Efecte Economice ale Codului Vestimentar In Afaceri

Efecte economice ale codului vestimentar în afaceri

Rezumat

În lucrarea „ Efecte economice ale codului vestimentar în afaceri” se va prezenta prin mijloace precum descrierea, definirea și interpretarea unui studiu de caz asupra stilului vestimentar în mediul de afaceri. Analiza codului vestimentar și impactul acestuia asupra oamenilor de afaceri , vine din nevoia de a clarifica și identifica rolul vestimentației în comunicarea organizațională, a limbajului non-verbal, dar și evaluarea mesajului transmis.

Obiectivul lucrării este acela de a reliefa toate aspectele, de a identifica cât de important este stilul vestimentar al oamenilor de afaceri în reușită.

În elaborarea lucrării s-a plecat de la o scurtă prezentare privind definirea comunicării, schema simplificată propusă de Laswell pentru comunicare, axiomele comunicării non-verbale. Tot în prima parte a lucrării am vorbit și despre identificarea limbajului non-verbal, procesul comunicării interpersonale. A fost pus un accent aparte pe limbajul trupului, cum ar fi: mimica, zâmbetul, privirea, gesturile, postura corpului, modul de mișcare a corpului, prezența personală; limbajul culorilor cât și al timpului.

Pentru a reliefa tendințele și importanța acordată de către oamenii de afaceri din România ținutei folosite de aceștia în cadrul profesiei lor, am decis să aplic un chestionar persoanelor de afaceri din București. Ca și bază teoretică în studiul de caz au fost tratate aspecte legate de stilul vestimentar și succesul în afaceri, cât de esențială este prima impresie – la prima întâlnire, detalierea claselor vestimentare. Un alt punct tratat a fost aprecierea mesajului transmis prin vestimentație în afaceri, deoarece tindem să asociem persoanele bine îmbrăcate cu unele însușiri – deși asocierea poate fi eronată în destule cazuri.

„Ca vorbitori ai unei limbi, suntem în același timp „producatori” și „consumatori” ai acesteia. Acesta este și cazul codului vestimentar , „limbajul” vestimentației : ne îmbrăcăm într-un anumit fel și astfel trimitem mesaje către alții , percepem cum alții sunt îmbrăcați și astfel primim mesaje de la ei.”

Cuvinte cheie : comunicare non-verbală, comunicare în afaceri, mediul de afaceri, cod vestimentar în afaceri, limbajul trupului, limbajul timpului, credibilitate, gramatica gesturilor.

Codul JEL:

M0, M21, D83

Introducere

Această lucrare își propune, prin procedee precum descrierea, definirea și interpretarea, realizarea unui studiu de caz asupra gradului de relevanță a vestimentației și accesoriilor în comunicarea de afaceri. Analiza comunicării non-verbale și impactul ei asupra performanței persoanelor de afaceri – vine din nevoia clarificării rolului vestimentar, dar și a identificării canalelor și semnelor, semnalelor comunicării organizaționale.

Există o artă a felului de a te îmbrăca corect pentru locul de muncă sau la o întâlnire de business, astfel încât orice persoană de afaceri trebuie să dețină o manieră proprie a îmbrăcămintei prin care își poate perfecționa inteligența creativă atâta timp cât maniera lui de a se îmbrăca rămâne potrivit postului respectiv.

Înfățișarea unei persoane joacă un rol memorabil dacă ea dorește să dobândească un serviciu și să-l mențină, tocmai din acest motiv îmbrăcămintea persoanelor trimite semnale evidente despre capacitatea, solemnitatea și chiar promovabilitatea acestora.

Imaginea, realizată cu sprijinul vestimentației, influențează asupra felului cum este obvervată persoana de către ceilalți. Totodată, această imagine conține remarcarea culturii organizaționale ale firmei unde ea lucrează. Unele unități, cred că lucrătorii-bărbați trebuie să poarte costum întotdeauna. Alte organizații admit, ca ei să poată purta sacouri sportive. Este esențial de a percepe, ce i se potrivește firmei și cum aceasta poate fi comunicat prin imaginea angajaților săi. Deseori persoanele care se fălesc cu abilitățile și pregătirile sale, care sunt buni specialiști nu prezintă interes cuvenit vestimentației, ei cred că exteriorul nu este atât de solemn în comparație cu competențele lăuntrice ale omului. Stilul de a se îmbrăca într-o măsură apreciabilă este definită de însușirile psihologice individuale.

Un psiholog poate spune mult despre o persoană în baza exteriorului lui.

„Cercetările arată că într-adevăr hainele au putere de comunicare. Chiar între 10 și 12 ani, copiii asociază diverse mărci de blugi cu diferite caracteristici de personalitate ale purtătorilor! Astfel de efecte persistă și la vârsta adultă. Simulările făcute de cercetători arată că femeile cu un stil de îmbrăcăminte și un aer mai masculin au mai multe șanse să fie selecționate pentru funcții manageriale. Totuși, unul dintre studii arată că poate apărea un punct de inflexiune, de la care îmbrăcămintea femeilor este percepută ca „prea masculină”, dăunând perspectivelor profesionale. Observatorii declară că stilurile de îmbrăcăminte femenină au prezentat un interes special de studiu pentru că de fapt nu există consens despre cum ar trebui să se îmbrace femeile care au funcții manageriale.

Dacă întradevăr hainele comunică, se datorează în parte și impactului asupra imaginii despre sine a purtătorului. Îmbrăcămintea adecvată poate accentua într-o măsură sensibilă încrederea și stima față de sine. Într-un studiu, câțiva studenți care căutau serviciu au fost presați să apare la un interviu în hainele de stradă, în timp ce altora li s-a dat timp să se îmbrace mai potrivit cu formalizmul situației. Acei care au purtat haine mai formale au simțit că au făcut impresie mai bună intervievatorului. În plus au cerut un salariu de debut mult mai mare decât cei care-și căutau serviciu în haine de stradă!”

Înfățișarea unui salariat poate fi mai apreciată într-o anumită rază decât în alta. O persoană ce este angajată în top managementul firmei și răspunzătoare de partea financiară, de exemplu, trebuie să fie îmbrăcată cu grijă, decent; pe când cineva care este angajat pe un post de creație se poate îmbrăca confortabil prentru a se simți bine și nu pentru a face impresie.

Modul de a te îmbrăca pentru locul de muncă este mai strict decât în altele, în funție de regiune. Pe vremuri moda înainta cerințe foarte severe, fără a permite exprimarea individualismului, însă acum ea este mai democratică – fiecare poate să dețină un anume stil sau să-l creeze pe al său propriu. Multe cazuri în ocupația de business solicită o anumită formă a vestimentației. Atunci când apare un bărbat într-un costum de culoare deschisă la un coctail este potrivit, dar în momentul în care o femeie se afișează într-o rochie neagră de mătase accesorizată cu o broșă, la un eveniment de după-amiază, nu este tocmai potrivit. Din acestă cauză orice persoană, ce vrea să creeze o părere pozitivă trebuie să stăpânească principalele solicitări referitoare la vestimentația, coafura, machiajul persoanei de afaceri, pentru că ținând seama de ele să respecte atât cultura organizației din care face parte, cât și să evidențieze personalitatea s.a. O persoană îmbrăcată modern, dar decent, cu haine de calitate și potrivite cu activitatea de afaceri, face o impresie foarte bună pentru compania sa. A fi elegant nu înseamnă a te preocupa de prețul și numărul toaletelor, ci de calitate, de croială, de posibilitatea de a le arsota cu alte haine din garderobă și de a le selecționa astfel încât să nu se demodeze. O persoană cu gust nu poartă culori țipătoare și aplică legile elementare ale esteticii. Înainte de a cumpăra îmbrăcămintea, un om de afaceri trebuie să-și pună următoarele întrebări:

Având în vedere postul și compania la care lucrez, este potrivit să port această îmbrăcăminte?

Mi se potrivește acest stil?

Îmi vine bine?

Este potrivită haina pentru acest anotimp?

Este un produs și o croială de cea mai bună calitate, astfel încât să-l pot purta mai mulți ani?

De fiecare dată când se îmbracă pentru o întâlnire de afaceri trebuie să gândească la fel. Trebuie de optat, de asortat, de folosit diferite accesorii, astfel încât să fie bine îmbrăcat și să se simtă bine când sosește la destinație. Vestimentația variază de la elegant oficial (costum de afaceri și echivalentul la femei), pentru majoritatea oamenilor de afaceri, la elegant neoficial ( cămași bine croite, pantaloni lungi și jachete pentru bărbați și îmbrăcăminte neoficială pentru femei), pentru cei din mediul artistic, angajații din mass media etc. Atunci când persoana nu este sigură, trebuie să se îmbrace mai oficial decât ar putea fi cazul.

4.1 Motivația

Obiectivul acestei lucrări științifice îl reprezintă studierea și importantă comunicării non-verbale, identificarea limbajului non-verbal, rolul vestimentației în comunicarea organizaționala, că și limbajul vestimentației și afaceri – stilul vestimentar și succesul în afaceri.

Scopul acestei analize provine din dorință documentării și informării asupra tehnicilor și metodelor de comunicare organizaționala.

Motivația alegerii temei este datorat studierii masterului „Comunicare în afaceri”. Pe parcursul celor doi ani de studiu am acumulat informații despre cum să te comporți într-un mediu de afaceri și cum să comunici, cum să te prezinți la un interviu, cum poți avea succes s.a. De mic copil îmi doresc să ajung un tânăr antreprenor și am fost și mai motivată să mă documentez despre rolul vestimentației.

Având prilejul să lucrez timp de 3 luni de zile în incintă firmei Musette Exim SRL, am observat ținută vestimentara a patronilor ce sunt considerați oameni de succes cât și a persoanelor ce erau intervievate.

Prin redactarea acestei lucrări, am vrut să evidențiez principalele gesturi care stau la bază comunicării vestimentare și rolul vestimentației în afaceri.

Titlul prezenței lucrări a fost ales în urmă unor studii amănunțite cu privire la subiectul dezbătut. Am vrut să fie sugestiv, concis și să reușească să redea cât mai clar temă ce urmează a fi analizată.

4.2 Structura

Prezenta lucrare a pornit de la idee că în zilele noastre, modul de a ne îmbrăca este foarte important în ceea ce privește prezentarea la interviul de selecție, întrucât hainele sunt repere ale statutului social și simboluri ale puterii sociale. Ele influențează stima de sine a celor care le poartă, dar și modul în care ceilalți se comportă față de noi. Modul în care o persoană se îmbracă contribuie la ceea ce numim în psihosociologie „efectul primei informații”.

Astfel lucrarea de față este structurată în patru părți astfel:

– Prima marte începe printr-o scurtă trecere în atenția celor mai importante idei privind comunicarea vestimentară, urmată de cuvintele cheie și codurile JEL

– Partea a doua a lucrării cuprinde informații referitoare la motivația alegerii temei și titlului, scopul și obiectivele lucrării

– A treia parte face referire la stadiul actual al cunoașterii, de la care am plecat în elaborarea acestei teme

– Ultima parte este cea mai complexă , intitulându-se „ LIMBAJUL VESTIMENTAȚIEI ÎN AFACERI”. Această parte cuprinde o analiză a stilului vestimentar și succesul în afaceri, analiza unui chestionar format din 16 întrebări ce s-a urmărit : stilul vestimentar predominant în afaceri, stabilirea criteriilor care stau la baza alegerii vestimentației, impactul comunicării non-verbale asupra lor.

Concluziile finale prezentate reiau cele mai importante idei care s-au obținut în urma analizei acestei teme.

METODOLOGIA CERCETĂRII

În lucrarea de față a fost folosită metoda calitativă, deoarece la studiul de caz a fost aplicat un chestionar ce a urmărit tendințele și importanța acordată de către oamenii de afaceri. Chestionatul este cea mai folosită metodă în cercetările psihosociologice de nivel calitativ și instrumentul preferat al sociologilor. Din acest motiv trebuie să se facă deosebire între interviu sau chestionar de personalitate, scale de măsurare a atitudinilor, teste s.a Ancheta prin chestionar este folosită pe scară largă pentru studiul obținerii unor informații, fie măsura în care se poate obține sprijinul anumitor segmente interne pentru măsurile care urmeză să fie luate, fie pentru a determina caracteristici de imagine și identitate.

3.1 Abordări teoretice ale comunicării

În perioada actuală, caracterizată de o importanță particulară asociată dimensiunii economice a vieții, comunicarea nu mai reprezintă un proces arbitrar; definirea mesajului ce va fi transmis spre indivizi/organizații implică existența unor procese de planificare și dezvoltare de strategii, realizate cu scopul obținerii rezultatelor dorite. Activitățile de natură economică proiectate, dezvoltate și realizate de indivizi și organizații sunt susținute în mare măsură și de comunicare, aceasta fiind de altfel o condiție esențială a existenței individuale sau colective.

