EEddiittuurraa SSffâânnttuull IIeerraarrhh NNiiccoollaaee [604344]

EEddiittuurraa SSffâânnttuull IIeerraarrhh NNiiccoollaaee
22001100
IISSBBNN 997788–660066–88119933–2244–33

REFERENT ȘTIINȚIFIC
PROF. UNIV. LAZ ĂR LUMINIȚ A

CUPRINS

CAPITOLUL I
OBIECTUL METODICII PREDĂRII ACTIVITĂȚILOR PRACTICE
ÎN GRĂDINIȚA DE COPII………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 4
A. Importanța, scopul și conținutul metodicii activităților practice în grădinița de copii …..5
B. Importanța activităților practice pentru dezvoltarea multilaterală a copiilor ………………………….. ….6
preșcolari ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …6
1. Rolul activităților practice în dezvoltarea psiho -motorie a copilului ………………………….. ….7
2. Rolul activităților practice în dezvoltarea intelectuală a copiilor ………………………….. ……… 7
3. Activitățile practice, factor important pentru dezvoltarea morală a copiilor ……………………. 9
4. Activitățile practice – mijloc pentru formarea și dezvoltarea deprinderii de a sesiza
frumosul și de a -l îndrăgi ………………………….. ………………………….. ………………………….. …..10

CAPITOLUL II
SCOPUL , SARCINILE ȘI CONȚINUTUL ACTIVITĂȚILOR PRACTICE ÎN GRĂDINIȚELE DE COPII…………….. 11
A. Formarea unor priceperi și deprinderi practice de muncă ………………………….. ……………………… 12
B. Îns ușirea unor cunoștințe elementare despre particularitățile materialelor, ………………………….. …15
despre folosirea celor mai simple unelte și procedee de lucru ………………………….. ……………………. 15
1. Activități de construcție ………………………….. ………………………….. ………………………….. …15
2. Activități de aplicație ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….16
3. Activități de confecții ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….18

CAPITOLUL I
OBIECTUL METODICII PREDĂRII ACTIVITĂȚILOR PRACTICE
ÎN GRĂDINIȚA DE COPII
Munca instructiv -educativă în gră diniță trebuie să se desfășoare la un nivel
corespunzător cerințelor actuale ale societății noastre.
Legile dezvoltării societății impun o strânsă legătură între procesul de învățământ
și viață – realitatea practică. Această legătură constituie sarcina de bază a învățământului
nostru de toate gradele și, în același timp, condiția esențială pentru dezvoltarea
multilaterală a personalității copilului.
încă din primii ani de viață, în familie, copilul vine în contact cu diferite forme de
muncă. In grădiniță el este încadrat și în forme de muncă special organizate – activitățile
obligatorii practice.
Prin munca efectuată de copiii între trei și șase ani se urmărește nu rezultatul
practic pe care aceștia îl obțin în urma efortului pe care îl depun, ci, în primul rând,
pregătirea lor pentru participarea la munca productivă de mai târziu. Această pregătire
constă în dezvoltarea dragostei pentru muncă și însușirea unor priceperi și deprinderi
elementare de muncă.
Activitatea desfășurată de copii, atât în cadrul organ izat – al activităților obligatorii
– cât și în afara acestora, trebuie să aibă un caracter sistematic. Aceasta impune o
cunoaștere temeinică, de către educatoare a tuturor problemelor teoretice și practice care
fac obiectul activității sale și în special a bazelor psihologice și pedagogice ale procesului
de predare a activităților practice.
Metodica de față stabilește cerințele de care educatoarea trebuie să țină seama în
planificarea, pregătirea, organizarea și desfășurarea activităților obligatorii pract ice.
Aceste cerințe sunt rezultate din îmbinarea experienței înaintate cu cele mai noi date ale
științei pedagogice și psihologice și propun cunoașterea și analizarea următoarelor
probleme esențiale:
1) Volumul de cunoștințe, priceperi și deprinderi ce trebui e predate copiilor în
raport cu particularitățile psiho -fizice.
2) Sarcinile urmărite în cadrul fiecărei activități (deprinderi).
3) Metodele și procedeele folosite în funcție de posibilitățile copiilor, în scopul
realizării acestor sarcini.
In concluzie, obiect ul metodicii de față îl constituie studierea modului de predare
în grădiniță a activităților practice de construcții, aplicații și confecții. Metodica
urmărește să asigure un caracter științific procesului de formare a priceperilor și
deprinderilor element are de muncă și să constituie pentru educatoare un îndreptar prețios,

care s -o ajute să cunoască principalele mijloace de realizare a sarcinilor prevăzute în
programa grădinițelor de copii.

