirea ca individ. Din acest motiv trebuie să-i dați și dvs. aceeași importanță și să fiți pregătiți să interveniți pozitiv ori de câte ori este nevoie. Gestionați toate conflictele ine-vitabile cu calm și răbdare și nu uitați ce grea a fost și pentru dvs. pornirea pe acest drum anevoios. Gândiți-vă la ce nu vă plăcea să vă facă sau să vă spună părinții când erați proaspăt învățăcel și evitați acele atitudini față de propriul copil. Sunt uimită de cât de repede uită adulții greutățile copilăriei și cu câtă fidelitate repetă greșelile făcute de proprii părinți, greșeli pe care odată au jurat să nu le facă la rândul lor.
Nu încărcați programul copilului până la refuz, cu tot felul de meditații suplimentare și programe extrașcolare; țineți cont de faptul că este totuși un copil căruia îi stă mintea încă mai mult la joacă decât la teme. Alternați activitățile școlare cu activități recreative și chiar cu implicarea în mici activități domestice care, pe de o parte îl vor ajuta să devină independent și totodată îl va apropia de dvs.( Tiberiu Mircea ,Tratat de psihopatologie a dezvoltarii copilului si adolescentului Ed.Art press,Timisoara 2007,p337)
Este falsă ideea că un copil cât timp este elev nu are decât grija învățării și atât. La fel de important este să știe să-si îngrijească hainele, să-si pună singur să mănânce, să-și spele vasele pe care le folosește, să ajute la treburile gospodărești, să socializeze, să se distreze, să facă sport, într-un cuvânt să se poată descurca singur în orice situație fără a fi „cocoloșit” și nu trebuie învățat ca altcineva să-i poarte de grijă până la maturitate. Așa cum am mai spus anterior, deprinderile de la vârstă mică sunt mult mai eficiente și mai stabile, de aceea se spune în popor „să nu înveți ursul bătrân să joace”(.Revista Saptamina medicala .nr.171, noe.2013)
Capitolul 3: ADAPTAREA ȘCOLARĂ
Adaptarea reprezintă însăși condiția vieții. Biologic vorbind, ori de câte ori organismul este supus acțiunii unor agenți stresanți, își mobilizează mecanismele de apărare spre a face față acestor agenți stresanți – sindromul Selye.
Din perspectivă piagetiană, dezadaptarea desemnează situația opusă celeiprezentate mai sus, respectiv incapacitatea persoanei de a realiza, în mod echilibrat procesele “asimilare” și “acomodare”.Caracteristic persoanei dezadaptate este ignorarea constantă sau respingerea voită a cerințelor și exigențelor exterioare. O persoană este cu atât mai bine adaptată, cu cât are mai frecvente și mai profunde schimbări interpersonale echilibrate cu ceilalți din jur și cu diferiți factori ai ambianței sociale.
Altfel spus, comportamentul adaptativ exprimă din perspectivă psihologică eficiența sau gradul în care individul atinge standardele independenței personale și ale responsabilității sociale cerute de grupul social căruia îi aparține.
O condiție esențială a adaptării școlare o reprezintă realizarea concordanței între cerințele obiectivelor instructiv – educative și răspunsul comportamental adecvat al elevului față de acestea. Cu alte cuvinte, esența adaptării școlare constă în ajustarea reciprocă a procesului de educație, pe de o parte, și a caracteristicilor de personalitate ale elevului pe de altă parte. Așadar, un elev este adaptat când realizează în egală măsură adaptarea pedagogică și adaptarea relațională (ibidem, p.107).
3.1. DIMENSIUNILE ADAPTĂRII ȘCOLARE
Adaptarea școlară poate fi considerată un aspect al adaptării sociale și are două dimensiuni: 1 Adaptarea instrucțională (pedagogică) desemnează răspunsul adecvat al elevului la exigențele de ordin instructiv, respectiv disponibilitatea acestuia de a-și însuși informațiile transmise și de a le operaționaliza într-un mod eficient, creativ, nivelul de dezvoltare a aptitudinilor, concordanța între nivelul de performanță și nivelul de aspirație.
2.Adaptarea relațională se referă la capacitatea elevului de a relaționa cu profesorii șicu ceilalți elevi, de a interioriza normele școlare și valorile sociale acceptate. Cu alte cuvinte, el exprimă orientarea și stabilitatea atitudinilor elevului față de ambianța școlară.
Adaptarea instrucțională poate fi privită din mai multe puncte de vedere. Se poate vorbi despre reușită școlară, în următoarele situați
dacă elevul își însușește cunoștințele prevăzute de programa școlară, obține calificative
de “foarte bine” și “bine”, își formează deprinderile necesare (deprinderile de scris, citit, calcul aritmetic) și dacă devine capabil să utilizeze cunoștințele și deprinderile însușite în situații variate, în mod creativ (aspectul obiectiv al reușitei școlare);
dacă elevul este mulțumit de rezultatele sale. Gradul de satisfacție depinde de nivelul de aspirație al elevului, acesta fiind în legătură cu interesul și importanța pe care o acordă disciplinei respective. Elevul are sentimentul subiectiv al reușitei școlare dacă performanțele sale la o disciplină sunt în concordanță cu nivelul său de aspirație. Pentru unii elevi cu un nivel de aspirație ridicat chiar și rezultate bune sau foarte bune pot fi resimțite ca un eșec, pe când alții sunt foarte mulțumiți și atunci când obțin rezultate mai modeste (aspectul subiectiv al reușitei școlare);
dacă părinții și cadrele didactice sunt mulțumite de rezultatele obținute (aspectul social al reușitei școlare):
uneori părinții și cadrele didactice sunt mulțumite chiar dacă elevul obține rezultate mai slabe deoarece apreciază că acestea sunt în concordanță cu capacitățile mintale ale elevului. Este cazul copiilor cu un nivel intelectual redus (copiii cu retardare mintală sau cu intelect de limită) care chiar dacă depun un efort considerabil, nu își pot însuși unele cunoștințe.
unii părinți consideră că unele discipline sunt inutile și nu apreciază rezultatele slabe ale copilului la aceste discipline ca eșec școlar.
există familii cu un nivel redus de aspirație care apreciază ca reușită școlară chiar și rezultatele mai modeste. Ele resimt ca eșec școlar doar corigența sau repetenția. Acești părinți, atunci când au fost elevi, probabil au avut rezultate școlare asemănătoare cu cele ale copilului.
Un copil este adaptat relațional dacă reușește să stabilească relații interpersonale armonioase cu cadrele didactice și cu colegii.
Adaptarea relațională se manifestă prin capacitatea de integrare a elevului în colectivul clasei, preluarea de către acesta a modelelor de comportament caracteristice grupului, a normelor, valorilor, mentalităților și aspirațiilor grupului, fără a ajunge la un conformism exagerat, și fără a renunța la independența în acțiune și în concepții. Dar trebuie să ținem seama și de faptul că există clase în care unii lideri informali impun unele norme, valori negative, deci integrarea în colectiv nu are întotdeauna o semnificație pozitivă (în unele clase sunt desconsiderați, marginalizați “tocilarii” sau băieții care nu participă la unele jocuri mai dure).
În consecință putem identifica două tipuri de eșec școlar:
eșec școlar de tip instrucțional care se manifestă fie prin rezultate școlare modeste (calificative de “suficient” sau “insuficient”, corigențe, repetenție), fie prin sentimentul subiectiv al insuccesului, fie prin nemulțumirile exprimate de părinți și cadre didactice, nemulțumiri ce se pot datora discordanței dintre posibilitățile intelectuale ale elevului și rezultatele obținute;
eșec școlar de tip relațional manifestat fie prin respingerea sau izolarea elevului în
cadrul clasei, fie prin adoptarea de către elev a unor comportamente opoziționiste, agresive care duc la conflicte interpersonale.
Aceste două forme ale eșecului școlar de multe ori se asociază. Insuccesul școlar poate avea consecințe variate, în funcție de toleranța familiei și cadrelor didactice, cât și în funcție de particularitățile elevului.
Dintre aceste consecințe amintim: formarea unei imagini negative despre sine, diminuarea încrederii în propriile posibilități, tulburări afective mai mult sau mai puțin grave (depresie, anxietate, fobie școlară etc.), tulburări de comportament manifestate prin fugă de la școală și / sau de acasă, abandon școlar.
Toate acestea pot avea repercursiuni asupra viitorului elevului:
dacă nu au fost însușite cunoștințele și deprinderile fundamentale, elevul va avea dificultăți de învățare în clasele mai mari;
neînsușirea deprinderilor de a stabili relații interpersonale va îngreuna integrarea școlară ulterioară.
Factorii care determină reușita / nereușita școlară pot fi clasificați astfel:
Particularitățile biologice și psihologice ale elevului. Dintre particularitățile biologice fac parte sănătatea și rezistența față de oboseala fizică și psihică. Particularitățile psihice se referă la nivelul de dezvoltare al funcțiilor intelectuale (gândire, memorie, limbaj, atenție, imaginație, inteligență) și la însușirile nonintelectuale (afective, motivaționale, atitudinale) ale elevului.
Factori sociali: caracteristicile familiei, clasei, grupurilor de prieteni; cercurile sportive, artistice frecventate de elev etc.
Factori de natură pedagogică: conținutul învățământului, metodele de predare, personalitatea cadrelor didactice, pregătirea lor profesională și psihopedagogică, atitudinea lor față de elevi etc.
Acești factori pot contribui la obținerea unor rezultate școlare bune sau slabe în funcție de calitatea fiecărui factor în parte, cât și în funcție de modul în care interacționează.
De exemplu:
chiar dacă familia are un nivel intelectual și cultural redus, un copil bine dotat și ajutat de un învățător bun poate să obțină rezultate foarte bune;
un învățător slab pregătit profesional sau psihopedagogic poate să obțină rezultate bune cu unii elevi bine dotați intelectual și care eventual sunt ajutați de părinții lor.
3.2. INFLUENȚA FACTORILOR INTELECTUALI ASUPRA ADAPTĂRII ȘCOLARE
Învățarea școlară este o activitate care presupune procesarea (prelucrarea) informației, procesare realizată de sistemul cognitiv .
Sistemul cognitiv are o capacitate limitată de prelucrare a informației. Acest fapt se datorează volumului limitat al atenției și memoriei de scurtă durată, cât și caracterului serial al proceselor de gândire. Cunoașterea acestor particularități ale sistemului cognitiv la diferite vârste permite îmbunătățirea procesului instructiv-educativ.
Atenția este o componentă esențială a sistemului cognitiv care are rolul de a selecta din mulțimea stimulilor care acționează asupra organismului la un moment dat pe aceia care au o valoare motivațională sau adaptativă semnificativă (Miclea, 1999, p. 107).
În situațiile școlare atenția este prima condiție a recepționării informațiilor și a învățării. Elevul își poate menține atenția concentrată în medie 15-20 de minute. Această durată poate să crească dacă elevul nu este receptor pasiv de informații, ci acționează cu materialul pe plan concret sau mintal. Neatenția poate fi diminuată prin organizarea corectă a activității, cum ar fi asigurarea unui conținut și metode variate în cadrul lecției și desfășurarea activității în ritm optim. De exemplu, explicarea noului material într-un ritm prea rapid îngreunează înțelegerea, dar expunerea prea rară obosește; la fixare sau repetare în schimb ritmul trebuie să fie mai rapid (Radu, 2001, p. 45).
Cu cât elevul este mai mic, cu atât volumul memoriei de scurtă durată este mai restrâns. El nu poate opera cu un număr mare de informații în același timp. Atunci când el rezolvă de exemplu probleme de matematică în care trebuie să ia în considerare multe date și relații, el își focalizează atenția asupra unor date, altele rămânând în afara controlului atenției, ceea ce duce la greșeli.
Mulți profesori (și probabil și autorii unor manuale) consideră că elevilor trebuie să li se transmită cât mai multe cunoștințe, deoarece cu cât li se oferă mai multe informații, cu atât ei vor reține mai mult. Cercetările de psihologie au dovedit contrariul. Până la un anumit nivel relația dintre cantitatea de informație emisă și cea recepționată este proporțională. Dincolo de un anumit prag cantitatea de informație recepționată crește mult mai încet decât cantitatea de informație oferită de sursă. Cu cât volumul de cunoștințe predate este mai mare, cu atât performanțele elevilor sunt mai slabe .
Pentru ca activitatea de predare să fie eficientă, cadrul didactic trebuie să cunoască particularitățile gândirii elevului, deoarece între gândirea formală a adultului și gândirea concretă a copilului din primele clase sunt deosebiri foarte mari.
Multe greșeli ale procesului instructiv se datorează necunoașterii acestor particularități și încercărilor premature de a dezvolta la elevi (chiar din primele clase) gândirea abstractă (de exemplu multe învățătoare interzic elevilor din clasa I efectuarea calculelor “pe degete”, lipsindu-i astfel de un suport material care este întotdeauna la “îndemână” și care ar putea ușura formarea operațiilor mintale).
De multe ori noțiunile noi sunt predate utilizându-se doar explicații verbale, fără ajutorul unor materiale didactice și fără a face apel la activitatea elevului. Unii elevi din clasa I se mai află în stadiul preoperațional al gândirii. Acești copii nu-și pot însuși multe din cunoștințele, deprinderile prevăzute în programele școlare pentru clasa a I- a. Majoritatea copiilor din primele patru clase au o gândire concretă. Ei conservă cantitatea, ceea ce le permite să-și însușească noțiunea de număr. Gândirea lor nu mai este supusă percepției, nu mai este legată de un punct de vedere particular; altfel spus, gândirea lor nu mai este egocentrică, ei devin capabili de decentrare. Dar, după cum arată J. Piaget, copiii care se află în stadiul operațiilor concrete sunt, de regulă, incapabili să efectueze operațiile “atunci când încetează să manipuleze obiectele și când sunt solicitați să raționeze prin simple propoziții verbale”. Această particularitate nu este înțeleasă de unele cadre didactice care se așteaptă ca elevii din clasele primare să înțeleagă unele texte greoaie din manuale sau să rezolve probleme de matematică ce solicită gândirea formal
3.3. INFLUENȚA FACTORILOR NONINTELECTUALI ASUPRA ADAPTĂRII ȘCOLARE
Motivația
Motivația reprezintă totalitatea cauzelor interne care determină conduita. Elevii obțin rezultate bune în activitatea de învățare dacă sunt bine motivați.
Cei mai mulți copii nu își fac temele din plăcere, ci pentru ca să nu fie pedepsiți de învățătoare sau părinți. Cauza comportamentului, motivul pentru care realizează tema se află în exterior. Dacă comportamentul este determinat de cauze, motive predominant externe, atunci spunem că motivația este extrinsecă sau indirectă
În aceste situații motivul și scopul acțiunii nu coincid (motivul este dorința de a evita pedeapsa, iar scopul este cel de a termina tema); acțiunea în sine nu produce satisfacție, dar duce la unele rezultate dorite.
Pe de altă parte, copiii se joacă cu plăcere ore în șir la calculator, pentru că această activitate le face plăcere. Cauza, motivul se află în interiorul psihicului. Dacă comportamentul este determinat de cauze, motive interne atunci motivația este intrinsecă sau directă. În acest caz motivul și scopul coincid și activitatea produce satisfacție.
În primele clase elevii învață fiind motivați predominant extrinsec. Elevii mai mari, la materiile preferate, învață pentru că doresc să cunoască domeniul respectiv, deci sunt motivați intrinsec. Persoanele motivate intrinsec pentru o activitate au rezultate mai bune, sunt mai active și creative decât cele motivate extrinsec. Bineînțeles cele mai bune rezultate se obțin dacă cineva este motivat atât intrinsec cât și extrinsec (Cosmovici & Iacob, 1998, p. 202).
Atitudinea învățătorului față de elevi are un rol hotărâtor în formarea motivației intrinseci. Se recomandă ca învățătorul să aibă o atitudine pozitivă față de elevi, să fie înțelegător în multe probleme, dar să le și pretindă să învețe; să îi încurajeze pe elevi; să aprecieze atitudinea activă, curiozitatea, să răspundă la întrebările elevilor. O altă condiție importantă pentru formarea motivației intrinseci este corectitudinea la evaluare.
Între intensitatea motivației și rezultatele activității este o relație complexă Dacă motivația nu există, acțiunea nu se declanșează. Dacă motivația este slabă, și rezultatele vor fi slabe. Dacă motivația devine mai intensă, activitatea devine mai eficientă, copilul lucrează cu mai multă energie, atenție, perseverență. Dar dacă intensitatea motivației depășește un anumit nivel (numit optimum motivațional) se ajunge la supramotivație: copilul devine emoționat, agitat, nu se poate concentra, înțelege și memorează greu, performanțele scad. Învățătorii care au o atitudine necorespunzătoare față de elevi (amenință, critică, umilesc elevii, au pretenții exagerate etc.) este posibil să producă o intensificare exagerată a nivelului motivațional. În asemenea situații unii elevi (cei emotivi, anxioși) obțin rezultate școlare tot mai slabe.
Înainte de o lucrare fiecare elev învață mai mult sau mai puțin perseverent și are anumite păreri privind nota pe care ar dori să o obțină. Unii dintre ei doresc să obțină neapărat “foarte bine” sau “bine”. Alții se mulțumesc cu “satisfăcător”. După terminarea școlii unii doresc să devină medici, sociologi, învățători, ingineri, alții vor să devină muncitori calificați, sau poate nici atât. Cei care doresc să obțină rezultate bune și la școală și după aceea, spunem că au un nivel de aspirație ridicat.
Nivelul de aspirație este rezultatul pe care o persoană dorește să-l obțină într-o anumită activitate. Nivelul de aspirație este în legătură cu trebuința de autorealizare. El este un fenomen motivațional deoarece ne îndeamnă să muncim mai mult sau mai puțin pentru rezultatul dorit.
Nivelul de aspirație ridicat are o foarte mare importanță pentru obținerea unor rezultate bune în activitate. De aceea cercetătorii au încercat să afle de ce au unii oameni un nivel de aspirație ridicat, iar alții unul scăzut.
Nivelul de aspirație este în legătură cu conștientizarea aptitudinilor (dacă un om știe că are aptitudini pentru un anumit domeniu, el se așteaptă la rezultate mai bune în activitate, adică are un nivel de aspirație mai ridicat).
Nivelul de aspirație depinde de rezultatele obținute anterior. De obicei după succese nivelul de aspirație crește (elevul dorește să obțină rezultate și mai bune), iar după eșecuri scade. Acesta este unul din motivele pentru care lauda, recompensarea elevilor este mai eficientă decât sublinierea greșelilor pe care le fac.
Diferențele dintre cei cu nivel de aspirație ridicat și scăzut se datorează în mare măsură atitudinilor educative din familie și școală. Cercetările psihologilor arată că cei cu un nivel de aspirație ridicat au fost încurajați mai mult de părinți și cadre didactice și au fost orientați spre activități în care au obținut succese. Succesele duc la creșterea încrederii în sine și în posibilitatea de a avea succese și în viitor. Educatorii care în loc să încurajeze copiii și să pună accentul pe reușite îi critică tot timpul, pun în evidență deficiențele, insuccesele, greșelile lor, contribuie la scăderea nivelului de aspirație. (Cosmovici & Iacob, p. 201.
Afectivitatea și voința
În fiecare moment omul are anumite stări afective care depind de concordanța sau discordanța dintre trebuințele, dorințele sale și situația obiectivă în care se află. Psihologii descriu numeroase forme ale afectivității: dispoziții afective, afecte, emoții, sentimente, pasiuni etc.
Omul se confruntă de nenumărate ori cu situații neplăcute care implică conflicte, frustrări, anxietate etc. Pentru a depăși aceste situații, el are nevoie de voință.
Capacitatea de a depune efortul voluntar necesar depinde în foarte mare măsură de intensitatea motivației.
Unii elevi, fie din cauza unor probleme familiale sau școlare, fie din cauza unor predispoziții genetice sau boli somatice au tulburări emotional mai mult sau mai puțin grave.
Dintre însușirile sau tulburările afectiv-voliționale care pot influența negativ adaptarea școlară fac parte timiditatea, hiperemotivitatea, instabilitatea emoțională, imaturitatea afectivă, anxietatea, fobia școlară, instabilitatea psihomotorie etc.
Activitatea de învățare este o activitate complexă, cu durată lungă, care implică realizări, succese, dar și numeroase dificultăți, frustrări, conflicte, eșecuri. Încă din primele zile de școală copilul este confruntat cu numeroase situații care generează stări afective variate, de la cele mai plăcute, până la cele mai penibile. De asemenea, pentru a face față solicitărilor – uneori exagerate – care i se impun, el trebuie să depună un efort voluntar considerabil. Stările afective trăite de elev pot favoriza sau, dimpotrivă, îngreuna activitatea sa. Emoțiile de intensitate medie sunt însoțite de o stare de activare fiziologică cu un rol energizant, dinamizator important. Dar, dacă se depășește o anumită intensitate, atunci se ajunge la dezorganizarea conduitei și diminuarea randamentului.
Majoritatea elevilor sunt echilibrați afectiv, au o dispoziție stenică, în cele mai multe situații sunt mulțumiți, vioi, veseli, deschiși spre contact. Premise ale echilibrului psihic sunt autoevaluarea pozitivă, sentimentul de competență și încredere în sine. Această atitudine pozitivă față de sine are efecte benefice asupra motivației, voinței, capacității de autoreglare, astfel încât rezultatele școlare ale acestor elevi în general sunt în concordanță cu posibilitățile lor intelectuale.
3.4. FORME ALE ADAPTĂRII ȘCOLARE ȘI FACTORII EXPLICATIVI
Inadaptarea comportamentală a unor elevi vizează în principal, tulburările de relaționare a elevilor în cauză cu părinții, profesorii, colegii și încălcarea regulilor colectivității școlare sau extrașcolare.