Ca esență a oricărei activități umane – socială sau economică – comunicarea a creat obiect de studiu încă din cele mai vechi timpuri. Începând cu perioada Greciei antice, continuând cu cea a Renașterii și a epocii moderne și ajungând în zilele noastre, o multitudine de specialiști, proveniți din diferite câmpuri de expertiză – sociologie, antropologie, filosofie, matematică, filologie – au încercat să studieze și să elaboreze într-un mod sistematic teorii referitoare la comunicarea umană. Aceste teorii constituie un element de referință important pentru o multitudine de activități economice, printre care și demersul de marketing, mai ales în contextul societății informaționale în care trăim cu toții astăzi.

Definițiile date comunicării, de-a lungul timpului, pleacă de cele mai multe ori de la sensul etimologic al cuvântului comunicare. Conform DEX, acesta înseamnă a face cunoscut, a da de știre, a informa, a înștiința, a spune… sau ca fiind acțiunea de a comunica și rezultatul ei. Dacă sintetizăm aceste definiții am putea vedea comunicarea umană ca o activitatea de distribuire sau de schimb de informații care are ca scop final împărtășirea acestora.

Dincolo de semnificațiile semantice ale cuvântului comunicare, o serie de autori au încercat să surprindă conținutul comunicării, formulând o serie de definiții mai mult sau mai puțin explicite. Unii autori definesc comunicarea ca un proces prin care un emițător transmite informații receptorului, prin intermediul unui canal, cu scopul de a produce asupra receptorului anumite efecte”.

Ion Ovidiu Pânișoară face, de asemenea, în lucrarea sa „Comunicarea eficientă”, un inventar al tipurilor de definiții. Reținem câteva:

„Comunicarea ilustrează o acțiune de viață esențială, prin care animalele și oamenii generează, realizează, modifică și folosesc informația pentru a-și duce la bun sfârșit activitățile sau viața” (Brent D. Ruben);

„Comunicarea (…) constă(…) în atribuirea unui sens semnelor…, perceperea înțelesului” (Gary Cronckhite);

„Comunicarea reprezintă interacțiunea socială prin sistemul de simboluri și mesaje” (George Gerbner).

Profesorul universitar doctor Alexandru Puiu consideră comunicarea ca fiind încercarea de a stabili o legătură cu cineva, de a pune în comun informații, idei, atitudini, de a le asocia, raporta sau de a stabili legături între ele.

Indiferent de formele pe care le iau aceste definiții, trebuie precizat faptul că procesul și finalitatea comunicării umane sunt strâns legate de existența unui „teritoriu comun” al celor care pun în comun acele idei, sentimente etc.; acest „teritoriu comun” include factori interni sau externi celor care comunică, printre aceștia numărându-se: relații interumane comune, experiențe comune, cunoștințe comune, valori sau obiective comune.

Orice act de comunicare implică o succesiune de evenimente – un proces, care cuprinde: decizia de a transmite un mesaj, formularea semnificației într-un limbaj comun, actul de transmitere în sine și receptarea. În această optică, o schemă simplificată a comunicării se poate reprezenta grafic astfel:

Figura nr. 1.1

Schema simplificată propusa de Laswell pentru comnicare

Sursa: Mattelart Armand, Mattelart Michele, „Istoria teoriilor comunicarii:, Ed. Polirom, Iasi, 2001, p. 36

Prin comunicare se transmit informații, însă la fel de importantă este conexiunea care se creează între interlocutori. Modelul esențial al comunicării, la care ne limităm în acest capitol, arată participarea, în cadrul comunicării a câtorva elemente esențiale ale procesului de comunicare, elemente care în opinia majorității autorilor, se intercondiționează: emițătorul, receptorul, mesajul propriu-zis cu aspectele sale specifice (inclusiv fenomenele de codificare și decodificare), canalul prin care are loc comunicarea, efectele pe care orice act de comunicare le produce asupra comunicatorilor, și feedback-ul. În consecință, comunicarea devine un fenomen prin care emițătorul transmite mesaje receptorului prin intermediul unui canal, cu scopul de a produce asupra receptorului anumite efecte – definiție acceptată de majoritatea specialiștilor în comunicare.

Comunicarea, ca proces activ social este un summum de tipuri de comunicare, unele funcționând simbiotic pentru obținerea unui efect preconizat menit să amplifice efectul la distanță (persistența indicilor de identificare în memoria afectivă a receptorului). Din această perspectivă comunicarea verbală și comunicarea non-verbală reprezintă exemplul elocvent pentru potențarea interesului de decodificare a mesajului pentru receptarea sincretică (cu ajutorul mai multor simțuri).

Comunicarea non-verbală reprezintă transmiterea voluntară sau involuntară de informații și exercitarea influenței prin intermediul elementelor comportamentale și de prezență fizică ale individului sau ale unor unități sociale (grupuri și comunități umane), precum și percepția și utilizarea spațiului și timpului, ca și a artefactelor.

A. Mehrabian și M. Weiner în “Decoding of inconsistent communication” (1975) au stabilit următorul raport al percepției informației de către receptor într-o comunicare orală: 7% – cuvinte; 38% – paralimbaj (în principal intonația și inflexiunile vocii); 55% – limbaj non-verbal.

Septimiu Chelcea, profesorul sociolog care a elaborat în România primul manual universitar de comunicare nonverbală în anul 2004, a formulat cinci axiome ale comunicării non-verbale, în acord cu Mark L. Knapp:

comunicarea non-verbală este filogenetic și ontogenetic primordială;

în relațiile interpersonale directe este imposibil să nu comunicăm nonverbal;

comunicarea nonverbală reprezintă un element în sistemul comunicării umane și trebuie analizată ca atare, nu independent de comunicarea verbală;

comunicarea nonverbală se realizează printr-un sistem de semne și semnale (discrete și analogice), de coduri și de canale de transmitere a informației și trebuie analizată integral, nu fiecare element separat;

în comunicarea nonverbală, semnificația semnelor transmise prin multiple canale trebuie stabilită în termenii probabilităților și în funcție de contextul socio-cultural concret.

Abordarea este din perspectivă psihosociologică. Comunicarea nonverbală se desfășoară în aceeași schemă clasică Emițător – Mesaj – Receptor cu particularități derivate din contextele determinante și din influența socială exercitată într-o circumstanță dată.

R. P. Harrison a identificat patru tipuri de coduri care funcționează în comunicarea non-verbală:

coduri de execuție (mișcările corporale, expresiile faciale, privirea, atingerile și paralimbajul);

coduri spațio-temporale (utilizarea spațiului și timpului);

coduri artefactuale (utilizarea materialelor și a obiectelor de la îmbrăcăminte la arhitectură);

coduri mediatoare (efectele speciale produse de interpunerea media între emițător și receptor – de exemplu, unghiul de filmare).

Funcțiile și disfuncțiile comunicării nonverbale

Michael Argyle precizează patru funcții ale comunicării nonverbale:

exprimarea emoțiilor;

transmiterea atitudinilor interpersonale (dominanță/supunere, plăcere/neplăcere etc.);

prezentarea personalității;

acompanierea vorbirii, ca feedback, pentru a atrage atenția.

Oamenii cred că doar cuvintele sunt capabile să poarte un mesaj, când, de fapt, orice gest, mimică, stil vestimentar, culoare, miros, formă contribuie la crearea dispoziției în care omul primește cuvintele. Deși oamenii sunt educați să prefere cuvintele pentru a comunica, în procesul comunicării interpersonale doar 7% din mesaj este comunicat verbal, în timp ce 93% este transmis non-verbal, din care : 38% este prin tonurile vocale si 55% prin expresiile faciale.

Figura nr. 1.2

Procesul comunicării interpersonale

Sursa: Irena Chiru – Comunicarea interpersonală, Editura Tritonic, București, 2003, p. 38

Un mesaj complet este transmis atât de comunicarea verbală cât și de cea non-verbală. Mișcările picioarelor, variațiile de voce, expresiile faciale sunt toate modalități de comunicare non-verbală prin care individul transmite mesaje altora. Limbajul trupului este cel mai vechi limbaj. Adesea este o mare discrepanță între cuvintele cuiva și acțiunile sale fizice. De aceea, de multe ori apar neclarități în receptarea unui mesaj. Adesea, în asemenea situații, mesajele verbale și non-vebale sunt în conflict. Când ești îndoit, experții spun să ai încredere în mesajul non-verbal (în ceea ce vezi). Cuvintele pot fi manipulate, dar gesturile sunt mai greu de stăpânit.

Kinetica constă în examinarea tuturor gesturilor și este o axă esențială pentru perceperea dinamicii comunicării. Kinetica devine o gramatică a gesturilor.

Comunicarea, prin expresia feței include mimica (încruntarea, ridicarea sprâncenelor, încrețirea nasului, țuguierea buzelor etc.), zâmbetul (prin caracteristici și momentul folosirii), și privirea (contactul sau evitarea privirii, expresia privirii, direcția privirii, etc.).

„Fața este cea mai expresivă parte a corpului și expresia acesteia reprezintă un mijloc de exprimare inestimabil. În mod normal, ochii și partea de jos a feței sunt privite cel mai intens în timpul comunicării. Se consideră, de exemplu, că într-o conversație cu o femeie, ceea ce exprimă ochii este mult mai important decât ceea ce exprimă cuvintele”.

Mimica reprezintă acea parte a feței care comunică: grijea, preocuparea, mânia, frustarea se observă atunci când fruntea este încruntată; sprâncenele ridicate cu ochii deschiși reprezintă mirare, surpriză; nasul încrețit – neplăcere, nemulțumire; mânia se observă atunci când nările sunt mărite; buzele strânse prezintă nesiguranță, ezitare, ascunderea unor informații.

Zâmbetul este un gest capabil să exprime o gamă largă de informații, de la plăcere, satisfacție, bucurie, la promisiune, cinism, jenă, tocmai din acest motiv este considerat foarte complex.

Zâmbetul deține o interpretare variabilă, de la cultură la cultură (sau chiar subcultură), fiind strâns corelată cu ipotezele tipice care se fac în legatură cu relațiile interumane în cadrul acelei culturi.

Privirea

Modul în care suntem priviți și privim are legătură cu nevoile noastre de admitere, acceptare, optimism și prietenie. Se afirmă că ochii sunt „oglinda sufletului”.

Dacă privim pe cineva sau a nu privim tot are un înțeles. În momentul în care privim pe cineva mărturisim că îi recunoaștem prezența, că există pentru noi; intersectarea privirii cuiva înseamnă dorința de a comunica. O privire neocolitoare, directă poate reprezenta cinste și intimitate, dar în anumite circumstanțe comunică primejduire. În general, o privire insistentă și continuă deranjează.

Lipsa de prietenie se observă atunci când există contact intermitent și scurt al privirilor. Mișcarea ochilor în sus redă străduința de a ne aminti ceva, pe când privirea în jos – tristețe, modestie, timiditate sau ascunderea unor emoții. Privirea într-o parte sau a nu privi pe cineva denotă lipsă de interes, răceală. Evitarea privirii înseamnă ascunderea sentimentelor, lipsă de confort sau vinovăție.

Pupilele dilatate, mărite arată emoții puternice. Acestea se lărgesc, în general, în momentul în care observă ceva plăcut, față de care avem o atitudine de sinceritate. Pupilele se micșorează ca manifestare a nesincerității, neplăcerii. Clipirea frecventă denotă anxietate.

Corpul comunică prin gesturi, poziție și prin modul de mișcare.

♦ Gesturile

Pentru a ne da seama cât de curente sunt gesturile pe care le folosim, putem să încercăm să vorbim cu mâinile la spate.

„Câteva elemente ale limbajului gesturilor ar fi: strângerea pumnilor – denotă ostilitate și mânie, sau depinzând de circumstanță, determinare, unitate, stres; brațe deschise – sinceritate, acceptare; mâna la gură – surpriză și acoperirea gurii cu mâna – ascunderea a ceva, nervozitate. Capul sprijinit în palmă semnifică plictiseală, dar palma (degetele) pe obraz, dimpotrivă, denotă interes extrem. Mâinile ținute la spate pot să exprime superioritate sau încercare de autocontrol.”

Trebuie atenție însă și la diferențierile culturale. De exemplu, oamenii din Sri Lanka prin mișcarea capului de la dreapta la stânga spun „da”, în timp ce noi redăm același lucru prin mișcarea capului de sus în jos. Gestul de arătare cu degetul este văzut nerespectuos la noi, jignire în Thailanda și absolut neutru, de semnalare, în SUA.

