EDUCAȚIE FIZICĂ – MANAGEMENTUL ACTIVITĂȚILOR FORMALE, NON-FORMALE ȘI DE RECUPERARE A STĂRII DE SĂNĂTATE [306627]

[anonimizat], NON-FORMALE ȘI DE RECUPERARE A STĂRII DE SĂNĂTATE

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Coordonator științific:

Prof. dr. Cioroiu Silviu Gabriel

Absolvent: [anonimizat] 2019

[anonimizat], NON-FORMALE ȘI DE RECUPERARE A STĂRII DE SĂNĂTATE

Implicațiile practicării tangoului argentinian

în evoluția controlului neuromuscular la adultul tânăr

“The beginning and the end of the tango is the walk.” Robert Duvall

Coordonator științific:

Prof. dr. Cioroiu Silviu Gabriel

Absolvent: [anonimizat] 2019

PLANUL LUCRĂRII

INTRODUCERE

GENERALITĂȚI

Kinetoterapie este o [anonimizat], sub supravegherea unui specialist kinetoterapeut.

Kinetoterapia are două forme: [anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat].

[anonimizat].

[anonimizat] o recuperare de succes necesită o impicare constantă și o continuitate atăt din partea pacienților cât și din partea terapeuților. Dar înainte de a [anonimizat] o avealuare a pacientului atât clinic de un medic specialist cât și o evaluare din punct de vedere motric și muscular de către kinetoterapuet.

Kinetoterapia în principal vizează recuperarea disfuncțiilor neuromotrice și tulburărilor psihomotrice prin redobândirea controlului neuromuscular, a mișcărilor necontrolare și pierderilor de echilibru. [anonimizat] a anumitor organe. [2019, http://www.exploremedicinetv.ro/recuperare-medicala/kinetoterapie/ce-este-kinetoterapia.html ]

[anonimizat], prin efectuarea constantă a programelor de exerciții și a [anonimizat]: [anonimizat], electroterapie, termoterapie sau alte tehnici de relaxare și de întreținere.

Alegerea și compunerea corectă a [anonimizat].

Prin kinetoterapie și kinetoprofilaxie se poate trata o gamă largă de afecțiuni:

[anonimizat],

[anonimizat]-traumatice,

[anonimizat],

[anonimizat]ențele nutriționale,

Problemele emoționale și de învățare,

Efectele stresului.

Specialiștii spun că esistă o strânsă legătură între fiecare mușchi din corpul uman și un organ, așadar dacă un mușchie ste afectat sau blocat poate provoca disfuncții și la nivelul organelor aferente. Și aceasta ne poate demonstra importanța kinetoterapiei pentru prevenirea deteriorării stării generale de sănătate fizică și psihică. [2019, http://www.exploremedicinetv.ro/recuperare-medicala/kinetoterapie/ce-este-kinetoterapia.html ]

ACTUALITATEA TEMEI

Având în vedere că și în România începe să dispară conceptul de „sport de masă” la copiii, la adulți problema este și mai gravă, majoritatea având o profesie, care implică minimum 8 ore de lucru în fiecare zi, iar după aceste ore de lucru majoritatea aleg să se relaxeze acasă sau în alte locuri de acest caracter, în loc să dedice câteva ore pe săptămână pentru sănătatea și integritatea corporală și psihoemoțională. Mulțumită acestor neglijări apare din ce în cel mai multe persoane sedentarismul și obezitatea, acestea implicând numeroase boli cardiovasculare și deficiențe locomotorii. Deasemenea nici sportul de performanță nu este o obțiune la îndemâna oricui, acesta impicând atât anumite aptitudini specifice cât și timpul necesar pentru antrenamente. La adulți tineri este fezabil dacă sportul practidat este și sursa lor de venit, altef ar impica sacrificii mari pe mai multe planuri.

Dar în aceste condiții, kinetoprofilaxia sau terapia prin tangoul argentinian poate reprezenta o opțiune ușoară și plăcută, oferind numeroase satisfacții tuturor oamenilor, indiferent dacă persoana respectivă prezintă înclinații artistice sau ori ce tip de deficiență posturală, de coordonare, de mers sau de echilibru.. Profilaxia alternativă prin dans se adreseză tuturor oamenilor, care doresc să-și întrețină corpul, motricitatea, postura, inegritatea psihoemoțională, sau doar vor să se relaxeze într-un mediu plăcut și artistic.

Deocamdată, terapia și kinetoprofilaxia prin dans și prin expresie corporală, nu preprezintă o temă suficient de mult tratată în domeniul de kinetoterpaie și recuperarea motrică, avânduse în prim plan alte tipuri de activități și jocuri sportive, cum ar fi gimnastica, înotul sau atletismul. Dar dacă luăm în considerare beneficiile dansului și caracteristicile lui, putem observa că ar putea primi un loc primar pe lista activităților enumerate mai sus, fiind o activitate complexă, dinamică, ritmică și frumoasă desfășurată pe fond muzical.

Așadar kinetoterapia și kinetoprofilaxia fiind o știință interdisciplinară bogată de varietăți și metode alternative, putem ocupa o poziție și kinetoprofilaxiei prin dans și expresie corporală, îmbinând perfect recuperarea și întreținerea neuromusculară cu arta, mișcarea pe ritm și mucizcă, dezvoltând coordonarea neuromusculară și echilibrul într-un mediu confortabil și artistic.

Deasemenea, aici putem vorbii și despre o meloterapie activă, participanții executând mișcări controlate și coordonate pe fond muzical. Și fiind vorba despre o știință interdisciplinară, îmbinarea meloterapiei cu kinetoterapia sau cu kinetoprofilaxia, ne poate demonsta rezultate deosebit de bune în cazul multor afecțiuni locomotorice.

Terapia și profilaxia prin dans si mișcare poate să aibă efect benefic atât asupra fizicului cât și a psihicului uman. Învățarea diferitelor mișcări complexe, îmbinate cu elemente kinetoterapeutice și de gimnastică medicală, varietarea exercițiilor și mișcărilor sub diverse forme, cum ar fi:

izometrice,

izotonice,

aerobe,

anaerobe. [2019, http://www.natesway.com/2016/01/08/4-common-types-of-exercise-systems/ ]

Iar memorizarea secvențelor sau coregrafiilor la fel poate reprezenta niște calități cognitive superioare în funcție de numărul și de complexitatea secvențelor sau a coregrafiilor pe care trebuie memorizate și redate pe ritmul muzicii în cadrul diferitelor evenimente culturale sau terapeutice.

Majoritatea stilurilor de dans, indiferent dacă se practică individual, în cupu sau în grup, pot implica un effort fizic crescut, sporind rata cardiacă și întărind sistemul muscular, articular și osos.

Beneficiile dansului din punct de vedere terapeutic se pot enumera astfel:

Ajută la îmbunătățirea flexibilității corporale, prin mișcări de tip stretching, care ulterior poate duce la executarea mișcărilor mai complexe fără riscuri de acidente.

Intervine la creșterea forței corporale, dezvoltând musculatura întrun mod armonios și uniform, mulțumită pozițiilor, mișcărilor, deplasărilor și ridicărilor repetitive și ciclice, acționând asupra tuturor grupelor musculare și articulare.

Îmbunătățește rezistența fizică, crescând capacitatea mușchilor de a rezista la suprasolicitări îndelungate fără instalarea senzațiilor și efectelor de epuizare.

Ajută la inducerea unei stări de bună dispoțizie și la combaterea stresului, provocând o eliberare mare de endorfine, rezultând o stare de fericire.

Stimulează memoria, prin învățarea și repetarea diferitelor coregrafii, deoarece asimilarea acestora poate stimula funcțiile cognitive, mai ales memoria, rezultând un efect benefic în prevenirea demenței. Cercetătorii au demonstrat, că dansul încetinește scăderea volumului hipocampusului, regiunea din creier care este responsabilă de buna funcționare a memoriei. Această regiune a creierului începând cu vârsta adultă se micșorează și astfel poate provoca diverse tipuri de tulburări de memorie și de demență.

Beneficiază la prevenirea depresiei, mulțumită eliberării de endorfină și manifestării pe fond muzical în grupe mai mici sau mai mari, care poate implica atât contact verbal cât și fizic între membrii grupelor.

Ajută la prevenirea bolilor cardiace, care a fost demonstrat numeroase ori că dansul este mai eficient decât majoritatea aparatelor din sălile de fitness, îmbunătățind respirația și ritmul cardiac.

Facilitează pierderea în greutate, printr-o practicare regulată și de o intensitate corăspunzătoare, așutând ușor arderea rapidă a caloriilor în surplus.

Îmbunătățește echilibrul, deoarece dansul impică o postură și o poziție de dans constant. Iar asociat cu efectuarea rapidă a anumitor mișcări, poate duce la dobândirea unui control mai bun asupra propriului corp și echilibru. Iar acesta poate prevenii multe accidente la persoanele vârstnice provocate de dezechilibrări.

Și în ultimul rând, poate ajuta la întărirea sistemului imunitar, prin creșterea numărului de leucocite și prin reglarea circulației sanguine, care poate oferi un acces mai rapid al anticorpilor în tot organismul. Deasemenea poate prevenii dezvoltarea bacteriilor, prin scăderea nivelului hormonilor de stres și prin creșterea temperaturii interne a corpului. [2019, http://www.sfatulmedicului.ro/Sanatate-prin-sport/beneficiile-dansului-pentru-sanatate_13529 ]

Toate aceste beneficii enumerate e pot demonstra că terapia sau profilaxia prin dans este o formă accesibilă tuturor vârstelor care doresc o viață sănătoasă și armonioasă, prevenind obezitatea, stresul, depresia, și atitudinile corporale vicioase sau problemele de coordonare și de echilibru.

Poate să fie benefic atât la copii, ajutând cu o creștere armonioasă și echilibrată fizic și psihio-emoțional, cât și la atulți sau vârstnici, prevenind probleme de inimă, memorie și de demență. [2019, http://www.sfatulmedicului.ro/Sanatate-prin-sport/beneficiile-dansului-pentru-sanatate_13529 ]

IMPORTANȚA TEORETICĂ ȘI PRACTICĂ A LUCRĂRII

Deși dansul este demonstrat prin multe cercetări și studii șriințifice, cu toate caracteristicile lui pozitive și benefice asunpra dezvoltării a multori funcții neuromotorii și psihoce la toate vârstele, încă nu este consacrat și acceptat suficient de mulți în cadrul terapiilor de recuperare ca și o metodă alternativă sau complementară.

Așadar cu această lucrare propun să contribui la demonstrarea științifică pe care le are dansul, în mod special tangoul argentinian în profilaxia accentuăruii unor deficiențe fizico-posturale, de mers sau de echilibru și în creșterea controlului neuromuscular prin informații teoretice și măsurători corăspunzătoare unui nivel academic.

Din punct de vedere practic, va conține o serie de exerciții, care va fi executat la aparatul ”ERGOSIM” de un grup de oameni, aleși pe diferite criterii, ca evaluarea să ofere un instrument eficient în anaizarea și aprofundarea indicațiilor și condraindicațiilor acestei forme de terapie profilactică prin tangoul argentinian.

MOTIVELE ALEGERII TEMEI

Fiind eu însumi dansator profesionist de la vârsta de 4 ani, pe parcursul carierei am învâțat diferite stiluri de dans, și am constatat pe propriul corp efectele benifice durabile ale dansului. Iar ultimii zece ani, axândumă numai pe tangoul argentinian, am putut compara beneficiile tangoului argentinia față de multe alte stiluri de dans, fie că vorbim de dansuri individuale sau de cuplu, deoare procesul de învățare acestui dans implică și multe exerciții individuale, înainte de a începe dansul cu partenerul, respectiv partenera.

Observând mediul meu înconjurător, ca și dansator de performanță, am constatat că acele persoanel care practică dans, prezintă o dezvoltare fizică mai corectă și mai armonioasă față de acele persoane care nu desfășoară acest tip de activitate, sau nici un fel del activitate fizică. Dansatorii și sportivii tinzând să evite o mulțime de deficiențe fizice posturale, de mers și de respirație, care în preponderență se pot mainfesta începând cu vârsta adolescentă și care se pot agrava cu timpul în afecțiuni fizice mult mai grave, ce pot pune în pericol integritatea corporală și sănătatea proprie înainte de a fi depistate.

Kinetoprofilaxia prin tangoul argentinian poate intervenii în mod eficient în prevenirea sau combaterea instalării sau agravarea diferitelor atitudini sau deficiențe posturale, având un rol profilactic.

Deasemenea se poate observa pe baza statisticilor, că în România în preponderență se pune pe kinetoteraie, când pacientul deja prezintă o anumită afecțiune, și nu pe kinetoprofilaxie, pentru a prevenii prezența acelor deficiențe. Sunt de părere, că profilaxia prin dans, și mia ales prin tangoul argentinian, poate oferii o modalitate deosebită și eficientă în prevenirea afecțiunilor neuromotrice, de coordonare și în îmbunătățirea echilibrului. În plus, terapia prin tangoul argentinian, poate prezenta multiple efecte pozitive (cele enumerate de mai sus), atât la nivel fizic, cât și psihoemoțional, completând ședințele de dans cu diferite tipuri de obiecte și echipamente ajutătoare:

oglinizi,

muzică,

bastoane,

cercuri de gimnastică,

elastice de fitness,

greutăți de mâini și de picioare,

turning board,

baloane.