Paleta acestor tulburări este largă, ea cuprinzând atât modificări comportamentale de tipul: minciună, inconsecvență comportamentală, violențe verbale, copiatul la ore, bruscarea de către băieți a fetelor, refuzul de a saluta, dar și abateri mai grave de la normele morale și legislația penală cum sunt: furtul, vagabondajul, acte de spargere sau tâlhărie, consumul de alcool sau droguri, prostituție, etc. Profesorii se confruntă de obicei cu tulburările de conduită mai ușoare, neinfracționale, în sensul propriu al termenului.
Manifestările cu aspect predelictual și cele infracționale rezultă, de obicei din interacțiunea unor cauze individuale și sociale cu o serie de condiții favorizante. Cauzele individuale atrag atenția atât asupra unor posibile determinări ereditare, dar și factori de mediu negativi, fapt ce duce la imprimarea în comportamentul elevului a unor orientări antisociale. Cauzele sociale vizează, de regulă, influențele nocive ale situațiilor concrete de viață în care s-a aflat tânărul înainte de comiterea conduitei deviante. Condițiile favorizante cuprind acele împrejurări și situații externe care facilitează comiterea delictului (Nicola, p.265).
Factorii care conduc la inadaptarea școlară pot fi grupați astfel (Cosmovici, 1999, pp.108-115):
Factorii individuali țin de capacitatea personală a fiecărui elev de a reacționa, adică de resursele personale, de bogăția și calitatea “schemelor de adaptare”. Acești factori individuali pot fi grupați în două categorii :
Factori constituționali, dependenți de zestrea ereditară și structura neuropsihică a copilului;
Factori ce țin de unele particularități ale personalității în formare(de exemplu diferite tulburări de caracter, sau atitudini negative formate sub influența unor factori defavorabili ai mediului).
Factori externi ce sunt în strânsă legătură cu realitatea psihopedagogică din școală, cu climatul afectiv din familie, dificultatea activității școlare impuse de profesori și părinți. Aceștia pot fi grupați deasemenea în două categorii :
Factori psihopedagogici de ordin familial. Familia, prin tonalitatea și atmosfera sa afectivă, prin dimensiunea sa culturală și gradul ei de integrare socială, constituie un mediu educativ determinant. Deficite de climat familial și de structură familială. Familia reprezintă „un soi de personalitate colectivă „ a cărei armonie generală influențează echilibrul psihologic al fiecăruia dintre părți. Părinții formează miezul grupului familial. Absența temporară a unuia dintre părinți, situația de deces al unuia dintre părinți, părinții divorțați, reprezintă tot atâtea condiții cu răsunet diferit asupra mediului familial și al echilibrului psihic al copilului. Copilul și divergențele educative dintre membrii adulți ai familiei. Mediul familial nu se referă numai la grupul familial nuclear ci și la adulți cum ar fi bunici, unchi, mătuși, etc.
Factorii psihopedagogici de ordin școlar. Mediul școlar poate prezenta uneori influențe psiho-pedagogice negative, care să determine fenomene de dezadaptare școlară: subaprecierea și supraaprecierea capacității reale ale elevului; dezacordul asupra motivațiilor conduitei elevului; conflictele individuale în cadrul clasei de elevi.
METODOLOGIA CERCETARII – ABUZUL ASUPRA COPILULUI
1 Obiectivele cercetării
Lucrarea de fata și-a propus câteva obiective privitoare la fenomenul abuzului/maltratării asupra copilului. și identificarea problemelor cu care se confrunta copiii în situație de abuz, a consecințelor psihice și fizice ce decurg din experiențele negative datorate formelor de abuz ce au fost exercitate asupra lor și de a identifica cele mai potrivite servicii sociale și sisteme de sprijin.
De asemenea încerc să identific o legătura între starea socio -economică a familiei și situația de abuz asupra copilului și dacă acest factor structural, poate fi un indicator al situației de risc a copilului.
Așadar, obiectivele cercetării sunt :
Identificarea abuzurilor săvârșite asupra copiilor .
Identificarea cauzelor și factorilor ce duc la situații de abuz asupra copiilor .
Identificarea consecințelor abuzului asupra copilului din punct de vedere al dezvoltării personalității acestuia .
2 Ipotezele cercetării
In aceasta lucrare am formulat trei ipoteze, care mi-au suscitat interesul :
Ipoteza 1 – Se presupune că există o corelație între statutul socio – economic și cultural și probabilitatea apariției unor situații de abuz și neglijare asupra copilului.
Ipoteza 2 – Se prezumă că copilul abuzat va prezenta un profil distinct de personalitate determinat de efectele negative din existența sa anterioara, concretizate prin diferite forme de abuz exercitate asupra lui.
Ipoteza 3 – Se prezuma că exista o diferență în dezvoltarea psihomotorie a copiilor supuși abuzurilor față de copiii asupra cărora nu a fost exercitată nici o forma de abuz.
Ipotezele mai sus menționate au fost enunțate în ordinea fireasca a abordării demersului științific.
În verificarea ipotezelor, mi-am propus mai întâi evidențierea diferențelor semnificative în ceea ce privește situația socio-economică și culturala a familiilor din care provin copiii, apoi evoluția profilului de personalitate a copilului în situație de abuz.
3 Descrierea instrumentelor folosite
Suportul științific pentru atingerea obiectivelor propuse și pentru verificarea ipotezelor enunțate l-am realizat cu ajutorul unui complex de probe, probe care sunt fie reproduceri după teste deja consacrate, fie adaptări ale mele după asemenea probe, sau chiar elaborări personale, create cu scopul rezolvării acestui demers științific.
Pentru prima faza a demersului științific în care am încercat să răspund la prima ipoteză au fost folosite următoarele probe:
3.1.Observatia
Observația este o tehnica de investigație utilizata foarte mult , care are ca scop culegerea de informații cu valoare de fapte, necesare pentru a le completa/confirma pe cele rezultate în urma altor tehnici (documentarea, interviul sau întrevederea).
Observația are o mare importanta în mod deosebit în primele etape ale instrumentării cazului (după sesizare/referire, evaluare inițială, evaluare complexa) dar se aplica pe tot parcursul lucrului la caz. Pentru o abordare organizata, coerenta si logica a acestei tehnici se utilizează și se recomanda construirea unui ghid de observație.
Observația este o tehnica care se aplica permanent, pe tot parcursul instrumentării cazului.Se aplica în mediul de proveniență/de viață al copilului (familie, grup de prieteni, comunitatea școlara/profesionala, etc.), în situații clar determinate (vizita la domiciliu, întrevedere, etapa de potrivire dintre copil si asistent maternal, etc.) si/sau în situații experimentale (introducerea unui factor neprevăzut care poate afecta echilibrul relațiilor; ex: implicarea unui martor la un abuz în cadrul unei întrevederi cu abuzatorul care își neagă vinovăția).
Observația presupune urmărirea comportamentului verbal si non-verbal al copilului , tipul și structura relațiilor din mediul investigat, atitudini, stări si reacții emoționale.
In general, observația presupune contactul vizual cu copilul, în anumite situații, celelalte simțuri ne pot oferi informații mai complexe decât văzul (ex: mirosul specific al unei locuințe neîngrijite, o igiena personala precară pot fi sesizate doar prin observația olfactiva; temperatura în camera, etc.).
Informațiile obținute exclusiv prin tehnica observației nu sunt relevante dacă nu sunt confirmate/validate și prin alte tehnici;
3.2. Interviul
Interviul este o tehnica care presupune, prin intermediul comunicării directe, culegerea datelor, diagnosticarea situației clientului si sprijinirea acestuia in vederea rezolvării problemei.
Tehnica interviului se utilizează în toate etapele de instrumentare ale unui caz după cum urmează: în etapa de evaluare se va folosi atât interviul de explorare cat si interviul diagnostic.
Interviul de explorare se utilizează în vederea obținerii informațiilor cu privire la situația copilului .
Având în vedere ca întrevederea presupune culegerea unor informații generale despre copil (date de identificare, stare de sănătate, structura familiei, etc), in cadrul interviului de explorare se va urmări să analizeze mai profund caracteristicile problemei ( natura, cauzele, durata ), un istoric al copilului și familiei sale, sistemul de relații în familie si comunitate..
Interviul de tip diagnostic, prin natura întrebărilor specifice, va fi orientat spre delimitarea problemei, conștientizarea acesteia de către client, identificarea resurselor personale/familiale/comunitare si responsabilizarea clientului pentru implicarea în procesul de intervenție si alegerea tipurilor de servicii de care clientul va beneficia.
Ca urmare a analizei informațiilor obtinute prin interviul de tip diagnostic se va elabora planul de interventie / permanenta si structura ghidului pentru interviul terapeutic
în etapa de interventie alaturi de alte tehnici si metode specifice, poate utiliza si interviul terapeutic in cadrul unei echipe interdisciplinare. Acest tip de interviu are scopul de a-l sprijini pe copil in schimbarea acelor comportamente care au generat situatia de criza in vederea restabilirii echilibrului psiho-social.
în etapa de monitorizare se poate utiliza din nou interviul de explorare prin intermediul caruia va urmari modul in care sunt realizate obiectivele din planul de interventie / permanenta.
Se vor formula intrebarile astfel incat din raspunsurile copilului sa se observe progresele realizate de acesta pe parcursul instrumentarii cazului.
Pentru reusita interviului se va stabili în prealabil locul de desfășurare al acestuia, durata, participanții și alte aspecte care țin de buna desfașurare a tehnicii.
In structura oricarui tip de interviu exista o serie de întrebari specifice pentru deschiderea interviului, pe parcursul și la încheierea acestuia.
Astfel, la începutul și încheierea interviului copilului i se vor adresa intrebari cu caracter general care au drept scop crearea unui confort emoțional al acestuia, un cadru familiar
Intrebarile care constituie continutul interviului trebuie să fie clare, concise si la obiect si asezate intr-o ordine logica in cadrul ghidului de interviu.
3.3. Chestionarele (anexa)
Chestionarul reprezinta ansamblul de intrebari si /sau imagini scrise si aranjate astfel incat sa serveasca obtinerii de informatii si care au rol de a determina din partea celui chestionat un raspuns verbal si nonvrebal si care se inregistreaza scris.
Aplicarea chestionarului se face de catre psiholog, sau , poate fi și autoadministrat In criteriul de analiza a acestui chestionar recurg la ajutorul anchetei sociale și a testelor psihometrice.
Chestionarul pentru copii a cuprins 15 intrebari/itemi, cu raspunsuri inchise, vizand cunostinte, obiceiuri, atitudini in ceea ce priveste abuzul asupra copilului si protectia copilului in Romania.
Cercetarea si-a propus abordarea investigației pe un eșantion de 10 subiecți, reprezentativ din perspectiva principalelor caracteristici ale grupului ținta –copii obișnuiți si copii abuzați– si care să răspundă obiectivelor demersului nostru științific.
Aspecte metodologice privind eșantionarea
Am aplicat acest chestionar la copiii ce prezintă diferite tipologii de familii si gospodarii, (familii cu ambii părinți sau monoparentale, familii nucleare sau extinse – unde la creșterea si educarea copiilor participa si bunici sau alte persoane, părinți în concubinaj, recăsătoriți sau divorțați etc.).
O altă opțiune în stabilirea bazei de cercetare a fost limitarea acesteia la o anumita categorie de vârsta a copilului, cercetarea derulându-se la nivelul școlarului mic.
In cazul copiilor abuzați, pentru unii dintre aceștia am aplicat acest chestionar la domiciliu alături de familie; in cazul altor copii am aplicat chestionarul la școala prin amabilitatea cadrelor didactice.
3.4 . Studiu de caz (anexa)
Studiul de caz este considerat o tehnică specială a culegerii, stocării și prelucrării informației referitoare la caracterul evolutiv și complex al fenomenelor vietii psihosociale. Acesta consta in analiza unei situatii real-contextuale cu scopul de a evalua modul de manifestare si evolutia fenomenelor supuse cercetarii. Studiul de caz este considerat un sistem integrat, chiar daca aparent componentele sale nu functioneaza perfect (Yin, 1984).
Preconditii pentru realizarea unei cercetari prin studiu de caz de calitate:
se utilizeaza analiza documentara, date de arhiva, interviuri, observatie directa, observatie participanta ;
Analiza datelor in studiul de caz. Avem doua momente de analiza:
in timpul culegerii datelor – triangulatia, ajustari ale protocolului studiului de caz;
dupa finalizarea studiului de caz – inspectare, categorizare, tabulare, recombinare.
3.5. Testul Luscher
Psihologul elvetian Max Luscher a elaborat o tehnica proiectiva prin care individul i-si exprima anumite particularitati afective prin modul in care el reactioneaza in fata unor culori. Subiectul trebuie de fapt sa ordoneze in ordinea preferintelor o serie de culori. Exista mai multe variante ale metodei, dar noi vom aborda in continuare varianta clasica si cea mai raspandita in practica, cea cu 8 culori.
Luscher imparte cele 8 culori in 4 culori principale si 4 culori secundare:
albastru intunecat, verde, rosu oranj si galbenul stralucitor;
violet, maro, negru si gri neutru.
Aceasta clasificare dihotomica s-a facut in baza unor principii teoretice ale autorului, conform carora culorile corespund unor functii sau trebuinte universale ale organismului.
Drept culori principale au fost alese culorile de baza ale spectrului (albastru, verde, rosu si galbenul); iar cele secundare provin fie din combinarea a doua dintre cele principale (violet si maro), fie sunt non culori (negru si gri).
Autorul stabileste niste semnificatii psihologice universale pentru fiecare culoare a testului si traseaza astfel si liniile de interpretare ale reactiilor subiectului la ele, in functie de alegerea sau respingerea lor.
Aplicarea testului este foarte simpla si usor de inteles de catre subiecti. Instructajul este urmatorul : ‚‚o sa va prezint niste culori si o sa va rog sa le alegeti in ordinea preferintelor, incepand cu cea care va place cel mai mult, pana ajungeti la cea care va displace cel mai mult ’’. Apoi se prezinta subiectului cele 8 culori si acesta este invitat sa aleaga culoarea cea mai placuta, apoi a doua culoare placuta etc. De fiecare data, examinatorul trebuie sa indeparteze din sir culoarea aleasa de subiect, astfel incat acesta sa n-o mai poata vedea dupa ce a ales-o.
Este important ca in instructaj sa se mentioneze si faptul ca subiectul trebuie sa-si exprime preferintele fata de culorile testului si nu fata de culorile respective in general sau ca accesorii in diverse contexte.
Aplicarea testului trebuie facuta de doua ori la un interval de cateva minute. Codificarea reactiilor se face luand in considerare cele doua aplicari. Prima aplicare ne arata in general reactia afectiva a subiectului la un prim contact cu examinatorul, in timp ce a doua este considerata a fi mai valida, pentru ca teoretic, are loc pe fondul unei relaxari mai mari a subiectului. Adoua aplicare trebuie insotita de recomandarea ca individul sa se ghideze si de aceasta data, dupa preferintele lui actuale si sa nu trebuiasca sa se straduiasca sa memoreze secventa de culori aleasa prima data.
Dupa Luscher (1976), diferente mari dupa cele doua aplicari sugereaza o anumita labilitate afectiva. Invers, daca nu exista nici o modificare la a doua aplicare, aceasta indica rigiditate emotionala.
Utilitatea testului:
Este una dintre cele mai interesante tehnici proiective, iar aplicabilitatea ei, ca si avantaj pe care le ofera practicianului sunt multiple:
se aplica intr-un timp foarte scurt si se scoreaza rapid (in cadrul acestei cercetari testul este aplicat si interpretat cu ajutorul calculatorului);
este accesibil si categoriilor de subiecti cu dificultati cognitive, lingvistice sau defavorizati cultural; mai mult, este o tehnica atractiva pentru copii, deoarece culorile sale sunt incitante;
este greu de trisat.
Ce aflam:
probleme legate de afectivitate (emotii disforice si iritante, labilitatea emotionala);
date privind eventuala prezenta a unor probleme somatice;
nivel de stres afectiv sau de oboseala, dar si forta vitala, capacitatea de implicare;
indirect, probleme de relationare a individului.
3.6 Testul Arborelu Testul Koch, numit si „Testul arborelui” face parte, de asemenea, din categoria testelor proiective. Subiectului examinat i se cere sa deseneze un arbore, astfel acesta nu poate evita o proiectie inconstienta a personalitatii sale. In acest test, arborele nu este alteceva decat suportulproiectiei, obiectul care joaca acelasi rol ca si oglinda, trimitand inapoi imaginea proiectata asupra lui.
Dupa un simbolism elementar, arborele seamana cu structura personalitatii, coroana reprezentand raporturile cu mediul, radacinile siguranta familiala, atasamentul fata de viata etc.
Interpretarea presupune si analiza aspectului global al desenului, dimensiunile lui, presiunea arborelui, forma si directia acestuia precum si ritmul de executie.
Rezultatele permit rar stabilirea unui portret complet al personalitatii, dar furnizeaza indici pretiosi. Testul nu are valoare deplina decat combinat cu alte procedee de diagnostic. Rezultatele pe care le furnizeaza sunt valoroase nu numai pentru ele insele, ci si pentru ca ajuta la interpretarea datelor obtinute cu alte metode.
Datorita acestui lucru, in afara valorii sale proprii, acesta constituie un instrument de diagnostic pretios: el permite, intr-un timp relativ scurt, sa se obtina un material de expresie care coroboreaza rezultatele obtinute prin mijloace de investigatie – care, la randul lor fac acelasi lucru pentru acesta (Koch, 2002).
Ideea folosirii „desenului arborelui” ca instrument de psihodiagnostic ii apartine lui Emile Jucker iar validitatea testului a fost probata in privinta dezvoltarii afective, dar el poate fi utilizat si pentru a decela intarzierile si regresele individului in domeniul afectivitatii.
Testul arborelui permite stabilirea unui portret al personalitatii, arborele fiind suportul proiectiei, jucand acelasi rol pe care-l joaca oglinda: de a revedea imaginea proiectata in ea. Testul prezinta urmatoarele avantaje:
– are valoare practica prin: simplitatea extrema a materialului, a instructajului, a timpului afectat, posibilitatea de a fi aplicat si copiilor si adultilor, utilizarea lui in diagnosticul psihologic
-reprezinta un instrument apt in oferirea de informatii relevante pentru o evaluare calitativa structurala a profilului de personalitate si evidentiere a diferentelor interindividuale semnificative ;
-permite exprimarea prin desen, a continuturilor si trairilor psihice pe care individul nu le cunoaste constient, nu le poate verbaliza putand fi astfel cunoscute si interpretate starile interioare determinate de frustratii, de traume psihice, de tendinte distructive si autodistructive exacerbate, de obsesii sau impulsuri necontrolate, refulate in inconstient, de complexe de inferioritate ;
Testul arborelui surprinde totalitatea tulburarilor emotionale, oferindu-ne indicatii despre intensitatea lor. Armonizarea trasaturilor de personalitate intr-o structura de personalitate stabila, dimensiunile psihologice ale imaginii de sine, intensitatea tulburarilor emotionale, capacitatea adaptarii scolare si sociale a copilului sunt elemente pe care le-am avut in vedere cand am selectat acest test de personalitate. Acesta ne poate oferi informatii in mod direct in ce fel a fost afectat copilul de expunerea la abuz (fizic, emotional sau sexual) si neglijare (asigurarea conditiilor de dezvoltare, emotionala, educationala). (anexa)
4 Lotul de subiecti
Cercetarea de fata s-a realizat pe un esantion de 10 subiecti, reprezentativ din perspectiva principalelor caracteristici ale grupului tinta –copii obisnuiti si copii abuzati– si care sa raspunda obiectivelor demersului nostru stiintific.
Am aplicat aceasta cercetare la copii ce prezinta diferite tipologii de familii , familii cu ambii parinti sau monoparentale, familii nucleare sau extinse – unde la cresterea si educarea copiilor participa si bunici sau alte persoane, parinti in concubinaj, recasatoriti sau divortati etc. Astfel de informatii, fie date de structura, fie cantitative au fost posibil de obtinut datorita anchetei sociale pe care am efectuat-o la inceputul intrevederii cu acesti copii, ancheta efectuata cu ajutorul amabilitatii parintilor lor sau a cadrelor didactice, dupa caz.
O alta optiune in stabilirea bazei de cercetare a fost limitarea acesteia la o anumita categorie de varsta a copilului, cercetarea derulandu-se la nivelul copiilor de 6-11 ani
In cazul copiilor abuzati, pentru unii dintre acestia am aplicat acest chestionar la domiciliu alaturi de familie, in cazul altor copii am aplicat chestionarul la scoala prin amabilitatea cadrelor didactice.
CAPITOLUL VII – ANALIZA SI INTERPRETAREA DATELOR CERCETARII
1 Ipoteza
In literatura de specialitate se considera ca starea socio-economica a familiei poate fi un indicator al situatiei de risc a copilului. Copiii depind la modul absolut de veniturile si deciziile parintilor. Majoritatea familiilor, tinere sau mature, care se confrunta cu aceste deprivari au tendinta de neglijare si abuz asupra copilului, de rele tratamente, de exploatare prin munca a copilului, abandon scolar si excludere din viata sociala.
Deficitul de suport financiar pentru copii este de natura sa marcheze negativ evolutia copilului, fie prin cronicizarea saraciei, fie, mai grav, prin deformari comportamentale greu corectabile.
