Educatie Antreprenoriala U1 2019 Id [603203]

EDUCAȚIE ANTREPRENORIALĂ
Curs – Lect. dr. FLOREA Nelu

EDUCAȚIE ANTREPRENORIALĂ
Teoriile și practicile educației antreprenoriale
Antreprenorul și fenomenul de antreprenoriat
Teoria comportamentului planificat
Influența educației antreprenoriale asupra
atitudinii și intenției antreprenoriale
Creativitatea și inovarea – intersecția dintre teorie și practică

EDUCAȚIE ANTREPRENORIALĂ
Educația antreprenorială despre organizație
Educația antreprenorială pentru organizație
Educația antreprenorială în organizație
Deciziile antreprenoriale – efectele (ne)dorite
pentru organizație

EDUCAȚIE ANTREPRENORIALĂ
Alain Fayolle – Handbook of Research in Entrepreneurship Education:
Contextual perspectives, Edward Elgard – 2010
Alain Fayolle, Heinz Klandt – International Entrepreneurship Education : Issues
and Newness, Edward Elgard – 2006,
Alan L. Carsrud, Malin Brannback – Understanding the Entrepreneurial Min d,
Springer – 2009,
Alexandria Valerio, Brent Parton, Al icia Robb – Entrepreneurship Educat ion and
Training Programs around the World: Dimensions for Success, The World Ban k
– 2014,
Calvin A. Kent – Entrepreneurship Educ ation: Current Developments, Futu re
Directions, Quorum Books – 1990,
Christine K. Volkmann, David B. Audretsch – Entrepreneurship Education a t
Universities: Learning from Twenty European Cases, Springer – 2017,
G. Page West III, Elizabeth J. Gatewood, Kelly G. Shaver – Handbook ofUniversity-wide Entrepreneurship Education, Edward Elgard – 2009,

EDUCAȚIE ANTREPRENORIALĂ
Heidi M. Neck, Patricia G. Greene, Candida G. Brush – Teaching
Entrepreneurship: A Practice-Based Approach, Edward Elgard – 2014,
Karin Berglund, Karen Verduyn – Revitalizing EntrepreneurshipEducation: Adopting a critical approach in the classroom, Routledge –2018,
Kjell Skogen, Jarle Sjovoll – Creativity and Innovation: Preconditionsfor Entrepreneurial Education, Tapir Academic Press – 2010,
Peter Drucker – Inovation and Entrepreneurship, Butteworth-Heinemann – 2002,
Richard Weber – Evaluating Entrepreneurship Education, Springer –2011

EDUCAȚIE ANTREPRENORIALĂ
Educația-fenomen socio-uman care asigur ătransmiterea
acumulărilor teoretice și practice ob ținute de omenire de-a lungul
evoluției social-istorice tinerilor genera ții, formandu-le
personalitatea și profesionalitatea necesar ădesfășurării de
activitati utile în plan social .
Etimologia educație provine din latinescu :
–educo – educere cu sensul de ac r ește, a cultiva, a îndruma, a educa ,
–educe – educere care înseamnă a duce, a conduce, a scoate .
Ambele accepțiuni sunt corecte, dar în practică există multiple dificult ăți
și diferențieri în descrierea fenomenului educational de ordin
conceptual, ideologic, aria de acoperire, scopul sau personaluluiimplicat în realizarea acesteia.

EDUCAȚIE ANTREPRENORIALĂ
Educația conform DEX-ului:
Ansamblu de m ăsuri aplicate în mod sistematic în vederea form ăriiși
dezvoltării însușirilor intelectuale, morale sau fizice ale copiilor, tineretului,
oamenilor sau ale societ ății prin activit ăți pedagogice având ca rezultat
buna cre ștere, comportare civilizat ăîn societate;
Fenomen social fundamental de transmitere a experien ței de via țăa
generațiilor adulte și a culturii c ătre genera țiile de copii și tineri, abilit ării
pentru integrarea lor în societate.
Dictionarul LAROUSSE atribuie pentru educație următoarele sensuri:
conduita de formare a copilului sau adultului; instruirea unei persoane într-un anumit domeniu de activitate, ansamblul de cuno ștințele intelectuale,
culturale, morale, dobândite în acest domeniu de o persoan ă sau un grup.

EDUCAȚIE ANTREPRENORIALĂ
Educația antreprenorială reprezintă interven ția inten ționatăa
educatorilor în via țas t u d e n ților/elevilor pentru a in țiași
formare calit ățileși abilitățile antreprenoriale care s ăle
permităsăsupravie țuiascăîn lumea afacerilor.
Ea poate fi descrisă ca o formă de educație care vizează
atragerea persoanelor care sunt capabile s ăînceapăo
afacere nou ăși este promovată din ce în ce mai mult ca premisă
pe care economiile lumii pot experimenta dezvoltarea șidurabilitatea.
Educația antreprenorială le oferăstudenților cuno ștințele,
atributele și capacit ățile suplimentare necesare pentru a fi
aplicate în contextul înfiin țăr i iu n e in o iî n t r e p r i n d e r is a u
afaceri .