Utilizarea gesticulației în abuz este considerată ca nerespectuosă în multe țări, dar gesturile mâinilor au creat faima italienilor de popor pasional.

Modalitatea prin care americanii își încrucișează picioarele (relaxat, mișcări largi, fără nici o reținere) diferă de cel al europenilor (controlat, atent la poziția finală); cel al bărbaților diferă de cel al femeilor. Americanii vor pune chiar picioarele pe masă, dacă aceasta vizează o poziție comodă sau dacă vor să dovedească că dețin control total asupra situației.

La noi oamenii urmăresc să fie destul de conștienți de modul în care fac acest gest și îl asociază în moduri separate cu procedura, competiția, tensionarea.

Bâțâitul picioarelor indică plictiseală, nervozitate sau stres.

♦ Postura corpului

„Postura/poziția comunică în primul rând statutul social pe care indivizii îl au, cred că îl au, sau vor să îl aibă. Sub acest aspect, constituie un mod în care oamenii se raportează unii față de alții atunci când sunt împreună. Urmările posturii corpului ne dau informații și despre atitudine, emoții, grad de curtoazie, căldură sufletească”.

O persoană ce este supusă tinde sa țină capul în jos,iar cea dominată aspiră să țină capul înclinat în sus. Curbarea corpului în față semnifică interesul față de interlocutor, în general, dar uneori și anxietate, preocupare. Poziția relaxată, înclinat pe scaun spre spate, poate indica detașare, plictiseală sau autoîncredere excesivă și apărare la cei care consideră că au statut superior interlocutorului.

♦ Modul de mișcare a corpului

Modul de comportament al unei persoane într-o comunicare din punct de vedere al modului de mișcare a corpului poate fi:

caracterizat de mișcări laterale, se consideră buni comunicatori;

caracterizat de mișcări față-spate, se consideră om de acțiune;

caracterizată de mișcări verticale, se consideră om cu putere de convingere.

♦ Prezența personală

Prezența personală comunică, de exemplu, prin intermediul formei corpului, a îmbrăcămintei, a mirosului (parfum, miros specific), a bijuteriilor și a altor accesorii vestimentare.

Îmbrăcămintea, în circumstanța în care este rezultatul unei selecții personale, reflectă personalitatea individului, este un fel de extensie a eului și, în acestă situație, comunică informații despre acesta. Comportamentul nostru general sau al celor din jur, poate fi lezat de aceasta. Se recurge la îmbrăcămintea pentru a crea un rol. Îmbrăcămintea și accesoriile pot accentua statutul social pretins sau real. De exemplu, femeile ce vor tinde să se îmbrace într-un mod particular (costum sobru din două piese), purtând accesorii asemănătoare celor bărbătești (servietă, diplomat ), înseamnă că dețin o funcție managerială înaltă. Îmbrăcămintea non-conformistă comunică faptul că posesorul este un autentic, răzvrătit social, posibil realizator de probleme sau artist. Pentru situații de business este prețuită îmbrăcămintea elegantă și de calitate, dar nu sofisticată.

Obiectele, elementele de vestimentație, decorațiunile interioare selectate cu un anume scop reprezintă artefacte, care oferă indicii de interpretare a personalității individului care le-a selectat și le folosește. Interiorul unui birou (cu obiectele de pe birou, din cameră: mobilier, plante, tablouri) este în concordanță cu personalitatea celui ce îl ocupă. Cosmetizarea artefactuală se dezvăluie prin obiectele din jurul persoanei în contextul transmiterii mesajului. Obiectele personale, ca și vestimentația sunt artefacte, purtătoare de semnificații. Mesajele artefactuale variază în funcție de cultură și chiar între subculturi.

♦ Proxemica

În funcție de 5 dimensiuni: mărime, grad de intimitate, înălțime, apropiere – depărtare, înăuntru – în afară limbajul spațiului trebuie interceptat concomitent.

Oricare din noi are preferințe în legătură cu distanța față de cei cu care comunicăm. În majoritatea culturilor europene, spațiul intim este caracterizat prin faptul că nu se prețuieste apropierea cu mai mult de 40-50 cm decât în cazul celor din familie sau a persoanelor iubite. „Invadarea” acestui spațiu provoacă senzația de disconfort.

Pentru americani, schimbările intensității vocii sunt determinate de modificările de distanță specifice.

Figura nr. 1.3

Proxemica și intensitatea vocii

Sursa: Mattelart Armand, Mattelart Michele – Istoria teoriilor comunicarii, Ed. Polirom, Iasi, 2001, p.174

Apropierea excesivă poate comunica amenințare sau relații de natură strict personală; depărtarea excesivă poate comunica aroganță, importanță, statut social superior. Cu cât o persoană va tinde să aleagă o masă de birou mai mare, care impune o distanță mai mare față de interlocutor, cu atât este mai importantă.

Dacă analizăm modul în care oamenii aspiră să-și selecționeze locul într-o încăpere (atunci când există posibilitatea de a alege) și cum își înseamnă spațiul personal prin răsfirarea foilor, întinderea picioarelor etc, devine vizibil ce vor acestea să ne comunice.

♦ Limbajul culorilor

Culoarea, dincolo de cunoașterea și trăirea ei afectivă, este și o oglindă a personalității noastre și deci influențează comunicarea. Gândirea iventivă are o poziție optimă într-o încăpere cu mult roșu, iar cea de oglindire a ideilor într-o cameră cu mult verde. Culorile intense, sclipitoare sunt alese de oamenii de acțiune comunicativi, sociabili, iar cele estompate de timizi, modești, introvertiți.

Importanța culorilor poate fi distinctă în diferite culturi. De exemplu, roșu este asociat în China cu mulțumire și solemnitate, în Japonia cu luptă și furie; în civilizația indienilor americani ilustrează masculinitate; în Europa dragoste, iar în SUA comunism. În țările cu populație africană, negru sugerează binele, iar albul răul. Pentru japonezi și chinezi, albul este culoarea tristeții, în timp ce aceste stări sunt manifestate la noi prin negru. Verdele semnifică la europeni gelozie, la asiatici satisfacție, iar în anumite țări speranță în timp ce galbenul comunică la europeni lașitate, invidie, la americani este culoarea intelectualității, iar la asiatici semnifică puritate.

Culoarea impiedică comunicarea sub următorul aspect: culorile reci inhibă comunicarea, în timp ce culorile calde stimulează comunicarea; monotonia, precum și varietatea excesivă de culoare, inhibă și-i distrag pe interlocutori.

♦ Limbajul timpului

Timpul este tratat ca un limbaj și drept organizator al priorităților. Timpul constituie una din bazele pe care se sprijină orice cultură și în jurul căreia se structurează toate activitățile. Înțelegerea diferenței dintre timpul monocronic și timpul policronic este esențială. Timpul monocronic este linear măsurat în clipe, minute,… ani. Timpul policronic este cel ce permite efectuarea mai multor activități în același timp.

Pentru a comunica este necesar ca omul să cunoască și limbajul timpului alături de limba țării în care se află.

Modalitate prin care putem comunica prin limbajul timpului este corelat cu:

exactitatea timpului

absența timpului

timpul ca simbol.

Precizia timpului

Timpul este considerat ca ceva nobil și propiu și, în general, atunci când cineva își permite să ni-l structureze, acesta comunică diferența de statut.

A întârzia sau a ajunge mai devreme la o întâlnire de afaceri sau a fi parolist sau nu la o ședință are anumite înțelesuri: comunică comportamentul față de interlocutor sau față de activitatea respectivă, percepția statutului și a fermității, respectul și seriozitatea acordată. Întârzierea poate jigni și irita.

Cu cât oamenii sunt făcuți să aștepte mai mult, cu atât ei se simt mai injosiți; se simt desconsiderați și inferiori ca statut social. Astfel, limbajul timpului se poate utiliza, în mod voit sau nu, pentru a manevra, învinge și verifică sau pentru a comunica respect și interes.

Lipsa timpului

Percepem timpul ca pe o resursă personală limitată și, de aceea, modul în care fiecare alegem să îl folosim comunică atitudinea noastră față de cel care solicită o parte din această resursă. Dacă nu acordăm timp pentru o anumită comunicare se va percepe ca neacordare de importanță. Studiile sociologice au arătat că, în general, relația de comunicare pozitivă se dezvoltă proporțional cu frecvența interacțiunii (deci timp petrecut împreună).

Specialiștii pledează pentru recunoașterea unei gramatici culturale „ascunse”. Există un nivel al culturii subdiacente, ascunse și foarte structurală, un ansamblu de reguli de comportament și de idei neexprimate, implicite, care verifică tot ceea ce noi facem. Partea nonverbală a sistemului de comunicare, aceea a comportamentului, este patrimoniul fiecărui individ și constituie un fond cultural care-l ghidează în toate situațiile pe care le întâlnește în viață.

3.2 Rolul vestimentatiei in comunicarea organizationala

Vestimentația, în funcție de epoci și timpuri de civilizație, a furnizat indicii cu privire la rolul și status-ul persoanei, apartenența la un anumit grup sau la o anumită arie geografică.

Importanța îmbrăcămintei asupra imaginii observate a unei persoane se poate răspândi și asupra organizației  și instituției pe care această persoană o reprezintă ca efect secundar (efectul ultimei informații).

De exemplu,  E.W. Stuard și B.K. Fuler au studiat imaginea pe care doi agenți de vânzări din două companii diferite o au în legătură cu vânzătorul și cu firma pe care acesta o reprezintă. Confruntând șapte moduri diferite de vestimentație  (tradiționale și informale) reproduse prin fotografii, s-a observat că atunci când vânzătorul era îmbrăcat în una din cele patru variante de vestimentație tradițională era perceput ca fiind mai competent, mai ambițios, stăpân pe sine și optimist, iar firma la  care era angajat ca având o ofertă divesificată de produse.

Chiar dacă tindem să fim de acord cu expresia „important este cum gândim și nu cum ne îmbrăcăm”, în viața de zi cu zi vestimentația joacă un rol important în percepția persoanelor.  Oamenii au dreptul să adopte orice formă de îmbrăcăminte doresc, ei trebuie totuși să facă distincția între muncă și distracție și să-și adapteze vestimentația „atmosferei de afaceri create de patronul lor”.

Hainele sunt semne ale statutului social, simboluri ale puterii sociale influențând stima de sine a celor care le poartă și de asemenea, influențând modul în care ceilalți se comportă față de noi. Pentru argumentarea acestor afirmații este sugestiv experimentul lui M. Lefkovitz, R.R. Blake și J.S. Monton. Pentru a testa influența „hainelor cu autoritate asupra comportamentului celorlalți, autorii menționați au folosit un complice, un tânăr de 32 de ani care a primit indicația să traverseze o stradă pe trecerea de pietoni în timp ce semaforul pietonilor indica culoarea roșu. S-a constatat că numărul pietonilor care l-au urmat pe complice a fost de 3,5 ori mai mare în situația în care vestimentația complicelui sugera autoritate – „costum de foarte bună calitate și cravată scumpă” – decât în situația în care complicele era îmbrăcat modest.

Din acest experiment se poate deduce un sfat simplu pentru cei care vor să devină manageri: îmbracă-te „cu autoritate” dacă vrei ca subordonații să „te urmeze”. Pentru orice manager gestionarea impresiei pe care subordonații și-o formează despre el este o condiție importantă pentru succes, vestimentația reprezentând un important mijloc de management al impresiei. Într-o lucrare dedicată puterii de influențare a vestimentației ca mijloc de comunicare a impresiilor despre noi, Jacqueline Murray stabilește mai multe categorii de vestimentație în funcție de mesajul pe care acestea îl transmit despre noi.

Nici un emițător nu se poate desprinde de realitatea socială și culturală în care este implicat.  Importante sunt și locul său în acest sistem, rolurile pe care și le asumă, prestigiul său, imaginea sa despre lume, credințele sale și valorile dominante, atitudinile sale, dar și așteptările celorlalți în privința sa. Mediul social și cultural determină cuvintele pe care oamenii le folosesc în discuții, canalele de comunicare ales pentru comunicare, motivațiile celor spuse sau scrise.

Principiul gest al timpului funcționează și în cazul vestimentației: reconstituim impresia despre o persoană (întregul) pe baza informațiilor accesibile (pe baza cunoașterii anumitor părți ale întregului): astfel, valoarea pozitivă sau negativă atribuită costumației unei persoane se extinde și se generalizează și asupra altor aspecte, de exemplu asupra competențelor, asupra personalității, asupra caracterului. Confruntați cu dorințele și emoțiile noastre, cu realitatea noastră și cu cea a persoanei de lângă noi trăim comunicarea ca pe o reflexie a lumii noastre interioare. Asadar, a comunica înseamnă a exprima lumea nostră interioară, însă doar fragementar; înseamnă a exprima doar o reflexie a ei.