Abuzul si maltratarea in contextual socio-economic actual romanesc se caracterizeaza prin:
– nerespectarea drepturilor copilului;
– nerecunoasterea institutiilor de protectie a copilului de catre copil si familie aflata in situatie de risc ;
– existenta unor tabu-uri, secrete si false pudori (in special in cazul abuzului sexual) ;
– saracia (copiii sunt cei mai expusi in cazul acestei situatii) ;
– lipsa unei locuinte sau conditiile igienico-sanitare precare ;
– interactiunea, legatura afectiva inadecvata dintre parinti si copii ;
– persistenta mentalitatilor si practicilor punitive, atat in mediul familial cat si in mediul social ;
– numarul redus de specialisti din domeniul protectiei copilului la nivel local (mai ales lipsa consilierilor scolari in scoli) .
Conform acestor pareri am dedus prima ipoteza:
Ipoteza 1 – Se presupune ca exista o corelatie intre statutul socio-economic si cultural si probabilitatea aparitiei unor situatii de abuz si neglijare asupra copilului.
Pentru a evidentia aceste aspecte, in cadrul acestui demers stiintific, s-au folosit urmatoarele metode si tehnici : observatia, interviul si studiul de caz .
CAZUL I -Vasilica L. 9 ani
PROBLEMA:
Minorul L.Vasilica, in varsta de 9 ani, s-a prezentat impreuna cu mama lui, in data de 19.03.2016 la sediul Serviciului Public de Asistenta Sociala din Primaria din localitatea C., cu scopul de a-i ajuta din punct de vedere material pentru a depasi situatia grava in care se afla.
OBIECTIVE : – Determinarea cauzelor
1 Obiectivele cercetării
Lucrarea de fata și-a propus câteva obiective privitoare la fenomenul abuzului/maltratării asupra copilului. Și identificarea problemelor cu care se confrunta copiii în situație de abuz, a consecințelor psihice și fizice ce decurg din experiențele negative datorate formelor de abuz ce au fost exercitate asupra lor și de a identifica cele mai potrivite servicii sociale și sisteme de sprijin.
De asemenea încerc să identific o legătura între starea socio -economică a familiei și situația de abuz asupra copilului și dacă acest factor structural, poate fi un indicator al situației de risc a copilului.
Așadar, obiectivele cercetării sunt :
Identificarea abuzurilor săvârșite asupra copiilor .
Identificarea cauzelor și factorilor ce duc la situații de abuz asupra copiilor .
Identificarea consecințelor abuzului asupra copilului din punct de vedere al dezvoltării personalității acestuia .
2 Ipotezele cercetării
In aceasta lucrare am formulat trei ipoteze, care mi-au suscitat interesul :
Ipoteza 1 – Se presupune că există o corelație între statutul socio – economic și cultural și probabilitatea apariției unor situații de abuz și neglijare asupra copilului.
Ipoteza 2 – Se prezumă că copilul abuzat va prezenta un profil distinct de personalitate determinat de efectele negative din existența sa anterioara, concretizate prin diferite forme de abuz exercitate asupra lui.
Ipoteza 3 – Se prezuma că exista o diferență în dezvoltarea psihomotorie a copiilor supuși abuzurilor față de copiii asupra cărora nu a fost exercitată nici o forma de abuz.
Ipotezele mai sus menționate au fost enunțate în ordinea fireasca a abordării demersului științific.
În verificarea ipotezelor, mi-am propus mai întâi evidențierea diferențelor semnificative în ceea ce privește situația socio-economică și culturala a familiilor din care provin copiii, apoi evoluția profilului de personalitate a copilului în situație de abuz.
3 Descrierea instrumentelor folosite
Suportul științific pentru atingerea obiectivelor propuse și pentru verificarea ipotezelor enunțate l-am realizat cu ajutorul unui complex de probe, probe care sunt fie reproduceri după teste deja consacrate, fie adaptări ale mele după asemenea probe, sau chiar elaborări personale, create cu scopul rezolvării acestui demers științific.
Pentru prima faza a demersului științific în care am încercat să răspund la prima ipoteză au fost folosite următoarele probe:
3.1.Observatia
Observația este o tehnica de investigație utilizata foarte mult , care are ca scop culegerea de informații cu valoare de fapte, necesare pentru a le completa/confirma pe cele rezultate în urma altor tehnici (documentarea, interviul sau întrevederea).
Observația are o mare importanta în mod deosebit în primele etape ale instrumentării cazului (după sesizare/referire, evaluare inițială, evaluare complexa) dar se aplica pe tot parcursul lucrului la caz. Pentru o abordare organizata, coerenta si logica a acestei tehnici se utilizează și se recomanda construirea unui ghid de observație.
Observația este o tehnica care se aplica permanent, pe tot parcursul instrumentării cazului.Se aplica în mediul de proveniență/de viață al copilului (familie, grup de prieteni, comunitatea școlara/profesionala, etc.), în situații clar determinate (vizita la domiciliu, întrevedere, etapa de potrivire dintre copil si asistent maternal, etc.) si/sau în situații experimentale (introducerea unui factor neprevăzut care poate afecta echilibrul relațiilor; ex: implicarea unui martor la un abuz în cadrul unei întrevederi cu abuzatorul care își neagă vinovăția).
Observația presupune urmărirea comportamentului verbal si non-verbal al copilului , tipul și structura relațiilor din mediul investigat, atitudini, stări si reacții emoționale.
In general, observația presupune contactul vizual cu copilul, în anumite situații, celelalte simțuri ne pot oferi informații mai complexe decât văzul (ex: mirosul specific al unei locuințe neîngrijite, o igiena personala precară pot fi sesizate doar prin observația olfactiva; temperatura în camera, etc.).
Informațiile obținute exclusiv prin tehnica observației nu sunt relevante dacă nu sunt confirmate/validate și prin alte tehnici;
3.2. Interviul
Interviul este o tehnica care presupune, prin intermediul comunicării directe, culegerea datelor, diagnosticarea situației clientului si sprijinirea acestuia in vederea rezolvării problemei.
Tehnica interviului se utilizează în toate etapele de instrumentare ale unui caz după cum urmează: în etapa de evaluare se va folosi atât interviul de explorare cat si interviul diagnostic.
Interviul de explorare se utilizează în vederea obținerii informațiilor cu privire la situația copilului .
Având în vedere ca întrevederea presupune culegerea unor informații generale despre copil (date de identificare, stare de sănătate, structura familiei, etc), in cadrul interviului de explorare se va urmări să analizeze mai profund caracteristicile problemei ( natura, cauzele, durata ), un istoric al copilului și familiei sale, sistemul de relații în familie si comunitate..
Interviul de tip diagnostic, prin natura întrebărilor specifice, va fi orientat spre delimitarea problemei, conștientizarea acesteia de către client, identificarea resurselor personale/familiale/comunitare si responsabilizarea clientului pentru implicarea în procesul de intervenție si alegerea tipurilor de servicii de care clientul va beneficia.
Ca urmare a analizei informațiilor obtinute prin interviul de tip diagnostic se va elabora planul de interventie / permanenta si structura ghidului pentru interviul terapeutic
în etapa de interventie alaturi de alte tehnici si metode specifice, poate utiliza si interviul terapeutic in cadrul unei echipe interdisciplinare. Acest tip de interviu are scopul de a-l sprijini pe copil in schimbarea acelor comportamente care au generat situatia de criza in vederea restabilirii echilibrului psiho-social.
în etapa de monitorizare se poate utiliza din nou interviul de explorare prin intermediul caruia va urmari modul in care sunt realizate obiectivele din planul de interventie / permanenta.
Se vor formula intrebarile astfel incat din raspunsurile copilului sa se observe progresele realizate de acesta pe parcursul instrumentarii cazului.
Pentru reusita interviului se va stabili în prealabil locul de desfășurare al acestuia, durata, participanții și alte aspecte care țin de buna desfașurare a tehnicii.
In structura oricarui tip de interviu exista o serie de întrebari specifice pentru deschiderea interviului, pe parcursul și la încheierea acestuia.
Astfel, la începutul și încheierea interviului copilului i se vor adresa intrebari cu caracter general care au drept scop crearea unui confort emoțional al acestuia, un cadru familiar
Intrebarile care constituie continutul interviului trebuie să fie clare, concise si la obiect si asezate intr-o ordine logica in cadrul ghidului de interviu.
3.3. Chestionarele (anexa)
Chestionarul reprezinta ansamblul de intrebari si /sau imagini scrise si aranjate astfel incat sa serveasca obtinerii de informatii si care au rol de a determina din partea celui chestionat un raspuns verbal si nonvrebal si care se inregistreaza scris.
Aplicarea chestionarului se face de catre psiholog, sau , poate fi și autoadministrat In criteriul de analiza a acestui chestionar recurg la ajutorul anchetei sociale și a testelor psihometrice.
Chestionarul pentru copii a cuprins 15 intrebari/itemi, cu raspunsuri inchise, vizand cunostinte, obiceiuri, atitudini in ceea ce priveste abuzul asupra copilului si protectia copilului in Romania.
Cercetarea si-a propus abordarea investigației pe un eșantion de 10 subiecți, reprezentativ din perspectiva principalelor caracteristici ale grupului ținta –copii obișnuiți si copii abuzați– si care să răspundă obiectivelor demersului nostru științific.
Aspecte metodologice privind eșantionarea
Am aplicat acest chestionar la copiii ce prezintă diferite tipologii de familii si gospodarii, (familii cu ambii părinți sau monoparentale, familii nucleare sau extinse – unde la creșterea si educarea copiilor participa si bunici sau alte persoane, părinți în concubinaj, recăsătoriți sau divorțați etc.).
O altă opțiune în stabilirea bazei de cercetare a fost limitarea acesteia la o anumita categorie de vârsta a copilului, cercetarea derulându-se la nivelul școlarului mic.
In cazul copiilor abuzați, pentru unii dintre aceștia am aplicat acest chestionar la domiciliu alături de familie; in cazul altor copii am aplicat chestionarul la școala prin amabilitatea cadrelor didactice.
3.4 . Studiu de caz (anexa)
Studiul de caz este considerat o tehnică specială a culegerii, stocării și prelucrării informației referitoare la caracterul evolutiv și complex al fenomenelor vietii psihosociale. Acesta consta in analiza unei situatii real-contextuale cu scopul de a evalua modul de manifestare si evolutia fenomenelor supuse cercetarii. Studiul de caz este considerat un sistem integrat, chiar daca aparent componentele sale nu functioneaza perfect (Yin, 1984).
Preconditii pentru realizarea unei cercetari prin studiu de caz de calitate:
se utilizeaza analiza documentara, date de arhiva, interviuri, observatie directa, observatie participanta ;
Analiza datelor in studiul de caz. Avem doua momente de analiza:
in timpul culegerii datelor – triangulatia, ajustari ale protocolului studiului de caz;
dupa finalizarea studiului de caz – inspectare, categorizare, tabulare, recombinare.
3.5. Testul Luscher
Psihologul elvetian Max Luscher a elaborat o tehnica proiectiva prin care individul i-si exprima anumite particularitati afective prin modul in care el reactioneaza in fata unor culori. Subiectul trebuie de fapt sa ordoneze in ordinea preferintelor o serie de culori. Exista mai multe variante ale metodei, dar noi vom aborda in continuare varianta clasica si cea mai raspandita in practica, cea cu 8 culori.
Luscher imparte cele 8 culori in 4 culori principale si 4 culori secundare:
albastru intunecat, verde, rosu oranj si galbenul stralucitor;
violet, maro, negru si gri neutru.
Aceasta clasificare dihotomica s-a facut in baza unor principii teoretice ale autorului, conform carora culorile corespund unor functii sau trebuinte universale ale organismului.
Drept culori principale au fost alese culorile de baza ale spectrului (albastru, verde, rosu si galbenul); iar cele secundare provin fie din combinarea a doua dintre cele principale (violet si maro), fie sunt non culori (negru si gri).
Autorul stabileste niste semnificatii psihologice universale pentru fiecare culoare a testului si traseaza astfel si liniile de interpretare ale reactiilor subiectului la ele, in functie de alegerea sau respingerea lor.
Aplicarea testului este foarte simpla si usor de inteles de catre subiecti. Instructajul este urmatorul : ‚‚o sa va prezint niste culori si o sa va rog sa le alegeti in ordinea preferintelor, incepand cu cea care va place cel mai mult, pana ajungeti la cea care va displace cel mai mult ’’. Apoi se prezinta subiectului cele 8 culori si acesta este invitat sa aleaga culoarea cea mai placuta, apoi a doua culoare placuta etc. De fiecare data, examinatorul trebuie sa indeparteze din sir culoarea aleasa de subiect, astfel incat acesta sa n-o mai poata vedea dupa ce a ales-o.
Este important ca in instructaj sa se mentioneze si faptul ca subiectul trebuie sa-si exprime preferintele fata de culorile testului si nu fata de culorile respective in general sau ca accesorii in diverse contexte.
Aplicarea testului trebuie facuta de doua ori la un interval de cateva minute. Codificarea reactiilor se face luand in considerare cele doua aplicari. Prima aplicare ne arata in general reactia afectiva a subiectului la un prim contact cu examinatorul, in timp ce a doua este considerata a fi mai valida, pentru ca teoretic, are loc pe fondul unei relaxari mai mari a subiectului. Adoua aplicare trebuie insotita de recomandarea ca individul sa se ghideze si de aceasta data, dupa preferintele lui actuale si sa nu trebuiasca sa se straduiasca sa memoreze secventa de culori aleasa prima data.
Dupa Luscher (1976), diferente mari dupa cele doua aplicari sugereaza o anumita labilitate afectiva. Invers, daca nu exista nici o modificare la a doua aplicare, aceasta indica rigiditate emotionala.
Utilitatea testului:
Este una dintre cele mai interesante tehnici proiective, iar aplicabilitatea ei, ca si avantaj pe care le ofera practicianului sunt multiple:
se aplica intr-un timp foarte scurt si se scoreaza rapid (in cadrul acestei cercetari testul este aplicat si interpretat cu ajutorul calculatorului);
este accesibil si categoriilor de subiecti cu dificultati cognitive, lingvistice sau defavorizati cultural; mai mult, este o tehnica atractiva pentru copii, deoarece culorile sale sunt incitante;
este greu de trisat.
Ce aflam:
probleme legate de afectivitate (emotii disforice si iritante, labilitatea emotionala);
date privind eventuala prezenta a unor probleme somatice;
nivel de stres afectiv sau de oboseala, dar si forta vitala, capacitatea de implicare;
indirect, probleme de relationare a individului.
3.6 Testul Arborelui
Testul Koch, numit si „Testul arborelui” face parte, de asemenea, din categoria testelor
proiective. Subiectului examinat i se cere sa deseneze un arbore, astfel acesta nu poate evita o
proiectie inconstienta a personalitatii sale. In acest test, arborele nu este alteceva decat suportul
proiectiei, obiectul care joaca acelasi rol ca si oglinda, trimitand inapoi imaginea proiectata asupra lui.
Dupa un simbolism elementar, arborele seamana cu structura personalitatii, coroana
reprezentand raporturile cu mediul, radacinile siguranta familiala, atasamentul fata de viata etc.
Interpretarea presupune si analiza aspectului global al desenului, dimensiunile lui, presiunea arborelui, forma si directia acestuia precum si ritmul de executie.
Rezultatele permit rar stabilirea unui portret complet al personalitatii, dar furnizeaza indici pretiosi. Testul nu are valoare deplina decat combinat cu alte procedee de diagnostic. Rezultatele pe care le furnizeaza sunt valoroase nu numai pentru ele insele, ci si pentru ca ajuta la interpretarea datelor obtinute cu alte metode.
Datorita acestui lucru, in afara valorii sale proprii, acesta constituie un instrument de diagnostic pretios: el permite, intr-un timp relativ scurt, sa se obtina un material de expresie care coroboreaza rezultatele obtinute prin mijloace de investigatie – care, la randul lor fac acelasi lucru pentru acesta (Koch, 2002).
Ideea folosirii „desenului arborelui” ca instrument de psihodiagnostic ii apartine lui Emile Jucker iar v,aliditatea testului a fost probata in privinta dezvoltarii afective, dar el poate fi utilizat si pentru a decela intarzierile si regresele individului in domeniul afectivitatii.
Testul arborelui permite stabilirea unui portret al personalitatii, arborele fiind suportul proiectiei, jucand acelasi rol pe care-l joaca oglinda: de a revedea imaginea proiectata in ea. Testul prezinta urmatoarele avantaje:
– are valoare practica prin: simplitatea extrema a materialului, a instructajului, a timpului afectat, posibilitatea de a fi aplicat si copiilor si adultilor, utilizarea lui in diagnosticul psihologic ;
-reprezinta un instrument apt in oferirea de informatii relevante pentru o evaluare calitativa structurala a profilului de personalitate si evidentiere a diferentelor interindividuale semnificative ;
-permite exprimarea prin desen, a continuturilor si trairilor psihice pe care individul nu le cunoaste constient, nu le poate verbaliza putand fi astfel cunoscute si interpretate starile interioare determinate de frustratii, de traume psihice, de tendinte distructive si autodistructive exacerbate, de obsesii sau impulsuri necontrolate, refulate in inconstient, de complexe de inferioritate ;
Testul arborelui surprinde totalitatea tulburarilor emotionale, oferindu-ne indicatii despre intensitatea lor. Armonizarea trasaturilor de personalitate intr-o structura de personalitate stabila, dimensiunile psihologice ale imaginii de sine, intensitatea tulburarilor emotionale, capacitatea adaptarii scolare si sociale a copilului sunt elemente pe care le-am avut in vedere cand am selectat acest test de personalitate. Acesta ne poate oferi informatii in mod direct in ce fel a fost afectat copilul de expunerea la abuz (fizic, emotional sau sexual) si neglijare (asigurarea conditiilor de dezvoltare, emotionala, educationala). (anexa)
4 Lotul de subiecti
Cercetarea de fata s-a realizat pe un esantion de 10 subiecti, reprezentativ din perspectiva principalelor caracteristici ale grupului tinta –copii obisnuiti si copii abuzati– si care sa raspunda obiectivelor demersului nostru stiintific.
Am aplicat aceasta cercetare la copii ce prezinta diferite tipologii de familii , familii cu ambii parinti sau monoparentale, familii nucleare sau extinse – unde la cresterea si educarea copiilor participa si bunici sau alte persoane, parinti in concubinaj, recasatoriti sau divortati etc. Astfel de informatii, fie date de structura, fie cantitative au fost posibil de obtinut datorita anchetei sociale pe care am efectuat-o la inceputul intrevederii cu acesti copii, ancheta efectuata cu ajutorul amabilitatii parintilor lor sau a cadrelor didactice, dupa caz.
O alta optiune in stabilirea bazei de cercetare a fost limitarea acesteia la o anumita categorie de varsta a copilului, cercetarea derulandu-se la nivelul copiilor de 6-11 ani
In cazul copiilor abuzati, pentru unii dintre acestia am aplicat acest chestionar la domiciliu alaturi de familie, in cazul altor copii am aplicat chestionarul la scoala prin amabilitatea cadrelor didactice.
CAPITOLUL VII – ANALIZA SI INTERPRETAREA DATELOR CERCETARII
1 Ipoteza
In literatura de specialitate se considera ca starea socio-economica a familiei poate fi un indicator al situatiei de risc a copilului. Copiii depind la modul absolut de veniturile si deciziile parintilor. Majoritatea familiilor, tinere sau mature, care se confrunta cu aceste deprivari au tendinta de neglijare si abuz asupra copilului, de rele tratamente, de exploatare prin munca a copilului, abandon scolar si excludere din viata sociala.
Deficitul de suport financiar pentru copii este de natura sa marcheze negativ evolutia copilului, fie prin cronicizarea saraciei, fie, mai grav, prin deformari comportamentale greu corectabile.
Abuzul si maltratarea in contextual socio-economic actual romanesc se caracterizeaza prin:
– nerespectarea drepturilor copilului;
– nerecunoasterea institutiilor de protectie a copilului de catre copil si familie aflata in situatie de risc ;
– existenta unor tabu-uri, secrete si false pudori (in special in cazul abuzului sexual) ;
– saracia (copiii sunt cei mai expusi in cazul acestei situatii) ;
– lipsa unei locuinte sau conditiile igienico-sanitare precare ;
– interactiunea, legatura afectiva inadecvata dintre parinti si copii ;
– persistenta mentalitatilor si practicilor punitive, atat in mediul familial cat si in mediul social ;
– numarul redus de specialisti din domeniul protectiei copilului la nivel local (mai ales lipsa consilierilor scolari in scoli) .
Conform acestor pareri am dedus prima ipoteza:
Ipoteza 1 – Se presupune ca exista o corelatie intre statutul socio-economic si cultural si probabilitatea aparitiei unor situatii de abuz si neglijare asupra copilului.
Pentru a evidentia aceste aspecte, in cadrul acestui demers stiintific, s-au folosit urmatoarele metode si tehnici : observatia, interviul si studiul de caz .
CAZUL I -Vasilica L. 9 ani
PROBLEMA:
Minorul L.Vasilica, in varsta de 9 ani, s-a prezentat impreuna cu mama lui, in data de 19.03.2016 la sediul Serviciului Public de Asistenta Sociala din Primaria din localitatea C., cu scopul de a-i ajuta din punct de vedere material pentru a depasi situatia grava in care se afla.
OBIECTIVE:
– Determinarea cauzelor;
– Propunerea unui proiect de interventie.