A. Importanța, scopul și conținutul metodicii activităților pract ice în
grădinița de copii
Importanța studierii metodicii activităților practice rezultă din rolul însemnat pe
care-1 au activitățile practice în dezvoltarea multilaterală a personalității copiilor.
în cadrul acestora, copiii își însușesc cunoștințele legat e de executarea acțiunilor
simple necesare pentru confecționarea unor imagini sau jucării care reproduc obiecte din
mediul înconjurător. Este clar că la această vârstă nu putem vorbi de confecționarea
obiectelor în înțelesul unei stricte utilități a muncii propriu -zise, ci numai de elemente
simple prin care copiii fac primii pași în pregătirea pentru munca productivă de mai
târziu.
Executând diferite operații ca: analiza (desfacerea părților componente ale
obiectului sau imaginii lui), sinteza (asamblarea p ărților componente), comparația (între
model și lucrarea în curs de executare sau cea executată) se dă copilului posibilitatea să -și
dezvolte simțul orientării (prin plasarea corectă a elementelor componente). De
asemenea, el se obișnuiește cu un anumit ef ort, i se dezvoltă îndemânarea și precizia în
mișcări. Activitatea desfășurată provoacă copiilor intense trăiri afective, influențează
dezvoltarea spiritului activ și stimulează comportarea disciplinată. Deci activitățile
practice aduc o însemnată contribu ție de ordin formativ la dezvoltarea copilului.
In concluzie, importanța metodicii activităților practice este determinată de
contribuția complexă și multilaterală a activităților practice la pregătirea psihică și fizică
a copiilor pentru participarea la m unca de mai târziu.
în cuprinsul lucrării de față se analizează sarcinile principale ale activităților
practice și realizarea acestora în funcție de particularitățile de vârstă a copiilor.
Activitățile practice sunt clasificate după criteriul tehnicilor fo losite și al sarcinilor
didactice care se realizează în cadrul acestora. Clasificarea aceasta o ajută pe educatoare
în stabilirea precisă a scopului și a conținutului fiecărei activități practice. Ponderea cea
mai mare în cuprinsul acestei lucrări o are ca pitolul în care se indică metodele și
procedeele necesare în pregătirea, organizarea și desfășurarea diferitelor feluri de
activități practice. Toate indicațiile de ordin metodic sunt concretizate în planurile de
activități. In această parte se dau o serie de indicații cu privire la tehnica executării
diferitelor teme recomandate de programă.
Întrucât procedeele de lucru însușite de copii în activitățile practice obligatorii sunt
folosite și în activitățile libere, în conținutul lucrării se dau indicații și se sugerează teme
care pot fi realizate de copii sub directa îndrumare a educatoarei, în activitățile alese.
Deci studierea metodicii sprijină pe educatoare în înțelegerea fiecărei sarcini și în
cunoașterea modului și a căilor de rezolvare a acestei sarci ni, îndrumările precise și buna

orientare practică o vor ajuta să obțină, în cadrul activităților practice, rezultare tot mai
bune.
Indicațiile date în cuprinsul lucrării nu trebuie aplicate în mod rigid, ci luându -se
în considerație toate situațiile concr ete în care se realizează și se desfășoară diferite tipuri
de activități practice.
In munca fiecărei educatoare trebuie să existe elementul creator; fiecare procedeu
trebuie valorificat în funcție de specificul grupei și de condițiile obiective în care se
desfășoară activitatea respectivă.

B. Importanța activităților practice pentru dezvoltarea multilaterală a copiilor
preșcolari
În activitățile practice obligatorii, copiii execută operații simple și confecționează
obiecte și jucării asemănătoare celor cun oscute de ei din mediul înconjurător. Această
activitate practică face trecerea de la un joc la muncă și constituie un prim pas în direcția
pregătirii copilului pentru participarea la munca de mai târziu.
Din punct de vedere al valorii educative, activităț ile practice se situează pe același
plan cu celelalte activități obligatorii organizate în grădiniță. Ele contribuie la dezvoltarea
multilaterală a copiilor cu condiția să se respecte cerințele pedagogice generale în
organizarea și desfășurarea lor, preciz area clară a scopului didactic, stabilirea legăturii
organice între sarcinile instructive și cele educative, alegerea judicioasă a conținutului și
metodelor corespunzătoare fiecărei părți a activității, îmbinarea muncii întregii grupe cu
activitatea indivi duală.
Dar pe lângă cerințele generale menționate, activitățile practice reclamă în
pregătirea și desfășurarea lor respectarea unor cerințe specifice rezultate din sarcina
didactică generală a formării unor deprinderi și priceperi elementare de muncă. Aces te
cerințe se referă la pregătirea materialului necesar exersării operațiunilor și la alegerea și
folosirea celor mai bune metode și procedee pentru înțelegerea sarcinii de către copii.
Caracterul practic al activităților practice permite îmbinarea muncii fizice cu cea
intelectuală, fapt care determină dezvoltarea atât a capacităților fizice ale copiilor, cât și
ale celor intelectuale.
Importanța activităților practice în grădiniță constă în contribuția lor la dezvoltarea
psiho -fizică, intelectuală, morală și estetică a copilului.

