Efecte ale Massmedia Asupra Comportamentului Școlar

Universitatea „Ștefan cel Mare” , Suceava

Facultatea de Inginerie Electrică și Știința Calculatoarelor

Calculatoare

LUCRARE DE LICENȚĂ

„Efecte ale massmedia asupra comportamentului școlar”

Coordonator: Student:

Assist. Univ. dr. Constantin Florin Domunco Irimiciuc Mihai

Suceava,2016

Terminologie și aspecte generale:

“Dacă în educația copilului ocolim familia, ocolim Biserica, ocolim practicile culturale tradiționale, care presupun lectura, meditație, contemplație, și, în locul lor, punem educația prin internet și televiziune, atunci ajungem, mai devreme sau mai târziu, la o criză profundă.”

(spune prof. univ. dr. Nicu Gavriluță, decanul Facultății de Filozofie și Științe Social- Politice a Universității Al. I. Cuza din Iași.

Termenul “mass-media” a rezultat prin asocierea cuvântului latinesc “media” (mijloace) cu cel englezesc “mass” (masă, care, în context, desemnează un număr foarte mare de oameni).

Mass-media reprezintă, în opinia lui Ion Albulescu, “suporturi sau instrumente tehnice, care servesc la transmiterea în forme specifice a unor mesaje între profesioniști ai comunicării, reuniți în instituții sociale, și marele public, constituit într-un ansamblu de indivizi izolați.”, iar Ioan Cerghit considera că : “…..mass- media formează al patrulea mediu constant de viață al copilului, alături de cel familial, de cel școlar și de anturajul obișnuit de relații.”. De asemenea, Lewis Mumford(Cultura orașelor, 1953) definea mass- media ca fiind “ochiul lumii”, sugerând faptul că posibiltățile de informare și instruire oferite de mass-media sunt extreme de ample, constituindu-se în adevărate industrii.

Dezvoltarea mass-mediei a dus la o accelerare considerabilă a ritmului activităților de comunicare ale oamenilor. Un rezultat al progresului înregistrat de dezvoltarea mijloacelor de comunicare mass-media este globalizarea comunicării, care a făcut tranziția de la societatea tradițională, la cea informațională. Societatea iformațională este caracterizată prin : posibilități multiple de transimitere și receptare a informației. Așadar , mass-media este din ce în ce mai prezentă în viețile oamenilor, producând schimbări majore în viețile acestora. Aceasta ne permite să intrăm în contact cu oameni noi, cu locuri și fenomene extraordinare, ne lărgește orizonturile și ne permite să comunicăm cu persoane aflate la distanță, să socializăm, să evoluăm și aprofundăm conținuturi care ne interesează. În contradicție cu cele menționate mai sus ,utilizarea în exces a acestor instrumente de comunicare în masă poate duce la tulburări psihologice și comportamentale. Efectele negative alecomunicării în masă se concretizează în situații ca: izolarea individului , în așa-numitul "spațiu virtual"; imitarea unor modele negative; interiorizarea de nonvalori ca individualismului sau egoism ; accentuarea comportamentelor violente , dar și apariția viciilor.

Efectele observate în rândul indivizilor conduc la o mulțime de întrebări: „Citirea regulată a ziarelor impune ideologia clasei dominante?” ; ” Aparitiile repetate ale oamenilor politici la TV pot provoaca schimbari de opinie sau de intentie de vot in randul electoratului? ”; „Copiii care privesc multe scene de violenta pe micul ecran sunt oare inclinati mai mult decat alții sa adopte un comportament agresiv? ” ; ”Poate televizorul să provoace copiilor probleme de atenție?” etc.

Educația este definită drept un ansamblu de influențe exercitate asupra individului, prin acțiuni intenționate, organizate și sistematice, în scopul modelării personalității sale în conformitate cu așteptările prezente și de viitor ale societății. Aceste acțiuni de influențare au loc cu precădere în cadrul instituționalizat al școlii, în toate formele sale, fiind realizate de persoane specializate, care, transimit ionformații și formează abilități și deprinderi utilizând diferite metode cu scopul de a atinge obiective educaționale stabilite prin programe curriculare.