ETAPE
Prezentarea cazului – situatia actuala:
– Copilul nu are un certificat de nastere, familia ne-a prezentat un certificat constatator al nasterii ;
– Aceasta situatie este valabila pentru toti cei cinci copii ai familiei;
– Minorul L.Vasilica. nu a frecventat nici o forma de educatie;
– Aceasta situatie este valabila pentru toti cei cinci copii ai familiei;
– Minorul nu beneficiaza de alocatia de stat;
– Aceasta situatie este valabila pentru toti cei cinci copii ai familiei;
– Minorul nu beneficiaza de servicii medicale gratuite; nu are un medic de familie;
– Aceasta situatie este valabila pentru toti cei cinci copii ai familiei;
Procurarea si sistematizarea informatiilor
1.Probleme medicale: In urma evaluarii medicale s-a stabilit diagnosticul “Abuz fizic – sindromul copilului batut”.( SCALA DE DEPISTARE A ABUZULUI SI TRAUMEI )
2.Relatii sociale
Familia – relatiile dintre parinti sunt deseori conflictuale, tensionate, pe de o parte datorita problemelor economice, pe de alta parte datorita comportamentului violent pe care il manifesta tatal, consumator de alcool ;
Tatal – tatal lui este fara ocupatie ;
Mama- mama este fara ocupatie si este alcoolica ;
Frati- copilul mai are inca trei frati si o sora.Familia nu stie unde sunt sora si un frate mai mare pentru ca acestia au plecat de cativa ani de acasa. Un alt frate este intr-un orfelinat de aprox. doi ani si din cand in cand vine acasa in vizita.Alaturi de parinti este L. si fratele lui mic de 5 ani;
Grupul de prieteni: nu are prieteni ;
C. Istoricul evolutiei problemei
1. Istoricul problemei
L.V. a crescut intr-un mediu care i-a afectat dezvoltarea armonioasa. A fost prezent la scandalurile dintre parinti, fiind adesea tinta agresiunilor fizice si verbale ale acestora. A fost lasat nesupravegheat si datorita acestui fapt este speriat de mediul familial conflictual, violent. Acest copil a fost confruntat cu toate tipurile de abuz savarsite asupra lui : abuz fizic, emotional, economic si neglijenta.
2.Istoricul dezvoltarii intelectuale
– capacitate redusa de concentrare in indeplinirea sarcinilor scolare;
– agresivitate, impulsivitate, iritabilitate in relatiile cu ceilalti copii ( refuza cooperarea, loveste partenerii de joaca);
– dificultati de relationare;
– dispozitie depresiva (fata lui exprima preocupare, ingrijorare, tristete; este tot timpul incruntat);
– tulburari de comportament (mici furturi, minciuna).
3.Istoricul dezvoltarii fizice
– deficit staturo-ponderal, tinuta neingrijita;
5.Istoricul familiei
– in familie au fost dintotdeauna probleme, relatii conflictuale;
– parintii nu au lucrat niciodata ;
– amandoi sunt alcoolici ;
– nu primesc ajutor social pentru ca refuza sa munceasca in folosul comunitatii .
6.Istoricul relatiilor sociale
– -agresivitate, impulsivitate, iritabilitate in relatiile cu ceilalti copii ( refuza cooperarea, loveste partenerii de joaca);
– nu are prieteni apropiati.
DESCOPERIREA CAUZELOR
– parintii;
– lipsa de comunicare si autoritarismul excesiv din partea lor ;
– neglijenta lor.
CONFIGURAREA SITUATIEI
Intreaga simptomatologie a lasat amprente in dezvoltarea fizica si psihica a lui V.
ELABORAREA STRATEGIILOR DE ACTIUNE
– Sesizarea DGASPC de catre psiholog si invatator cu privire la identificarea cazului, in vederea instituirii unei masuri de protectie speciala pentru copi
– Instituirea masurii de protectie speciala (de catre Comisia de Protectiea Copilului));.
LUAREA SI SUSTINEREA HOTARARILOR
– elaborarea unui proiect de interventie;
– formularea de prognoze privind evolutia ulterioara a minorului.
PROIECT DE INTERVENTIE
PLAN DE ACTIUNE COMUNA –PSIHOLOG – MINORUL L.V. – FAMILIA ACESTUIA
SCOP:
– intensificarea colaborarii invatator-psiholog – familia minorului astfel incat sa se rezolve situatia
– copilul sa poata sa depaseasca situatia de criza in care se afla;
– in urma discutiilor cu parintii, s-a stabilit luarea masurii de plasament a copilului si a fratelui sau.
OBIECTIVE:
– elaborarea planului individualizat de interventie si celelalte planuri specializate prevazute in legislatia privind serviciile sociale ;
– stabilirea componentei echipei multidisciplinare/interdisciplinare pentru rezolvarea cazului ;
– colaborarea tuturor factorilor identificati ca fiind importanti in gestionarea situatiei de abuz ;
– reintegrarea sociala si scolara copilului ;
– elaboreaza planul de siguranta si evaluare a riscului ;
– comunicarea deciziei de inchidere a cazului ;
– monitorizarea implementarii planului de interventie sau a celorlalte planuri elaborate necesare in gestionarea situatiei abuz asupra copilului.
PROGNOZA EVOLUTIEI ULTERIOARE A MINORULUI
PROGNOZA DEZVOLTARII PERSONALE
Intreaga simptomatologie ar fi amprentat dezvoltarea lui L.V. si a fratelui sau daca acesta nu ar fi fost integrat intr-un program de tratament si recuperare. Activitatea de terapie a avut in vedere reducerea nivelului de agresivitate, imbunatatirea relatiilor cu ceilalti copii , inlocuirea comportamentului dezadaptativ cu un comportament adaptativ (activitati sportive).
V. a urmat cursurile scolare si a fost stimulat pentru a participa la diferite activitati psiho-pedagogice si de petrecere a timpului liber
Cazul II.
A)Date despre copil
Nume,prenume : C.M
Sex:feminin
Data nasterii:30.08.2006
Locul nasterii: Hunedoara
Domiciliu: Calan, str .Bradului 13/2
Etnia:Romana
Religia:Ortodoxa
B)Date despre familie
Parinti:-tatal:C.B,in varsta de 40 ani ,somer dar are venituri ocazionale
-mama:C.L,in varsta de 38 ani,gestionara
Frati,surori:-Nu
C) Situatia financiara a familiei:
– venituri mici, administrarea bugetului fiind insuficienta pentru acoperirea cheltuielilor zilnice;
-familia este intretinuta doar din salariul minim al mamei ,alocatia copilului si venitul ocazional al tatalui
D) Situatia scolara a copilului C.M:
-copilul invata foarte bine,fiind premiant
E) Descrierea lociuntei :
-familia locuieste intr-o garsoniera, confort II, insalubra din cauza mirosului groaznic ce inunda scara de bloc si a mizeriei care se afla in acea locuinta,ea necorespunzand conditiilor decente de crestere a unui copil si de asigurare a unei dezvoltari normale din partea parintilor
F) Prezentarea situatiei de abuz:
-In urma unor constrangeri exercitate de mama copilului, asupra unor situatii nestiute, copilul a fostr batut cu violenta de catre aceasta
-Copilul povesteste ca mama sa a folosit un obiect dur (un cablu sau un furtun cu o lungime de aproximativ 2m si zona in care i-a fost aplicata pedeapsa a fost in cea a membrelor si a coastelor).
-De asemenea,minora a fost abuzata si din punct de vedere emotional aducandui-se adrsea injurii de ordin verbal din partea mamei.
-C.M a reusit sa scape de sub teroarea mamei, fugind la o vecina care a anuntat in prealabil politia , scoala , asistentii sociali din cadrul unui Primariei.
-Ea a fost dusa la spital unde i s-a acordat ingrijire medicala,avand fracturi la nivelul membrelor si vaste suprafete de piele inrosita provocate de acel material rigid dupa care a fost preluata de catre asistentii sociali si dusa in acel centru de plasament unde i s-a acordat un regim special de protectie ,gazduire,ingrijire si consiliere.
-Au fost necesare sedinte intregi de psihoterapie in vederea revenirii din socul profound pe care l-a trait minora,urmând si in prezent asemenea tratamente,minora prezentand un tablou simptomatologic grava:
Izolare sociala
Stare agresiva
Scaderea randamentului scolar
Relationalizare defectuoasa
Aparitia unor boli la nivelul cutiei craniene
– Mamei i s-a restrictionat accesul in incinta adapostului si i-a fost aplicata o amenda la constarea incalcarii oblicatiilor ce ii reveneau si pentru neresprectarea normelor de o buna functionare a familiei,articolul fiind prevazut in Codul Familiei.
Efectuand o sinteza a studiile de caz , pe baza rezultatelor prezentate, putem afirma ca existenta unui statut socio-economic si cultural scazut genereaza anumite situatii de abuz. Se intampla acest lucru, deoarece copiii depind la modul absolut de veniturile si deciziile parintilor. Majoritatea familiilor care se confrunta cu aceste deprivari au tendinta de neglijare si abuz asupra copilului, de rele tratamente, de exploatare prin munca (mai ales in mediul rural) a copilului.
Spre deosebire de acesti parinti, cei cu un statut social ridicat le ofera copiilor lor acces mai mare la educatie, le ofera copiilor lor meditatii suplimentare, posibilitatea frecventarii unui club al copiilor (prin lectii de sah, dans sportiv, de canto etc.) si au o mare disponibilitate de a le transmite copiilor sugestii si informatii utile dezvoltarii lor. Pe scurt le creeaza copiilor un climat stimulativ necesar dezvoltarii personalitatii.
Problemele copiilor proveniti din familiile cu statut social scazut sunt foarte complexe, avand un impact psihosocial foarte puternic si cu o mare rezonanta in timp. Ca urmare a problemelor cauzate de saracie si a lipsei de coeziune intre soti, familia aflata in aceasta situatie nu mai poate oferi in toate cazurile un climat afectiv si educational cu efecte benefice asupra personalitatii copiilor. Adesea, cei care provin din astfel de climat familial,cu fregvente certuri, prezinta dificultati de adaptare, labilitate educationala, fragilitate morala, stari de anxietate, etc.
Ei fac parte din familii cu neantelegeri intre parinti sau cu nivel economic problematic, familii cu un singur parinte, sau familii in care parintii nu-si asuma in totalitate rolul de parinti. In general s-a putut observa ca parintii nu constientizeaza pe deplin modul in care aceste aspecte de structura si climat familial ii afecteaza pe copii, ei considerand ca daca nevoile de baza le sunt asigurate (hrana si imbracaminte), totul functioneaza perfect.
Nu este suficient ca relatia individuala a copilului cu fiecare parinte sa fie buna , el are nevoie de o relatie armonioasa si intre parinti. Neantelegerile, conflictele si agresiunile dintre parinti il determina pe copil sa suporte o anumita nervozitate, sa traiasca intr-un climat de tensiune, ceea ce duce la cresterea unor mecanisme de aparare ori la dezvoltatea unui caracter inchis. Pe langa aceasta, se adauga si faptul ca conflictele permanente si repetate in mod sistematic intre parinti depreciaza imaginea acestora in ochii copilului sau creeaza conditii ca unul dintre ei sa fie favorizat , iar celalalt sa fie respins.
Se confirma astfel prima ipoteza.
Ipoteza 2 – Se prezuma ca copilul abuzat va prezenta un profil distinct de personalitate determinat de efectele negative din existenta sa anterioara, concretizate prin diferite forme de abuz exercitate asupra lui.
Pentru a evidentia rolul familiei si climatului ei afectiv in formarea si dezvoltarea personalitatii copilului, faptul ca saracia materiala aflata in corelatie directa cu saracia morala si influientele acestora, influeteaza negativ formarea si dezvoltarea personalitatii copiilor, referindu-ne cu predilectie la urmatoarele aspecte : nivelul intelectual, anxietatea, frustrarea, probleme legate de afectivitate, stres, probleme de relationare si socializare a copilului.
Pentru a evidentia aceste aspecte, in cadrul acestui demers stiintific, s-au folosit , pe langa alte metode, si urmatoarele teste : testul omuletului, testul arborelui (Koch- Stora ) si testul culorilor (Luscher).
Testele de desen se numara printre cele mai larg raspandite si acceptate tehnici proiective, prezentand o serie de avantaje indiscutabile: economia de timp si mijloace materiale, diversitatea informatiilor oferite, rezistenta aproape nula a celor testati. Informatiile ce pot fi obtinute acopera intreaga sfera a personalitatii, de la comportament direct observabil pana la conflicte si traume, oferind o imagine complexa a dinamicii intregului sistem psihic. Acesta este si motivul pentru care sunt frecvent utilizate.
Am optat pentru introducerea acestor teste pentru o mai buna surprindere a fenomenului abuzului precum si a consecintelor acestuia asupra personalitatii copilului. In privinta validitatii si fidelitatii: nu are valoare statistica, decat orientativa pentru specialist.
Cunoasterea personalitatii copilului prin desen
Stilul general de reprezentare exprima dispozitiile fundamentale ale viziunii copilului asupra lumii si constituie valoarea proiectiva a desenului. Sensul de « proiectiv » utilizat aici este diferit de cel psihanalitic. Valoarea proiectiva a desenului copilului se refera la efectul provocat de acesta, stilul sau personalitatea ca totalitate.
Testul omuletului (anexa )
Analizand testul omuletului, am observat ca exista o diferenta intre copiii din familiile obisnuite spre deosebire de copiii supusi abuzului. Acest aspect infirma parerile din literatura de specialitate ce considera ca un procent foarte mic de copii din familii dezorganizate au un nivel intelectual scazut datorat problemelor din familia de origine. Se considera ca intre cele doua grupe de copii nu exista nici o diferenta semnificativa, si ca acest lucru demonstreaza ca tipul de familie nu afecteaza in mod necesar dezvoltarea inteligentei.
Majoritatea specialistilor apreciaza ca in desenul persoanei umane nu este numai expresia psihologica a unor conflicte, ci, concomitent, el traduce si reprezentarea fizico-somatica a propriului EU in constiinta sau in sfera inconstienta a individului. Insa ne intereseaza si utilizarea in diagnosticul personalitatii ca tehnica expresivo-proiectiva. In ceea ce priveste interpretarea testului, se au in vedere urmatoarele aspecte:
Dimensiunile omuletului;
Aspectul si reprezentarea sexuala;
Daca subiectul se identifica cu omuletul desenat si de ce;
Daca varsta desenului este apropiata de cea a subiectului;
Daca exista anumite disproportii sau omisiuni si adaugiri ale imaginii fizice corporale;
Interpretarea simbolica a desenului;
Imbracamintea si modul de prezentare ;
Functiile sociale ale acestuia. ;(Enachescu, C.,1973, p.103)
Analizand rezultatele obtinute la testul omuletului, se pot face urmatoarele observatii : majoritatea copiilor au facut o dimensiune mica a omuletului, chiar si o parte a celor din grupul de control (doar 10 copii ). Majoritatea copiilor din ambele grupe de subiecti se simt dominati de tensiunile din familie, dar si neglijati, neapreciati si uneori exclusi. Fac incercari firave de a atrage atentia asupra lor ; ei doresc, in marea majoritate, sa se afirme, in sensul sa fie bagati in seama, sa li se arate ca sunt mai importanti decat toate celelalte probleme ale parintilor. Sunt caracteristici ale desenelor copiilor frustrati si anxiosi, care au conflicte interne si care se centreaza pe trecut. Din totalul celor 10 de subiecti, doar 3 copii au prezentat o personalitate puternica si o stima de sine bine evidentiata.
In cazul copiilor cu rezultate scolare foarte bune, am observat o stima de sine scazuta si o lupta interioara, o nevoie extraordinar de mare de apreciere si de a fi remarcati, precum si o dorinta, o sete de succes si de recunoastere a eforturilor lor. Am aplicat testul 3 din anexa
Datorita acestui fapt in cadrul testului culorilor, le-au iesit un indice crescut de stres si oboseala psihica.
Toti copiii s-au reprezentat in desen conform varstei si sexului caruia apartin, insa in toate desenele copiilor abuzati au existat disproportii evidente a trunchiului, a capului, a membrelor si omisiuni ale mainilor si/sau urechilor, dupa caz.
In cazul copiilor din grupa de control, a celor obisnuiti, desene sunt foarte frumos reprezentate, au pus accent deosebit pe detaliile schemei corporale ,precum si a imbracamintii. Fetitele se imagineaza fiind printese si baietii se reprezinta in diverse situatii de joc: ca fotbalist, muzician etc. Pentru cei care se afla in situatii de abuz (in marea majoritate a lor), aceste detalii lipsesc cu desavarsire, sunt prezente chiar omisiuni ale mainilor si/sau urechilor, dupa caz.
Majoritatea specialistilor apreciaza ca in desenul arborelui copilul proiecteaza inconstient raporturile sale cu mediul, orice alterare a imaginii fiind indiciul unei dereglari de relatie (M. Rosca, apud.Enachescu, C.,1973, p.101).
In aprecierea detaliilor formale ale desenelor subiectilor se va tine seama de urmatoarele aspecte:
Dimensiunea figurii: mare (semn de vitalitate, expansiune, orgoliu); mica (timiditate, inhibitie, descurajare) ;
Presiunea creionului : este in raport cu energia subiectului;
Forma: ascutita (iritabilitate, impulsivitate); curba (amabilitate, bunavointa);
Ritmul de executie;
Directia de inclinare a desenului.
Testul arborelui (anexa)
K. Koch recomanda ca in interpretarea simbolica a formei desenului arborelui sa se tina seama de indicatiile schemei grafice a lui M.Pulver. In acest sens se disting patru zone cu semnificasie simbolica precisa:
In sus: zona intelectuala si spirituala;
Central: Eul constient, sentimentele;
In jos: sfera inconstienta erotica-sexuala, instinctele, simbolurile colective arhetipale ;
Stanga: relatiile cu sinele, cu trecutul, introversiunea si fixatiile infantile;
Dreapta: relatiile cu viitorul, extraversia, autoritatea, tendintele si aspiratiile viitoare ale individului ;(Enachescu, C.,1973, p.103).
Desenul copilului dezvaluie structura si dinamica personalitatii acestuia, relatiile lui afective cu lumea, miscarile de apropiere sau de retragere, care marcheaza raporturile cu fiintele si cu lucrurile.
Analizand rezultatele obtinute la testul arborelui, se pot face urmatoarele observatii :
-copiii din familiile sarace si dezorganizate sunt mai anxiosi, mai interiorizati si se simt mai frustrati decat copiii din familiile organizate. Se simt dominati de tensiunile din familie, dar si neglijati, neapreciati si uneori exclusi. Fac incercari firave de a atrage atentia asupra lor ; ei doresc, in marea majoritate, sa se afirme, in sensul sa fie bagati in seama, sa li se arate ca sunt mai importanti decat toate celelalte probleme ale parintilor.Acest aspect este reliefat de majoritatea subiectilor cercetati.
– Copiii din aceste familii au realizat desene care indica dificultati de adaptare la mediu, relatii defectuoase cu mediul, atasament fata de trecut si fata de mama (mai ales in cazul celor parasiti de catre mama ), introversiune, prudenta. Sunt caracteristici ale desenelor copiilor frustrati si anxiosi, care au conflicte interne si care se centreaza pe trecut.
Aceste trasaturi de personalitate reies si in cazul testului culorilor, (anexa ) acest test a venit ca o completare a celorlalte doua. Cu ajutorul acestuia s-au putut confirma problemele legate de afectivitate si indicele de nivel de stres afectiv sau de oboseala in cazul copiilor abuzati.
Datorita acestor teste s-au confirmat urmatoarele forme de abuz: din cei 10 de subiecti :
abuz fizic si emotional prezent la 4 subiecti (40%) ;
abuz emotional prezent la 4 subiecti (40%) ;
abuz emotional si fixatie fata de mama (parasiti de catre aceasta) prezenta la 1 subiecti (10%);
abuz sexual si emotional prezent la 1 subiect (10%) ;
abuz economic si fizic prezent la 4 subiecti (40%);
abuz economic si emotional prezent la 2 subiecti (20%);
abuz economic si neglijenta prezent la 1 subiect (10%);
neglijenta prezenta la 2 subiecti (20%);
abuz fizic, psihic, economic si neglijenta prezent la 1 subiect (10%),
L.V.reprezinta studiul de caz al acestei cercetari.
Putem sa tragem o concluzie ca saracia si conflictele din familie produc tulburari ce apar la nivelul personalitatii copilului. Acesti copii sunt anxiosi, frustrati, interiorizati, dar, in acelasi timp, sunt copii care pot si trebuie sa fie ajutati.
Chestionarul pe care l-am elaborat personal, creat cu scopul rezolvarii acestui demers stiintific si care are in vedere modul in care copilul insusi evalueaza un subiect atat de complex, abuzul asupra copilului. Acesta arata modul de percepere a atitudinilor si comportamentelor, a relatiilor parinte-copil, care variaza in functie de pozitia evaluatorului.
Cu ajutorul chestionarului, voi stabili criterii si indicatori de apreciere a abuzului in familie, cu scopul de a identifica posibile situatii de abuz savarsite asupra copilului. Intre criterii si indicatori se afla: conditii socio-economice; conditii socio-culturale (biblioteca; aparatura Radio-TV, etc.); regimul zilnic de activitate; climat afectiv; statusuri si roluri socio- familiale; stiluri si strategii ale educatiei in familie; ajutorarea copilului la invatatura. In criteriul de analiza a acestui chestionar recurg la ajutorul interviului, a anchetei sociale si a testelor psihometrice.
Chestionarul cuprinde 15 intrebari/itemi, cu raspunsuri inchise, vizand cunostinte, obiceiuri, atitudini in ceea ce priveste abuzul asupra copilului si protectia copilului in Romania
Localitatea: .;
Sexul: feminin (__); masculin (__); varsta: ani.
CHESTIONAR 1
1) Stii ca exista o lege cu privire la drepturile copiilor?
DA[_], NU[_], NU STIU[_];
2) Dupa parerea ta, copiii sunt suficient protejati impotriva abuzului?