EDUCAȚIE ANTREPRENORIALĂ
Educația antreprenorială pune accentul pe orientarea vieții și a
acțiunilor în vederea dezvoltării unei afaceri sau a unui plan deafaceri.
Luthje și Frank (2002), sunt de acord că există o relație pozitivăîntre educația antreprenorială și crearea de afaceri.
Ea dezvoltă și stimulează procesul antreprenorial, oferindinstrumentele necesare pentru lansarea de noi întreprinderi(Postigo și Tomborini, 2002; Cheung și Chan, 2011).
Conceptul de educație antreprenorială a trecut prin mai multeetape de dezvoltare (Kourilsky, 1995), fiind evidențiată la nivelmondial atât în țări dezvoltate cât și în țări sărace.

EDUCAȚIE ANTREPRENORIALĂ
Diferințe între educația antreprenor ială și educația pentru afaceri:
are o acoperire mai limitată decât antreprenoriatul și includeinovarea și asumarea riscului.
Educația antreprenorială este diferită de la o națiune la alta –(Timmons, Eisenman 2015) afirmă că educația antreprenorială artrebui să difere de la națiune la națiune ca arie și conținut.
Această diferență de percepție apare și între profesori șistudenți/cursanți.
În timp ce profesorii par să perceapă și să trateze programele deeducație antreprenorială ca fiind bazate pe cunoaștere,studenții/cursanți se așteaptă ca acestea să fie orientate spreacțiune

EDUCAȚIE ANTREPRENORIALĂ
Există o literatură abundentă care raportează că profesorii/instructor ii de
antreprenoriat predau diferite lucruri sub aceeași umbrelă a cursurilor de
antreprenoriat (Van der Sluis, Van Praag și Vijverberg, 2008, Weaver,Dickson și Solomon, 2005).
În plus, conținutul adecvat pentru programele de antreprenoriat rămânsub o permanentă discuție asupra conținutului (Gibb, 2002)
Fiet (2000) consideră că un motiv important care stă la baza accentuluidiferit pe care instructorii antreprenoriali îl manifestă este caracter ul
eclectic al antreprenoriatului ca disciplină.
Cu excepția descoperirii/generării de idei, majoritatea subiectelor
incluse în educația antreprenorială provin din literatura de specialita te a
altor discipline.

EDUCAȚIE ANTREPRENORIALĂ
Pentru modelului de educație antreprenorială la nivel de școală în
stadiul actual, cercetătorii fac următoarea propunere – educația și
formarea în domeniul antreprenorial ar trebui să fie acceptate caelemente ale educației antreprenoriale și ar trebui predată tuturorstudenților indiferent de profil .
De asemenea există un acord general cu privire la faptul c ăar trebui
săse punăaccentul pe educa ția antreprenorial ă, comparativ cu
educația în afaceri.
Educația pentru afaceri are o acoperire mai limitată decât educația șiformarea antreprenorială, care include subiecte suplimentare, cum ar fiinovarea și asumarea de riscuri .

EDUCAȚIE ANTREPRENORIALĂ
Consorțiul pentru Educație Antreprenorială (CEA – 2004)
evidențiază faptul că educația antreprenorial ăeste un proces
de învățare pe tot parcursul vie țiișic o n s tăîn cinci etape ,ș i
anume: cunoștințed eb a z ă, cunoa șterea competen țelor,
aplicarea creativ ă, lansarea șic r eșterea afacerilor.
Odată cu acumularea de dovezi care susțin rolul
antreprenoriatului în dezvoltarea economică (Acs, 2002;
Kuratko, 2005; Reynolds, 2005), guvernele au continuat să
încurajeze oamenii să devină antreprenori (Brannback &
Carsrud, 2009).

EDUCAȚIE ANTREPRENORIALĂ
În Australia , guvernul federal a investit 2,9 miliarde de dolari în
pentru a promova o cultură a spiritului antreprenorial și a inovării însistemul educațional (Jones, 2007).
Fundația Kauffman (2009) a donat 40 milioane dolari pentru a
face educația antreprenorială disponibilă în campusurileuniversitare americane.
ÎnChile au fost alocate 4 milioane de dolari pentru finanțarea
programelor de educație antreprenorială.
Aceste eforturi au încercat să reproducă condițiile în care
apare și se inițiează fenomentul de antreprenoriat , una din
condițiile de bază fiind existența aptitudinilor antreprenoriale în
rândul studenților/elevilor și a oamenilor de știință (Phan, 2004)

EDUCAȚIE ANTREPRENORIALĂ
Problematica peisajului și spiritului antreprenorial în Europa
reprezintă o chestiune istorică care își extinde domeniul de aplicare de l a
afaceri spre societate.
Această direcție este determinată de rădăcinile istorice ale
antreprenoriatului în Europa, care provine din ideile Iluminismuluiși se bazeaz ăpe idealul democra țieiși al oportunit ăților egale
pentru cet ățeni.
Soluția propus ăa fost oferirea de sisteme educa ționale pentru
îmbunătățirea acestor deziderate .
ÎnAsia de exemplu, guvernul chinez a luat o decizie strategică de a
dezvolta o bază de inovare până în 2020 prin integrarea dezvoltăriiactivităților și cercetare antreprenoriatului în sistemul educațional , (Wang
Xingsun, 2007).

