Efecte Si Consecinte ALE Consumului DE Droguri

ARGUMENT

I INTRODUCERE

II DEFINITII SI ENUMERARE A DROGURILOR

tranchilizante

amfetamine

canabisul

cocaina si crackul

heroina

alcoolul

etc

III EFECTE ALE CONSUMULUI DE DROGURI

Efecte dorite (asteptate)

Efecte adverse (negative)

Dependenta fizica

Dependenta psihica

Supradoza

Politoxicomania

Toleranta

Sevrajul

IV Studiu de caz.

CONCLUZII

ARGUMENT

Consumatorii de droguri (licite sau ilicite) sunt peste tot. Ii vedem pe strada, ii vedem in parcuri, ii vedem in statiile de tramvai, in mijloacele de transport in comun, sau poate sunt chiar vecini sau pritenii nostril. Majoritatea dintre ei sunt victimele saraciei si mizeriei umane care domneste peste tot. Omul bea si de bucurie si de necaz. Alcoolul a devenit pentru multi un viciu, insa, prea putini sunt aceea care recunosc faptul ca alcoolismul se transforma incet dar sigur intr-un flagel care nu va putea fi stopat prea usor. Fara prea multe eforturi putem observa c barurile, carciumile, si toate unitatile de alimentatie publica in care se comercializeaza alcool stau foarte bine la capitolul profituri. Dar aceste profituri sunt mult mai “grele” decat se pare la prima vedere – cineva (persoanele care contribuie la raspandirea[comerciaizarea sau prepararea] acestui “drog legal”) masoara nefericirea cuiva in bani fara sa se ma gandeasca macar o clipa la nenorocirea pe care o poate aduce acea sticla pentru care acum intinde mana sa ia banii. Sumele enorme de bani care vin pe urma comercializarii alcoolului sunt unul dintre motive pentru a continua sau a largi afacerea cu bauturile spirtoase, dar prea putini (sau chiar nimeni) sunt cei care se gandesc ca este un pericol de proportii si cu consecinte inimaginabile. Este un semna de alarma. Semn ca se consuma in cantitati mari. Semn ca pericolul exista. Semn ca daca nu se iau masuri situatia poate scapa de sub control.

INTRODUCERE

Pentru ca in Romania, media de varsta a consumatorilor de droguri ilegale a scazut in ultimii ani de la 20-25 de ani la 15 ani, cea mai mare teama a oricarui parinte este legata de posibilitatea ca propriul lui copil sa fie tentat de consumul de droguri si sa devina dependent.

Societatea condamna cu vehemența pe consumatorii de droguri ilegale dar, manifesta o relativa toleranta fata de consumatorii de alcool si tutun. In realitate insa, si fumatul si consumul frecvent si excesiv de alcool pot determina toleranta si dependenta ducand la afectiuni ale inimii, tractului digestiv, ficatului, plamanilor si sistemului nervos central.

Drogurile precum alcoolul, heroina și tranchilizantele consumate regulat pot duce la modificarea reactiilor biochimice normale din organism si daca nu se continua administrarea dozelor apar simptomele specifice abstinentei (tremuraturi, transpiratii, simptome asemănătoare gripei). In plus, din cauza faptului ca sunt depresoare, ele incetinesc reactiile organismului si produc o stare de somnolenta, capacitatea de coordonare a miscarilor este afectata iar persoana poate cadea si se poate accidenta cu usurinta.

Drogurile precum amfetaminele, cocaina, ecstasy sunt stimulente puternice, ducand la o descarcare de energie care poate fi fatala in cazul celor care au probleme cu tensiunea arteriala.

Consumatorii de LSD sufera de halucinatii si pot fi extrem de tulburati dupa administrare, capabili sa comita acte periculoase, in special daca erau anxiosi sau foarte suparati inainte sa ia drogul.

Fiecare parinte trebuie sa stie care sunt cauzele consumului, mediile propice consumului de droguri, efectele si consecintele acestuia. “Parinte” pentru ca primul mediu cu care are contact un copil este cel familial. Dar mediul favorizant consumului de droguri nu este neaparat cel familial, o familie lipsita de confort si caldura poate fi o pista pt a cauta refugiu in consumul de droguri. Mediul social (serviciul, prietenii, etc) contribuie pozitiv sau negativ la formarea unor deprinderi.

Lucrarea data prezinta o parte a grupului de droguri, efectele si consecintele(fizice si psihice) ale consumului acestora.

I DEFINITII SI ENUMERAREA DROGURILOR

Alcoolul este un deprimant al sistemului nervos central desi efectele sale comportamentale initiale sunt adesea considerate ca fenomene “dezinhibitorii” .

Dependenta de alcool – este acea stare de intoxicatie cronica, caracterizata prin nevoia imperioasa de a ingera bauturi alcoolice. Experimental, alcoolul produce dependenta dupa 3 zile de administrare continua.

Alcoolemie – este concentratia de alcool in sange, nivelul de alcool in sange, intoxicatia alcoolica, care indica cantitatea de alcool in fluxul sanguine al unei personae.

Drogul este o substanta solida, lichida sau gazoasa, a carei folosinta se transforma in obicei si care afecteaza direct functionarea sistemului nervos, schimba dispozitia, perceptia si/sau starea de constiinta.

Drogul modifica sentimentele, dispozitia si gandirea si dauneaza grav sanatatii.

Toxicomanul este persoana care consuma droguri in mod repetat, pentru a obtine o anumita stare.

Supradoza inseamna administrarea unei cantitati de drog mai mare decat poate suporta organismul consumatorului si poate provoca moartea acestuia.

Intoxicatia

Elemente esentiale ale intoxicatiei sunt comportamentul dezadaptativ si un sindrom specific unei substante care sunte datorita ingestiei recente a unei substante psihoactive.

Sevrajul

Sevrajul reprezintă procesul de renunțare progresivă la un drog sau la o substanță consumată în cantități extreme. Pentru un fumător, sevrajul reprezintă renunțarea totală la tutun, fie el sub formă de țigară, trabuc sau pipă. Sevrajul este o perioadă dificilă, care poate necesita ajutor medical și psihologic. Sevrajul nicotinic reprezintă un pas important, care, odată făcut, va duce la renunțarea completă la fumat, pentru a evita complicațiile patologice inerente acestuia.

Caracteristicile drogurilor:

Dependenta reprezinta nevoia (dependenta fizica) si dorinta (dependenta psihica) consumatorului de consuma drogul.

Dependenta fizica:

se manifesta sub forma unor stari patologice care constau in necesitatea organica de a folosi droguri pentru a evita tulburarile ce apar la incetarea utilizarii. Aceasta nu apare la toate tipurile de droguri, ci in special la derivatii opiului (heroina, morfina).

Dependenta psihica:

se manifesta prin modificari comportamentale si o stare mentala particulara insotita de dorinta psihica imperioasa de a-si administra droguri periodic sau continuu pentru pentru a obtine o stare de bine sau pentru a inlatura disconfortul psihic. Aceasta este cea mai grava, insotind toate tipurile de droguri.

Toleranta:

apare atunci cand organismul se obisnuieste cu prezenta unei substante si se adapteaza la aceasta. Astfel, pentru a obtine anumite stari, consumatorul de droguri trebuie sa mareasca dozele, ajungand sa suporte cantitati de substante care pentru persoanele normale ar fi fatale.

Principalele riscuri sunt:

• dependenta dupa folosirea regulata

• supradoza care poate duce la inconstienta sau chiar la moarte

• stari emotionale necontrolate sau dereglari mentale serioase

• infestarea sangelui sau aparitia unor infectii (chiar infectarea cu HIV/SIDA)

• producerea unor accidente

Semne caracteristice ce pot aparea in functie de substanta folosita:

• schimbari de dispozitie

• lipsa concentrarii, scaderea inteligentei, pierderi de memorie

• somnolenta, apatie, lipsa poftei de mancare

• halucinatii, delir

Efectul drogurilor asupra Sistemului Nervos:

1) produse depresoare (anestezice) – droguri care inhiba activitatea SNC: opiumul, morfina, heroina, barbituricele, benzodiazepinele etc.);

2) produse stimulente – droguri produse care stimuleaza activitatea SNC: cocaina, crack-ul, khat-ul, amphetaminele etc.

3) produse perturbatoare sau halucinogene – droguri care altereaza starea de constienta: cannabisul, LSD-ul, fencyclidina, etc.

Date privitoare la continutul de alcool in unele bauturi

Berea – este cea mai slaba bautura. Continutul de alcool al acesteia este de 3- 6%.

Vinul – contine intre 8 si 14 % de alcool dar acest continut variaza in dependenta de vechime si continutul de zahar.

In vermut – se contine 15 si 20% de alcool este o bautura derivate din vin.

Tuica obisnuita are 25 -30% de alcool iar dupa o destilare dubla se poate ajunge la 40-50%.

In rom, coniac si lichioruri se contin de la 35 la 50 de parti de alcool.

Bauturile distilate constituie o descoperire recenta. La inceput bauturile alcoolice distilate au fost folosite ca anestezic intr-o perioada in care chirurgia nu cunostea al medicament in acest scop.

Marihuana este amestec verde, maro sau gri din frunzele, tulpinile, semintele si florile uscate ale canepei (Cannabis Sativa) si are aspect de tutun verzui taiat foarte fin.