Am ales ca în această cercetare să folosesc subiecți adulți tineri, deoarece tangoul argentinian este un dans prea complex pentru copiii și adolescenți, necesitând o oarecare maturitate, care doar de la o anumită vârstă se poate înțelege. Așadar adulții tineri sunt deja la vârsta corăspunzătoare când pot înțelege esența acestui dans atât din punct de vedere fizic cât și psihoemoțional, dansul fiind deasemenea natură, care impică o apropiere mai strânsă între membrii cuplului, întrând în zona intimă și de confort unui om necunoscut. Iar emoțiile implicate în aceste condiții nu sunt favorabile înainte de vârsta adultului tânăr, și dacă dansul în sine prezintă numeroase efecte benifice și profilactice.

SCOPUL ȘI SARCINILE CERCETĂRII

Prevenirea ori cărei atitudini sau deficiențe posturale și de mers este mult mai facilă și confortabilă decât tratarea și corectarea acestora. Așadar, această lucrare are ca scop și sarcină crearea și prezentarea unei noi metode de kinetoprofilaxia, pentru prevenirea deficiențelor fizice și motrice printr-o alternativă artistică și plăcută, prin mișcare și dans.

Studiul efectiv va fi structurat după următoarea ordine:

Stabilirea subiecților. Studiul va analiza un grup de oameni, alcătuit din nedansatori, dansatori la nivel intermediar și dansatori profesioniști, de câte 5 persoane în fiecare grupă. Toți membrii grupului se vor încadra estimativ în aceași categorie de vârstă.

Conceperea unei serii de exerciții, pe care cu toții le vor efectua la aparatul ”ERGOSIM”.

Conceperea unei fișe de anamneză, pentru a primi acordul participării la acest studiu și confirmarea nivelului de dans prin completarea chestionarului.

Realizarea efectivă a testării.

Sintezarea rezultatelor în tabele și grafice, pentru realizarea unei analize comparative.

Analiza rezultatelor obținute și compararea lor cu obiectivele propuse.

Elaborarea concluziilor și evaluarea eficienței programului utilizat.

IPOTEZA CERCETĂRII

În cadrul acestei cercetări științifice se pleacă de la presupunerea, că printr-un test nespecific și un test specific tangoului argentinian, executate la aparatul ”ERGOSIM”, vom putea demostra diferențe de coordonare și control neuromuscular la adultul tânăr, între nedansatori, dansatori sociali și dansatori de performanță.

De asemenea, așa cum ori ce sport practicat constant cu perseverență poate să ducă în scurt timp la rezultate spectaculoase, atât din punct de vedere a forței și a rezistenței la efort, cât și din punct de vedere a coordonării neuromotorii și a echilibrului, sunt convins că si tangoul argentinian practicat cu regularitate poate să ducă la îmbunătățiri semnificative la cele enumerate de mai sus, și chiar mai mult, dezvoltând și muzicalitatea, coordonarea mișcărilor pe ritm, coordonarea diferitelor segmente în diferite tipuri de mișcări și alternarea tipurilor de efort fizic ( izometrice cu cele izotonice și aerobe cu cele anaerobe).

Intenționez să folosesc acest experiment pentru a măsura progresele înregistrate de subiecți și pentru a demonstra validitatea tezei de la care pornește această lucrare de cercetare.

CAPITOLUL I.

FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A LUCRĂRII

I.1. TANGOUL ARGENTINIAN

Tango este o muzică și un dans din orașele de pe ambele maluri ale râului Rio de la Plata: Montevideo din Uruguay împreună cu Buenos Aires și Rosario din Argentina. În acel timp tango a fost recunoscut ca muzica caracteristică a acelei zone geografice.

Tango a pornit dintr-o combinație a diverselor stiluri muzicale pe care imigranții din Argentina le-au adus din țările lor în secolul al XIX-lea: oamenii cu venituri foarte mici "compadritos" și negrii, se întâlnea împreună să danseze. Este o combinație între muzica folclorică din Rio de la Plata și muzica europeană, cu ritmul Candombe (Africa) și Habanera (Cuba), în alte cuvinte este un amestec de culturi, deoarece în acea perioadă în Argentina s-au aflat și mulți emigranți spanioli, francezi, germani, italieni, evrei. [Woodley K., Sotelano M., 2010, p.13]

La început, instrumentele muzicale din orchestra de tango erau tobe, chitară și flaut, dar mai târziu au fost încorporate contrabasul, pianul și vioara. Cel mai caracteristic instrument de tango este Bandoneon-ul, care a fost adăugat de abea cu două decenii mai târziu. [Woodley K., Sotelano M., 2010, p.13]

La început, tangoul era un dans numai pentru bărbați, dansând în suburbii, dar la începutul secolului al XX-lea și femeile au început să danseze tango în cabarete, într-un mod foarte senzual. Acest mod de a dansa nu a fost acceptat de oamenii obișnuiți, dar, pentru că tangoul a începeut să fie un fenomen emergent, suburbiile au început să crească. [Woodley K., Sotelano M., 2010, p.14]

La începutul secolului al XX-lea, clasele inferioare au început să impună o parte din cultura lor, iar tangoul a făcut parte din aceasta. Dar când tangoul a devenit cunoscut de întreaga societate, a pierdut o parte din spiritul său, păstrând structura sa de dans la fel.

O altă schimbare a fost ritmul, de la rapid, agil și înțepat, a început să fie lent și melancolic, reprezentând stilul de viață al clasei înalte. [Woodley K., Sotelano M., 2010, p.14]

În 1913, tangoul a triumfat la Paris, iar Rudolph Valentino a dansat-o într-una din scenele filmului "Cei patru călăreți ai Apocalipsei" în 1921. [Woodley K., Sotelano M., 2010, p.14]

Poporul comun înțelege tangoul ca pe un ritm / stil muzical, dar este o combinație de mai multe ritmuri și melodii, cu o relație de continuitate: Habanera – Candombe – Milonga – Tango, fiecare dansând în diferite moduri.

Karen Woodley și Martin Sotelano susțin că, acest rezumat al originiilor nu este una complet, dar putem considera că va fi suficient pentru a înțelege aplicarea acestui dans în procesul de terapie. [Woodley K., Sotelano M., 2010, p.14]

I.2. CUM SE DANSEAZĂ TAGOUL?

Tangoul argentinian social este un dans de improvizație bazat pe câteva elemente de bază: poziție de dans sau cum se mai spune ”îmbrățișare”, mers față și spate, pași laterali, mers cu picioarele încrucișate, întoarceri / pivoți, disocieri, opririi, schimbări de greutate și ornamente. Putem spune, că dansul este ca un puzzle care se construiește diferit de fiecare dată. Femeile și bărbații își aduc propriile stiluri și ornamente în dans atât pe baza tehnicilor învățate în cadrul lecțiilor, cât și pe baza personalității de sine, care ulterior contribuie semnificativ la entuziasmul și imprevizibilitatea experiențelor. Chiar dacă dansatorii urmează anumite convenții, partenerele nu știu niciodată cum va construi partenerul un dans, cum va adăuga o înfrumusețare sau va interpreta muzica. Surprizele posibile în dans sunt ceea ce face dansul atât de special și unic. Chiar este nevoie de doi la tango, pentru că dansul nu se referă numai la omul care conduce și la femeia care urmează. Ambii parteneri au lucruri importante de contribuit în măsură egală – la fel ca într-o conversație echilibrată. [2019, https://www.tejastango.com/beginning_tango.html ]
Tangoul este dansat în sens invers acelor de ceasornic în jurul unui ring de dans, la fel ca o cursă de cai. Dansatorii încearcă să rămână pe marginea exterioară a ringului de dans și departe de spațiul central. Doar în acele cazuri se formează concentric două, trei sau mai multe sensuri de dans, când sunt mai mulți dansatori la un eveniment / serată de tango, și nu încap cu toții pe unu singur. [2019, https://www.tejastango.com/beginning_tango.html ]

I.3. TERAPIA PRIN TANGO ARGENTINIAN

Karen Woodley și Martin Sotelano au spus că, mișcarea terapeutică există în întreaga lume și din istoria ei putem vedea cum a fost influențată și schimbată de mulți "artiști". De artiști, deoarece mișcarea este o artă care începe cu simțurile și sentimentele persoanei din interiorul propriu.

[Woodley K., Sotelano M., 2010, p.23]

Termenul ”Medicină alternativă” a existat de secole. Aceasta implică o categorie de opțiuni de tratamente nonconvenționale. În parte, Medicina Alternativă se bazează pe presupunerea că o componentă holistică a vindecării există în corpul uman și în psihic și că tratamentele pot fi derivate din influențele naturale care există în interiorul corpului. [Woodley K., Sotelano M., 2010, p.35]

Muzica, mișcarea și terapia de dans sunt tehnici alternative puternice și recunoscute, care pot ajuta în îmbunătățirea sănătății și în vreșterea vitațității. [Woodley K., Sotelano M., 2010, p.35]

Beneficiile fizice ale terapiei prin mișcare și dans includ o gamă largă de îmbunătățiri, din pund de vedere la:

mișcări,

echilibru,

forță și la flexibilitate,

tonus muscular,

coordonare,

elasticitate articulară,

condiționarea cardiovasculară,

performanță atletică sporită,

stimulare circulație,

prevenirea rănilor,

longevitate sporită,

dar și la tulburări reumatice, neurologice, spinale, de stres și de respirație. [Woodley K., Sotelano M., 2010, p.35]

După Woodley K., Sotelano M., terapia prin tango argentinian este o tehnică terapeutică care utilizează atât dansul, cât și muzica de tango integrată și / sau combinată cu exerciții speciale ca terapie paliativă sau profilactică pentru a preveni diferite bolil și / sau deficiențe fizice, încadrate de un expert instruit cu abilități speciale într-o anumită metodologie bine definită și livrate corăspunzător fiecărui pacient. [Woodley K., Sotelano M., 2010, p.36]

Datorită combinării acestei muzici particulare, a capacității de creație și improvizație în dansul tango, a tangoului ca exercițiu și a filosofiei în tango, este posibilă aplicarea acestei tehnici:

Pentru a ajuta oamenii să trăiască o viață mai plină de bucurie față cu ei înșiși, ca parte a unei societăți și cu interacțiunile sale într-un cuplu.

Pentru a descoperi și rezolva unele conflicte.

Pentru a crește stima de sine.

Pentru a îmbunătăți imaginea corporală.

Pentru a depăși anxietățile și temerile.

Pentru a îmbunătății relația dintre parteneri.

Pentru a îmbunătăți pozițiile corporale și echilibrul.

Îmbunătățirea capacității aerobice și a coordonării.

Pentru a ajuta la tratamentul unor boli cardiovasculare.

Pentru a ajuta la tratamentul persoanelor care suferă în boala Alzheimer și Parkinson.

Pentru a ajuta la tratamentul depresiei, anxietății și fobiilor sociale.

Pentru a preveni deficiențele fiziologice și a întârzia procesul natural de îmbătrânire.

Pentru a menține un creier sănătos într-un corp sănătos la o vârstă înaintată. [Woodley K., Sotelano M., 2010, p.36-37]

Definiția de bază a terapiei prin tango, după Woodley K., Sotelano M., este: Aplicarea dansului argentinian și muzica sa, ca terapie alternativă sau complementară în îngrijirea paliativă. [Woodley K., Sotelano M., 2010, p.37]

Vorbind despre structura biologică, tangoul îmbunătățește atât mobilitatea, cât și abilitățile fizice, practica sa îmbunătățind mai multe aspecte ale sănătății. De asemenea, dezvoltă funcțiile cognitive superioare, deoarece este necesar să se acorde o atenție sporită și asupra pașilor. [Woodley K., Sotelano M., 2010, p.38]

Prin urmare o să enumerăm câteva aspecte, deasupra cărora tangoul argentinian a demonstrat deja efecte benefice:

Boli cardiovasculare – Tango este un exercițiu de intensitate ușoară până la moderată, similar cu cel recomandat pentru prevenirea bolilor cardiovasculare. Acesta a fost un studiu făcut de un om de știință al Fundației Favaloro (Buenos Aires, Argentina).

Menținerea stării de bine – Chiar dacă scopul este doar întreținerea corpului, Tango este o alternativă. Tamara Di Tella a creat o metodă de exerciții de conștientizare, minte-corp bazate pe anumite caracteristici din Pilates și Tango numite Tangolates sau Tango-Pilates. Combină stabilitatea nucleului Pilates cu concentrarea, coordonarea și mișcarea fluidă a muzicii Tango.

Pentru vârstnici – Tangoul s-a demonstrat că este benefic pentru persoanele în vârstă, deoarece încorporează elemente, care pot fi găsite și în programele standard de reabilitare neurologică: schimbare de greutate înainte, înapoi și lateral; menținerea poziției și a echilibrului pe un singur picior; mers pe o linie dreaptă atât în spate, cât și în față; mărirea lungimii pasului în toate direcțiile; și transformarea într-un spațiu îngust. Un avantaj suplimentar pentru tango este faptul că mișcările sunt efectuate pe muzică, care este cunoscută pentru a facilita desfășurarea activităților ambulatorii. Cercetările recente au arătat că dansul, în special tangoul, poate fi o strategie adecvată și eficientă pentru ameliorarea deficitelor de mobilitate funcțională la persoanele care sunt fragile și în vârstă.

Alzheimer – Tangoul poate, de asemenea, să aibă efecte benefice la pacienții cu boala Alzheimer, care pot participa deja la sesiuni de "terapie de tango" în diferite centre din lume, tocmai pentru că dansul este o activitate fizică, care pune accentul pe coordonarea neuromusculară și care forțează pacientul să-și folosească memoria pentru memorizarea și redarea pașilor de dans.