EDUCAȚIE ANTREPRENORIALĂ
Pe lângă interesul guvernelor , creșterea programelor antreprenoriale
în universități a fost alimentată de o cerere f ărăprecedent a
studenților pentru o educa ție care ofer ăabilitățile necesare de a
reuși într-un mediu de afaceri din ce în ce mai complex (Cooper,
Bottomley & Gordon, 2004).
Ca răspuns la aceste solicitări, instituțiile de înv ățământ au
implementat activit ățid eî n v ățare asociate antreprenoriatului,
cum ar fi prelegeri privind concepte de afaceri, concursuri de
planificare a afacerilor, interac țiuni cu practicienii și
evenimente de dezvoltare a re țelelor (Al-Laham, Souitaris, &
Zerbinati, 2007).

EDUCAȚIE ANTREPRENORIALĂ
Consecința acestor tendințe s-a concretizat în creșterea cererii
educația antreprenorială din învățământului superior,
În S.U.A., numărul universităților care raportau cursuri deantreprenoriat în 1980 era de 300, ajungând la 1.050 în 1990(Dickson, Solomon & Weaver, 2008), iar la colegii de la mai puținde zece în 1970 (Kuratko, 2005) la peste 2.000 în 2008 (Cone,2008).
Garavan & O'Cinneide (1994) – obiectivele didactice pentru educația
antreprenorială ar trebui să fie anularea p ărtinitoare a influen țelor
negative privind riscul tehnicilor analitice, dezvoltarea empatieipentru aspectul unic al antreprenoriatului, încurajarea unei atitudinipozitive fa țăde schimbare și stimularea inten ției antreprenoriale ,
delimitând clar diferențele dintre educația antreprenorial ăși educația
pentru afaceri.

EDUCAȚIE ANTREPRENORIALĂ
În ceea ce privește educația pentru afacerea existentă, se pot
distinge trei subtipuri:
a)conștientizarea întreprinderilor mici – care vizează creșterea
numărului de persoane care au cunoștințe suficiente despreîntreprinderile mici pentru a le considera o opțiune la un moment dat alvieții;
b)educație pentru întreprinderi mici – care urmărește să ofere ajutor
practic celor care doresc să facă tranziția către o activitate independen tă;
c)continuarea educației pentru întreprinderile mici – care este menită
să permită oamenilor să își consolideze și să își actualizeze abilitățile de
a conduce o afacere (Garavan & O'Cinneide, 1994).

EDUCAȚIE ANTREPRENORIALĂ
Béchard și Toulouse (1998) au i dentificat următoarele obiective generale
de învățare pentru educația antreprenorială:
a)conștientizarea antreprenoriatului – furnizează informații
generale despre spiritul antreprenorial și solicită publicului săreflecteze asupra antreprenoriatului ca o carieră,
b)crearea de afaceri – antrenează studenții în aptitudini
tehnice, umane și manageriale pentru a crea o afacere,
c) dezvoltarea întreprinderilor mici – sunt create, de obicei,
pentru a se potrivi nevoilor specifice de învățare aleproprietarilor de afaceri mici,
d)formarea formatorilor – îi învață pe educatori să facă
consultanță, educație și urmărirea afacerilor mici.

EDUCAȚIE ANTREPRENORIALĂ
Majoritatea instructorilor care raportează activitățile lor didactice în
domeniul educației antreprenoriale nu precizeaz ăceea ce
încearcăsărealizeze efectiv la clasele lor .
Chiar dacă lucrările anterioare în domeniul educației
antreprenoriale au evidențiat existen ța mai multor scopuri
didactice posibile în cursurile de antreprenoria t majoritatea
articolelor despre acest subiect descriu pur și simplu ce a făcut,
fărăa mai lua în considerare obiectivele care stau la baza
activităților didactice descrise.

EDUCAȚIE ANTREPRENORIALĂ
Atitudinea proactivă și activitățile concurenților europeni impun o mai
bună înțelegerea a dinamicii complexe între antreprenoriat, mediu șieducație (spiritul antreprenorial) oferind oportunități pentru revita lizarea
rădăcinilor istorice ale antreprenoriatului.
Prin includerea acestor elemente împreună, sperăm să putem să definimforma ,dimensiunile și orizontul peisajul multidisciplinar pentru ca mai
multe personae să învețe să exploreze aceste oportunități.
Pentru dimensionarea ariei educației antreprenoriale trebuie să
înțelegem dinamica fenomenului de antreprenoriat, influen ța extins ăși
diversificat ăa mediul, leg ătura între antreprenoriat și educa ție,
specificul și viziunea cultural ăla nivel global, schimb ărileși nevoile
de dezvoltarea a organiza ției în efortul de a contribui la reînnoirea
societății.