1. Rolul activităților practice în dezvoltarea psiho -motorie a copilului
În timpul reproducerii concrete a unui obiect oarecare din mediul înconjurător,
copilul este pus în situația de a executa o serie de mișcări precise, coordon ate și
sistematizate.
Executarea mișcărilor se face cu ajutorul mâinii. Mâna copilului, la intrarea lui în
grădiniță, nu este suplă în mișcări. Copilul nu -și coordonează și nu -și proporționalizează
efortul în funcție de greutatea actului ce -l are de execut at; el nu are dibăcie și
îndemânare.
Acționând asupra materialelor în cadrul activităților practice copilul își exersează
concomitent analizatorii vizual și cutanat, și musculatura fină a mâinii. într -o activitate de
construcții, copilul de 3 -4 ani execută o serie de mișcări pentru aranjarea și deplasarea
materialului, mișcări care antrenează analizatorul motric și cutanat, respectiv mâna. Tema
indicată de educatoare n -ar putea fi executată de copii dacă concomitent cu mâna n -ar fi
antrenați analizatorul vi zual și scoarța cerebrală după culoare, formă, mărime etc.
Exercițiile pe care copiii le desfășoară organizat în activitățile practice de aplicații,
construcții și confecții stimulează activitatea analitico -sintetică a scoarței cerebrale,
mărind funcțiunea ei de reglare a centrilor subcorticali în zona motorie (regiunea
motorie).
Datorită acestui fapt, copilul ajunge să facă o mai mare diferențiere a mișcărilor,
să elimine mișcările involuntare și inutile. El ajunge în stadiul precizării și coordonării
mișcărilor, acestea devenind mai corecte, mai sigure, mai fine. Perfecționarea mișcărilor
și suplețea lor sunt condiționate de dezvoltarea mușchilor mici ai mâinii.
Mâna, care constituie un important analizator tactilo -motric, are o deosebită
importanță pentru întreaga dezvoltare a copilului, dat fiind că dintre toți analizatorii,
mâna are cea mai întinsă arie corticală de proiecție.
Mânuirea materialelor și a obiectelor în diferite acțiuni practice influențează
exactitatea și profunzimea percepțiilor și reprez entărilor copiilor.
Participarea mâinii în procesul de cunoaștere determină o percepere mai clară și o
cunoaștere mai temeinică a realității înconjurătoare.

2. Rolul activităților practice în dezvoltarea intelectuală a copiilor
în instituția preșcolară co pii desfășoară o activitate foarte variată; în cadrul ei
percep cu curiozitate obiectele și fenomenele realității, își lărgesc treptat cercul de
reprezentări și participă în mod activ la viața care -i înconjoară.
Cunoștințele multiple și variate despre obie ctele și fenomenele din mediul
înconjurător, despre muncă, despre schimbările și transformările diferitelor materiale în

procesul complex al muncii, sunt însușite în marea lor majoritate de copii în activitățile
organizate, în observări, în convorbiri după imagini etc.
In procesul activității practice, toate aceste cunoștințe se completează și se
adâncesc. Astfel, în procesul de execuție a unei flori de primăvară, copilul își
consolidează cunoștințele privind forma, culoarea și așezarea petalelor, a codiței , a
frunzei, mărimea și proporția lor etc.
Lucrând cu diferite materiale: hârtie, carton, lipici, pânză, materiale din natură etc.
și propunându -și să realizeze ceva din ele, așa după cum indică modelul educatoarei,
copilul are prilejul să cunoască însușir ile acestora, să le compare și să generalizeze
anumite calități ale lor. In mod direct copiii constată calitățile de: mărime, formă, culoare,
rezistență, elasticitate etc. Cu ajutorul acestor materiale ei produc, după posibilități,
obiecte din mediul încon jurător pe care le -au perceput anterior.
In procesul intuirii modelului și al demonstrării procedeelor de lucru, educatoarea
reactualizează cunoștințele privind obiectul ce urmează a fi executat (reprodus). In
procesul execuției copilul are posibilitatea s ă aplice și să verifice direct cunoștințele
însușite. El separă, compară și unifică părțile componente ale unui întreg. In felul acesta
se dezvoltă atenția, imaginația reproductivă. în același timp, acționând asupra
materialelor și obiectelor, copilul este pus în situația de a efectua operațiuni de
comparație, analiză, sinteză, generalizări concrete, bază a dezvoltării gândirii situaționale,
caracteristică preșcolarilor.
De pildă, în activitatea de aplicație „casa", copiii își consolidează cunoștințele
privind părți componente ale casei decupând pe rând: pereții casei, geamurile, ușa,
acoperișul. Ei unifică apoi prin lipire toate aceste părți, realizând casa.
De asemenea, în activitatea cu tema „aspecte de primăvară", în procesul de
realizare a elementelor s unt reactualizate cunoștințele despre părțile plantelor, forma,
mărimea, culoarea acestora etc. Concomitent cu această consolidare copiii își îmbogățesc
cunoștințele privind proprietățile unor materiale din natură și învață noi procedee de
lucru.
In conclu zie, procesul activității practice la această vârstă creează largi posibilități
pentru fixarea, sistematizarea și verificarea în practică a cunoștințelor însușite.
Efectul pozitiv al activităților practice în procesul de cunoaștere se datorează și
faptului că ele oferă copiilor posibilitatea de a constata direct cum se pot aplica în
practică anumite cunoștințe însușite. Dar aplicarea în practică necesită însușirea în
prealabil a unor deprinderi elementare de muncă, una din laturile principale ale scopului
activităților practice.
In funcție de particularitățile de vârstă, programa prevede volumul de deprinderi
tehnice elementare pentru fiecare grupă.