A. Rafaeli și M.G. Pratt ne oferă un model de analiză a vestimentației organizaționale ținând cont de relațiile pe care organizațiile le au cu mediul social. Conform acestui model, vestimentația organizațională este privită ca un indicator al influențelor atât din interiorul organizației, cat si din exteriorul acesteia, din mediul socio-cultural. În interiorul unei organizații există atât presiuni formale – care își au expresia în codurile și regulamentele interne, cât și presiuni informale – care își au expresia în anumite modele care se pot impune la un moment dat într-o organizație în vederea adoptării unui anumit tip de vestimentație.

Acest model de analiză cuprinde trei dimensiuni ale vestimentației organizaționale:

Atributele vestimentației constând în culorile, materialele și stilul vestimentației;

Omogenitatea vestimentațională – se referă la gradul de variație în ceea ce privește vestimentația, printre membrii aceleiași organizații;

Diferențierea – se referă la gradul de  diferențiere al vestimentației angajaților dintr-o organizație în raport cu vestimentația persoanelor din afara organizației.

Tabel

Operaționalizarea conceptului de „vestimentație organizațională”

Sursa: *** Semnificația vestimentației masculine și feminine în afaceri, www.editorialweb.ro

Această grilă poate fi eficientă atât din punct de vedere al analizei unei organizații, cât și din punct de vedere al expertizei în organizații. Astfel, dacă într-o organizație strategia organizațională promovată de către top management merge pe ideea diferențierii interne între departamentele reprezentative ale organizației, criteriul „omogenitatea vestimentației” (în sensul de omogenitate stratificată), devine foarte important. Acesta se exprimă prin vestimentații distincte, pentru angajații unor departamente diferite. De asemenea, în cazul în care strategia vizează diferențierea organizației față de alte organizații concurente, criteriul „evidențiere prin vestimentație” primează.  Aceste dimensiuni ale vestimentației în organizații pot fi remarcate și în viața de zi cu zi. Băncile, companiile multinaționale etc, optează atât în interior cât și în exterior pentru vestimentații specifice care să permită pe de o parte o mai bună definire a atribuțiilor în interior, iar pe de altă parte să permită o mai bună diferențiere a organizații lor în exterior. De ceea, regulamentele de ordine interioară din cadrul acestor sisteme de organizații, includ și norme clare în ceea ce privește vestimentația angajaților din cadrul diferitelor departamente.

Culorile în cadrul vestimentației organizaționale au la bază informația simbolică pe care o transmit și depinde de cultura individului. Organizațiile optează  pentru anumite culori ale vestimentației angajaților în funcție de semnificația socială a acestora. Culorile influențează și ele comunicarea, conturând atitudinea omului față de viață și față de cei din jur. Culoarea vestimentației folosită ne comunică o succesiune de lucruri despre acesta:

Roșu – om plin de sentimente

Portocaliu – sunt organizat și hotărât să-mi realizez planul

Galben – doresc să discutăm

Verde – îmi place schimbarea

Bleu – sunt inventiv

Bleumarin – îmi place să fiu șef și să dau ordine

Negru – știu foarte bine ce am de făcut

Semnificația culorilor poate fi diferită în alte culturi. De exemplu: în timp ce în  Europa negrul este culoarea tristeții, în China și Japonia albul înseamnă tristețe.

Culorile calde (roșu, portocaliu, galben) avantajează comunicarea, iar cele reci (gri, verde, albastru) o inhibă. Comunicarea se desfășoară greoi și în cazul monotoniei sau varietății excesive de culori.

 Materialul vestimentației este important datorită asocierilor pe care le declanșează. Astfel, utilizarea unei vestimentații din fibre sintetice sugerează apartenența la clasa de jos, iar utilizarea unei vestimentații din fibre naturale insuflă un status social ridicat. În cadrul organizațiilor, vestimentația din materiale naturale este tipică staff-ului managerial, în timp ce în cazul uniformelor angajaților de la baza ierarhiei manageriale se poate opta și pentru fibre sintetice.

4. studiu de caz

4.1 Stilul vestimentar și succesul în afaceri

Dincolo de modă, de mituri și de capricii, îmbrăcămintea, accesoriile, gestica, expresia feței, atitudinea și trăsăturile trupului reprezintă primele elemente care acordă identitate vizuală unei persoane oarecare. În mediul afacerilor, ca și în lumea mondenă, identitatea vizuală imediată este cea care stârnește prima impresie, clasând și poziționând oamenii, tot așa cum blana animalelor sau penele păsărilor fac acest lucru în pădure.

Puterea înfățișării

În mod implacabil și doar aparent nedrept, prima impresie, la prima întâlnire, este și cea decisivă și durabilă pentru majoritatea sfidătoare a contactelor interumane. Conformitatea vizuală imediată, cum ar fi îmbrăcămintea, accesoriile și limbajul trupului sunt principalul stimul de imagine pentru prima părere. Ca și în dragostea la prima vedere, look –ul unei persoane este principalul generator de credibilitate și atracție la prima întâlnire de afaceri. Neîncrederea și respingerea se pătrunde, desigur, tot la prima vedere.

În afaceri, doar orbii și cei care ignoră intenționat faptul că îmbrăcămintea și accesoriile vestimentare transmit puternice mesaje sociale se mai pot îndoi de faptul că „haina face pe om”. La o extremă, hainele luxoase și perfect croite insuflă bunăstarea, fermitatea, bărbăția și profesionalismul. La cealaltă extremă, hainele sordide sugerează umilința și sărăcia. În plus, îmbrăcămintea excesiv uzată mai inspiră și neîngrijire sau desconsiderare pentru colectivitate și pentru aparențe. Astfel, la prima părere, ținuta ca atare poate conduce brusc la riscul recunoașterii unei persoane ca lipsită de profesionalism sau aparținând claselor inferioare.

În cifre și proporții, ținuta vestimentară și limbajul trupului – înălțimea, greutatea, îmbrăcămintea, coafura, culorile, accesoriile, machiajul și bijuteriile la femei, ca și ceasurile, stilourile și gențile, pentru bărbați – contează în proporție de 55% la formarea primei impresii. Ele pot transmite inopinant o imagine de severitate, siguranță și respect pentru clienți și parteneri, în întâlnirile de afaceri. Desigur, la fel de ușor, pot transmite exact contrariul.

Credibilitatea înfățișării

În afaceri, încrederea este cel mai tânjit și apeciat sentiment. Ca orice pasăre rară, este greu de câștigat și păstrat. Chiar dacă se întâmplă uneori să inspirăm încredere pur și simplu, fără să știm cum anume o facem, atunci când participăm la o întâlnire sau o reuniune de afaceri, nu ne putem permite să lăsăm încrederea insuflată de prima impresie la voia întâmplării și a norocului. În afaceri, avem nevoie să fim priviți ca persoane de încredere de către toți acei potențiali clienți sau parteneri care contează pentru noi. Ori de câte ori nu vom reuși să le inspirăm destulă încredere, vom risca pierderea unor relații de afaceri, ca și pierderea unor prietenii sau iubiri.

Îmbrăcămintea și înfățișarea sunt surse de credibilitate imediată aflate oarecum mai la îndemână decât contul în bancă, titlurile și proprietățile imobiliare. Ni se întâmplă să experimentăm instinctiv acest lucru, atunci când mergem la bancă pentru un credit, atunci când facem o achiziție în leasing sau când mergem la un restaurant sau un hotel de lux.

Invariabil, ne vom bucura de mai multă atenție când alegem un costum bun, o încălțăminte decentă și niște accesorii asortate. Constant, vor exista diferențe caracteristice în ceea ce privește modul în care suntem tratați. Practic, deosebirea o va face tăria primei impresii create numai și numai prin atitudine și înfățișare.

Practic, este mai riscantă îmbrăcămintea prea sport, oferind impresia de lipsă de profesionalism și respect, decât ținuta prea formală pentru o anumită ocazie. Aceasta din urmă comunică un plus de respect față de sine și ceilalți.

Există coduri vestimentare în afaceri? Răspunsul la această întrebare este afirmativ chiar și acolo unde nu par să existe coduri vestimentare, în sensul că nu sunt înscrise sau cerute explicit în regulamente.

În peisajul afacerilor, au existat și încă există organizații, mai cu seamă bănci și companii de asigurări, care abordează cu solemnitate și rigurozitate codul vestimentar. La unele dintre acestea, culorile recomandate sau chiar singurele culori admise sunt doar nuanțele de negru, bleumarin și gri închis. Manșeta cămășilor trebuie să depășească mâneca hainei de la costum, dar nu cu mai mult de doi centimetri. Parfumul trebuia sa fie discret sau neutru.

Machiajul și decolteul feminin trebuie să fie de asemenea discrete. Fusta scurtă se poate afla sub un drastic embargo sau cu totul dimpotrivă, ca și încălțămintea decupată în vreun fel sau altul, fie și vara. Ciorapii din mătase sunt aproape obligatorii, inclusiv vara. Se poate merge chiar până acolo unde bărbaților le este interzisă barba sau mustața, ca și părul prea lung. Femeilor, în schimb, nu li se tolerează purtarea părului prea scurt. Coafura trebuia sa fie aranjată, fără gel și fără culori stridente ale părului.

În business, codul vestimentar diferă de la un domeniu la altul, ca și de la o companie la alta. În domeniul vânzărilor, de pildă, codul va fi semnificativ mai restrictiv decât în lumea artei. În primul caz, identitatea vizuală va trebui să indice o persoană responsabilă, organizată, chiar meticuloasă, iar în cel de-al doilea caz, o persoană inventivă și originală. În domeniile artistice, precum cele ale creativilor din publicitate sau din industria modei, regula discreției poate fi înlocuită cu cea a ostentației. Accesoriile pur și simplu nu mai au limite. În schimb, în domenii precum băncile, finanțele, asigurările, vânzările, expertiza contabilă, autoritățile de reglementare sau altele cu statut oficial, codul vestimentar cotidian va include costumul și va restrânge drastic libertatea accesoriilor.

Ca regulă generală, în profesiunile care nu interacționează în mod direct cu clienții – back office, sectorul IT, laboratoare, sala mașinilor – codul vestimentar rămâne mai curând unul permisiv; ținuta poate fi lejeră, prea puțin formală și cât mai ușor de întreținut.

Aparent, în privința ținutei, majoritatea mediilor de afaceri sunt prea puțin rigide. Dimpotrivă, sunt mult mai lejere și mai colorate. Cu toate acestea, câteva reguli vestimentare elementare sunt respectate adesea și au rolul de a transmite unele mesaje sugestive pentru gradul de competență și imaginea profesională.

Accentul cade pe distincția dintre formal și informal, în sensul că ținuta formală este percepută mai curând ca potrivită pentru lumea afacerilor, în timp ce cea informală este percepută mai curând la polul opus.

Ținuta business se află într-un oarecare acord cu ramura și domeniul afacerilor, cu genul de activitate prestată, cu postul ocupat și cu poziționarea în ierarhie. Atunci când o persoană reprezintă o corporație, ea pierde o parte din libertatea de a-și afișa preferințele și gusturile vestimentare subiective. Standardele impun mai curând costumul în culori sobre sau, cel puțin sacoul cu pantalon de stofă, în cazul bărbaților, ca și costumul taior, fusta cu bluză sau pantalonul cu bluză și sacou în cazul femeilor, care reprezintă o organizație.

Vestimentația managerilor trebuie sa fie în acord cu postul și tipul de activitate. Ca regulă generală, costumul cu pantaloni nu este recomandat pentru femei; ținuta cel mai adesea potrivită fiind sacoul cu fustă. Adesea, în negocierea afacerilor, simplitatea și onestitatea sunt principalele ingrediente ale succesului, astfel încât discreția și moderația primează înaintea opulenței.

Standarde internaționale minimale

Începând cu ultimul deceniu al secolului trecut, după revoluția anticomunistă din România și, probabil, sub influența comunicațiilor mobile și a tranzacțiilor on-line, s-a produs o oarecare prăbușire a rigorilor și tabuurilor vestimentare, în special ale celor legate de uniforme și de ținuta scorțoasă, la patru ace sau foarte scumpă.

Uzul curent înclină tot mai adesea spre ideea că este mai important să ne simțim bine în pielea și hainele noastre. Vestimentația tinde mai curând să sugereze personalitatea și stilul personal. În primul rând, îmbrăcămintea trebuie să placă și să fie comodă pentru purtătorul său. Doar așa se poate concentra mai bine asupra cauzelor și subiectului întâlnirilor de afaceri.