Depresie – Cercetările din Australia sugerează că tangoul poate ajuta oamenii să lupte împotriva depresiilor. Un cercetător al Universității din New England a efectuat un proces pentru a vedea dacă concentrarea pe pașii de dans ține departe gândurile negative. Psihologii îl folosesc pentru a încerca să ajute oamenii să lupte împotriva gândurilor negative și să vadă situațiile mai pozitiv.

Parkinson – După cum am menționat mai sus, o cercetare a arătat că dansul, în special tangoul, poate fi o strategie adecvată și eficientă pentru ameliorarea deficitelor de mobilitate funcțională la persoanele care sunt fragile și în vârstă. Persoanele cu boala Parkinson prezintă o scădere majoră a mobilității funcționale, care poate fi chiar mai pronunțată decât cele cu care se confruntă persoanele în vârstă fără boala Parkinson. Studiul principal de a investiga sistematic și de a compara efectele exercitării dansului și a forței / flexibilității asupra mobilității funcționale la persoanele cu boală Parkinson a fost făcut la Universitatea Washington, St. Louis, SUA, în 2007. Sa demonstrat fezabilitatea mișcării tango pentru persoanele cu boala Parkinson.

Sindromul Down și copiii cu nevoi speciale – Pentru sindromul Down și copiilor cu handicap putem observa un răspuns motor clar la ritmuri. Reglajul unuia dintre acești copii este prin adaptarea senzorială și motrică la diferitele tipuri de ritm și urmărind procesul de evoluție, când sunt capabili să treacă de la ritm spre melodie, care este o mare evoluție. Muzica de tango cu ritmurile și melodiile sale particulare ajută la această reabilitare, și de asemenea, procesul de învățare a pașilor și cifrelor cu un partener este o provocare majoră, dar plăcută. Ritmul puternic îi poate da un sentiment de identitate, de a se simți bine și de a crea dansuri mai blânde și mai armonioase. Grupul de dans al asociației AMAR din Argentina susține că persoanele care suferă de sindrom Down, dar practică tango, pot fi absolut declarați ca și dansatori de tango.

Relații – Federico Trossero (psihiatru argentinian, autor al cărții "Tango Terapia") afirmă că tangoul este o resursă comunicantă care ne permite să diagnosticăm situații și momente prin semne și expresii ale corpului. Poate ajuta oamenii să trăiască o viață mai bună, împreună cu lumea lor interioară, ca un cuplu în societate.

Dezvoltare personală – Tangoul de asemenea este aplicat în terapiile de dezvoltare personală și de creștere de sine. În Argentina, Monica Peri și Ignacio Lavalle Cobo au dezvoltat o tehnică numită Psicotango, care combină beneficiile tangoului: un dans care accentuează conexiune fizică, cu psihologia umană și prin aceste două aspecte explorează modurile în care se exprimă corpurile noastre în mișcare. [Woodley K., Sotelano M., 2010, p.38-43]

Deasemenea, Karen Woodley și Martin Sotelano afirmă, că terapia prin tangoul argentinian poate să fie abordată, atât de studenți cât și de terapeuți din diverse domenii. Cum ar fi:

terapii artistice,

meloterapie,

terapie prin dans și mișcare,

psihoterapie,

consiliere,

kinetoterapie,

și multe alte profesii din cadrul de sănătate și asistență socială. [Woodley K., Sotelano M., 2010, p.8]

Dr. Federico Trossero, afirmă, că terapia prin tangoul argentinia este un sistem integrat de elemente tipice pentru tango – adică dansul, poezia și muzica, cultura, filozofia, codurile și simbolismele – care, pe baza promovării experiențelor motivaționale, ne apropie de cunoașterea psihic profund, care permite elaborarea de diagnostice, terapeutice și de cercetare. [Trossero F., 2010, p.21]

I.4. DE CE TANGO?

Tangoul poate fi dansat atât în îmbrățișarea închisă cât și în cea deschisă, sau în "poziție de practică" – în care partenerul susține brațele partenerei simetric. Lucrul în perechi de acest fel crește major încrederea și echilibrul. Tangoul poate ajuta pe cei care întâmpină dificultăți de mers în condiții cu dublă sarcină, deoarece partenerii sunt preocupați atât de executarea unei succesiuni simple de pași în timp ce trebuie să se coordoneze și cu muzica: liderul marcând pașii și partenera urmărind mărcile partenerului. Deasemenea tangoul ajută și la atenuerea problemelor de panică, la înghețarea în timpul întoarcerilor și alte tulburări de mers, cum ar fi teama de a cădea. [Woodley K., Sotelano M., 2010, p.125]

Tangoul este excepțional de bun pentru echilibru – în primul rând pentru că tangoul în esență este un dans care se bazează pe mers în cuplu. Asta înseamnă că două picioare permanent sunt pe podea în orice moment al dansului. Unul este al liderului, iar celălat este al partenerei. În esență, atunci când cineva se află în îmbrățișare de dans cu un partener, patru picioare susțin stabilitatea, în loc de două. Cu toate acestea, pe măsură ce progresează dansatorii, cuplurile sunt încurajate să danseze împreună fără de a mai folosi partenerul pentru sprijin. [Woodley K., Sotelano M., 2010, p.125]

Plimbarea singur implică trecerea de la un picior la altul. Există trei evenimente cruciale implicate în acest proces: instigarea avansării – trecerea unui picior peste celălalt – cu presiune asupra unui șold – și aterizare pe celălalt picior – transferând presiunea pe celălalt șold. Tango încurajează dansatorii să execute o presiune majoră în șold atunci când merg în timpul dansului. Permițând șoldului să se deplaseze în timp ce transferă greutatea fără a cauza instabilitate. [Woodley K., Sotelano M., 2010, p.125-126]

Există trei posibilități de a se deplasa de pe un picior pe altul – sau chiar de a reveni la piciorul inițial. Se poate merge înainte, în spate sau în lateral. Tangoul se bazează pe aceste trei direcții și pe transferul simplu de greutate de pe un picior pe altul, pe loc. La orele de tango, exercițiile preliminare îi vor încuraja pe participanți la început să treacă prin aceste acțiuni fără parteneri, dezvoltând o "axă" bună – adică o abilitate de a menține echilibrul, prin colectarea picioarelor (un picior fără greutate se colectează pe lângă piciorul cu greutate pe el) după pasul față, spate, lateral sau se întoarce înapoi pe piciorul care inițiază pasul. Astfel de exerciții se pot face și mai târziu, după caz, odată ce a fost atins un a echilibrul corăspunzător, cu suficientă rezistență și forță la șold, genunchi și gleznă. [Woodley K., Sotelano M., 2010, p.126]

A doua componentă esențială a tangoului este pivotul, o rotație pe pingeaua piciorului realizată prin ridicarea călcâiului, și finalizată prin așezarea călcâiului pe sol. Teama de a face această acțiune sau, într-adevăr, incapacitatea funcțională de a realiza, duce la o blocare mintală la rândul său și este o cauză esențială a căderilor. Participanții la aceste lecții special dedicate pentru îmbunătățirea echilibrului sunt evaluați în ceea ce privește capacitatea de pivotare și, sunt instruite prin exemple și exerciții cum să efectueze această acțiune fără să-și mai piardă axa sau echilibrul în momentul pivotării. [Woodley K., Sotelano M., 2010, p.126]

Plimbarea este o activitate condiționată care necesită o serie de coordonări musculare complexe. Cu toate acestea, abilitatea noastră de a merge într-un mod echilibrat, în mod sigur poate fi îmbunătățită pe măsură ce ne apropiem de rădăcinile sale naturale în răspunsul necondiționat de la care a evoluat. Tangoul încurajează coordonarea transversală între partea superioară dreaptă și partea inferioară stângă a corpului, și invers partea superioară stângă și partea inferioară dreaptă. Deasemenea, coordonarea transversală are implicații majore pentru autism și sindromul Asperger, dispraxia și dislexia. [Woodley K., Sotelano M., 2010, p.126]

Prin încurajarea coordonării transversale, tangoul dezvoltă capacitatea de a menține "cel mai stabil centru de greutate" – pentru care dansatorii sunt încurajați să coordoneze rotația nervurilor încrucișate în timpul mersul, menținând astfel și o legătură coerentă și armonică cu partenerul. [Woodley K., Sotelano M., 2010, p.127]

În plus, tangoul poate ajuta și pe cei care suferă de demență, deoarece participanții sunt încurajați să memoreze secvențele coregrafice scurte, cunoscute sub numele de figuri. Aceasta încurajează stimularea memoriei legate de acțiunea fizică, care poate fi mai eficientă decât exercițiile de memorie care se fac pur și simplu în cap. [Woodley K., Sotelano M., 2010, p.127]

I.5. OBIECTIVELE TERAPIEI PRIN TANGO

Dr. Federico Trossero a inițiat orezentarea obiectivelor terapiei prin tango cu un citat, care spunea: "Cunoaște-te" a spus oracolul lui Delphi, în Grecia antică. Și aceasta a fost întotdeauna fundația și obiectivul psihoterapiei și principala modalitate de a accesa transformarea și dezvoltarea personală.

Dacă nu ne cunoaștem, nu putem să ne schimbăm. "Cunoaște-ți dușmanul, dacă vrei să-l învingi". Și, într-adevăr, dacă nu știm despre conflictele și rezistențele noastre, nu putem lupta împotriva lor. [Trossero F., 2010, p.35]

Din acest motiv, în cazul specific al terapiei prin tango, se stabilesc următoarele obiective:

Ajutarea persoanelor să devină conștienți de emoțiile lor, să-și expună afecțiunile ascunse și să trăiască mai bine, atât din conexiunea intimă cu lumea interioară (descoperind propria lor identitate), cât și în cuplu sau în societate (promovând funcții de legătură) .

Vizualizarea și rezolvarea conflictelor evidente sau latente. Socializarea, pentru a depăși fobiile sociale, timiditatea, frica de expunerea publicului.

Îmbunătățirea relațiilor în cupluri și modul în care se interacționează.

Îmbunătățirea pozițiilor anormale și mișcărilor rigide, lipsa spontaneității, echilibrul și aliniamentului corporal.

Stabilirea noilor forme de reflecție și comunicare cu sine și cu alții.

Depășirea predominanțelor stereotipurilor care limitează dezvoltarea personală.

Îmbunătățirea stimei de sine. Optimizarea imaginei corporale.

Realizarea extinderii personalității și a limitelor în acțiunii. [Trossero F., 2010, p.35-36]

I.6. SIMULATORUL DE CONDIȚII ”ERGOSIM”

Simulatorul de condiții ”ERGOSIM”, a fost conceput și realizat mai mult de 15 ani de un grup de oameni de știință din C.C.P.S. Iar de-a lungul anilor, pregătirea pe acest simulator, alături de pregătirile fizice tradiționale, a dus la rezultate remarcabile mulți sportivi de perforanță.

Aparatul a fost în permanență îmbunătățit și adaptat cerințelor actuale ale performanței sportive, astfel ajutând sportivii în creșterea performanțelor cu o pregătire specifică sportului practicat, ținând cont de caracteristicile acestuia. Prin urmare, și metodele de pregătire au evoluat cpe baza experiențelor acumulate în utilizarea ”ERGOSIM”-ului, concomitent cu evoluția instalației și a soft-ului. [2019, https://mariananu.wordpress.com/psihologie/activitatea-motrica-si-personalitatea/mecanismele-autocontrolului-in-efectuarea-actiunii/biomotrie/biomecanica/ergosim/ ]

Cercetătorii afirmă, că ”energia de relații poate fi, în trei sisteme diferite, de natură:

timpului disponibil pentru relație,

fluxurilor energetice necesare funcționării sistemului,

informației schimbate pentru asigurarea coerenței întregului și stabilității părților sale componente.”