Hasisul (engl. "pot", "shit") este rasina secretata de glandele situate la nivelul frunzelor de canepa (Cannabis). Hasisul se comercializeaza în "bulgari" solizi sau placi presate si se prezina – în functie de tara de origine – în nuante de culoare rosie, maron, verde sau negru.

Hasisul si uleiul de hasis sunt forme mai puternice decat marihuana.

Forme de consum:

– fumat in forma pura sau în amestec cu tutun.

– inhalare profunda cu fumul, substantele active sunt absorbite de organism prin capilarele pulmonare efectul se instaleaza dupa circa 10-20 de minute dupa începerea fumatului.

– produse de cofetarie cu continut de hasis, ceaiuri sau alte bauturi, efectul se instaleaza mai tarziu (dupa 1 – 2 ore).

Substante active:

Fiecare tip de marihuana contine THC (Tetra-hidro-cannabinol) principalele substante psihoactive ale acestor produse vegetale. Cu cat valoarea THC-ului este mai mare, cu atat mai puternice sunt efectele drogului.

Substantele active din cannabis au o istorie indelungata si plina de traditie, ca medicamente. In tarile Orientului si Americii latine, aceste substante sunt puternic raspandite si au indicatii de consum medicale si mai ales sociale.

Utilizare:

Marihuana este uneori fumata intr-o pipa speciala, dar de cele mai multe ori intr-o tigara rasucita numita “joint”.

La cei ce utilizeaza multa marihuana, THC-ul poate fi gasit in organism chair dupa saptamani de la incetarea folosirii drogului.

Efecte si pericole în caz de abuz:

Toate tipurile de marihuana au efect halucinogen de intensitate scazuta, perturband functiile creierului.

Au fost constatate urmatoarele efecte:

– cresterea frecventei pulsului,

– o umplere mai puternica a vaselor conjunctivale (vasele sanguine de la nivelul conjunctivei ochiului),

– senzatie imperioasa de foame.

– modificarea fluxului sanguin cerebral corespunzatoare starilor de meditatie si concentrare.

– scaderea tensiunsii arteriale, uscarea mucoasei nazale si faringiene,

– voma, diaree.

Efecte si trairi psihice

Efectele substantelor active din cannabis depind in mod decisiv de personalitatea si mediul social al consumatorului. Unii oameni nu simt nimic daca fumeaza marihuana iar altii se pot relaxa si pot avea un sentiment inaltator.

Se descriu diferite faze ale starii tipice de euforie (engl. "cannabis high", "social high"). Printre efectele initiale se numara adesea o stare de agitatie, insotita ocazional de stare de tensiune si anxietate, stari ce vor fi urmate in curand de o senzatie placuta de siguranta si ocrotire. Urmeaza stari introspective si echilibrate, de un calm deosebit. Alteori pot aparea oscilatii ale starii de spirit, rasul nemotivat alternand cu tacerea contemplativa. Este caracteristica intensificarea perceptiei mediului extern si intern. În cazul consumului în grup, aceste modificari pot determina o traire mai intensa a relatiilor de grup.

Pierderea aptitudinilor critice pe durata starii de stupoare poate duce la perceperea defectuoasa a realitatii obiective (efectul halucinogen). Consumatorul nu face fata intotdeauna intensitatii trairilor noi, ceea ce poate avea ca si consecinta aparitia unor stari de anxietate severa.

Ameteala dupa cannabis nu are aceeasi evolutie în toatina o traire mai intensa a relatiilor de grup.

Pierderea aptitudinilor critice pe durata starii de stupoare poate duce la perceperea defectuoasa a realitatii obiective (efectul halucinogen). Consumatorul nu face fata intotdeauna intensitatii trairilor noi, ceea ce poate avea ca si consecinta aparitia unor stari de anxietate severa.

Ameteala dupa cannabis nu are aceeasi evolutie în toate cazurile, exista si stari euforice atipice. Uneori, consumul de cannabis poate simula, agrava sau declansa psihoze schizofreniforme.

Potentialul de a crea dependenta:

Dependenta fizica de substantele active din cannabis poate aparea in urma consumului indelungat si depinde de doza utilizata, de regularitatea consumului, de organismul consumatorului etc. Aparent, nu exista simptome de sevraj fizic pur dupa oprirea consumului.

Exista riscul de a dobandi dependenta psihica in timp si prin consum regulat.

Majoritatea consumatorilor iau hasis sau marihuana aproximativ o data sau de doua ori pe saptamana, de regula într-un "peisaj social" in care, în trecut, ar fi fost obisnuit consumul de alcool. De obicei, aceasta categorie de consumatori poate abandona consumul de cannabis fara a suferi de simptome de sevraj psihic, timp de mai multe saptamani/luni.

Creste insa numarul consumatorilor care fumeaza zilnic si a caror ritm de viata, sentiment de siguranta si stare generala este sensibil tulburata fara droguri. La astfel de consumatori, renuntarea dupa o lunga perioada de abuz poate duce la neliniste, alterarea starii psihice si tulburari de somn.

Consecinte pe termen lung:

– Bronsita si boli ale aparatului respirator

Fumatorii de marihuana au adesea aceleasi probleme medicale la nivelul cailor respiratorii ca si fumatorii de tigari. Utilizatorii de marihuana sunt expusi riscului de infectie pulmonara ; tusesc, starnuta, fiind raciti mai des decat persoanele care nu consuma acest drog.

Riscurile pentru sanatate sunt apreciate, in ansamblu, a fi mai mari decat care apar în cazul tabagismului.

– Cancer

Cercetarile au evidentiat ca folosirea regulata si pe termen lung a marihuanei poate provoca cancerul. Marihuana contine un numar mai mare de substante cancerigene comparativ cu fumul de tigara.

Un studiu a aratat ca o persoana care fumeaza 5 jointuri pe saptamana, primeste in organism la fel de multe substante cancerigene ca si un fumator de un pachet de tigari pe zi.

– Slabirea sistemului imunitar

Heroina – sau diacetilmorfina, este o substanta semisintetica derivata din morfina, opiaceu cu efectele psihice si fiziologice cele mai rapide. Provoaca dependenta fizica si psihica inca de la primele doze.

Forma bruta a opiumului este obtinuta prin uscarea laptelui de mac, o substanta alba lipicioasa. Culoarea opiumului brut osciliaza între maron si negru. Dupa prelucrare, opiul brut poate fi mancat, baut, injectat sau fumat principala substanta psihoactiva fiind morfina.

Morfina se extrage direct din macul alb (germ. Opiummohn) sau din produsul intermediar.

Forme de consum:

Opiaceele pot fi inghitite, injectate, prizate, inhalate, fumate sau administrate ca supozitoare.

Heroina

Se prizeaza, se inhaleaza (metoda numita "hailing" sau "blowing"), ori se injecteaza intramuscular, subcutanat (in tesutul adipos) sau intravenos, ultima varianta fiind constatata cel mai frecvent.

Un dependent de heroina consuma zilnic 0,5 – 3 g heroina de concentratie medie. Injectiile se impart de regula in trei, rareori in mai multe doze pe zi.

Efecte pe termen scurt:

– ameteala

– respiratie incetinita

– gandire confuza

– greata/varsaturi

– lipsa reactiei la durere

– risc de avort spontan

Efecte pe termen lung:

Heroina are, practic, acelasi spectru de actiune ca si morfina, în schimb are un efect analgezic de cinci pâna la 10 ori mai puternic. În acelasi timp, heroina este si puternic euforizanta. La fel ca morfina, estompeaza activitatea intelectuala a omului si influenteaza starea sa psihica în sensul eliminarii fricii si proastei dispozitii. Sub influenta heroinei, oamenii par a fi din cale afara de fericiti. Nevoile lor sunt complet satisfacute, heroina inhiba apetitul si faciliteaza deshidratarea,au sentimentul ca au tot ce au nevoie. Adesea, consumatorii relateaza un episod de "flash" (engl. trasnet), un flux dinamic, de placere ce cuprinde intreg corpul imediat dupa injectarea in circulatia sanguina.

Totalitatea efectelor resimtite de catre cei care consuma aceste droguri se mai numeste "kick" (energie, avânt, putere mobilizatoare). Termenii sugereaza functia puternica de amplificare a senzatiilor prin care aceste opiacee pot domina comportamentul persoanei dependente, mai ales daca sunt administrate injectabil.

Cantitatea zilnica necesara de opiacee depinde de tipul substantei si gradul de obisnuinta. Odata cu disparitia efectului opioid, absenta starii de fericire este perceputa amplificat în realitatea obiectiva. La o noua administrare, dispare depresia, la fel ca simptomele de sevraj fizic. Majoritatea consumatorilor prezinta sau dezvolta in timp, pe lânga boala de dependenta, si o afectiune psihica.

Boli ce pot aparea in urma consumului de heroina:

– abcese ale extremitatilor

– carii dentare si leziuni asociate

– reducerea masei musculare

– modificari trofice si leziuni la nivelul picioarelor

– scabie

– ulceratii si flebite (inflamatii ale venelor) la nivelul membrelor inferioare

– bronsite purulente

– pneumonii

– boli cu transmitere sexuala

– crize psihiatrice/comportament suicidar

– infectia HIV

– tuberculoza

– hepatita virala A/B/C

La femei, de regula apare o amenoree secundara (absenta ciclului mentrual) care este reversibila dupa mai multe luni de abstinenta fortata. Libidoul si potenta sunt reduse semnificativ. Legat de amenoreea frecventa la femei, aceasta lasa adesea sa treaca, neobservata, o sarcina. Sarcina se observa doar într-un stadiu avansat. Nou-nascutii din mame dependente prezinta un sindrom de abstinenta neonatal care apare, de regula, la 12 – 48 de ore, ocazional la 96 de ore dupa nastere. Tabloul clinic al acestui sindrom include in primul rand insomnia, exagerarea reflexelor, tremoorul (tremuratura involuntara), varsaturi, hiperactivitatea, tonus muscular crescut, dispnee, febra si diaree. Mai rar pot aparea: stranutul, transpiratiile si crizele convulsive. Sindromul pericliteaza in mod serios viata nou-nascutului.