Cu toate acestea, în orice situație socială și de afaceri, ținuta vestimentara continuă să fie interpretată ca o problemă de respect pentru partenerii sociali și de afaceri. Pur și simplu.

În linii mari, standardele internaționale minimale pentru ținuta (occidentală) de afaceri fac deosebire între următoarele trei clase vestimentare, cu unele indicații tipice și graduale, din perspectiva intensității sobrietății și rigorilor: ținuta „Casual”, ținuta „Business –Casual” sau „Smart – Casual” și ținuta Business.

Ținuta „casual”

Emblematică pentru ținuta „casual” este libertatea de mișcare și naturalețe. Cel mai adesea, acestea sunt oferite de tandemul blue – jeans și tricou sau blue – jeans și cămașă căzută peste pantalon, atât la bărbați cât și la femei. În aceeași notă relaxată, vestimentația casual poate fi extrem de variată, începând de la hainele muncitorești până la cămașa hawai și moda hip-hop, care include chiar și bijuterii sofisticate sau țesături luxoase în ținuta din genul sport.

Practic, ținuta casual nu interzice nicidecum extravaganța. În nici un caz, bijuteriile purtate de bărbați sau pantalonii scurți purtați de femei.

Expunerea trupului destul de pronunțată în acest gen de ținută rămâne limitată de pudoare și tradiții locale. Decolteul poate fi larg și adânc, iar fusta poate fi foarte scurtă, chiar și în sezonul rece. Totuși, în cazul bărbaților, expunerea umerilor este mai curând limitată.

De regulă, ținuta feminină se întrece în croieli mai strâmte, care evidențiază formele trupului, fără restricții de nici o culoare. Bijuteriile pot fi strălucitoare, iar machiajul și parfumul pot să abunde, pur și simplu. Tocurile, cel mai adesea, vot fi subțiri și înalte, dar pot fi și joase sau în genul sport.

În replică, bărbații își vor exprima adesea masculinitatea prin pantalonii bine strânși pe fese și cămășile larg descheiate la nasturii de sus. Vor fi, desigur, gata să înfrunte primejdiile cu pieptul gol.

Practic, ținuta casual exprima liber personalitatea și interesul sexual, ca și eventuala disponibilitate. Mesajele nonverbale pot fi conturate foarte clar.

În esență, prin ținuta casual căutăm cu toții relaxarea, confortul și expresia personală, afișând fiecare dorința de a face lucrurile altfel. Din păcate, ținuta casual se potrivește doar în activitățile care nu au misiunea expresă de a relaționa direct cu clienții și cu publicul extern, în organizațiile cu un management mai flexibil, care nu-și dădăcesc și cicălesc angajații.

Ținuta „business casual” sau „smart-casual”

Ținuta business-casual reprezintă un standard vestimentar internațional ceva mai restrictiv sau relativ permisiv, aflat undeva la mijlocul distanței dintre îmbrăcămintea casual, de stradă și de week end și îmbrăcămintea gomoasă, strict formală în afaceri. Practic, ținuta business-casual constituie un compromis care conferă purtătorului atât atitudinea unui om relaxat, cât și imaginea profesională necesară în unele afaceri.

Acest standard lejer este cel mai propice pentru majoritatea job-urilor în care, simultan, este necesar atât de imaginea și credibilitatea unui om de business, cât și de avantajul lejerității și al sportivității unor haine comode, ușor personalizate. Business-casual este ținuta ideală pentru întâlnirile mai mult sau mai puțin aparent întâmplătoare cu un client sau cu un partener de afaceri, atunci când avem nevoie de o poziție relaxată, dar avem și nevoie să ne impunem prin imaginea business.

Business-casual pentru bărbați

Câteva dintre elementele de identitate vizuală vestimentară, asociate recuzitei masculine specifice ținutei business-casual ar putea fi: cravata, cămașa, tricoul, pantalonul, pantofii, șosetele, cureaua, bijuteriile, barba, mustața și unele accesorii.

Cravata rămâne opțională. Ca regulă generală, cravata nu este necesară pentru ținuta business-casual, cu excepția reuniunilor la care, în invitație, este invocată în mod explicit sintagma „cu cravată”. Totuși, în situațiile de dubiu, este mai bine cu decât fără cravată, mergând pe considerentul că aceasta poate fi scoasă discret, dacă este cazul.

Cămașa cu mânecă lungă este preferabilă celei cu mânecă scurtă. Asta chiar și în arșița verii și nu atât pentru a ne proteja de razele soarelui, cât pentru a reduce suprafața expusă privirilor. În situațiile de negociere, este notoriu faptul că majoritatea bărbaților se simt cu atât mai vulnerabili cu cât suprafața dezgolită a trupului lor este mai mare. Nici o altă restricție privind cromatica și țesătura.

Tricoul, mai curând alb și cu guler, decât colorat și decoltat, poate fi o alegere potrivită pentru un bărbat atletic și un eveniment în locație deschisă, out-doors.

Pantalonii comportă unele restricții în cazul ținutei, în sensul că nu sunt admiși blue-jeans, pantaloni de gimnastică, bermude, pantaloni scurți sau de ciclist. Standardul business-casual comportă cerințe minimale privind bumbacul, inul, dock, lână și unele țesături sintetice, ca și exigența de a fi curați și călcați.

Șosetele vor fi mai curând închise la culoare, asortate cu pantalonul și suficient de lungi încât să nu expună pielea la vedere, atunci când persoana se așează.

Pantofii, la o ținută smart-casual, vor fi numai și numai din piele. Cureaua va fi asortată cu pantofii. Sandalele sunt excluse, ca și pantofii sport.

Bijuteriile se rezumă adesea la un ceas de buna calitate. Daca cineva poartă și alte bijuterii la ținuta smart-casual, va avea grijă ca acestea sa rămână discrete.

Barba și mustața nu ridică probleme în cazul ținutei business-casual, desigur, în măsura în care sunt potrivite fizionomiei și păstrate impecabile. Există și domenii de business în care merită să reflectăm asupra oportunității păstrării părului facial.

Accesoriile contează și ele în sublinierea statutului social; parfumul, port-card-ul din piele, dimensiunea și modelul genților, telefonul mobil și, desigur, marca și modelul mașinii.

Business-casual pentru femei

În cazul doamnelor, stilul vestimentar va nuanța și delimita unele mesaje profesionale de altele senzual-sexuale. Părul, gâtul, încheietura mâinii, zona genunchilor și coapsele sunt puternici transmițători senzuali, chiar dacă semnale emise nu sunt decodificate neapărat conștient și explicit. Între elementele de identitate vizuală, asociate recuzitei feminine specifice ținutei business-casual, ar merita menționate următoarele: cămașa, decolteul, fusta, slits-ul, pantalonii, pantofii, ciorapii, bijuteriile și accesoriile.

Cămașa sau bluza vor fi, de regulă, din bumbac, în, mătase sau amestecuri echivalente. În business-casual vor fi evitate catifeaua și materialele stralucitoare. Chiar dacă pune frumos în evidență silueta cambrată, cămașa prea strâmtă va fi mai curând evitată. Decolteul generos nu este considerat tocmai potrivit pentru business sau pentru interviul de angajare.

Fusta este emblematică pentru ținuta feminină business casual. În ceea ce privește lungimea, regula uzuală spune că atunci când persoana stă în picioare, fusta trebuie să ajungă la cel puțin 10 cm sau o lățime de palmă deasupra genunchiului. Când persoana stă jos, pe scaun, coapsele trebuie să fie acoperite.

În concluzie, în mediul business, fustele scurte și strâmte care se ridică la jumătatea coapsei în poziția așezat, sunt considerate nepotrivite.

Slits-ul care facilitează prea mult expunerea picioarelor dezgolite nu este considerat potrivit cu mediul business. De regulă, slits-ul trebuie sa fie discret sau ascuns și situat la spate, în centru, pentru a ușura mersul și urcatul scărilor.

Din studiile psihologilor (publicate de “Psychology of Women Quaterly”) rezultă că femeile care se îmbracă sexy la serviciu și la întâlnirile de afaceri sunt considerate ceva mai puțin inteligente și competente, dar mai disponibile.

Pantalonii nu comportă restricții majore în cazul ținutei business-casual pentru femei. Culorile vor fi mai curând sobre. Albastru, negru, gri, maro și kaki sunt mereu alegeri bune. În ceea ce privește lărgimea, vor fi evitate extremele, nici prea strâmți, nici prea largi.

Pantofii se recomandă a fi doar din piele, în culori potrivite: negru, maro și albastru, asortate cu celelalte accesorii vestimentare. Un aspect mai sobru și conservator cere ca degetele să fie acoperite. Sandalele și pantofii sport nu intră în calcule. Tocurile nu trebuie să fie prea înalte, dar este mai bine să existe pentru a oferi un plus de înălțime și prestanță.

Ciorapii nu sunt obligatorii dar sunt recomandați în mediile de business mai formale, cum ar fi băncile, asigurările și hotelăria, mai ales dacă fusta este scurtă.

Geanta business feminină este de dimensiuni reduse, simplă și bine structurată în interior. O servietă fină, din piele sau microfibră, poate fi indicată, cu grija de a o folosi pentru documente și destinații care să justifice prezența ei în afaceri.

Cosmeticele nu trebuie să estompeze aspectul natural. De regulă, pentru un aspect îngrijit și finisat, puține cosmetice înseamnă mai bine decât deloc. Unghiile vor fi, desigur, curate și bine întreținute, de lungime moderată și în culori mate, estompate, fără strălucire. Machiajul de preferat este cel aflat cât mai aproape de aspectul natural.

Bijuteriile și accesoriile ocupă un spațiu mai amplu în recuzita feminină. Specialiștii recomandă restrângerea bijuteriilor, a cerceilor zornăitori, a inelelor moștenire de familie, a brățărilor de aur. Trebuie eliminate aproape total bijuteriile din lemn și pene, din sfori și plastice. Fac impresie cam cât și gențile tip sacoșă. Doua motive justifică diminuarea bijuteriilor în business: distrag atenția de la obiectul negocierilor și transmit o imagine prea feminină, asociată adesea cu vulnerabilitatea. Soluția indicată este aproape masculină; un ceas conservator și alte câteva alegerile simple și de calitate.

Între interdicțiile uzuale se mai amintesc: pantofii cu tocuri exagerate, ciorapii cu model șocant, sandalele și șlapii, maiourile sumare, bluzele conturate strident, rochiile transparente sau obiectele vestimentare false.

Ținuta „business”

Ținuta business comunică identitatea vizuală și imaginea persoanei care o poartă, dar nu se rezumă la aceasta. Ea comunica și informații despre compania pe care o reprezintă persoana și, de asemenea, despre atitudinea acestei persoane și acelei companii față de partenerul de afaceri și față de gazda întâlnirii și persoanele prezente acolo. Hainele transmit informații importante despre statusul social, ocupațional și interesul sexual al purtătorului.

Costumele comune, „de gata”, pot fi adesea surclasate de costumele de comandă, eventual, produse de reputați creatori de modă. De regulă, hainele de comandă, pantofii confecționați manual sau ceasurile costisitoare indică putere financiară și poziții ierarhice pe măsură. Totuși, atunci când ținuta nu se potrivește cu job-ul sau cu statusul financiar, riscăm să fim percepuți ca „prețioși” sau de prost gust.

Pentru ambele sexe, ținuta business este una mai curând simplă, dar de foarte înaltă calitate, foarte scumpă și de o eleganță sobră.

Ținuta business pentru bărbați

Ținuta business pentru bărbați constă în costum, cămașă cu mânecă lungă, și, în mod obligatoriu, cravată. Manșetele cămășii vor fi cu aproximativ două degete peste lungimea mânecilor sacoului. Butonii de la manșete vor fi mai curând niște bijuterii sobre, decât niște simple accesorii vestimentare. Acul de cravată și ceasul sunt accesorii conservatoare care merg pe aceeași linie. Pantofii sunt din piele, de regulă, de culoare neagră. Uzual, este considerat ca fiind cumva prea conservator portul cravatelor negre sau albe. Acestea rămân strict obligatorii la reuniunile cu ținută în alb și negru, în mediile de afaceri mai rigide, ca și la diversele evenimente mondene, dublate de ritualuri religioase, cum ar fi nunțile și funeraliile.

Ținuta business pentru femei

În rezumat, ținuta business pentru femei constă în costum cu bluză sau cămașă. Ciorapii și pantofii de o eleganță sobră sunt practic obligatorii. Picioarele dezgolite și sandalele lejere nu se potrivesc cu întâlnirile de afaceri. Producătorii de ciorapi au creat destule linii speciale pentru vară.