[2019, https://mariananu.wordpress.com/psihologie/activitatea-motrica-si-personalitatea/mecanismele-autocontrolului-in-efectuarea-actiunii/biomotrie/biomecanica/ergosim/ ]

Sportul se bazează pe un sistem ierarhizat împărțit în subsisteme funcționale diverse și nivele în care maximalizarea performanței umane presupune o relație de reglaj-autoreglaj. [2019, https://mariananu.wordpress.com/psihologie/activitatea-motrica-si-personalitatea/mecanismele-autocontrolului-in-efectuarea-actiunii/biomotrie/biomecanica/ergosim/ ]

Creșterea echilibrului fizic cu sau fără analiza vizuală presupune o foarte bună coordonare motrică în executarea unor mișcări complexe. Platformele de forță sunt cele utilizate ca mijloace tehnice în cercetarea și evaluarea aptitudinilor de echilibru, deoarece permit vizualizarea și înregistrarea traiectoriei proiecției centrului de presiune a subiectului. Parametrii de măsurare se pot compune din număr de puncte/ frecvență de înregistrare, arie, lungime desfățurată etc. Cel mai cunoscul protocol de examinare a impactului vizual asupra mecanismelor de echilibru îl reprezintă testul Romberg, care se bazează pe analiza subiectului în poziție stând nemișcat cu picioarele apropiate, în două situații: cu ochii închiși și cu ochii deschiși. Măsurarea se face cu ajutorul unei platforme de fortă iar stabilitatea se analizează în urma deplasării prin calcularea abaterii medii pătratice a deplasării, respectiv a lungimii totale a traiectoriei parcurse de proiecția centrului de presiune. [2019, https://mariananu.wordpress.com/psihologie/activitatea-motrica-si-personalitatea/mecanismele-autocontrolului-in-efectuarea-actiunii/biomotrie/biomecanica/ergosim/ ]

Se pot folosi o serie de alte teste specializate destinate studiului mecanismelor posturale în diferite situații speciale ca: recuperarea funcției de echilibru (Polowski, W. – 1993), evoluția mecanismelor posturale în funcție de vârstă (Martin), studiul reechilibrării în regim dinamic patologia funcției de echilibru etc. [2019, https://mariananu.wordpress.com/psihologie/activitatea-motrica-si-personalitatea/mecanismele-autocontrolului-in-efectuarea-actiunii/biomotrie/biomecanica/ergosim/ ]

Literatura de specialitate explică faptul că necesitățile de interacție a subiectului cu mediul înconjurător fac ca răspunsurile posturale automate să fie dependente de context. Procesul de control postural pare să reprezinte doar un răspuns bazat pe un set de acțiuni reflexe dar nici complet aleatoriu. [2019, https://mariananu.wordpress.com/psihologie/activitatea-motrica-si-personalitatea/mecanismele-autocontrolului-in-efectuarea-actiunii/biomotrie/biomecanica/ergosim/ ]

Astfel controlul poturii este o capacitate adaptivă a sistemului neuromotor, dependentă de integrarea inputurilor proprioreceptive cu cele din mediu. Inițial s-a presupus că după o perioadă de adaptare se realizeză echilibrarea și din acel moment abaterile de la medii sunt aleatorii. Prin metodele mecanicii statice, s-a demonstrat că deplasarea centrului de presiune poate fii interpretată ca o „mișcare bowniană” fracționată evidențiată prin cel puțin două mecanisme de control, unul pe termen scurt și altul pe termen lung. Cele două mecanisme diferă prin diferite scheme de reglare, cel pe temen scurt în buclă închisă, iar cel pe termen lung în buclă închisă. [2019, https://mariananu.wordpress.com/psihologie/activitatea-motrica-si-personalitatea/mecanismele-autocontrolului-in-efectuarea-actiunii/biomotrie/biomecanica/ergosim/ ]

Analizele matematice ale traiectoriei centrului de presiune înregistrate au sugerat existența unui grad de determinins în funcționarea sitemului de control al posturii, acesta fiind considerat stohastic din punct de vederea practic. [2019, https://mariananu.wordpress.com/psihologie/activitatea-motrica-si-personalitatea/mecanismele-autocontrolului-in-efectuarea-actiunii/biomotrie/biomecanica/ergosim/ ]

I.7. BIOMECANICA POZIȚIEI ORTOSTATICE ÎN PARALELĂ CU POZIȚIA CORPORALĂ DE TANGO ARGENTINIAN

Postura și locomoția umană este capacitatea corpului uman de a menține poziția corporală bipedă în echilibru și de a deplasa independent segmentele sale, sau întregul corp. Așadar, aceste două funcții sunt inseparabile, și se cindiționează reciproc, încât ori ce mișcare corporală pornește de la o postură armonioasă, și ori ce postură se menține sau se se schimbă printr-o mișcare bine coordonată.

Termenul de ”poziție” indică o anumită orientare și amplasare a corpului în spațiu, fie în clinostatism sau ortostatism. [Nechita, 2016, p.65]

Există în organismul uman un lanț de mușchi posteriori, denumiți muschi ai staticii, poli-articulari, care asigură echilubrul omului în poziția ortostatică înlănțuindu-se de la degetele de la picioare până la occipital. Aceștia asigurând prin tensiunea lor fibro-elastică și prin tonusol lor coaptarea diverselor segmente ale corpului și echilibrul corporal. [Șerbescu, 2016, p.33, https://fefsoradea.ro/fisiere/cadre/1_Kt_def_fizice_Biomecanica_coloanei_vertebrale.pdf ]

Din punct de vedere schematic, sistemele musculare posterioare ale trunchiului putem încadra în două grupe mari:

”Musculatura transversospinală situată în unghiul diedru dintre apofiza transversă și cea sinpoasă formată din mușchii semispinali, multifizi și rotatori, alcătuiți din 11 perechi de mici mușchi mai bine reprezentați toracic.

Mușchii erectori, situați în partea inferioară a trunchiului, care se continuă cu trei sisteme musculare și anume: sistemul ilicostal, sistemul musculaturii lungi (longissimus) și sistemul mușchilor spinali (spinalis). [Șerbescu, 2016, p.58, https://fefsoradea.ro/fisiere/cadre/1_Kt_def_fizice_Biomecanica_coloanei_vertebrale.pdf ]

În primul rând ca și stabilizatori ai coloanei vertebrale în postura ortostatică, care acționează în primul rând sunt mușchii cefei și ai trunchiului. Aceste două grupe musculare sunt cei care realizează controlul dinamic împotriva forței gravitaționale în acele situații, atunci când greutatea diferitelor segmente ale corpului ies în afara poligonului de susținere, și necesită reechilibrarea întregului corp. [Șerbescu, 2016, p.34, https://fefsoradea.ro/fisiere/cadre/1_Kt_def_fizice_Biomecanica_coloanei_vertebrale.pdf ]

De exemplu, capul are tendința de a cădea spre înainte, deoarece centrul său de greutate este situat mult înaintea punctului de sprijin pe coloana verterală, dar totuți este susținut prin acțiunea mușchilor cefei. [Șerbescu, 2016, p.35, https://fefsoradea.ro/fisiere/cadre/1_Kt_def_fizice_Biomecanica_coloanei_vertebrale.pdf ]

Cum și trunchiul are tendința de a se flecta spre înainte, datorită propriei greutăți la care se adaugă și greutatea capului, dar această tendință este neutralizată prin contracția mușchilor (șanțurilor) paravertebrali.

Centrul general de masă al trunchiului este situat anterior vertebrei L1. [Șerbescu, 2016, p.36, https://fefsoradea.ro/fisiere/cadre/1_Kt_def_fizice_Biomecanica_coloanei_vertebrale.pdf ]

Bazinul, mai putem chema și cheia atitudinii corecte a corpului, deoarece trecerea de la trunchi la membrele inferioare se realizează prin intermediul centurii pelviene, care dacă se înclină spre înainte, poate accentua curbura lombară, și prin urmare trunchiul poate avea uneori tendința să cadă înainte. Dar această tendință se poate neutraliza prin contracția drepților abdominali, care sunt singurii mușchi anteriori ai trunchiului ce pot fi denumiți ca și mușchi posturali. Deasemenea drepții abdominali au o acțiune sinergică cu gluteul mare, care realizează extensia bazinului pe membrele inferioare, determinând atât reechilibrarea și stabilizarea poziției bazinului, cât și întregului corp în spațiu. [Șerbescu, 2016, p.38, https://fefsoradea.ro/fisiere/cadre/1_Kt_def_fizice_Biomecanica_coloanei_vertebrale.pdf ]

Deasemenea, pentru una dintre cele mai esențiale mișcări din tangoui argentinian, pentru mișcarea de spirala a trunchiului (sau întoarcerea trunchiului spre stânga și spre dreapta), putem enumera un lanți de muschi și ligamente posteriori și anteriori, de la regiunea cervicală până la tălpi, și înapoi până la occipital, care sub forma unui lanț spiralat continuu în ordinea următoare, sunt responsabili pentru această mișcare specifică tangoului argentinian:

Splenius capitis,

Splenius cervicis,

Rhomboids,

Serratus anterior,

External oblique,

Internal oblique,

Tensor fascia latae,

Tibialis anterior,

Peroneus longus tendon,

Peroneus longus,

Biceps femoris,

Sacrotuberous ligament,

Erector spinae,

Occipital ridge. [2019, https://spiralstabilization.co.uk/muscle-chains/ ]

În cadrul tangoului argentinian putem enumera patru tipuri de poziții corporale, pe care argentinienii o numesc ”abrazo” sau îmbrășare:

poziție / îmbrățișare de dans deschis (distanță între parteneri),

poziție / îmbrățișare de dans închis (contact piept pe piept),

poziție / îmbrățișare de practică deschis (distanță între parteneri),

poziție / îmbrățișare de practică închis (contact piept pe piept).

Îmbrățișările de dans semnificând o poziție corporală asimetrică (o parte deschisă și o parte închisă), iar îmbrățișările de practică semnificând o poziție corporală simetrică, unde ambele părți sunt închise.

În poziția închisă (indiferent dacă este de dans sau de practică), contactul piept pe piept între dansatori se va realiza la nivelul toracelor, la primul punct de contact. Însă din motive de asimetrie și de disconfort, dansatorii se vor așeza ușor decalați și creând un mic ”V” între parteneri, cu dorința de a menține capul pe linia coloanei verticale. Așadar, partea închisă va însemna jumătatea dreaptă a corpului celui care conduce și în oglindă jumătatea stângă a corpului celui care urmează; iar partea deschisă va însemna jumătatea stângă a corpului celui care conduce și în oglindă jumătatea dreaptă a corpului celui care urmează. Din punct de vedere valoric, poziția de dans în ”V” poate să varieze în funție de stil de dans și constituție corporală de la aproape paralel pânp la 45° sau chiar un pic mai mult.

Doarece, în lumea tangoului argentinian, poziția cea mai utilizată fiind îmbrățișarea închisă, prin urmare vor fi descrise valoric unghiurile corporale, măsurate cu ajutorul unui ”GONIOMETRU”. Trebuie menționat că aceste valori sunt doar estimative, semnificând și reprezentând o poziție ideală de tango. Însă fiecare poziție de dans poate suferi abateri și modificări, de la un dansator la altul, din motive de constituție corporală, de stil de dans și de limitări biomecanice.

În poziția închisă de tango argentinian, menținând poziția ortostatică, corpul este ușor înclinat spre înainte din articulația gleznelor, la 80° bărbați, și la 135° la femei (pe toc de 8,5 cm).

”Orice situație în care centrul de greutate al corpului este translat înainte va determina creșterea activității erectori trunchiului. Deoarece în timpul ortostatismului linia de gravitație se află în interiorul zonei toracice, musculatura posterioară din această zonă se află în permanentă activitate (nu și cea lombară).” [Șerbescu, 2016, p.62, https://fefsoradea.ro/fisiere/cadre/1_Kt_def_fizice_Biomecanica_coloanei_vertebrale.pdf ]

Dar din păcate, în realitate, la nivel de dansatori sociali, marea majoritate a dansatorilor dansează cu musculatura diaferagmei relaxat (deschis), care prin urmare rezultă proiectarea pieptului (cutiei toracice) spre înainte concomitent cu tensiunea și suprasolicitarea musculaturii lombare, care în majotiratea situațiilor duce la creșterea curburii lombare, la hiperlordoză lobară.

Iar pe termen lung, această postură greșită poate rezulta dureri lombare majore, lordoză lombară, dureri și în zona cervicală și toracală, iar în cazun dansatoarelor pe tocuri pot apărea și dureri articulare la articulațiile membrelor inferioare (șold, genunchi, glezne).

Pentru menținerea frontalității se poate adjusta din mișcări de rotiri ale capului spre stânga sau spre dreapta (în funcție de stil); estimativ 10-15° spre stânga la el și la ea 50° spre dreapta sau 20° spre stânga.

Poziția membrelos superioare la el (leader), în poziție închisă de dans:

Abducția brațului stâng: 75°,

Abducția brațului drept: 80°,

Anteducția brațului stâng: 165°,

Anteducția brațului drept: 155°,

Rotația internă a brațului stâng: 55°,

Rotația internă a brațului drept: 90°,

Flexia cotului stâng: 90°,

Flexia cotului drept: 100°,

Ambele mâini în prono-supinație.

Degetele de la mâna stângă în flexie.

Degetele de la mâna dreaptă în extensie.

Poziția mebrelor superioare la ea (follower), în poziție închisă de dans:

Abducția brațului stâng: 80°,

Abducția brațului drept: 70°,

Anteducția brațului stâng: 170°,

Anteducția brațului drept: 160°,

Rotația internă a brațului stâng: 90°,

Rotația internă a brațului drept: 50°,

Flexia cotului stâng: 80°,

Flexia cotului drept: 95°,

Mâna stângă în prono-supinație.

Mâna dreaptă în pronație de 180°.

Degetele de la mâna stângă în extensie.

Degetele de la mâna dreaptă în flexie.

În poziția deschisă de dans toate aceste valori sunt accentuate concomitent cu mărirea distanței dintre dansatori.

Iar în ambele poziții de practică (fie deschis, fie închis), valorile sunt egale pe ambele părți (partea stângă cu partea dreaptă atât la ea, cât și la el), comform valorilor înregistrate de pe partea închisă a îmbrățișării / poziției de dans.

I.8. CONDIȚIONAREA CONCEPTELOR DE TRUP ȘI MINTE

Condiționarea dansatorului atât ca atlet, cât și ca artist, este o provocare de ”minte-corp”.

Pentru a avea loc de o condiționare de succes, este esențială atât forța, imaginația și echilibrul mintal, cât și flexibilitatea, alinierea, armonia și estetica corporală, care împreună ca și un tot unitar formează imaginea completă despre sine. Dacă dansatorii au capacitatea de a corecta ciclurile mișcărilor și secvențelor greșite de dans din punct de vedere biomecanic, și să-i îmbunătățească doar pe cele corecte, nu numai că pot deveni mai buni atât din punct de vedere tehnic, cât și din punct de verede artistic; dar pot să reducă și riscurile de accidentări (prin supraîncărcări musculare, ligamentare și osoase) și supraantrenarea, forțând limitele psihice și fizice ale organismului uman. [Franklin E., 2018, p.1]

Pentru a realiza cele mai mari beneficii în cariera de dans și pentru a stabili un drum clar din punct de vedere a antrenamentelor, trebuie urmăriți câteva reguli generale de condiționare:

Modalități mai bune de a executa mișcări familiare, prin îmbunătățirea simțurilor și prin conștientizarea aliniamentelor corporale, catât pentru întreținerea mișcărilor, cât și pentru explorarea în mod constant modalități noi de îmbunătățire a tehnicii; evitând pierderea timpului, practicând obiceiuri vechi, care ulterior vor crea bariere mari în dezvoltare creativității.