3. Activități le practice, factor important pentru dezvoltarea morală a copiilor
Activitățile practice influenț ează pozitiv dezvoltarea copiilor sub aspect moral.
Motivația pe care educatoarea o pune în fața copiilor îi determină să înțeleagă
necesitatea efortului prelungit în executarea acțiunilor de reproducere concretă a unui
obiect din mediul înconjurător. C unoscând destinația obiectului pe care îl realizează,
copilul este stimulat și interesat să -și ducă la bun sfârșit lucrul început. In acest scop, el
își concentrează atenția, devine perseverent, învață să se stăpânească și să învingă
greutățile care se ive sc în timpul efectuării operațiunilor necesare. De aici rezultă că
trăsăturile pozitive ale voinței copilului se dezvoltă în mare măsură în procesul activității
lui.
Dacă la început motivația se axează pe folosirea obiectelor confecționate de ei în
jocuril e sau activitățile lor, mai târziu se constată o anumită trecere pe o treaptă
superioară: copiii depun eforturi în vederea realizării unor activități care nu au o
importanță directă pentru ei, ci pentru alte persoane. De pildă, ei confecționează semne de
carte pentru copiii care vor merge la școală sau cărucioare pentru jocurile celor din
grupele mici etc.
Toate aceste situații, create în cadrul activităților practice, influențează în mod
pozitiv educarea copiilor în spiritul dragostei pentru muncă, al resp ectului pentru bunurile
create de ei și de alții etc. Deprinderile și priceperile de muncă practică însușite în
activitățile practice îl obișnuiesc pe copil cu o activitate utilă, ceea ce contribuie în mare
măsură la pregătirea lui pentru munca viitoare.
Faptul că preșcolarul este pus în situația de a executa prin propriile lui forțe tema
activității – un obiect oarecare – contribuie la formarea independenței lui. Educatoarea
trebuie să procedeze cu mult tact, stimulând încrederea în forțele lui proprii.
Din felul cum se desfășoară activitățile practice desprindem și importanța lor în
educarea simțului ordinii și al curățeniei. Materialul din care se realizează tema este
prezentat și aranjat într -o anumită ordine, operațiunile de execuție se succed de asemen ea
într-o ordine dinainte stabilită, astfel că după o serie întreagă de activități practice copilul
reușește să -și desfășoare întreaga activitate în mod organizat. In cadrul acestor activități
el este obligat să lucreze curat, să strângă în coșuleț materia lul rămas după execuția
lucrării, să -și spele mâinile. Toate aceste cerințe contribuie la educarea simțului ordinii și
al curățeniei.
Activitățile practice își aduc contribuția și la îmbogățirea vieții afective a copiilor.
Ei trăiesc din plin momentul în c are pot constata singuri că în urma efortului depus au
ajuns la rezultatul dorit.
Sentimentul de bucurie și de satisfacție pe care copilul îl încearcă în momentul
încheierii cu succes a lucrului său contribuie în mod deosebit la

educarea dragostei pentru muncă, la optimismul și încrederea în forțele lui proprii.
In majoritatea situațiilor, copiii folosesc în colectiv obiectele confecționate în
activitățile practice. De exemplu: mașinile în garaj, avioanele pe aeroport, unele aplicații
în desfășurarea jocur ilor de creație sau în scopul organizării expozițiilor pentru părinți
etc.
Toate aceste situații creează raporturi multiple între copii, raporturi care stau la
baza închegării colectivului, la baza dezvoltării sentimentelor de încredere și prietenie
recipr ocă.
In activitățile în care efectuează teme colective, copiii au posibilitatea să se
convingă mai mult de necesitatea și valoarea muncii întregului grup, fapt care determină
dezvoltarea capacității de a -și subordona interesele proprii celor colective.

4. Activitățile practice – mijloc pentru formarea și dezvoltarea deprinderii de
a sesiza frumosul și de a -l îndrăgi
In majoritatea activităților cu caracter obligatoriu sau liber, organizate în grădiniță,
copiii sunt familiarizați cu frumosul în natură și în viața înconjurătoare. In activitatea
practică, pe lângă faptul că vin în contact cu bogăția de forme și culori ale obiectelor pe
care le au de executat, ei sunt puși în situația de a le reproduce. Prin urmare, în activitățile
practice copiii analizează du pă posibilități frumosul și -și formează în același timp și o
serie de priceperi și deprinderi artistice.
Conținutul concret al activităților practice impresionează în mod plăcut, prin
varietatea materialului, prin armonia de culori, prin multitudinea forme lor etc.
In timpul lucrului, copilul are posibilitatea să aprecieze calitățile artistice ale
modelului pe care -1 are de realizat; analizează coloritul, forma și mărimea, proporțiile și
simetria. In executarea lucrării el respectă, după posibilități, toate calitățile artistice
constate.
La sfârșitul activității, în momentul de încheiere, copilul analizează atât lucrarea
proprie cât și pe a celorlalți. Apreciază realizarea estetică a temei în funcție de respectarea
condițiilor artistice stabilite în analiza m odelului prezentat de educatoare. Cu timpul,
copiii reușesc să manifeste un spirit critic foarte dezvoltat, reușind să selecționeze din mai
multe obiecte pe cele care au evidente calități artistice.