EDUCAȚIE ANTREPRENORIALĂ
Comisia Comunit ățile Europene, 2006 –impune dialogul între
antreprenoriat și mediu extins la nivel de politici, ca unul din factorii
cheie ai strategiei UE privind inovarea , subliniind importan țac r eării
unei culturi antreprenoriale prin încurajarea gândirii corecte, dezvoltareaaptitudinile antreprenoriale șic o nștientizarea oportunit ății de carier ăca
parte esen țialăa competitivit ății europene.
Pe lângă interacțiunea dintre economie, afaceri, firme și prosperitatea
națională/regional ă, implica țiile antreprenoriale se bazeaz ăpe concepte
mai largi, cum ar fi cet ățeni activi/implica ți, sisteme educa ționale,
dezvoltarea curriculei și democra ția.
Această complexitate nu a fost primită fără critici deoarece extinderea
cercetării antreprenoriale la atât de multe aspecte, structuri și procese
ale societ ății își poate dizolva grani țeleși distruge identitatea.

EDUCAȚIE ANTREPRENORIALĂ
Educația antreprenorială se adresează și sistemelor educaționale ,
pentru a dezvolta curricula, pedagogia și privește învățareaantreprenorială, pregătirea întreprinzătorului ca un proces de-a lungu l
vieții care presupune o cercetare multidisciplinară și expertizareaîntregului sistem educațional (Kyrö și Carrier, 2005).
Educația este un mediu al societății pentru adoptarea ideilor despreo viață mai bună și un proces de pregătire pentru viitor alstudenților (Bowen, 1981).
Raportul Comisiei Europe din 2002 a recomandat recunoa șterea
importan ței predării antreprenoriatului în curricula na țională,î n
programa școlarăpentru fiecare nivel al sistemului educa țional
fiind unul dintre indicatorii cheie calitativi pentru educa ția
antreprenorial ă.

EDUCAȚIE ANTREPRENORIALĂ
Modificarea curricule i este determinată de nevoia a face schimbări în
societate, a valorilor, obiectivelor ideologice și politice, careconduc la aceste schimbări, fiind astfel un document puternic carecreează baza pentru mișcările educaționale, evaluând astfel ce șicum să învățăm (Flouris și Pasias, 2003).
Or e f o r m ăa curriculei exprim ăpresiuni soci ale, cum ar fi
dezvoltarea egalit ății deșanseși adaptarea educa ției pentru a
satisface nevoile dezvolt ării forței de mun că.
Diferențele în dezvoltarea spiritului antreprenorial prin integrarea
acestuia pe parcursul programelor de învățământ la toate nivelurile deînvățământ, arată variații considerabile printre țările europene

EDUCAȚIE ANTREPRENORIALĂ
Dinamica între antreprenoriat și educație continuă discuția privind rel ațiile
dintre societate și antreprenoriat din perspectiva educației, prin inte grarea
antreprenoriatului în sprijinul guvernamental și al sistemelor de învăț ământ.
Antreprenoriatul universitar și scheme de sprijin guvernamental încep
prin pozi ționarea proceselor spin-off în structuri
naționale/interna ționale, necesitatea de a reforma comercializarea
cercetării, atât prin schimb ări în sistemul academic și în instrumentele
de finan țare, dar și prin crearea de structuri separate pentru
susținerea acestor activit ăți.
Experții susțin că această complexitate a activit ății
antreprenoriale în mediul academic determin ănevoia de noi
instrumente adaptate la agendele na ționale.

EDUCAȚIE ANTREPRENORIALĂ
Cu toate acestea au fost investigate pu ține studii privind modul în care
aceste scheme guvernamentale sunt concepute și implementate, tipul de
raționament din spatele schemelor de sprijin, diferen țele dintre țări,
modalitățile de structurare a acestor programe de sprijin la nivel
guvernamental, universitar șid ep r o i e c t e .
Aceste interac țiuni stabilesc scena proceselor care ofer ăinovații în
sistemele de educa țieși în îmbun ătățirea continu ăpentru actualizarea
programele și abilitățile necesare dezvolt ării societății.
Educație pentru dezvoltarea organizației în diferite culturi și cicluri de
învățare pleacă de la premisa că educația nu are loc într-un vid alculturii antreprenoriale și a mediului dintr-o anumită regiune, țară sau că
o anumită școală de gândire trebuie lu ată în considerare la planificarea
programului de educație antreprenorială, deoarece țările europene auculturi antreprenoriale diferite.

EDUCAȚIE ANTREPRENORIALĂ
Aceste diferențe ar trebui, de asemenea, să fie reflectate în programele
de învățământ pentru organizații și în structura curriculară, în unele țări
se pune accentul în special pe abilit ățile de afaceri și uneori se
întâmplăse existe o lips ăde programe într-o etap ăanterioar ă(școli
primare/licee).
Alte țări pun accentul pe programe care se concentreaz ăpe
conștientizarea, construirea/identificarea și sprijinirea acestor
comportamente antreprenoriale , punțile între spiritul antreprenorial și
educație (pedagogie) ar trebui să fie mai puternice pentru a faceeducația pentru organizații, deoarece dac ăse pune accent doar pe
dezvoltarea abilit ăților poten țialeși viitoare ale antreprenorilor,
aceste programe vor satisface doar nevoile unui grup minorit ar.