Capacitatea de a utiliza imaginația și de a practica mental, prin vizualizarea și prin simțirea ideilor noi în propriul corp (o imagine, o poziție, o mișcare sau o secvență nouă), atât în timpul antrenamentelor, cât și acasă, pe stradă sau ori unde, când inspirația vine cu ceva nou. Concepția de a imagina o mișcare sau o secvență înainte de culcare, poate preocupa atât de mult gândurile, încât și în timpul somnului creierul va continua să lucreze la idee, și va construi informații noi în corp până a doua zi.

Solicitarea ajutorul unui profesor cu experiență de dans, prin alegerea unui maestru care știe nu numai să danseze, dar știe și cum să ajute pe alții să danseze cu mau multă ușurință, adaptând mișcările și secvențele la fiecare individ aparte.

Trebuie observate tiparele de gândire în dans și este esențială o gândire pozitivă, deoarece gândurile susțin obiectivele de dansator. Trebuie evitate temerile și barierele interne, pentru că astfel de gânduri rezultă numai eșecuri. Mai degrabă, trebuie folosite imagini pozitive și senzații cât mai reale, referitoare la modul de ”Unde am dorii să ajungem cu cariera, și cum am dorii să dansăm?”, combinate cu așteptări și emoții pozitive. Iar profesorii calificați și competenți pot ajuta în realizarea acestor dileme de artiști. Trebuie acumulată cea mai bună energie mentală și fizică în realizarea imaginațiilor în realitate ca dansator și urmărind merelu progresurile.

Creșterea flexibilității într-un mod echilibrat. Încercarea de a obține o flexibilitate mare într-un timp scurt, poate rezulta atât leziuni musculare și articulare majore, cât și accidentări grave. Prin urmare, trebuie realizate diferite modalitâți și tehnici de întindere pentru îmbunătățirea flexibilității corporale și executarea corectă a mișcărilor.

Trebuie efectuate rutine bine structurate de antrenament pentru îmbunătățirea forței musculare, care antrenează mușchii atât în mișcări de echilibru, cât și în dans. Formarea de rezistență deasemenea este o parte importantă a instruirii de dans; pentru care deasemenea trebuie efectuate exercițiile specifice de dans. Din nou trebuie menționat, că imaginația este un instrument esențial pentru îmbunătățirea forței musculare. Cercetătorii au demonstrat că simpla imaginare a mișcării – chiar și fără a se realiza efectiv dansul – poate îmbunătăți major forța musculară.

Îmbunătățirea aliniamentelor corporale fără a tensiune musculă, care semnifică abilitățile corporale de conștientizare, aliniere și flexibilitate. Iar acesta se poate obține prin descoperirea modalităților în care îmbunătățirea aliniamentelor permit utilizarea maximă a flexibilității și a potențialului de echilibru, concomitent cu relaxarea tuturor grupelor musculare. Un instrument important în obținerea acestor obiective, este auto-vizualizarea axei centrale, care este o linie verticală, creată atunci când se conștientzează planul sagital median și planul frontal median care împarte corpul. Planul median împarte corpul exact în două jumătăți egale. Planul median sagital împarte corpul egal într-o parte dreaptă și într-o parte stângă; acesta trecând prin vârful nasului, procesele spinoase, osul pubian și coccis. Planul frontal median împarte corpul într-o parte egală față și spate și trece prin mijlocul urechii, partea superioară a umărului, trohanterul mare, genunchiul și în fața gleznei. [Franklin E., 2018, p.1-2]

I.9. KINETOPROFILAXIE: DEFINIȚIE, OBIECT, SCOP, CLASIFICARE, KINETOPROFILAXIA – RAMURĂ A KINETOTERAPIEI; CORELAȚII ÎNTRE ORGANISM UMAN VĂZUT CA SISTEM ȘI IMPORTANȚA KINETOPROFILAXIEI

”Kinetoprofilaxia, după Sbenghe, este aplicarea exercițiilor aerobice pe principiile științei antrenamentului medical.” [Marcu V., Dan M., 2010, p.288]

Obiectivele kinetoprofilaxiei după Vasile Marcu și Mirela Dan, sunt următoarele:

– acumularea cunoștințelor științifice, în vederea utilizării de metode și mijloace specifice kinetoterapiei aplicabile tuturor particularităților cazului pacientului;

– capacitatea de a selecta cele mai potrivite metode și mijloace kinetice pentru copii, femei gravide și persoane de vârsta a III-a;

– capacitatea de a realiza programe kinetice corecte și complete pentru orice categorie de oameni. [Marcu V., Dan M., 2010, p.287]

Clasificarea kinetoprofilaxiei după Vasile Marcu și Mirela Dan, sunt următoarele:

– Profilaxie primară (gradul I.): se adresează omului sănătos, pentru a-l feri de boli, cu rol de întreținere;

– Profilaxie secundară (gradul II.): se adresează omului vârstnic pentru a-l feri de agravarea bolii;

– Profilaxie terțială (gradul III.): se adresează omului bolnav, pentru a-l feri de agravarea bolii sau pentru a depista apariția altor boli. [Marcu V., Dan M., 2010, p.288]

Numeroase cercetări științifice au dovedit că o viață sedentară, fără activitate fizică regulată pe termen lung duce la numeroase deficiențe fizice cardiovasculare, locomotorii și afecțiuni cronice majore. În această privință, kinetoterapia și kinetoprofilaxia poate fi unul dintre cele mai benefice mijloace de recuperare și de întreținere pentru majoritatea bolilor acute, subacute și cronice, și deasemenea de prevenție, pentru oamenii sănătoși, care nu prezintă nici o afecțiune sau defiziență instalată, sau pentru persoanele cu diverse tendințe de atitudini vicioase și deficite, în favoarea îmbunătățirii capacitatății funcționale și în creșterea calitatății de viață. În majoritatea situațiilor posibile, o recuperare kinetoterapeutică este mult mai benefică, față de orice intervenție chirurgicală, când activitatea fizică este utilizată cu scop preventiv în apariția unei deficiențe fizice posturale sau cardiovasculare, boli sau handicap, decât corectarea ori anihilarea unora deja instalate prin intervenții chirurgicale sau mecanice.

Pentru crearea unei program kinetorerapeutic sau kinetoprofilactic corespunzător personalizat fiecărui pacient, kinetoterapeutul trebuie să dobândească cunoștințele teoretice necesare și particularitățile pacienților,pe care ulterior să aplica în diferite exerciții specifice de recuperare ținând cont de obiectivele recuperării, de metodele specifice terapeutice și de mijloacele alese în scop terapeutic sau profilactic, adaptate și individualizate pe patologia fiecărui pacient în parte. Particularitățile pacienților pot varia în funcție de sex, vârstă, patologie și personalitatea, detalii importante care pot influența major procesul de întreținere sau de recuperare. [Marcu V., Dan M., 2010, p.287]

Sănătatea optimă și ideală reprezintă o stare de bine, implicând unui stil de viată sănătos prin alimentație corăspunzătoare și prin mișcare regulată. În zilele noastre moderne și agitate influențele externe (fast-food, diverse vicii, suprasolicitare la locul servici, stresul etc.) reprezintă un obstacol greu de depășit, deoarece omul modern este obligat să mențină un autocontrol permanent pentru a se autoapăra de aceste tentații și vicii negative, cum ar fi: consumul exagerat de sare și zahăr, stresul, consumul de alcool, țigări, droguri, mâncare bogată în calorii tip fast-food, fără nutrienți și minerale necesare pentru organism. Pe lângă toate aceste dificultăți enumerate, cea mai gravă problemă este introducerea în programul zilnic unui timp minimal pentru o activitate fizică regulată (kinetoterapie, înot, dans, ciclism, etc.), lucru ce se poate îndeplinii dificil în viața modernă, haotică și agitată. [Marcu V., Dan M., 2010, p.288]

Numeroase cercetări științifice au demonstrat că activitatea fizică regulată contribuie atât la profilaxia primară, cât și la cea secundară în numeroase bolile cronice:

boli cardio-vasculare,

diabet,

cancer,

obezitate,

osteoporoză,

depresie,

demență,

Alzheimer și Parkinson,

moarte prematură.

Relația între activitatea fizică și starea de sănătate este una foarte strânsă și importantă, deoarece riscul de îmbolnăvire la persoanele care practică sport regulat este mai scăzut, pe când la alții apariția diferitelor boli și deficiențe este una constantă. Prin urmare cele mai mari progrese și salturi din punct de vedere al sănătății și îmbunătățirii stării de sănătate se înregistrează la persoanele care trec de la o viață sedentară la o viață activă regulată, sănătoasă și echilibrată.

În concluzie, Vasile Marcu și Mirela Dan afirmă că, kinetoprofilaxia trebuie să se adreseze tuturor particularităților de vârstă, deoarece riscul de îmbolnăvire există de la naștere și este prezent pe tot parcursul vieții. [Marcu V., Dan M., 2010, p.288]

I.10. EVALUAREA CONDIȚIEI FIZICE ȘI RAPORTAREA EI LA STAREA DE SĂNĂTATE

Vasile Marcu și Mirela Dan afirmă că, realizarea și inițierea unui program de recuperare kinetoterapeutică sunt anticipate de o serie largă de evaluări și analize medicale pentru toți pacienții, indiferent de vârste și de simptomele prezente, sau de cazurile în care aceștia sunt asimptomatici. Evaluarea constă în:

– anamneza, care conține atât antecedentele heredocolaterale, cât și obiceiurile vicioase legate de sănătate, cum ar fi: fumatul, consumul de alcool, alimentația necorăspunzătoare (tip fast-food), lipsa exercițiului fizic, etc. Se vor lua în considerare în special zonele problematice, cu afecțiuni dureroase și deformații anatomice, dacă pacientul acuză astfel de simptome;

– examinarea clinică, axată în principal pe tulburările cardio-pulmonare și alte afecțiuni similare care ulterior pot duce la contraindicații de efort fizic pentru pacienți. De asemenea aici se pot încadra și examinările articulare și cele musculare;

– electrocardiograma (EKG);

– stabilirea valorilor tensiunii arteriale sistolice și diastolice în repaus;

– analiza sângelui, pentru determinarea nivelului glicemiei, colesterolului și trigliceridelor;

– examinarea capacității aerobe cu ajutorul monitorizării EKG-ului. [Marcu V., Dan M., 2010, p.289]

Obiectivele evaluării condiției fizice, după Marcu V. și Dan M., la copii, adulți și vârstnici, vizează:

– un diagnostic al unor boli sau deficiențe deja existente sau instalate,

– capacitatea funcțională cardio-vasculară,

– masa corporală (IMC),

– grosimea țesutului adipos,

– flexibilitatea musculară și cea articulară,

– forța musculară,

– capacitatea funcțională metabolică.

Pe lângă toate aceste testări și evaluări de bază se mai pot adăuga și altele, cum ar fi adaptarea organismului la antrenamentul de condiție fizică, care pot ajuta la stabilirea celor mai potrivite metode și mijloace kinetoterapeutice sau de kinetoprofilaxie în favoarea îmbunătățirii stării de sănătate a pacientului, aducând un plus în motivația și randamentul acestuia. [Marcu D., Dan M., 2010, p.289]

În vederea evaluării condiției fizice cu privire la starea de sănătate există numeroase modalități și protocoale bine determinate de diferite grupuri și instituții de cercetări (cum ar fi, de exemplu: Colegiul American de Medicină Sportivă sau Societatea Canadiană pentru Fiziologia Exercițiilor Fizice). Aceste evaluări sunt realizare astfel încât, atașat evaluării de bază a condiției fizice raportată la sănătate, să fie incluse și evaluarea compoziției corporale, condiția cardio-vasculară și pe cea musculo-scheletară, formând un ansamblu complex și unitar de informații.

a) Condiția fizică anaerobă: capacitatea anaerobă maximă unei persoane. La persoanele vârstnice există câteva dificultăți de evaluare, însă ea are un rol important în activitățile zilnice;

b) Condiția fizică aerobă: ”capacitatea aerobă maximă unei persoane (VO2max), cantitatea maximă de oxigen care poate fi transportată la, și folosită de către mușchi.” [Marcu V., Dan M., 2010, p.290]

c) Condiția musculo-scheletară: poate fi testată cu ușurință cu ajutorul testelor obișnuite și fără aparate/instrumente specifice, prin mișcări cum ar fi: ridicarea trunchiului din culcat, flotări, genuflexiuni, etc.. Aceste evaluări pot fi realizate pentru toate categoriile de vârstă. [Marcu V., Dan M., 2010, p.290]

După Vasile Marcu și Mirela Dan, în recomandările cu privire la activitățile fizice în kinetoprofilaxia primară, secundară și terțială, se specifică faptul că obiectivele majore ale antrenamentului la efort trebuie să cuprindă:

– creșterea normală și dezvoltarea armonioasă,

– dezvoltarea psihică normală,

– dezvoltarea interesului și a priceperilor pentru formarea unui stil de viață activ ca adult,

– reducerea factorilor de risc în bolile cardio-vasculare. [Marcu V., 2010, p.293]

Programul de activitate fizică kinetoterapeutică sau de kinetoprofilaxie trebuie să fie axat pe: dezvoltarea eficientă a maselor musculare; exerciții fizice dinamice, rezistive și de asuplizare, adică minimum 30-60 de minute de activitate fizică intensă zilnic și nu în ultimul rând eficentizarea randamentului și condiției fizice și la toate activitățile zilnice. [Marcu V., Dan M., 2010, p.293]

CAPITOLUL II.

ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII

II.1. LOCUL, DATA ȘI SUBIECȚII CERCETĂRII

Locul desfășurării acestei cercetări științifice a fost în cadrul Universității Transilvania din Brașov, în corpul J, unde se poate găsii și este instalat aparatul ERGOSIM. Aparatoul ERGOSIM este alcătuit dintr-un cadru metalic, alăturat cu două motoare, din care ies două fire de oțel. Iar aceste motoare sunt conectate la un calculator cu două monitoare (unul pentru cercetător și unul pentru subiect), împrună cu soft-ul specific acestui aparat.

Perioada de desfășurarea a cercetării a fost între 28.03.2019 – 22.05.2019, subiecții analizați fiind adulți tineri atât nedansatori de tango argentinian, cât și dansatori sociali și profesioniști, pentru a putea compara rezultatele într-un mod cât mai credibil și evident.

Subiecții analizați au fost cu toții cetățeni români din comunitatea română de tango argentinian, și deoarece nu există federație națională a tangoului argentinian, în categoria de dansatori profesioniști au fost testați dansatori cu rezultate internaționale, dovezile / diplomele fiind atașate la anexe: campioni europeni, finaiști la campionatul european și campionatul mondial, campioni internaționali în Marea Britanie. Toate aceste campionate fiind organizate de către Ministerul Culturii Buenos Aires, http://festivales.buenosaires.gob.ar/2019/portal/es/home .

II.2. METODE DE CERCETARE

a) Metoda bibliografică

„Această metodă de cercetare presupune o informație temeinică și permanentă asupra ”producției” științifice a domeniului care urmează să fie cercetat, din care poate să reiasă și tendința evoluției ulterioare a cercetării. Presupune o analiză critică a literaturii științifice, expunerea ideilor mai importante și a surselor de proveniență.” [Turcu I., 2008, p.22]

Această a presupus colectarea și prelucrarea informațiilor teoretice, atât din punkt de vedere kinetoprofilactic, cât și din punct de vedere a tangoului argentinian, din diverse cărți de specialitate, documente de pe internet și și din articole și studii științifice, care au oferit posibilitatea de a aduna cele mai relevante și importante informații teoretice atât despre kinetoprofilaxie și evaluarea condiției fizice raportată la sănătate, cât și prezentarea și funcționalitatea aparatului ERGOSIM și particularitățile tangoului argentinian, din punct de vedere cultural, tehnic și psihologic, de la oameni sănătoși până la persoane cu diferite tipuri de dizabilități.

Studierea documentației bibliografice furnizate de specialiștii în domeniul tangoului, a aparatului ERGOSIM și a kinetoprofilaxiei a fost foarte utilă, oferind posibilitatea creării unei baze teoretice solide ca punct de plecare în elaborarea acestei lucrări de cercetare.

b) Metoda anchetei

”Metodele anchetei pot fi folosite independent sau în relație cu alte metode de cercetare având particularitatea că înlocuiesc observarea condițiilor reale cu experiența mintală a subiectului.

Metodele de anchetă reușesc să-i ofere cercetătorului explicații privitoare la mecanismele de formare a curentelor de opinie și la prevederea comportamentelor indivizilor.” [Turcu I., 2008, p.44]

”Metodele anchetei trebuie să aibă la bază obiectivitatea relatărilor subiecților (răspunsurile la chestionare sau interviuri), de această obiectivitate depinzând formularea concluziilor cu caracter științific.” [Turcu I., 2008, p.44]

Această metodă de cercetare a fost aplicată sub formă de chestionar direct, adresat tuturor subiecților testați, tipărită și exemplificată în ”Anexa nr. 1”, unde și-au exprimat acordul pentru evaluarea lor neuromusculară cu aparatul ERGOSIM, și pentru folosirea datelor înregistrate în format electronic, FOTO și VIDEO, pentru lucrarea de cercetare, ”Implicațiile practicării tangoului argentinian în evoluția controlului neuro muscular la adultul tânăr”.II.4 PROBE ȘI MĂSURĂTORI PENTRU EVOLUȚIA CONTROLULUI NEUROMUSCULAR

De asemenea, a fost elaborată și ”Anexa nr. 2”, reprezentând rezultatele / diplomele dansatorilor profesioniști, obținute la campionatele mondiale, europene și internaționale, organizate de către Ministerul Culturii Buenos Aires.

Iar ”Anexa nr.3”, reprezintă toate rezultatele obținute sub formă de ”Printscreen”, în cadrul acestei crecetări științifice, cu ajutorul aparatului ERGOSIM, salvate în format de ”.JPG”.

c) Metoda observației

”În procesul de observație sunt angajate, cu ponderi specifice, atât procesele senzoriale ale cunoașterii cât și cele logice. De regulă, observația este vizuală, dar nu sunt excluse cazurile în care participă și alți analizatori, în funcție de caracteristicile fenomenelor urmărite.” [Turcu I., 2008, p.32]

În cadrul acestei metode de cercetare am utilizat diferite tipuri de observații, pentru a se obține un complex de rezultate, explicații și ipoteze. Aceste observații sunt:

1. observație științifică,

2. observațiile pedagogice, psihologice și sociologice,

3. observarea activităților complexe.

1. Observația științifică: ”acest gen de observație pornește de la o idee anticipativă, a rezultatelor care pot fi obținute și evaluarea consecințelor acestora.” [Turcu I., 2008, p.34]

Prin observația științifică am urmărit progresul participanților la această lucrare de cercetare din punct de vedere psihomotric prin testări specifice la aparatul ERGOSIM. Rezultatele în urma acestei observații vor fi colectate și expuse grafic, exprimând analiza evoluției subiecților testați.

2. Observațiile pedagogice, psihologice și sociologice: ”dificultățile acestor tipuri de observație rezidă din faptul că cercetătorul trebuie să observe conduite, diferite stări psihice (emoții, voință, intenții, motivații etc.). De regulă, datele culese prin intermediul acestor observații reprezintă stări subiective ale subiecților a căror intimitate ne interesează în mod deosebit pentru conducerea procesului instructiv-educativ.” [Turcu I., 2008, p.35]

Din punct de vedere al observațiile pedagogice, psihologice și sociologice, participanții au fost foarte receptivi și deschiși la acest studiu. Procesul instructiv-educativ ca pedagog și dansator profesionist a presupus înțelegerea anumitor dificultăți motrice la nedandsatori și dansatori sociali în efectuarea anumitor pași/secvențe/exerciții și în a se simți confortabili cu toate informațiile noi(feedback-ul aparatului și utilizarea aparatului). De asemenea, pe parcursul testărilor și în ciuda dificultăților cu adaptarea la aparat, având în vedere și spiritul competitiv inerent ai dansatorilor profesioniști, și nu numai ei, toți subiecții au fost motivați să obține cele mai bune rezultate, urmărind feedback-ul și parametrii aparatului.

Pe parcursul testării și programului de cercetare, am concluzionat că motivația interioară a avut un impact foarte mare asupra randamentului și a rezultatelor.

3. Observarea activităților complexe: ”în domeniul educației fizicii și a sportului presupune:

– investigarea caracteristicilor de timp, spațiu și forță ale actelor și acțiunilor motrice, prin tehnici biomecanice

– investigarea caracteristicilor de ordin tehnic-metodic, tactic prin tehnici foto sau video

– analiza comportamentală a elevilor sau sportivilor în cadrul activităților pedagogice din lecție sau antrenament”. [Turcu I., 2008, p.36]

Cu ajutorul observării activităților complexe am constatat că subiecții demonstrează: elasticitate corporală, forță musculară, coordonare și control neuromuscular, orientare spațio-temporală, în cadrul mișcărilor și secvențelor de pași propuse de mine.

Iar analizele pe parcursul testării s-a efectuat și cu ajutorul soft-ului care aparține aparatului ERGOSIM, acestea contribuind atât la stocarea informațiilor și a rezultatelor în format electronic despre progresul lor, și la îmbunătățirea nivelului lor neuromuscular și tehnic de dans prin feedback digital.

d) Metoda cercetării operaționale

”Cercetarea operațională urmărește furnizarea a cât mai multor informații obținute în urma prelucrării științifice a unor date primare, cu scopul luării decizii de cea mai bună calitate la o problemă precizată.” [Turcu I., 2008, p.23]

În cadrul metodei cercetării operaționale, am colectat datele personale cu ajutorul chestionarelor și a testelor efectuate, în format electronic. În cadrul cercetării, problema analizată se referă la ”Implicațiile practicării tangoului argentinian în evoluția controlului neuro muscular la adultul tânăr”.

e) Metoda grafică

”Cercetarea statistică se desfășoară în trei etape succesive: observația statistică – prelucrarea statistică – analiza și interpretarea statistică.

Observarea statistică – presupune culegerea (înregistrarea) datelor individuale de masă.

Prelucrarea statistică – presupune sistematizarea datelor și aplicarea indicatorilor statistici.

Analiza și interpretarea statistică – presupune confruntarea și compararea rezultatelor obținute, formularea concluziilor statistice, fundamentarea calculelor de prognoză.” [Turcu I., 2008, p.68]

Această metodă a presupus expunerea grafică a datelor colectate pe baza testelor efectuate la aparatul ERGOSIM pe subiecți, pentru a oferii un feedback și o bună vizualizare a rezultatelor cu ajutorul efectelor graficelor în format electronic.

Deasemenea, expunerea grafică a datelor culese presupune vizualizarea experimentelor acumulate pe parcursul cercetării și o apreciere generală a rezultatelor.

f) Metoda experimentală

În cadrul metodei experimentale a fost relevant experimentul pedagogic, care presupune investigarea potențialului bio-metric sau performanțelor unui grup de elevi sau sportivi în cadrul unui proces instructiv-educativ. [Turcu I., 2008, p.56]

În cadrul acestui experiment, pe grupul de subiecți, am urmărit atât potențialul lor psihomotric și motric, cât și creșterea performanței pe parcursul repetițiilor de la un exercițiu la altul, în care toți au fost puși să execute anumite secvențe de pași și exerciții specifice tangoului argentinian.

Deasemenea, ca proces instructiv-educativ, am urmărit ca toată lumea să fie receptivi la secvențele de pași și la executarea cât mai corectă a exercițiilor specifice, dar în același timp și să-și poată construi o organizare coerentă și naturală în ceea ce privește executarea mișcărilor propuse.

II.3 ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII / PLANUL DE LUCRU

Cercetarea s-a desfășurat în perioada de martie – aprilie 2019, în funcție de timpul alocat de către fiecare subiect, deoarece unii trebuiau să venă la Brașov (fiind și din alte orașe), de a desfășura testările, în corpul ”J” a universității Transilvania din Brașov, unde se află aparatul ERGOSIM.

Înainte de a începe testările, cu toții au fost instruiți de funcționalitatea și de modalitatea de utilizare a aparatului ERGOSIM, cum și de modul de executare a fiecărui exercițiu specific aparte.

În acest studiu au participati și au fost testați în număr egau nedansatori de tango argentinian, dansatori sociali și dansatori profesioniși.

II.4 PROBE ȘI MĂSURĂTORI PENTRU EVOLUȚIA CONTROLULUI NEUROMUSCULAR

În cadrul acestei capitol am urmărit controlul neuromuscular, la fiecare tip de mișcare.

Cum a fost descris pe scurt și în primul capitol, ”I.2. CUM SE DANSEAZĂ TAGOUL?”, putem exprima că mișcările de bază acestul dans social sunt:

poziție de dans sau cum se mai spune ”îmbrățișare”,

mers față și spate,

pași laterali,

mers cu picioarele încrucișate,

întoarceri / pivoți,

disocieri,

opririi,

schimbări de greutate,

ornamente.

[2019, https://www.tejastango.com/beginning_tango.html ]

Așadar, probele și măsurătorile pentru evoluția controlul neuromuscular prin tangoul argentinian, a fost alcătuite din următoarele exerciții izotonice specifice, pe baza celor menționate de mai sus, luând cele mai esențiale mișcări:

Din stând cu picioarele îndepărtate, întoarcerea cutiei toracice în poziție de dans spre dreapta, cu bazinul blocat;

Din stând cu picioarele îndepărtate, întoarcerea cutiei toracice în poziție de dans spre stânga, cu bazinul blocat.

Pentru acest exercițiu specific, aparatul ERGOSIM a fost setat pentru o mișcare de:

20 cm,

2 daN,

frână 0%; vezi ”Figură Nr.1 Setări – Exercițiu specific”.