CAPITOLUL II
SCOPUL , SARCINILE ȘI CONȚINUTUL ACTIVITĂȚILOR PRACTICE ÎN GRĂDINIȚELE
DE COPII
Activitățile obligatorii constituie forma principală prin care se realizează în mod
sistematic sarcinile instructiv -educative prevăzute în programa pentru învățământul
preșcolar . Prin conținutul lor bogat ele contribuie la formarea personalității copiilor și în
special la dezvoltarea lor intelectuală și morală.
Ca o parte componentă a ansamblului de activități obligatorii organizate în
instituția preșcolară, activitatea practică are un loc bine precizat în cadrul procesului
instructiv -educativ, conținutul ei fiind stabilit după criterii exacte, care -i asigură un
caracter științific, accesibil și stabil.
Criteriul principal în stabilirea conținutului acestor activități îl constitui e scopul și
sarcinile generale. Scopul activităților practice este subordonat atât scopului general al
educației – dezvoltarea multilaterală a personalității copiilor – cât și unor sarcini specifice
grădiniței: formarea unor deprinderi practice elementare, utile în viață și necesare pentru
dezvoltarea motricitatii copilului la această vârstă, pregătirea pentru școală, educarea a
interesului pentru muncă.
Scopul didactic general al activităților practice se concretizează în numeroase și
variate sarcini, ogli ndite în „programa activităților instructiv -educative în grădinițele de
copii".
Sarcinile specifice care se realizează în cadrul activităților practice sunt:
– formarea unor priceperi și deprinderi de muncă practică.
– însușirea unor cunoștințe elementare desp re particularitățile materialelor, despre
folosirea celor mai simple unelte și procedee de lucru.
– Educarea dragostei față de muncă
Activitățile practice, organizate într -o strânsă legătură cu celelalte activități
obligatorii, cu formele de muncă desfășurat e de către copii zilnic și bazate pe
cunoașterea și respectarea particularităților de vârstă și individuale își aduc o
contribuție multilaterală în dezvoltarea atât a capacităților fizice ale copiilor cât și a
celor inte lectuale.

A. Formarea unor priceperi și deprinderi practice de muncă
Formarea priceperilor și deprinderilor practice de muncă este una din sarcinile de
bază care se realizează în cadrul activităților practice. Procesul însușirii de către copii a
acestor d eprinderi este de lungă durată și se realizează treptat, în urma unei munci
sistematice, sub îndrumarea directă a educatoarei.
In vederea realizării acestui lucru este foarte important să se cunoască procesul
formării deprinderilor de activitate practică ș i factorii care determină însușirea lor.
Deprinderile sunt componente automatizate ale activității conștiente. Ele
reprezintă mijloace și procedee de executare a unei activități oarecare. Deprinderile sunt
însușite prin învățare și automatizate prin exerci ții.
In procesul de elaborare a oricărei deprinderi, distingem mai multe etape: etapa
familiarizării subiectului cu acțiunea – a organizării și sistematizării -, etapa
automatizărilor și etapa ultimă, superioară, a perfectării și desăvârșirii lor în practi că.
Oricât de simplă ar fi o deprindere pe care ne propunem să o formăm copiilor în
cadrul activității practice, ea presupune parcurgerea etapelor menționate mai sus. De
pildă, pentru formarea deprinderii de a decupa, în faza inițială de cunoaștere a acțiu nii
educatoarea explică și demonstrează, pe faze, fiecare detaliu al acțiunii: introducerea
degetelor între cele două vergi ale foarfecelui, mișcările de deschidere și închidere a celor
două brațe ale instrumentului, luarea hârtiei cu mâna stângă și ținere a ei între degetul
mare și palmă, schimbarea poziției hârtiei în funcție de forma pe care se efectuează
decuparea etc.
In urma explicațiilor verbale și a demonstrării mișcărilor și acțiunilor care
constituie componentele deprinderii respective, copiii înce p să execute separat fiecare
acțiune indicată. Cu toate că atenția lor este concentrată asupra fiecărei operații, mișcările
sunt necoordonate, greoaie, imprecise. Efectuarea lor necesită un timp mai îndelungat,
deoarece copiii fac greșeli, introduc mișcări inutile.
Prin exerciții repetate, mișcările efectuate de copil capătă mai multă siguranță, el
ajunge să -și coordoneze acțiunile, să le elimine pe cele inutile, să -și analizeze în mod
conștient calitatea operațiunilor efectuate. In această etapă, copilul î și precizează
succesiunea mișcărilor necesare, unifică unele acțiuni simple, dar nu ajunge la un sistem
complex unitar. Operațiunile se desfășoară lent, cu un efort susținut din partea copilului.
Organizarea sistematică a exercițiilor în cadrul activitățil or practice determină
automatizarea mișcărilor componente ale acțiunii. In această etapă se înlătură încordarea,
mișcările și eforturile musculare inutile care au însoțit primele mișcări ale copilului,
dispare necesitatea de a urmări fiecare mișcare în par te precum și succesiunea lor. De
asemenea, se îmbunătățește simțitor calitatea executării operațiunilor, întrucât atenția
copilului începe să se îndrepte nu numai spre scop, spre rezultatul acțiunii, ci și spre
modul de execuție a mișcării. In același timp , activitatea conștientă trece de la detalii la