DA[_], NU[_], NU STIU[_];
3) Stii ca exista o linie telefonica pentru protectia copilului 08008200200?
DA[_], NU[_], NU STIU[_];
4) Daca ai fi in dificultate, ai apela la acest numar de telefon?
DA[_], NU[_], NU STIU[_];
5) Alocatia lunara acopera nevoile tale zilnice?
DA[_], NU[_], NU STIU[_];
6) Cunosti copii care sufera datorita neglijarii parintilor lor?
DA[_], NU[_], NU STIU[_];
7) Consideri ca bataia sau alte pedepse sunt indicate in educarea copiilor?
DA[_], NU[_], NU STIU[_];
8) Parintii tai tin cont de parerile tale?
DA[_], NU[_], NU STIU[_];
9) Mergi la scoala?
DA[_], NU[_], NU STIU[_];
10) Parintii tai se implica in activitatile tale scolare?
DA[_], NU[_], NU STIU[_];
11) Iti este frica sa mergi acasa dupa ce ai luat o nota mica la scoala?
DA[_], NU[_], NU STIU[_];
12) Ai si alte activitati in afara de cele scolare? Te duci la un club al copiilor (sportiv, de dans, de muzica)?
DA[_], NU[_], NU STIU[_];
13) Participi la activitati cultural-educative (ex. la spectacol, la teatru)?
DA[_], NU[_], NU STIU[_];
14) Ai acces la informatii (ex.T.V. ,biblioteca, muzee,internet etc.)?
DA[_], NU[_], NU STIU[_];
15) Ai un medic de familie la care sa te duci, atunci cand esti bolnav?
DA[_], NU[_], NU STIU[_];
INTREBAREA NR. 1 Stii ca exista o lege cu privire la drepturile copiilor?
Scala 1 reprezinta raspunsurile notate cu DA;
Scala 2 reprezinta raspunsurile notate cu NU ;
Scala 3 reprezinta raspunsurile notate cu NU STIU.
INTREBAREA NR. 2 Dupa parerea ta, copiii sunt suficient protejati impotriva abuzului?
INTREBAREA NR.3 Stii ca exista o linie telefonica pentru protectia copilului 08008200200?
INTREBAREA NR. 4 Daca ai fi in dificultate, ai apela la acest numar de telefon?
INTREBAREA NR. 5 Alocatia lunara acopera nevoile tale zilnice?
INTREBAREA NR. 6 Cunosti copii care sufera datorita neglijarii parintilor lor?
INTREBAREA NR. 7 Consideri ca bataia sau alte pedepse sunt indicate in educarea copiilor?
INTREBAREA NR. 8 Parintii tai tin cont de parerile tale?
INTREBAREA NR. 10 Parintii tai se implica in activitatile tale scolare?
INTREBAREA NR. 11 Iti este frica sa mergi acasa dupa ce ai luat o nota mica la scoala?
INTREBAREA NR.12 Ai si alte activitati in afara de cele scolare? Te duci la un club al copiilor (sportiv, de dans, de muzica)?
INTREBAREA NR.13 Participi la activitati cultural-educative (ex. la spectacol, la teatru)?
INTREBAREA NR.14 Ai acces la informatii (ex.T.V. ,biblioteca, muzee,internet etc.)?
INTREBAREA NR.15 Ai un medic de familie la care sa te duci, atunci cand esti bolnav?
Scala 1 reprezinta raspunsurile notate cu DA;
Scala 2 reprezinta raspunsurile notate cu NU ;
Scala 3 reprezinta raspunsurile notate cu NU STIU.
Copiii chestionati stiu ca exista o lege cu privire la protectia copilului, insa aproape jumatate dintre ei considera ca sunt suficient protejati asupra diferitelor forme de abuz. Doar cativa stiu ca exista o linie telefonica dedicata special pentru ei,
Marea majoritate a copiilor, in faza de interviu si in timpul chestionarului au descris familia lor intr-o imagine pozitiva modelul dominant fiind cel al unei familii iubitoare, linistite si vesele.
Un numar mic de copii au afirmat ca sunt deranjati de faptul ca familia nu tine cont de parerile lor: “ma trateaza ca pe un copil”, “sunt ca un copil fara minte pentru ei”, “nu prea fac ce vreau eu”.
Situatia materiala a familiei este lucrul care îideranjeaza,50% dintre ei considera ca alocatia lunara nu acopera nevoile lor, acesti bani nu sunt suficienti doar pentru a-si lua reviste si carti pentru copii: “sa avem bani pentru mai multe, “ai mei sa nu-si mai faca atata griji in privinta banilor”.
La intrebarea despre implicarea parintilor in activitatile scolare cei mai multi dintre copii considera ca sunt ajutati de catre parinti 3-4 dintre ei declara ca nu ii ajuta nimeni la activitatile pentru scoala.
Daca pe ansamblu nu putem vorbi de neglijare educationala, in cadrul familiilor cu probleme, acest fenomen devine evident: aproape jumatate dintre copiii din familii cu probleme au marturisit ca nu ii ajuta nimeni sa invete pentru scoala, si aproape un sfert dintre acestia declara ca parintii nu le urmaresc notele sau prezenta la scoala niciodata.
Numarul de copii in familie este un criteriu care induce diferentele cele mai mari. Curatenia, ingrijirea fratilor mai mici, munca pe bani sunt cu mult mai raspandite in familiile din mediul rural (3 sau mai multi copii). Acest fapt este determinat pe de-o parte de greutatile materiale pe care o familie cu multi copii le intampina zilnic. Pe de alta parte, numarul mare de copii reprezinta un indicator al unui model traditionalist al familiei, in care copilul reprezinta un potential economic, o resursa de munca, fiecare membru fiind dator sa contribuie la bunastarea materiala a familiei.
De asemenea, in familiile in care exista probleme (violenta, alcoolism) ponderea copiilor implicati in activitati gospodaresti este mai mare. Este posibil ca acei copii care au o varsta mai ridicata sa fie investiti cu diverse responsabilitati, preluand o parte din sarcinile parintilor.
Având in vedere ca sanctionarea c opilului presupune de multe ori abuzuri fizice sau emotionale, copiii au fost rugati sa raspunda daca considera ca bataia sau alte pedepse sunt indicate in educarea copiilor.
Astfel, se poate afirma ca majoritatea dintre copii au fost pedepsiti cel putin o data, diferentele de raspuns putand fi explicate pe de-o parte prin diverse mecanisme de aparare dezvoltate de copii sau prin diferente de intelegere a conceptului de „pedeapsa”.
In faza de interviu de dinaintea completarii chestionarului 2 marturisesc ca sunt certati des si peste 7 din cand in cand. Mai putin de 1 declara ca nu au fost certati niciodata si asta in cazul grupului de control.
Interpretarea psihologica a rezultatelor obtinute la Testul Omuletului, Arborelui si al culorilor releva o neconcordanta semnificativa intre valorile pozitive obtinute la chestionar (procentul mare de copii care percep familia ca unita si armonios constituita, care considera ca bataia si alte pedepse nu sunt indicate in cresterea copilului) si valorile negative referitoare la unii factori ai structurii de personalitate surprinsi de testul amintit (in care multi dintre copii au o imagine nesatifacatoare de sine,chiar si in cazul copiilor din grupul de control sifaptul ca toti copiii supusi abuzului prezinta un echilibru emotional deficitar). De asteptat ar fi fost ca numarul mare de copii care au considerat familia fara probleme si ei integrati afectiv in mediul familial sa prezinte structuri de personalitate echilibrate, armonioase, fara probleme in sfera emotionalului si a comportamentului. Fapt infirmat prin numarul mare de copii care prezinta un echilibru emotional deficitar (in cazul copiilor abuzati toti prezinta acest dezechilibru emotional).
Acest lucru este foarte important in cadrul cercetarii de fata pentru faptul ca evidentiaza o situatie de fapt care necesita atentie si interventie si anume aceea ca multi copii isi proiecteza in mod IDEAL familia. Sub aceste aparente Testul omuletului, al arborelui si cel al culorilor surprinde copii cu o imagine deficitara a propriilor capacitati, copii timizi, cu dificultati de adaptare, deficitari din punct de vedere motivational si volitiv, agresivi, instabili etc.
Maniera in care familia participa, contribuie la cresterea si educarea copilului se regaseste in neconcordanta pe care am evidentiat-o si comentat-o in paragraful de mai sus. Copilul IDEAL pentru parinte este cel cuminte, care invata, care face numai ce zice acesta.
Din pacate multi dintre parintii considera ca singura metoda educativa este aceea prin care copilul ajunge sa se supuna total unor cerinte ale adultului fara a avea posibilitatea de a-si exprima propriile opinii, fara a-si manifesta personalitatea, dorintele, aspiratiile.
Mai mult, pedeapsa fizica ramane alternativa ideala pentru disciplinarea copilului. „Bataia e rupta din Rai „ sau „copilul trebuie alintat doar cand doarme” sunt precepte educationale in baza carora multi parinti isi cresc si educa copiii.
Putem afirma ca aplicarea pedepselor fizice si a jignirilor sau necunoasterea pur si simplu a modului in care un parinte isi poate creste si educa copilul poate conduce la efecte negative imediate la nivelul personalitatii copilului si la efecte dramatice care apar in timp, ele putandu-se agrava si croniciza in anumite contexte.
3.Ipoteza Analizand testul omuletului, am observat ca exista o diferenta intre copiii din familiile obisnuite spre deosebire de copiii supusi abuzului. Acest aspect infirma parerile din literatura de specialitate ce considera ca un procent foarte mic de copii din familii dezorganizate au un nivel intelectual scazut datorat problemelor din familia de origine. Se considera ca intre cele doua grupe de copii nu exista nici o diferenta semnificativa, si ca acest lucru demonstreaza ca tipul de familie nu afecteaza in mod necesar dezvoltarea inteligentei.
In urma cercetarilor am vazut ca exista o diferenta in dezvoltarea psihomotorie a copiilor supusi abuzurilor fata de copiii asupra carora nu a fost exercitata nici o forma de abuz.
Acest lucru demonstreaza faptul ca exista o relatie directa intre indicele coeficientului de inteligenta si situatia de abuz in care se afla acesta. Aceasta afirmatie infirma teoria legata de faptul ca intre cele doua grupe de copii nu exista nici o diferenta semnificativa, si ca acest lucru demonstreaza ca tipul de familie (mediul de existenta a copilului), conditiilor de mediu in care traiesc acesti copii. si relatia afectiva parinte-copil (vezi Teoria atasamentului) afecteaza dezvoltarea inteligentei.
CAPITOLUL VIII – CONCLUZII SI RECOMANDARI
1 Concluzii
O prima concluzie a studiului de fata este aceea ca desi copiii descriu mediul familial ca unul pozitiv (iubitor, vesel, linistit) testele psihologice aplicate au relevat prezenta unor tulburari comportamentale si trairii unor traume in cadrul familiei. Aceasta situatie necesita atentie pentru ca ea exprima de fapt nevoile copilului si nu ceea ce primeste de fapt. Asigurarea unui climat familial armonios, echilibrat plin de afectiune si grija se identifica ca o necesitate pentru dezvoltarea echilibrata a copilului.
Cele mai frecvente forme de abuz evidentiate de cercetarea prezenta sunt:
1. abuz fizic si emotional prezent la 9 subiecti (15%) ;
2. abuz emotional prezent la 7 subiecti (11,66%) ;
3. abuz emotional si fixatie fata de mama (parasiti de catre aceasta) prezenta la 3 subiecti (5%);
4. abuz sexual si emotional prezent la 1 subiect (1,66%) ;
5. abuz economic si fizic prezent la 4 subiecti (6,66);
6. abuz economic si emotional prezent la 2 subiecti (3,33);
7. abuz economic si neglijenta prezent la 1 subiect (1,66);
8. neglijenta prezenta la 2 subiecti (3,33);
9. abuz fizic, psihic, economic si neglijenta prezent la 1 subiect (1,66),
Abuzul fizic : cercetarea a reflectat faptul ca abuzul fizic este perceput ca o metoda „normala de educare” acceptata si asimilata in egala masura de parinti si de copii.
Au fost identificati urmatorii factori favorizanti ai abuzului:
existenta problemelor in familie (violenta, in special violenta fizica si alcoolism, nivel de educatie scazut) ;
lipsa de informare, pregatire si educare in exercitarea rolului de parinte sau educator conduce la abordari neadecvate a copilului si la greseli care pot avea repercusiuni grave asupra dezvoltarii copilului ;
numarul de copii in familie este de asemenea un indicator relevant al riscului de producere a abuzului (familiile cu multi copii dezvolta intr-o mai mare masura un comportament abuziv) ;
reteaua de servicii sociale sau de suport pentru familie si copil este inca insuficient dezvoltata sub aspectul interventiei specifice (o situatie critica din acest punct de vedere o reprezinta mediul rural din perspectiva lipsei de personal calificat, cu studii superioare din cadrul primariei).
Abuzul emotional(psihologic) : este un lucru aproape obisnuit in familie. Cearta, insultele, amenintarile, interdictia unor lucruri care le fac copiilor placere sunt cele mai frecvente abuzuri in toate mediile analizate.
Abuzul psihologic este determinat de urmatorii factori :
conditiile socio-economice ale familiei;
sistemul precar al educatiei parintilor;
modelul violent promovat la nivelul societatii actuale prin diverse canale media (filme, jocuri pe calculator, muzica, locuri de petrecere a timpului liber) sau relatii interumane.
2. Recomandari:
includerea profesionistilor care lucreaza cu copii in programe de formare pentru asimilarea cunostintelor si informatiilor in lucrul cu copiii abuzati;
crearea unor centre de informare si consiliere pentru parinti in insusirea unor metode alternative de crestere si educare in vederea evitarii diverselor forme de abuz;
initierea unor campanii de informare si consiliere pentru parintii in insusirea unor metode alternative de crestere si educare in vederea evitarii diverselor forme de abuz, tinand cont de faptul ca in mediul rural incidenta cazurilor de abuz (mai ales cel economic) este mai mare;
aplicarea legislatiei in vigoare si adaptarea acesteia la cerintele si nevoile concrete
crearea unor alternative de petrecere a timpului liber pentru copii si tineri in situatii de abuz
excludere sociala, care sa asigure un medi u securizant si conditii de manifestare a creativitatii si de participare (cercuri pe diverse domenii de interes, cluburi ale copiilor, dezvoltarea unor facilitati si programe sportive);
dezvoltarea unei retele de centre de consiliere si centre de protectie specializate in protectia, tratamentul si reabilitarea copilului victima a abuzului;
imbunatatirea accesului copilului si familiei la aceste servicii specializate.
SCALA PENTRU DEPISTAREA ABUZULUI SI TRAUMEI
B. Sanders, E. Becker-Lausen (1995)
Acest chestionar incearca sa evalueze atmosfera generala de la tine de acasa si sa surprinda ceea ce simti privitor la felul in care ai fost sau esti tratat de catre parinti. Daca nu ai fost ai fost crescut de parintii tai naturali te rugam sa raspunzi gandindu-te la cei care te-au crescut. Daca intrebarea se refera la ambii parinti, iar tu consideri ca atitudinea lor este diferita, atunci raspunde luand in considerare comportamentul parintelui mai sever.
Raspunde bifand numarul ce corespunde urmatoarelor definitii:
0 = niciodata____1 = rar____2 = uneori____3 = foarte des____4 = totdeauna
Autorii recomanda urmatoarele categorii pentru interpretarea rezultatelor:
Subscara de pedeapsa fizica: (12, 15, 17, 21, 34)
Subscara de abuzz sexual (9, 13, 29, 30)
Neglijare, atmosfera stresanta (2, 7, 10, 11, 14, 16, 19, 27, 30, 31, 33, 35)
CHESTIONAR 1.
1) Clasa
2) Vârsta
3) Profesia mamei
4) Profesia tatãlui
5) Structura familiei
1) Ce tipuri de abuz cunoști? …………
2) Membrii familiei mele:
a. Se sprijinã reciproc în momente dificile.
Foarte mult Mai puțin Deloc
b. Își acordã unii altora timp și atenție
Foarte mult Mai puțin Deloc
c. Discutã deschis și se ascultã unii pe alții
Foarte mult Mai puțin Deloc
d. Sunt afectuoși și le pasã unii de alții
Foarte mult Mai puțin Deloc
e. Acționeazã împreunã în rezolvarea problemelor.
Foarte mult Mai puțin Deloc
3) Satisfacția în cadrul familiei
a. Sunt mulțumit cã pot apela la ajutorul familiei când sunt supãrat
Adevãrat Fals
b. Familia mã susține atunci când vreau sã fac lucruri noi
Adevãrat Fals
c. Familia îmi înțãlege sentimentele
Adevãrat Fals
4) Cum rezolvã familia ta conflictele?
a. Cu vorbã bunã și argumente logice
Adevãrat Fals
b. Cu violențã de limbaj (înjurãturi, țipete)
Adevãrat Fals
c. Prin intimidãri și amenințãri
Adevãrat Fals
d. Prin violențã fizicã
Adevãrat Fals.
5) Cum te pedepsesc pãrinții atunci când ei considerã cã trebuie sã te pedepseascã.
a. Te ceartã fãrã cuvinte jignitoare.
Frecvent Rar Niciodatã
b. Te ceartã vorbindu-ți urât și jignitor.
Frecvent Rar Niciodatã
c. Îți interzic anumite lucruri pentru o vreme
Frecvent Rar Niciodatã
d. Te lovesc / te pãlmuiesc.
Frecvent Rar Niciodatã
e. Te pun sã faci anumite munci ca pedeapsã.
Frecvent Rar Niciodatã
f. Nu-ți dau sã mãnânci
Frecvent Rar Niciodatã
6) Cât de mult ți se potrivesc urmãtoarele afirmații?
a. Fac anumite trucuri pentru a place prietenilor mei
Mult Puțin Deloc
b. Ma înțãleg bine cu prietenii
Mult Puțin Deloc
c. Se fac glume pe seama mea în grupul de prieteni
Mult Puțin Deloc
d. Mi-aș dori ca prietenii mei sã-mi arate mai mult respect.
Mult Puțin Deloc
7) Cât de mult ți se potrivesc urmãtoarele afirmații?
a. Adeseori simt cã sunt ratat
Mult Puțin Deloc
b. Sunt mulțumit de mine
Mult Puțin Deloc
c. Consider cã am multe calitãți
Mult Puțin Deloc
d. Uneori cred cã nu sunt bun de nimic
Mult Puțin Deloc
8) Ce note ai obținut în ultimul semstru?
a. Majoritatea 9 și 10
b. Majoritatea 7 și 8
c. Majoritatea 5 și 6
d. Majoritatea sub 5
CHESTIONAR 2
Localitatea: .;
Sexul: feminin (__); masculin (__); varsta: ani.
1) Stii ca exista o lege cu privire la drepturile copiilor?
DA[_], NU[_], NU STIU[_];
2) Dupa parerea ta, copiii sunt suficient protejati impotriva abuzului?
DA[_], NU[_], NU STIU[_];
3) Stii ca exista o linie telefonica pentru protectia copilului 08008200200?
DA[_], NU[_], NU STIU[_];
4) Daca ai fi in dificultate, ai apela la acest numar de telefon?
DA[_], NU[_], NU STIU[_];
5) Alocatia lunara acopera nevoile tale zilnice?
DA[_], NU[_], NU STIU[_];
6) Cunosti copii care sufera datorita neglijarii parintilor lor?
DA[_], NU[_], NU STIU[_];
7) Consideri ca bataia sau alte pedepse sunt indicate in educarea copiilor?
DA[_], NU[_], NU STIU[_];
8) Parintii tai tin cont de parerile tale?
DA[_], NU[_], NU STIU[_];
9) Mergi la scoala?
DA[_], NU[_], NU STIU[_];
10) Parintii tai se implica in activitatile tale scolare?
DA[_], NU[_], NU STIU[_];
11) Iti este frica sa mergi acasa dupa ce ai luat o nota mica la scoala?
DA[_], NU[_], NU STIU[_];
12) Ai si alte activitati in afara de cele scolare? Te duci la un club al copiilor (sportiv, de dans, de muzica)?
DA[_], NU[_], NU STIU[_];
13) Participi la activitati cultural-educative (ex. la spectacol, la teatru)?
DA[_], NU[_], NU STIU[_];
14) Ai acces la informatii (ex.T.V. ,biblioteca, muzee,internet etc.)?
DA[_], NU[_], NU STIU[_];
15) Ai un medic de familie la care sa te duci, atunci cand esti bolnav?
DA[_], NU[_], NU STIU[_];
CHESTIONAR.3.
Numele:
Prenumele:
Vârsta:
Cât de mult ți se potrivesc urmãtoarele afirmații?
1) Nu am prea multe motive sã fiu mândru de mine.
a. Mult
b. Puțin
c. Deloc
2) Fac multe lucruri la fel de bine ca majoritatea oamenilor.
a. Mult
b. Puțin
c. Deloc
3) Sunt satisfãcut(ã) de mine însumi
a. Mult
b. Puțin
c. Deloc
4) Uneori mã simt inutil
a. Mult
b. Puțin
c. Deloc
5) Uneori cred cã nu sunt bun de nimic
a. Mult
b. Puțin
c. Deloc
6) Sunt sigur pe mine în ceea ce fac
a. Mult
b. Puțin
c. Deloc
7) Am multe calitãți
a. Mult
b. Puțin
c. Deloc
8) Sunt o persoanã valoroasã
a. Mult
b. Puțin
c. Deloc
TESTUL OMULETUL
Rezultatul global (maxim 52 de puncte) se analizeaza in fucntie de baremul urmator :
Testul arborelui interpretare
1. Esti o persoana introvertita, dar care se straduieste sa devina din ce in ce mai buna. Ambiția ta este de invidiat. Iti place sa studiezi si ai mereu o carte la indemana. Ești genul de persoană curioasa, care mereu vrea să știe de ce se intampla anumite lucruri, care este explicația din spatele lor si ce poți face tu pentru a ajuta.