Acțiunile educative sunt de o diversitate mult mai mare decât totalitatea demersurilor întreprinse în școală și care au ca scop formarea unui individ ,atât la nivel cognitiv, cât și la nivel afectiv. Așadar , educația poate avea loc în școala-educația formală, dar și în afara școlii. Există situații în care educația se realizează fără educatori și fără intenții educaționale explicite, ca urmare a influențelor pe care mediul socio-cultural le exercită asupra individului. – educația nonformală și informală. Putem spune deci, că educația este un ansamblu de acțiuni deliberate sau nu, explicite sau implicite, sistematice sau nesistematice, care contribuie, într-un fel sau altul, la formarea și dezvoltarea personalității unui individ. Privită din această de perspectivă, educația însumează toate acțiunile și influențele socio-culturale, de natură formală, neformală sau informală, care conduc în mod voluntar sau spontan la modelarea naturii umane

Acțiunile educative îi vizează în principal pe copii, adolescenți și tineri, cu toate că și adulții învață necontenit pentru putea face față exigențelor pe care societatea actuală le pretinde. Spre deosebire de cei mature, copiii se află în stadiul structurării propriilor trăsături de personalitate, la care contribuie mai mulți factori: familia, școala, organizațiile, mediul socio-cultural, mass-media, fiecare exercitând influențe educative specific, care pot fi atât positive cât și negative.

Astfel,orice comunitate, instituție sau grup social constituie un mediu formativ, ceea ce îmbogățește considerabil conținutul educației. Pentru a înțelege fenomenul educației în toată complexitatea sa, ar trebui să surprindem impactul pe care îl au asupra individului toate forțele sociale. Dezvoltarea personalității oamenilor este în permanență influențată de mediul social; ea este rezultatul multiplelor interacțiuni mediul socio-cultural. Dimitrie Todoran (1974) definea educația drept „o influență exercitată asupra individului de către societate”.

Despre consecințele educative pe care le produce contactul cu mediul social,

Stanciu Stoian scria: „Legat întrun fel sau altul de societatea în care trăiește, omul se formează după chipul și asemănarea acesteia. Și cum personalitatea fiecărui individ (și personalitatea umană în genere) nu reprezintă altceva decât un sistem de relații sociale concretizate prin trăirea omului într-o anumită societate concretă, într-un sistem cultural anumit, fiecare cultură generează un tip de personalitate anumit” (1971, p.132). De aici putem observa că fiecare dintre noi este un cumul de experiențe educative venite atât din mediul școlar, cât și din afara lui.

Între educație și mass-media există legături de necontestat , care s-au accentuat în ultima vreme , mai cu seamă odată cu dezvoltarea rețelelor informatice. Interacțiunile dintre cele două reprezintă o preocupare atât pentru pedagogi cât și pentru cercetători, deoarece impactul mass-mediei asupra personalității oamenilor nu poate fi ignorat. Mass-media poate reprezenta veritabile resurse ale învățării dacă ne raportăm la nevoile actuale ale educației. Pe lângă suporturile informative care pot fi valorificate în mediul școlar instituționalizat sub aspect formal și nonformal, trebuie să avem în vedere influențele spontane,neintenționate ale mass-mediei care vin din spera informalului.

Nu este vorba doar despre oferta de programe și de suporturi informative și formative valorificabile în perspectiva educației formale sau neformale, ci și despre influențele difuze, spontane, neintenționate exercitate prin mesaje al căror conținut nu a fost conceput în scop explicit educativ. Evaluarea potențialului educativ al mass-media și a efectelor pe care le au influențele exercitate asupra personalității umane este necesară, pentru a putea înțelege cum pot completa experiențele cognitive și afective dobândite pe această cale conținutul învățării realizate în școală, familie sau alte instituții sociale.

Mass-media ,alături de factorii educționali tradiționali, contribuie la educarea tinerei generații, dar și a adulților, asociindu-se eforturilor generale de modelare a personalității. Având în vedere că efectele acestui tip de comunicare nu sunt întotdeauna cele scontat , este nescsară educația pentru utilizarea rațională a acestor mijloacelor. O educație care să-l ajute pe individ să se informeze eficient și să învețe folosindu-se de numeroasele mijloace de comunicare care îi stau la dispoziție . Astfel, se poate evita, transformarea mass-mediei un factor nociv pentru dezvoltarea armonioasă a personalității

Funcțiile mass-mediei

Funcțiile mass-mediei sugerează de fapt direcțiile de influență ale acesteia .