ansamblul acțiunii; toate componentele care la început constituiau scopuri în sine
(introducerea degetelor în cele două verigi ale foarfecelui, mișcarea celor două brațe,
schimbarea hârtiei etc.) devin mijloa ce de realizare a scopului propus în activitate.
Toate acestea duc la descreșterea efortului depus de copil, prin degajarea relativă a
atenției și gândirii. Important de reținut este faptul că automatizarea nu presupune
eliminarea controlului conștient asu pra activității. în situația în care copilul întâmpină
greutăți (greșește direcția de decupare, depășește conturul dat sau trebuie să redea un
element mai complicat pentru realizarea unei teme noi), intervine controlul conștient
pentru corectarea sau perfe cționarea deprinderii deja automatizate.
Dacă inițial, în primele activități practice, decupajul a constituit un scop al
acțiunii, el devine cu timpul subordonat altor scopuri mai complexe.
De pildă, acțiunea de a confecționa diferite jucării se bazează pe unele deprinderi
simple (lipitură, decupaj, îndoitură etc). In aceste activități care au un conținut mai
complex, în timpul lucrului, copilul își concentrează atenția asupra succesiunii diferitelor
operațiuni, în funcție de jucăria pe care o are de confec ționat, decupajul sau lipitura
efectuându -se fără efort vizibil din partea lui.
In această etapă, copilul își perfecționează diferite deprinderi prin folosirea lor
adecvată în cadrul unor activități practice cu un conținut mai complex.
Condițiile formării deprinderilor de muncă practică. S-a subliniat că toate
deprinderile de muncă practică sunt un rezultat al procesului de învățare, rezultat obținut
de educatoare prin respectarea mai multor condiții.
a) Orice deprindere se constituie inițial ca o activitat ea conștientă
îndreptată spre un anumit scop. Acest proces de constituire implică
necesitatea cunoașterii de către copii a scopului, precum și a condițiilor și
mijloacelor prin care acesta se realizează. Scopul și motivarea necesității
însușirii diferitelo r deprinderi stimulează interesul copiilor pentru
deprinderea nouă, ușurând procesul formării ei.
Lămuririle necesare le dă educatoarea prin instrucția verbală. Pentru cunoașterea
competenței și succesiunii operațiunilor, se asociază instrucției verbale și prezentarea
modelului acțiunii, adică demonstrarea.
Demonstrarea pe care o face educatoarea în fața copiilor constituie o condiție
necesară în perceperea și înțelegerea etapelor succesive ale procesului de execuție a
oricărei lucrări, a folosirii material elor și a uneltelor de lucru. Nu este însă suficient ca în
momentul cunoașterii de către copii a modului de executare a unui obiect să se efectueze
în fața lui numai demonstrația. Fără o dirijare adecvată prin cuvânt a acțiunilor executate
de educatoare, a tenția copiilor poate să alunece peste ceea ce este esențial sau să se
oprească numai asupra unor aspecte nesemnificative din punct de vedere al sarcinii
activității date.
Întrucât deprinderile au caracter stabil și deci nu pot fi schimbate cu ușurință,
educatoarea trebuie să acorde o atenție deosebită cunoștințelor pe care le predă copiilor.

Explicațiile trebuie făcute cu răbdare și atenție, iar demonstrația trebuie să fie accesibilă
înțelegerii tuturor copiilor. Pentru însușirea corectă a oricărei deprind eri practice trebuie
să se explice sensul fiecărei mișcări și, concomitent cu aceasta, să se demonstreze clar și
succesiv toate operațiile care intră în competența deprinderii. De pildă, pentru formarea
deprinderii de a confecționa o jucărie oarecare, educ atoarea demonstrează și explică
copiilor cum trebuie mânuite foarfecele pentru decuparea diferitelor forme indicate de
contur. De asemenea, expune ordinea în care se taie părțile componente ale jucăriei și
succesiunea celorlalte operațiuni: îndoirea, asamb larea detaliilor și lipirea acestora etc.
Este foarte important ca explicațiile să nu se refere numai la modul executării acțiunii, ci
și la motivarea necesității executării ei.
b) In formarea unei deprinderi, exercițiul constituie condiția
fundamentală.
Înțelegerea clară a scopului și cunoașterea operațiunilor care urmează să fie
efectuate nu sunt elemente suficiente pentru a forma copiilor deprinderi practice. Practic
se rezolvă cu succes această sarcină prin organizarea unor exerciții în care se reiau tr eptat
și în mod selectiv componentele acțiunii, insistându -se asupra corectitudinii lor.
In cadrul activităților practice se fac numeroase exerciții de: așezare, îndoire,
decupare, lipitură, confecție etc. Cu trecerea copiilor de la o grupă Ia alta, pe măs ură ce se
îmbogățește conținutul activității, în exercițiile efectuate se introduc elemente noi.
Multiplele teme, prevăzute de programă pentru formarea aceleiași deprinderi, dau
posibilitatea educatoarei să varieze conținutul și forma exercițiilor. In felu l acesta se
menține în permanență interesul copiilor pentru activitate și li se creează condiții să
folosească priceperile și deprinderile în situații noi, din ce în ce mai complexe. De pildă,
pentru formarea deprinderii de a decupa, în primele activități de aplicații se fac exerciții
introductive, în care se cere copiilor să execute tăieri simple, pe linii de obicei drepte.
(Tema: funda, batista).
In alte activități, în cadrul aceleiași forme, copiii execută un obiect care are la bază
tot decupajul, dar în tr-o activitate mai complexă (de exemplu: tăierea conturului fructelor
de toamnă, a bradului etc).
Deprinderea complexă – confecționarea jucăriilor – se formează printr -o integrare
succesivă a unor operațiuni mai simple, în urma unor exerciții corespunzăto are ca:
așezarea și lipirea în redarea temei „patul păpușii", decupaj și îndoitură în redarea temei
„roaba"; decupaj, îndoitură și lipire pentru redarea temei „televizorul" etc.
Este necesar ca exercițiul să fie folosit nu numai ca o repetare pentru fixare a
diferitelor operațiuni, ci și ca un mijloc eficient de perfectare a acestora. De la un
exercițiu la altul educatoarea trebuie să elimine progresiv mișcările inutile ale copiilor, să
pună accentul pe calitatea executării temei. In acest sens, trebuie să s e asigure o creștere
gradată a dificultăților în cadrul exercițiilor care să solicite în mod judicios eforturi din ce
în ce mai mari. Aceste eforturi trebuie să vizeze atât complexitatea mișcărilor, cât și
procesele intelectuale și afective ale copiilor.