EDUCAȚIE ANTREPRENORIALĂ
Evaluarea și promovarea inițiativei la nivel civic și antreprenorial poa te
avea ca punct de plecare aspectele culturale și educaționale pentruînțelegerea spiritului antreprenorial și poate fi valorificată prin lan sarea de
programe naționale privind similarități și diferențe între antreprenor iș i
potențiali întreprinzători, fiind pilonii pentru ac țiuni guvernamentale
specific țărilor în curs de dezvoltare și a moderniz ării sistemelor de
educație.
Încondițiile actuale multe afaceri se confrunt ăc uoc r e ș t e r ea
intensității competitivității, concurență mai complexă și schimbătoar ea
mediului, în timp ce via ța lor depinde de structuri puternice, stabile
care săofere perenitatea organiza ției.
Pentru a supraviețui în aceste condiții, inovația este unul dintre factorii
cheie de succes ce poate fi folosit ăde manageri/antreprenori ca
instrument al asigur ării performan ței.

EDUCAȚIE ANTREPRENORIALĂ
Antreprenoriatul corporativ sau intraprenoriatul este o tactică de
afaceri adoptată de aceste companii mari pentru a aduce elemente noi însistemul organizației, fără a crea entropie (haos) prin încurajarea apar iției
unor noi activități care să asigure creșterea/dezvoltarea organizației .
Reproducerea atitudinilor și comportamentelor antreprenoriale în
cadrul companiilor șii n s t i t uțiilor deja existente reprezint ăteoretic un
antidot eficient fa țăde inerțieși lipsa de inovare în cadrul acestor
organiza ții viitoare (Stevenson , Jarillo, 1990; Fayolle și Basso).
În practică, dificultățile cu care se confruntă organizațiile care au înc ercat
să dezvolte aceste comportamente, dezvăluie un alt aspect al fenomenului- existen ța unor contradic țiiși paradoxuri cu perspective
conflictuale între un comportament birocratic/tradi țional fațăde unul
antreprenorial, deschiderea ”cutiei negre” a organiza ției fiind
încercat ăde intraprenori șii n f l u e n țatăde cultura organiza țională.

EDUCAȚIE ANTREPRENORIALĂ
Contextualizat mai degrabă izolat, putem s ăvedem antreprenoriatului
ca un proces dinamic de înv ățareși dezvoltare, indiferent de
contextul în care are loc, a modului în care peisajul firmelor mici s-aschimbat, for țându-le s ăse adapteze la procesul de globalizare.
În plus competitivitatea firmelor mici depinde de integrarea acestora în
lanțul valoric global, oferind oportunitate de afaceri de ni șă și asigurînd
în viitor un randament satisfăcător.
Constatarea abilităților generației următoare de a iniția/dezvolta organizații
induce modul despre cum următoarea generație de responsabili de propriet ate ar
putea fi dezvoltată. Acest tip de discu ție ideologic ăeste foarte necesar ăpentru
promovarea cercet ării în acest domeniu .
Ne amintește că, la urma urmei, abordarea spiritului antreprenorial ca o d inamică
între mediul înconjurător și educația este imposibilă dacă nu suntem gata să le
dezvăluim valorile pe care le considerăm că pot ajuta următoarea generați es ă
supraviețuiască și să se consolideze democrația și egalitatea în peisaju l global,
unde sunt provocările mai complex e decât a fost probabil vreodată.

EDUCAȚIE ANTREPRENORIALĂ
Educația antreprenorial ăajutătinerii s ăîși dezvolte capacitatea
antreprenorial ă,săse pregăteascăpentru viitor în afaceri complexe,
economice și a mediul financiar în care vor locui .
Rezultatele obținute de cursanți disciplinei educație antreprenoriale :
–sunt con știențid es i n e și pot reflecta/valorifica punctele forte intereselor și
aspirațiilor proprii,
–de a avea atitudinea de a face ca idei/lucrurile s ăse întâmple,
–sunt califica țisălucreze cu oameni, s ăinfluențeze, sănegocieze ca o echip ă,
–sunt creativi, inovativi și flexibili, la crearea de produse și în gestionarea
riscurilor,
–săutilizeze abord ări imaginative, formale și informale în rezolvarea problemelor,
–au o atitudine pozitiv ă/constructiv ăfațăde afaceri și antreprenoriat,
–săreușeascășisădevinămembri ai comunit ății lor.

EDUCAȚIE ANTREPRENORIALĂ
Guvernul poate influența antreprenoriatului nu numai prin legislație,
ci și prin sistememul de educație .
Educația este importantă pentru stimularea fenomenului de
antreprenoriatului din următoarele motive (Reynolds, 1999; Sánchez,
2010):
–oferăpersoanelor fizice un sentiment de autonomie și de autorealizare,
–îi face pe oameni con știențid eo pțiunile de carier ăalternativ ă,
–extinde orizonturile indivizilor, f ăcând astfel oameni mai bine echipa ți
pentru a percepe oportunit ățile,
–oferăcunoștințe care pot fi folosite de c ătre persoane fizice s ădezvolte
noi oportunit ăți antreprenoriale.
Antreprenorii nu sunt "n ăscuți", ci devin mai degrab ăprin
experien țav i eții lor.