Funcția de informare – se referă la colectarea și transmiterea informațiilor cu rapiditate la un număr foarte mare de oameni. Astfel, aceștia intră în contact cu lumea , fiind

informați legat de ceea ce se întâmplă în jurul lor.

Funcția de culturlizare- are în vedere transimiterea de valori, opinii, concepții, convingeri, atitudini, norme, reguli acceptate în general de societate. Astfel, foarte mulți indivizi intră în contact cu aceste valori, iar posibilitatea interiorizării lor crește.

Funcția de socializare – faciliteză participarea indivizilor în mod indirect  la viața publică ; schimbul și difuzarea informațiilor facilitează interacțiunea socială și permit oamenilor să ia parte la soluționarea problemelor – această funcție este solidară cu democratizarea vieții publice.

Funcția de formare a opiniei publice-Mass-media presupune și dezbaterea principalelor probleme cotidiene, asupra cărora se pronunță persoane cu concepții total diferite. Atfel ,în funcție de informațiile primite în urma unor astfel de dezbateri, oamenii evaluează informațiile primite și își cristalizează propriile opinii.

Funcția de divertisment- În ultima vreme această funcție a capătat o importanța deosebită deoarece oamenii își găsesc în mod frecvent distracția și relaxarea, în tot ceea ce în înseamnă mass-media(televizor, radio,internet etc).

Funcția educativă- Ocupă un loc foarte important în cadrul agenților educaționali, aducând elemente noi în procesul educațional. Pe lângă posibilitatea unei educații spontane , mass-media este utilizată pentru realizarea unei educații explicite, a unei acțiuni declarate în mod intenționat ca fiind educativă.

Efectele televizorului asupra mintii umane

Progresul tehnologic a condus la realizări icredibile în domeniul comunicării în masă. Astfel, au apărut noi sisteme de transmitere a informației , dar totodată s-a recurs și la îmbunătățirea performanțelor celor vechi. Chiar și așa televiziunea continua să fie cel mai popular mijloc de informare și de divertisment, fiind cel mai ieftin, comod, accesibil și divers mijloc.Televizorul împreună cu programele menite a fi difuzate creează o lume în care telespectatorul poate evada, relaxându-se și eliberându-se temporar de problemele cotidiene. Se asigură, deci, satisfacții compensatorii de moment, care contribuie la eliberarea de refulări și la restabilirea securității și echilibrului psihic al individului.

Astfel, informația transmisă de mass-media a devenit o parte importantă și totodată firească a vieții noastre, iar cantitatea de informație pe care o primim, conștient sau nu, majoritatea dintre noi, a crescut la niveluri măsurabile în "x" ore zilnic. Astfel, privitul la televizor nu este doar un obicei ori un simplu mijoc de informare, ci este un element care influențează major viața unui individ ,oamenii ajungând să gândească și să se comporte așa cum vede la televizor. Toate aceste comportamente se datorează timpului îndelungat petrecut în fața televizorului, pe care Marin Eslin il numea „ mașinăria visării”.

Psihologii americani R. Kubey și M. Csikszentmihalyi au dovedit că atât televiziunea, jocurile video și internetul au capacitatea de a genera o puternică legătură de dependență, privarea de aceste mijloace evazioniste producând, celor la care s-a instalat dependența, aceleași simptome ca și în cazul substanțelor și al comportamentelor care dau dependență.

Creșterea copiilor în era tehnologiei

Doctorul Dmitri Avdeev a definit televizorul astfel: "Televizorul devine aproape unicul interlocutor și educator al copilului. Interesul copilului pentru "cutia vorbitoare" este explicabil. […] Acesta acționează hipnotic asupra psihicului. Drept rezultat, micul omuleț intră în transă și percepe fără critică tot ceea ce curge din ecran.“.

Așadar,principalii factori care influențează dezoltarea unui copil sunt famila,mediu și educația. Totuși , pe lângă acești factori mai putem adăuga și mass-media.

