Educatorul Manager Educational

Educatorul ca manager educațional reprezintă în esență acea persoană menită să aplice în practică un sistem de concepte, metode, instrumente de orientare, conducere și coordonare utilizat în realizarea obiectivelor educației la nivelul performanțelor așteptate.

Pentru a fi un bun manager educațional, educatorul trebuie să fie un bun cunoscător care să adapteze și să integreze datele oferite de științele conexe socio-umane:

Economie- organizarea și utilizarea eficientă a resurselor educației în raport cu obiectivele

Sociologie- managementul organizațiilor, grupurilor, relațiilor, fenomenelor sociale generate de câmpul educațional

Psihosociologie- dimensiunile personalității managerului în exercitarea rolurilor

Politologie- luarea deciziilor, organizarea și conducerea grupurilor conform unor obiective, găsirea strategiilor de rezolvare

Activitatea educatorului ca manager educațional determină și direcționează activitatea elevilor prin urmărirea realizării de acțiuni în cele mai bune condiții, prin conștientizarea și asumarea de responsabilități asupra realizărilor și insucceselor.

Educatorul este cel care realizează procesul de ghidare a grupului spre realizarea unor obiective organizaționale cu tehnici variate, prin utilizarea și coordonarea activităților, printr-un ansamblu de decizii, prin utilizarea rațională a resurselor.

Managerul educațional trebuie să posede arta conducătorului de a-și atinge scopurile prin mobilizarea eforturilor tuturor membriilor organizației.

În esență educatorul trebuie să posede capacitatea de a lucra cu 4 elemente:

Ideile- perspectiva, obiectivele, programele și strategiile de acțiune

Relațiile- structura organizatorică, legăturile între elemente și acțiuni, sarcini, echilibru(autoritate/libertate; centralizare/descentralizare)

Tinerii(copiii)- motivare, delegarea autorității, stimularea, formarea, evaluarea

Resursele- identificare, diversificare, adaptare, integrare, perfecționare

În calitate de manager educațional educatorul își desfășoară activitatea pe multiple planuri:

PLANIFICĂ- activitățile cu caracter instructiv-educativ sub forma proiectării didactice

determină și fixează obiectivele pe diferite nivele

structurează conținuturile esențiale

stabilește orarul clasei

ORGANIZEAZĂ activitățile clasei

COMUNICĂ informații și stabilește canale de comunicare

CONDUCE activitatea desfășurată în clasă direcționând procesul instructiv-educativ

COORDONEAZĂ activitățile clasei în ansamblul său urmărind continuu sincronizarea dintre îndeplinirea obiectivelor individuale și cele ale clasei

MOTIVEAZĂ elevii prin variate forme de întăriri pozitive și negative

CONSILIAZĂ elevii

CONTROLEAZĂ elevii în scopul cunoașterii oportune a stadiului de realizare a obiectivelor

EVALUEAZĂ măsura în care scopurile instructiv educative au fost atinse

Ia măsuri de CORECȚIE dacă situația impune

Întregul proces instructiv-educativ coordonat direct și implicit de către educator trebuie să aibă la baza managementul ritmului procesului de instruire, adică modul în care educatorul coordonează și direcționează ritmul activităților în timpul orei.

Acest tip de management trebuie să asigure:

-Evitarea discontinuităților

– Evitarea încetinirii ritmului

-Promovarea activităților de grup

– Evitarea plictiselii elevilor

-Coordonarea lucrului individual în clasă

Educatorul ca manager educațional trebuie să posede o serie de competențe atât de natură profesională cât și umană. Succint voi enumera doar câteva dintre acestea:

Competențe de natură umană:

-capacitatea de a asculta

-capacitatea de a descoperi cauzele nu numai vinovații

-capacitatea de a observa atât neajunsurile cât și realizările

-capacitatea de a nu abandona în fața greutăților

-capacitatea de a-i respecta pe ceilalți

B.Competențe profesionale(manageriale):

-de comunicare

-de utilizare a tehnologiilor

-de conducere și coordonare

-de evaluare

-de competențe psihosociale

II. Educatorul- manager al clasei

În actualul sistem modern de învățământ educatorii trebuie să se raporteze la cei pe care ii educă, să stabilească relații de colaborare cu părinții acestora și alți factori interesați ai societății.