2. Esti o persoană optimistă, care crede intotdeauna că ziua de mâine va fi una mai bună. Crezi în munca cinstită și, tocmai de aceea, mulți oameni din jurul tău te admiră. Ai o personalitate puternică, pentru că știi ce vrei și lupți mereu pentru a-ți împlini toate dorințele.
3. Ești o fire gânditoare, care pune accent pe latura emoțională. Chiar dacă ești o persoană introvertită, petreci mult timp alături de prieteni și familie, iar asta te bucură. Chiar și atunci când în calea ta apar obstacole, tu știi că binele și dreptatea vor învinge.
4. Ești o persoană specială, cu o intuiție de invidiat. Emoțiile sunt foarte importante pentru tine, la fel ca și spațiul personal. Casa ta e palatul tău. Îți iubești jumătatea mai mult decât pe oricine altcineva și esti dispus sa faci orice pentru persoanele dragi din viata ta.
5. Te-ai născut pentru a fi lider și știi asta. Ești o fire independentă, care luptă pentru propriile idealuri și pentru oamenii pe care îi iubește.
6. Esti o fire sensibila. Chiar dacă uneori sacrifici din timpul sau din banii tăi, aceste lucruri nu contează pentru tine – tot ce contează e să dăruiești speranță și ajutor celor din jurul tău. Să faci ceva pentru ca lumea în care trăiești să fie mai bună!
7. Viata ta este una echilibrata, in ciuda stresului de zi cu zi. Reusesti de fiecare data sa ai un echilibru interior ceea ce te face sa iti rezovi intotdeauna problemele.
8. Ești o persoană cu multă energie, căreia îi place să se distreze și să facă oamenii din jur să râdă. Ești o fire pozitivă și nu te lași influențată de răutățile altora.
9. Esti genul de persoana care crede că viața ne-a fost dăruită pentru a profita cât mai mult de ea! Îți plac aventurile de orice fel și ești foarte mândră de rezultatele muncii tale. Vezi viața ca pe o călătorie și te bucuri de orice îți apare în față, pe parcurs.
Testul culorilor Luscher
Testul Luscher evidentiaza faptul ca exista o legatura importanta intre culoarea preferata a unui copil si personalitatea acestuia. Psihoterapeutul considera culorile un soi de limbaj care dezvaluie caracteristici psihologice importante despre o persoana.
Persoanele care aleg combinatii de culori asemanatoare au caracteristici emotionale similare. In timpul testului, copilului ii sunt oferite 8 cartonase colorate, care trebuie aranjate in ordinea preferintelor lui. Culorile sunt impartite in doua categorii:
culori fundamentale (de baza, principale) – albastru, galben, rosu, verde;
culori secundare – violet (mod), maro, gri si negru.
Ce spune testul culorilor despre copilul tau?
In urma testului, psihologul identifica o culoare predominanta in alegerile copilului, prin care este interpretata personalitatea lui:
Albastru
Albastrul, care in testul culorilor reprezinta "adancimea sentimentelor", este concentric (orientat catre sine), pasiv, sensibil si unificator. Printre principalele trasaturi afective ale copilului pasionat de albastru, se numara:
linistea (calmul);
multumirea;
tandretea;
afectiunea.
Verde
Verdele, caracterizat in testul culorilor prin "elasticitatea vointei", este defensiv, posesiv, autonom si retinut. Copilul care manifesta preferinta spre aceasta culoare este:
incapatanat;
perseverent (ambitios) – exprima dorinta de afirmare;
manifesta dorinta de a fi mereu apreciat si de a se simti valoros.
Rosu
Rosul exprima forta vointei si este alegerea copilului excentric, impunator, activ si autonom. Printre principalele semnificatii psihologice ale acestei culori, se numara:
dorinta;
sexualitatea;
excitabilitatea;
nevoia de dominare.
Galben
Galbenul, caracterizat prin spontaneitate, exprima bucurie, veselie, luminozitate si este preferat de copilul:
entuziast, optimist;
dornic de nou, de schimbari etc.
Violet
Violetul, asociat cu "identificarea", este specific copilului visator, dar si:
sarmant, fermecator;
linistit, calm.
Maro
Culoarea maro este considerata o exprimare a functiilor fiziologice ale organismului. Prin alegerea acestei culori, copilul exprima nevoia de a fi mereu in siguranta si protejat, dar si sanatos.
Gri
Griul este o exprimare a neimplicarii. Copilul pasionat de gri este:
indiferent;
precaut;
lipsit de participare afectiva in cazul unor actiuni (participarea lui este doar mecanica).
Negru
Negrul este o non-culoare care sugereaza negativismul si morbiditatea. Este ales ca nuanta preferata de catre copilul:
pesimist;
cu atitudine opozitionista, de protest.
BIBLIOGRAFIE
Abuzul și neglijarea copilului, Raport al Organizației Salvați Copiii, 2000
ANPCA; UNICEF, România și Convenția O N U cu privire la Drepturile Copilului , Al doilea raport periodic, Editura MarLink, București, 2003
Ciofu, C. , Interacțiunea părinți- copii, Editura Medicală Amaltea, București, 1993
Constantin , Mădălina, Maltratarea copilului – între cunoaștere și intervenție, Editura Lumen , 2004
Coulshed, Veronica, Practica asistenței sociale, Editura Alternative, București, 1993
Copper, David; Ball, Abuzul asupra copilului, Editura Alternative , București, 1993
Ghid de bune practici pentru prevenirea abuzului asupra copilului, Organizația Salvați Copii, Organizația Alternative Sociale, Iași, 2002
Guvernul României ,Comitetul Național pentru Protecția Copilului, Convenția ONU cu privire la Drepturile Copilului- stadiul aplicării în România, București, 1994
Ionescu ,Ș. , ( coord. ) , Copilul maltratat. Evaluare, prevenire, intervenție, Editura Fundației Internaționale pentru Copil și Familie, București, 2001
Ionescu, Ș. , Intervenția în situații de abuz și neglijare a copilului, prelegere în cadrul seminarului internațional Copilul abuzat, Universitate de Vest , Timișoara, 1999
Jourdan- Ionescu, C. și Palicari, G. , Probleme etice , în Ionescu ,Ș. , Copilul maltratat. Evaluare, prevenire, intervenție, FICF, București , 2001
Ionescu, Ion, Metodologie sociologică- note de curs, Universitatea ‚’’Al. I. Cuza ’’, Iași, 2001
Irimescu, Gabriela , Asistența socială a persoanelor abuzate- note de curs, Universitatea ’’Al. I. Cuza’’, Iași, 2004
Killen, K. , Copilul maltratat , Editura Eurobit, Timișoara, 1998
Lopez ,G., Violențele sexuale asupra copilului ,Editura Dacia, Cluj- Napoca , 2001
Miftode V. , (coord.), Populații vulnerabile și fenomene de automarginalizare, Editura Lumen, Iași, 2002
Miftode V. , Fundamente ale asistenței sociale , Editura Eminescu, Iași, 1999
Miftode V. , Tratat de metodologie sociologică, Editura Lumen ,Iași, 2003
Muntean , Ana, Violența în familie și maltratarea copilului în Neamțu, G. ,(coord.), Tratat de asistență socială , Editura Polirom, Iași, 2003
Muntean, Ana; Popescu , M.; Popa S. , Victimele violenței domestice: copiii și femeile, Editura Eurostampa, Timișoara, , 2001
Muntean, Ana, Violența domestică și maltratarea copilului, Editura Revoluției din 1989, Timișoara, 1999
Muntean, Ana , Familia și copiii în dificultate- note de curs, Editura Mirton, Timișoara, 2001
Neamțu, G. și Stan D.,(coord. ), Asistență socială . Studii și aplicații, Editura Polirom, 2005
Palicari ,Gina , Maltratarea copilului , Curs CRIPS- Grand Project, Editura Fundației Internaționale pentru Copil și Familie, iunie, 2001
Popa, Smaranda, (coord. ), Abuzul și neglijarea copilului- studii de caz, Autor colectiv: UNICEF/ Fundați Internațională pentru Copil și Familie, 2000
Popescu, M. , Muntean , A. , Violența domestică- de la o realitate importantă la asumarea unei stări de fapt, în Mihăilescu, M. , (coord.), Un deceniu de tranziție. Situația copilului și a familiei în România, UNICEF, București, 2000
Popescu, V. ;Răduț, M. ,(ianuarie1998), Copilul maltratat, în revista Viața medicală, 420/ 2
Robert- Ouvray, Suzanne, Copil abuzat, copil meduzat, Editura Eurostampa, Timișoara, 2001, traducere de Ana Muntean
Roth- Szamoskozi, M. , Protecția Copilului- Dileme, Concepții și Metode, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj- Napoca, 1999
Roth- Szamoskozi, M., Evaluarea situațiilor de maltratare a copiilor, Ionescu, Ș.,(coord.),Copilul maltratat. Evaluare, prevenire, intervenție, Editura Fundației Internațională pentru Copil și Familie, București, 2001
Roth- Szamoskozi, M, Protecția copiilor împotriva abuzurilor- între tradiție și inovație în Mihăilescu, I. , (coord. ), Un deceniu de tranziție. Situația copilului și a familiei în România, UNICEF, București, 2000
Rupeți tăcerea . Identificarea și semnalarea cazurilor de maltratare a copilului – ghid pentru profesioniști ,Timișoara, 2003
Revista de Securitate Comunitară, Anul II, nr. 5/2002, Redacția Centrului de Mediere și Securitate Comunitară , Iași , 2002
Rotariu , T. , (coord.) , Expunerea minorilor la abuz și neglijare în județul Cluj, World Vision, 1996
Spânu, Mariana, Introducerea în asistența socială a familiei și protecția copilului , Editura Tehnică , Chișnău, 1998
Stănciulescu, Elisabeta, Sociologia educației familiale (vol. I și II), Editura Polirom, 2002
Șerban, M., Abuzul și neglijarea copilului. Precizări conceptuale și elemente educative cu caracter preventiv, (atr.) în revista Psihologia, vol.12, 2002(mai, iunie, iulie, august, nr.3-4)
Un deceniu de tranziție .Situația copiilor și a familiei în România .Raport editat de UNICEF , 1998
Violența în familie – Studiu având la bază activitatea Centrului Pilot de Asistență și Protecție a Victimelor Violenței în Familie, București, 1998
.
Propunerea unui proiect de interventie.
ETAPE
Prezentarea cazului – situatia actuala:
– Copilul nu are un certificat de nastere, familia ne-a prezentat un certificat constatator al nasterii ;
– Aceasta situatie este valabila pentru toti cei cinci copii ai familiei;
– Minorul L.Vasilica. nu a frecventat nici o forma de educatie;
– Aceasta situatie este valabila pentru toti cei cinci copii ai familiei;
– Minorul nu beneficiaza de alocatia de stat;
– Aceasta situatie este valabila pentru toti cei cinci copii ai familiei;
– Minorul nu beneficiaza de servicii medicale gratuite; nu are un medic de familie;
– Aceasta situatie este valabila pentru toti cei cinci copii ai familiei;
Procurarea si sistematizarea informatiilor
1.Probleme medicale: In urma evaluarii medicale s-a stabilit diagnosticul “Abuz fizic – sindromul copilului batut”.( SCALA DE DEPISTARE A ABUZULUI SI TRAUMEI )
2.Relatii sociale
Familia – relatiile dintre parinti sunt deseori conflictuale, tensionate, pe de o parte datorita problemelor economice, pe de alta parte datorita comportamentului violent pe care il manifesta tatal, consumator de alcool ;
Tatal – tatal lui este fara ocupatie ;
Mama- mama este fara ocupatie si este alcoolica ;
Frati- copilul mai are inca trei frati si o sora.Familia nu stie unde sunt sora si un frate mai mare pentru ca acestia au plecat de cativa ani de acasa. Un alt frate este intr-un orfelinat de aprox. doi ani si din cand in cand vine acasa in vizita.Alaturi de parinti este L. si fratele lui mic de 5 ani;
Grupul de prieteni: nu are prieteni ;
C. Istoricul evolutiei problemei
1. Istoricul problemei
L.V. a crescut intr-un mediu care i-a afectat dezvoltarea armonioasa. A fost prezent la scandalurile dintre parinti, fiind adesea tinta agresiunilor fizice si verbale ale acestora. A fost lasat nesupravegheat si datorita acestui fapt este speriat de mediul familial conflictual, violent. Acest copil a fost confruntat cu toate tipurile de abuz savarsite asupra lui : abuz fizic, emotional, economic si neglijenta.
2.Istoricul dezvoltarii intelectuale
– capacitate redusa de concentrare in indeplinirea sarcinilor scolare;
– agresivitate, impulsivitate, iritabilitate in relatiile cu ceilalti copii ( refuza cooperarea, loveste partenerii de joaca);
– dificultati de relationare;
– dispozitie depresiva (fata lui exprima preocupare, ingrijorare, tristete; este tot timpul incruntat);
– tulburari de comportament (mici furturi, minciuna).
3.Istoricul dezvoltarii fizice
– deficit staturo-ponderal, tinuta neingrijita;
5.Istoricul familiei
– in familie au fost dintotdeauna probleme, relatii conflictuale;
– parintii nu au lucrat niciodata ;
– amandoi sunt alcoolici ;
– nu primesc ajutor social pentru ca refuza sa munceasca in folosul comunitatii .
6.Istoricul relatiilor sociale
– -agresivitate, impulsivitate, iritabilitate in relatiile cu ceilalti copii ( refuza cooperarea, loveste partenerii de joaca);
– nu are prieteni apropiati.
DESCOPERIREA CAUZELOR
– parintii;
– lipsa de comunicare si autoritarismul excesiv din partea lor ;
– neglijenta lor.
CONFIGURAREA SITUATIEI
Intreaga simptomatologie a lasat amprente in dezvoltarea fizica si psihica a lui V.
ELABORAREA STRATEGIILOR DE ACTIUNE
– Sesizarea DGASPC de catre psiholog si invatator cu privire la identificarea cazului, in vederea instituirii unei masuri de protectie speciala pentru copi
– Instituirea masurii de protectie speciala (de catre Comisia de Protectiea Copilului));.
LUAREA SI SUSTINEREA HOTARARILOR
– elaborarea unui proiect de interventie;
– formularea de prognoze privind evolutia ulterioara a minorului.
PROIECT DE INTERVENTIE
PLAN DE ACTIUNE COMUNA –PSIHOLOG – MINORUL L.V. – FAMILIA ACESTUIA
SCOP:
– intensificarea colaborarii invatator-psiholog – familia minorului astfel incat sa se rezolve situatia
– copilul sa poata sa depaseasca situatia de criza in care se afla;
– in urma discutiilor cu parintii, s-a stabilit luarea masurii de plasament a copilului si a fratelui sau.
OBIECTIVE:
– elaborarea planului individualizat de interventie si celelalte planuri specializate prevazute in legislatia privind serviciile sociale ;
– stabilirea componentei echipei multidisciplinare/interdisciplinare pentru rezolvarea cazului ;
– colaborarea tuturor factorilor identificati ca fiind importanti in gestionarea situatiei de abuz ;
– reintegrarea sociala si scolara copilului ;
– elaboreaza planul de siguranta si evaluare a riscului ;
– comunicarea deciziei de inchidere a cazului ;
– monitorizarea implementarii planului de interventie sau a celorlalte planuri elaborate necesare in gestionarea situatiei abuz asupra copilului.
PROGNOZA EVOLUTIEI ULTERIOARE A MINORULUI
PROGNOZA DEZVOLTARII PERSONALE
Intreaga simptomatologie ar fi amprentat dezvoltarea lui L.V. si a fratelui sau daca acesta nu ar fi fost integrat intr-un program de tratament si recuperare. Activitatea de terapie a avut in vedere reducerea nivelului de agresivitate, imbunatatirea relatiilor cu ceilalti copii , inlocuirea comportamentului dezadaptativ cu un comportament adaptativ (activitati sportive).
V. a urmat cursurile scolare si a fost stimulat pentru a participa la diferite activitati psiho-pedagogice si de petrecere a timpului liber
Cazul II.
A)Date despre copil
Nume,prenume : C.M
Sex:feminin
Data nasterii:30.08.2006
Locul nasterii: Hunedoara
Domiciliu: Calan, str .Bradului 13/2
Etnia:Romana
Religia:Ortodoxa
B)Date despre familie
Parinti:-tatal:C.B,in varsta de 40 ani ,somer dar are venituri ocazionale
-mama:C.L,in varsta de 38 ani,gestionara
Frati,surori:-Nu
C) Situatia financiara a familiei:
– venituri mici, administrarea bugetului fiind insuficienta pentru acoperirea cheltuielilor zilnice;
-familia este intretinuta doar din salariul minim al mamei ,alocatia copilului si venitul ocazional al tatalui
D) Situatia scolara a copilului C.M:
-copilul invata foarte bine,fiind premiant
E) Descrierea lociuntei :
-familia locuieste intr-o garsoniera, confort II, insalubra din cauza mirosului groaznic ce inunda scara de bloc si a mizeriei care se afla in acea locuinta,ea necorespunzand conditiilor decente de crestere a unui copil si de asigurare a unei dezvoltari normale din partea parintilor
F) Prezentarea situatiei de abuz:
-In urma unor constrangeri exercitate de mama copilului, asupra unor situatii nestiute, copilul a fostr batut cu violenta de catre aceasta
-Copilul povesteste ca mama sa a folosit un obiect dur (un cablu sau un furtun cu o lungime de aproximativ 2m si zona in care i-a fost aplicata pedeapsa a fost in cea a membrelor si a coastelor).
-De asemenea,minora a fost abuzata si din punct de vedere emotional aducandui-se adrsea injurii de ordin verbal din partea mamei.
-C.M a reusit sa scape de sub teroarea mamei, fugind la o vecina care a anuntat in prealabil politia , scoala , asistentii sociali din cadrul unui Primariei.
-Ea a fost dusa la spital unde i s-a acordat ingrijire medicala,avand fracturi la nivelul membrelor si vaste suprafete de piele inrosita provocate de acel material rigid dupa care a fost preluata de catre asistentii sociali si dusa in acel centru de plasament unde i s-a acordat un regim special de protectie ,gazduire,ingrijire si consiliere.
-Au fost necesare sedinte intregi de psihoterapie in vederea revenirii din socul profound pe care l-a trait minora,urmand si in prezent asemenea tratamente,minora prezentand un tablou simptomatologic grava:
Izolare sociala
Stare agresiva
Scaderea randamentului scolar
Relationalizare defectuoasa
Aparitia unor boli la nivelul cutiei craniene
– Mamei i s-a restrictionat accesul in incinta adapostului si i-a fost aplicata o amenda la constarea incalcarii oblicatiilor ce ii reveneau si pentru neresprectarea normelor de o buna functionare a familiei,articolul fiind prevazut in Codul Familiei.
Efectuand o sinteza a studiile de caz , pe baza rezultatelor prezentate, putem afirma ca existenta unui statut socio-economic si cultural scazut genereaza anumite situatii de abuz. Se intampla acest lucru, deoarece copiii depind la modul absolut de veniturile si deciziile parintilor. Majoritatea familiilor care se confrunta cu aceste deprivari au tendinta de neglijare si abuz asupra copilului, de rele tratamente, de exploatare prin munca (mai ales in mediul rural) a copilului.
Spre deosebire de acesti parinti, cei cu un statut social ridicat le ofera copiilor lor acces mai mare la educatie, le ofera copiilor lor meditatii suplimentare, posibilitatea frecventarii unui club al copiilor (prin lectii de sah, dans sportiv, de canto etc.) si au o mare disponibilitate de a le transmite copiilor sugestii si informatii utile dezvoltarii lor. Pe scurt le creeaza copiilor un climat stimulativ necesar dezvoltarii personalitatii.
Problemele copiilor proveniti din familiile cu statut social scazut sunt foarte complexe, avand un impact psihosocial foarte puternic si cu o mare rezonanta in timp. Ca urmare a problemelor cauzate de saracie si a lipsei de coeziune intre soti, familia aflata in aceasta situatie nu mai poate oferi in toate cazurile un climat afectiv si educational cu efecte benefice asupra personalitatii copiilor. Adesea, cei care provin din astfel de climat familial,cu fregvente certuri, prezinta dificultati de adaptare, labilitate educationala, fragilitate morala, stari de anxietate, etc.
Ei fac parte din familii cu neantelegeri intre parinti sau cu nivel economic problematic, familii cu un singur parinte, sau familii in care parintii nu-si asuma in totalitate rolul de parinti. In general s-a putut observa ca parintii nu constientizeaza pe deplin modul in care aceste aspecte de structura si climat familial ii afecteaza pe copii, ei considerand ca daca nevoile de baza le sunt asigurate (hrana si imbracaminte), totul functioneaza perfect.
Nu este suficient ca relatia individuala a copilului cu fiecare parinte sa fie buna , el are nevoie de o relatie armonioasa si intre parinti. Neantelegerile, conflictele si agresiunile dintre parinti il determina pe copil sa suporte o anumita nervozitate, sa traiasca intr-un climat de tensiune, ceea ce duce la cresterea unor mecanisme de aparare ori la dezvoltatea unui caracter inchis. Pe langa aceasta, se adauga si faptul ca conflictele permanente si repetate in mod sistematic intre parinti depreciaza imaginea acestora in ochii copilului sau creeaza conditii ca unul dintre ei sa fie favorizat , iar celalalt sa fie respins.