EDUCAȚIE ANTREPRENORIALĂ
În opinia majorității autorilor, scopurie educația antreprenorială
sunt următoarele:
–de a oferi cunoștințe utile antreprenoriatului.
–de creștere a capacităților de utilizare a tehnicilor, examinarea situațiilor de afaceri și crearea de planuri de acțiune.
–de identificare și stimulare a aptitudinilor antreprenoriale.
–de a dezvolta empatie și sprijini problemele de antreprenoriat.
–de a dezvolta atitudinea față de schimbare.
–să promoveze înființarea de firme noi și alte forme deîntreprinderi
.

EDUCAȚIE ANTREPRENORIALĂ
Guvernul Țării Galilor oferă următoarele definiței ” Educația
antreprenorială – vizeaz ădezvoltarea atitudini șia b i l i t iăților
tinerilor pentru ai ajuta s ă-și realizeze poten țialul, de a avea dorin ța
de a transforma ideile și oportunit ățile în realitate, permi țând
tinerilor s ăfie pozitivi, proactivi și de succes în abordarea lor fa ță
de viață și muncă”.
Trebuie să creăm un spirit antreprenorial printre elevii școlilor,
colegiilor și universităților noastre, deoarece acest grup este cheia
pentru viitorul economiei, trebuie s ăeducăm oamenii despre
oportunit ățișisăle creem ambi ția în încercarea de a reu și.

EDUCAȚIE ANTREPRENORIALĂ
Universitățile trebuie să aibă o viziune clară asupra impactul
transform ării ethosului aspira țional asupra înv ățăriișip r e dării
educației antreprenoriale.
Dezvoltarea unei culturi antreprenoriale și încorporarea cu succes a
educației antreprenoriatului în cadrul curriculei necesită
următoarele etape:
–o înțelegere comună a educației antreprenoriale, pe baza unei
definiții convenite,
–un angajament de înaltă calitate din partea liderilor de rangînalt pentru educația antreprenorială și o strategie clară decreare a ethosului antreprenorial,

EDUCAȚIE ANTREPRENORIALĂ
existența din rândul personalului a unui membru senior pentru a
promova educația antreprenoriață și alocarea de timp suficient șiresurse necesare,
consultarea cursanților pentru a se asigura că opiniile și nevoile lorsunt luate în considerare și abordarea în special a celor cu nevoisuplimentare,
existența unui program eficient de dezvoltare profesională pentru aspori gradul de conștientizare a subiecțiilor în ceea ce priveșteeducația antreprenorială și capacitatea de a dezvolta expertiză înfurnizarea eficientă a acestora,
existența unor sisteme de monitorizare a eficacității programelor deeducație antreprenorială, pentru a evalua impactul activităților privi nd
rezultatele cursanților și a îmbunătăți conținutul acestora în viitor.

EDUCAȚIE ANTREPRENORIALĂ
În pofida diversității definiț iilor educației antreprenorile în l iteratura
tradițională de specialitate, există o distincție între domeniul care
se referă la
acțiunea întreprinz ătorului (funcția antreprenorială )
și
domeniul care se referă la rezultatul sau consecin ța acelei ac țiuni
antreprenoriale (întreprindere ).
În domeniul larg al antreprenoriatului se pot distinge, prin urmare,
două aspecte pentru analiză:
a) antreprenorul (întreprinzătorul);b) întreprinderea .

EDUCAȚIE ANTREPRENORIALĂ
În domeniul antreprenoriatului este posibil să se distingă următoarele
modalități de analiză:
–abordarea "micro"
–abordarea "meso„
–abordarea "macro"
Abordarea "micro" – se concentrează ca zonă de interes principalla nivel de individ.
Teoriile dezvoltate la acest nivel se referă frecvent la maximizarea
profitului proprietarului firmei ca obiectiv principal (preocupare
naturală ), teorii ce se referă la risc (incertitudin e) sau teorii
psihologice care se concentreaz ăpe caracteristicile antreprenoriale
și ale optimiz ării comportamentului antreprenorului.

EDUCAȚIE ANTREPRENORIALĂ
Abordarea "meso" – are ca zonă de interes principal firma .
Ca și câmp de cercetare este un domeniu de cercetare mai larg ce
include față de abordarea precedentă teoriile costurilor tranzacțiiilor,
teoria rețelei, procesul de spin-off și în general, activitatea deconducere a organizației.
Abordarea "macro " față de cele precedente include ca zonă principală
de interes întregul sistem economic în care se desf ășoarăactivitatea
antreprenorial ăși poate fi luat ăîn considerare șir e l ația dintre
antreprenoriat șic r eșterea economic ă.
Studierea rela ția dintre antreprenoriat șic r eșterea economic ăa
generat urm ătoarele teme centrale:

EDUCAȚIE ANTREPRENORIALĂ
Prima direcție se concentrează pe crearea de întreprinderi și
include contribuțile acestora asupra economiei, evidențindu-se claro relație pozitivă între numărul de întreprinderi din economie și ratade creștere economică.
A doua direcție acordă atenție variabilelor culturale, istorice și
instituționale ca factori determinanți ai antreprenoriatului și ai
creșterii economice într-un anumit context, domeniu de activitatesau teritoriu.
A treia influență a antreprenoriatului este analizată din perspectiva
numărului de firme, a creșterii economice și a concurenței ,
deoarece se consideră că rivalitatea între întreprinderi crește odatăcu creșterea numărului de firme (Porter, 1985) și întărește procesulde inovare (Molero, 2001).