c) Cunoașterea rezultatelor și analiza conștientă a greșelilor săvârșite constituie de
asemenea o condiție importantă în perfectarea oricărei deprinderi.
Efectuând în permanență controlul activității copiilor, educatoarea elimină la timp
greșelile comise de aceștia. Acest control presupune o apreciere verbală în care se relevă
calitățile și defectele execuției. în această situație analiza este efectuată de educatoare.
Treptat, de la o grupă la alta, datorită analizei efectuate de educatoare, copilul capătă
experiență în sesizarea greșelilor și în felul acesta controlul extern se transpune pe plan
intern sub forma autocontrolului. Apariția posibilității de autocontrol dovedește totdeauna
o fază avansată în ceea ce privește însușirea unei deprinderi și dezvolta rea intelectuală a
copilului.

B. Însușirea unor cunoștințe elementare despre particularitățile materialelor,
despre folosirea celor mai simple unelte și procedee de lucru

1. Activități de construcție
Activitățile de construcție se organizează la grupele de 3-4 ani și 4 -5 ani. Specific
acestor activități este faptul că redarea imaginilor obiectelor simple din mediul
înconjurător se face printr -o singură operațiune -așezarea.
în vederea formării acestei deprinderi, sarcinile se complică treptat de la o
activitate la alta în aceeași grupă de la o grupă la alta.
Grupa copiilor de 3 -4 ani
Deprinderea de a așeza se realizează prin activități obligatorii, în care sarcinile
sunt gradate în mod progresiv.
Prin temele indicate de educatoare, ca: „trenul", „brățara", „floarea" etc. se
realizează următoarele sarcini:
– așezarea în linie dreaptă a unui material de aceeași formă și culoare;
– alternarea a două forme (pătrată și rotundă) și a culorilor în funcție de tema
indicată de educatoare;
– așezarea pe benzi de hârtie a m aterialului pregătit de educatoare.

Grupa copiilor de 4 -5 ani
în activitatea de construcții, la această grupă se reia deprinderea de a așeza, în
vederea fixării și consolidării ei.
De la o temă la alta, așezarea materialului se complică solicitând copiilo r un mai
mare efort de atenție și gândire, mai multă precizie în realizarea simetriei, a alternării
culorilor și formelor, în scopul redării diferitelor imagini de obiecte, ca: „balonul",
„masa", „scaunul", „soarele"". Pentru verificarea modului de însușir e a acestei deprinderi,
programa prevede și activități cu temă aleasă de copii.

2. Activități de aplicație
Activitățile de aplicație se organizează la toate cele trei grupe de copii.
Operațiunile tehnice specifice acestor activități sunt lipirea și decupa jul.
Grupa copiilor de 3 -4 ani
Deprinderea de a lipi este în faza de formare. Accentul cade pe familiarizarea
copiilor cu materialul (lipiciul, hârtia, bețișorul) și pe cunoașterea mișcărilor pe care
trebuie să le execute în vederea lipirii unor forme foar te simple:
– lipirea a două forme identice la capătul unei benzi de hârtie –
„batistele păpușii";
– lipirea de forme identice de culori diferite – „cordonul păpușii";
– lipirea alternativă a două forme diferite, de culori diferite – „brățara p ăpușii".
Aceste sarcini se realizează în patru activități obligatorii.
Grupa copiilor de 4 -5 ani
La această grupă se reia deprinderea de a lipi în vederea consolidării ei.
Prin sarcinile stabilite se urmărește realizarea unor lucrări cu un conținut mai gre u,
care solicită copiilor o mai mare precizie și corectitudine în efectuarea operațiunii de
lipire.
Deci, la această grupă, cerințele cresc atât față de compoziția lucrărilor, cât și față
de executarea fiecărei mișcări în parte. Astfel, se prevăd sarcini c um sunt:
– consolidarea deprinderii de a lipi curat, folosind corect pelicanolul, bețișorul,
cârpa și bucata de hârtie, în activități cu teme ca: „mingea" și „stegulețul";
– respectarea simetriei prin alternarea unor forme și lipirea lor, în activități cu teme
ca: „rama", „șervețelul cu buline", „fața de masă";