Deși multă vreme s-au evitat pantalonii, deoarece riscau să deranjeze pe acei bărbați care consideră că femeile n-ar trebui să poarte pantaloni, astăzi acest tip de costum este din ce în ce mai larg acceptat, chiar și în cele mai conservatoare medii de afaceri.

De regulă, condiția business impune ca fusta să depășească ușor genunchii, atunci când femeia de afaceri stă așezată pe scaun. Se pare că o fustă mai scurtă riscă să amestece unele dintre semnalele corpului. În cel mai fericit caz, ca și bijuteriile, ea va accentua feminitatea, dar va produce un șir de asocieri inconștiente, între care vulnerabilitatea și sexualitatea.

Pentru a sugera o imagine business, părul femeilor trebuie strâns sau orientat astfel încât cadrul feței să rămână liber. Gâtul feminin însă trebuie să fie mai curând acoperit. În mod normal, cămașa va fi închisă până la ultimul nasture. În cazul persoanelor care nu suporta presiunea unui guler, cămașa poate rămâne deschisă la primii nasturi, cu condiția ca gâtul să fie mascat de o eșarfă. Totul trebuie să fie curat și călcat.

Accesoriile pot completa sau infirma imaginea business. Cu cât o femeie este mai atrăgătoare, cu atât mai mult simplitatea devine o regulă în aria business. Culoarea și calitatea lacului de unghii, calitatea ciorapilor, discreția și calitatea parfumului, modul în care femeile scot în evidență sau ascund anumite trăsături prin machiaj, numărul și calitatea bijuteriilor, precum și modul în care acestea completează personalitatea femeii de afaceri pot accelera succesul. Parfumul de calitate se poartă numai pe piele, nu și pe haine. Mirosul de țigară nu-i nicidecum o opțiune.

4.2 Evaluarea mesajului transmis prin vestimenatie in afaceri

În mod spontan, tindem să asociem persoanele îmbrăcate corect cu unele însușiri precum inteligența, rafinamentul, eleganța, credibilitatea, (non)conformismul, exigența și chiar succesul. Deși asocierea poate fi eronată în destule cazuri, putem folosi aceste mesaje non-verbale în interesul nostru. Există legături puternice între ținută, identitate vizuală și imagine personală. Practic, nici nu este posibilă o schimbare de imagine și de look, fie și în lumea celebrităților, fără o schimbare semnificativă în stilul vestimentar.

Ținuta personală comunică identitatea vizuală și imaginea persoanei care o poartă, dar nu se rezumă la aceasta. Totodată, ea comunică informații despre compania pe care o reprezintă persoana și, de asemenea, despre atitudinea acestei persoane față de relația cu partenerul de afaceri de la locul întâlnirii.

Mesaje despre purtător

La o primă întâlnire de vânzări sau o primă rundă de negocieri, ținuta comunică despre persoana purtătorului său cel puțin câteva informații despre:

tipul său personalitate, dominant conservatoare și conformistă sau dominant creativă, novatoare și nonconformistă, ca și despre atenția acordată detaliilor;

statutul social și nivelul veniturilor sale. De exemplu, hainele de calitate și accesoriile de bun gust sugerează bunăstare și succes;

nivelul și factura educației primite. De exemplu, un stilou asortat cu bricheta, butonii și acul de cravată pot sugera rafinament și educație aleasă;

experiență și profesionalism. Ținuta perfect adecvată ocaziei sugerează experiența acumulată în astfel de întâlniri și statutul de profesionist;

atașamentul față de compania pe care o reprezentată și față de valorile ei.

Mesaje despre organizație

Cei mai credibil posesori de imagine a unei organizații sunt angajații acesteia. De pildă, vânzătorul este omul din prima linie, omul din tranșee. Prin el, clientul intră în relație cu afacerea. Dacă vânzătorul e bun, firma este văzută bine. Dacă este neplăcut, firma este văzută rău. Comportamentul, șarmul, diplomația și abilitatea de comunicare și negociere a agenților de vânzări sunt elemente decisive pentru imaginea afacerii. Un vânzător prost îmbrăcat transmite automat mesajul ca este prost plătit.

Mesaje despre relația cu clientul

La întrebarea dacă ne îmbrăcăm pentru noi înșine sau pentru cei din jur, psihologii și lumea modei au dat diverse răspunsuri de-a lungul anilor. În afaceri, însă, este cert că oamenii nu se îmbracă și pentru clienți. Modul cum ești îmbrăcat comunică necontenit mesaje legate de respectul acordat clientului. Când persoana pe care o întâlnești va purta un costum impecabil, a merge la întâlnire în costum sport poate fi sinonim cu lipsa de respect. În schimb, când recunoști raportul de forțe și valoarea clientului, vei evita să porți un costum mai bun ca al lui și cele mai scumpe accesorii cu putință. În plus, lipsa de atenție fată de propria ținută sugerează lipsa de importanță acordată întâlnirii de afaceri.

Vestimentația unei persoane în cadrul interacțiunilor sociale, oferă observatorilor informații accesibile ce admit formarea impresiilor despre ceilalți, ceea ce psihosociologii denumesc efectul primei impresii (primary effect), adică influența exercitată preponderent de primele informații primite, comparativ cu cele ulterioare, datorită procesării mesajului în funcție de acestea.

Valoarea pozitivă sau negativă atribuită vestimentației unei persoane se extinde și se generalizează și asupra altor aspecte, de exemplu asupra competențelor, asupra personalității și asupra reușitei în afaceri. Pentru vestimentația profesională unitatea de măsură este adecvarea la ocazie și partenerii de discuție. Factorii care dau măsura acestei adecvări sunt stilul, codul vestimentar, culorile și accesoriile. Stilul vestimentar este un element foarte personal și internalizat, o semnătură personală.

De pildă, o femeie care se regăsește în stilul casual va purta un minimum de accesorii și se va îmbrăca mai curând într-un costum cu pantalon și probabil va fi tunsă scurt sau va avea părul aranjat cu naturalețe; în schimb, o femeie care preferă un stil clasic, va opta pentru un set asortat de cercei și colier, purtați la un taior sobru, cu părul strâns într-un coc. Fiind o reflexie a personalității și gusturilor stilul vestimentar dă partenerilor de discuții indicii despre temperamentul sau stilul de viață al persoanei respective prin factori atât de mărunți precum texturile, culorile sau imprimeurile alese, tipul de accesorii și felul în care acestea sunt purtate.

Chiar dacă tindem să fim de acord cu expresia „important este cum gândim și nu cum ne îmbrăcăm”, în viața de zi cu zi vestimentația joacă un rol important în percepția persoanelor. Un renumit consultant în domeniul managementului și dezvoltării resurselor personale, Richard Denny, susținea într-o lucrare a sa că, deși oamenii au dreptul să adopte orice formă de îmbrăcăminte doresc, ei trebuie totuși să facă distincția între muncă și distracție și să-și adapteze vestimentația „atmosferei de afaceri create de patronul lor”. Cuvintele care caracterizează costumul de afaceri ideal sunt aceleași ca și cele care descriu o afacere reușită: seriozitate, simplitate, impact maxim.

Cercetările asupra percepțiilor umane arată cum anumite reguli vestimentare transmit mesaje care sunt decodate drept profesionale. Putem fi percepuți ca profesioniști prin simpla prezență și alegere vestimentară. În mod evident, este nevoie să completăm această impresie printr-un comportament potrivit situației în care ne aflăm.

Adesea este nevoie de numai jumătate de minut pentru formarea unei prime impresii despre un om. Și totul depinde de imaginea sa. În viata profesională aceste 30 de secunde capătă o importanță capitală atunci când de ele atârnă semnarea unui contract. Oricât de superficială ar părea, această lege nescrisă din lumea businessului poate fie să te ridice pe culmile gloriei, fie să aducă „falimentul profesional”.

Vestimentația business se adaptează cu fiecare sezon, iar oamenii de afaceri și managerii de pretutindeni încearcă și ei să țină pasul. Imaginea are o importanță din ce în ce mai mare, mai ales în lumea business. Prima și cea mai importantă regulă în vestimentație este că haina îl face pe om, cel puțin în mediul de business și cel politic. Atunci când ne întâlnim cu cineva, 90% din informație este transmisă de vestimentație și doar restul de discursul persoanei în cauză, sunt de părere specialiștii în resurse umane.

4.3 Studiu de caz: Chestionar privind rolul vestimentației în afaceri

Pentru a reliefa tendințele și importanța acordată de către oamenii de afaceri din România vestimentației folosite de aceștia în cadrul profesiei lor, am decis să aplic un chestionar oamenilor de afaceri din București.

Chestionarul reprezintă un sistem puțin costisitor de a strânge informații de la un număr mare de persoane intervievate. Adesea ele reprezintă cea mai fezabilă modalitate de a culege suficiente date pentru o analiză statistică a rezultatelor. Un chestionar bine realizat și folosit eficient poate strânge atât informații cu caracter general cât și informații specifice.

De-a lungul timpului, specialiștii în imagine au remarcat în vestimentația oamenilor de afaceri din România, un real impediment în a accepta faptul că există norme și limitări în abordarea ținutei potrivite mediului de afaceri, situație care în alte țări nu este valabilă.

În străinătate, oamenii de afaceri, bărbați și femei întocmai, au înțeles că în lumea de afaceri se duce, de fapt, un război și că armele necesare sunt cunoștințele și experiența fiecăruia. Încercarea de a intimida sau deturna atenția partenerilor de afaceri prin vestimentație nu este privită cu ochi buni ci, dimpotrivă, se consideră că ascunde lipsa uneia dintre calitățile menționate mai sus. În același timp, diferențele principale se observă în mod special în înțelegerea hainelor care compun ținuta acceptată în mediul de afaceri și diferitele niveluri ale ținutei business.

Metodologie

Chestionar constituit din 16 întrebări, fiecare cu câte două – patru variante de răspuns. Chestionarul a fost aplicat în perioada aprilie-mai a.c. Eșantionul a fost format din 112 persoane selectate din rândul persoanelor de afaceri și viitori tineri antreprenori din oraș, din care 69 femei și 43 bărbați. Fiecare respondent a avut de ales din cele patru variante pe cea pe care o considera potrivită, completarea chestionarului durând aproximativ 4 minute. Acesta a fost aplicat în mediul on-line, pe diverse grupuri din rețelele de socializare cat și direct unor persoane din mediul afacerilor.

Obiectivele cercetării

identificarea stilului vestimentar predominant al persoanelor de afaceri și viitori tineri antreprenori din București;

stabilirea criteriilor care stau la baza alegerii vestimentației persoanelor de afaceri și specialiștilor din diferite domenii din București;

gradul de relevanță și a vestimentației și a accesoriilor acesteia în comunicarea de afaceri.

Ipotezele cercetării

se prezumă că stilul vestimentar al oamenilor de afaceri are un rol important în reușita în afaceri;

se prezumă că majoritatea oamenilor de afaceri au un stil vestimentar elegant.

Interpretarea răspunsurilor persoanelor intervievate

Din totalul respondenților 99% provin din mediul urban și 1% din mediul rural, 61.60% sunt de sex feminin și 38.40% sunt de sex masculin. De asemenea 80% dețin studii superioare și au vârstă cuprinsă între 21 și 30 de ani.

Prima întrebare a chestionarului le-a oferit respondentilor posibilitatea de a-și defini stilul vestimentar, astfel rezultând că 61% dintre aceștia au optat pentru un stil elegant – predominând sexul feminin.

Sursa: creat de autor

La întrebarea numărul doi, majoritatea respondenților a răspuns precum că venitul lunar ce este alocat pentru cumpărarea hainelor, bijuteriilor și încălțămintei este între 200 și 500 de lei, astfel 61.54% au făcut această afirmație; 26.15% au afirmat că aloca venituri lunare înte 500 și 1000lei; 7.69% au afirmat că aloca mai puțin de 200 de lei, iar restul venituri de peste 1000 lei.

Cât de mulți bani alocați lunar pentru a vă cumpăra haine, bijuterii sau încălțăminte?

Sursa: creat de autor

La întrebarea numărul trei, puțin peste jumatete, 57%, au comunicat precum calitatea este cel mai important criteriu pentru achiziția unui articol vestimentar, urmat de utilitatea acestuia într-un procent de 23%.

Sursa: creat de autor

Urmatorea întrebare din chestionar se referă la importanța acordată cumpărării unei ținute vestimentare. În urma răspunsurilor primite rezultă că prețul – 38% și calitatea materialelor -31% sunt cele mai importante criterii pentru cumpărarea unui produs, urmat de stilul vestimentar -23% și marca – 8%.

Sursa: creat de autor

La întrebarea numărul cinci, ce se referă dacă se ține cont de brand la achiziția unui obiect vestimentar am obținut un procent de 71% din partea celor care cumpără de la brand-uri cunoscute, la nivel internațional și 19.4% din partea celor care cumpără indiferent de brand.