EDUCAȚIE ANTREPRENORIALĂ
A patra modalitate este determinată de teoriile lui J. Schumpeter (1934,
1942, 1996 ), care evidențiază o relație pozitivă între antreprenoriat,
inovare și creșterea economică .
În plus, teoria creșterii endogene a introdus inovația ca fiind factor
esențial de explicare a creșterii veniturilor (Romer, 1994).
Ca rezultat, inovarea a fost considerată ca o funcție principală a
întreprinderilor în domeniul economic.
Evident, relația abordării "macro" cu cele două abordări anterioare estedestul de puternică, dar principala preocupare în acest nivel agregat poa te fi
reprezentată, de exemplu, prin următoarea întrebare:
Cum ar trebui s ă fie activitatea antreprenorial ă pentru a maximiza cre șterea
economiei într-un unumit teritoriu?
Această abordare este încadrat ă de ceea ce ar putea fi numit ă calitatea
structurii antreprenoriale.

EDUCAȚIE ANTREPRENORIALĂ
În domeniul antreprenoriatului o atenție/importanță scăzută a fost
acordată relației dintre caracteristicile organizațiilor/întreprind erilor și
creșterea economică.
Unele contribuții interesante referitoare la această problemă seconcentrează asupra caracteristicilor întreprinderii, dar rareori leconectează la creșterea economică, ca în următoarea clasificare (Cotec,1996):
parohia IMM-urilor – orientarea spre piața locală;
IMM-uri individuale și globale – conc urează pe piața internațională dar n us u n t
asociate cu alte firme;
componentele pe care le fabrică IMM-u rile presupune realizarea de produs e
standardizate;
IMM-urile de înaltă tehnologie;
IMM-uri organizate în grupuri de producție.

EDUCAȚIE ANTREPRENORIALĂ
Lipsa cunoștințelor de bază privind abordarea "macro" asupra spiritului
antreprenorial nu este surprinzător. Teoriile tradiționale privind cre șterea
economică (Solow, 1956), inclusiv cele mai avansate modele endogene(Romer, 1994), nu iau în considerare în mod specific, antreprenoriatul înrelație cu variabilele care explică procesul de creștere economică.
In ciuda utilizării modelelor endogene moderne, luând în considerareideile generale ale lui Schumpeter privind inovația antreprenorială, ca re
încorporează procesul tehnologic și progresul cunoașterii, rolulantreprenorilor nu este specificat în utilizarea noilor tehnologii dinproducție.
Implicit, se presupune că orice inovație creată în centru de cercetareeste încorporat automat în procesul de producție.

EDUCAȚIE ANTREPRENORIALĂ
Cu toate acestea, este necesar să se ia în considerare, pentru ca acest
proces să aibă loc, că trebuie să existe o firmă care să le încorporezeinovații și această circumstanță nu se produce întotdeauna, în special înțările sau regiunile subdezvoltate.
Mai mult, alte contribuții la nivel microeconomic dar și macroeconomicîncearcă să stabilească importanța capacității de inovare aîntreprinderilor pentru IMM – uri și creșterea economică a teritoriului, dar
există încă multe aspecte nestăpânite privind inova de către firme ca deexemplu – Cum ar trebui să fie măsurată capacitate de inovare ?
Ideile schumpeteriene și modelele economice care iau în considerare
inovarea într-un anumit teritoriu oferă o contribuție interesantă pentr u
analiza legăturii dintre structura antreprenorială și creșterea econom ică.

EDUCAȚIE ANTREPRENORIALĂ
Astfel pentru a clasifica calitate structurii antreprenoriale pornind de la rolul
întreprinzătorului schumpeterian în func ție de intensitatea inova ției
antreprenoriale, putem identifica (O'Kean, 1991) urm ătoarele:
structura antreprenorial ăexcelentă- are un grad înalt de inovare
proprie, exercit ăo mare influen țăasupra pie țeiși, prin urmare, va duce
la un nivel ridicat de cre ștere economic ă,
structura de imita ție;
structura de rutin ă;
structura goal ă.
În mod logic, pe lângă o structură antreprenorială "excelentă" de
inovare există și alte caracteristici care influențează creștereaeconomică (Guzmán și Santos, 2001).

EDUCAȚIE ANTREPRENORIALĂ
Amintim ca variabile de creștere economică următoarele:
–dependen ța de cump ărare a factorilor de produc ție,
–dependen ța de vânzari a produselor,
–dimensiunea firmei și numărul de angaja ți,
–gradul de ocupare a for ței de munc ă,
–creșterea vânz ărilor,
–acorduri oficiale sau informal e de cooperare cu alte organiza ții,
–activitatea de cercetare și dezvoltare,
–gradul de inovare,
–obținerea/posesia certificatelor de calitate,
–acțiuni de cre ștere a calit ății,
–utilizarea planific ării anuale,
–ponderea profesorilor universitari ca manageri din totalul managerilor,
–ponderea angaja ți cu studii universitare în totalul lucr ătorilor organiza ției.