Ioan Cerghit susținea că: „…mass-media formează al patrulea mediu constant de viață al copilului, alături de cel familial, de cel școlar și de anturajul obișnuit derelații”. Mass-media nu se substituie școlii, iar influența sa este complexă, reprezentând un element fundamental în relația dintre om și mediul înconjurător.

Astfel,cercetările arată că mediului în care crește copilul joacă un rol esențial în dezvoltarea structurală a cortexului. Totodată, părinții constituie cea mai bună călăuză pe care copilul o poate avea pentru a întelege lumea înconjurătoare și pentru a-și dezvolta mintea. Dialogul cu aceștia, cuvântul rostit rar, cu înțeles, răbdare și dragoste de către părinți, ocupă, după ultimele cercetări, rolul cel mai important în dezvoltarea armonioasă a copilului.

Paula Brooks, administrator al Departamentului Comunicare al Școlilor Independente din Forth Worth, Texas, USA, spunea următorul lucru: „Comunicarea prin mass-media a devenit o forță puternică ce îl influențează pe om. Pătrunderea lor în societatea noastră nu poate fi ignorată de nicio instituție care e preocupată de efectele pe care le au asupra minții și a personalității oamenilor.” Cineva l-a întrebat pe Alistar Cooke, multă vreme producător de programe de televiziune: „Între toate influențele care afectează mintea unui copil, pe ce loc ați plasa televiziunea?” El a răspuns: „Locul imediat următor după cel ocupat de părinți, dar înainte de școală și biserică.” Tot el spunea: „Deprinderile rele sunt învățate mult mai repede de la televizor decât cu ajutorul oricăror altor metode.”

Televiziunea este un mediu total impropriu dezvoltării structurilor neuronale caracteristice unui creier normal.Copilul, în fața televizorului, nu are parte de experiența obișnuită a limbajului, de stimularea dialogică a gândirii și reflecției, pe care părinții, bunicii sau mediul uman, în general le oferă. Copiii se obișnuiesc de la televizor să nu mai dorească să înțeleagă ce se întâmplă în lumea care-i înconjoară, se mulțumesc doar cu senzațiile.Copiii au nevoie de părinți, în special de mamă, pentru a le călăuzi fiecare pas, să le vorbească, învățându-i încet-încet cum să folosească limba, cum să înțeleagă realitatea, să gândească și să simtă în general. Cercetătorii au demonstrat că elevii, copiii care sunt dependenți de TV au deficiențe de învățare, incapacitate de a asculta cu atenție, citesc mai puțin, au probleme de limbaj, de atentie, de ADHD.

Mintea tinerilor tinde astfel să fie dependentă de starea de pasivitate, de neconcentrare și lipsă de gândire, care i-a fost indusă zilnic, câteva ore, prin intermediul vizionării diferitelor emisiuni TV. Activitate emisferei stângi a creierului este inhibată atunci când privim la televizor, deci nu se dezvoltă normal. Asta face ca tinerii să aibă problem în ceea ce privește gândirea logică și analitică, atât în vorbire cât și în scriere – procese care se desfasoara in ariile emisfere stângi.

Cele mai grave consecințele pe care televiziunea si jocurile video le au asupra functionarii creierului se referă la partea din față a acestuia,adică – cortexul prefrontal – care il deosebeste pe om de animal. Aceasta este zona cea mai importantă în dezvoltarea proceselor de constiinta și a proceselor mentale superioare. Vizionarea îndelungată afectează capacitatea de concentrare a atenției, slăbește motivația și favorizează comportamentele instinctive, cum ar fi: bulimia, agresivitatea si pulsiunile sexuale.

Deficiențele de învățare

Deficientele de invatare apar atunci cand rezultatele școlare ale copilului sunt scazute in raport cu asteptarile pentru varsta si inteligenta sa. Acestea se bazeaza pe o intarziere in dezvoltare si pe un fond neurologic mostenit sau în această situație provocat de televizor.. Deși multi copii mai au din când în când probleme cu învățatul la grădiniță sau la școală, există anumite semne care atestă manifestarea unei deficiente de învățare. Cracteristicicile care demonstrează că un copil se confruntă cu deficiențe de învățare sunt: incapacitate de concentrare asupra unui conținut simplu, dificultăți la citirea sau scrierea unui text simpu, imaginație și creativitate foarte slab dezvoltate , probleme de memorie și atenție etc. Studiile arată ca oamenii rețin mai puține informații decât în urma lecturii, de aceea s-a ajuns la concluzia că televizorul nu este deloc potrivit pentru învățare. Așadar, copiii care petrec mult timp în fața televizorului nu reușesc să înțeleagă semnificațiile cuvintelor și întâmplină dificultăți în creea de fraze corect gramaticale. Copiii aceștia nu doar că se plictisesc atunci când citesc , ci manifestă dezinteres și față de profesor , atunci când predarea unui conținut nu este însoțit de imagini.