Sursa: creat de autor

La cea de-a șasea întrebare răspunsurile au fost destul de apropiate cu un procent de 32.3% – se acordă foarte multă atenție pentru alegerea unei ținute vestimentare; 29% – se schimbă de 4-5 ori până când găsește ținută portivita.

Sursa: creat de autor

Întrebarea „Vedeți în modul de a vă îmbrăca o modalitate de a afirma idei sau opinii?” arată că respondenții se îmbracă cât mai adecvat situației cu un procent de 45.2%, urmat de 32.3% reprezentând că tot ceea ce poartă îi reprezintă.

Sursa: creat de autor

Din răspunsurile date rezultă că vestimentația ocupă un loc fruntași privind primul lucru ce se observă la o persoană la o întâlnire de afaceri, un procentaji de 62.10%, urmat de detaliile și accesoriile deosebite potrivite stilului vestimentar adoptat de persoana respectivă – 20.7%.

Sursa: creat de autor

La întrebarea „Cât de mult contează în opinia dvs. accesoriile vestimentare? Sunt importante în alcătuirea unei ținute de efect pentru o întâlnire de afaceri?” s-a obținut un procent de 51.6% pentru importanța accesoriilor, ele pot da o strălucire aparte unei ținute normale, 12.9% – nu sunt prea importante și 3.2% – deloc importante sau necesare, răspunsuri primite din partea domnilor repondenți.

Sursa: creat de autor

La penultima întrebare s-a observat că se pune accent pe genți și bijuterii. 38.7% – gențile, 31.2% bijuteriile, 20.4% pantofii.

Sursa: creat de autor

Sursa: creat de autor

Din răspunsurile date, a reieșit că femeile acordă o mai mare importanță vestimentației la întâlnirile de afaceri, punând accent și pe accesoriile specific feminine (geantă și bijuterii), fără însă să neglijeze restul ținutei. Acest lucru este dat de faptul că, în general, întâlnirile de afaceri sunt stabilite într-un cadru oficial, în birouri sau săli de consiliu, cadru în care ținuta obligatorie primează.

Bărbații, deși afirmă că vestimentația este și pentru ei importantă la o întâlnire de afaceri, preferă totuși o ținută mai lejeră, dat fiind faptul că o parte dintre cei intervievați au întâlniri de afaceri într-un cadru mai puțin protocolar, cum ar fi într-un local public (de exemplu restaurant) sau chiar la sfârșit de săptămână, într-un spațiu destinat propriu-zis destinderii și nu unei întâlniri de afaceri.

Astfel, se desprinde concluzia că, în timp ce femeile preferă stilurile vestimentare elegant și clasic, bărbații sunt înclinați spre stilurile sport și casual.

În ce privește achiziția de articole vestimentare, femeile respondenți au tendința de a cheltui sume mai mari de bani pe acestea decât bărbații și, de asemenea, solicită rar sau deloc ajutorul sau părerea persoanelor apropiate în legătură cu aceste achiziții, preferând să se ghideze după gustul propriu. De asemenea, ele sunt atrase în general de branduri renumite din lumea modei, în detrimentul unor articole autohtone sau „no name”, chiar dacă acestea din urmă ar putea fi mai aspectuoase decât unele mărci celebre. Spre deosebire de acestea, bărbații par a fi puțin mai „neajutorați” în ce privește cumpărarea de noi articole vestimentare, cu mici excepții aceștia solicitând părerea prietenilor sau partenerelor de viață în aceste achiziții. Sunt înclinați de asemenea către mărci cunoscute de îmbrăcăminte, fără însă să facă un ideal din cumpărarea acestora.

Pentru pregătirea vestimentară a unei întâlniri de afaceri, femeile din business-ul bucureștean confirmă cunoscutul obicei al sexului slab de a petrece mult timp „în fața oglinzii”, pregătind cu grijă fiecare detaliu al vestimentației lor în vederea întâlnirii de afaceri. În contrast cu acestea, bărbații fac mult mai multă economie de timp din acest punct de vedere, cu excepția însă a întâlnirilor foarte importante, când acordă detaliilor vestimentare aceeași importanță ca și femeile.

Importanța acordată vestimentației este considerată mare, în egală măsură la femei și la bărbați, dar cu o diferență subtilă. În timp ce pentru bărbați, în general, vestimentația este considerată un semn al statutului lor social și al statutului în cadrul firmei, dar dorind-o în același timp cât mai comodă în purtat, femeile consideră, în plus, că vestimentația reprezintă și un atu important în rezolvarea cu succes a unei întâlniri de afaceri, chiar dacă de multe ori aceasta poate fi percepută ca și incomodă, fiind purtată uneori pe parcursul unei întregi zile de lucru. Unele femei respondenți au ilustrat verbal exemplul unei zile caniculare sau dimpotrivă, a unei zile geroase, în care trebuiau să poarte o anumită ținută cerută de întâlniri de afaceri, dar incomodă din punctul de vedere al vremii.

O altă concluzie importantă este dată de faptul că femeile adoptă o ținută business indiferent de mărimea afacerii în care activează, în timp ce la bărbați, ținuta business este adoptată de către ce care lucrează în cadrul firmelor mari, ținuta lejeră fiind apanajul celor care lucrează în sau dețin afaceri mici.

CONCLUZII

Limbajul vestimentației, poartă un rol foarte important atât în lumea afacerilor,cât și viața de zi cu zi. Modul de a ne îmbrăcă într-un anumit fel trimite mesaje către alții, astfel percepem cum alții sunt îmbrăcați și asemenea primim mesaje de la ei. Consider că este util să respectăm anumite reguli, în raport cu interesele ale propriei companii, fie ale celei pentru care lucrezi.Vestimentația este considerată reperul loial al succesului financiar.

Cu toții am auzit, măcar o dată, despre „limbajul trupului” sau, cum îl mai numesc specialiștii „limbajul non-verbal” și am ajuns să ne convingem, din experiența proprie, că oamenii comunică cea mai multă informație prin intermediul gesturilor, al posturii, chiar și al distanțelor pe care le mențin între ei. Trecând în revistă elementele comunicării non-verbale, acestea sunt: mimica (expresia facială), gestica, postura (poziția corpului), vestimentația, comunicarea cu ajutorul distanțelor (proxemica).

De ce ar fi acest limbaj al trupului o temă care să ne intereseze? Cel mai puternic argument este acela că oamenii sunt, prin excelență, ființe sociale, care comunică mult și leagă relații între ele – deci, au nevoie de instrumente cât mai bune pentru a comunica eficient și armonios. Mai mult, a cunoaște „subtilitățile” ce țin de comunicare poate da un puternic sentiment de încredere și forță personală – persoana respectivă se face mai bine înțeleasă, este mai convingătoare și influentă în relațiile sale, „își vinde imaginea” eficient și exemplele pot continua.

Pentru foarte mulți dintre noi afirmația „comunicarea non-verbală are cea mai importantă pondere în procesul de comunicare (cca. 50% versus 15%, restul fiind comunicare paraverbală)” stârnește neîncredere și chiar proteste. În astfel de contexte, în care informația are o relevanță deosebită pentru noi, ne este activat inconștient „detectorul” pentru identificarea și evaluarea mesajelor non-verbale.

Adoptând normele de comunicare non-verbală, individul își precizează, într-o manieră implicită, poziția pe care o adoptă în interacțiunea socială și dorința sa de a fi tratat în conformitate cu această poziție de către ceilalți participanți la comunicare. Cunoașterea particularităților de comunicare non-verbală ale unui grup este esențială pentru o persoană din exterior care se dorește să comunice eficient cu membrii săi. Din acest punct de vedere, oamenii au înțeles din cele mai vechi timpuri importanța vestimentației și a accesoriilor ca mijloc de comunicare non-verbală, pentru a delimita clasa socială, profesia, statutul financiar sau apartenența la un grup. Specialiștii privesc limbajul vestimentar ca fiind un limbaj complex, format dintr-o multitudine de simboluri, de la haine și bijuterii până la coafură și încălțăminte.

Au apărut astfel treptat stiluri vestimentare adaptate diferitelor profesii, între acestea distingându-se și acela corespunzător afacerilor. Prima și cea mai importantă regulă în vestimentație este că haina îl face pe om, cel puțin în mediul de business și cel politic. Atunci când ne întâlnim cu cineva, 90% din informație este transmisă de vestimentație și doar restul de discursul persoanei în cauză. Influența îmbrăcămintei asupra imaginii percepute a unei persoane se poate extinde și asupra organizației  și instituției pe care această persoană o reprezintă ca efect secundar (efectul ultimei informații). Hainele reflectă personalitatea, bunul-gust sau absența lui, statutul social, respectul avut pentru interlocutor. Imaginea, modul în care cineva și-a construit apariția, fie ea studiată sau naturală, sunt definitorii pentru felul in care relaționează pe viitor cu partenerii săi și pentru modul în care este perceput. Astfel, prin intermediul îmbrăcămintei comunicăm celorlalți așteptările noastre asupra modului în care dorim să fim tratați: un costum clasic comunică dorința noastră de a ne relaționa la nivel oficial, o îmbrăcăminte mai puțin „formală” poate fi interpretată ca intenție de a da o notă mai caldă, mai personală relației.

În lumea contemporană a afacerilor, specialiștii în resurse umane prezintă diferite tipuri de ținute  pe care trebuie să le adopte omul de afaceri: resort casual și after-hours casual, general business, business casual, basic casual, casual pentru directori, power business.

Chiar dacă aparent codul business pare un cod vestimentar învechit, în realitate el reprezintă respectul pentru cel cu care lucrezi, comunici sau închei o afacere. Și probabil aici apare diferența între oamenii de afaceri români și cei occidentali: la cunoașterea rolului imaginii și al mesajului pe care vestimentația îl poate transmite. Pentru a reliefa tendințele și importanța acordată de către oamenii de afaceri din România vestimentației folosite de aceștia în cadrul profesiei lor, am elaborat un chestionar cuprinzând întrebări referitoare la detaliile de vestimentație considerate de către cei intervievați ca fiind necesare și utile într-o întâlnire de afaceri.

O carte nu ar trebui judecată după copertă, dar, în viteza societății de astăzi, coperta vinde. Conținutul devine astfel la fel de important precum coperta. Desigur, toate celelalte detalii ar trebui să funcționeze impecabil, pentru ca reușita să fie completă. Dar, în această lume competitivă merită să înțelegem importanța vestimentației și rolul ei în formele actuale de manipulare psihologică. Astfel, investiția de resurse adecvate în imaginea personală ne va multiplica capacitatea de a reuși.

BIBLIOGRAFIE

Baldrige, Letitia – Codul manierelor în afaceri, Editura Sandi – Gelles – Cole, 1995;

Bougnoux, Daniel – Introducere în științele comunicării, Editura Polirom, Iași, 2000;

Chelcea, Septimiu – Comunicarea nonverbală în spațiul public. Studii, cercetări, aplicații, Editura Tritonic, București, 2004;

Chelcea, Septimiu – Comunicarea nonverbală: gesturile și postura, Editura Comunicare.ro București, 2005;

Chelcea, Septimiu; Chelcea, Adina – Mesajele corpului uman. Cercetări experimentale și stereotipuri sociale, Editura Comunicare.ro, București, 2005;

Chiru, Irena – Comunicarea interpersonală, Editura Tritonic, București, 2003;

Dinu, Mihai – Fundamentele comunicării interpersonale, Editura BIC ALL, București, 2004;

Dragostin, Mioara – Ghid practic de vestimentație pentru profesioniști, Editura Polirom, Iași, 2005;

Drîmba, Ovidiu – Istoria culturii și civilizației, Editura Saeculum I.O., București, 2000;

Elinschi-Ciupercă, Ella – Psihologie socială, Editura Polirom, Iași, 2004;

Gavreliuc, Alin – De la relațiile interpersonale la comunicarea socială, Editura Polirom, Iași, 2006;

Georgescu, Toma; Caraiani, Gheorghe – Managementul negocierii afacerilor. Uzanțe-protocol, Editura Lumina Lex, București, 1999;

Larson, U. Charles – Persuasiunea. Receptare și responsabilitate, Editura Polirom, Iași, 2003;

Marinescu, Valentina – Introducere în teoria comunicării. Modele și aplicații, Editura C.H. Beck, București, 2011;

Marinescu, Valentina – Introducere în teoria comunicării, Editura Tritonic, București, 2003;

Mattelart, Armand; Mattelart, Michele – Istoria teoriilor comunicarii, Ed. Polirom, Iasi, 2001,

Moarcăș, Claudia Ana – Comunicarea și comportamentul în negocierea contractelor, Editura Artprint, București, 2005;