Se confirma astfel prima ipoteza.
Ipoteza 2 – Se prezuma ca copilul abuzat va prezenta un profil distinct de personalitate determinat de efectele negative din existenta sa anterioara, concretizate prin diferite forme de abuz exercitate asupra lui.
Pentru a evidentia rolul familiei si climatului ei afectiv in formarea si dezvoltarea personalitatii copilului, faptul ca saracia materiala aflata in corelatie directa cu saracia morala si influientele acestora, influeteaza negativ formarea si dezvoltarea personalitatii copiilor, referindu-ne cu predilectie la urmatoarele aspecte : nivelul intelectual, anxietatea, frustrarea, probleme legate de afectivitate, stres, probleme de relationare si socializare a copilului.
Pentru a evidentia aceste aspecte, in cadrul acestui demers stiintific, s-au folosit , pe langa alte metode, si urmatoarele teste : testul omuletului, testul arborelui (Koch- Stora ) si testul culorilor (Luscher).
Testele de desen se numara printre cele mai larg raspandite si acceptate tehnici proiective, prezentand o serie de avantaje indiscutabile: economia de timp si mijloace materiale, diversitatea informatiilor oferite, rezistenta aproape nula a celor testati. Informatiile ce pot fi obtinute acopera intreaga sfera a personalitatii, de la comportament direct observabil pana la conflicte si traume, oferind o imagine complexa a dinamicii intregului sistem psihic. Acesta este si motivul pentru care sunt frecvent utilizate.
Am optat pentru introducerea acestor teste pentru o mai buna surprindere a fenomenului abuzului precum si a consecintelor acestuia asupra personalitatii copilului. In privinta validitatii si fidelitatii: nu are valoare statistica, decat orientativa pentru specialist.
Cunoasterea personalitatii copilului prin desen:
Stilul general de reprezentare exprima dispozitiile fundamentale ale viziunii copilului asupra lumii si constituie valoarea proiectiva a desenului. Sensul de « proiectiv » utilizat aici este diferit de cel psihanalitic. Valoarea proiectiva a desenului copilului se refera la efectul provocat de acesta, stilul sau personalitatea ca totalitate.
Testul omuletului (anexa )
Analizand testul omuletului, am observat ca exista o diferenta intre copiii din familiile obisnuite spre deosebire de copiii supusi abuzului. Acest aspect infirma parerile din literatura de specialitate ce considera ca un procent foarte mic de copii din familii dezorganizate au un nivel intelectual scazut datorat problemelor din familia de origine. Se considera ca intre cele doua grupe de copii nu exista nici o diferenta semnificativa, si ca acest lucru demonstreaza ca tipul de familie nu afecteaza in mod necesar dezvoltarea inteligentei.
Majoritatea specialistilor apreciaza ca in desenul persoanei umane nu este numai expresia psihologica a unor conflicte, ci, concomitent, el traduce si reprezentarea fizico-somatica a propriului EU in constiinta sau in sfera inconstienta a individului. Insa ne intereseaza si utilizarea in diagnosticul personalitatii ca tehnica expresivo-proiectiva. In ceea ce priveste interpretarea testului, se au in vedere urmatoarele aspecte:
Dimensiunile omuletului;
Aspectul si reprezentarea sexuala;
Daca subiectul se identifica cu omuletul desenat si de ce;
Daca varsta desenului este apropiata de cea a subiectului;
Daca exista anumite disproportii sau omisiuni si adaugiri ale imaginii fizice corporale;
Interpretarea simbolica a desenului;
Imbracamintea si modul de prezentare ;
Functiile sociale ale acestuia. ;(Enachescu, C.,1973, p.103)
Analizand rezultatele obtinute la testul omuletului, se pot face urmatoarele observatii : majoritatea copiilor au facut o dimensiune mica a omuletului, chiar si o parte a celor din grupul de control (doar 10 copii ). Majoritatea copiilor din ambele grupe de subiecti se simt dominati de tensiunile din familie, dar si neglijati, neapreciati si uneori exclusi. Fac incercari firave de a atrage atentia asupra lor ; ei doresc, in marea majoritate, sa se afirme, in sensul sa fie bagati in seama, sa li se arate ca sunt mai importanti decat toate celelalte probleme ale parintilor. Sunt caracteristici ale desenelor copiilor frustrati si anxiosi, care au conflicte interne si care se centreaza pe trecut. Din totalul celor 10 de subiecti, doar 3 copii au prezentat o personalitate puternica si o stima de sine bine evidentiata.
In cazul copiilor cu rezultate scolare foarte bune, am observat o stima de sine scazuta si o lupta interioara, o nevoie extraordinar de mare de apreciere si de a fi remarcati, precum si o dorinta, o sete de succes si de recunoastere a eforturilor lor. Am aplicat testul 3 din anexa
Datorita acestui fapt in cadrul testului culorilor, le-au iesit un indice crescut de stres si oboseala psihica.
Toti copiii s-au reprezentat in desen conform varstei si sexului caruia apartin, insa in toate desenele copiilor abuzati au existat disproportii evidente a trunchiului, a capului, a membrelor si omisiuni ale mainilor si/sau urechilor, dupa caz.
In cazul copiilor din grupa de control, a celor obisnuiti, desene sunt foarte frumos reprezentate, au pus accent deosebit pe detaliile schemei corporale ,precum si a imbracamintii. Fetitele se imagineaza fiind printese si baietii se reprezinta in diverse situatii de joc: ca fotbalist, muzician etc. Pentru cei care se afla in situatii de abuz (in marea majoritate a lor), aceste detalii lipsesc cu desavarsire, sunt prezente chiar omisiuni ale mainilor si/sau urechilor, dupa caz.
Majoritatea specialistilor apreciaza ca in desenul arborelui copilul proiecteaza inconstient raporturile sale cu mediul, orice alterare a imaginii fiind indiciul unei dereglari de relatie (M. Rosca, apud.Enachescu, C.,1973, p.101).
In aprecierea detaliilor formale ale desenelor subiectilor se va tine seama de urmatoarele aspecte:
Dimensiunea figurii: mare (semn de vitalitate, expansiune, orgoliu); mica (timiditate, inhibitie, descurajare) ;
Presiunea creionului : este in raport cu energia subiectului;
Forma: ascutita (iritabilitate, impulsivitate); curba (amabilitate, bunavointa);
Ritmul de executie;
Directia de inclinare a desenului.
K. Koch recomanda ca in interpretarea simbolica a formei desenului arborelui sa se tina seama de indicatiile schemei grafice a lui M.Pulver. In acest sens se disting patru zone cu semnificasie simbolica precisa:
In sus: zona intelectuala si spirituala;
Central: Eul constient, sentimentele;
In jos: sfera inconstienta erotica-sexuala, instinctele, simbolurile colective arhetipale ;
Stanga: relatiile cu sinele, cu trecutul, introversiunea si fixatiile infantile;
Dreapta: relatiile cu viitorul, extraversia, autoritatea, tendintele si aspiratiile viitoare ale individului ;(Enachescu, C.,1973, p.103).
Desenul copilului dezvaluie structura si dinamica personalitatii acestuia, relatiile lui afective cu lumea, miscarile de apropiere sau de retragere, care marcheaza raporturile cu fiintele si cu lucrurile.
Analizand rezultatele obtinute la testul arborelui, se pot face urmatoarele observatii : copiii din familiile sarace si dezorganizate sunt mai anxiosi, mai interiorizati si se simt mai frustrati decat copiii din familiile organizate. Se simt dominati de tensiunile din familie, dar si neglijati, neapreciati si uneori exclusi. Fac incercari firave de a atrage atentia asupra lor ; ei doresc, in marea majoritate, sa se afirme, in sensul sa fie bagati in seama, sa li se arate ca sunt mai importanti decat toate celelalte probleme ale parintilor.Acest aspect este reliefat de majoritatea subiectilor cercetati. Copiii din aceste familii au realizat desene care indica dificultati de adaptare la mediu, relatii defectuoase cu mediul, atasament fata de trecut si fata de mama (mai ales in cazul celor parasiti de catre mama ), introversiune, prudenta. Sunt caracteristici ale desenelor copiilor frustrati si anxiosi, care au conflicte interne si care se centreaza pe trecut.
Aceste trasaturi de personalitate reies si in cazul testului culorilor, (anexa ) acest test a venit ca o completare a celorlalte doua. Cu ajutorul acestuia s-au putut confirma problemele legate de afectivitate si indicele de nivel de stres afectiv sau de oboseala in cazul copiilor abuzati.
Datorita acestor teste s-au confirmat urmatoarele forme de abuz: din cei 10 de subiecti :
abuz fizic si emotional prezent la 4 subiecti (40%) ;
abuz emotional prezent la 4 subiecti (40%) ;
abuz emotional si fixatie fata de mama (parasiti de catre aceasta) prezenta la 1 subiecti (10%);
abuz sexual si emotional prezent la 1 subiect (10%) ;
abuz economic si fizic prezent la 4 subiecti (40%);
abuz economic si emotional prezent la 2 subiecti (20%);
abuz economic si neglijenta prezent la 1 subiect (10%);
neglijenta prezenta la 2 subiecti (20%);
abuz fizic, psihic, economic si neglijenta prezent la 1 subiect (10%),
L.V.reprezinta studiul de caz al acestei cercetari.
Putem sa tragem o concluzie ca saracia si conflictele din familie produc tulburari ce apar la nivelul personalitatii copilului. Acesti copii sunt anxiosi, frustrati, interiorizati, dar, in acelasi timp, sunt copii care pot si trebuie sa fie ajutati.
Chestionarul pe care l-am elaborat personal, creat cu scopul rezolvarii acestui demers stiintific si care are in vedere modul in care copilul insusi evalueaza un subiect atat de complex, abuzul asupra copilului. Acesta arata modul de percepere a atitudinilor si comportamentelor, a relatiilor parinte-copil, care variaza in functie de pozitia evaluatorului.
Cu ajutorul chestionarului, voi stabili criterii si indicatori de apreciere a abuzului in familie, cu scopul de a identifica posibile situatii de abuz savarsite asupra copilului. Intre criterii si indicatori se afla: conditii socio-economice; conditii socio-culturale (biblioteca; aparatura Radio-TV, etc.); regimul zilnic de activitate; climat afectiv; statusuri si roluri socio- familiale; stiluri si strategii ale educatiei in familie; ajutorarea copilului la invatatura. In criteriul de analiza a acestui chestionar recurg la ajutorul interviului, a anchetei sociale si a testelor psihometrice.
Chestionarul cuprinde 15 intrebari/itemi, cu raspunsuri inchise, vizand cunostinte, obiceiuri, atitudini in ceea ce priveste abuzul asupra copilului si protectia copilului in Romania
Localitatea: .;
Sexul: feminin (__); masculin (__); varsta: ani.
CHESTIONAR 1
1) Stii ca exista o lege cu privire la drepturile copiilor?
DA[_], NU[_], NU STIU[_];
2) Dupa parerea ta, copiii sunt suficient protejati impotriva abuzului?
DA[_], NU[_], NU STIU[_];
3) Stii ca exista o linie telefonica pentru protectia copilului 08008200200?
DA[_], NU[_], NU STIU[_];
4) Daca ai fi in dificultate, ai apela la acest numar de telefon?
DA[_], NU[_], NU STIU[_];
5) Alocatia lunara acopera nevoile tale zilnice?
DA[_], NU[_], NU STIU[_];
6) Cunosti copii care sufera datorita neglijarii parintilor lor?
DA[_], NU[_], NU STIU[_];
7) Consideri ca bataia sau alte pedepse sunt indicate in educarea copiilor?
DA[_], NU[_], NU STIU[_];
8) Parintii tai tin cont de parerile tale?
DA[_], NU[_], NU STIU[_];
9) Mergi la scoala?
DA[_], NU[_], NU STIU[_];
10) Parintii tai se implica in activitatile tale scolare?
DA[_], NU[_], NU STIU[_];
11) Iti este frica sa mergi acasa dupa ce ai luat o nota mica la scoala?
DA[_], NU[_], NU STIU[_];
12) Ai si alte activitati in afara de cele scolare? Te duci la un club al copiilor (sportiv, de dans, de muzica)?
DA[_], NU[_], NU STIU[_];
13) Participi la activitati cultural-educative (ex. la spectacol, la teatru)?
DA[_], NU[_], NU STIU[_];
14) Ai acces la informatii (ex.T.V. ,biblioteca, muzee,internet etc.)?
DA[_], NU[_], NU STIU[_];
15) Ai un medic de familie la care sa te duci, atunci cand esti bolnav?
DA[_], NU[_], NU STIU[_];
INTREBAREA NR. 1 Stii ca exista o lege cu privire la drepturile copiilor?
Scala 1 reprezinta raspunsurile notate cu DA;
Scala 2 reprezinta raspunsurile notate cu NU ;
Scala 3 reprezinta raspunsurile notate cu NU STIU.
INTREBAREA NR. 2 Dupa parerea ta, copiii sunt suficient protejati impotriva abuzului?
INTREBAREA NR.3 Stii ca exista o linie telefonica pentru protectia copilului 08008200200?
INTREBAREA NR. 4 Daca ai fi in dificultate, ai apela la acest numar de telefon?
INTREBAREA NR. 5 Alocatia lunara acopera nevoile tale zilnice?
INTREBAREA NR. 6 Cunosti copii care sufera datorita neglijarii parintilor lor?
INTREBAREA NR. 7 Consideri ca bataia sau alte pedepse sunt indicate in educarea copiilor?
INTREBAREA NR. 8 Parintii tai tin cont de parerile tale?
INTREBAREA NR. 10 Parintii tai se implica in activitatile tale scolare?
INTREBAREA NR. 11 Iti este frica sa mergi acasa dupa ce ai luat o nota mica la scoala?
INTREBAREA NR.12 Ai si alte activitati in afara de cele scolare? Te duci la un club al copiilor (sportiv, de dans, de muzica)?
INTREBAREA NR.13 Participi la activitati cultural-educative (ex. la spectacol, la teatru)?
INTREBAREA NR.14 Ai acces la informatii (ex.T.V. ,biblioteca, muzee,internet etc.)?
INTREBAREA NR.15 Ai un medic de familie la care sa te duci, atunci cand esti bolnav?
Scala 1 reprezinta raspunsurile notate cu DA;
Scala 2 reprezinta raspunsurile notate cu NU ;
Scala 3 reprezinta raspunsurile notate cu NU STIU.
Copiii chestionati stiu ca exista o lege cu privire la protectia copilului, insa aproape jumatate dintre ei considera ca sunt suficient protejati asupra diferitelor forme de abuz. Doar cativa stiu ca exista o linie telefonica dedicata special pentru ei,
Marea majoritate a copiilor, in faza de interviu si in timpul chestionarului au descris familia lor intr-o imagine pozitiva modelul dominant fiind cel al unei familii iubitoare, linistite si vesele.
Un numar mic de copii au afirmat ca sunt deranjati de faptul ca familia nu tine cont de parerile lor: “ma trateaza ca pe un copil”, “sunt ca un copil fara minte pentru ei”, “nu prea fac ce vreau eu”.
Situatia materiala a familiei este lucrul care îideranjeaza,50% dintre ei considera ca alocatia lunara nu acopera nevoile lor, acesti bani nu sunt suficienti doar pentru a-si lua reviste si carti pentru copii: “sa avem bani pentru mai multe, “ai mei sa nu-si mai faca atata griji in privinta banilor”.
La intrebarea despre implicarea parintilor in activitatile scolare cei mai multi dintre copii considera ca sunt ajutati de catre parinti 3-4 dintre ei declara ca nu ii ajuta nimeni la activitatile pentru scoala.
Daca pe ansamblu nu putem vorbi de neglijare educationala, in cadrul familiilor cu probleme, acest fenomen devine evident: aproape jumatate dintre copiii din familii cu probleme au marturisit ca nu ii ajuta nimeni sa invete pentru scoala, si aproape un sfert dintre acestia declara ca parintii nu le urmaresc notele sau prezenta la scoala niciodata.
Numarul de copii in familie este un criteriu care induce diferentele cele mai mari. Curatenia, ingrijirea fratilor mai mici, munca pe bani sunt cu mult mai raspandite in familiile din mediul rural (3 sau mai multi copii). Acest fapt este determinat pe de-o parte de greutatile materiale pe care o familie cu multi copii le intampina zilnic. Pe de alta parte, numarul mare de copii reprezinta un indicator al unui model traditionalist al familiei, in care copilul reprezinta un potential economic, o resursa de munca, fiecare membru fiind dator sa contribuie la bunastarea materiala a familiei.
De asemenea, in familiile in care exista probleme (violenta, alcoolism) ponderea copiilor implicati in activitati gospodaresti este mai mare. Este posibil ca acei copii care au o varsta mai ridicata sa fie investiti cu diverse responsabilitati, preluand o parte din sarcinile parintilor.
Avand in vedere ca sanctionarea c opilului presupune de multe ori abuzuri fizice sau emotionale, copiii au fost rugati sa raspunda daca considera ca bataia sau alte pedepse sunt indicate in educarea copiilor.
Astfel, se poate afirma ca majoritatea dintre copii au fost pedepsiti cel putin o data, diferentele de raspuns putand fi explicate pe de-o parte prin diverse mecanisme de aparare dezvoltate de copii sau prin diferente de intelegere a conceptului de „pedeapsa”.
In faza de interviu de dinaintea completarii chestionarului 2 marturisesc ca sunt certati des si peste 7 din cand in cand. Mai putin de 1 declara ca nu au fost certati niciodata si asta in cazul grupului de control.
Interpretarea psihologica a rezultatelor obtinute la Testul Omuletului, Arborelui si al culorilor releva o neconcordanta semnificativa intre valorile pozitive obtinute la chestionar (procentul mare de copii care percep familia ca unita si armonios constituita, care considera ca bataia si alte pedepse nu sunt indicate in cresterea copilului) si valorile negative referitoare la unii factori ai structurii de personalitate surprinsi de testul amintit (in care multi dintre copii au o imagine nesatifacatoare de sine,chiar si in cazul copiilor din grupul de control sifaptul ca toti copiii supusi abuzului prezinta un echilibru emotional deficitar). De asteptat ar fi fost ca numarul mare de copii care au considerat familia fara probleme si ei integrati afectiv in mediul familial sa prezinte structuri de personalitate echilibrate, armonioase, fara probleme in sfera emotionalului si a comportamentului. Fapt infirmat prin numarul mare de copii care prezinta un echilibru emotional deficitar (in cazul copiilor abuzati toti prezinta acest dezechilibru emotional).
Acest lucru este foarte important in cadrul cercetarii de fata pentru faptul ca evidentiaza o situatie de fapt care necesita atentie si interventie si anume aceea ca multi copii isi proiecteza in mod IDEAL familia. Sub aceste aparente Testul omuletului, al arborelui si cel al culorilor surprinde copii cu o imagine deficitara a propriilor capacitati, copii timizi, cu dificultati de adaptare, deficitari din punct de vedere motivational si volitiv, agresivi, instabili etc.
Maniera in care familia participa, contribuie la cresterea si educarea copilului se regaseste in neconcordanta pe care am evidentiat-o si comentat-o in paragraful de mai sus. Copilul IDEAL pentru parinte este cel cuminte, care invata, care face numai ce zice acesta.
Din pacate multi dintre parintii considera ca singura metoda educativa este aceea prin care copilul ajunge sa se supuna total unor cerinte ale adultului fara a avea posibilitatea de a-si exprima propriile opinii, fara a-si manifesta personalitatea, dorintele, aspiratiile.
Mai mult, pedeapsa fizica ramane alternativa ideala pentru disciplinarea copilului. „Bataia e rupta din Rai „ sau „copilul trebuie alintat doar cand doarme” sunt precepte educationale in baza carora multi parinti isi cresc si educa copiii.
Putem afirma ca aplicarea pedepselor fizice si a jignirilor sau necunoasterea pur si simplu a modului in care un parinte isi poate creste si educa copilul poate conduce la efecte negative imediate la nivelul personalitatii copilului si la efecte dramatice care apar in timp, ele putandu-se agrava si croniciza in anumite contexte.
3.Ipoteza Analizand testul omuletului, am observat ca exista o diferenta intre copiii din familiile obisnuite spre deosebire de copiii supusi abuzului. Acest aspect infirma parerile din literatura de specialitate ce considera ca un procent foarte mic de copii din familii dezorganizate au un nivel intelectual scazut datorat problemelor din familia de origine. Se considera ca intre cele doua grupe de copii nu exista nici o diferenta semnificativa, si ca acest lucru demonstreaza ca tipul de familie nu afecteaza in mod necesar dezvoltarea inteligentei.
In urma cercetarilor am vazut ca exista o diferenta in dezvoltarea psihomotorie a copiilor supusi abuzurilor fata de copiii asupra carora nu a fost exercitata nici o forma de abuz.
Acest lucru demonstreaza faptul ca exista o relatie directa intre indicele coeficientului de inteligenta si situatia de abuz in care se afla acesta. Aceasta afirmatie infirma teoria legata de faptul ca intre cele doua grupe de copii nu exista nici o diferenta semnificativa, si ca acest lucru demonstreaza ca tipul de familie (mediul de existenta a copilului), conditiilor de mediu in care traiesc acesti copii. si relatia afectiva parinte-copil (vezi Teoria atasamentului) afecteaza dezvoltarea inteligentei.