Deficiențele de ascultare

Televiziunea este principala cauza a acestui femonen ,deoarece ea se bazează mai mult pe imagini decât pe sunete, făcându-i pe copii să își dezvolte o gândire bazată preponderent pe imagini, împiedicând astfel dezvoltarea emisferei cerebrale stângi , responsabilă de înțelegerea și producerea mesajelor sonore. Așadar, creierul își pierde în timp capacitatea de a răspunde imediat la stimulii sonori ,de aici rezultă incapacitatea copiilor de a înțelege mesajele sonore.

Deficiențele de citire

Atunci când citesc , copiii caută în text imagini , fiind obișnuiți cu acest comportament din cauza televizorului , acesta transmițând cele mai multe dintre informații cu ajutorul imaginilor. Astfel, generațiile actuale preferă televizorul în locul lecturii. Mulți copii se dovedesc a fi incapabili de a înțelege un text simplu sau de a reține și aplica ceea ce au citit. Aceștia citesc fără să fie implicate și focusați ,iar la final nu rețin nimic. Așadar, diferențele dintre cele două activități sunt vizibile și explică de ce copiii preferă televizorul în locul lecturii. Dacă în cazul lecturii imaginația este liberă să zburde și să își creeze imagini care să înfățișeze textul ,televizorul oferă aceste imagini fără a fi nevoie ca imaginația să funcționeze. De asemenea, cititul prespune un ritm mai greoi , deoarece necesită concentrare și atenție , față de televizor care furniează o mutitudine de informații , acestea depășind capacitatea omului de a le înțelege și susține o atitudine pasivă .

Probleme cu memoria

Copiii care petrec mult timp în fața televizorului au probleme de memoria de scurtă durată. Aceștia uită ceea ce o persoană a spus chiar dacă asta s-a întâmplat cu câteva scunde înainte. Acest fapt se datorează pe de o parte, incapacității de a înțelege mesajul , iar pe de altă parte , memoriei care nu a fost suficient exersată.Incapacitatea de a memora un conținut se datorează în principal faptului că dependenții de televizor nu reușesc să de înțeleagă mesajul .

Problemele de atenție sau ADHD

ADHD este o tulburare comportamentala care se manifestată prin imposibilitatea copiilor de a se concentra asupra unei activități sau a unei simple discuții oarecare. Aceștia tind să piardă firul ideilor , minea lor zburând în altă parte. ADHD-ul este o problema medicala ce debuteaza in copilarie si, daca nu este descoperita si tratata corespunzator, se poate extinde in timp, având efecte care durează în timp.

ADHD prezintă 3 simptome majore:
Neatentia – este cel mai comun simptom. Neatenția este însoțită de incapacitatea de concentrare și de probleme majore de memorie.
Impulsivitatea -răspunde înainte ca întrebările să fie terminate de rostit,are dificultăți în a-și aștepta rândul și întrerupe sau deranjează alte persoane
Hiperactivitatea – aceasta stare este resimtita in mod acut de copii.Aceștia vorbesc excesiv și se agită în permanent.Studiile recente au demonstrat ca 60% din copiii cu ADHD sufera de aceastasimptom si in perioada adulta (in SUA, de exemplu, sunt diagnosticate 8 milioane de persoane adulte cu aceasta tulburare).
Televizorul este ,așadar, considerat unul dintre principalii factori care duc la apariția ADHD-ului , deoarece vizionarea programelor TV îi stimulează extrinsec pe copii, aceștia fiind într-o stare latentă/pasivă atunci când privesc la televizor. Starea de agitație se datorează fatului că nimic din mediul înconjurător nu le atrage atenție , ei fiind obișnuiți ca în permanent televizorul să îi distreze.