Manifestarile de sevraj la dependenta de heroina:

– tulburari vegetative usoare (transpiratii, senzatie de frig, frisoane) pâna la colapsuri circulatorii grave,

– durere la nivelul membrelor, abdomenului, oaselor si muschilor,

– tulburari de somn persistente, dureri colicative si crize convulsive.

Efectul dozei unice dispare mai repede ca la morfina. Durata efectului este de doua-trei ore, spre deosebire de morfina: cinci-sase ore. Corespunzator, fenomenul de sevraj se instaleaza mai devreme, adica de doua ori mai rapid ca în cazul morfinei.

Consumatorii care sunt deja dependenti sunt obligati sa-si reinjecteze heroina din ce în ce mai des, pentru a evita sevrajul. Frecventa injectiilor respectiv a cantitatii injectate per doza trebuie crescuta mai repede, decât în cazul celorlalte stupefiante comparabile ca efect. De acest fapt se leaga potentialul criminogen ridicat al heroinei.

Deoarece pretul este ridicat si cantitatea consumata atinge ordine de marimi considerabile, dependentului nu-i ramâne alta posibilitate, decat sa-si asigure cantitatea necesara prin comiterea de asa-numite "infractiuni de procurare". Infractionalitatea directa si indirecta legata de procurarea heroinei apare mai rapid si se manifesta mai intens decat in cazul dependentei de alte substante.

Avand in vedere marja de siguranta ingusta a heroinei, adica a diferentei mici intre doza suportabila si cea toxica, se constata frecvent intoxicatia cu heroina, caracterizata prin pierderea cunostiintei si depresia respiratorie, precum si prin colapsul circulator si frecventa cardiaca extrem de joasa. Depresia respiratorie este principala cauza de deces prin supradozare.

Potentialul de dependenta:

Administrarea injectabila a heroinei de sapte pâna la zece ori poate determina, în împrejurari favorizante, dependenta, cu toate consecintele ulterioare. Capacitatea de a da dependenta a heroinei este extrem de mare, mai mare decat la orice alta substanta. Inhalarea si prizarea de heorina duc, de asemenea, la dependenta.

Drogurile halucinogene: sunt un grup de substante care produc modificari importante si tranzitorii in procesul gandirii, cu efecte psihologice ce tin de alterarea perceptiilor si modificarea starii de constienta.

Halucinogenele produc halucinatii prin distorsionarea realitatii celor care o consuma, simturile devin confuze iar senzatiile sunt amplificate si amestecate. Se produce un fenomen de sinestezie, de amestecare a senzatiilor si se inverseaza modul de perceptie a spatiului si timpului, se “vad” sunete si se “aud” culori, apar distorsiuni ale marimilor obiectelor, subestimari sau supraestimari ale distantelor si marimilor.

Cel mai cunoscut drog halucinogen este LSD.

LSD

(LSD= acid dietil-amina lisergic, LSD 25)

Substanta activa se dizolva in lichide, intr-o anumita concentratie, si se aplica apoi pe un substrat (zahar cubic, hartie sugativa, bucati de pasla, bucatele de hartie, tablete sau capsule) in vederea consumului.

Administrare

Administrat oral, efectul LSD începe sa se instaleze dupa circa 45 de minute.

Injectat intravenos, efectul apare la doar câteva minute. Efectele evidente ale LSD sunt mai ales asupra trunchiului cerebral si diencefalului, în primul rând asupra sistemului limbic si sistemului reticular (activator ascendent – n. tr.). Acesti centri cerebrali coordoneaza reactiile emotionale la stimuli externi si influenteaza selectarea informatiilor provenite din mediul nostru înconjurator, ce sunt transmise catre creier prin organele senzitive.

Efecte

•Efecte chimice si fiziologice:

Daca e sa privim efectul farmacologic al LSD la om, ne impresioneaza doza minima suficienta pentru a modifica profund trairile timp de 8 – 12 ore. In medie, sunt necesare numai 100 micrograme. Un gram de LSD ar fi de ajuns pentru a oferi senzatii tari cu LSD tuturor locuitorilor unui oras cu 10.000 de locuitori. Marja de siguranta a LSD este foarte mare; cantitati de pana la 3000 de micrograme pot fi suportate de organism, in majoritatea cazurilor, fara consecinte negative.

Pe de alta parte, cantitatile de LSD produse azi in laboratoare improvizate în bucatarii nu sunt intotdeauna pure.

Efectul LSD asupra centrilor vegetativi nu este puternic, dar sesizabil. Pupilele se dilata (ceea ce poate duce la fotofobie în cazul luminii puternice), iar ocazional se constata greturi si varsaturi, ceea ce indica faptul ca LSD irita centrul vomei din trunchiul cerebral.

Interesanta, din punct de vedere farmacologic, este toleranta ce se instaleaza destul de rapid.

Cine ia LSD in doze constante, timp de mai multe zile, nu mai simte efectul din a treia zi. Fie ca se creste doza, fie se face o pauza de cateva zile, pana la refacerea sensibilitatii fata de substanta.

Aproape toti oamenii care au incercat macar o data substante halucinogene, descriu, ca prima modificare psihica, stralucirea crescuta a culorilor.

Halucinatiile declansate de LSD nu sunt, defapt, decat pseudohalucinatii, consumatorii fiind aproape întotdeauna constienti de faptul ca impresiile traite nu sunt reale.

Numitorul comun al efectului psihogen al tuturor halucinogenelor cunoscute pana acum poate fi considerat abolirea stabilitatii lumii noastre interioare, tulburand perceptiile noastre, strict constante în mod normal.

Intr-un fel, LSD permite revenirea la o stare infantila a organizarii perceptiilor ce definesc starea de constienta. La fel ca si pentru copil, consumatorului aflat sub influenta LSD toate lucrurile îi sunt noi si unice – va constata, poate, ca ciocolata ii place acum mai mult ca niciodata.

Asemenea copilului insa, consumatorul va fi puternic dependent de mediul sau. Un mediu social prietenos si suportiv este, de aceea, cel mai bun mijloc impotriva unui bad trip (engl. calatorie nereusita – experienta negativa, episod disforic – n .tr.).

Trairile din timpul expunerii la LSD depind foarte mult de asteptarile individuale ale consumatorului fata de consum, cât si de sugestiile pe care le primeste din mediul sau social. Cine se asteapta ca LSD-ul sa actioneze ca un afrodisiac, nu va fi dezamagit.

Pericole:

– Pericole fizice/biologice: Au fost descrise rupturi cromosomiale la nivel celular, precum si malformatii congenitale, la copiii mamelor care au consumat LSD în timpul sarcinii.

– Pericole/riscuri psihogene imediate:

Deoarece in episodul de stupoare data de LSD se amplifica starea psihica preexistenta, o stare depresiva inainte de consum poate degenera intr-o experienta "horror" ("horror-trip"). Astfel, pot aparea stari de anxietate masiva a caror durata se intinde pe mai multe ore. Experienta "bad trip" se poate încheia fie spontan, fie cu ajutor din partea medicului (clorpromazina – un neuroleptic comercializat sub numele de Megaphen – este un antidot eficient). Daca reactia negativa nu remite in timp util, poate fi urmata de o faza psihotica mai lunga. Persoana afectata se comporta ca un bolnav psihic (de regula ca in cazul schizofreniei paranoic-halucinatorii).

Astfel de reactii psihotice apar aproape numai la persoane predispuse la astfel de tulburari, persoane la care predispozitia este determinata de tare din timpul copilariei, eventual combinate cu existenta unor factori genetici. Riscul cel mai mare îl prezinta tentativele de suicid – de exemplu saritura din geam, persoana drogata avand convingerea ca poate zbura. In trecut au existat cazuri în care traficantii au distribuit substante ce nu au nici o legatura cu LSD, ci aveau o cu totul alta compozitie. Consecinta au fost intoxicatii dintre cele mai severe.

– Psihoza de reevocare (flashback):

În acest caz este vorba de o stare de stupoare asociata cel mai adesea cu trairi intense de frica si dezorientare, ce poate aparea la saptamâni sau luni dupa consumul propriu-zis al LSD-ului si care are, asupra consumatorului, un real efect de acces psihotic. Pot aparea stari anxioase, de paranoia si halucinatii. Deoarece "flash-back"-ul apare fara prodrom, el poate debuta în momente cu totul neprielnice pentru persoana în cauza (conducerea unui automobil), ceea ce poate crea situatii dintre cele mai periculoase.

d) Pericole ce apar la consumul cronic:

Potential de dependenta

LSD nu este un toxic ce da dependenta. Nu apare dependenta fizica, de asemenea lipsesc fenomenele de sevraj. Consecintele unor experiente repetate cu LSD nu pot fi apreciate satisfacator, deoarece trairile de genul "bad trip" nu sunt suficiente, singure, pentru formularea unor concluzii obiective. Exista totusi posibilitatea de a aparea dependenta psihica in urma consumului repetat si indelungat.