EDUCAȚIE ANTREPRENORIALĂ
Acestea sunt variabile foarte simple și ușor de observat, dar s-ar
putea să existe și altele care ar putea contribui la explicareapunctelor forte sau slabe ale structurii antreprenoriale aparținândunui teritoriu economie la nivel local, provincial, regional saunațional
.
În mod specific, ne vom concent ra pe două variabile mai puțin v izibile:
dependența productivă;
dependența funcțională.

EDUCAȚIE ANTREPRENORIALĂ
Dependența productive se referă la nivelul de concentrare a firmelor
raportate la numărul de furnizori, pe d e o parte, și la numărul de clienți, p ed e
altă parte.
Un indice de dependență productivă ridicat în ceea ce privește achizițiil e,
înseamnă că o mare parte a intrărilor provine de la număr mic de furnizori.
Este o caracteristică importantă de luat în considerare de organizații pe ntru că
aceasta arată vulnerabilitatea firmelor, iar din perspectiva "macro", a rp u t e af i
un factor care afectează dezvoltarea durabilă a economiilor.
O valoare de 100% la achiziții înseamnă că achiziția este concentrată pe un
singur furnizor, iar la vânzări înseam nă că organizația depinde de un sing ur
client.
La nivel macro evident că dacă există un număr mare de întreprinderi cu un
nivel ridicat al gradului de dependenț ă productivă într-o economie, aces t
fenomen induce efecte negative în domen iul antreprenoriatului și al prof ilului
calitativ al structurii antreprenoriale.

EDUCAȚIE ANTREPRENORIALĂ
Dependența funcțională se referă la nivelul de concentrare a achizițiilor
și vânzărilor cu privire la originea și destinația lor teritorială, conce pt nou
cunoscut sub numele de "Noua Geografie Economică" (Krugman, 1991).
Termenii anteriori folosiți pentru "dependența funcțională" au fost -"lanțul valoric" (Porter, 1985; Gereffi, 1994), "fluxul de valori" (Woma ck
și Jones, 1996) sau conceptul de "filieră” în tradiția franceză.
Dependența funcțională încearcă să evalueze relația dintre intrările depe o piață externă și rezultatele destinate pieței interne.
O valoare de 100% înseamnă că achizițiile sale provin în totalitate de pepiața externă, iar la vânzări că merg în totalitate pe piața locală.
În contrast, o valoare minimă înseamnă că firma achiziționează 100%din intrările sale de pe piața locală, în timp ce vânzările de 100% aratăcă produsele se îndreaptă numai către piața internațională.

EDUCAȚIE ANTREPRENORIALĂ
Dependență funcțională evidențiază dar nu încearcă să valorifice relați ile
de guvernare dintre firme sau legăt urile de producție dintre acestea, dar
oferă posibilitatea de cuantificare a relației dintre originea teritori ală a
intrărilor în raport cu posibilitatea destinației teritorială a ieșiril or.
Cu toate acestea ea ne arată comportamentul pe care il pot adopta IMM-
urile în regiunile subdezvoltate fie să se specializeze în funcția dedistribuție pentru economii avansate sau de căutare a noi pieței -"producătorul de piețe" pentru firmele producătoare din sectorul deproducție (Guzmán și Santos, 2006).
Gradul de dependență productivă și funcțională poate să influențeze
favorabil/nefavorabil procesul de creștere economică, într-un modstructural și permanent.

EDUCAȚIE ANTREPRENORIALĂ
Pe de o parte, este posibil să se realizeze o analiză comparativă între regi uni în
scopul de a se identifica profilul acelor grupuri antreprenoriale care co ntribuie la
creșterea economică în mai mare sau mai mica măsură.
O altă provocare este încercarea de analiză și măsurare a relației întredependența productive, funcțională și f enomenul de creștere economică, dar și
utilarea în analiza lanțului valorii globale a rolului IMM- pentru diferi te activități și
sectoare ca provocare a antreprenoriatului și localizarea acestuia.
Din perspectiva politicii economice, aceste noi concepte pot reprezenta un factor
discriminatoriu pentru îmbunătățirea sprijinul institutional/public acordat IMM-urilor
în cadrul dezvoltării sustenabile a economiei regionale.
Din perspectiva politicii economice ,aceste noi concepte pot reprezenta un
factor discriminatoriu pentru îmbunătățirea sprijinul instituțional s au public
acordat IMM-uri în cadrul dezvoltării sustenabile sau a economiei
regionale .

EDUCAȚIE ANTREPRENORIALĂ
Din perspectiva politicii economice, aceste noi
concepte pot reprezenta un factordiscriminatoriu pentru îmbunătățirea sprijinulinstituțional/public acordat IMM-urilor în cadruldezvoltării sustenabile a economiei regionale.