Rolul cel mai important în educația și formarea oamenilor îl au mediile în care aceștia trăiesc sau cele cu care vin în contact. Având în vedere aceasta părinții care vor să fie încununată de succes educația pe care o acordă copiilor trebuie să facă tot posibilul să le controleze mediile cu care vin în contact și încă din primii ani de viață să încerce să le dirijeze preferințele sau mediile de activitate către direcții care nu sunt nocive. Nu orice mesaj se transmite bine prin televizor. Mass-media nu numai că ne spune la ce să ne gândim, ne structurează câmpul de preocupări, dar și produce schimbări cognitive în reprezentările publicului.

Familia și televizorul

După cum demonstrează Maria Winn, televizorul este asemenea unui străin care pătrunde în casele noastre și care, acaparează fiecare membru al familiei, reușind să îi îndepărteze pe unii față de alții. Televiziunea este ,deci , o a doua viață pentru cei mai mulți dintre noi. Această a doua viața ne ocupă foarte mult timp și astfel sfârșim prin ignorarea persoanelor apropiate și petrecerea timpului liber în fața televizorului. Trebuie să avem în vedere faptul că influența exercitată de televiziune asupra familiei este cu desăvârșire negativă și se mamifestă sub mai multe forme. Astfel, conținuturile prezentate la televizor promovează comportamente negative , cum ar fi : avortul, libertinajul sexual,adulterul, rezumarea relațiilor de dragoste la placeri strict sexuale. Televiziunea promovează totodată prin conținutul difuzat o viață lipsită de griji , în care totul pare pare roz, o viață comodă și plină de distracții , o lume egoist și individualist în care familia și mai ales copii nu au ce căuta. Pe micul ecran, totul gravitează în jurul banilor, al dobândirii plăcerilor și al exercitării puterii.

Așadar, televizorul este omniprezent în viețiile nostre, devenind în timp un ”membru ” al fiecărei familii. Totuși , dincolo de relaxarea pe care cei mai mulți dintre noi o găsesc în fața televizorului, ar trebui să avem în vedere și efectele negative pe care acesta le are asupra tuturor oamenilor,dar mai ales asupr copiilor. Astfel, un stiudiu realizat în 2003 ,în SUA a arătat scos la iveală cifre alarmante în ceea ce privește numărul de ore pe care cei mici le petrec la televizor. Astfel, două treimi din copiii până în 3 ani stăteau în jur de două ore pe zi la televizor. Aproape toți copiii până în 6 ani aveau 2 ore de desene animate sau filme în program, în timp ce in cazul celor de peste 8 ani, timpul petrecut în fața ecranului TV ajungea până la 4 ore ,la care se mai adaugau alte 2 ore de jocuri pe computer.

După muncă și somn, televizorul ocupă cel mai mult timp al celor care îl au în casă. Așadar, televizorul ia locul comunicării și în loc de a dicuta sau de a desfășura activități împreună, memrii familiei prefer să petreacă timp „împreună” privind la televizor , aceștia ignorându-se reciproc,atenția fiind orientate către televizor.

Comportamentul violent la copii

S-a demonstrate că acei copii care urmăresc programe TV violente sau care joacă jocuri care presupun un nivel ridicat de violențp au tendinta de a dezvolta în timp comportamente agresive. Cele mai mari deviații de comportament și sporirea agresivității se înregistrează la tinerii ale căror programe favorite aveau cel mai mare grad de violență. Universitatea Pennsylvania, U.S.A, a studiat violența promovată de televiziune timp de 14 ani ,iar profesorii de aici susțin că se comit șase acte de violență pe oră în patru din cinci programe de televiziune. De asemeneacă, statisticile arată că un adolescent de 16 ani a văzut în medie 150000 de acte de violență și aproape 25000 de crime la televizor. Desene animate sunt considerate printre cele mai violente și cele mai înșelătoare programe de televiziune. Deși în mentalul colectiv desenele animate sunt percepute ca fiind amuzante, unele dintre ele indică o rată de 25 de fapte violente pe oră , tot ele fiind și cele care ajută la formarea personalității copilului. Așadar, mass-media devine un adevărat călăuzitor pentru mintea noastră. Ea ne sugerează la ce să ne gândim, în legătură cu ce să ne manifestăm sentimentele , în ce să investim afecțiune și emoție.