Cocaina – drog energizant ce da dependenta psihica severa.

Provenienta:

Cocaina este extrasa chimic din frunzele tufei de coca. Planta, înalta de mai multi metri, creste în zonele tropicale din America de Sud si pe arhipelagul indonezian (Malaezia).

Forma:

Cocaina se gaseste in general sub forma de pudra fina alba, cristalina, cunoscuta si sub numele de Coke, Zapada, Alba, Base, Crack, Regina Alba, Rocas, Praf de stele.

Utilizare:

Cocaina poate fi inghitita, inhalata pe nas (prizata), injectata sau fumata.

Actiune:

Daca se administreaza pe cale orala, cocaina produce stari de stupoare (euforie), în doze mici si fenomene de intoxicatii, în doze mai mari.

Atunci cand este inhalata pe nas, praful de cocaina ajunge prin nari la mucoasa nazala, de aici in sange.

Cocaina are efect anestezic asupra terminatiilor libere nervoase de la nivelul mucoaselor si plagilor. In trecut, cocaina a fost folosita ca anestezic local, azi in acest scopt sunt utilizati derivati sintetici ai ei.

Efecte:

Efectele cocainei pot fi remarcate imediat dupa consum si dispar in 20-30 de minute de la folosire. Dozele mici de cocaina (sub 100mg) provoaca un sentiment de fericire si energie. Consumatorul devine vorbaret, este foarte ager mintal si este temporar hipersensibil la sunete si stimuli vizuali. Cocaina inhiba pofta de mancare si reduce nevoia de somn.

– energie crescuta

– scaderea poftei de mancare

– ascutime mintala

– tulburarea ritmului cardiac, tensiune arteriala crescuta

– ingustarea vaselor de sange

– dilatarea anormala a pupilelor cu imobilizarea irisului.

Mecanismul de actiune al cocainei consta în inhibarea resorbtiei neuromediatorilor adrenergici in structurile de depozitare de la nivelul terminatiilor nervoase simpatice. Astfel, sub actiunea cocainei creste concentratia mediatorilor adrenergici de tipul noradrenalinei. Acestia vor determina o excitare adrenergica crescuta, deci vor creste tonusul simpatic general. Acest efect explica de ce cocaina poate fi utilizata, pe o perioada limitata, ca substanta ce creste performantele individului.

[Simpaticotonie = excitabilitate crescuta a simpaticului. Determina accelerarea pulsului, dilatarea pupilelor (midriaza), amplificarea transpiratiilor, inhibarea peristaltismului intestinal, excitabilitate crescuta]

Astfel, cocaina ofera senzatia subiectiva a cresterii performantelor si fortei fizice, precum si cresterea obiectiva a andurantei si a nivelului maxim de solicitare, pâna la epuizarea totala a rezervelor psihice ale individului. Sub actiunea continua a cocainei, nevoia de somn este neglijata, asemenea senzatiei de foame, astfel încât individul poate renunta mai mult timp la aportul alimentar. Dispare sentimentul de oboseala si epuizare, dispozitia se amelioreaza iar mobilizarea creste.

Desigur, toate acestea pot fi sustinute doar un timp limitat. Slabirea, oboseala, epuizarea, degradarea fizica si, in ultima instanta, insuficienta functionala sunt consecintele utilizarii pe timp indelungat a substantei, pe langa care apare dependenta psihica severa care la nici o substanta nu se instaleaza atât de puternic, în timp atat de scurt ca la cocaina.

Starea de euforie:

Stupoarea din timpul consumului de cocaina e caracterizata de o stare generala de euforie, de senzatia de fericire supraomeneasca si de o stare de multumire supranaturala, de un avant al tuturor sentimentelor, precum si de un covarsitor sentiment de uniune cu lumea – concomitent cu pierderea memoriei trairilor generatoare de conflicte si probleme.

Cresterea mobilizarii, dezinhibarea, cresterea capacitatii de a stabili noi contacte, fanteziile de omnipotenta si stimularea sexuala fac si ele parte din stupoarea data de cocaina.

Stupoarea data de cocaina poate fi impartita in trei stadii:

Stadiul euforic

Stadiul de stupoare

Stadiul depresiv

•Stadiul euforic:

In cazul prizarii substantei, primele modificari euforice apar deja la scurt timp dupa administrare. Consumatorii sunt foarte bine dispusi si se simt fericiti. Starea lor de spirit se îmbunatateste din ce în ce mai mult, astfel încât vor simti o nevoie crescuta de comunicare (logoree), urmata de o accelerare a proceselor cognitive (tahipsihie).

In paralel, se manifesta o scadere progresiva a discernamantului critic, precum si pierderea sentimentului de distantare. Inhibitiile sunt înlaturate, dispare teama, contactele devin mai facile. Stadiul euforic, al trairilor pozitive, caracterizat de statisfactie si fericire, este descris de catre consumatori ca scopul propriu-zis, ca efectul dorit al consumului.

•Stadiul de stupoare:

In cel de-al doilea stadiu, al stuporii, pe langa modificariile descrise anterior, apar frecvente aprecieri gresite ale realitatii, pseudohalucinatii, dar si halucinatii optice si auditive adevarate. În multe cazuri se descrie un tablou clinic paranoid-halucinant, cu idei de relationare fata de propriile trairi. Drogatii cu cocaina aud voci amenintatoare si dojenitoare. De multe ori afirma ca s-ar vorbi despre ei, ca s-ar sti totul despre ei. În plus, la unii dintre ei se instaleaza si halucinatii tactile sau mixte în care, de exemplu, cei în cauza simt prezenta unor animale mici sau a unor obiecte minuscule pe pielea lor; uneori, ei le si "vad". Tulburarea constientei nu este semnificativa în timpul stadiului de stupoare.

•Stadiul depresiv:

Stadiul al treilea, depresiv, se manifesta în principal prin oboseala, indiferenta si pasivitate, adesea infiltrate de ganduri si idei suicidare. Acest stadiu este un episod periculos al consumului de cocaina, deoarece apare riscul latent, necontrolabil al suicidului, ce se poate actualiza în mod iminent.

Intoxicatia:

Exista, pe de o parte, socul de cocaina, iar, pe de alta parte, intoxicatia acuta cu cocaina.

Socul de cocaina se manifesta prin insuficienta circulatorie grava si dispnee severa ce apar deja la cele mai mici cantitati. Este vorba de un fel de reactie de hipersensibilitate.

Intoxicatia acuta cu cocaina este, în schimb, consecinta supradozarii substantei. Caracteristica intoxicatiei acute cu cocaina este tonusul simpatic foarte crescut, manifestat prin dilatarea pupilelor, ochii stralucitori (sticlosi), tahicardie (puls accelerat), rosirea fetei, transpiratii, hiperventilatie (accelerarea respiratiei), cresterea temperaturii si cresterea tensiunii arteriale. Excitatia nervoasa centrala poate duce la la aparitia unor crize convulsive si a unor miscari primitive, dar si a unor halucinatii. În final, tabloul clinic prezentat degenereaza în pierderea cunostintei care, împreuna cu depresia respiratorie si prabusirea circulatie sanguine va duce la deces, daca nu se aplica masuri medicale de terapie intensiva.

Dependenta:

In timpul perioadei de consum, apare o rapida si puternica crestere a dozelor de la 0,1 pâna la 15 g, în cazuri izolate chiar pâna la 30 g zilnic. Creste rapid nu numai frecventa administrarii, dar si cantitatea administrata de fiecare data.

Cocainismul reprezinta dependenta psihica puternica si tendinta puternica de a creste doza, în lipsa dependentei fizice sau a tolerantei fata de substanta. Cocainomania este exemplu cel mai elocvent al dependentei exclusiv psihice care, în privinta efectului ei distructiv este comparabila cu dependenta psihica si fizica data de consumul de opiacee.

Fenomenele de sevraj psihic ce apar în abstinenta sunt adesea atat de puternice, incat pot duce la tentative de suicid, având în vedere ca capacitatea de interventie a individului in timpul abstinentei este pastrata – spre deosebire de cea din sindromul de abstinenta a opioidomanului.

Riscuri speciale:

Cocaina, de regula, se prizeaza. In consecinta, mucoasa nazala va prezenta inflamatii, ulceratii si – în cazurile grave – chiar perforatii ale septului nazal, ceea ce va determina o înfundare a nasului si o modificare corespunzatoare a fizionomiei.

Pe scena de azi a consumului de droguri, cocaina se consuma, de regula, in cadrul unor procese de politoxicomanie. Evident, ea nu a fost disponibla multa vreme în cantitati suficiente pentru a face o reala concurenta heroinei. In ultimii ani insa, se pare ca isi gaseste locul pe scena drogurilor. Persoane dependente numai de cocaina sunt azi o raritate în practica clinica psihiatrica curenta, de cele mai multe ori substanta este consumata tranzitoriu sau ocazional în cadrul unei depdendente generale avansate de droguri.

Speed-ball – Unii consumatori îsi injecteaza în mod constient amestecuri de cocaina si heroina – asa-numitul "speed-ball".

Au fost însa înregistrate si cazuri în care consumatorilor li s-a vandut "speed-ball" in loc de cocaina pura. Astfel se induce, în cel mai scurt timp, dependenta de heroina a consumatorului de cocaina, fara cunostinta si vointa acestuia.