– asamblarea prin lipire a părților componente ale unor obiecte, în vederea redării
caracteristicilor acestora.
Astfel, prin îmbinarea formelor: triunghi, pătrat, cerc se redă o temă: „căsuța lui
Azorică".
Prin suprapunerea triunghiurilor se realizează tema „bradul", iar prin combinarea
unor pătrate mari, mici și careuri – „trenul";
– redarea caracteristicilor unor obiecte prin folosirea unui material mai
variat ca: bețișoare de chibrit, scobitori, în activ ități cu teme ca:
„pomul", „unelte de grădinărit".
Grupa copiilor de 5 -6 ani
în activitățile de aplicații, la această grupă se consolidează deprinderea de a lipi
curat și ordonat, de a folosi corect materialul.
Dacă la 3 -5 ani elementele care alcătuiau tem a erau puse la dispoziția copiilor de
către educatoare, la grupa copiilor de 5 -6 ani aceste elemente sunt pregătite de ei prin
operațiunea de decupare. Această operațiune se introduce Ia grupa de 5 -6 ani, datorită
posibilităților crescânde ale copiilor de a executa unele mișcări ale mâinii care cer
precizie, îndemânare, efort mai prelungit.
întrucât elementele necesare temei sunt decupate de copii, în ceea ce privește
compoziția acesteia nu se poate remarca un salt deosebit față de grupa precedentă.
Accentu l cade pe formarea și consolidarea deprinderii de a decupa.
Familiarizarea copiilor cu unealta și modul de folosire a ei se realizează în
activități cu tema: „să tăiem cu foarfecele".
Precizia mișcărilor de tăiere cu foarfecele în linie dreaptă se realizea ză în
activitățile cu temele: „panglici pentru păpușă", „bilete de tramvai", „stegulețul", „scara".
Precizarea mișcărilor de tăiere cu foarfecele pe contur rotund și oval se realizează
prin tema „fructe de toamnă".
Precizarea mișcărilor de tăiere după cont ur a unei forme simetrice din hârtie
îndoită în două se face cu prilejul activităților cu teme: „brazi" și „păpușa".
Consolidarea operațiunii de decupare pe contur a diferitelor forme care apoi sunt
asamblate prin lipire, în vederea redării imaginilor obie ctivelor își găsește locul în temele:
„cordonul păpușii", „casa", „ghiveciul de flori", „camionul", „trenul", „flori".
Verificarea deprinderilor tehnice însușite de copii se face în activități cu tema
aleasă.

3. Activități de confecții
Activitățile de co nfecții sunt comune celor trei grupe de copii și au un conținut mai
complex, datorită multiplelor operațiuni prin care copiii pot reproduce jucăriile și
obiectele din mediul înconjurător.
Grupa copiilor de 3 -4 ani
Copiii din această grupă confecționează ob iecte prin operațiuni de îndoire, înșirare
și asamblare prin întrepătrundere a părților componente pregătite de educatoare.
Pentru însușirea fiecărei operațiuni se prevăd sarcini ca de exemplu:
– confecționarea unui obiect prin îndoirea hârtiei în două, în p atru, pe diagonală, în
linie dreaptă și în diagonală. Temele: „cartea", „batista", „coiful";
– confecționarea unui obiect prin operațiunea de înșirare: „brățara" și „șiragul de
mărgele";
– confecționarea unor jucării asamblând părțile componente prin întrepătr undere (în
secțiunile executate de educatoare): „floarea", „umbrela", „puiul" și „avionul".
Grupa copiilor de 4 -5 ani
La această grupă se reiau pentru a fi consolidate operațiunile de: îndoire, înșirare și
confecționare de jucării prin întrepătrunderea ele mentelor în secțiunile executate de
educatoare: „șiragul de mărgele", „floricelele", „plicul".
Pentru confecționarea unor obiecte se fac diverse operațiuni, ca asamblarea
elementelor componente prin lipire: „serviciul de cafea", „plicul", „coșulețul", „căr uțul",
„scaunul păpușii", „globulețele pentru pom", „patul păpușii", „stropitoarea", „balansoarul
jucărie".
Confecționarea unor jucării necesită folosirea a două operațiuni: îndoirea și lipirea.
Temele indicate sunt: „suportul pentru șervețele", „lacul cu rățuște", „crenguța cu flori".
Se confecționează de asemenea obiecte prin operațiunea de șnuruire: „semnul de
carte", „coperta de album".
Grupa copiilor de 5 -6 ani
La grupa copiilor de 5 -6 ani se reiau în scopul perfecționării deprinderile de a
îndoi, înși ra, șnurui și asambla părțile componente prin întrepătrundere și lipire:
„mărgeluțele păpușii", „plicul", „coșulețul", „paharul", „vaza cu flori", lanțul pentru

pomul de iarnă", „ornamentele pentru pom", „vaporul".
In activitatea copiilor se introduce o op erațiune nouă: cusutul pe muchie de carton
perforat de educatoare, la temele „șervețelul" și „rama".
De asemenea, copiii trebuie să confecționeze jucării care necesită două -trei
operațiuni: îndoire, șnuruire, decupare.
„Căsuța piticilor" – lipire și decupa re.
„Ariciul" – decupare și lipire.
„Roaba" – decupare, îndoire și lipire.
„Ferma de păsări" – decupare, îndoire și lipire.