Obezitatea și televizorul

Cu cât timpul pe care copiii îl petrec în fața televizorului și al calculatorului este mai mare , cu atât copiii devin mai sedentari , mai lipsiți de dorința de a se juca și de a sociliza. Bicicleta, rolele, mingea sau coarda sunt date uitării și sunt înlocuite de telecomandă sau mouse. În plus, micul ecran dezvoltă așa numitul „ciugulit”/„ronțăit”. Astfel, copiii au tendința de mânca alimnete precum : popcornul, bomboanele, cipsurile sau sendvisuri ,acestea fiind ușor de mâncat, chiar dacă ochii sunt ațintiți la ațintiți în ecran. Cercetările efectuate de Academia Americana de Pediatrie evidențiază faptul că sedentarismul și comsumul de mâncăruri nesănătoase nu sunt singurele cause care duc la apariția obezității. O altă cauză ar fi reclamele pe care copiii le privesc ,acestea crescând dorința de a cosnuma dulciuri și mâncare bogată în calorii. O altă cauză a obezității este dereglarea orelor de somn, având în vedere că sunt personae care prefer să se uite la televizor și noaptea.

Reguli de utilizare a televizorului/calculatorului:

Pentru a evita toate problemele pe care televizorul le cauzează ar trebui să renunțăm complet la telezivor, totuși acest lucru este greu de realizat în condițiile actuale ale sociețății, așa că o altă cale de a preveni efectele negative pe care televiziune le produce este să îl utilizăm moderat ,iar emisiunile să fie alese cu strictețe.

Părinții sunt direct responsabili de felul în care copiii lor utilizează televizorul,așa că de ei depide să instituie reguli pentru folosirea TV/PC de către copil, programul fiind adaptat ârstei copilului: 0-2 ani – excluderea TV&PC din viața copilului ; 2-7 ani – limitarea vizionarii (TV+PC+video+DVD) la 1 ora/zi; 2 ore/zi pentru copii mai mari și adolescenți. Aceste reguli trebuie să fie cunoscute, acceptate și respectate de toți membrii familiei.

TV si PC trebuie să fie amplasate într-un loc în care are acces toata familia ,pentru a putea vedea la ce emisiuni se uită copilul sau ce jocuri allege.

TV/PC trebuie să fie închis pe durata efectuării temelor sau în timpul meselor.

Adultul trebuie să fie un bun exemplu și să își limiteze timpul petrecut în fața TV/PC deoarece copilul va copia comportamentul.

Părinții trebuie să vorbească cu copiii lor despre ceea ce văd la televizor și să îi încurajeze pe aceștia din urmă să verbalizeze. Adulții pot utiliza întrebări de genul: “Tu ce ai fi făcut în situația respectiva?’’, “ Crezi că personajele au procedat corect?’’ etc.

Copiii nu trebuie lăsați să se uite la programe care presupun viloențe. Este de recomandat ca adultul să schimbe canalul sau să închidă televizorul ,atunci când observă scene daunatoare, oferindu-le totodată și explicațiile necesare copiilor.

Adulții trebuie să aleagă cu mare grijă și discerământ programele, emisiunile și jocurile cu care intră în contact copilul, acestea putând avea efecte negative asupra copilului.

Părinții trebuie să discute cu copilul despre internet, arătându-I atât avatajele cât și dezavantajele acetuia și să stabilească împreună cu copilul ceea ce are voie și ce nu are voie să facă pe internet.

Este ecomandat ca părintele să urmărească emisiuni, filme, împreună cu copilul iar mai apoi să discute pe baza acestora, explicandu-i totodată copilului diferența dintre ficțiune și realitate, dar și despre consecințele punerii în practică a unor acțiuni de pe ecran în viața reală.

Comportamentele violente în fața copilului trebuie evitate și dezaprobate, explicandu-i copilului că ele nu reprezintă cea mai bună metodă de a rezolva problemele.