Psihoza cocainica:

Un efect caracteristic al cocainei îl reprezinta asa-numitele halucinatii auditive (strigate, insulte) vizuale (multiplicarea, dedublarea obiectelor) si halucinatii tactile. Bolnavii psihotici au senzatia prezentei unor vietuitori minuscule, a unor particule fine de praf sau a unor obiecte de dimensiuni mici pe pielea lor, pe care pretind, uneori, ca le si vad (microzoopsie). În consecinta, se vor scarpina puternic. Sechele pe termen lung:

Dependentii de cocaina prezinta alterari ale caracterului tipice dependentei. Pot aparea leziuni cerebrale grave, cum ar fi encefalomalacia ("înmuierea substantei cerebrale", n. tr.), ce duc la dementa. În stadiul final apare o dezintegrare fizica totala.

Crack-ul

Acesta este termenul folosit in America pentru cocaina care se fumeaza, fiind un produs ce are la baza hidrocloritul de cocaina. Se prezinta sub forma de bobite sau bastonase albe. A aparut prin anii ’80 si s-a raspandit rapid printer consumatori datorita pretului scazut, pentru ca se putea fuma usor si pentru ca efectul era rapid si puternic Efectul euforizant este de doua ori mai mare prin fumat fata de aspiratia nazala.

Ecstasy

Alte denumiri:

MDMA, numit in jargon si “ADAM”, “hamburgeri”, “biscuiti de disco”, “Porumbei ai dragostei”, este un drog sintetic si psihoactiv (modificarea starii de constiinta) cu proprietati inrudite cu cele ale amfetaminei si halucinogenelor.

Structura moleculara a ecstasy-ului este similara cu cea a MDA-ului iar unul din efectele consumului de XTC este leziunea unor zone ale creierului.

Utilizare:

XTC – este vandut de obicei in cluburi, in timpul concertelor rock sau la petrecerile adolescentilor sau studentilor sub forma de pastile. Se mai poate consuma sub forma de praf (pudra), uneori inhalata sau fumata si rareori injectata. Sunt comercializate si sub forma de amestecuri ce contin adaosuri de cafeina, amfetamina sau LSD.

Actiune asupra neurotransmitatorilor:

– actiune asupra serotoninei. Producerea de serotonina la nivelul celulelor nervoase influenteaza emotiile, activitatea noastra, impresiile senzoriale, activitatile motorii, asocierile (de la nivel cerebral – n.tr.), precum si senzatiile acustice si optice.

"Cu cat mai inviorat este omul, cu atât mai activ este sistemul sau serotoninergic. Cu cat mai activat e sistemul serotoninergic, cu atât mai activ este omul."

– asupra dopaminei cu efect in sfera emotiilor, motricitatii, functiilor cognitive

– asupra noradrenalinei stimuland circulatia sanguina si respiratia omului.

Efectele utilizarii XTC-ului:

Efectele utilizarii XTC sunt asemanatoare cu cele rezultate in urma folosirii amfetaminelor sau a cocainei:

Efecte si riscuri psihice:

– confuzie, depresie,

– tulburari ale somnului, dorinta puternica de a utiliza droguri,

– sentimente de frica si paranoia (iluzia ca este urmarit/observat)

– efect general calmant

– sensibiliatate inalta a sunetelor si culorilor, stare de beatitudine.

Efecte si riscuri fizice:

– contractii si dureri musculare

– scrasnitul involuntar al dintilor

– greata diaree

– vedere dubla, miscari rapide ale ochilor,

– dilatarea pupilelor

– cresterea puternica a temperaturii corpului,

– blocaj renal

– afectarea grava a ficatului

– lezarea anumitor zone ale creierului,

Folosirea pe termen lung a XTC-ului conduce la lezarea anumitor zone ale creierului, raspunzatoare de gandire si memorie.

Manifestari ce apar dupa trecerea efectului:

– epuizare

– oboseala

– greata

– Intepenire

Durata de actiune:

La o doza medie de 100 mg efectul se instaleaza dupa ca. 20 min. – 1 ora.

Efectul dureaza 4 – 6 ore dupa care dispare treptat. Circa 2/3 din MDMA ingerata se digera în stomac si se elimina, nemodificat, pe cale renala. Aproximativ 7% se metabolizeaza la MDA la nivelul ficatului, iar restul ajunge, prin circulatia sanguina, la creier.

Timpul de înjumatatire este de 6 ore. Daca aportul depaseste capacitate de epurare a organismului, apar efecte cumulative ce duc la supradozare.

Alti factori de risc ai consumului de XTC:

Diabet, epilespie, glaucom, boli cardiace, hipertiroidism, hipertensiune, hipoglicemie, anemie, astm, hepatita C.

Amfetaminele:

Aceste substante simpatomimetice sunt derivati ai adrenalinei (epinefrinei) la care predomina efectele excitatoare centrale. De aceea sunt numite si "amine de trezire" sau "amine tonifiante" Aceste substante sunt larg raspândite, mai ales ca inhibitori ai apetitului alimentar în cure slabire, respectiv indicate pentru cresterea performantelor înainte de examen sau în viata profesionala (de ex. la soferii de camion).

Actiune si pericole în caz de abuz:

Cresterea performantelor si a capacitatii de efort se face pe seama rezervelor energetice; daca acestea nu se refac în cantitate suficienta, cu timpul se ajunge la epuizarea generala a organismului. Acest risc este cu atat mai mare, cu cat prin efectul lor central, amfetaminele si derivatii lor suprima senzatia de foame, determinand reducerea aportului alimentar.

Nevoia de somn dispare, iar senzatia de oboseala este suprimata (ceea ce face ca oamenii surmenati sa resimta mult mai mult efectul amfetaminelor decât cei odihniti).

Capacitatea de gandire este accelerata pana la fuga de idei, initiativa crescuta. Sub influenta amfetaminelor oamenii vorbesc mai usor si sunt mai convinsi de valabilitatea si originalitatea celor spuse decat in mod normal. Munca de rutina face mai multa placere, contradictiile sunt ignorate mai usor, iar relatiile sociale sunt mai bune.

Doze crescute de peste 20 miligrame pot determina la persoane, care nu sunt obisnuite cu efectul substantelor, fenomene adverse deosebit de neplacute ce umbresc actiunea stimulatoare: palpitatii, uscaciunea gurii, dureri de cap, greata cu varsaturi, neliniste si insomnie chinuitoare.

Supradozarea:

duce la neliniste maxima si gandire necontrolata; este posibila afectarea grava a sistemului circulator, la fel ca instalarea unei stari profunde de inconstienta (coma). Fara tratament, o intoxicatie de acest tip (cu 100 – 200 mg) duce de regula la deces; medicina de azi cunoaste insa antidoturi eficiente (barbiturice, neuroleptice, ergotamina).

Abuz si dependenta:

Pentru amfetamine, ca si pentru majoritatea restului de droguri este valabila axioma: dependent devine si cine este predispus. Predispuse sunt, de regula, acele persoane pentru care efectul stupefiantului respectiv reprezinta un sprijin psihic ("o carja pentru un suflet bolnav") ce le ajuta initial sa faca fata mai usor unor tensiunni interioare.

Amfetaminele sunt substante tipice dadatoare de dependenta fizica si psihica, în sensul ca doza poate fi crescuta rapid si foarte mult – pâna la cantitati care, pentru persoane neobisnuite, sunt letale (200-300 mg Pervitin). Toleranta farmacologica este deci mare, dar nu este egala în toate cazurile. Dependentul trebuie sa-si creasca din ce in ce mai mult doza, pentru a atinge starea de euforie dorita, in acelasi timp insa doarme din ce in ce mai prost. Dependentii de amfetamina dorm doar cateva ore pe noapte, timp de luni de zile. Dependentul de amfetamine ajunge la clinica de psihiatrie adesea într-o stare ce se deosebeste foarte putin de psihoza acuta. El se simte amenintat si urmarit de orice persoana necunoscuta, are halucinatii auditive si este complet derutat.

In cazurile mai putin grave, dispozitia persoanei este constant negativa si tensionata. Euforia initiala dispare aproape total; chiar si dozele crescute asigura doar o dispozitie lamentabila. Dimineata este cea mai neplacuta. Toate miscarile par a necesita un efort urias – o reactie a organismului la efectul constant de stimulare a stupefiantului.

Politoxicomania:

Amfetaminele sunt frecvent implicate în asa-numita politoxicomanie, consumul concomitent al mai multor droguri. Amfetaminele sunt utilizate de exemplu de alcoolici, dar si de dependentii de opiacee care vor sa se euforizeze dimineata (in mod evident, pot suprima fenomenele de abstinenta, fiind chiar mai eficiente, în aceasta privinta, decât cocaina).

Combinatia de amfetamine si alcool poate provoca in multe situatii un comportament agresiv nefondat.

Dezintoxicare:

In abstinenta, este tipica nevoia enorma de somn. Adesea, bolnavul doarme timp de mai multe zile si, mai târziu, câte 12 – 14 ore pe noapte, timp de mai multe luni. Somnul se normalizeaza foarte incet; chiar si în timpul zilei, bolnavul devine repede somnoros si este mai tot timpul abatut

II EFECTE ALE CONSUMULUI DE DROGURI

Marihuana

Efecte si pericole în caz de abuz:

Toate tipurile de marihuana au efect halucinogen de intensitate scazuta, perturband functiile creierului.