CAPITOLUL VIII – CONCLUZII SI RECOMANDARI
1 Concluzii
O prima concluzie a studiului de fata este aceea ca desi copiii descriu mediul familial ca unul pozitiv (iubitor, vesel, linistit) testele psihologice aplicate au relevat prezenta unor tulburari comportamentale si trairii unor traume in cadrul familiei. Aceasta situatie necesita atentie pentru ca ea exprima de fapt nevoile copilului si nu ceea ce primeste de fapt. Asigurarea unui climat familial armonios, echilibrat plin de afectiune si grija se identifica ca o necesitate pentru dezvoltarea echilibrata a copilului.
Cele mai frecvente forme de abuz evidentiate de cercetarea prezenta sunt:
1. abuz fizic si emotional prezent la 9 subiecti (15%) ;
2. abuz emotional prezent la 7 subiecti (11,66%) ;
3. abuz emotional si fixatie fata de mama (parasiti de catre aceasta) prezenta la 3 subiecti (5%);
4. abuz sexual si emotional prezent la 1 subiect (1,66%) ;
5. abuz economic si fizic prezent la 4 subiecti (6,66);
6. abuz economic si emotional prezent la 2 subiecti (3,33);
7. abuz economic si neglijenta prezent la 1 subiect (1,66);
8. neglijenta prezenta la 2 subiecti (3,33);
9. abuz fizic, psihic, economic si neglijenta prezent la 1 subiect (1,66),
L.V.reprezinta studiul de caz al acestei cercetari.
Abuzul fizic : cercetarea a reflectat faptul ca abuzul fizic este perceput ca o metoda „normala de educare” acceptata si asimilata in egala masura de parinti si de copii.
Au fost identificati urmatorii factori favorizanti ai abuzului:
existenta problemelor in familie (violenta, in special violenta fizica si alcoolism, nivel de educatie scazut) ;
lipsa de informare, pregatire si educare in exercitarea rolului de parinte sau educator conduce la abordari neadecvate a copilului si la greseli care pot avea repercusiuni grave asupra dezvoltarii copilului ;
numarul de copii in familie este de asemenea un indicator relevant al riscului de producere a abuzului (familiile cu multi copii dezvolta intr-o mai mare masura un comportament abuziv) ;
reteaua de servicii sociale sau de suport pentru familie si copil este inca insuficient dezvoltata sub aspectul interventiei specifice (o situatie critica din acest punct de vedere o reprezinta mediul rural din perspectiva lipsei de personal calificat, cu studii superioare din cadrul primariei).
Abuzul emotional(psihologic) : este un lucru aproape obisnuit in familie. Cearta, insultele, amenintarile, interdictia unor lucruri care le fac copiilor placere sunt cele mai frecvente abuzuri in toate mediile analizate.
Abuzul psihologic este determinat de urmatorii factori :
conditiile socio-economice ale familiei;
sistemul precar al educatiei parintilor;
modelul violent promovat la nivelul societatii actuale prin diverse canale media (filme, jocuri pe calculator, muzica, locuri de petrecere a timpului liber) sau relatii interumane.
2. Recomandari:
includerea profesionistilor care lucreaza cu copii in programe de formare pentru asimilarea cunostintelor si informatiilor in lucrul cu copiii abuzati;
crearea unor centre de informare si consiliere pentru parinti in insusirea unor metode alternative de crestere si educare in vederea evitarii diverselor forme de abuz;
initierea unor campanii de informare si consiliere pentru parintii in insusirea unor metode alternative de crestere si educare in vederea evitarii diverselor forme de abuz, tinand cont de faptul ca in mediul rural incidenta cazurilor de abuz (mai ales cel economic) este mai mare;
aplicarea legislatiei in vigoare si adaptarea acesteia la cerintele si nevoile concrete pentru a permite o interventie rapida (evitarea procedurilor birocratice);
crearea unor alternative de petrecere a timpului liber pentru copii si tineri in situatii de excludere sociala, care sa asigure un mediu securizant si conditii de manifestare a creativitatii si de participare (cercuri pe diverse domenii de interes, cluburi ale copiilor, dezvoltarea unor facilitati si programe sportive);
dezvoltarea unei retele de centre de consiliere si centre de protectie specializate in protectia, tratamentul si reabilitarea copilului victima a abuzului;
imbunatatirea accesului copilului si familiei la aceste servicii specializate.
SCALA PENTRU DEPISTAREA ABUZULUI SI TRAUMEI
B. Sanders, E. Becker-Lausen (1995)
Acest chestionar incearca sa evalueze atmosfera generala de la tine de acasa si sa surprinda ceea ce simti privitor la felul in care ai fost sau esti tratat de catre parinti. Daca nu ai fost ai fost crescut de parintii tai naturali te rugam sa raspunzi gandindu-te la cei care te-au crescut. Daca intrebarea se refera la ambii parinti, iar tu consideri ca atitudinea lor este diferita, atunci raspunde luand in considerare comportamentul parintelui mai sever.
Raspunde bifand numarul ce corespunde urmatoarelor definitii:
0 = niciodata____1 = rar____2 = uneori____3 = foarte des____4 = totdeauna
Autorii recomanda urmatoarele categorii pentru interpretarea rezultatelor:
Subscara de pedeapsa fizica: (12, 15, 17, 21, 34)
Subscara de abuzz sexual (9, 13, 29, 30)
Neglijare, atmosfera stresanta (2, 7, 10, 11, 14, 16, 19, 27, 30, 31, 33, 35)
CHESTIONAR 1.
1) Clasa
2) Vârsta
3) Profesia mamei
4) Profesia tatãlui
5) Structura familiei
1) Ce tipuri de abuz cunoști? …………
2) Membrii familiei mele:
a. Se sprijinã reciproc în momente dificile.
Foarte mult Mai puțin Deloc
b. Își acordã unii altora timp și atenție
Foarte mult Mai puțin Deloc
c. Discutã deschis și se ascultã unii pe alții
Foarte mult Mai puțin Deloc
d. Sunt afectuoși și le pasã unii de alții
Foarte mult Mai puțin Deloc
e. Acționeazã împreunã în rezolvarea problemelor.
Foarte mult Mai puțin Deloc
3) Satisfacția în cadrul familiei
a. Sunt mulțumit cã pot apela la ajutorul familiei când sunt supãrat
Adevãrat Fals
b. Familia mã susține atunci când vreau sã fac lucruri noi
Adevãrat Fals
c. Familia îmi înțãlege sentimentele
Adevãrat Fals
4) Cum rezolvã familia ta conflictele?
a. Cu vorbã bunã și argumente logice
Adevãrat Fals
b. Cu violențã de limbaj (înjurãturi, țipete)
Adevãrat Fals
c. Prin intimidãri și amenințãri
Adevãrat Fals
d. Prin violențã fizicã
Adevãrat Fals.
5) Cum te pedepsesc pãrinții atunci când ei considerã cã trebuie sã te pedepseascã.
a. Te ceartã fãrã cuvinte jignitoare.
Frecvent Rar Niciodatã
b. Te ceartã vorbindu-ți urât și jignitor.
Frecvent Rar Niciodatã
c. Îți interzic anumite lucruri pentru o vreme
Frecvent Rar Niciodatã
d. Te lovesc / te pãlmuiesc.
Frecvent Rar Niciodatã
e. Te pun sã faci anumite munci ca pedeapsã.
Frecvent Rar Niciodatã
f. Nu-ți dau sã mãnânci
Frecvent Rar Niciodatã
6) Cât de mult ți se potrivesc urmãtoarele afirmații?
a. Fac anumite trucuri pentru a place prietenilor mei
Mult Puțin Deloc
b. Ma înțãleg bine cu prietenii
Mult Puțin Deloc
c. Se fac glume pe seama mea în grupul de prieteni
Mult Puțin Deloc
d. Mi-aș dori ca prietenii mei sã-mi arate mai mult respect.
Mult Puțin Deloc
7) Cât de mult ți se potrivesc urmãtoarele afirmații?
a. Adeseori simt cã sunt ratat
Mult Puțin Deloc
b. Sunt mulțumit de mine
Mult Puțin Deloc
c. Consider cã am multe calitãți
Mult Puțin Deloc
d. Uneori cred cã nu sunt bun de nimic
Mult Puțin Deloc
8) Ce note ai obținut în ultimul semstru?
a. Majoritatea 9 și 10
b. Majoritatea 7 și 8
c. Majoritatea 5 și 6
d. Majoritatea sub 5
CHESTIONAR 2
Localitatea: .;
Sexul: feminin (__); masculin (__); varsta: ani.
1) Stii ca exista o lege cu privire la drepturile copiilor?
DA[_], NU[_], NU STIU[_];
2) Dupa parerea ta, copiii sunt suficient protejati impotriva abuzului?
DA[_], NU[_], NU STIU[_];
3) Stii ca exista o linie telefonica pentru protectia copilului 08008200200?
DA[_], NU[_], NU STIU[_];
4) Daca ai fi in dificultate, ai apela la acest numar de telefon?
DA[_], NU[_], NU STIU[_];
5) Alocatia lunara acopera nevoile tale zilnice?
DA[_], NU[_], NU STIU[_];
6) Cunosti copii care sufera datorita neglijarii parintilor lor?
DA[_], NU[_], NU STIU[_];
7) Consideri ca bataia sau alte pedepse sunt indicate in educarea copiilor?
DA[_], NU[_], NU STIU[_];
8) Parintii tai tin cont de parerile tale?
DA[_], NU[_], NU STIU[_];
9) Mergi la scoala?
DA[_], NU[_], NU STIU[_];
10) Parintii tai se implica in activitatile tale scolare?
DA[_], NU[_], NU STIU[_];
11) Iti este frica sa mergi acasa dupa ce ai luat o nota mica la scoala?
DA[_], NU[_], NU STIU[_];
12) Ai si alte activitati in afara de cele scolare? Te duci la un club al copiilor (sportiv, de dans, de muzica)?
DA[_], NU[_], NU STIU[_];
13) Participi la activitati cultural-educative (ex. la spectacol, la teatru)?
DA[_], NU[_], NU STIU[_];
14) Ai acces la informatii (ex.T.V. ,biblioteca, muzee,internet etc.)?
DA[_], NU[_], NU STIU[_];
15) Ai un medic de familie la care sa te duci, atunci cand esti bolnav?
DA[_], NU[_], NU STIU[_];
CHESTIONAR.3.
Numele:
Prenumele:
Vârsta:
Cât de mult ți se potrivesc urmãtoarele afirmații?
1) Nu am prea multe motive sã fiu mândru de mine.
a. Mult
b. Puțin
c. Deloc
2) Fac multe lucruri la fel de bine ca majoritatea oamenilor.
a. Mult
b. Puțin
c. Deloc
3) Sunt satisfãcut(ã) de mine însumi
a. Mult
b. Puțin
c. Deloc
4) Uneori mã simt inutil
a. Mult
b. Puțin
c. Deloc
5) Uneori cred cã nu sunt bun de nimic
a. Mult
b. Puțin
c. Deloc
6) Sunt sigur pe mine în ceea ce fac
a. Mult
b. Puțin
c. Deloc
7) Am multe calitãți
a. Mult
b. Puțin
c. Deloc
8) Sunt o persoanã valoroasã
a. Mult
b. Puțin
c. Deloc
TESTUL OMULETUL
Rezultatul global (maxim 52 de puncte) se analizeaza in fucntie de baremul urmator :
Testul arborelui interpretare
1. Esti o persoana introvertita, dar care se straduieste sa devina din ce in ce mai buna. Ambiția ta este de invidiat. Iti place sa studiezi si ai mereu o carte la indemana. Ești genul de persoană curioasa, care mereu vrea să știe de ce se intampla anumite lucruri, care este explicația din spatele lor si ce poți face tu pentru a ajuta.
2. Esti o persoană optimistă, care crede intotdeauna că ziua de mâine va fi una mai bună. Crezi în munca cinstită și, tocmai de aceea, mulți oameni din jurul tău te admiră. Ai o personalitate puternică, pentru că știi ce vrei și lupți mereu pentru a-ți împlini toate dorințele.
3. Ești o fire gânditoare, care pune accent pe latura emoțională. Chiar dacă ești o persoană introvertită, petreci mult timp alături de prieteni și familie, iar asta te bucură. Chiar și atunci când în calea ta apar obstacole, tu știi că binele și dreptatea vor învinge.
4. Ești o persoană specială, cu o intuiție de invidiat. Emoțiile sunt foarte importante pentru tine, la fel ca și spațiul personal. Casa ta e palatul tău. Îți iubești jumătatea mai mult decât pe oricine altcineva și esti dispus sa faci orice pentru persoanele dragi din viata ta.
5. Te-ai născut pentru a fi lider și știi asta. Ești o fire independentă, care luptă pentru propriile idealuri și pentru oamenii pe care îi iubește.
6. Esti o fire sensibila. Chiar dacă uneori sacrifici din timpul sau din banii tăi, aceste lucruri nu contează pentru tine – tot ce contează e să dăruiești speranță și ajutor celor din jurul tău. Să faci ceva pentru ca lumea în care trăiești să fie mai bună!
7. Viata ta este una echilibrata, in ciuda stresului de zi cu zi. Reusesti de fiecare data sa ai un echilibru interior ceea ce te face sa iti rezovi intotdeauna problemele.
8. Ești o persoană cu multă energie, căreia îi place să se distreze și să facă oamenii din jur să râdă. Ești o fire pozitivă și nu te lași influențată de răutățile altora.
9. Esti genul de persoana care crede că viața ne-a fost dăruită pentru a profita cât mai mult de ea! Îți plac aventurile de orice fel și ești foarte mândră de rezultatele muncii tale. Vezi viața ca pe o călătorie și te bucuri de orice îți apare în față, pe parcurs.
Testul culorilor Luscher
Testul Luscher evidentiaza faptul ca exista o legatura importanta intre culoarea preferata a unui copil si personalitatea acestuia. Psihoterapeutul considera culorile un soi de limbaj care dezvaluie caracteristici psihologice importante despre o persoana.
Persoanele care aleg combinatii de culori asemanatoare au caracteristici emotionale similare. In timpul testului, copilului ii sunt oferite 8 cartonase colorate, care trebuie aranjate in ordinea preferintelor lui. Culorile sunt impartite in doua categorii:
culori fundamentale (de baza, principale) – albastru, galben, rosu, verde;
culori secundare – violet (mod), maro, gri si negru.
Ce spune testul culorilor despre copilul tau?
In urma testului, psihologul identifica o culoare predominanta in alegerile copilului, prin care este interpretata personalitatea lui:
Albastru
Albastrul, care in testul culorilor reprezinta "adancimea sentimentelor", este concentric (orientat catre sine), pasiv, sensibil si unificator. Printre principalele trasaturi afective ale copilului pasionat de albastru, se numara:
linistea (calmul);
multumirea;
tandretea;
afectiunea.
Verde
Verdele, caracterizat in testul culorilor prin "elasticitatea vointei", este defensiv, posesiv, autonom si retinut. Copilul care manifesta preferinta spre aceasta culoare este:
incapatanat;
perseverent (ambitios) – exprima dorinta de afirmare;
manifesta dorinta de a fi mereu apreciat si de a se simti valoros.
Rosu
Rosul exprima forta vointei si este alegerea copilului excentric, impunator, activ si autonom. Printre principalele semnificatii psihologice ale acestei culori, se numara:
dorinta;
sexualitatea;
excitabilitatea;
nevoia de dominare.
Galben
Galbenul, caracterizat prin spontaneitate, exprima bucurie, veselie, luminozitate si este preferat de copilul:
entuziast, optimist;
dornic de nou, de schimbari etc.
Violet
Violetul, asociat cu "identificarea", este specific copilului visator, dar si:
sarmant, fermecator;
linistit, calm.
Maro
Culoarea maro este considerata o exprimare a functiilor fiziologice ale organismului. Prin alegerea acestei culori, copilul exprima nevoia de a fi mereu in siguranta si protejat, dar si sanatos.
Gri
Griul este o exprimare a neimplicarii. Copilul pasionat de gri este:
indiferent;
precaut;
lipsit de participare afectiva in cazul unor actiuni (participarea lui este doar mecanica).
Negru
Negrul este o non-culoare care sugereaza negativismul si morbiditatea. Este ales ca nuanta preferata de catre copilul:
pesimist;
cu atitudine opozitionista, de protest.
BIBLIOGRAFIE
Abuzul și neglijarea copilului, Raport al Organizației Salvați Copiii, 2000
ANPCA; UNICEF, România și Convenția O N U cu privire la Drepturile Copilului , Al doilea raport periodic, Editura MarLink, București, 2003
Ciofu, C. , Interacțiunea părinți- copii, Editura Medicală Amaltea, București, 1993
Constantin , Mădălina, Maltratarea copilului – între cunoaștere și intervenție, Editura Lumen , 2004
Coulshed, Veronica, Practica asistenței sociale, Editura Alternative, București, 1993
Copper, David; Ball, Abuzul asupra copilului, Editura Alternative , București, 1993
Ghid de bune practici pentru prevenirea abuzului asupra copilului, Organizația Salvați Copii, Organizația Alternative Sociale, Iași, 2002
Guvernul României ,Comitetul Național pentru Protecția Copilului, Convenția ONU cu privire la Drepturile Copilului- stadiul aplicării în România, București, 1994
Ionescu ,Ș. , ( coord. ) , Copilul maltratat. Evaluare, prevenire, intervenție, Editura Fundației Internaționale pentru Copil și Familie, București, 2001
Ionescu, Ș. , Intervenția în situații de abuz și neglijare a copilului, prelegere în cadrul seminarului internațional Copilul abuzat, Universitate de Vest , Timișoara, 1999
Jourdan- Ionescu, C. și Palicari, G. , Probleme etice , în Ionescu ,Ș. , Copilul maltratat. Evaluare, prevenire, intervenție, FICF, București , 2001
Ionescu, Ion, Metodologie sociologică- note de curs, Universitatea ‚’’Al. I. Cuza ’’, Iași, 2001
Irimescu, Gabriela , Asistența socială a persoanelor abuzate- note de curs, Universitatea ’’Al. I. Cuza’’, Iași, 2004
Killen, K. , Copilul maltratat , Editura Eurobit, Timișoara, 1998
Lopez ,G., Violențele sexuale asupra copilului ,Editura Dacia, Cluj- Napoca , 2001
Miftode V. , (coord.), Populații vulnerabile și fenomene de automarginalizare, Editura Lumen, Iași, 2002
Miftode V. , Fundamente ale asistenței sociale , Editura Eminescu, Iași, 1999
Miftode V. , Tratat de metodologie sociologică, Editura Lumen ,Iași, 2003
Muntean , Ana, Violența în familie și maltratarea copilului în Neamțu, G. ,(coord.), Tratat de asistență socială , Editura Polirom, Iași, 2003
Muntean, Ana; Popescu , M.; Popa S. , Victimele violenței domestice: copiii și femeile, Editura Eurostampa, Timișoara, , 2001
Muntean, Ana, Violența domestică și maltratarea copilului, Editura Revoluției din 1989, Timișoara, 1999
Muntean, Ana , Familia și copiii în dificultate- note de curs, Editura Mirton, Timișoara, 2001
Neamțu, G. și Stan D.,(coord. ), Asistență socială . Studii și aplicații, Editura Polirom, 2005
Palicari ,Gina , Maltratarea copilului , Curs CRIPS- Grand Project, Editura Fundației Internaționale pentru Copil și Familie, iunie, 2001
Popa, Smaranda, (coord. ), Abuzul și neglijarea copilului- studii de caz, Autor colectiv: UNICEF/ Fundați Internațională pentru Copil și Familie, 2000
Popescu, M. , Muntean , A. , Violența domestică- de la o realitate importantă la asumarea unei stări de fapt, în Mihăilescu, M. , (coord.), Un deceniu de tranziție. Situația copilului și a familiei în România, UNICEF, București, 2000
Popescu, V. ;Răduț, M. ,(ianuarie1998), Copilul maltratat, în revista Viața medicală, 420/ 2
Robert- Ouvray, Suzanne, Copil abuzat, copil meduzat, Editura Eurostampa, Timișoara, 2001, traducere de Ana Muntean
Roth- Szamoskozi, M. , Protecția Copilului- Dileme, Concepții și Metode, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj- Napoca, 1999
Roth- Szamoskozi, M., Evaluarea situațiilor de maltratare a copiilor, Ionescu, Ș.,(coord.),Copilul maltratat. Evaluare, prevenire, intervenție, Editura Fundației Internațională pentru Copil și Familie, București, 2001
Roth- Szamoskozi, M, Protecția copiilor împotriva abuzurilor- între tradiție și inovație în Mihăilescu, I. , (coord. ), Un deceniu de tranziție. Situația copilului și a familiei în România, UNICEF, București, 2000
Rupeți tăcerea . Identificarea și semnalarea cazurilor de maltratare a copilului – ghid pentru profesioniști ,Timișoara, 2003
Revista de Securitate Comunitară, Anul II, nr. 5/2002, Redacția Centrului de Mediere și Securitate Comunitară , Iași , 2002
Rotariu , T. , (coord.) , Expunerea minorilor la abuz și neglijare în județul Cluj, World Vision, 1996
Spânu, Mariana, Introducerea în asistența socială a familiei și protecția copilului , Editura Tehnică , Chișnău, 1998
Stănciulescu, Elisabeta, Sociologia educației familiale (vol. I și II), Editura Polirom, 2002
Șerban, M., Abuzul și neglijarea copilului. Precizări conceptuale și elemente educative cu caracter preventiv, (atr.) în revista Psihologia, vol.12, 2002(mai, iunie, iulie, august, nr.3-4)
Un deceniu de tranziție .Situația copiilor și a familiei în România .Raport editat de UNICEF , 1998
Violența în familie – Studiu având la bază activitatea Centrului Pilot de Asistență și Protecție a Victimelor Violenței în Familie, București, 1998
.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Efectele Abuzului In Familie Asupra Adaptarii Scolarului Mic (ID: 114613)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.