Profesorul nu trebuie privit ca fiind doar omul de la catedră, ci prin fiecare contact relațional cu copiii și părinții el trebuie să desfășoare o muncă de creștere și dezvoltare, de conducere și direcționare.

În calitate de manager al clasei de elevi educatorul desfășoară permanent o activitate de dirijare, de coordonare a unui întreg set de secvențe de învățare astfel încât aceasta să fie cât mai eficientă și mai productivă.

Educatorii pentru a fi buni manageri ai clasei trebuie să desfășoare permanent acțiuni de creere a unui mediu pozitiv de învățare și nu doar în sensul spațiului fizic ci prin extensie și la sintalitatea colectivului de elevi, adică la totalitatea particularităților esențiale, edificatoare pentru profilul moral al unui grup,personalitatea unui colectiv.

Funcțiile cadrului didactic în domeniul clasei de elevi privite prin prisma decizională a procesului instructiv-educativ pot fi prezentate sintetic astfel:

-previziunea

-organizarea

-antrenarea

-coordonarea

-evaluarea

Pentru a fi un bun manager al clasei de elevi educatorul trebuie să posede, să cunoască și să aplice cunoștințele manageriale specifice mediului școlar referitoare la:

-managementul calității procesului de învățământ

-managementul curricular

-managementul relațiilor interpersonale(profesor-elev, elev-elev)

-managementul comunicării

-managementul conflictelor

În concluzie rolul managerului în clasă poate fi sintetizat astfel: el trebuie să fie deopotrivă educator, creator, vizionar, organizator, animator, îndrumător, judecător, controlor, negociator, psiholog, bun coleg . În același timp, managerul trebuie să creeze un climat prielnic educativ în clasă, în școală. Acum, mai mult ca oricând, datorită evoluției rapide a societății românești, managerul școlar trebuie să-și formeze stilul personal de conducere a grupului de copii/ elevi/ cadre didactice, stil care este determinat de caracterul, temperamentul, pregătirea și experiența sa, într-un cuvânt un profil psihosocioprofesional. Stilul de conducere al managerului are influență hotărâtoare asupra grupei/clasei/colectivului/instituției de învățământ, pentru care constituie un ,,model” profesional, comportamental, atitudinal.

Personalitatea managerului școlar trebuie să se identifice deplin cu cea a colectivului de copii/elevi/cadre didactice deoarece rezultatele acestora sunt condiționate de valoarea și calitatea conducătorului. Pornind de la aceste considerente, putem afirma fără tăgadă că principala sarcină a educatorului este aceea de a fi din ce în ce mai eficient. Eficiența, succesul este strâns legat de aspectele manageriale care au existat mereu în practica educațională.

Managerul școlar trebuie, prin excelență, să fie cult, pedagog desăvârșit, muncitor până la uitarea de sine, iubitor de oameni, modest, democrat, organizator, îndrumător și animator, cu sufletul plin de tot ce este frumos. Practica pedagogică demonstrează că acțiunile întreprinse de educator reprezintă unul din factorii cu rol special de organizare, de planificare, coordonare, îndrumare, concomitent cu activitatea de predare. Abordarea unui mod de conducere dominator al grupei de copii/elevi în clasă conduce la instalarea unui climat de autoritate, care exclude competența și care determină la elevi incapacitatea de concentrare, lipsa motivației pentru o activitate; abordarea unui stil managerial integrator, cooperant cu clasa, motivant pentru activitatea de învățare, determină la copii/elevi manifestarea spontaneității, inițiativei, dorinței de afirmare.

BIBLIOGRAFIE:

-CURS- ,,Managementul organizației școlare și managementul clasei de elevi’’, R.M. Niculescu,

Brașov, 2014;

-,,Revista Învățământul preșcolar’’, MECT, nr.3-4, București, 2008;

-,,Totul…pentru copil’’, R. Gavra, Ed. Diana, Pitești, 2008.

-,,Revista Învățământul preșcolar’’, MECT, nr.1-2, București, 2008.