Au fost constatate urmatoarele efecte:

– cresterea frecventei pulsului,

– o umplere mai puternica a vaselor conjunctivale (vasele sanguine de la nivelul conjunctivei ochiului),

– senzatie imperioasa de foame.

– modificarea fluxului sanguin cerebral corespunzatoare starilor de meditatie si concentrare.

– scaderea tensiunsii arteriale, uscarea mucoasei nazale si faringiene,

– voma, diaree.

Dependenta fizica de substantele active din cannabis poate aparea in urma consumului indelungat si depinde de doza utilizata, de regularitatea consumului, de organismul consumatorului etc. Aparent, nu exista simptome de sevraj fizic pur dupa oprirea consumului

Exista riscul de a dobandi dependenta psihica in timp si prin consum regulat.

Se descriu diferite faze ale starii tipice de euforie (engl. "cannabis high", "social high"). Printre efectele initiale se numara adesea o stare de agitatie, insotita ocazional de stare de tensiune si anxietate, stari ce vor fi urmate in curand de o senzatie placuta de siguranta si ocrotire. Urmeaza stari introspective si echilibrate, de un calm deosebit. Alteori pot aparea oscilatii ale starii de spirit, rasul nemotivat alternand cu tacerea contemplativa. Este caracteristica intensificarea perceptiei mediului extern si intern. În cazul consumului în grup, aceste modificari pot determina o traire mai intensa a relatiilor de grup.

Heroina

Efecte pe termen scurt:

– ameteala

– respiratie incetinita

– gandire confuza

– greata/varsaturi

– lipsa reactiei la durere

– risc de avort spontan

Efecte pe termen lung:

Heroina are, practic, acelasi spectru de actiune ca si morfina, în schimb are un efect analgezic de cinci pâna la 10 ori mai puternic. În acelasi timp, heroina este si puternic euforizanta. La fel ca morfina, estompeaza activitatea intelectuala a omului si influenteaza starea sa psihica în sensul eliminarii fricii si proastei dispozitii. Sub influenta heroinei, oamenii par a fi din cale afara de fericiti. Nevoile lor sunt complet satisfacute, heroina inhiba apetitul si faciliteaza deshidratarea,au sentimentul ca au tot ce au nevoie. Adesea, consumatorii relateaza un episod de "flash" (engl. trasnet), un flux dinamic, de placere ce cuprinde intreg corpul imediat dupa injectarea in circulatia sanguina.

Totalitatea efectelor resimtite de catre cei care consuma aceste droguri se mai numeste "kick" (energie, avânt, putere mobilizatoare). Termenii sugereaza functia puternica de amplificare a senzatiilor prin care aceste opiacee pot domina comportamentul persoanei dependente, mai ales daca sunt administrate injectabil.

Cantitatea zilnica necesara de opiacee depinde de tipul substantei si gradul de obisnuinta. Odata cu disparitia efectului opioid, absenta starii de fericire este perceputa amplificat în realitatea obiectiva. La o noua administrare, dispare depresia, la fel ca simptomele de sevraj fizic. Majoritatea consumatorilor prezinta sau dezvolta in timp, pe lânga boala de dependenta, si o afectiune psihica.

Boli ce pot aparea in urma consumului de heroina:

– abcese ale extremitatilor

– carii dentare si leziuni asociate

– reducerea masei musculare

– modificari trofice si leziuni la nivelul picioarelor

– scabie

– ulceratii si flebite (inflamatii ale venelor) la nivelul membrelor inferioare

– bronsite purulente

– pneumonii

– boli cu transmitere sexuala

– crize psihiatrice/comportament suicidar

– infectia HIV

– tuberculoza

– hepatita virala A/B/C

La femei, de regula apare o amenoree secundara (absenta ciclului mentrual) care este reversibila dupa mai multe luni de abstinenta fortata. Libidoul si potenta sunt reduse semnificativ. Legat de amenoreea frecventa la femei, aceasta lasa adesea sa treaca, neobservata, o sarcina. Sarcina se observa doar într-un stadiu avansat. Nou-nascutii din mame dependente prezinta un sindrom de abstinenta neonatal care apare, de regula, la 12 – 48 de ore, ocazional la 96 de ore dupa nastere. Tabloul clinic al acestui sindrom include in primul rand insomnia, exagerarea reflexelor, tremoorul (tremuratura involuntara), varsaturi, hiperactivitatea, tonus muscular crescut, dispnee, febra si diaree. Mai rar pot aparea: stranutul, transpiratiile si crizele convulsive. Sindromul pericliteaza in mod serios viata nou-nascutului.

Manifestarile de sevraj la dependenta de heroina:

– tulburari vegetative usoare (transpiratii, senzatie de frig, frisoane) pâna la colapsuri circulatorii grave,

– durere la nivelul membrelor, abdomenului, oaselor si muschilor,

– tulburari de somn persistente, dureri colicative si crize convulsive.

Potentialul de dependenta:

Administrarea injectabila a heroinei de sapte pâna la zece ori poate determina, în împrejurari favorizante, dependenta, cu toate consecintele ulterioare. Capacitatea de a da dependenta a heroinei este extrem de mare, mai mare decat la orice alta substanta. Inhalarea si prizarea de heorina duc, de asemenea, la dependenta.

Drogurile halucinogene

sunt un grup de substante care produc modificari importante si tranzitorii in procesul gandirii, cu efecte psihologice ce tin de alterarea perceptiilor si modificarea starii de constienta.

Halucinogenele produc halucinatii prin distorsionarea realitatii celor care o consuma, simturile devin confuze iar senzatiile sunt amplificate si amestecate. Se produce un fenomen de sinestezie, de amestecare a senzatiilor si se inverseaza modul de perceptie a spatiului si timpului, se “vad” sunete si se “aud” culori, apar distorsiuni ale marimilor obiectelor, subestimari sau supraestimari ale distantelor si marimilor.

Cel mai cunoscut drog halucinogen este LSD.

Substanta activa se dizolva in lichide, intr-o anumita concentratie, si se aplica apoi pe un substrat (zahar cubic, hartie sugativa, bucati de pasla, bucatele de hartie, tablete sau capsule) in vederea consumului.

Efecte

•Efecte chimice si fiziologice:

Daca e sa privim efectul farmacologic al LSD la om, ne impresioneaza doza minima suficienta pentru a modifica profund trairile timp de 8 – 12 ore. In medie, sunt necesare numai 100 micrograme. Un gram de LSD ar fi de ajuns pentru a oferi senzatii tari cu LSD tuturor locuitorilor unui oras cu 10.000 de locuitori. Marja de siguranta a LSD este foarte mare; cantitati de pana la 3000 de micrograme pot fi suportate de organism, in majoritatea cazurilor, fara consecinte negative.

Efectul LSD asupra centrilor vegetativi nu este puternic, dar sesizabil. Pupilele se dilata (ceea ce poate duce la fotofobie în cazul luminii puternice), iar ocazional se constata greturi si varsaturi, ceea ce indica faptul ca LSD irita centrul vomei din trunchiul cerebral.

Interesanta, din punct de vedere farmacologic, este toleranta ce se instaleaza destul de rapid.

Aproape toti oamenii care au incercat macar o data substante halucinogene, descriu, ca prima modificare psihica, stralucirea crescuta a culorilor.

Halucinatiile declansate de LSD nu sunt, defapt, decat pseudohalucinatii, consumatorii fiind aproape întotdeauna constienti de faptul ca impresiile traite nu sunt reale.

Trairile din timpul expunerii la LSD depind foarte mult de asteptarile individuale ale consumatorului fata de consum, cât si de sugestiile pe care le primeste din mediul sau social. Cine se asteapta ca LSD-ul sa actioneze ca un afrodisiac, nu va fi dezamagit.

Pericole:

– Pericole fizice/biologice: Au fost descrise rupturi cromosomiale la nivel celular, precum si malformatii congenitale, la copiii mamelor care au consumat LSD în timpul sarcinii.

– Pericole/riscuri psihogene imediate:

Deoarece in episodul de stupoare data de LSD se amplifica starea psihica preexistenta, o stare depresiva inainte de consum poate degenera intr-o experienta "horror" ("horror-trip"). Astfel, pot aparea stari de anxietate masiva a caror durata se intinde pe mai multe ore. Experienta "bad trip" se poate încheia fie spontan, fie cu ajutor din partea medicului (clorpromazina – un neuroleptic comercializat sub numele de Megaphen – este un antidot eficient). Daca reactia negativa nu remite in timp util, poate fi urmata de o faza psihotica mai lunga. Persoana afectata se comporta ca un bolnav psihic (de regula ca in cazul schizofreniei paranoic-halucinatorii).

Astfel de reactii psihotice apar aproape numai la persoane predispuse la astfel de tulburari, persoane la care predispozitia este determinata de tare din timpul copilariei, eventual combinate cu existenta unor factori genetici. Riscul cel mai mare îl prezinta tentativele de suicid – de exemplu saritura din geam, persoana drogata avand convingerea ca poate zbura. In trecut au existat cazuri în care traficantii au distribuit substante ce nu au nici o legatura cu LSD, ci aveau o cu totul alta compozitie. Consecinta au fost intoxicatii dintre cele mai severe.