Este de recomandat ca părinții să încerce să minimalizeze rolul televizorului în viața copilului și să îl implice pe acesta în alte activități: discuții cu prietenii, activităti casnice, desen, jocuri de construit/în aer liber, sport, lectură, jocuri care dezvoltă creativitatea, căutări de comori etc.

Astfel, într-o societate în care mulți părinți folosesc televizorul pe post de bonă ca metodă de a-l calma pe copil din plâns ar trebui să înțelegem cât de nocive sunt efectele televiziunii, după cum afirma și Virgiliu Gheorghe ,,Privitul la calculator și la televizor (pe termen lung) este ca și cum a-i bate cuie în creierul copilului". Televiziuea nu face decât să „producă” roboți pe bandă rulanță respectănd modelul pe care societatea îl cere ,adică indivizi egoiști, individualiști , care sunt centrați doar pe propriile interese și care sunt dispuși să recurgă la violențe de orice natură pentru a obține ceea ce își doresc. Aceștia sunt indivizii care nu respectă regulile și care se cred superiori față de restul persoanelor, afișând în permanent o atitudinea arogantă.

În acestă situație , soluția care ar putea fi aplicată nivel de familie sau la nivelul cel micilor comunități este renunțarea completă la televizor și reîntoarcerea la căutând modul de viață tradițional, la natură, la tot ceea ce este simplu și firesc.

În concluzie, televizunea este mijloc care aduce la un loc o multitudine de informații și care de cele mai multe ori sunt nocive pentru cel care intră în contact cu ele.  Copiii societății de azi sunt maturii societății de mâine. Dacă noi permitem tinerii să fie crescuți, educați și expuși la idei care ne sugerează că nu trebuie să avem limite în deciziile noastre, că pornografia este ceva normal, atunci ce fel de societate vom avea mâine? Copiii par a fi din ce în ce mai lipsiți de respect și de principii morale ,acesta fiind efectul rezultat datorită mass-mediei care a permis acest lucru, dar mai ales l-a promovat . Responsabili de ceea ce văd la televizor copiii noștri și de informațiile cu care aceștia intră în contact suntem noi,cei maturi. Așadar ,este în sarcina noastră să îi supraveghem pe cei mici ,să le explicăm și să îi ajutăm să parcurgă un drum corect ,care să le dezvolte armonios personalitatea și fiziul, fâcându-i să devină adulți integri, demni de a reprezenta societatea și a duce mai departe adevăratele valori.

Bibliografie:

Cerghit Ioan, Mass-media și educația tineretului școlar, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1972

Albulescu Ion, Educația și mass-media/ comunicare și învățare în societatea informațională, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2003

Sitografie:

https://beyondreamz.files.wordpress.com/2010/01/educatia_mass-media.pdf

http://www.creeaza.com/didactica/comunicare-si-relatii-publice/jurnalism-presa/Efectele-massmedia971.php

http://dorin-popa.blogspot.ro/2007/10/functiile-mass-media.html

http://ziarullumina.ro/alternative-pozitive-la-internet-si-televizor-10356.html

http://www.ecolife.ro/articole/educatie/128-efectele-televiziunii-asupra-mintii-umane.html

http://www.crestinortodox.ro/religie/efectele-televiziunii-asupra-mintii-umane-despre-cresterea-copiilor-lumea-121262.html

http://kidz.garbo.ro/articol/Copil/4870/Televizorul-prieten-sau-dusman-al-copilului.html

http://www.sfatulmedicului.ro/adhd

https://ro.wikipedia.org/wiki/Tulburare_hiperchinetic%C4%83_cu_deficit_de_aten%C8%9Bie#ADHD_la_copil

http://www.perfecte.ro/3-6-ani/afla-cate-ore-trebuie-sa-petreaca-un-copil-la-televizor-sau-calculator.html

http://www.anabaptisti.ro/web_continut/fisiere/televizor.pdf

http://www.desprecopii.com/info-id-9305-nm-Televizorul-si-obezitatea-copilului.htm#_

http://m.crestinortodox.ro/religie/viata-familie-televizorul-69755.html

http://medlive.hotnews.ro/televizorul-si-copiii-efectele-negative-asupra-evolutiei-cognitive-si-a-vietii-sociale.html

http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2012/10/16/copii-monitor-calculator-televizor-efecte-dependenta-internet-povesti-desene-animate/