Olaru, Delia Silvia; Soare, Cătălina Robertina – Managementul relațiilor cu publicul și maniere în management, Editura Lumina Lex, București, 2001;

Pailliart, Isabelle – Spațiul public și comunicarea, Editura Polirom, Iași, 2002;

Pânișoară, Ion Ovidiu – Comunicarea eficientă, Editura Polirom, Iași, 2006;

Post, Peggy – Cod universal al bunelor maniere, Editura Antet, București;

Prutianu, Ștefan – Tratat de comunicare și negociere în afaceri, Editura Polirom, Iași, 2008;

Prutianu, Ștefan – Manual de comunicare și negociere în afaceri. Comunicarea, Editura Polirom, Iași, 2000;

Puiu, Alexandru – Teorii și tehnici de comunicare, Editura Independența Economică, Pitești, 2001;

Rusu-Păsărin, Gabriela ; Munteanu, Cristinel și colectiv – Fundamente ale comunicării, Editura Independența Economică, Pitești, 2011;

Tran, Vasile; Stănciugelu, Irina – Teoria comunicării, Editura SNSPA, București, 2001;

Voicu, Ioana Iulica ;Gherman, Liliana; Munteanu, Andreea, Gheordunescu, Maria – Uzanțe diplomatice și de protocol, Editura Independența Economică, Pitești, 2011;

*** Dicționarul Explicativ al Limbii Române, Editura Univers, București, 1998;

www.artavisuala.ro;

www.editorialweb.ro;

www.informatiiprofesionale.ro;

www.moda.ro;

www.pr-romania.ro;

www.sfin.ro;

www.vintageromania.com

ANEXE

CHESTIONAR

1. Cum ați defini stilul dvs. vestimentar ?

a) casual

b) sport

sport

elegant

clasic

2. Cât de mulți bani alocați lunar pentru a vă cumpăra haine, bijuterii sau încălțăminte?

a) mai puțin de 200 lei

b) între 200 și 500 lei

între 500 și 1000 lei

mai mult de 1000 lei

3. Atunci când vă cumpărați un articol vestimentar, ce criteriu are prioritate?

a) încadrarea acestuia în tendințele specifice profesiei

utilitatea acestuia

calitatea

nu țin neapărat de un criteriu, dacă îmi place, mi-l cumpăr

4. La cumpărarea unui produs vestimentar, cât de importante sunt pentru dvs?

a) marca

prețul

calitatea materialelor

stilul vestimentar

5. Atunci când vă cumpărați un obiect vestimentar țineți cont de brand ?

a) da, cumpăr doar de la brand-uri cunoscute la nivel internațional

nu neapărat, dacă îmi place un lucru, îl cumpăr indiferent de brand

nu, consider că aș plăti mai mult brand-ul decât produsul în sine

brand-ul nu contează deloc, ci calitatea

6. Atunci când vă creați o ținută vă inspirați din stilul oamenilor de afaceri renumiți?

a) întotdeauna mă uit pe ținutele recente adoptate de oameni renumiți din lumea afacerilor

doar atunci când am nevoie de o ținută pentru un eveniment mai special

îmi place să le urmăresc stilul și mă las puțin influențat

nu, consider că e o pierdere de timp

7. Cât de mult timp vă ia să vă găsiți o ținută atunci când plecați la o întâlnire de afaceri?

a) deschid dulapul și aleg mai mult aleatoriu hainele

acord foarte multă atenție acestui aspect și de cele mai multe ori stau câteva zeci de minute încercând să îmi găsesc ținuta dorită

în general 10 minute, dacă nu mă pregătesc pentru nici un eveniment mai special

mă schimb uneori și de 4-5 ori până să găsesc ceva care să mă mulțumească

8. Vedeți în modul de a vă îmbrăca o modalitate de a afirma idei sau opinii?

a) da, tot ceea ce port mă reprezintă

nu neapărat, încerc doar să mă îmbrac cât mai comod

mă îmbrac cât mai adecvat situației

nu, consider că felul în care mă îmbrac nu are nici o relevanță asupra persoanei mele

9. Care este primul lucru pe care îl observați când vedeți o persoană la o întâlnire de afaceri?

a) vestimentația

trăsăturile fizice

detalii și accesorii deosebite potrivite stilului vestimentar adoptat de persoana respectivă

10. Cât de mult contează în opinia dvs. accesoriile vestimentare? Sunt importante în alcătuirea unei ținute de efect pentru o întâlnire de afaceri?

a) foarte importante, ele pot da o strălucire aparte unei ținute banale

importante

nu sunt prea importante

deloc importante sau necesare

11. Care dintre următoarele accesorii sunt must have pentru dvs?

a) ochelarii de soare

bijuteriile

gențile

pantofii

eșarfele (cravatele)

12. În viitor o să acordați mai multă atenție modului în care vă îmbrăcați?

a) da, cu siguranță

da, dar fără să exagerez cu timpul petrecut pentru aceasta

din păcate, timpul nu îmi permite

nu

Specificați mediul de provenienta:

urban

rural

Specificați sexul dumneavoastră:

feminin

masculin

În ce categorie de vârstă vă încadrați?

sub 20 de ani

între 21 și 30 de ani

între 31 și 40

peste 40 de ani

Ultimele studii sunt:

școala gimnazială

liceu

facultate – nivel licență

facultate – nivel master

doctorat

post-doctorat

BIBLIOGRAFIE

Baldrige, Letitia – Codul manierelor în afaceri, Editura Sandi – Gelles – Cole, 1995;

Bougnoux, Daniel – Introducere în științele comunicării, Editura Polirom, Iași, 2000;

Chelcea, Septimiu – Comunicarea nonverbală în spațiul public. Studii, cercetări, aplicații, Editura Tritonic, București, 2004;

Chelcea, Septimiu – Comunicarea nonverbală: gesturile și postura, Editura Comunicare.ro București, 2005;

Chelcea, Septimiu; Chelcea, Adina – Mesajele corpului uman. Cercetări experimentale și stereotipuri sociale, Editura Comunicare.ro, București, 2005;

Chiru, Irena – Comunicarea interpersonală, Editura Tritonic, București, 2003;

Dinu, Mihai – Fundamentele comunicării interpersonale, Editura BIC ALL, București, 2004;

Dragostin, Mioara – Ghid practic de vestimentație pentru profesioniști, Editura Polirom, Iași, 2005;

Drîmba, Ovidiu – Istoria culturii și civilizației, Editura Saeculum I.O., București, 2000;

Elinschi-Ciupercă, Ella – Psihologie socială, Editura Polirom, Iași, 2004;

Gavreliuc, Alin – De la relațiile interpersonale la comunicarea socială, Editura Polirom, Iași, 2006;

Georgescu, Toma; Caraiani, Gheorghe – Managementul negocierii afacerilor. Uzanțe-protocol, Editura Lumina Lex, București, 1999;

Larson, U. Charles – Persuasiunea. Receptare și responsabilitate, Editura Polirom, Iași, 2003;

Marinescu, Valentina – Introducere în teoria comunicării. Modele și aplicații, Editura C.H. Beck, București, 2011;

Marinescu, Valentina – Introducere în teoria comunicării, Editura Tritonic, București, 2003;

Mattelart, Armand; Mattelart, Michele – Istoria teoriilor comunicarii, Ed. Polirom, Iasi, 2001,

Moarcăș, Claudia Ana – Comunicarea și comportamentul în negocierea contractelor, Editura Artprint, București, 2005;

Olaru, Delia Silvia; Soare, Cătălina Robertina – Managementul relațiilor cu publicul și maniere în management, Editura Lumina Lex, București, 2001;

Pailliart, Isabelle – Spațiul public și comunicarea, Editura Polirom, Iași, 2002;

Pânișoară, Ion Ovidiu – Comunicarea eficientă, Editura Polirom, Iași, 2006;

Post, Peggy – Cod universal al bunelor maniere, Editura Antet, București;

Prutianu, Ștefan – Tratat de comunicare și negociere în afaceri, Editura Polirom, Iași, 2008;

Prutianu, Ștefan – Manual de comunicare și negociere în afaceri. Comunicarea, Editura Polirom, Iași, 2000;

Puiu, Alexandru – Teorii și tehnici de comunicare, Editura Independența Economică, Pitești, 2001;

Rusu-Păsărin, Gabriela ; Munteanu, Cristinel și colectiv – Fundamente ale comunicării, Editura Independența Economică, Pitești, 2011;

Tran, Vasile; Stănciugelu, Irina – Teoria comunicării, Editura SNSPA, București, 2001;

Voicu, Ioana Iulica ;Gherman, Liliana; Munteanu, Andreea, Gheordunescu, Maria – Uzanțe diplomatice și de protocol, Editura Independența Economică, Pitești, 2011;

*** Dicționarul Explicativ al Limbii Române, Editura Univers, București, 1998;

www.artavisuala.ro;

www.editorialweb.ro;

www.informatiiprofesionale.ro;

www.moda.ro;

www.pr-romania.ro;

www.sfin.ro;

www.vintageromania.com

ANEXE

CHESTIONAR

1. Cum ați defini stilul dvs. vestimentar ?

a) casual

b) sport

sport

elegant

clasic

2. Cât de mulți bani alocați lunar pentru a vă cumpăra haine, bijuterii sau încălțăminte?

a) mai puțin de 200 lei

b) între 200 și 500 lei

între 500 și 1000 lei

mai mult de 1000 lei

3. Atunci când vă cumpărați un articol vestimentar, ce criteriu are prioritate?

a) încadrarea acestuia în tendințele specifice profesiei

utilitatea acestuia

calitatea

nu țin neapărat de un criteriu, dacă îmi place, mi-l cumpăr

4. La cumpărarea unui produs vestimentar, cât de importante sunt pentru dvs?

a) marca

prețul

calitatea materialelor

stilul vestimentar

5. Atunci când vă cumpărați un obiect vestimentar țineți cont de brand ?

a) da, cumpăr doar de la brand-uri cunoscute la nivel internațional

nu neapărat, dacă îmi place un lucru, îl cumpăr indiferent de brand

nu, consider că aș plăti mai mult brand-ul decât produsul în sine

brand-ul nu contează deloc, ci calitatea

6. Atunci când vă creați o ținută vă inspirați din stilul oamenilor de afaceri renumiți?

a) întotdeauna mă uit pe ținutele recente adoptate de oameni renumiți din lumea afacerilor

doar atunci când am nevoie de o ținută pentru un eveniment mai special

îmi place să le urmăresc stilul și mă las puțin influențat

nu, consider că e o pierdere de timp

7. Cât de mult timp vă ia să vă găsiți o ținută atunci când plecați la o întâlnire de afaceri?

a) deschid dulapul și aleg mai mult aleatoriu hainele

acord foarte multă atenție acestui aspect și de cele mai multe ori stau câteva zeci de minute încercând să îmi găsesc ținuta dorită

în general 10 minute, dacă nu mă pregătesc pentru nici un eveniment mai special

mă schimb uneori și de 4-5 ori până să găsesc ceva care să mă mulțumească

8. Vedeți în modul de a vă îmbrăca o modalitate de a afirma idei sau opinii?

a) da, tot ceea ce port mă reprezintă

nu neapărat, încerc doar să mă îmbrac cât mai comod

mă îmbrac cât mai adecvat situației

nu, consider că felul în care mă îmbrac nu are nici o relevanță asupra persoanei mele

9. Care este primul lucru pe care îl observați când vedeți o persoană la o întâlnire de afaceri?

a) vestimentația

trăsăturile fizice

detalii și accesorii deosebite potrivite stilului vestimentar adoptat de persoana respectivă

10. Cât de mult contează în opinia dvs. accesoriile vestimentare? Sunt importante în alcătuirea unei ținute de efect pentru o întâlnire de afaceri?

a) foarte importante, ele pot da o strălucire aparte unei ținute banale

importante

nu sunt prea importante

deloc importante sau necesare

11. Care dintre următoarele accesorii sunt must have pentru dvs?

a) ochelarii de soare

bijuteriile

gențile

pantofii

eșarfele (cravatele)

12. În viitor o să acordați mai multă atenție modului în care vă îmbrăcați?

a) da, cu siguranță

da, dar fără să exagerez cu timpul petrecut pentru aceasta

din păcate, timpul nu îmi permite

nu

Specificați mediul de provenienta:

urban

rural

Specificați sexul dumneavoastră:

feminin

masculin

În ce categorie de vârstă vă încadrați?

sub 20 de ani

între 21 și 30 de ani

între 31 și 40

peste 40 de ani

Ultimele studii sunt:

școala gimnazială

liceu

facultate – nivel licență

facultate – nivel master

doctorat

post-doctorat