– Psihoza de reevocare (flashback):

In acest caz este vorba de o stare de stupoare asociata cel mai adesea cu trairi intense de frica si dezorientare, ce poate aparea la saptamâni sau luni dupa consumul propriu-zis al LSD-ului si care are, asupra consumatorului, un real efect de acces psihotic. Pot aparea stari anxioase, de paranoia si halucinatii. Deoarece "flash-back"-ul apare fara prodrom, el poate debuta în momente cu totul neprielnice pentru persoana în cauza (conducerea unui automobil), ceea ce poate crea situatii dintre cele mai periculoase.

d) Pericole ce apar la consumul cronic:

Potential de dependenta

LSD nu este un toxic ce da dependenta. Nu apare dependenta fizica, de asemenea lipsesc fenomenele de sevraj. Consecintele unor experiente repetate cu LSD nu pot fi apreciate satisfacator, deoarece trairile de genul "bad trip" nu sunt suficiente, singure, pentru formularea unor concluzii obiective. Exista totusi posibilitatea de a aparea dependenta psihica in urma consumului repetat si indelungat.

Cocaina

Actiune:

Cocaina produce stari de stupoare (euforie), în doze mici si fenomene de intoxicatii, în doze mai mari.

Cocaina are efect anestezic asupra terminatiilor libere nervoase de la nivelul mucoaselor si plagilor. In trecut, cocaina a fost folosita ca anestezic local, azi in acest scopt sunt utilizati derivati sintetici ai ei.

Efecte:

Efectele cocainei pot fi remarcate imediat dupa consum si dispar in 20-30 de minute de la folosire. Dozele mici de cocaina (sub 100mg) provoaca un sentiment de fericire si energie. Consumatorul devine vorbaret, este foarte ager mintal si este temporar hipersensibil la sunete si stimuli vizuali. Cocaina inhiba pofta de mancare si reduce nevoia de somn.

– energie crescuta

– scaderea poftei de mancare

– ascutime mintala

– tulburarea ritmului cardiac, tensiune arteriala crescuta

– ingustarea vaselor de sange

– dilatarea anormala a pupilelor cu imobilizarea irisului.

Mecanismul de actiune al cocainei consta în inhibarea resorbtiei neuromediatorilor adrenergici in structurile de depozitare de la nivelul terminatiilor nervoase simpatice. Astfel, sub actiunea cocainei creste concentratia mediatorilor adrenergici de tipul noradrenalinei. Acestia vor determina o excitare adrenergica crescuta, deci vor creste tonusul simpatic general. Acest efect explica de ce cocaina poate fi utilizata, pe o perioada limitata, ca substanta ce creste performantele individului.

[Simpaticotonie = excitabilitate crescuta a simpaticului. Determina accelerarea pulsului, dilatarea pupilelor (midriaza), amplificarea transpiratiilor, inhibarea peristaltismului intestinal, excitabilitate crescuta]

Astfel, cocaina ofera senzatia subiectiva a cresterii performantelor si fortei fizice, precum si cresterea obiectiva a andurantei si a nivelului maxim de solicitare, pana la epuizarea totala a rezervelor psihice ale individului. Sub actiunea continua a cocainei, nevoia de somn este neglijata, asemenea senzatiei de foame, astfel incat individul poate renunta mai mult timp la aportul alimentar. Dispare sentimentul de oboseala si epuizare, dispozitia se amelioreaza iar mobilizarea creste.

Desigur, toate acestea pot fi sustinute doar un timp limitat. Slabirea, oboseala, epuizarea, degradarea fizica si, in ultima instanta, insuficienta functionala sunt consecintele utilizarii pe timp indelungat a substantei, pe langa care apare dependenta psihica severa care la nici o substanta nu se instaleaza atât de puternic, în timp atat de scurt ca la cocaina.

Starea de euforie:

Stupoarea din timpul consumului de cocaina e caracterizata de o stare generala de euforie, de senzatia de fericire supraomeneasca si de o stare de multumire supranaturala, de un avant al tuturor sentimentelor, precum si de un covarsitor sentiment de uniune cu lumea – concomitent cu pierderea memoriei trairilor generatoare de conflicte si probleme.

Cresterea mobilizarii, dezinhibarea, cresterea capacitatii de a stabili noi contacte, fanteziile de omnipotenta si stimularea sexuala fac si ele parte din stupoarea data de cocaina.

Stupoarea data de cocaina poate fi impartita in trei stadii:

Stadiul euforic

Stadiul de stupoare

Stadiul depresiv

•Stadiul euforic:

In cazul prizarii substantei, primele modificari euforice apar deja la scurt timp dupa administrare. Consumatorii sunt foarte bine dispusi si se simt fericiti. Starea lor de spirit se îmbunatateste din ce în ce mai mult, astfel încât vor simti o nevoie crescuta de comunicare (logoree), urmata de o accelerare a proceselor cognitive (tahipsihie).

In paralel, se manifesta o scadere progresiva a discernamantului critic, precum si pierderea sentimentului de distantare. Inhibitiile sunt înlaturate, dispare teama, contactele devin mai facile. Stadiul euforic, al trairilor pozitive, caracterizat de statisfactie si fericire, este descris de catre consumatori ca scopul propriu-zis, ca efectul dorit al consumului.

•Stadiul de stupoare:

In cel de-al doilea stadiu, al stuporii, pe langa modificariile descrise anterior, apar frecvente aprecieri gresite ale realitatii, pseudohalucinatii, dar si halucinatii optice si auditive adevarate. În multe cazuri se descrie un tablou clinic paranoid-halucinant, cu idei de relationare fata de propriile trairi. Drogatii cu cocaina aud voci amenintatoare si dojenitoare. De multe ori afirma ca s-ar vorbi despre ei, ca s-ar sti totul despre ei. În plus, la unii dintre ei se instaleaza si halucinatii tactile sau mixte în care, de exemplu, cei în cauza simt prezenta unor animale mici sau a unor obiecte minuscule pe pielea lor; uneori, ei le si "vad". Tulburarea constientei nu este semnificativa în timpul stadiului de stupoare.

•Stadiul depresiv:

Stadiul al treilea, depresiv, se manifesta în principal prin oboseala, indiferenta si pasivitate, adesea infiltrate de ganduri si idei suicidare. Acest stadiu este un episod periculos al consumului de cocaina, deoarece apare riscul latent, necontrolabil al suicidului, ce se poate actualiza în mod iminent.

Intoxicatia:

Exista, pe de o parte, socul de cocaina, iar, pe de alta parte, intoxicatia acuta cu cocaina.

Socul de cocaina se manifesta prin insuficienta circulatorie grava si dispnee severa ce apar deja la cele mai mici cantitati. Este vorba de un fel de reactie de hipersensibilitate.

Intoxicatia acuta cu cocaina este, in schimb, consecinta supradozarii substantei. Caracteristica intoxicatiei acute cu cocaina este tonusul simpatic foarte crescut, manifestat prin dilatarea pupilelor, ochii stralucitori (sticlosi), tahicardie (puls accelerat), rosirea fetei, transpiratii, hiperventilatie (accelerarea respiratiei), cresterea temperaturii si cresterea tensiunii arteriale. Excitatia nervoasa centrala poate duce la la aparitia unor crize convulsive si a unor miscari primitive, dar si a unor halucinatii. În final, tabloul clinic prezentat degenereaza în pierderea cunostintei care, împreuna cu depresia respiratorie si prabusirea circulatie sanguine va duce la deces, daca nu se aplica masuri medicale de terapie intensiva.

Dependenta:

In timpul perioadei de consum, apare o rapida si puternica crestere a dozelor de la 0,1 pâna la 15 g, în cazuri izolate chiar pâna la 30 g zilnic. Creste rapid nu numai frecventa administrarii, dar si cantitatea administrata de fiecare data.

Cocainismul reprezinta dependenta psihica puternica si tendinta puternica de a creste doza, în lipsa dependentei fizice sau a tolerantei fata de substanta. Cocainomania este exemplu cel mai elocvent al dependentei exclusiv psihice care, în privinta efectului ei distructiv este comparabila cu dependenta psihica si fizica data de consumul de opiacee.

Fenomenele de sevraj psihic ce apar în abstinenta sunt adesea atat de puternice, incat pot duce la tentative de suicid, având în vedere ca capacitatea de interventie a individului in timpul abstinentei este pastrata – spre deosebire de cea din sindromul de abstinenta a opioidomanului.

Riscuri speciale:

Cocaina, de regula, se prizeaza. In consecinta, mucoasa nazala va prezenta inflamatii, ulceratii si – în cazurile grave – chiar perforatii ale septului nazal, ceea ce va determina o infundare a nasului si o modificare corespunzatoare a fizionomiei.

Pe scena de azi a consumului de droguri, cocaina se consuma, de regula, in cadrul unor procese de politoxicomanie. Evident, ea nu a fost disponibla multa vreme în cantitati suficiente pentru a face o reala concurenta heroinei. In ultimii ani insa, se pare ca isi gaseste locul pe scena drogurilor. Persoane dependente numai de cocaina sunt azi o raritate în practica clinica psihiatrica curenta, de cele mai multe ori substanta este consumata tranzitoriu sau ocazional în cadrul unei depdendente generale avansate de droguri.

Extasy

Efectele utilizarii XTC-ului:

sunt asemanatoare cu cele rezultate in urma folosirii amfetaminelor sau a cocainei:

Efecte si riscuri psihice:

– confuzie, depresie,

– tulburari ale somnului, dorinta puternica de a utiliza droguri,

– sentimente de frica si paranoia (iluzia ca este urmarit/observat)

– efect general calmant

– sensibiliatate inalta a sunetelor si culorilor, stare de beatitudine.