Figură Nr.1 Setări – Exercițiu specific

În cadrul acestei mișcări de rotație a coloanei vertebrale, ”coastele protuberează posterior de partea în care se rotează corpul vertebral și se aplatizează de parte opusă ( vezi scolioză).” [Șerbescu, 2016, p.30, https://fefsoradea.ro/fisiere/cadre/1_Kt_def_fizice_Biomecanica_coloanei_vertebrale.pdf ]

Musculatura posterioară paravertebrală reprezentând o elasticitate normală, ele nu determină o limitare în mișcările coloanei vertebrale, dar când se contractă concentric, ei pot determina o redurese semnificativă în amplitudinea mișcării realizate. [Șerbescu, 2016, p.30, https://fefsoradea.ro/fisiere/cadre/1_Kt_def_fizice_Biomecanica_coloanei_vertebrale.pdf ]

În executarea acestei mișcări specific tangoului argentinian sunt implicați două grupe musculare:

Extensorii coloanei vertebrale:

iliocostalis,

longissimus,

multifidus,

Flexorii coloanei bertebrale:

abdominali,

ilio-psoas. [Șerbescu, 2016, p.30, https://fefsoradea.ro/fisiere/cadre/1_Kt_def_fizice_Biomecanica_coloanei_vertebrale.pdf ]

Iar mișcările și grupele musculare principale pentru menținerea poziției de dans, ca și poziție izometrică, sunt:

abducție braț: deltoid;

anteducție braț: dințat mare, pectoral mare, biceps brahial;

blexie cot: biceps brahial;

flexie degete: flexori degete. [Cioroiu, 2006, p.88-89]

Dar luând în vedere că, controlul neuromuscular este o caracteristică mai mult sau mai puțin dezvoltată la fiecare individ aparte, care nu are o strânsă legătură în mod obligatoriu cu un anumit sport sau tip de activitate fizică, subiecții au fost testați și de un exercițiu izotonic nespecific tangoului argentinian:

Din așezat pe un scau, tracțiuni la helcometru, la piept.

Pentru acest exercițiu nespecific, aparatul ERGOSIM a fost setat pentru o mișcare de:

60 cm,

2 daN,

frână 0%; vezi ”Figură Nr.2 Setări – Exercițiu nespecific”.

Figură Nr.2 Setări – Exercițiu nespecific

Unde grupele musculare principale agoniste utilizate au fost:

adducție braț: pectoral mare, dorsal mare, subscapular;

flexie cot: triceps brahial;

flexie degete: flexori degete. [Cioroiu, 2006, p.88-89]

Grupele musculare principale antagoniste utilizate au fost:

deltoid,

triceps brahial,

extensori degete. [Cioroiu, 2006, p.88-89]

Testările au fost executate de două ori la fiecare persoană la aparatul ERGOSIM, prima serie reprezentând urmărirea vizuă cu ajutorul unui monitor, iar a doua serie a fost executată fără ”feedback” vizual. Repetarea fiecărul exercițiu a fost în număr de doisprezece.

CAPITOLUL III.

ÎNREGISTRAREA, PRELUCRAREA ȘI ANALIZAREA REZULTATELOR

III.1. PREZENTAREA REZULTATELOR OBȚINUTE

În cadrul testărilor acestei lucrări de dizertație, fiecare subiect participant a completat și a semnat câte un chestionar, conform, ”Anexa nr. 1”, prin care s-au înregistrat datele generale (Nume/Prenume, Sex, Vârstă), conform ”Tabel Nr. 1”, și informațiile cele mai relevante legate de experiențe în activități sportive: Experiență de tango (în ani), dacă este dansator social sau profesionist, experiență în alte activități sportive la nivel de hobby, sau sporturi de performanță, conform ”Tabel Nr.2”. De asemenea, toți participanții au fost testați din punct de vedere a controlului neuromuscular cu ajutorul aparatului ”ERGOSIM”, rezultatele fiind salvate și atașate în fișiere de ”.JPG”, conform ”Anexa Nr.3”.

Tabel Nr.1

Date generale

Tabel Nr.2

Experiențe în activități sportive

III.2. ANALIZA ȘI INTERPRETAREA DATELOR CERCETĂRII

În cadrul acestei lucrări de dizertație, din cei 15 subiecți 53,33% au fost femei, în număr de 8 persoane, și 46,67% bărbați, în număr de 7 persoane, reprezentând ”Grafic Nr.1 Numărul de subiecți cuprinși în cercetare”.

Grafic Nr.1

Numărul de subiecți cuprinși în cercetare

Din cei 15 subiecți, 4 persoane de sex feminin și 4 persoane de sex masculin au avut vârsta între 21 și 31 de ani, iar între 32 și 41 de ani au fost cuprinși 4 persoane de sex feminin și 3 persoane de sex masculin, reprezentând ”Grafic Nr.2 Vârsta subiecților cuprinși în cercetare”.

Grafic Nr.2

Vârsta subiecților cuprinși în cercetare

Din cei 15 subiecți, în proporție egală 33,(33)%, de câte 5 persoane, au fost nedansatori de tango argentinian, dansatori sociali (cuprinți între 3 și 6 ani de tango) și dansatori profesioniști (cuprinși între 9 și 17 ani de tango), reprezentând ”Grafic Nr.3 Experiență de tango argentinian”.

Grafic Nr.3

Experiență de tango argentinian

Pe baza chestionarelor completate de către subiecți, putem expune în următorul grafic, experiențele lor și în alte activități sportive la nivel de hobby, și la nivel de sporturi de performanță, reprezentând ”Grafic Nr.4 Experiențe în alte activități sportive”. Unde putem afla că din 15 persoane în număr de 13 au practicat sau mai practică și alte activități fizice în afară de tango la nivel de ”Hobby”, și doar 6 persoane au practicat Sporturi de perfomanță.

Grafic Nr.4

Experiențe în alte activități sportive

În urma testelor efectuate la aparatul ”ERGOSIM”, putem urmării diferențele clare a controlului neuromuscular la adultul tânăr de la o categorie la alta, urmărind următoarele tabele.

În tabelul, ”Tabel Nr.3 Rezultatele exercițiului nespecific”, putem urmării rezultatele tuturor participanților la această lucrare de cercetare, înregistrate cu ajutorul aparatul ”ERGOSIM”, exercițiul nespecific – mișcarea de helcometru. În primele două coloane putem urmării rezultatele obținute prin urma executării fără ”feedback” real de către monitor adică ”orb”, iar în următoarele două coloane cu un ”Feedback” monitorizat, prin urmărirea unui model dat de sistem.

Tabel Nr.3

Rezultatele exercițiului nespecific – Număr de tracțiuni

Conform tabelului de mai sus, putem detalia, că în prima coloană, ”Platoul forță – poziție”, a fost urmărită continuitatea executărilor pe o linie dreaptă, mai mult sau mai puțin pe baza modelului dat, dar fără urmărirea monitorului, de către executant. Adică o mișcare rectilinie fără ”Feedback” real.

În a doua coloană, ”Nivel de forță până la 60 cm”, sunt expuse numărul tracțiunilor care au atins cel puțin 60 cm, deasemenea fără urmărirea modelului dat.

În a treia coloană, ”Platou fortă – poziție cu oscilații > 0.50 daN”, putem urmării tracțiunile uniforme ale subiecților, urmărind modelul dat, dar cu oscilații foarte mari, de peste 50 daN.

Iar în a patra coloană, ”Platou forță – poziție cu oscilații < 0.50 daN pe o lungime de 30 cm”, deasemenea cu urmărirea modelului dat, sunt extrase doar acele tracțiuni corecte, care s-au încadrat într-o oscilație sub 0.50 daN pe o distanță de cel puțin 30 cm.

Cifrede de mai sus reprezintă atât numărul tracțiunilor corectre de către fiecare subiect aparte, cât și totatul acestora, pentru demonstrarea diferențelor vizibile dintre cele trei grupe de subiecți, în cadrul evaluării exercițiului nespecific, unde se poate vedea clar că primele două grupe (nedansatori și dansatori sociali) nu preprezintă o diferență majoră, până când dansatorii profesioniști a demonstrat superior calitățile lor de performanță.

În următoarele tabele, ”Tabel Nr.4 Rezultatele exercițiului specific pe partea dreaptă” și ”Tabel Nr.5 Rezultatele exercițiului specific pe partea stăngă”, sunt expuse rezultatele tuturor subiecților din cadrul acestei lucrări de cercetare atât de pe partea dreaptă, cât și cea stângă prin executarea unui exercițiu specific tangoului argentinian.

Deasemenea, fiecare tabel conține patru coloane, cu aceleași critici ca modelul de la exercițiul nespecific, conform ”Tabel Nr.3”.

Tabel Nr.4

Rezultatele exercițiului specific pe partea dreaptă – Număr de tracțiuni

În ”Tabel Nr.4 Rezultatele exercițiului specific pe partea dreaptă”, putem urmării cu atenție rezultatele și diferențele fiecărui participant aparte, la exercițiul specific tangoului argentinian pe partea dreaptă.

În prima coloană sunt expuse rezultatele tracțiunile corecte, tracțiunile care au reprezentat o oarecare rectilinie, și dacă au ajuns sau nu au ajuns cu o forță constantă până la 20 cm, fără ”Feedback” real în timpul executării.

În a doua coloană sunt doar acele rezultatele care au ajuns sau au și depășit un pic distanță propusă, adică 20 cm, deasemena fără vizualizarea modelului dat.

În a treia coloană le putem număra tracțiunile mai mult sau mai puțin corecte, care respectă oarecum platoul de 2 daN, dar au o oscilație mai mare de 0,50 daN, în timpul executării cu vizualizarea monitorului, urmărind modelul dat.

Iar în a patra coloană sunt extrase doar acele tracțiuni corecte, care au avut o oscilație mai mică de 0,50 daN, pe o distanță minimă de 10 cm, în timpul executării cu vizualizarea monitorului, urmărind modelul dat.

Tabel Nr.5

Rezultatele exercițiului specific pe partea stângă – Număr de tracțiuni

În ”Tabel Nr.5 Rezultatele exercițiului specific pe partea stăngă”, criticile și diferențele urmărite din fiecare coloană sunt identice cu cele din tabelul numărul patru, doar valorile diferă în mod evident dintre partea stângă și cea dreaptă, la fiecare participant aparte.

Pe baza celor trei tabele, ”Tabel Nr.3 Rezultatele exercițiului nespecific”, ”Tabel Nr.4 Rezultatele exercițiului specific pe partea dreaptă” și ”Tabel Nr.5 Rezultatele exercițiului specific pe partea stăngă”, a fost creat ”Grafic Nr.5 Rezultatele exercițiilor nespecifice și specifice la aparatul ERGOSIM”, care rezumă și expune valorile finale din fiecare celulă din tabelele de mai sus.

Grafic Nr.5

Rezultatele exercițiilor nespecifice și specifice la aparatul ”ERGOSIM” – Număr de tracțiuni

Pe baza graficului, ”Grafic Nr.5 Rezultatele exercițiilor nespecifice și specifice la aparatul ERGOSIM”, putem concluziona că și dacă între primele două grupe, ”Nedansatori” și ”Dansatori sociali”, nu există o diferență majoră, valorile fiind egale, 6 cu 6 la criterii diferite atât în cadrul exercițiului nespecific cât și în cadrul exercițiului specific tangoului argentinian; a treia grupă, ”Dansatori profesioniști”, reprezintă o diferență majoră față de celelalte două grupe, în toate testele, indiferent că rezultatele au fost înregistrate fără ”Feedback” real, sau monitorizat prin urmărirea modelului dat de sistem.

Dar pentru exemplificarea mai concretă a rezultatelor obținute prin urma testelor făcute la aparatul ”ERGOSIM”, în următoarele grafice le putem observa cum s-au înrefistrat și acumulat cifrede de mai sus, din tabelele precedente.

Liniile cele mai verzi semnifică primele tracțiuni, și pe parcurs cum se înroșec și se transformă într-un roșu aprins, rezultă ultimele tracțiuni dintr-o serie de 12 repetări.

Grafic Nr.6

H.C.P. Exercițiu nespecific – ORB

În ”Grafic Nr.6 H.C.P. Exercițiu nespecific – ORB”, subiectul este un dansator din categoria de ”Dansatori profesioniști”, care a fost testat fără monitorizare, adică ”ORB”, și pe grafic putem observa prima tracțiune, care este marcată cu o săgeată roșie, și ne arată că nu a respectat normele propuse de aparat, dar apoi s-a reglementat. Tracțiunile corecte sunt încadrate cu mov într-un dreptunghi, expunând liniile care au același rectitudine conform ”Platou fortă – poziție”, dar doar trei au un nivel de forță continuă până la 60 cm, marcate cu săgeată albastră, conform criteriului ”Nivel de forță până la 60 cm”.

Grafic Nr.7

H.C.P. Exercițiu nespecific – MODEL

Deasemenea, în cazul dansatorului profesionist H.C.P. la exercițiul nespecific, cu urmărirea modelului monitorizat, putem observa pe ”Grafic Nr.7 H.C.P. Exercițiu nespecific – MODEL”, că toate cele 12 tracțiuni prezintă o rectiline conform modelului dat de aparat ”Platou fortă – poziție”, pe o distanță de 60 cm, dar cu o oscilație mai mare de peste 0,50 daN. Iar din acești 12 tracțiuni toate s-au încadrat și în al doilea criteriu, din tabelul dat, cu o valoare de 12 tracțiuni pe o distanță de cel puțin 30 cm cu un nivel de oscilație sub 0,50 daN. Repetările respective sunt încadrate și evidențiate cu mov.

Grafic Nr.8

H.C.P. Exercițiu specific pe partea dreaptă – ORB

Din nou, rezultatele sunt similare, și dacă pe ”Grafic Nr.8 H.C.P. Exercițiu specific pe partea dreaptă – ORB”, sunt expuse rezultatele exercițiului specific pe partea dreaptă, fără ”Feedback” real, adică ”ORB”. Cu săgeată roșie este marcată prima tracțiune, care prezintă o oscilație mai mare față de celelalte, dar totuși la acest exercițiu toate tracțiunile prezintă o rectiline confirm ”Platou fortă – poziție”, încadrate cu mov. Iar din cei 12 tracțiuni uniforme, 9 au prezentat o forță de tracțiune constantă până la 20 cm, conform ”Nivel de forță până la 20 cm”, cele marcate cu o săgeată albastră.