Efecte si riscuri fizice:

– contractii si dureri musculare

– scrasnitul involuntar al dintilor

– greata diaree

– vedere dubla, miscari rapide ale ochilor,

– dilatarea pupilelor

– cresterea puternica a temperaturii corpului,

– blocaj renal

– afectarea grava a ficatului

– lezarea anumitor zone ale creierului,

Folosirea pe termen lung a XTC-ului conduce la lezarea anumitor zone ale creierului, raspunzatoare de gandire si memorie.

Manifestari ce apar dupa trecerea efectului:

– epuizare

– oboseala

– greata

– Intepenire

Alti factori de risc ai consumului de XTC:

Diabet, epilespie, glaucom, boli cardiace, hipertiroidism, hipertensiune, hipoglicemie, anemie, astm, hepatita C.

Studiu de caz:

Iu. B.

Barbat, anul nasterii 1954, casatorit, are doi fii (24 si 21 ani). Are studii medii iar ca formare profesionala este sudor. Consuma alcool din anul 1984. Sotia si copiii acestuia sunt foarte afectati de schimbarile care au aparut de-a lungul timpului ca efecte ale consumului de alcool.

Iu. B. a inceput sa faca abuz de alcool in companii, in cercuri in care majoritatea persoanelor erau consumatoare de bauturi alcoolice. Un rol important l-a jucat faptul ca, cartierul in care locuieste Iu. B. este cunoscut ca avad un numar foarte mare de alcoolici.

Sotia si copiii sunt nonalcoolici. Sub influienta alcoolului Iu. B. a agresat-o de nenumarate ori pe sotia sa verbal si fizic.

In anul 1995 sotia a fost internata de urgenta in sectia de reanimare in urma bataii primite, Iu. B fiind sub efectul alcoolului. In anul 2000 fiiind beat a incercat din nou sa-si agreseze sotia, atunci a intervenit fiul mai mare (care avea 17 ani) si a rezultat o bataie intre tata si fiu, pentru ca fiul a incercat sa-si apere mama, luand un cutit si injunghiindu-si tatal, acesta din urma a fost internat in mod urgent in spital unde s-a constatat ca cutitul a intrat la 2mm de inima. In urma acestui incident barbatul nu a mai incercat sa-si agreseze sotia.

In 1987 a inceput termenul de 1 an de detentie pentru furt.

In evidenta Stationarului de Zi este din 1985. A urmat mai multe cure de dezintoxicare in regim obligatoriu in cadrul Stationarului:

in anul 2000 a urmat cura de dezintoxicare pe o perioada de 1 an

in anul 2002 a urmat cea de adoua cura, pentru un an

in anul 2003 (martie 2003 – martie 2004) a urmat cea de a treia cura de dezalcoolizare(completa si maxima ca durata).

Consumul de alcool Iu. B. “l-a mostenit” de la tatal sau, si acesta fiind un consumator al bauturilor alcoolice.

Consumul de alcool al lui Iu. B. consta 0,3-0,5 litri de vodka, aceasta era bautura consumata de obicei, dar nu era exclus vinul sau tuica.

Efectele negative asupra familiei si in special asupra copiilor consumatorilor de droguri ( inclusiv alcool) .

Orice consumator si dependent de droguri ii afecteaza pe cei din jur. Se spune ca un consumator de droguri (oricare ar fi acesta: tigarile, cafeaua, alcoolul sau insasi substanta numita drog) afecteaza cel putin 4 persoane adica cele mai apropiate persoane(mediul familial).

Familia (rudele, prietenii) unui consumator de droguri sufera mai mult decat insasi consumatorul. Nu este doar un stress si discomfort cronic ci unul infinit. Familia traieste in dezordine, pentru ca nu are incotro sa fuga dar nici situatia nu se poate imbunatati.

Viata se scurge intr-o asteptare alarmanta. Pe langa faptul ca viata de familie cu un consummator de droguri de mult timp nu mai este una normala, rudele sunt nevoite sa traiasca conform regulilor impuse de catre consummator.

Datorita faptului ca familia nu vrea sa scoata la iveala necazul in care se afla, aceasta este nevoita sa-l acopere pe consummator si sa ascunda adevarul. Odata cu trecerea anilor li se depun (se sedimenteaza) sentimente controversate – mila si furie, compasiune si dispret, vina si ura, se transforma intr-un ghem de nervi.

Pe primul plan sunt tulburarile depressive. Familia este intr-atat de obosita incat pierde interesul pentru viata, creste apatia si inhibarea, ierzandu-si pana si bucuria. Sentimentul ca nu va mai apare nici o luminita la capatul tunelului nu-i paraseste nici ziua nici noaptea. Se intampla ca rudele sa piarda dorinta de a trai si doar simtul raspunderii pentru si fata de copii ii mai tine la distanta de pasul final.

In unele familii s-ar putea sa se auda cuvinte ale sotiilor sau ale mamelor disperate care spun ca deja asteapta moartea consumatorului ca pe o posibila (si singura) scapare de suferinta.

Primul mediu social al unui copil este familia. Ea joaca un rol extreme de important si hotarator in educatia copiilor. Familia coordoneaza acceptarea de catre copil a regulilor de baza si a normelor de conduita, se formeaza stereotipia si atitudinea pentru lumea din jur. Familiile “nereusite” fara exceptii influienteaza si marcheaza copilul. Nu este intamplator faptul ca adolescentii care consuma droguri traiesc in medii de asa fel. Familiile dezorganizate contribuie la promovarea abuzului de droguri.

CONCLUZIE

Consumul de droguri licite (alcool, tigari, cafea, ) si ilicte (drogurile propriu-zise) este o maladie sociala care nu are preferinte si nu-si alege victimele, nu are niste criterii dupa care se poate spune ca un anumit individ va fi urmatorul sic and anume se va intampla. Oamenii de orice varsta , din orice clasa sociala, din oricare dintre etnii sunt supusi riscului de a deveni vicctime ale consumului de droguri. Faptul ca unii sunt mai predispusi la a cadea in capcana consumului de droguri ar trebui sa atentioneze persoanele vizate pe cei din jurul acesteia. Felul in care este perceputa o persoana de catre altii, modelul social si cultural pe care il are, poate juca un rol crucial in viata unui om.

Pentru tineri si adolescenti cel mai important este sa fie intelesi, sprijiniti sa fie lasati sa se manifeste conform temperamentului, idelurilor si modului in care vad ei lumea din jur. O stanjenire, o constrangere sau ignorare il poate duce pe tanar pe drumul delasarii, nepasarii fata de propria persoana, acestea fiind urmate de ruinarea personalitatii.

In randurile celor care au trecut de adolescenta si tinerete, oameni care posibil ca au reusit sa se realizeze in plan financiar si professional (sau nu au reusit sa se afirme) cauzele care duc la degradre morala si sociala sunt foarte variate dar tin de acelasi domeniu afectiv.

Mediul social din care vine ssau in care ajunge un individ are un rol foarte important deaorece acolo se formeaza sau se deformeaza o personalitate. Exista o corelatie stransa intre societate si individ – mediul social influienteaza, impinge persoana spre consumul de droguri, alcool, si in consecinta tot mediul este cel care este afectat de efectele acestuia.

Efectele pe care le are consumul de alcool asupra persoanei consumatoare nu se rasfrang doar asupra persoanei in cauza ci si asupra mediului in care se afla aceasta (familia, cercul social restrans). In mare parte cei care sufera de pe urma consumului de alcool sunt sotiile (sotii) si copiii alcoolicilor. Astfelgeneratiile viitoare devin vulnerabile sin u mai formeaza o societate sanatoasa.

Bibliografie:

1. Caracas, Traian, Durerile celor doua placeri – alcoolul si tutunul, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1988

2. Babaian, Alexei, Gonopoliskii, Mihai, Narcologia, Editura Medicina, Moscova, 1990

3. Belis, Vladimir, Riscurile consumului de alcool, Editura Medicala, Bucuresti 1981

4. Green L., Ottoson J., Community Health,Editura Obson, North Carolina, 1994

5. Lupu, Iustin, Zanc, Ioan, Sociologie medicala. Teorie si aplicatii,Editura Polirom, 1999

6. Melinikov, Alexandr, Alcoolismul, Editura Cartea cunostintei plus, Moscova, 2001

7. Maximova, Aliona, Comportamente deviante. Efecte si riscuri, Editura Cartea Cunostintei plus, Moscova, 2003

8. Petrov, Andrei, Psihicul uman, Editura Medicina, Moscova, 2001

9. Popovici, Ion, Ce ar trebui sa stim despre droguri?, Editura Medicina, Chisinau, 1999

10. Stancu, Marin, Manual pentru diagnosticul si statistica tulburarilor mentale, Editat de Asociatia Psihiatrilor Liberi din Romania, 1993 (DSM – III – R)

***Toffler, Alvin, Socul viitorului, Editura politica, Bucuresti, 1973

***Voughan, G. , Hogg, M., Social psychology, Editura Prentice Hall, Sidney, 1995

***www.sanatatea.ro

***www.dependenta.ro

***www.narcozavisimosti.ru

UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE SI ASISTENTA SOCIALA

Master – PREVENIREA SI COMBATEREA CONSUMULUI DE DROGURI

EFECTE SI CONSECINTE ALE CONSUMULUI DE DROGURI

Coordonator stiintific :

Student :

BUCURESTI

2006-2007