Grafic Nr.9

H.C.P. Exercițiu specific pe partea dreaptă – MODEL

Pe ”Grafic Nr.9 H.C.P. Exercițiu specific pe partea dreaptă – MODEL”, le putem găsi rezultatele exercițiului specific pe partea dreaptă monitorizat la H.C.P., unde toate tracțiunile prezintă la început o forță mare de inițiere. Prima tracțiune marcată cu o săgeată roșie, prezintă o scădere bruscă, până când restul tracțiunilor estimativ la jumătatea executării prezintă o scădere constantă, menținând o mișcare uniformă de la a doua jumătatea mișcării pe tot parcursul tracțiunii până la pragul de 20 cm. Așadar, din cele 12 tracțiuni doar 11 prezintă o rectiline cu o iscilație de peste 0,50 daN, conform ”Platou fortă – poziție cu oscilații > 0.50 daN”, și din cele 11 tracțiuni, doar 10 tracțiuni prezintă o oscilație mai mică de 0,50 daN pe o distanță de cel puțin 10 cm, conform ”Platou forță – poziție cu oscilații < 0.50 daN pe o lungime de 10 cm”. Cele 11 tracțiuni uniforme sunt evidențiate într-un dreptunghi mov.

Grafic Nr.10

H.C.P. Exercițiu specific pe partea stânga – ORB

La exercițiul specific pe partea stângă fără monitorizarea modelului dat, adică ”ORB”, dansatorul profesionist H.C.P. la primele tracțiuni a prezentat 7 tracțiuni uniforme pe baza modelului dat, liniile verzi din dreptunghiul mov, conform criteriului ”Platou forță – poziție”. Însă se poate observa ultimele tracțiuni (liniile roșii) marcate cu săgeata roșie, că prezintă intervenția oboselii și lipsei de concentrare. Tracțiunile pornesc la un nivel de forță înaltă și scad brusc fără nici un control neuromuscular. Iar cu o săgeată albastră sunt marcate doar două tracțiuni (una verde și una roșie), care au prezentat o forță constantă până la 20 cm, conform ”Nivel de forță până la 20 cm”.

Grafic Nr.11

H.C.P. Exercițiu specific pe partea stânga – MODEL

Pe ultimul grafic, ”Grafic Nr.11 H.C.P. Exercițiu specific pe partea stânga – MODEL”, rezultatele exercițiului specific la H.C.P. cu urmărirea modelului dat de sistem, prezintă niște valori similare cu partea stângă, unde tracțiunile pornesc cu o forță mare de tracțiune (marcate cu săgeată roșie) și pe la jumătatea mișcării intervine scăderea, dar în schimb mișcarea se uniformizează până la sfârșit. Din dreptunghiul mov, putem observa că toate tracțiunile prezintă un ”Platou fortă – poziție cu oscilații > 0.50 daN”, dar doar 8 tracțiuni au ”Platou forță – poziție cu oscilații < 0.50 daN pe o lungime de 10 cm”.

III.3. REZULTATE OBȚINUTE LA CONCURSURI INTERNAȚIONALE DE TANGO ARGENTINIAN

Din cadrul acestei cercetări științifice, subiecții din categoria de ”dansatori profesioniști” au obținut următoarele rezultate la concursuri internaționale de tango argentinian, conform ”Anexa Nr.2”:

Antonella Tatiana Terrazas – Juriu – Finale Nazionale Campionato Metropolitano Tango, Roma, Italia, 2016;

Horia Călin Pop – Finalist – 5th European Tango Championship, Todi, Italia, 2014;

Kicsi Csongor – Locul 1. – 6th European Tango Championship, Todi, Italia, 2015;

Kicsi Csongor – Finalist – Mundial de Baile en la categoria Tango de Pista, Buenos Aires, Argentina, 2015;

Kicsi Csongor – Locul 10. – 5th European Tango Championship, Todi, Italia, 2014;

Kicsi Csongor – Locul 2. – IV. Internațional ”Tango de Salon” Championship, Budapesta, Ungaria, 2012;

Kicsi Csongor și Antonella Terrazas – Semifinaliști – Românii au talent 2017, București, România;

Lucia Stan și Raluca Aldea – Locul 1. – 4th UK Tango Festival & Championship, 2017, London, Anglia.

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

În baza experimentelor și cercetărilor efectuate cu ajutorul aparatului ”ERGOSIM”, în vederea realizării acestei lucrări de dizertație este evidentă utilitatea unei vieți active din punct de vedere fizic, care aduce beneficii semnificative, atât din punct de vedere fizic, cât și mental. Tangoul poate fi considerat o formă de mișcare facilă și accesibilă la ori ce vârstă, care nu necesită un grad înalt de forță fizică, rezistență la efort sau disciplină extrem de strictă la nivel de începător, intermediar și avansat. În același timp, dansul practicat sistematic duce în mod clar la îmbunătățirea controlului neuromuscular, coordonării, ameliorarea posturiilor vicioase, optimizarea frecvenței cardiace și capacității pulmonare, iar în plan mai larg, la menținerea nealterată a stării generale de sănătate fizică, și la un moral sănătos cu un psihic echilibrat.

Beneficiile enumerate sunt importante atât persoanelor fără probleme de sănătate, cât și celor care prezintă deja sau sunt predispuse la deviații posturale sau deficiențe fizice ușoare. Kinetoprofilaxia prin tango argentinian poate fi utilizată cu succes atât împreună cu kinetoterapia, ca metodă complementară, cât și separat.

Concluzia rezultatelor în urma testelor efectuate au demonstrat, că practicarea regulată a tangoului argentinian are un impact major asupra controlului neuromuscular la adultul tânăr în cazul dansatorilor profesioniști, având rezultate finale de: 58 + 44 + 60 + 31 + 30 + 55 + 42 + 28 + 31 + 47 + 46 + 20 = 492; până când la dansatorii sociali nu s-au înregistrat mari diferențe în comparație cu nedansatorii de tango. Dansatori sociali au rezultat valori finale de: 27 + 17 + 40 + 7 + 17 + 28 + 14 + 7 + 13 + 20 + 21 + 3 = 214 tracțiuni corecte conform criteriilor; până când nedansatorii au avut valori finale de: 24 + 24 + 51 + 2 + 14 + 44 + 22 + 12 + 5 + 17 + 17 + 8 = 240 tracțiuni corecte conform criteriilor. Însă îmbunătățirile în urma graficelor date de aparatul ”ERGOSIM” se pot urmării treptat de la o etapă la alta, progresii vizibile de la nedansatori, la danstatori de nivel intermediar (dansatori sociali), până la profesioniști, și dacă nu s-au corăspunz cerințelor date în cadrul tabelelor. Deoarece din punct de vedere subiectiv putem observa vizual, că totuși rezultatele înregistrate arată o similaritete și o constanță mult mai mare dintre tracțiuni la dansatorii sociali față de nedansatori, mai ales în cadrul exercițiului specific tangoului argentinian, care rezultă totuși un control neuromuscular mai bun.

Fiecare etapă reprezentând o afirmare clară a controlului neuromuscular în momentul respectiv, pe care se poate și trebuie îmbunătățit cu scop profilactic la fiecare individ aparte, pentru a menține o viață sănătoasă, echilibrată și activă prin mișcare. Iar o viață activă prin dans este benefică pentru orice individ, indiferent de vârstă, sex și statut social, deoarece dansul este un mediu armonios și foarte plăcut pentru toate categoriile de vârstă și statut social, fiind îmbinarea perfectă între mișcare și artă, care oferă atât beneficii kinetoprofilactice, cât și meloterapeutice. El poate constitui cu succes o activitate extra-școlară sau de întreținere după serviciu, într-un cadru plăcut artistic și cu posibilitatea de socializare.

Iar pe baza prezentei lucrări, putem identifica câteva subiecte care s-ar putea aprofunda pe viitor, din perspectiva utilizării dansului ca instrument de kinetoprofilaxie.

De exemplu, influența tipurilor de muzică asupra activităților fizice: ritmul mai vioi și rapid poate impune un ritm mai alert al exercițiilor fizice cu ajutorul căruia se poate susține efortul fizic pe timp îndelungat, în timp ce muzica lentă și cu o tonalitate calmă poate constitui cadrul adecvat pentru relaxare neuro-psihică și neuro-musculară, și deasemenea poate ajuta recuperare după efort.

Având în vedere înformațiile științifice din subcapitolul ”I.3. TERAPIA PRIN TANGO ARGENTINIAN”, și efectele pozitive ale tangoului la nivel psihic, se pot iniția diferite tipuri de cercetări științifice în ce măsură această disciplină se dovedește eficace în îmbunătățirea calității vieții atât pentru copiii, cât și pentru adulți diagnosticați cu sindrom Down, cu ADD, ADHD, Pakinos și Alzheimer.

De asemenea ar fi Interesantă și utilă repetarea experimentelor din această lucrare de disertație, cu măsurătorile și evaluările aferente, asupra unui grup de test de copii. Ar fi interesant de văzut dacă gradul de progresie constatată în cazul adulților se verifică și în cazul copiilor care urmează cursuri de tango argentinian.

Și ar mai fi de studiat ponderea pe care o poate avea tangoul în kinetoprofilaxia terțiară, în recuperarea după diverse afecțiuni și traume fizice: post-operator după traumatisme ortopedice, recuperarea după un infarct miocardic sau accident vascular cerebral – stadiu cronic, ameliorarea hipertensiunii arteriale. De asemenea, în afecțiunile specifice vârstei a treia, în diverse tipuri de artroze, unde tangoul ar putea fi un instrument eficient de încetinire a evoluției bolii și de îmbunătățire a condiției fizice, în cadrul kinetoprofilaxiei terțiale.

Nu în ultimul rând, ținând cont de amploarea pe care o iau formele de kinetoterapie alternative și complementare, poate că pe viitor ne putem aștepta la regularizarea și normarea acestei discipline și introducerea ei în programa de studiu a Facultății de Educație Fizică și Sporturi Montane, specializarea Kinetoterapie și Motricitate Specială, la Universitatea ”Transilvania” din Brașov.

BIBLIOGRAFIE

Cioroiu, S. G. Esențial în anatomie și biomecanică. Ed. Universității ”Transilvania” din Brașov, 2006;

Franklin, E. Conditioning for Dance: Training for Whole-Body Coordination and Efficiency 2nd Edition, Ed. Human Kinetics Publishers, Stanningley, Pudsey, UK, 2018;

Marcu, V., Dan, M. Manual de kinetoterapie. Ed. Universității din Oradea, 2010;

Nechita, F. Noțiuni avansate de biomecanică, Curs Universitatea ”Transilvania” din Brașov – Facultatea de Educație Fizică și Sporturi Montane, 2016;

Șerbescu, C. Kinetoterapia deficiențelor fizico-senzoriale și masaj. CURS, 2016, https://fefsoradea.ro/fisiere/cadre/1_Kt_def_fizice_Biomecanica_coloanei_vertebrale.pdf [01.04.2019];

Trossero, F. Tangoterapia. Ed. Continente, Buenos Aires, Argentina, 2010;

Turcu, I. Metodologia cercetării în educație fizică și sport. Reprografia Universității „Transilvania” din Brașov, Brașov, 2008;

Woodley, K., Sotelano, M. Tango Therapy, Ed. Tango Creations Publishers, Cardiff, Wales, UK, 2010;

BIBLIOGRAFIE ELECTRONICĂ

http://www.exploremedicinetv.ro/recuperare-medicala/kinetoterapie/ce-este-kinetoterapia.html [15.01.2019]

http://www.natesway.com/2016/01/08/4-common-types-of-exercise-systems/ [15.01.2019]

http://www.sfatulmedicului.ro/Sanatate-prin-sport/beneficiile-dansului-pentru-sanatate_13529 [15.01.2019]

https://mariananu.wordpress.com/psihologie/activitatea-motrica-si-personalitatea/mecanismele-autocontrolului-in-efectuarea-actiunii/biomotrie/biomecanica/ergosim/ [28.01.2019]

http://festivales.buenosaires.gob.ar/2019/portal/es/home [12.03.2019]

https://www.tejastango.com/beginning_tango.html [12.03.2019]

https://spiralstabilization.co.uk/muscle-chains/ [24.05.2019]

Anexa. Nr.2

Anexa Nr.2

Anexa Nr.2

Anexa Nr.2

Anexa Nr.2

Anexa Nr.2

Anexa Nr.2

Anexa Nr.3

A.A.V. – Dansator social

Anexa Nr.3

A.R.O. – Dansator profesionist

Anexa Nr.3

A.T.T. – Dansator profesionist

Anexa Nr.3

C.A.P. – Dansator social

Anexa Nr.3

C.M.G. – Dansator social

Anexa Nr.3

C.M.M. – Nedansator

Anexa Nr.3

D.L. – Nedansator

Anexa Nr.3

H.C.P. – Dansator profesionist

Anexa Nr.3

K.CS. – Dansator profesionist

Anexa Nr.3

L.A.S. – Nedansator

Anexa Nr.3

L.S. – Dansator profesionist

Anexa Nr.3

M.A. – Dansator social

Anexa Nr.3

M.C. – Nedansator

Anexa Nr.3

M.M.G. – Nedansator

Anexa Nr.3

M.O.C. – Dansator social

Anexa Nr.3

V.L.S. – Nedansator